Anul VIII
No. 33
15 Malu 1905

mmeea
Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc
General P. V. Năsturel G. Adamescu !. 6tescu P. Dulfu
V.	5. Moja
. N- Nîcolaescu Gr. Teodossiu { eonst. e. Pop.-Ta?câ
"Redacţia si AdministiWWWldaCClOmanicaîIONo. 9 Bucureşti
Văzând că cu toate repetatele noastre a vise, un mare număr de abonaţi, comandamente militare, primării,e te., nu ne-au trimes micul cost al abonamentului, deşi suntem in a 8-a lună din anul al 8-lea iar unii abonaţi deşi ne datoresc pe 2 şi 3 ani, totuşi n’au răspuns rugăciunii noastre, ne-am văzut din nou siliţi a face sacrificiul de a trimete chitanţele spre a ti încasate prin oficiile poştale.
Rugăm dar pe D-niî abonaţi să achite chitănţele ce le prezintă factorii,. sau sa dea banii când sunt avizaţi, de oarece cheltuelile acestui soiu de'încasare reduce abonamentul la 4 lei, iar dacă chitanţele sunt refuzate, atunci cheltuelile de înapoiere şi de retrimetere sunt atât de grele, încât aproape egalează costul abonamentului. Nădăjduim că D-nii abonaţi vor ţine socoteală de sacrificiile ce facem, şi nu ne vor pricinul neplăceri si pagubă, ci îşi;vor achita datoriile.
Abonaţii cari ar fi plătit abonamentul vreunei persoane în numele nostru, sunt rugaţi a nota pe dosul chitanţei numele persoanei căreia a plătit şi data când au făcut plata, aceasta pentru ca noi să putem cere bani dela acele persoane.
ADMINISTRATIUNEA.
»
Cărţile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: Xo. 1. Din Ţara Ba-sarabilor, de O. Coşbue; No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dnll'u: No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Speranţia; No. 4. Grădina de legume, de Ioau Ilăşcganu; No. 5. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu; No. 7. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Mibălcescu şi Victor Puiu; No. 9. Ştefan cel Mare, de Alex. Lepădaţii; No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simeonescu.
Preţul unui exemplar e 15 bani. Vânzătorilor se dă cu 10 bani exemplarul. Tablourile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: Ştefan cel Mare şi Majestatea Sa Regele.
Preţul unui exemplar e 40 bani. Vânzătorilor se dă cu 30 bani exemplarul. Orice comandă pentru publicaţiunile Societăţii, se va adresă d-lui I. St. Rasidescu, administratorul publicaţiunilor, la Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Str. Doamnei No. 16, Bucureşti, unde Se află depozitul general.
NB.— Fiecare membru al Societăţii „Steaua“,care şi-a plătit cotizaţiunea cu începerea anului 1905, primeşte anual 6 pu-blicaţiuni ale Societăţii, începând cu No. IO.
fwwwwwww v"w VTvywvy «r y ^
www.dacaramanica.ro
Anul VIII.
No. 33.
15 Maiu 1905.
ALBINA
REVISTĂ ENeieLOPE£jeĂ POPULARĂ
Abonamentul în ţar& pe » > » 6 P«ntru anunoiurl 1 leu
în strdln. pe an lei 6
. ...........15 bani
te, 5 bani ouvîntul. ard.
SUMARUL :
I. Kallnderu, Creşterea gândacilor de mătase.—X. Rădulescn-Xlcer, Boli mei (poezie).— M. Sadorcauu, Scrisori trimise de un pribeag. — Radu, Obiceiuri şi credinţe din Maroc. — Viticola. Stropitul viei contra manei. — Serbările dela Constanţa. — (’onsl Păun, Părintele Portocală.—ti. A.MAntonescu, Societatea Ţesătoarea (circulară).—Solia Nădejde, Mila Regelui sau Ilie Pribeagul (piesă in 3 acte).—De pe Domeniile Coroanei.—înformaţiuni.—Societăţi economice la sate.— Scrisori cătr.e redacţie.— Mulţumiri.— Bibliografii.— Licitaţiuni.— Poşta redacţiei.
Sfiituri : Ca să se scoată petele de petrol de pe haine. — Mijloc de a se curăţl bine vasele de tinichea.
Ilustraţiuni : Costume din jud. Putna. —Colonelul Coandă. — Vaporul «România». — Pe bordul vaporului ^România».
Creşterea gândacilor de mătase.
Producţiunea agricolă este principalul izvor de bogăţie al ţării noastre. Cu aceasta nu voim să zicem că nu trebuie să ne ocupăm şi de alte ramure de producţiune; nu voim să zicem ca să ne mărginim a produce numai grâne, iar lucrurile fabricate să le cumpărăm toate din afară. Ca să putem ajunge la devlină independenţă economică, după, cum, după glorioase lupte pe câmpiile Bulgariei, am a-juns la cea politică, este nevoie ca, pe trunchiul solid al agriculturii să altoim industriile agricole, micile industrii domestice şi unele industrii mari potrivite ţării noastre. Multe din industriile domestice, menite a produce obiecte trebuincioase clasei rurale, cea mai numeroasă în ţara noastră, s'au introdus de mai mult timp şi se vor introduce pe toate Domeniile Coroanei. Una din aceste industrii, care are mai multă legătură cu agricultura, este şi creşterea viermilor de mătase sau producţiunea mătăsei.
Ea este una din cele mai bănoase, şi ţinuturi întregi din Franţa şi din Italia, îşi datoresc starea lor înfloritoare numai creşterii viermilor de mătase. Mătasea are multe întrebuinţări cari o fac să fie una din materiile cele mai căutate şi mai bine plătite.
Şi la noi în ţară, creşterea viermilor de mătase este de mult timp cunoscută. Ţesăturile ce fac ţărăncele din boran-
www.dacoramamca.ro
874
ALBINA
gic au o origină destul de veche. Nu este dar aci vorba de a Introduce în ţară o îndeletnicire nouă, necunoscută femeilor dela ţară, ci numai de a dezvoltă creşterea viermilor de mătase, care merită mai multă îngrijire.
Încă din anul 1849, într’o carte intitulată: «învăţături pentru prăsirea duzilor şi creşterea gândacilor de mătase». răposatul Petre Poenaru dă nişte instrucţiuni complete şi preţioase, cari probează că se aprecia de pe atunci foloasele însemnate ale producţinnii mătăsei.
Cu toată impuisiunea morală ce se da acestei producţiuni pentru a i favoriza lăţirea, ea a rămas aproape staţionară până către anul 1852.
Pe la 1845 a apărut pentru prima oară în Franţa şi în Italia boala viermilor de mătase. Ea se întindea tot mai mult pe fiecare an ce treceâ, şi aduceă pagube însemnate crescătorilor de viermi de mătase.
Ca să se înlăture pagubele produse de boala ce bdntuiă viermii, cea dintâiu idee ce le-a venit crescătorilor francezi şi italieni a fost să schimbe sămânţa de viermi de mătase, să caute a aduce sămânţă sănătoasă din alte ţări.
Cum la noi în ţară nici nu se cunoştea de loc această boală, sămânţa produsă în Muntenia şi în Moldova eră foarte căutată, şi scump plătită. In urma preţurilor foarte mari, cu cari francezii şi italienii plăteau sămânţa românească de viermi de mătase, spre a putea urmă la ei a-ceaslă bănoasă industrie a mătăsei, creşterea lor a luat foarte repede la noi în ţară o dezvoltare ne mai pomenită. Nu numai ţărancele, dar chiar damele din clasele avute, se îndeletniceau cu creşterea viermilor de mătase, în special pentru a produce sămânţă. Numai în felul acesta ne putem explică suma însemnată de peste 100 000 galbeni sau peste 1 milion şi 282 de mii de lei ce au intrat mimai în Moldova pentru sămânţa de viermi în anul 1861, după cum relatează ziarul «Le Courrier de Bucarest» de pe atunci. In anul 1861 s'a vândut în străinătate un total de 3.700.000 lei vechi. La 1862 această sumă s'a ridicat la 9.818.046 lei vechi.
Creşterea viermilor, fiind stimulată prin buna căutare a seminţei de către francezi şi italieni, guvernul de pe a-tunci (dela 1852) a căutat să încurajeze şi să propage a-ceastă frumoasă industrie, înfiinţând o vastă pepinieră de duzi la şcoala de agricultură dela Pantelimon, pentru ca de aci să se răspândească duzii în toată ţara. Pepiniera de duzi dela şcoala dela Pantelimon a avut o înrâurire din cele mai fericite asupra prosperării creşterii viermilor de mătase şi guvernul hotărîse înfiinţarea mai multor pepiniere analoage.
Pe la 1866, creşterea viermilor de mătase a început iar a decădeă. Speculanţi necinstiţi introducând în ţară sămânţă
www.dacoromanica.ro
ALBINA
875
străină şi bolnavă, spre a o vinde în urmă tot în străinătate eu preţ mare ea sămânţă românească, nu numai că au discreditat justa reputaţiune a seminţei din ţara noastră, dar au introdus cu ea şi boala.
Sămânţa românească nu mai fii căutată şi creşterea viermilor de mătase a scăzut, aşă că putem zice că astăzi ţăranii cresc viermii nu pentru a-şi crea un venit, ci numai pentru a produce borangicul trebuincios casei lor. Obiceiul de a creşte viermii mai există la noi în ţară, dar din nenorocire este puţin lăţit.
Cu toate acestea, creşterea viermilor de mătase pe o scară mai întinsă ar putea deveni un izvor însemnat de venituri pentru sătenii noştri. Sunt puţine îndeletniciri aşă de uşoare ca creşterea viermilor de mătase şi care să se poată exercită cu mai multă izbândă de către femeile delaţară. Orice sătean, care are o încăpere, un şopron curat, poate să se îndeletnicească cu producerea mătăsei. Câţiva duzi în curte şi în grădină, dau destulă frunză pentru hrana viermilor.
