Anul viii
No. 32
8 Maiu 1905
Redacţia ^ Adm ini5twwwdactQftiffiamca.ro
Văzând câ cil toate repetatele noastre avise, iui mare număr de abonaţi, comandamente militare, primarii etc, nu îie-au trimes micul cost al abonamentului, deşi suntem în a 8-a luna din anul al 8-lea iar unii abonaţi deşi ne datoresc pe 2 şi 3 ani, totuşi n’au răspuns rugăciunii noastre, ne-am văzut din nou siliţi a tace sacrificiul de a trimite chitanţele spre a fi încasate prin oficiile poştale.
Rugam dar pe l)-nii abonaţi sa achite chitanţele ce lepresinta factorii, sân sa dea banii când sunt avizaţi, de oarece cheltuelile acestui soiu de încasare reduce abonamentul la 4 lei, iar dacă chitanţele sunt refuzate, atunci cheltuelile de înapoiere şi de retrimetere sunt atât de grele, încât aproape egalează costul abonamentului. Nădăjduim că D-nii a-bonaţi vor ţine socoteală de sacrificiile ce facem, si nu ne vor pricinui neplăceri si pagubă, ci îsi vor achita datoriile.
ADMINISTRAŢIA
Cărţile apărute in Editura Societăţii «Steaua» sunt: No. 1. Din Ţara Ba-sarabilor, de O. Coşbnc; No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfn: No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Tli. I). Speranţia; No. 4. Grădina de legume, de loan Hâşeganu: No. 5. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Puţescu-Duţu; No. 7. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. MihiUccscu şi Victor Puiu; No. 9. Ştefan cel Mare, de Alex. Lepădata : No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Siniconescu.
Preţul unui exemplar e 15 bani. Vânzătorilor se dă cu 10 bani exemplarul.
Tablourile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: Ştefan cel Mare şi Majestatea Sa Regele.
Preţul unui exemplar e 40 bani. Vânzătorilor se dă cu 30 bani exemplarul.
Orice comandă pentru publicaţiunile Societăţii, se va adresă d-lui I. St. Rasidescu, administratorul publicaţiunilor, la Institutul de Arte Grafice Carol Giibl, Str. Doamnei No. 16, Bucureşti, unde se află depozitul general.
NB. — Fiecare membru al Societăţii „Steaua“, care şi-a plătit cotizaţiunea cu începerea anului 1905, primeşte anual 6 publicaţi ii n i ale Societăţii, începând cu No. IO.
Importanta lucrare a d-lui Sp. Popescu, «Contribuţiuni la munca pentru ridicarea poporului», (Scrisori căti-e învăţători. Bucăţi de citit la şe-zătoi-i şi cercurile culturale (Uscături), se găseşte de vânzare şi la Administraţia revistei noastre, cu preţul de lei 2.
Oricine ne va trimele 2 lei o va avea franco la domiciliu.
— Asemenea se găseşte la Administraţia noastră şi «Cântice de vitejie», de G. Coşbuc, cu 60 de bani exemplarul, şi «Dăfii», de Rădu-lescu-Codin şi St. St. Tuţescu, cu preţul de 1 leu.
f t v "<r w w v v ttt
www.dacaramamca.ro
Anul VIII.
No. 32.
8 Maiu 1905.
AL.BIJMA
H
SUMARUIa
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
Abonamentul In ţar& pe a
»	»	»	6 luzfl ^
Pentru anunolurl 1 leu Manusorl
tul în atrdln. pe an lei 6
3 j Un ntimOT...................15 bani
IVliaa publicitate, 5 bani euvîntul. e ard.
N. Rătliilescu-Mger. Verdeaţă (poezie). — Rado, Din viaţa locuitorilor din Maroc. — Arhimandritul Meodem, O plimbare folositoare. — 1». MSr&şesca, îngrijirea vacilor şi oilor de lapte. — Pr. loan II. Mlliaiu, De ce lemnul de brad are noduri. — V. S. Moga, Cronica agricola, economică şi comercială.—Get.. Asigurarea vitelor (dare de seamă).—O. Teleor, Orto-gratice.—Societăţi economice la sate.—Inforinaţiuni.—Apel.—Mulţumiri.— Bibliografie.— Li-citaţiuni.—Poşta administraţiei.
Ilustraţiuni : Marocan. — Negru din Maroc. — Animale din Africa. — Scene din asediul Port-Arturului.—Costume din jud. Ylaşca.
Verdeaţă.
=3
ela Mucenici, de frica li Celor pa’zeci de măciuci, Prinde-a creşte ziulica % De mai va, după ce ’mbuci.
Ba i se mai desfăcură Pa’zeci de încuetori Şi pământului, — căldură De se simte une ori. ..
Azi călduţ, mâni cald, — es plugari; Toată zarea-i luminiş;
Peste ramuri mii de muguri Trec o undă de frunziş.
Pe imaşuri, pe fâneţe Mii de fire înfrăţesc. .. Mândre de a lor tinereţe Dealuri, văi împodobesc...
www.dacoromamca.ro
846
ALBINA
Şi imaşu-i bucurie Pentru vită, — că-i făcut Iarba tânără să-i fie Hrană dulce de păscut . .
De fâneaţă bine-mi pare Mie, altuia, oricui,
Că pe iarnă fânu-şi are Bunătatea, preţu lui ..
Drag ’mi-e ochi-mi să se piardă Num a ’n undă verde, — ea Uitătura ’mi-o desmiardă;
Altfel văd în calea mea. . .
Numai scoarţe de verdeaţă Pretutindeni, semne sunt Pentru mine de vieaţă Şi de rod pentru pământ.
N. Radulescu-Xiger.
Despre viaţa locuitorilor din Maroc.
:n anul 1873 se urcase pe tronul Marocului sultanul Muley-el-Hassan. Peste vre-o doi ani, o ambasadă jj a fost trimisă de regele Italiei să salute pe noul suveran şi să aducă ştiri despre locuitorii de acolo, împreună cu cei trimişi de rege eră şi un pictor şi un scriitor italian.
Scriitorul se numia «Edmondo de Amicis». El a publicat pe la 1876 o carte despre călătoria aceasta, arătând obiceiurile ţării. Acum de curân, iarăşi un frances, «Eugene Aubin», care a stat aproape un an în Maroc a publicat o scriere despre starea de azi a locuitorilor (1). După spusele acestora cari au fost la faţa locului — despărţiţi prin treizeci de ani — voiu câtă să vă dau ceva ştiinţe asupra 1
(1) E. de Amicis, «Maroco», 1878. E. Aubiu, < Le Maroc d’aujourd’hui». Paris 1904.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
847
ţării aceştia, care preocupă azi o bună parte din politica Europeană.