Fără a împedică celelalte lucrări agricole ale sătenilor, viermii de mătase se pot creşte cu înlesnire; dela clocirea seminţei şi până la culegerea gogoaşelor nu trebue mai mult de 7 săptămâni, timp mai scurt decât pentru cri ce altă cultură. Copii incapabili pentru alte munci şi femeile pot culege jucăndu-se, frunza duzilor, spre a o dă ca hrană viermilor. Aci nu este nici o muncă greă, mimai îngrijirea trebue să fie bună. Credem dar că este de datoria tuturor ce doresc binele săteanului şi sporirea bogăţiei generale a ţării de a căută toate mijloacele cu putinţă pentru a răspândi şi încuragiă creşterea viermilor de mătase.
Mijloacele, cari ni se par mai nimerite pentru ajungerea acestui scop sunt: răspândirea duzilor în ţară, încurajarea sătenilor cari se disting în buna îngrijire a viermilor, prin prime date in bani, şi răspândirea cunoştinţelor precise asupra modului de creştere.
Pentru răspândirea duzilor, ministerul agriculturii are şi acum o pepinieră bună la Şcoala centrală de agricultură dela Herăstrău, şi pe la pepinierele forestiere. Pentru acelaş scop a înfiinţat şi administraţia Domeniului Coroanei pepiniere pe toate Domeniile şi s'au împărţit şi se împart mereu pe la locuitori.
Primele în bani se pot dă de guvern şi de judeţe.
Cât pentru răspândirea cunoştinţelor relative la îngrijirea raţională a viermilor de mătase, pe lângă opul citat al răposatului Petru Poenaru din 1849. în timpul când creşterea lor eră în floare, adică dela 1852—1866, au apărut numeroase publicaţiuni în ziare speciale. Iar în anul 1886 d-nu Antonescu-Remuş a publicai un tratat complect asupra creşterii viermilor de mătase. Date privitoare la această
www.dacoromanica.ro
876
A.LBINA
ramură la noi se găsesc în diferite statistici şi în memoriul d-lui inspecror Radian asupra învăţământului agriculturii (1886).
Multe din publicaţiunile sus amintite simt, sau prea voluminoase sau nu se mai găsesc cu înlesnire în comerciu, sau în fine cuprind termeni prea ştiinţifici, cari nu ar putea fi înţeleşi de sătenii ce ştiu ceti.
Ca să se umple această lacună, administraţia Domeniului Coroanei a făcut să se traducă cu încuviinţarea autorului d-lMarius Gal fard, sericicultor renumit la Oraison (Francia} mici notiţe asupra creşterii viermilor de mătase şi a boalelor lor. în partea relativă la creştere s'au înlăturat toate cuvintele ce nu puleă fi înţelese de săteni. Spre a fi şi mai lămurite explicaţiile, s’a adaos în text, decâteori a fost trebuinţă, reprezentaţiuni figurale.
Cărticica astfel întocmită a apărut la 1889, şi adminis-traţiunea Domeniului Coroanei a împărţit-o de atunci tuturor cărora putea să fie de folos, aşa încât deşi s'au făcut mai multe mii de exemplare, astăzi nu mai are decât câtevâ.
De oarece, îu urma fericitei iniţiative ce a luat în ăst an M. Sa Regina, şi Guvernul Regal, se poate nădăjdui că după o lungă părăsire, creşterea viermilor de mătase merge din nou spre o înflorire asemănată cu acea din anii 1858—60, dar mai trainică, am socotit că momentul e prielnic pentru, a retipări cărticica din 1889 şi a ajută astfel cu ceva la aducerea la îndeplinire a bunului gând al Augustei Suverane. Am scos această nouă ediţiune, cu chipuri mai multe şi cu două capitole nouă, unul arătând pe scurt ce s'a făcut în trecut pentru dezvoltarea producţiunii mătăsei şi altul în care se spune cum se fac şi se întreţin sădirile de duzi.
Pentru aceste două capitole m'am adresat d-lor Dr. Ch. D. Druţu, agronom şi Andrei Oneanu, silvicultor şi inginer la Administraţia Domeniului Coroanei, şi le mulţumesc aci pentru concursul ce s’au grăbit a-mi dă. Agricultura noastră are mare nevoie de a varia producţiunea sa pentruca să nu mai avem ani cu totul răi cari sdruncină din temelie ţara. Din acest punct de vedere e de observat că venitul accesoriu ce ar dă ţăranului român practica creşterii viermilor de mătase, ar fi aproape cu totul independent de împrejurările cari compromit facerea cerealelor, şi venituri de această natură, care îi vin in ajutor în anii cei răi, sunt de două ori binefăcătoare. A găsi asemenea venituri, înSemenează a face un bine permanent clasei rurale: d& aceea avem toată nădejdea că îndeletnicirea aceasta va fi îmbrăţişată cu zel şi cu căldură.
Ţăranul care are puţin pământ poate să-şi scoaţă în mare parte existenţa, dacă el şi soţia sa sunt harnici, din valoarea fie a gogoaşelor brute, fie a mătăsei toarsă, şi ast-
www.dacoromanica.ro
*T,RINA
877
tel se poate îndeplini vorba lui Franklin că: „Oricine ştie lucră, nu se teme <le datorii, nici nu moare de foame. Foamea se opreşte la uşa omului silitor şi nu îndrăzneşte a o deschide".
Ion I^alinderu.
BOII fJlKl
Nu’s fraţi de-o mamă şi de-un tată . .. Străini de sat şi între ei, Părecho-ajunseră odată Şi se făcu să fie-ai mei...
Nu’s fraţi de-un tată şi de-o mamă, Dar când să’nfipseră la jug S’au înfrăţit de bună seamă,
Şi ’s fraţi d’atunci la car, la plug . ..
Tot munca-i înfrăţi cu mine Şi puse dragoste ’ntre noi:
Şi dragostea cât traiul ţine Că traiuT am cu amândoi...
Noi, câte-trei, nu punem oare Nevoilor vieţei pept?
C’o grijă, ziua lucrătoare,
Eu ca şi dânşii, o aştept...
Când nu’s alături, ei să cată; îşi simt, vezi, lipsa, şi li-i greu.
Aşa ’mi-ar fi şi mie-odată De ’mi-ar lipsi din jurul meu ...
în ochii lor e bunătate;
Să fie blânzi apoi, li-i dat.
Şi nici odată nu le-a bate Ca să se pună în inat...
E pildă multa lor răbdare...
Ci, cât să rabde, frică mi-i De seceta fără ’ndurare Că arde tot—, fâneţea, glii...
www.dacocomamca.ro
878
ALBINA
Şi, Doamne, nu-i mai mare-arsură Şi pentru mine-atunci decât Să n’am nutreţ, —că gura i gură ...— Să nu le dau măcar atât!
Mai iute m’aş lăsa pe mine, Din bucătură mi’aş lua . ..
De cât ei nemâncaţi, mai bine Să ştiu că eu n’am ce mânca!
Ce vreţi! cu ei îmi fac vieaţa Şi când nu-i am, întreg nu sunt.
Mi’s dragi, cum drag mi-i dimineaţa Că-i rouă, soare, pe pământ!
N. Rădulescu-Niger.
Costume din jud. Putna.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
879
SCRISORI
— TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG —
zi, clupă ce am văzut iar mănăstirea Neamţului, «vechea mănăstire Albă cu trecut aşâ de viguros şi de bogat», după ce am văzut Cetatea, «cuibul aprigilor războinici deodinioară», m’am suit dela un han, care răsuflă aburi de mâncări felurite, într’o birjă mare cât o corabie, la care erau înhămaţi patru cai cu coastele destul de arătoase.
Mă gândeam la vremea când am cutreerat cu tine aceste locuri, când am mâncat ouă răscoapte sus, între ruini, când am băut, firitisindu-ne unul pe altul în singurătatea aceea, sticla cea cu vin armaş pe care ne-o dădu-se părintele Visa-rion, şi când am cântat într’un amurg liniştit, într’o pulbere •de aur:
Pe o stâncă neagră, într’un vecliiu castel.
Unde curge ’n vale un râu mititel...
Uite, ca de eri mi-aduc aminte de înserarea aceea, de melodia noastră trăgănată pe care o cântam cu glasuri aşâ ■de mişcate, şi de versurile pe care le-am zgâriiat acolo, pe-o piatră, de versurile înflăcărate pe care nu le-am mai găsit şi •din care îmi aduc aminte numai frânturile dela începutul . acestei epistole...
Şi m’am suit, bre, în liaradaica aceea cu patru cai, între Tauccele mari şi madame grase cari se uitau zâmbind la mine, ş’am pornit spre târguşorul meu natal într’un sunet domol de clopote dogite.
La spate aveam, departe, munţii în ceaţă; înnainte se desfăşurau dealuri păduroase; şi mă simţiam, cu toată tovărăşia gălăgioasă, uşor şi vesel ca în cea dântîiu tinereţe. Prin nouraşii de praf luminos care ne urmăriau în vârtejuri, priviam ogoarele verzi, satele liniştite cu biserici albe, sclipirile depărtate ale apelor ... Din când în când ne întâlniam ou băeţandri cari îşi păşteau în şanţuri boulenii albi cu coarnele lucii. Ne urmăreau cu priviri liniştite până departe şi rămâneau în urmă, tot mai în urmă. Şi par’că-mi veniâ să mă opresc, să-i întreb, să le spun o vorbă bună. Erau chipuri pe care le mai văzusem, pe care par’că le uitasem de când m’am înstrăinat, şi pe cari le regăsiam aceleaşi în liniştea şi seninătatea lor.
Şi cu cât mă apropiam de locul unde m’am născut, cu atât se deşteptau amintirile copilăriei, vii şi luminoase, par’că răsăriau din împărăţia uitării prieteni pierduţi cari mă salutau ou zâmbete de bunătate.
www.dacaromamca.ro
880
ALBINA
Când intrarăm la Moţca în codru, zvoana de glasuri din trăsură se potoli ca printr’un farmec. Caii mergeau la pas şi, în linişte, ascultam freamătul uşor al desişurilor. Par’că eră un cântec, şi par’că-mi veniâ să dorm. Şi dintr’odată, dintre chipurile trecutului cari mă cercau unul după altul* unul rămase mai desluşit, şi-i zâmbii cu dragoste în piroteala care mă copleşiâ.
Eră Domnu, domnul Trandafir învăţătorul meu.
Nu-1 văzusem de mult pe domnul Trandafir. îmi închipuiam că e pensionar, că trebuie să fi îmbătrânit. Eu îl vedeam însă tot ca odinioară, nalt, poate pentru că noi eram prea mici, bine legat, cu o mustăcioară neagră pe caro şi-o tundeâ totdeauna scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit.
Toate patru clasele erau grămădite într’o odae lungă. Unora din băeţi le da teme, pe alţii îi ascultă. Când explică, ascultam toţi; şi istoriile minunate cu Ştefan cel Mare şl Mihai-Viteazul le-am ştiut chiar din clasa întâia.
Mai cu seamă explicaţiile la istorie erau minunate. Pe supt tavanul îngust al clasei treceau eroii altor vremuri în cununile lor de neguri. Ii urmăriam înfiorat, auziam par’că freamătul luptelor şi, acasă, îi visam o noapie întreagă.
Uite, şi acuma mi-se pare că Domnu nostru a fost un om deosebit. Ii scânteiau privirile şi eră şi el mişcat când ne spuneâ despre mărirea strămoşilor. Când făceâ un semn cu mâna, aşâ, într’o parte, par’că ridică o perdeâ de pe trecut* şi eu vedeam tot ce spuneâ glasul lui... Şi când mă gândesc bine, când judec cu mintea deacum, când caut să adun unele fapte pe care atunci, copil, le treceam cu vederea, găsesc cu mirare că Domnu era un om foarte necăjit, hărţuit de nevoi, hărţuit de administraţie, că cu greu îşi duceâ gospodăria lui, că veniâ de multe ori amărît, ca să ne deâ cu dragoste, învăţătura de toate zilele... Dar atunci nu, atunci Domnu era om fericit pentru mine, eră un om care n’aveâ altă grijă decât să ne spuie istorii mişcătoare.
Ca dânsul poate au mai fost mulţi. Şi toţi, dragă prietene, când te gândeşti bine, au fost nişte apostoli, cari au îndurat sărăcie şi batjocură, cari au trecut printr’un vifor de nemulţumiri şi vorbe rele, şi cari totuşi au izbutit să-şi îndeplinească cu bine menirea ...
Domnu nostru ne-a învăţat rugăciuni, ne-a învăţat cântece care erau aşâ de frumoase pentru copilăria şi pentru sufletele noastre, deşi nu le înţelegeam bine ; ne-a învăţat să credem şi în alte lucruri, în trecutul şi vrednicia noastră, lucruri pe cari mulţi le batjocoreau în acea vreme; ne-a învăţat multe* de care aminte nu ne mai aducem, dar care au rămas în fundul sufletului ca seminţe bune ce au înflorit bogat mai târziu...
îmi aduc aminte ... Intr’o seară ne strânseserăm la şcoală* la împletit panere. Şedeam în cerdac, în cerdac la Domnu*
www.dacaramanica.ro
ALBINA
881
şi unul spunea o poveste. Era o linişte mare în împrejurimi în primăvara aceea, şi departe, spre Şiret, se auziâ, abia se auziâ un cântec de fluer. Umbrele înserării ne învăluiră, povestitorul tăcu, şi noi rămăseserăm fără vorbe, cu Doinnu în mijlocul nostru, ascultând adierea depărtată a cavalului.
Deodată Domnu zise:
«Măi băeţi, staţi, c’am să vă citesc şi eu o poveste.....»
Şi a aşezat la geam, pe dinlăuntru, o lampă, şi în lumina ci, acolo între noi, ne-a cetit Harap-Alb al lui Moş Creangă. Glasul lui curgea domol şi basmul ne fermeca pe toţi ca un cântec frumos. Povestea mi-a rămas adânc săpată în suflet, şi, mai târziu, când am cetit o într’o odăiţă scundă, în Iaşi, pe când făceam liceul, am stat mult şi m’am gândit la seara când o cetiâ învăţătorul, m’am gândit ca la o altă poveste senină a copilăriei mele...
Dintre toate amintirile frumoase, aceasta, seara când ne-a cetit povestea, rămase stăruitoare în piroteala mea, în legănarea trăsurii mari, pe când clopotele sunau încet prin liniştea pădurii. Treceam printre două ziduri de verdeaţă care-mi trimeteau aburiri răcoroase, şi mă apropiam repede de locul unde a fost odată şcoala, unde am cântat, unde m’am jucat, unde Domnu şi-a petrecut atâţia ani —treizeci— dăscălind şiruri după şiruri de copilandri cu ochii neliniştiţi.
Acolo nu mai e nimic, e loc gol, şi Domnu, îmbătrânit, cu părul alb, se plimbă încet, cu mânile la spate singur şi trist.
II întreb :
«Ce mai faci?
— Greu, greu ! îmi răspunde. De-acuma mă duc să mă întâlnesc cu Harap-Alb şi cu Creangă ....»
Şi par’că mă cuprinde o înduioşare, mă uitla dânsul şi nu-mi vine a crede că el e omul tânăr care altădată ne-a strecurat în suflete atâta credinţă şi atâta foc!
M’a deşteptat larma glasurilor şi lumina albă a câmpiei. Târguşorul meu se vedea departe, într'o îngrămădire de a-coperişuri negre şi roşii. Eram neliniştit, voiam să văd cât mai curând pe dascălul copilăriei.
Şi vezi tu, dragă, poate scrisoarea aceasta de-aceea e aşa de sentimentală şi aşa de plină de puncte de exclamaţie, pentru că vestea pe care am aflat-o a fost tristă. Totuşi trebuie să mă aştept la ea. Domnu nu mai era nici vesel, nici trist, nici bătrân... După ce şi-a isprăvit cei treizeci de ani de dăscălie s’a dus unde-i locul tuturor. Câte ceva din sufletul lui a rămas în sufletele multora, dar el nu mai este, şi-a îdeplinit cu anevoie o muncă grea de care nu s’a plâns şi prin care n’a strălucit, — a murit împăcat ca mulţi alţii, şi acuma se odihneşte!
Iar tu mă vei ertâ că te-am făcut să pierzi jumătate de •ceas cu aceste lucruri aşa de vechi.
Miliail SaUoveanu.
www.dacoromamca.ro
882
ALBINA
0biceiuri 5i credinţe din Maroc.
• •
puneam în numărul trecut că obiceiurile locuitorilor din Maroc sunt foarte ciudate.
Sunt în adevăr lucruri cari nici nu pot să intre în mintea noastră.
Să vă spun unul.
Ştim că au fost odată robi şi în ţară la noi: dar cu greu ne închipuim să mai fie şi acuma undeva asemene dispreţ pentru om, această făptură după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
In Maroc sunt robi şi sunt târguri unde se vând robi.
Iată cum este un astfel de târg.
O curte mare. De jur împrejur, bolţi unde sunt strânşi cumpărători. Unii neguţători stau cu «marfa» lor sub vreo-boltă; alţii o plimbă de colo până colo, strigând lumea s’a vază. Am văzut aici —zice călătorul care a fost de faţă — cum bietele femei şedeau jos pe un covoraş şi cum muşteriii, le pipăiâ să vază dacă sunt sănătoase, le deschidea gura să le vază dinţii... întocmai cum faci când cumperi un cal.
Preţul roabelor variază după priceperea lor. Cele ce se iau numai ca servitoare, sunt eftine; cele cari se iau ca să cânte sau să facă bucate, sunt scumpe.
Unele se cumpăra pentru a fi neveste, religia lor permiţând bărbaţilor a avea oricâte femei. Acestea sunt cele mai norocoase, căci dacă nasc un copil, încetează de a fi roabe şi copilul devine legitim.
In genere, situaţiunea femeilor este foarte înjosită. Ele nu au nici o învăţătură şi toată viaţa lor e plină de credinţe deşerte. Dacă bărbatul e supărăcios, femeia aleargă la un vrăjitor să i descânte ; dacă copilul ţipă ori e bolnav, ea aleargă la alt vrăjitor; dacă un băeat e leneş, la vrăjitor; dacă vreun membru al familiei e dus în vre-o călătorie şi n’are ştiri dela dânsul, iarăş la vrăjitor se duce.
La un lucru ţin mult femeile deacolo: să se îmbrace frumos.
îmbrăcămintea lor se alcătueşte dintr’un halat lung până la picioare; pe deasupra o cămăşuţâ, legată la mijloc cu brâu de piele ori de mătase. Umblă fără ciorapi, cu nişte papuci împodobiţi cu fir de aur. Pe cap poartă o bazina de mătase şi peste ea o mică coroană de carton acoperită cu lână brodată sau cu pietre scumpe, după cum îi dă mâna fiecăreia. Cele bogate poartă cercei, brăţări, inele la picioare, salbe la gât. Toate se vopsesc pe obraz şi pe buze şi îşi fac sprincenile şi genele.
Deşi legea dă voe bărbaţilor să aibă oricâte femei,Jacest obiceiu începe să se cam părăsească. Mai ales oamenii săraci, au o singură nevastă, care costă mai eftin de cât un harem.
Neveste multe are sultanul. El este silit la aceasta, căci
www.dacaromamca.ro
ALBINA
883
pe lângă nevestele pe care şi le ia el singur, trebuie să primească darurile care i se trimet de către paşi şi aceştia îşi dau silinţa să-i trimită femei frumoase de prin diferitele părţi ale ţării.
*
* *
Locuitorii Marocului ţin mult la credinţele lor religioase. Chiar împărţirea zilei se face după rugăciuni: la două ceasuri din noapte, este rugăciunea dimineţei; între trei şi patru ceasuri după prânz, este rugăciunea apusului; pe la 9 seara este rugăciunea nopţii. Afară de rugăciunea de dimineaţă, toate celelalte se anunţă din turnurile bisericilor de către anume preoţi cari se chiamă muezini.
Biserici sunt multe; ele se chiamă moschei. Sunt făcute cam după un plan: un şir de clădiri în jurul unei curţi şi în mijlocul curţii o fântână.
*
* *
Mai ţin ei şi la mâncare. Mănâncă feluri multe însă numai la prânz; iar seara mănâncă foarte puţin.
Călătorii cari au fost ospătaţi în casele Marocanilor povestesc lucruri uimitoare despre mesele lor.
înainte de masă se dau la toţi mosafirii câte o ceaşcă sau două de ceaiu cu foarte mult zahăr şi cu mentă. Pe urmă se duc ligliiane şi ibrice, toată lumea se spală pe mâini, pentrucă acolo nu se mănâncă cu furculiţa.