*
• *
Treizeci de ani ar fi neîndoelnic mult pentru alte ţări; dar nu pentru Maroc. Aici deosebirile sunt foarte mici. Schimbări s’au făcut prin oraşele de pe coaste, unde locuesc Europenii. Aceştia s’au mai înmulţit; s’au făcut aşezăminte comerciale şi industriale; dar ţara a rămas tot cum a fost.
Se socotesc în Maroc peste opt milioane de locuitori de neamuri diferite. Cei mai numeroşi sunt «Berberii», locuitorii cei vechi ai ţării, cari trăesc prin părţile muntoase şi sunt supuşi numai cu numele autorităţii Sultanului. Sunt apoi «Arabii» poporul care a venit peste ei şi a stăpânit ţara. Ei trăesc prin câmpii.
Afară de aceşti locuitori de rasă albă, mai sunt şi Negri, cari sunt mai toţi robi.
In fine sunt mulţi Ovrei şi puţini creştini din Europa. Pe la 1878 se socotiâ că Europenii nu ajung nici la numărul de 2.000. Acum s’au mai înmulţit.
Regatul de azi al Marocului s’a format din închegarea la un loc a patru regate: «Fez», «Maroc», «Sus» şi «Ta-filalet». închegarea aceasta este foarte şubredă, cum am mai spus; e foarte departe de ce înţelegem noi printr’un stat în Europa.
Poporaţia ţării e împărţită în triburi, adică în grupe de sate. Capii triburilor poartă numele de «şeic» sau de «caid». Capul ţării este sultanul, şeful religiei şi şeful armatei; el este stăpân absolut pe viaţa şi pe averea cetăţenilor.
Locuitorii se îndeletnicesc cu agricultura, fac ceva negoţ şi foarte puţină industrie. Trimit piei de capră, migdale, untdelemn, ceară, gumă scoasă din pomii ce se găsesc peacolo şi alte puţine obiecte ale industriei lor. Industria europeană caută să introducă puţin câte puţin din produsele ei. Aşa, Englezii trimit acolo ceaiu, lumânări; Francezii trimit zahăr şi mătăsuri.
Acest comerţ al Europenilor merge încet, pentrucă locuitorii sunt săraci. Unde nu e siguranţa proprietăţii şi a persoanei, nu se poate strânge nici bani. Şi apoi Marocanii sunt leneşi.
Iată cum povesteşte scriitorul italian înfăţişarea locuitorilor din oraşul Tanger:
www.dacaramamca.ro
848
ALBINA
«Toţi aveau un soiu de manta lungă de lână sau de pânză albă, cu o glugă mare pe cap. . . Unii se mişcă încet, fără sgomot ca şi cum ar vrea să treacă nebăgaţi în seamă; alţii stau jos ghemuiţi lângă ziduri, înaintea prăvăliilor, la colţurile caselor, nemişcaţi, cu ochii ficşi. Parcă nu au nici o grije de treburi, nici nu le pasă de locul unde se află, ori de ceeace se întâmplă împrejurul lor. Parcă se uită la un punct depărtat, parcă visează deştepţi. . .»
Poate că şi căldura îi moleşeşte, căci toate poveştile despre leneşi au venit din ţările calde; dar căldura nu le displace, fiindcă fericirea lor este să stea întinşi la soare.
Italianul nostru, socotind că noaptea pe răcoare o fi frumos acolo, a eşit să se plimbe prin oraş; dar iată ce a văzut:
«Nu eră nici un felinar, nici o fereastră luminată, nici o găurică pe unde să iasă o lumină cât de mică pe undeva. Părea un oraş pustiu.»
Marocan.	Negru din Maroc.
Obiceiurile acestor locuitori sunt cari de cari mai ciudate.
Copiii se poartă raşi în cap; le lasă numai în creştet un zmoc de păr, care creşte lung. Se zice că îi agaţă de păr când nu sunt cuminte. Aşa o fi or nu, nu ştiu; dar un lucru spune un călător: că, fiind pe stradă, s’a jucat cu moţul unui copil şi toată mahalaua s’a ridicat şi l’a gonit cu pietre.
Poate că dacă ar fi fost îmbrăcat şi el ca dânşii, copilul nu se supăra; căci Marocanii, au o mare ură pe ce»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
849
îmbrăcaţi, cum le-am zice noi «nemţeşte». Pe lângă ură, trebuie să fie şi multă curiozitate la vederea unui European, mai ales în locurile unde Europenii merg rar. Povesteşte un călător în această privinţă că fiind primit
în casa unui Marocan, cei doi băeţi ai stăpânului casei, cari fusese primiţi să vază pe strein, îi numărau degetele dela mână ca să vază dacă sunt tot cinci ca la ei.
Prăvăliile indigenilor sunt ca nişte magazii mizerabile, ri-
www.dacoromanica.ro
850
ALBINA
dicate dela pământ ca de un metru şi având o deschizătură la stradă. Negustorul stă înăuntru, cum am zice noi «turceşte», având unele lucruri puse dinainte şi altele la spate, dar toate foarte aproape. Când vine un muşteriu, ii dă lucrul cerut, fără să se mişte din loc, căci toate le are la îndemână. Şi în general, are foarte puţine. Şi muşterii sunt puţini. Astfel, pot ei mai toată ziua să dormiteze pe saltea, jucându-se cu metănii şi mormâind rugăciuni.
Dar o să întrebaţi: când dormitează aşa, nu le fură marfa din prăvălie? N’aş putea să garantez că nu se întâmplă şi asta; dar dacâ-1 prinde pe pungaş, apoi e vai de el.
De câte ori nu zicem vorba «judecată turcească?» Prin asta înţelegem o judecată care se face fără- nici o lege şi cum îi vine poftă judecătorului. Aşa se întâmplă în Maroc.
Scriitorul italian de care am mai vorbit spune că, fiind în oraşul Tanger, aude sgomot mare pe stradă, se duce la fereastră şi ce vede? Un Negru călare pe un măgar înconjurat de Arabi, oameni în vârstă, copii, femei, toţi ţipând şi dând în el cu bastoane. Intâiu credea că e o glumă; dar când a văzut sângele şiroaie pe spatele şi pe pantalonii albi ai bietului Negru, a cercetat şi i s’a spus că Negrul eră pedepsit pentru că furase o găină.