Apoi se aduc bucatele. Iată ce spune călătorul italian de care am pomenit în numărul trecut.
«Am gustat din primul fel cu încredere. Dumnezeule! Aş «fi vrut să am înaintea mea pe bucătar ca să-l strâng de «gât. N’aşi puteâ să spui ce gust aveau bucatele. Mi-se păreâ «că au turnat în farfurii toate borcanele cu pomezi şi toate «sticlele cu parfumuri din prăvălia unui coafor. Mi-erâ necaz «cu atât mai mult cu cât vedeam că pomezile şi parfumurile «astea stricau gustul peştelui, puiului, mielului, care se în-«trebuinţase ca să prepare feluri de mâncare. Şi câte feluri «vă închipuiţi că ne-a dat? Cu fructe cu tot... 23!»
23 de feluri a mâncat Italianul în oraşul Tanger; iar în oraşul Fez, unde li s’a dat un prânz de onoare, a mâncat 28 de feluri!
Călătorul francez ne spune şi el despre mesele din Maroc. Sunt tot ca acum treizeci de ani. Tot feluri multe, tot gătite cu multă grăsime, mai ales cu untdelemn; iar după masă toată lumea se spală pe mâini şi îşi parfumează hainele, a-
poi se întind pe sofale şi ascultă muzica.
*
* *
Mese mari se dau şi cu prilejul sărbătorilor dela căsătorii.
Fetele se mărită la 15—16 ani, iar băeţii la 20—25.
Acolo fetele n’au zestre, ci bărbaţii trebuie să dea parale când se însoară. Cu suma dată de ginere se cumpără de obiceiu haine.
www.dacaramanica.ro
884______________________ALBINA	____________________
Actul de căsătorie se scrie într'o moschee de către un preot anume însărcinat cu asemenea lucru. Logodna se face prin-tr’o mare petrecere în casa părinţilor fetei. Mama ginerelui dă fetei un dar; iar fata a doua zi după logodnă, găteşte bucate şi le trimete ginerului. El şi-adună prietenii, mănâncă tot şi trimete înapoi vasele goale, însă cu daruri.
Când are banii pentru plata zestrei, îi trimete prin doi prieteni la părinţii fetei şi atunci se fac9 nunta, într’o luni sau într’o joi.
înainte de căsătorie, fata trebuie să facă şapte băi în şapte zile.
In ajunul nunţii încep petrecerile cari ţin şapte zile. Aceste petreceri nu se fac însă în casa bărbatului, ci în altă casă anume închiriată. Aci stă mirele toată ziua de petrecere cu prietenii, iar seara se duce acasă.
Mireasa îşi schimbă hainele în flecare zi; însă poartă părul înodat şi n’are cingătoare. Ia a şeaptea zi, bărbatul desface părul nevestei şi-i pune cingătoare. Atunci căsătoria este definitivă.
RaDu.
------cc> -----------------
Stropitul viei wntra manei.
ni vorbit în fiecare an de acest tratament, care a început a deveni şi la noi ceva obligatoriu ca şi în ţările civilizate. Cu deosebire în regiunile unde se reconstitue viile cu viţe americane, tratamentul contra manei este introdus şi el ca o operaţiune culturală obişnuită.
Credem că acest progres va merge mai departe şi în curând vom putea spune că tratamentul contra manei este o operaţiune culturală obişnuită.
Cât pentru materiile întrebuinţate in tratament, cea mai răspândită a rămas tot zeama bordeleză, compusă din piatră vânătă, var alb şi apă. Mai sunt şi alte soluţiuni pregătite, care pot fi bune, dar noi recomandăm a nu se întrebuinţa decât atunci când se cunoaşte compoziţia unei substanţe, şi se ştie cu siguranţă că experienţele practice’ au dovedit că aceste preparaţiuni sunt e-ficace.
Tocmai pentru aceste motive, cel puţin până în prezent, am recomandat mai mult zeama bordeleză pentru că practica de zeci de ani a dovedit că este foarte eficace, că este ieftină, şi nu are decât un mic cusur, de a se lipi puţin pe foi.
Mai inzistăm asupra punctului următor, să facem primul tratament îndată ce a sosit timpul, adică luna Maiu, când lăstarii au 12—15 c.m. lungime, şi înaintea înflorirei. Acest tratament să-i facem chiar dacă nu s’ar ivi boala, căci tratamentul este mult mai bun, atunci când îl facem pentru a împedicâ ivirea boalei (tratamentul preventiv) decât când a apărut. In acest din urmă caz, îl facem curativ, dar trebue să ştim că el nu vindecă foaia deja atacată ci numai opreşte boala în loc.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
885
Al 2-lea tratament se face după trecerea floarei, adică pe la începutul lunei lui Iunie.
Cei mai mulţi autori, şi noi chiar, am recomandat ca primul tratament să iie mai slab (adică cu 1Vi% piatră vânătă); iar al 2-lea mai concentrat (adică cu 2% piatră vânătă).
Asupra acestui punct d-1 L. Degrully, profesor la şcoala de a-gricultură din Montpellier, scrie în revista «Le Progres Agricole & Viticole» următoarele:
«Mulţi ne întreabă dacă trebue să întrebuinţăm zemuri cu diferite doze diferite, după cum este vorba de l-iul, al 2-ilea, sau al treilea sulfatagiu.
«Astfel adeseori s’a recomandat să se întrebuinţeze zeama mai slabă pentru primele tratamente şi o zeamă mai concentrată pentru ultimele tratamente, însă fără a se arătă vr’o dată în mod raţional pentru ce să se procedeze astfel.
«Dacă judecăm lucrurile din punct de vedere teoretic, atunci vom ajunge la o concluziune contrară, fiindcă primii lăstari şi primele foi tinere sunt mai sensibile la atacul boalelor, decât foile bătrâne şi lăstarii deja vechi dela finele primăverei.
«Dar fără’a merge aşa departe, putem afirmă că primele foi, cu siguranţă că nu vor fi mai rezistente la boală, ca cele ce vor apare mai târziu.
«Pe de altă parte se ştie din experienţe, că primele atacuri ale manei sunt mult mai violente; mai cu seamă când boala atacă ciorchinii tineri înainte de înflorire; cele mai mari dezastre pe care le-am înregistrat de 20 de ani, se datoresc tot la aceste in-vaziuni timpurii, fulgerătoare, în vii ce nu fuseseră încă tratate».
«Practica de a mări doza de piatră vânătă, pe măsură ce se dezvoltă viţa, nu are nici o bază ştiinţifică şi este poate chiar contrară faptelor observate până acum. Prin urmare nu e nici un cuvânt pentru care trebue să modificăm doza după epoca tratamentelor. Ceeace trebue neapărat, modificat este cantitatea de lichid de răspândit la hectar şi care trebue natural să Re proporţională cu suprafaţa foilor de tratat».
«Nu se pot preciza cifre exacte de cantităţile de lichid pentru fiecare tratament. Va trebui mai multă sau mai puţină, după vârsta viţei, depărtarea butucilor, şi desvoltarea sistemului lor foios. La l-iul tratament, 180—200 litri de zeamă la hectar poate fi îndestulătoare, dacă vegetaţia este puţin înaintată. Insă la al 2-lea şi şi al treilea tratament trebue socotit minimum 500—600 litri la hectar, mai adeseori 700—800 litri, dacă voim să protejăm bine toate foile; şi noi am văzut aplicându-se până la 12—15 hectolitre pe hectar, la vii atinse de blak-roth.
«Pulverizatoarele care stropesc foarte fin, permit a se face o economie de 7« lichid, evitând perderile de zeamă, care se adună pe foi în cantitate exagerată, formând picături prea mari, care neputând stă pe foaie cade jos».
Viticola.
Petele de petrol depe haine se scot astfel: (hainele colorate) • Pune pe ele un aluat făcut din pământ de oale şi apă. Aluatul după ce s'a uscat, se perie şi haina rămâne curată.
www.dacaromamca.ro
886
ALBINA
Serbările dela Constanţa.
Azi, 15 Maiu, se fac frumoase serbări în Constanţa în presenţa M. S. Regelui şi a Familiei Regale.
Mai întâiu se inaugurează noul vapor «România», care va face curse între Consta?iţa-Constcintinopol-Smirna-Pireu. Acest vapor e cel mai mare, pe care-1 avem noi pentru călătorii pe mare. El are o lungime de 112 metri şi o lărgime de 12 m. 75. A costat
2.270.000	lei.
Colonelul Coandă,
directorul serviciului maritin român.
Acest vapor poate transportă 1.000 tone marfă, 120 călători cl. I, 36 cl. II şi 300 cl. III.
Cu această ocaziune se va inaugura şi firul telegrafic, care leagă direct Constanţa cu Constan-tinopol.
Cum se vede, ţara românească face neîncetate progrese, mulţumită înţeleptului ei Rege şi harnicilor români.
■ ■■ ■
www.dacoromamca.ro
"Vaporul „România
888
ALBINA
Părintele Portocală.
n’a trecut şi n’a poposit nici odată prin satul Is-•rîştea, călătorind spre munţii prăpăstioşi ai Cia-ăului, în natişca (trăsură cu coş de nuele fără arcuri, obiceiu a vre-unui străin, harabagiu de profesie, putut să vadă şi să cunoască pe cuvioşia sa Părintele Portocală; om cu darul şi cu frica lui Dumnezeu.
Mai mult scund, cu părul şi barba mare şi încărunţită, roşcovan la faţă şi mai rotofei la trup, purtându-şi cu se-meţie respectabila-i burtă înainte; în cât pare, după nume şi înfăţişare, a aminti definiţiunea pământului după o geografie de pe vremuri a clasei a 3-a primară care zicea că : «pământul e rotund întocmai ca un măr sau ca o portocală, mai turtit la poli şi mai umflat la equator.»
Cam tot aşâ e şi Sf. Sa Părintele Portocală, mai rotun-gior la mijloc şi, comparativ, mai subţire la cele două extremităţi.