Poate că gândiţi că aşa era acum treizeci de ani, când a călătorit Italianul pe acolo. Dar ia să vă spun una povestită de scriitorul francez care a fost în Maroc acum doi ani,
Se resculase atunci câteva triburi contra Sultanului. Un biet Marocan a spus că a auzit că sultanul actual nu mai. e pe tron.
Vorba a ajuns la urechile paşei din partea locului; l’a adus, l’a bătut straşnic şi i-a umplut gura cu ardeiu roşu..
Mai putem crede că s’au schimbat obiceiurile de acum trezeci de ani?
IR adu.
----------------------
Sparanghel în undelemn. — După ce se va curăţ! sparanghelul, se leagă în mănuchiu, se aruncă în apă clocotită, i-se adaogă puţină sare, se răcoreşte cu apă rece înainte de a-1 pune să fiearbă. După ce va fi fiert, se scoate, se scurge şi se aşează regulat pe-o farfurie într’o singură grămadă, şi se dă la masă împreună ca un sos făcut cu sare, piper, oţet şi undelemn.
www.dacoromainca.ro
ALBINA
851
O plimbare folositoare.
ntr’o zi, un tată bun şi cu frica lui Dumnezeu, se plimbă împreună cu fiul său prin grădina minunată a unui vecin. Răcoarea aerului de primăvară, Irumuseţea feluriţilor arbori şi a fiorilor mirositoare, pe care se zăriau încă sclipind picăturile de rouă ale dimineţei, umplură de nespusă bucurie inima plăpândă a micului Teodor.
—	«Ah, tăticule! cât de frumos îi aici!» strigă el; «Nici odată n’am simţit atâta plăcere, ca acum!»
—	«Da, iubitul meu,» răspunde tatăl, «aicea fără să vrei ţi-se deşteaptă în suflet simţul de iubire şi recunoştinţă către marele Făcător al naturei, Carele ne învredniceşte pe noi, nevrednicele Sale făpturi, să ne îndulcim din nişte plăceri aşâ de curate!»
—	«Dar spune-mi, tăticule, de ce toţi arborii de aicea sunt aşâ de drepţi şi de frumoşi, pe când prin alte locuri am văzut mulţi strâmbi şi cu crengile uscate? Poate că aceştia sunt alt soiu de arbori?»
—	!«Nu, iubitul meu; deosebirea aceasta nu vine de acolo, că aceştia ar fi alt soiu de arbori, ci ea vine de acolo, că arborii deaicea au fost bine îngrijiţi, şi când erau mititei, au fost totdeauna curăţiţi şi îndreptaţi, pe când pe aiurea arborii cresc cum se întâmplă, fără nici o îngrijire din partea nimănui».
—	«Da florile de ce sunt aicea aşâ de frumoase şi de mari; iar nu ca pe aiurea, mici şi chircite?» «De aceea», răspunse tatăl, «pentrucă aicea ele sunt îngrijite, udate şr îndată ce se ivesc printre ele buruieni rele, cari le-ar împedicâ de a creşte, acelea sunt smulse numai decât; iar pe aiurea florile cresc fără nici o îngrijire: nimenea nu caută de ele şi nu le udă. îngrijirea, cum vezi, însemnează foarte mult pentru arbori şi pentru flori».
—	«Da, tăticule, asta-i de mirare!».
—	«Dar bagă de seamă iubitul meu», urmă tatăl, «că această observaţie poate fi folositoare şi pentru tine, căci acelaşi lucru se întâmplă şi cu copiii: Când ei sunt îngrijiţi şi ţinuţi de a-proape, atunci cresc bine şi se fac cuminţi şi cu purtare frumoasă, aşâ în cât toţi oamenii de bine privindu-i, se bucură şi i iubesc, după cum te bucuri şi iubeşti aceşti arbori şi aceste fiori frumoase. Din potrivă, când copiii cresc de capul lor, fără să fie îngrijiţi şi supraveghiaţi de aproape, atunci cele mai de multe ori ei se fac obraznici, grosolani, şi toată lumea îi priveşte cu neplăcere. Şi când astfel de copii se fac mari, nimenea n’are nici o încredere într’înşii, şi ei, fiindcă n’au învăţat nimic bun şi folositor în copilărie, sunt nevoiţi să ducă o viaţă sărăcăcioasă şi împovărată de nevoi. Iată pentru ce, iubitul meu, dorind să te vedem cândva un tânăr deştept, priceput şi cu purtare frumoasă, şi eu şi buna ta mamă urmărim toate purtările, toate apucăturile, toate mişcările şi toate vorbele tale; observăm neajunsurile şi lipsurile tale
www.dacoramanica.ro
852
ALBINA
şi căutăm să le îndreptăm ; nu-ţi dăm voe să faci cunoştinţă cu copii răi, dela care tu ai putea să împrumuţi şi să înveţi lucruri şi vorbe urîte; ne silim chiar din cea mai fragedă copilărie a ta să-ţi resădim în inimă respectul şi iubirea către credinţa şi legea sfântă, fără de care omul, cbiar de ar avea toate pe lumeT nu poate ti cu adevărat fericit. O! Tudorel! câtă grije avem noi de tine! Invredniei-ne-va oare pentru toate acestea Tatăl ceresc, să te vedem odată om luminat şi cu minte, creştin bun şi fiu folositor al patriei! Da, fără îndoială, El va auzi rugăciunile noastre! Lacrimelo bunei tale mame nu vor rămâne nepreţuite de Dânsul, ci ne va trimite prin tino mângâiere la bătrâneţe.....»
O lacrămă se zări sclipind în ochii tatălui. El nu mai putu vorbi. Simţitorul copil nu răspunse nimic, dar sărută cu căldură, mâna tatălui său, arătând prin aceasta, că poveţele şi sfaturile părinteşti pătrunseseră adânc în plăpânda lui inimă.