Iar de mă ve-ţi întrebă dacă acesta-i adevăratul său nume sau de este numai iscoada vre-unui răutăcios, nu vă voiu puteâ-o spune, e destul ca să ştiţi că după această poreclă, pusă pe lângă cuvântul Nicolae — numele său de botez, — Părintele Portocală e cunoscut nu numai prin partea locului, dar şi prin satele depărtate cale de poştii întregi.
De altfel, suflet bun, milostiv, şi lesne ertător, cu dragoste către păstoriţii săi pe care-i îndeamnă, cu vorba şi cu fapta spre tot binele.
Vioiu şi harnic, nu se lasă a fi de fel stăpânit de greutatea trupului şi a vârstei sale — căci doar are cincizeci şi cinci de ani împliniţi — ci munceşte ziulica întreagă mai vâr tos ca un flăcău plin de vigoarea tinereţei.
Părintele Portocală are ca drept cuvânt de înţelepciune şi îndreptăţire a acestei continue şi neobosite activităţi următoarele vorbe: «Atunci când omul nu lucrează, necuratul pune stăpânire pe el îndemnându-1 la fapte rele», şi acest lucru se grăbeşte să-l spue atât nevestelor, cât şi gospodarilor de orice vârstă şi mai cu seamă fetelor mari şi flăcăilor, aproape totdeauna la vremea potrivită.
Aşa de pildă: ducându-se după trebi şi trecând printre uliţele înguste ale satului, de găseşte pe câte cineva şe-zând sau dormitând, numai ce-i auzi că zice, «da ce bădică Ghiorghieş azi e sfântul sărăcilă cu cruce la calendar de rozi, tolănit la umbră, cămaşa şi iţarii de prispa casei, nu ştii că diavolul pune stăpânire pe cel ce-şi trece vremea în zadar ? mai bine vezi că pustiul de buruian mai, mai să-ţi înghiţă popuşoieşii.»
Omul ruşinat se scoală, iar Părintele îşi vede de drum Dar, la o altă răspântie glasul sf. sale se aude iarăşi zi-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
889
când: «Şi cum văd fină Nastasiică te-ai aşezat pe odihnă în zi de lucrătoare par’că ai fi de eri, de-alaltăeri şi tu; ca mâine, poimâne ai s’auzi cântându-ţi «Isaiea dănţueşte» căci, măra, cred că ştii mai bine decât mine că Costache-a Floarei nu te slăbeşte din şagă nicăeri pe unde te întâlneşte; şi decât ai păzi rădăcina celui copac, mai bine mai împunge din pârdalnica de zestre că doar nu te-i mărita cu spinarea goală să râdă de tine tot satul».
Şi aşa, aruncând câte-o vorbă ici şi colo. Părintele Portocală se trezeşte ajuns mai mult pe negândite unde trebuia şi caută în grabă aşi împlini toată trebuşoara; iar sătenii îndemnaţi de glasul blând şi de sfatul său binevoitor, se nevoesc caşi fără iscoadă din partea părintelui a nu-şi trece vremea în zadar nici chiar în zile de sărbătoare.
De aceia să nu vă pară curios auzind spuinduvi-se, că mai frumos cum e astăzi satul Jsvorâşte mai rar să se poată vedea. Căci, de unde până la venirea Sf. Sale, satul era sărac şi neîngrijit ca vai de el, cu căsuţele micişi sărăcăcioase, clădite la voia întâmplărei, cu bisericuţa mică de lemn, pe alocurea putrezit şi aproape uitată într’un colţ al satului; astăzi Isvorâştea e un adevărat izvor de sănătate, de belşug şi de lucruri de tot felul.
Aşezat la poale de dealuri acoperite de grădini şi livezi, cu căsuţele întocmite la rând şi albe ca zăpada de par a face eu ochiul drumeţului grăbit, care încântat la vederea lor şi a satului se hotărăşte mai mult nevrând să-şi întrerupă călătoria către munţi şi poposind să-l viziteze; atunci printre cei întâi ce-ţi ese în nainte întâmpinându-te cu un «bine ai venit», grăit din toată inima e şi Părintele Portocală.
Cum natura i-a hărăzit o fire blândă, după câteva clipe de convorbire te simţi atras la glasul său, şi cu toată oboseala pricinuită de sdruncinăturile căruţei fără arcuri, nu poţi a nu răspunde în mod afirmativ, la dorinţa ce părintele o are de a-ţi arătă locurile mai însemnate din împrejurimi, vatra satului, de altă dată, bisericuţa cea nouă de piatră, zidită şi zugrăvită din milostenie, cu cimitirul frumos îngrădit pe coasta dealului. Atunci, Părintele Portocală, în urma celor arătate, văzându-te vesel, începe să povestească cu glas domol, trecându-şi mulţumit mâna prin bar-ba-i căruntă şi mare: «Hei domnule, cine a zis că românul e din firea lui plecat către rău, leneş sau nedibaciu, n’a căutat a cercetă şi a cunoaşte adevărata lui fire.»
Şi aşa, cuviosul părinte, urmează să înşire liniştit toate peripeţiile vieţei păstoreşti de mai bine de un pătrar de veac, din care cu drept cuvânt se pot vedeâ meritele netăgăduite de nimeni ale Sf. Sale, ca unul dintre acei, ce a putut înţelege şi deşteptă adevărata fire a românului; des-
www.dacoromamca.ro
890
ALBINA
chizând gustul şi inima păstoriţilor săi, spre tot lucru bui> şi de folos.
De obiceiu, această cuvântare duhovnicească se isprăveşte prin dorinţa ce părintele o are de ai vizita locuinţa, ce întrupează cu adevărat, un model de gospodărie sătească; după care cu aceiaşi bună voinţă te readuce la locul de descindere.
Uitasem a vă spune că pe tot întinsul drumului copilaşii voinici şi drăgălaşi purtând buchete de flori de câmp sau cofele mici cu fragi şi cireşe, te întâmpină pe întrecute să le cumperi; sunt tini de-ai mei adaogă vesel Părintele Portocală, mângâindu-i pe fiecare şi întinzându-le mâna mititeilor să i-o sărute.
Ar mai găsi încă multe de povestit Sf. Sa, dar căruţa gata de plecare, aşteaptă să te zdruncine din nou şi părintele îşi iea rămas bun, dorindu-ţi din toată inima călătorie fără primejdii.	Constantin Păun.
„Societatea Ţesătoarea".
D-l Antonescn revizorul şcolar’al circ. 1 Ilfov, a dat diriginţilor din circumscripţia sn, următoarea circulară, cu privire la această societate :
După cum vă este bine cunoscut, s’a înfiinţat în Bucureşti o societate cu numele «Ţesătoarea», pusă sub Înaltul patronagiu al M. S. Regina, care are de scop de a dezvoltă şi la noi în ţară o cultură raţională a viermilor de mătase.
Cultura viermilor de mătase ca şi a albinelor, s’a practicat la noi din timpurile vechi şi nu aşa de mult, formă una din principalele ocupaţiuni ale locuitorilor dela sate, şi chiar dela oraşe,, contând ca un mijloc însemnat în bogăţia ţării.
In timpurile din urmă însă, această frumoasă şi folositoare ocu-paţiune scăzuse cu totul. Atunci M. S. Regina se puse în fruntea societăţii «Ţesătoarea», dând o pildă vie de muncă şi dragoste pentru populaţiunea acestei ţări şi îndemând-o să reînceapâaceastă folositoare cultură, însă de astădată pe baze raţionale. In acest scop s’a şi delegat un număr de 10 învăţători în acest judeţ cari să călăuzească pe crescători la o raţională cultură a gândacilor de mătase.
In această foarte lăudabilă mişcare de regenerare economică, toţi factorii principali dintr’un judeţ trebue să deâ concursul lor. Nimeni nu poate tăgădui, Domn . . . Învăţător . . . ,că d-v nu sunteţi printre cei dintâi cari trebue să daţi mână de ajutor, cu sfaturile şi cunoştinţele d-v, acestei instituţiuni—D-v cari aţi fost Apostolii atâtor începuturi de acest gen.
Deci, în consideraţiunile celor ce preced, subscrisul are onoare de a vă invită să daţi tot concursul celor cari se ocupă cu creşterea viermilor de mătase în comuna d-v, îndemnându-i şi conducându i cu sfaturile şl priceperea d-v.
www.dacoroinamca.ro
www.dacoromanica.ro
BprcL-ul "Vapoiului „Eomânia
892
ALBINA
Mila 'Rejelui $au llie Pribeajul
«Fie pâinea cât dE rea Tot mai bine ’n ţara mea.»
Piesă în Trei Acte
DE
SOFIA NĂDEJDE.
PERSOANELE:
Pavel, ţăran, în vârstă de 55 de ani.
Catrina, femeea lui, de vre-o 50 de ani.
Guiţă, feciorul lui Pavel, de 26 de ani.
Ilie, feciorul Catrinei.
Noţa, nora lui Pavel.
Zoiţa, sora Catrinei, mai mică.
Toader Clanţă, bătrân din sat.
Anton, flăcău, în armată.
Zamfira.
Vasile, fiul Catrinei, dezertor.
Rochiţa, o babă.
Flăcăi, fete, săteni, un scripcar şi un cobzar.
ACTUL I-iu.
La dreapta o casă ţărănească, acaret vechiu.
La stânga poartă. In fund livadă.
SCENA I-a.
Catrina (legată la cap cu testemel cafeniu, înflorit; îmbrăcată cu fotă neagră cu roş, cămaşă albă cu altiţe roşe, stă pe prispă, toarce). Pavel ţcu iţari creţi, cămaşă albă, mânecile sumese, stă pe un scăunel; ciopleşte haragi). Zoiţa (eu fotă albastră închisă, ştergar alb, cămăşă albă cu Dorangic, vine prin fund,
Zoiţa. — Bună ziua, lele! Spor la lucru, bădiţă!
Pavel.— Să dea Dumnezeu!... Tu ce mai faci? De mult n’ai dat pe la noi!
Zoiţa. — Uităte, m’am abătut acuma, (privind pe Catrina, care-şi şterge ochii cu dosul manei) — Ce-i, leliţă? Nu ţi-s boii acasă?
Pavel. — Mai întrebi? îi ştii focul! M’a năucit şi pe mine. Oiu să-mi iau lumea în cap. «Ol!» şi «oi!» Nu-mi ticneşte nici mâncare nici somn... Nu m’a ascultat1 l-am zis: «Lasă-1, femee să-şi facă formele cu armata, să-şi împlinească datoria către ţară».
Zoiţa. — Mai aşâ!
Pavel. — Nu-i ziceam? Uitete, Ghiţă al mieu e în armată de doi ani,—n’aşi vorbi într’un ceas rău,—îi merge bine; s'a deşteptat la cap, a deprins miliţia şi alte învăţături; între străini se deschide mintea.
Catrina. — Sunt mustrată şi de păreţi. Credeam ... slab cum lî ştii!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
893
Pavel.— Ce slab? Tot de carne şi oase! Aşâ l’ai deprins de mic, tot cocolit.
Zoiţa. — Nu-ţi fă, lele, sânge rău. Intr’o bună dimineaţă te pomeneşti că vine! L’o ajunge, el, dorul!
Pavel. — Ce să-l ajungă? Cum ar veni, stăpânirea îl şi închide.
Catrina. — Dacă ar trăi bietul tată-so, s’ar duce peste Prut, i-ar da de urmă. Nu l’o fi înghiţit pământul de viu!
Pavel.— Poltim colac! Eu, om bătrân, de umblat pe drumuri sunt ?
Catrina (cu mustrare).— Unde nu-i al tău! Cine îl doarer leagă. Mai bine’mi frângeam gâtul decât îmi legam a doua oară capul. Mi-am luat bărbat, nu tată copilului. Acela s’ar duce şi în piatră sacă; dar e în mormânt! (îşi şterge ochii;.
Pavel.— Spune, tu, Zoiţă, c‘ stric eu?
Zoiţa (stând pe prispă)—Nu-ţi fă, lele, inimă rea, poate o veni. Ce-i bădiţa vinovat?
Pavel.— Ce tot îi dai? Să înfunde puşcăria? L’au dat dezertor.
Catrina (aruncând turca) — Să ştii, Pavele, cu tine dintr’o strachină nu mai mânânc .. . Să-mi Iaci rost de bani... Mă duc să-l caut.
Zoiţa.—Taci, lele! Vrei să zică oamenii c’ai luat lumea ’n cap ?
Pavel. (cu necaz) — O roade zavistia la inimă.
Catrina.— Ba oiu munci pentru fie-ta şi noră ta!Tot socoteam: s’o răpezi pe furiş, ne-o trimete veşti,
Pavel.— Asta-i! Ba, de când a venit Ghiţă din armată, nu-şi allă femeea loc. Ce? I-am dat dintr’al tău?
Zoiţa. — Crede, bădiţă, ce mai e ca focul după copil?
Catrina. — Să nu ştii de-i la Soare apune ori la Soare răsare ? Gol, flămând, vitruit de boală, n’are cine-i da o lingură de apă! E oare ceva mai amar decât străinătatea ? Mai bine murea de mic!
Pavel. — Eşti de vină. Cum te naşti şi mori, aşâ trebuie să-ţi faci şi datoria către ţară.
Zoiţa. — Mai aşâ!
Pavel.— Eu, n’am fost şi în războiu? Am avut zile, uitete m’am întors bun teafăr. Fac feciorii do boeri armată. Dacă li-i dat să nu moară, nu mor.
Zoiţa. — Chiar aşâ.
Pavel.— Te-ai uitat în gura lehăilor, «că armata e grea, celor slabi de înger le rămân oasele pe acolo». Minciuni! Cum face o lume, o făceâ şi odorul tău.
Catrina. -- Voind să-i fac binel’am aruncat în focul străinătăţii.
SCENA Il-a
Cei de sus, Ghiţă (port ţărănesc).
Ghiţă. — Bine-ai venit, mătuşă Zoiţă! De mult n’ai mai fost pe la noi!
Zoiţa. — N’am fost că sunt singură. Pe cine să las casa?S’a
www.dacoromanica.io
«94
ALBINA
mai înnădit un diavol de uliu. Cât nu-i prinde veste, înhaţă găina.
Ghifă (râzând) — Gâcesc eu ce dor te-a adus.
Zoifa.— Lesne de gâcit: în sat la noi nu s’a lăcut boabă, nici de poftă.
Chită. — Oameni îndărătnici! N’ascultă învăţătura. Ai fost în vie la noi?
Zoifa. — Pe acolo am venit. .. Mai mare dragul. Stau strugurii «a purceii. La noi mana a uscat şi foile.
Ghifă.— Păi! La regiment aveam un pogon de viţă. Căpitanul ne-a zis: «Mă băeţi, cinci tufe nu le stropiţi de loc cu saramură să vedem ce s’o alege». S’a ales ca de praful din drum ! Vorba <i-tale, s’au uscat şi foile, nici la anul n’au rodit.
Pavel. — Pe noi nu ne râdea satul?
Ghifă. — Toamna râdeau mânzeşte.
SCENA IlI-a
Cei de sus, Nufa (cu furca în brâu).
Nufa. (către Ghiţă), — N’ai plecat încă? Grăbeşte că înoptezi! Ce faci tuşe?
Ghifă. — Tătucă, ia puşca dela mine, dă o raită prin deal. E o laie de ţigani în marginea satului; se furişează dancii ca şerpii; fură de zvântă. Cu bine şi noroc ! (ese pe poartă).
Pavel. — Unde se duce el, Nuţâ?
Nufa. — La suprefectură.
Pavel. — Merg să iau puşca.
Nufa. — Cu băgare de seamă, e încărcată.
Pavel. — Asta-i! Mă înveţi, tu, a umbla cu puşca! Când s’ar face atâţia pitaci câte focuri am tras la războiu, şi toate în plin. Chiteam Turcul drept la mir. (ese prin fund).
Zoifa. — Ţi-i frumuşică fata?
Calvina. — O slută ca mă-sa.
Nufa. — Ori ca ta-so.
Catrina. — A tunat şi v’a adunat.
Zoifa. — D-ta zici în şagă şi Nuţa o lua o înnadins.
Catrina. — Nu-i rea de supărare.
Nuţa. — Las. mamă, ştiu unde baţi.
Catrina. — Bine că ştii.
Nufa.— Ai fi voit să mă călugăresc? Nu eram logodită cu Ilie. El cu toate fetele glumea. Ghiţă nu-i ca şi al d-tale ? El o să vă comande.
Catrina. — Mi-ţi da voi de pe ce apa curge. Ghiţă, cum a venit, a pus mână pe trei pogoane de vie! Mila mea e departe!
Nuţa. — A luat parte dela mă-sa.
Catrina. — Cât a fost în armată mânile astea au muncit via. De socru-to numai gura. îl ştii.
Nufa. — V’aţi folosit de roadă.
Catrina — Dar lui în armată câte i-au trebuit!
www.dacoromanica.ro
ALBINA
895-
Nuţa. — Care părinte nu-şi milueşte copilul? Un ou de are* îl face pe din două.
Calrinci. — Miluesc......Pe al meu, îl mănâncă străinătatea!
Nuţci. — Stricăm noi? De ce-a fugit de armată?
SCENA IV-a
Cei ele sm, Clanţă (om bătrân, plete albe, ras, mustăţi albe, portul ţăranilor din Moldova, vine pe poartă).
Clanţă (glumeţ) — Piii! Bine o nimerii: numai neveste tinere şi harnice, foc! Mâncarea pe azi, lucrul pe mâne!
Zoiţa. —• Ferice de noi, c’am întinerit!
Clanţă. — Ha! Ha! Ha! Cine? Tu? Fost-ai leleo, când ai fost! Uitete nevestica asta: par’că o hrăneşte bărbatu cu miez de nucă. Dar şi soacra, nu fie de deochi, o ţine numai în palme,.. Vreau să zic: pe palme.
Nuţa. — Mă iubeşte ca sarea în ochi.
Clanţă. — De gustul tău nu s’o întoarce crângul lumii!
Calvina. — Vorbiţi de clacă____Ce se mai aude pe la primărie,.
bade Toadere?
Clanţă. — Păi, ştiu un lucru mare, mare, să te bucuri tu,. Catrino.
Calvina. — Ce ?
Clanţă. — Ha? Ce-mi dai, să-ţi spun?
Calvina. — O mulţămită.
Clanţă. — Nu ţine, draga moşului, nici de saţ, nici de sete.
Nuţa. — Zău spune, moşule, s’o mai veseli mama.
Clanţă. — Cum? Aşâ de pomană? Nu-i Sâmbăta moşilor.., Catrino, strânsă eşti la mână; fă şi tu cinste în sănătatea lui llie. Aveţi must, cum e mai bun: pişcă de limbă.
Calvina. — Bietul llie! Patru ani! Par’că a intrat în pământ.
Clanţă. — llie o să vie... Pui cu mine rămăşag?
Calvina. — Bade Toadere, să nu mă minţi, c’o păţeşti!
Clanţă. — Ha! Ha! Ha! Cine-a fost să te minţă te-a minţit de mult. (râd toţi).
Catvina (merge în casă).
Zoiţa. (râzând) — Poznaş te-am pomenit ! Văd eu că ţi-i sete.
Clanţă. — Crezi? Dar tu, Nuţă, te împaci cu Ghiţă? cam ţăn-duros ?
Nuţa.— De când eşti Duhovnic?
Clanţă. ■— Să te învăţ un leac. Vezi pe bărbat supărat, ia apâ în gură. Toată pasărea pe limba ei piere.
Catvina. (vine din casă c’o ulcea şi o cană de must, cinsteşte pe Clanţă).
Clanţă. — Noroc! (bea) — Pii! dar tarei! Par’că îs furnici prin limbă. Şi dulce ca mutsa. Brava lui Ghiţă! A făcut minuni cu via lui. Ce-a sulemenit-o, ce-a stropit-o c’a eşit bună. Acuma tot satul, după el. Vezi? Omul e ca momiţa; face unul. hai ca toţii!
Catvina (cinsteşte pe Zoiţa).
www.dacaromamca.ro
896
ALBINA
Zoiţa. — Să te bucure Dumnezeu cu ce doreşti.
Clanţă. — Să mai am vre-un băiat, l’aşi bate şi l’aşi trimete la armată.
Nnţa. — Doar n’ar fi prost să nu meargă. Cine să apere ţara?