După câteva minute do tăcere, tatăl urmă : «Până acum, copilul nostru, noi te-am crescut şi te-am învăţat acasă, dar se apropie vremea să te dâm la o şcoală mai înaltă pentru ca să. capeţi învăţături mai mari. Drept să spun, aceasta mă nelinişteşte tare mult si pe mine şi pe mama ta, pentru că nu te mai putem urmări şi supraveghiâ de aproape, şi tu, din pricina vârstei tale fragede, ai încă nevoe de îngrijirea noastră. Dar încredinţându-te voinţei Celui-de-Sus, noi nemângâem cu gândul, că iubirea, ce tu ai către noi, nu te vor lăsă să împrumuţi niscaiva purtări urîte şi te vor păzi de toate relele. Negreşit, tu nu vei aveâ să pricinueşti supărare bunei tale mame, care şi-a pus în tine toată nădejdea ei de fericire».
Curând după aceasta, Teodor a fost dat la liceu. Primind o creştere bună acasă dela părinţii săi, el şi în liceu se de osebi prin o purtare bună, prin supunere fiască profesorilor, prin iubire frăţească către colegi şi prin o sârguinţă neobosită la învăţătură, pentru care erâ iubit do toţi. Şi dacă se întâmplă câteodată ca unii dintre colegii să se silească a-l depărtâ dela ocupaţii şi a l abate la ştrengării, el întotdeauna îşi aducea aminte de părinţii săi şi iubirea ce aveâ pentru ei îi erâ ca un înger păzitor care îl îndemnă să înveţe cu sârguinţă lecţiile şi-l feriâ de tot ceea ce erâ rău şi vătămător.
După terminarea învăţăturii în liceu, Teodor, câştigând dor de învăţătură şi iubire către ştiinţă, intră în universitate. Bunii lui părinţi nu ştiau cum să mai mulţumească lui Dumnezeu pentrucă. îngrijirile date de ei fiului lor n’au fost zadarnice. Dar ceeace-i bucura mai mult erâ că Teodor, după un timp de zece ani petrecuţi departe de dânşii întorcându-so acasă cu un frumos atestat, ei găsiră într’însul aceiaşi curăţenie a inimei şi a năravurilor, acelaşi devotament şi iubire către ei, şi aceeaşi modestie şi blândeţe, de care erâ plin şi în copilărie şi care dau atâta preţ talentelor şi cunoştinţelor celui ce le are. Cât de mişcătoare fu întâlnirea aceasta! Ce fericire negrăită gustă atuncea această binecuvântată familie, unită prin duhul iubirei şi al temerii de Dum-
www.dacoramamca.io
ALBINA
853
nezeu! Ochii lor, scăldaţi în lacrămi de bucurie şi inimile lor, pline de cea mai vie recunoştinţă către Dumnezeu, erau îndreptate spre cer şi ei cu toţi gustară atuncea o bucurie nu pământească, ci cerească, dumnezeească, stare negrăită, dar pentru sufletele delicate şi curate uşor de priceput!
A doua zi după sosire, Teodor propuse părinţilor săi să se ducă împreună cu toţii în acea minunată grădină, unde i plăcea altă dată aşa de mult să se plimbe. «Acea grădină» zise tatăl său, nu mai este astăzi ceea ce era odată. Stăpânul ei a murit de mult, iar moştenitorii, în sama cărora a rămas, au lăsat-o cu totul neîngrijită şi părăsită şi acum foarte rar mai întâlneşti pe câte cineva plimbându-se printr’însa. Eu nici nu-mi aduc aminte de când n’am mai fost pe acolo ; căci văzând-o în ce stare se află, fără de voie te cuprind gândurile triste».
—«Cu toate acestea, tăticule»,.— răspunse Teodor,— «eu doresc tare mult s’o văd; ea este neştearsă din mintea mea ; înrâurirea mântuitoare ce au avut asupra mea cuvintele rostite d • d-ta a-colo, a făcut-o slântă pentru mine. Fiecare arbore, fiecare floricică de acolo îmi aduce aminte de d-ta şi de acea scumpă lacrimă, care s'a furişat din ochii d-tale, când îţi îndreptaseşi privirile spre cer, rugându-1 pentru viitorul meu şi cerându-mi bine-cuvântare de acolo».
Dorinţa lui Teodor fu împlinită: ei se duseră în grădină. Cu-treerând toate aleile, lui Teodor nu-i veniâ să creadă ochilor că aceasta ar fi tot acea grădină minunată, în care altădată toate îl îndemnau la bucurie. Cum s’au schimbat toate! Se păreâ că toţi arborii lăcrămau şi plângeau o mare pierdere. întristarea cuprinse inima tânărului şi el şe, plimbă dus pe gânduri. . . .
—«Aşa i că-i trist şi chiar dureros».— ziseatuncia tatăl său»— când vezi lăsat în părăsire şi neîngrijire aceea ce a costat atâţea ani de muncă şi osteneală» ?
—«Iţi spun drept, tăticule»,— răspunse oftând Teodor, «că niciodată n’aşi fi vrut să văd în aşâ stare de plâns această grădină, care altă dată era atât de frumoasă şi incăntătoare!»
—»Acum închipueşte-ţi, iubitul meu», urmă cu duioşie tatăl, «câtă durere şi amărăciune simt părinţii, când neobosita şi îndelungata îngrijire, dată de ei copiilor, se arată la urma urmelor zadarnică; când copii lor, făcându-se mari, încep să se poarte rău şi ajung nişte netrebnici şi nişte ticăloşi! Pe noi ne-a ferit Dumnezeu de această mare nenorocire şi ne-a răsplătit cu mână largă îngrijirea şi creşterea ce ţi-am dat ţie: tu nu ne-ai amăgit în aşteptările noastre. Dar, iubitul meu, tu abia acum îţi începi viaţa ta; până acum tu nu ai făcut alta, decât numai te-ai pregătit pentru ea. Privind la aceasta grădină, care altă dată te încântă, iar acum, când este părăsită şi neîngrijită, fără să vrei te pune pe gânduri şi-ţi umple sufletul de cugete triste, învaţă din aceasta acea lecţie folositoare că omul, care vrea să ducă o viaţă virtuasă şi curată niciodată nu trebue să se dea leneviei şi acelei vătămătoare încrederi în sine, care îi şopteşte, că el ar
www.dacaromamca.ro
8b 4
ALBINA
fi deja pe deplin întărit pe calea virtuţii şi că nimic nu l’ar mai putea abate dela ea, ci din potrivă necontenit trebue să-şi ia sama, necontenit trebue să-şi măsoare toate cugetele şi faptele sale şi să le îndrepteze după învăţătura Mântuitorului. Altmintrelea până şi cel mai bun şi cel mai bine crescut tânăr poate pe nesimţite să se abată din calea adevărului şi să rătăcească pe la răspântiile viciilor şi a patimilor şi să piardă tot ce avea bun în sine. Adu ţi aminte cine a fost Solomon în tinereţea sa! Cât de credincios şi de înţelept s’a arătat el în tinereţea sa şi în cei dintâi ani ai domniei lui-J Ce înalte simţiminte religioaso ne insuflă acea înflăcărată rugăciune, sare a rostit-o el la sfinţirea templului! Ce nădejde însuflase el râvnitorilor de cele sfinte? Şi cum în urmă s’au schimbat toate acestea şi cum toate cele bune au pierit din fiinţa lui! Sulletul lui a sărăcit; a pierit înţelepciunea lui, a pierit virtutea, au pierit toate cele bune când el, îmbătat de fericire, a părăsit pe Dumnezeu, izvorul înţelepciunii şi al tuturor virtuţilor!»