. Calvina (cinsteşte pe Nuţa) --Of! Doamne, n’aşi mai îndemnă nici pe duşmani.
Nuţa. — Las’, mamă, ce te mai superi!
Calvina. — Bea, nu mai face nazuri, gură bogată!
Clanţă. — Bea, Nuţă! Te bate soacră-ta!
Calvina. — Tot îi dă cu ce-a învăţat ea. N’or mai fi toate cu lapte. De unde ştiu ei ce-a tost de când lumea?
Clanţă. — Ia ştiu! Cine are carte are patru ochi. In carte spune dela moş Adam, Scrie tu acu ceva şi pune-o bine; peste o sută şi o mie de ani cine-o găsi-o, vede ce-am vorbit azi.
Calvina. — Chiar! Mari lucruri! Spune odată ce-ai auzit. Ori îs cai verzi ?
Clanţă. — Păi ! Dacă mă înfrunţi, tac mă chiamă.
Zoiţa (râzând) — Vorba mea! Ţi ai stâmpărat setea? Ce zor mai ai!
Calvina.— Să nu mă fi minţit, moşnege!
Clanţă. — Eu moşneag? Uitete colea: Nuţo, bătrân sunt eu? (îşi suceşte mustaţa).
Nula. — Numai ţi-s ninse pletele, şi mustăţele albe de ţurţuri.
Clanţă.— Dacă-i vorba pe aşa, lele Catrino, vin la mine, de mă roagă şi ţi-oiu spune, (se iace a plecă).
Nuţa. — N’o mai amărî, moş Todirică, spune odată.
Clanţă. — Ei! Hai1 De hatârul tău ! (dregându-şi glasul). Eram la primărie... Mai aflu cei pe lume.
Zoiţa. — Păi! Acolo se fierbe piatră scumpă.
Clanţă.—Stăm noi aşâ de vorbă, eu, Corcuduş, Frige Linte, Mirâuţă, stai: cine mai eră? Ei, Limbă lungă.
Zoiţa. — Poznaş! Porecle le-ai dat dăle şi câte-o vacă.
Clanţă. — La poarta raiului. Notarul citeâ. Numai ce-1 aud: «Pii ! mare ţi-i minunea! Auzi d-ta ! Zău, oameni buni, eu nu ştiu când mai are vreme Regele nostru să gândească la toate?» «Ce-i, d-le notar? Fac eu. «Pii! Lucru mare, moş Clanţă! Ascultaţi, oameni buni: «Ordin de zi al Măriei Sale Regele Carol I-iu. Aduce la cunoştinţă.. . «Am uitat, nu ştiu cum zice. Tare frumos, ştii ca la carte. Mare minune, leie Catrino, nici n’ai să crezi.
Calvina, (nerăbdătoare) — Spune odată, omule! Ce-i? Să ne taie capetele ?
Clanţă. — Ho ţară! Când ai mai pomenit aşâ ordin? Nu mă lua cu repezeală!
Nuţa. — Spune, moş Todirică.
Clanţă.— Vezi ? Aşâ! Moş Todirică. Vorba dulce mult aduce. Ştii, tu, Catrino, că Măria-Sa Regele se gândeşte la o prăpădită ca tine ?
Calvina, (supărată) — Asta-i! Du-te la Hantătar cu braşoavele! Eu ard de năcaz şi lui îi vine a glumi.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
897
Zoiţa.— Moş Toadere, n o mai năcăji.
Clanţă.— Dacă nu pricepe. Un Rege, nu gândeşte ca mine nici ca tine... El cu gândul ne prinde pe toţi, cum prindem noi snopul.
Zoiţa. — Cum îi ştii d-ta gândul?
Clanţă. — Plete lungi şi minte scurtă! Nu-i minciună! Păi! Se vede gândul din ordin.
Nuţa. — Lungiţi vorba ca ziua flămândului.
Clanţă. — Măria Sa, ca un bun părinte, şi-a zis: «Au greşit, dar, de data asta, îi ert pe toţi acei nenorociţi şi slabi de minte, cari au iugit să nu tacă oaste. Pot să se întoarne la vetrele lor şi să-şi facă datoria către ţară!»
Calvina, (plânge) — Dumnezeu să-L ţie cu zile multe (îşi face cruce) — Slăvit să-i fie numele în veci de veci — Oare vestea ajunge ea până la Ilie ? Dragul mamei! 0 să-l mai văd?
Nuţa şi Zoiţa (într’un glas) - Slavă Domnului că te mai bucură Dumnezeu!
Clanţă. — Acum pricepeţi cum gândeşte Măria Sa la mine şi la tine, şi la o ţară întreagă fără să ne ştie pe nume ? Ha ! Ha! Ha! Ce mai zici, leliţă Catrino! O să jucăm la nunta lui Ilie?
Calvina. — Să te auză Dumnezeu !
Clanţă. — Mai dă o ulcică. Zău ! Mi se cuvine ! Cum auzii, m’am gândit: «Biata Caatrină! să-i duc o veste bună».
Catrina. — Să te ţie Dumnezeu cu cele ce doreşti.
Pavel (vine cu puşca) — Mă! Dar aici cinstea în toiul ei! De nu mergeam, vreo cinci danci săreau şanţul! Ce veselie pe voi?V’au sosit carele cu scumpie ?
Nuţa. — Măria Sa Regele a ertat pe dezertori; Ilie poate să vie acasă.
Pavel.—Ian, taci! Auzi minune! Ce-ţi ziceam eu, babo? «Nu mai hăuli, n’aduce anul ce aduce ceasul». Vezi, ce ţi-i şi cu norocul? Nu-i minciună: «Pă-mă, mamă, cu noroc şi m’aruncă apoi şi în toc !» Cui să deâ prin minte că Măria Sa poartă grijă unor păcătoşi !
Clanţă. — Păi, crezi că Regele nu ştie ce zice la carte! «Nu voiu moartea păcătosului, ci să se întoarne şi să fie viu!>.
Pavel. — Adu o cană de must să cinstim de bucurie.
Catrina (merge în casă).
Clanţă. — Şi-a făcut, măi, Regele pomană. Muriau de foame ca muştele toamna. Ne făceau neamul de râs la Muscal! Tăceţi să n’audă Catrina!
Catrina (vine cu must, dă lui Clanţă şi lui Pavel.
Pavel. — Să trăească Măria Sa Regele, să ne povăţuească ani mulţi! Noi să trăim să L ascultăm! (ciocnesc, varsă puţin must pe pâmânt)
(Cortina).	(Va urma).
www.dacaromamca.ro
898
ALBINA
De pe Domeniile Coroanei.
In ziua de 28 Aprilie a. c., s’a ţinut adunarea generală a societăţii economice-culturale «Spătarul Milescu» de pe domeniul coroanei Domniţa, din jud. R. Sărat.
Din expunerea prezentată de Consiliul de Administraţie se vede că societatea a propăşit destul de bine şi în anul ce a trecut, capitalul, la 31 Decemvrie 1904, era de Lei .16.752,77 provenind mai cu seamă din vărsămintele sociale şi depuneri spre fructificare. Fondul tle rezervă eră de 1,160 lei, iar cel cultural <le 300. lei. Afară de acestea, societatea mai are o bibliotecă şi mobilierul trebuincios dăruit de Administraţiunea Domeniului Coroanei.
Fructificarea capitalului s’a făcut prin împrumuturi date sătenilor pentru cumpărare de ’porumb, vite şi unelte agricole.
In ce priveşte partea culturală, societatea a patronat câteva serbări patriotice şi a organizat conferinţe şi sfătuiri obşteşti la «ari au luat parte ţăranii din Domniţa şi din prejur. La conferinţe s’a arătat de către învăţători, preoţi şi agenţii Domeniului Coroanei, însemnătatea unei agriculturi îngrijite, cum şi a îndelet-nicirei cu micile industrii casnice.
Inform a.ţiiaiai
Ni se comunică din Hârşova, că cu ocaziunea sosirii acolo a ■d-lui Simionescu, protesor la universitatea din Iaşi, d-1 Marinescu a ţinut o conferinţă în Ateneul local. A răspuns d-1 Simionescu. Seara, s’a dat o masă în onoarea d-lui Simionescu.
* *
*
In ziua de 5 Mai a fost în Bucureşti la şosea o foarte frumoasă serbare şcolară de gimnastică. A luat parte la serbare: Şcoala normală a soc. p. învăţătura Poporului Român, Seminarul Central, liceul Lazăr, liceul Mihai Viteazul, liceul Matei Basarab, liceul Sf. Sava, şcoala de aplicaţie, gimnaziul Oantemir şi gimnaziul Şincai. lată programa acestei serbări:
1)	La orele 3 p. m. sosirea şcoalelor pe locul serbării şi defilarea în faţa d-lui Ministru al Instrucţiunii publice.
2)	Marşul şi exerciţii cu bastoane de fier, executate de elevii, tuturor şcoalelor secondare, în număr de 1.000.
3)	Ridicări de greutăţi cu o singură mână, 15 şi 20 kgr.
4)	Sărituri în lungime 31/» m. şi 4 m.
5)	Alergări de iuţeală pe distanţă de 100 m.
6)	Exerciţii la barele paralele.
7)	Danţuri Naţionale.
Serbarea a fost înălţătoare pentru ori ce inimă românească.
*
•tf *
www.dacoromamca.ro
ALBINA
T
899
Eforia spitalelor civile aduce la cunoştinţa generală că scoate din licitaţie publică moşiile:
Rotunda din jud. Buzău, Vatra schitului Găiseni din judeţul Dâm-boviţa, Vatra schitului Berislăveşti, din jud. Argeş, publicate în «Monitorul Oficial» No. 8 din 9 Aprilie 1905.
Societăţi economice la sate
Bilanţul băncei populare «Carol •de Aramă, jud. Mehedinţi, încheiat ACTIV
împrumuturi. Soldul compt 3.968,— Cassa. Soldul comptului . . 406,47
Dob. datorate............... 19,83
Mobilier.................... 288,—
Total general . .	4.682,32
Coruptul de pn
[» din comuna Orzeşti, plasa Baia 31 Decemvrie 1904:
PASIV
Cotisaţiuni. Sold. compt. . 2.844,69
Dividende.................. 163,69
Dep. fructific........... 1.560,83
Dobânda de 5%............... 52,48
Fond de reservă	.	. .	24,15
Rest indivizibil............ 1,23
Dob. Reportate ....	35,25
Total general ... 4 682,32
şi pierderi-
•Cheltueli generale............ 6,— Dobânzi. Soldul compt. . . 279,55
10% amortizarea mobilierului 32,—
Soldul comptului. Profit net ■ 241.55	_________
Total general. . . 279,55	Total general . . . 279,55
Acest profit de lei 241,55 s’a repartizat conf. art. din Statute:
Dividende de 7,38% la cotizaţiuni........................163,69
Dobânda de 5% la dep. spre fructificare..................52,48
Fondului de reservă 10%. Fond de reservă.................24,15
Rest indivizibil	»	»	... . .	1,23
Total general . . . 241,55
SCRISORI CĂTRE REDACŢIE
Onor. Redacţii a Revistei „Albina",
Sfaturile date de d-1 Veterinar Irimia Popescu, în Revista D-voastră, in ceiace priveşte naşterea epelor borţoase, mi-a folosit foarte mult şi in’am condus perfect de bine, astfel că nu am avut nevoie de nici un om special, care să asiste la naşterea unei epe a mele.
Simt o datorie dar de a vă transmite în scris mulţumirile mele sincere pentru folosul ce ‘ Albina», mi-a adus şi aduce oricui o citeşte.
Dela apariţia revistei, nu am făcut decât să o recomand tutulor cunoscuţilor această «Albină roditoare» şi voiu căută ca şi de aci înainte să o recomand, căci puţine sunt revistele ce aduc folos ţării noastre ca «Albina».
Primiţi, vă rog, stima ce vă conserv.
Căpitanul N. I. Constantinescu.
Austrului, 12. Loco.
Ca să cureţi bine vasele de tinichea (blecliiu), spală-le cu săpun şi cu leşie tare de cenuşe şi cu vre-o două cepe, clă-tindu-le apoi cu apă curată.
www.dacoromamca.ro
900
ALBINA
MULŢUMIRI
Aducem prinosul nostru de recunoştinţă şi mulţumire «Onor. Soc. Centrale Agricole», care într’o dorinţă binefăcătoare şi foarte lăudabilă, a binevoit să ne distribuie anul acesta 10 kgr. sămânţă de lucernă, pentru grădinile şcolare.
Dacă nu altfel, cu recunoştinţa, datori suntem a răsplăti binele.
învăţ, diriginţi: Pr. A. Petru. (Iazu). Ch. Ionescu (Traian).
* * *
Sf. Sa Părintele Vasile Grigorescu. Econom- Stavrofor, fondatorul şcoalei din cât. Petia, com. Pleşeşti, jud. Suceava, a dăruit pentru grădina şcoalei 40 pomi altoiţi, în valoare de 60 lei.
Dirigintele şcoalei aduce vii mulţumiri Părintelui Grigorescu pentru ofrandele date.
Bibliografii
A apărut ediţia Il-a din Chestia ţărănescă, de Spini C. Haret, şi se află în depozit la Institutul de Arte Grafice «Carol Gobl» S-sor Ioan St. Rasidescu Bucureşti, str. Doamnei, 16.
Preţul 0,50 bani exemplarul.
Trimiţându-se prin mandat poştal 0,55 bani, se primeşte cartea la destinaţie.
Lioitaţiuni
La 27 Maiu 1905, orele 10 a. m„ se va ţine a 3 a licitaţie la Eforie, pentru 90 stânjeni cubi lemne de foc, necesare Spitalului Ploeşti în exerciţiul 1905-1906
Doritorii să presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provizorie de 5%, cunoscând că garanţia definitivă va fi de 100/0.
* *
In ziua de 31 Maiu 1905, ora 101/* a. m. se va ţine licitaţie publica cu oferte închise la Eforie, Bulevardul Elisabeta, pentru arendarea munţilor Negrasu, Fundurile, Ziliştea şi Trestieni, din judeţul Prahova, pe period de 10 sau 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906.
Spre a luă parte la licitaţie se cere o garanţie provizorie de lei 3.000.
— Pentru reparaţîunile necesare pavagiului curţilor Spitalului Filantropia, care după deviz se ridică la suma de lei 3.450. Concurenţii vor presentâ acte în regulă cu cari vor probă că sunt înscrişi cu patenta de antreprenori de lucrări publice.
Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provizorie de 5%, cunoscând că garanţia definitivă va fi de 6°/0-
POSTA REDACŢIEI
a	«
D-lui "V. X3. Ştefănescu., Rădăuţi. — Se zice. că pentru anul şcolar 1905 — 1906, se va menţine monopolul Abecedarului şi cărţilor do cetire. De altfel, fiindcă nu s’a luat nici o hotărâre până acum, e peste putinţă să se mai poată face vre-o schimbare. Timpul e prea înaintat.
— Vai de picioarele, cari poartă cap nebun.
v w w t ■r'v t sf
www.dacaromanica.ro
„STEflU fl“
Societatea *Steaua» ar? de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde,’ Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, ioan Kalindern, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomânescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Batiu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: I’etre Gftrboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Aidocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Pimitrescu Procopic, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescn, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; I)im. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alinu'ineşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (urmare).
Iorgu Dorojanu (Bucureşti), 2 lei, Nae Teodorescu (Bucureşti), 2 lei Nicolae R. Stanciu (Bucureşti), 2 lei; Vasile Oprescu (Bucureşti), 2 lei Gh. C. Vântu, profesor (Huşi), 3 lei; Atanasie Popovici, profesor (Huşi) 3 lei; C. Arnăutu, profesor (Huşi), 3 lei; Economul I. Andreeseu, pro fesor (Huşi), 3 lei; G. Săvescu, profesor (Huşi), 3 lei; D. Demetriu, pro fesor (Huşi), 2 lei; V. G. Peiu, proprietar (Huşi), 3 lei: Gh. Gociu, avo cat (Huşi), 2 lei; Gavril Brădeanu, avocat (Huşi), 2 lei; N. M. Cisman avocat (Huşi), 3 lei; Alex. G. Răşcan, avocat (Huşi), 3 lei; C. Vasilescu judecător (Huşi), 2 lei; Ioan Atannsiu, director de prefectură (Huşi), 2 lei; Arhimandritul Iosif Seveluc (Huşi), 2 lei; Economul Const. Isăcescu (Huşi), 2 lei: Const. Trifan (Huşi). 2 lei; Căpitan C. Petrescu (Huşi), 2 lei; Alexandru Bendorf (Huşi), 3 lei; D-na Mina Popa, profesoară (Huşi), 2 lei; D-şoara Onovrina Pogonatu, profesoară (Huşi), 2 lei; C. Stoicescu, profesor (Bucureşti), 2 Iei; I. Otescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; T. M. Mateiu, profesor (Bucureşti), 2 lei; I. A. Rădulescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; F. Stamatescu, profesor (Bucureşti). 2 lei; Spiridon Popescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; Aguletti. profesor (Bucureşti), 2 lei; Gh. Pop, profesor (Bucureşti), 2 lei; Vrana, profesor (Bucureşti), 2 lei; Pr. Dimi-trie Vasilescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; Sc. Negrescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; Alex G. Grăpeanu, institutor (Bucureşti), 2 lei; Octavia A. Bastiurescu, institutoare (Bucureşti), 2 lei; Căpitan A. Petroisci (Bucureşti), 2 lei; Maior C. Sclia (Bucureşti), 2 lei; Eocot. Th. Elysee (Bucureşti), 2 lei; Pândele Dodani (Bucureşti), 2 lei; Căpitan I. Ghinescu (Bucureşti) 2 lei; George Niciovici, franzelar (Bucureşti), 2 lei; Maria Bu-deanu, inst. (Brăila), 2 lei; Maria Şerbănescu, inst. (Brăila), 2 lei; Maria Pipoş, inst. (Brăila), 2 lei; Teodor Mândru (Iaşi), 20 lei.
JNumărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 390; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.634. lei şi 30 de bani.
(Va nrmh. în numărul viitor).
www.dacoromanica.ro
„NflTIONdL.d"
SOCIETATE GENERALA OE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune...........»	3.955 688.76
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075.842.60
Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Iiăieoianu.
Dir. general E. (iriinwald. „naţionaliA11 asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală in Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
AVEM 6 5G6ALA 61VT6D6XA
SÂNTA ELENA
Bulevardul Neatârnărei, 75 cu internat şi externat I. Şcoală snperioarăde educaţie şi menaj.
Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictură, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului.
II. Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă.
IILŢesătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli.
IV. Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere, ciorapi de lână şi bumbac.
Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut Caere şi tors.
Se primeşte gogoşi* pentru tras borangicul cu maşini sistematice.
Fondatorul şcoalei,
Preotul Iconom, IONESQM.
■)C
Cel mai mare şi vast magazin şi singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi:
de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95.
»	»	» Nasturi
12.95,	13.95,. 14195 15.95.
12.95,	13.95, 14:96.
13.96,	14.95, 15.95.
12.95,	13.95, 14.95-
13.95,	14.95, 15.95.
12.95, 13.95, 14:95, 15.95.
» Lack cu Elastic sau Şireturi u»» Nasturi
» Chevreau cu Elastic » o » Nasturi
Preţuri corente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95.
»	»	»	» Botoni » 11.95, 12.95, 13.95, 14.95, 15.95.
»	» Colori »	»	»
» Gems cu Nasturi şi Şireturi »
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»
Idem cu Şireluri şi Nasturi »
Idem de Lack diferite forme »	5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri labulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori,
şi Negre pentru Dame Lei 2.50.	___________________________________
» Bărbaţi » 2.95.
Rupându-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la toate Sezoanele. Calea Victoriei No. 27. alături de Poliţia Capitalei, Bucuresci
7.95.	8.96,	9.95.
6.95,	6.96.	
6.95,	7.95,	8 95.
5.95,	6.95,	7,95,
5°/n
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei
Cititorii revistei vor avă un Bcăijămint de 6°/0 din preţurile însemnate, presentând cuponul
Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor I. St.Rasidescu, Str. Doamnei 16.— 13 581.
www.dacaromanica.ro