«Crede-mă, iubite tăticule», răspunse mişcat Teodor, «poveţele şi sfaturile dumitale întotdeauna au fost şi vor fi pentru mine sfinte; eu sunt cu totul încredinţat despre acel adevăr, că omul toată viaţa sa trebuie să înveţe. Rugăciunea mea cea de toate zilele către Dumnezeu este, ca El să mă întărească pe calea virtuţilor şi să vă prelungească până la adânci bătrâneţe zilele voastre cele atât de preţioase şi de folositoare pentru mine, ca să pot avea în dumneavoastră adevăraţi şi înţelepţi povăţuitori în viaţa mea».
După o jumătate de an, Teodor căpătă slujbă, apoi distingân-du-se prin modestie, chibzuinţă, cinste şi sârguinţă necontenită întru îndeplinirea datoriilor sale, se ridică repede de pe treaptă pe treaptă la vrednicii înalte şi aduse servicii însemnate şi folositoare Patriei, dobândind astfel iubirea şi încrederea Regelui şi El avu şi fericirea rară să plătească părinţilor săi prin o călduroasă îngrijire de dânşii la bătrâneţele lor. Trăi până la adânci bătrâneţe şi muri în sânul unei familii numeroase şi binecuvântate; nu lăsă moştenire copiilor săi bogăţii mari, darie lăsă, ceace e mai scump decât toate comorile din lume, un nume bun si binecuvântarea lui Dumnezeu, care şi până astăzi într’un chip văzut se revarsă asupra nepoţilor şi strănepoţilor lui şi lămurit vorbeşte fiecăruiâ:
«Aşa se binecuvintează omul, care se teme de Dumnezeu».
Micuţii mei prieteni cât de mult aşi dori eu, să vă văd pe toţi semănând lui Teodor, atât prin silinţă la învăţătură cât şi prin o purtare bună, pentrucă eu doresc din toată inima ca voi cu toţii să fiţi fericiţi, ca şi el, şi prin viaţa voastră să aduceţi mângâiere şi bucurie bunilor voştrii părinţi, cari se ostenesc şi vă cresc. Şi voi cu adevărat îmi veţi împlini dorinţa mea, dacă veţi păstră pururea în inimile voastre sfatul înţeleptului care zice:
«Fiule, iubeşte din toată inima pe tatăl tău şi durerile mamei tale nu le uită!»
Arhimandritul Nicodeni Munteanu.
Vicarul Sf. Episcopii a Dunării-de-jos.
---------------------------------
www.dacaromamca.ro
"Războiul Ruso-Japoriez.
SCENE din ASEDIUL P6RT-ARTURULU
(După tBulatinul Armatei şi Ivialinei»),
Ofiţerii Japonezi înlr’o paralelă al cărei parapet e făcut clin sac: umpluţi cu pământ.
Bordeiuri japoneze înaintea Port-Arturului (mijlocul lui Octomvrie).
www.dacoromanica.ro
85f5
ALBINA
Foloasele laptelui în hrana săteanului
îngrijirea vacilor şi oilor de lapte.
e ştie că sănătatea săteanului în multe părţi lasă de dorit din cauza unei hrane neîngrijite.
Numeroasele cazuri de pelagră sunt dovada cea mai vie despre urmările porumbului stricat şi consecinţele acestei boale sunt din cele mai grozave.
Cazurile de nebunie observate la pelagroşi, distrug fericirea şi viaţa săteanului şi lipsesc familiile de sprijinul cel mai puternic în lupta de toate zilele, mai cu seamă că această teribilă boală atinge omul adult în floarea vârstei.
Faptul acesta a condus statul să ia măsuri energice pentru a înlătură- răul şi a asigură populaţiunii săteşti un traiu higie nic.
Ideia înfiinţării brutăriilor şi consumarea pânei s’a pus dejâ în practică în unele părţi, însă această idee nu trebuie slăbită până când toată lumea n’ar fi pătrunsă de foloasele ei.
Unul însă din mijloacele prin care pelagra ar fi oprită în drumul ei, este întrebuinţarea laptelui în hrana zilnică la sate.
Prin lapte otrava porumbului stricat dacă nu este nimicită cu desăvârşire, dar efectele ei nu poate aveâ urmări grave asupra omului.
Prin lapte omul găseşte o hrană nutritivă, răcoritoare şi care nu duce la întreauinţarea băuturilor alcolice, iar pe de altă parte, dă putrea şi tăria trebuincioasă bunului mers al vieţei. Dar laptele este mult mai folositor, etăţilor tinere, copiilor cari în multe părţi după ce se înţarcăsunt hrăniţi cu alimentele cele mai nepotrivite vârstei lor, din care cauză ei nu se pot dezvoltă şi rămân slabi şi piperniciţi. Prin hrănirea cu lapte se pune o stavilă multor boale epidemice care seceră copiii, cum este Scarlatina, Rugeola, Angina, Tifosul, Tusa convulsivă etc. Ele uşor de mistuit de copiii bolnavi, şi le dă puterea de a luptă cu boalele, pe când o altă hrană îi slăbeşte şi tace ca epidemiile să ia un mers repede şi să aducă jalea în atâtea familii.
în ţerile unde consumarea laptelui e mai mare, şi poporul e mai sănătos, în Germania mai cu seamă, muncitorii din
www.dacaromanica.ro
ALBINA
857
păduri sunt vestiţi prin puterea lor, ei sunt voinici, şi mortalitatea acolo e mult mai mică ca la noi.
In multe şcoli din acea ţară se dă copiilor săraci câte un pahar de lapte în fiecare dimineaţă. In alte ţeri cum e Danemarca, Suedia, Olanda, nu numai orăşenii dar şi sătenii mănâncă mult lapte, şi acolo sunt societăţi de lăptari şi scoale unde se învaţă cum trebuie păstrat laptele, şi cum se poate face din el unt şi brânzeturi.
Dar pentru ca acest aliment atât de preţios să poată fi folositor clasei săteşti, şi să se găsească cât trebuie în oriec casă, e nevoie ca poporul nostru, să fie povăţuit asupra foloaselor laptelui, a modului de întrebuiţare şi povăţuit a-şi înzestrâ gospodăria cu vaci sau oi, dela care să poată avea hrană zilnică.
In unele părţi din ţară şi mai cu seamă în jud. Ilfov, ţăranii cresc multe vaci şi bivoliţe, şi fac un comerciu întins cu laptele lor.
In jud. Iaşi de asemenea se cresc multe vaci, iar la Galata în apropierea oraşului Iaşi, sunt 2 lăptării mari, unde se întreţin vaci moldoveneşti, precum şi curcituri.
In fine mai pe la toate Domeniile Coroanei s’au înfiinţat lăptării sistematice, adevărate şcoale de învăţătură asupra industriei laptelui.
Apoi sunt lăptăriile de pe moşiile M. S. Regelui, din Broşteni, jud. Suceava, Poiana-Ţapului, jud. Prahova şi Zorleni jud. Tutova, şi s’au înfiinţat încă lăptării pe moşiile Statului.
Vacile ca şi oile se pot găsi la noi pe un preţ destul de ieftin şi nu este o mare jertfă ca fiecare să caute a le aveâ pe lângă casa sa. Căci nu este vorba numai de hrana pe care ele o dau săteanului, ci mai dau şi alte foloase ca, prâsila, lâna, carnea, precum şi gunoiul cu care se va îngrăşâ pământul de muncă.
Dar pentru ca câştigul ce se aşteaptă dela vaci şi oi să fie mai mare, lor le trebuie o îngrijire deosebită.
In localităţile unde nu sunt livezi, sătenii să caute a cultivă lucernă sau trifoiu pentru hrana lor.
Lucerna fiind de preţuit înaintea altor nutreţuri, se va cultivă mai ales prin grădini, sau orice loc e de prisos; ea este mai hrănitoare ca iarba, fânul şi paiele, îngraşă vitele, duce la secetă, şi se coseşte de 3 — 4 ori pe an, aşa că e foarte productivă.
www.dacoromanica.ro
858
AI.RIN A
Când se înfiinţează o lucernărie se va căută ca sămânţa să nu fie veche sau amestecată cu altele, mai cu seamă de cuscută, plantă vătămătoare lucernei, locul de cultură să fie arat adânc şi ogorit de 2 ori înainte de semănare.
Lucerna nu se va întrebuinţa nici odată verde sau necosită, ci lăsată a se păli după cosire cel puţin 24 de ore. Ea se dă la început amestecată cu paie, până când vitele se obişnuiesc, căci altfel vitele cornute pot muri, şi s’a văzut numeroase cazuri de asemenea natură.
Vacilor ca şi oilor li se va mai da în timpul iernei şi huruială de grâu, sfecle, tărâţe etc.
Sunt unele localităţi din jud. Doljiu, unde cultura sfeclei ca hrană pentru vite a luat avânt, şi acest aliment, are da-rut de a spori cantitatea laptelui.
In fine e de dorit ca hrana vitelor să fie de bună calitate, căci alimentele stricate influenţează asupra valoarei nutritive a laptelui.
O	altă grijă ce trebuie dată vacilor şi oilor, este în privinţa adăpostului lor în coşare higienice, curate şi bine construite, luminoase şi aerisite, pentru a nu suferi tăria frigului, a ploilor, a vânturilor etc, şi a li se pune totdeauna aşternut de paie uscate. E de dorit ca curăţenia gunoaelor şi bâli-garului să se facă zilnic, căci adunarea lor dă miros urît aerului din coşare şi grajd. In timpul verei a seferi vitele de adăparea prin bălţi şi lacuri, ci numai dela fântâni şi izvoare, iar ziua când căldura e mare, a se ţine în locuri umbroase.
Aceste îngrijiri sunt bune, căci le fereşte de cârceag, care e o boală mortală.
Un lucru care neapărat trebuie ţinut în seamă de săteni, este curăţenia corpului vacilor. Ele trebuiesc ţesâlate şi periate în fiecare zi de praful şi gunoiul ce se pune pe ele şi care le nemulţumeşte; de asemenea a se spălă zilnic cu apă rece ugerul şi picioarele,- fie cu un burete, fie cu un şomoiog de câlţi sau o bucată de pânză, pentru a se depărtâ necurăţeniile după pele şi mirosul urît de gunoiu şi umezeală. Afară de aceasta, persoanele cari mulg vaci sau oi, să fie curate pe mâini, iar vasele în cari se adună laptele să fie opărite cu apă ferbinte şi ţinute curat.
Mulgerea să se facă de două ori pe zi şi chiar de trei ori,
www.dacaromamca.ro
ALBINA
859
în cazul când vacile sunt bine hrănite. In unele ţeri s’au ■făcut şi au ajuns mulgându-se vacile de 5—6 ori pe zi, încercări a îndoi şi întrei cantitatea laptelui, dar numai în a 2 lună după naştere, şi în timp de 3—4 săptămâni. După 3 săptămâni numărul mulgerilor s’a scăzut iar la două pe zi, totuşi cantitatea laptelui a rămas tot sporită. Aceste experienţe au reuşit numai pentru vacile tinere de 3—5 ani, pe când la cele de o etate mai mare, prin mulgeri dese s’a împuţinat cantitatea laptelui.
La noi însă nu se poate încercă asemenea experienţe, decât în fermele mari, cu vaci perfect de bine hrănite, pe când săteanul trebuie a se mulţumi cu mulgerea de 2 ori pe zi pentru a nu primejdui sănătatea vacilor.
Iată dar ceeace am crezut noi că e de folos pentru sătean, şi în timpul de faţă, când toată lumea îşi îndreaptă privirile spre a îmbunătăţi starea lui, cred că nu va fi fără interes şi această primă cestiune, hrana, dela care atârnă forţa lui fizică şi intelectuală, adevărate izvoare de energie pe cari se va instala progresul în toate ramurile de acţiune ale omului.
I). Mărăşeseu.
Medic Veterinar al jui. Doi jiu
De ce lemnul de brad are noduri.
Cică la început când a făcut Dumnezeu lumea, lucră şi Satana toată ziua. Dumnezeu, de pildă, făcea meri, peri, cireşi, nuci şi alţi pomi roditori iar Dracu —să nu se lase şi el mai pe jos,— făcea şi el salcâmi, cătină (drăcilâ) rugi, porumbei, păducei, măceşi, mă rog, tot felul de mărăcini. Semăna Dumnezeu iarbă flori, grâu şi alte ierburi bune, semăna şi Satana ciulini, seaeţi laur, mătrăgună, cucută, urzici şi al'e buruieni rele.
Ba cică şi moara a făcut-o tot Satana. El a potrivit-o pe apă, i-a făcut roate în apă, i-a cioplit şi i a potrivit pietrele, i a făcut coş şi postavâ, i-a făcut tot, tot ce trebuie la moară; dar nu 1 tăia capu să-’i facă şi hădărău şi trebuia să stea un om şi să dea mereu cu mâna boabele ca să curgă între pietre. După ce a tăcut moara s’a gândit să facă şi căruţă. S’a pus pe lucru şi fă roate, fă dric, ba osii, ba proţap, apoi a început a le pune la locul lor şi a încheiat căruţa.
Dar când s’o scoaţă din moară, nu încape pe uşa morii, căci uitasem să vă spun, în moară o lucrase. (Vezi că-i luase Dumnezeu minţile Satanei).
Şi cum stâ Satana aşa buimac, numai, iacă, vine şi Dumne*
www.dacoramamca.ro
860
albika
zeu p’acolo şi îi zice: «Ce mai lucrezi tu măi Satano?». «Ce să lac, Doamne, uite am făcut moar’asta şi nu ştiu ce să-i fac să curgă boabele singure între pietre să nu se mai căznească omul să le tot tragă cu mâna. Am mai făcut şi căruţ’asta şi nu pociu să o scot din moară. Se uită Dumnezeu pe colo, se uită pe dincolo vede ce îi lipseşte morii, vede şi căruţa şi apoi spune: «Mă, Satano, eu mă prind să-ţi scot căruţa din moară şi morii să i fac un meşteşug să curgă grăunţele singure fără să le tot tragi cu mâna; dar ce mi dai?». «Ce să-ţi dau?». Să-mi Iaşi moara şi căruţa în stăpânire de-acum şi până o cădeâ frunza. «Bine» zice Satana «aşa să fie !».
După ce s’au învoit se pune Dumnezeu, scoate roatele dela căruţă, desface dricu în bucăţi şi apoi le cară una câte una afară, acolo le pune pe fiecare la locul lor şi inchee căruţa din nou. Apoi ia o bucată de lemn îl ciopleşte, îl ţintuieşte de coş şi face hădărău (1). După ce vede moara isprăvită şi căruţa afară, Satana îşi ia tălpăşiţa şi se duce p’aci încolo, iar Dumnezeu rămâne stăpân pe moară şi pe căruţă.
Toamna când cade frunza din copaci vine şi Satana să-şi ia moara şi căruţa. Dar Dumnezeu nu voieşte să i le lase în stăpânire, zicând că nu s’a împlinit termenul. «Cum, Doamne, nu nea fost învoiala să stăpâneşti pân’o cădea frunza? «Ba aşâ, măi Satano, dar uite bradu-ăla de colo, nu e verde?— Să în-gălbineaseă şi frunza bradului şi să vii, băiete, să-ţi iei moara şi căruţa că îs ale tale!». Ce să facă Satana ca să se usuce bradu ? Ia sfredelul şi dăi găuri, apoi ca să astupe găurile şi să nu se cunoască bate cuie (de lemn) de corn (2). Şi aşâ sfredeleşte bietul brad de jos până la vârf. Dar la vârful bradului rămurile sunt' în chip de cruce şi când le-a văzut Satana, hait l’au şi trecut sudorile de frică şi fugi. Peste câtevâ zile vine Satana să vadă s’a uscat bradul? Când colo ce să vezi? Bradul tot verde şi frumos, cuele da corn se prinsese de brad, se făcuse una cu lemnul ceialt, se învelise cu coaje de nu se mai cunoştea de loc, iar crengile bradului verzi şi pline de frunze. Aştepta bietul Satana să pice şi frunza bradului dar în zadar căci până să pice frunza bradului vine primăvara şi înfrunzeşte tot codrul şi Satana tot nu mai prinde termenul.
Dar Dumnezeu ca să mai îmbuneze pe Satana a vrut să-i dea şi lui ceva din cele ce lucrase şi ’i-a dat:
Huruitul morii şi scârţâitul carului.
Preotul Ioan I). Miliaiu.
Prahova.
(1)	Hădărăul in forma lui primitivă e o bucată de lemn având un cap fixat de cutia în care cad grăunţele din coş şi celălalt cap apropiat de piatra care se învârteşte, aşâ că la intervale regulate hădărăul atingân-du-se de piatra învârtitoare scutură cutia cu grăunţe făcându-le Să cadă între pietre.
(2)	Nodurile din lemnul de brad sunt cuele de corn pe care le-a bătut Dracu în brad ca să se usuce să nu mai fie verde mereu. Iar reşina care curge pe brad e sudoarea Dracului (Credinţe populare din jud Prahova).
www.dacaromanica.ro
Acest costum se vede şi prin satele Toleormanului şi chiar Romanaţi. Femeia are conciul ce ii poartă acolo femeile măritate.

Costurae din jud. Ylaşca.
www.dacoromanica.ro
862
ALBINA
Starea timpului dela începutul acpstui an şi până în prezent a fost destul do favorabilă semănăturilor de toamnă,, ca şi celor de primăvară făcute ceva mai de timpuriu, afară de porumb. Zapadă caşî ploaie am avut îndestulă, şi topirea zăpezei fâcându-se pe nesimţite, aproape toată apa s’a putut înmagazina în pământ în folosul vegetaţiunei în general, aşa în cât cei mai mulţi agricultori au fost siliţi să pască semănăturile de grâu cu oile sau să le tundă ori să le tăfălugească, ca să împiedice o creştere prea mare a grâului şi în cazul acesta căderea lui. Această lucrare a trebuit să se facă şi la secară şi la orzul de toamnă. In cele mai multe părţi alo ţărei semănăturile de primăvară, ca orzul, ovăzul, meiul, cartoful, caşi cânepa şi inul, au putut să se facă mai de timpuriu. Aceste semănături se arăt destul de frumoase.
Din toate semănăturile de toamnă, singură rapiţa, în unele părţi ale ţărei, an ieşit mai slabă din iarnă şi mai ca seamă acelea cari au fost mâncate puţin de viermi. Din causa aceasta unii agricultori au întors locul şi l’â scunănat cu porumb sau cu alte plante agricole, lăsând ca probă o suprafaţă mai mică, spre a se încredinţa daca rapiţa se va putea îndreptă în creşterea ei, acei agricultori cari au lăsat de probă astfel de rapiţă pe care o credeau ca pierdută, au putut să constate că au făcut mare greşală, când locul semănat cu rapiţă ieşit slab din iarnă, l’a arat şi semănat cu porumb.
De oarece toate semănăturile de rapiţă reuşite slab din iarnă, după ploaia abundentă ce a căzut pe la 10 Aprilie st. v., a făcut ca rapiţa să-şi capete adevărata creştere şi să se aştepte la o bună recoltă.
Deci, graba strică treaba. Dela începutul primăverei şi până la această dată s’au putut face destule semănături, din causă că în pământ s’a găsit şi chiar se găseşte destulă apă.
Dintre toate semănăturile acelea cari au trebuinţă de mai multă apă este porumbul, care semănat în urma ploilor din Aprilie, a răsărit foarte rar pe unele locuri. Acest rău se explică nu din cauza seminţei că ar fi fost rea, nici din cauza umezelei, ci din cauză că pământurile noastre agricole fiind argiloase dela natura lor, după ce ploaia a încetat şi a dat căldura, a prins o scoarţă prea groasă pe deasupra, aşa în cât tulpiniţa colţului nu o poate străbate ca să iasă afară.
De atâtea ori am sfătuit prin scris pe ai noştri agricultori, că în acest caz trebuie să treacă uşor cu grapa peste loc ca să sfărâme scoarţa pământului arat şi să înlesnească
www.dacoromamca.ro
ALBtKA	863
răsărirea regulată a porumbului. Mai uşor se face această lucrare decât să cârpească semănătura de porumb în dauna vegetaţiunii şi a producţiunii şi chiar în dauna timpului. De oarece cârpeala semănăturei de porumb este de multe ori un timp pierdut; căci la ţară în cazul acesta ciorile urmăreşte pe semănător şi adună aproape toate boabele semănate. Din această cauză, cârpeala făcută la semănătura de porumb, se repetează do multe ori de câte 3 sau 4 ori.
Prin urmare este mai lesne a grăpâ.
Până po la această dată semănăturile de toamnă caşi cele de primăvară, atât la noi în ţară cât şi în străinătate sunt bune, de unde se explică micşorarea preţului la cereale şi mai cu seamă la grâu, în târgiu’ile străine şi cele Americane.
Târgurile noastre. In cât. priveşte afacerile cu cereale caşi preţurile în târgurile noastre sunt aproape neschimbate, sau mai mult slabe, prin urmare, preţurile au o tendinţă mai mult spre micşorare decât spro urcare. Acest lucru se da-toreşto stărei cea bună a semănăturilor.
La târgul din Brăila, cerealele se vând cu preţurile ur-
mătoare socotite po suta de kgr.
Grâul, suta	de kgr. se vinde cu.........14—1G lei şi 9 c
Porumbul roşu ..........................14—00	»	—
Orzul...................................10—11	»	—
Ovăzul..................................10—12	»	—
Orzoaica................................14—22	»	—
Fasolea.................................14—22	»	—
Secara..................................11—13	»	—
Târgul din Bucureşti (Obor). Grâul do calitato superioară s’a vândut cu 89—92 lei kilo.
Cel do calitato mai inferioară cu 87—89 lei kilo.
Orzul se vinde cu 49—51 lei kila.
Ovăzul cu 35 — 38 lei kila.
Preţul porumbului a variat între 79—82 Iei kila după calitate
Preţul nutreţului. Fânul s’a vândut cu Iei 110 — 115 lei mia de kgr.
Paiele de meiu păsăresc se vând cu 80—85 lei mia de kgr.
Preţul celorlalte feluri de paie a variat între 37 — 54 lei mia de kgr. A fost şi iarbă şi s’a vândut cu 20 lei căruţa.
Preţul vilelor. Boii buni, graşi se vând cu 350 — 400 lei perechea. Boii de jug se vând cu 250—300 lei perechea. Boii de rând se vând cu 180 - 200 lei perechea.
Preţul vacilor variază între 40—160 lei una.
Viţeii cu 20 — 30 lei unul.
Caii de trăsură se vând cu 200—500 lei unul.
Caii de rând se vând cu 50—200 lei unul.
Târgurile străine. Să petrece acelaş lucru caşi în târgu-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
«64
rile noastre, tot din cauza semănăturilor care se găsesc în bună stare pretutindenea şi promit o bună recoltă.
La târgul din Paris grânele indigene s’a vândut cu 23—24 lei; iar cele străine cu 17—18 lei; secara se vinde cu 15 lei şi 50 cent.; orzurile negre cu 18—19 lei, iar cele albe cu 17 lei şi 50 cent.; orzul cu 16—18 lei; făina de grâu cu 31—33 lei şi făina de secară cu 19 — 23 lei şi 50 cent. suta de kgr. In celelalte târguri franceze grâul s’a vândut cu 23 lei, secara şi orzul cu 16 lei, ovăzul cu 17 lei.
In principalele târguri din Germania grâul s’a vândut ■cu ; 1—24 lei; secara cu 18—19 lei; orzul cu 21 lei şi OA'ă' zul cu 16—19 lei.
In târgurile din Belgia grânele s’a vândut cu 17—18 lei; secara cu 13—14 lei; orzul cu 15—16 lei şi ovăzul cu 17—18 lei. In târgurile din Englitera grânele se vând cu 17 — 18 lei; secara şi orzul cu 12—13 lei şi ovăzul cu 15—16 lei. La târgul din Viena grâul se vinde cu 20—21 lei; secara cu 17 lei; orzul şi ovăzul cu 16 lei şi 50 cent. suta de kgr. La BudaPesta grâul se vinde cu 15 —16 lei; secara cu 13—14 lei; orzul cu 15 lei; ovăzul cu 11 — 12 lei şi porumbul cu 14 — 15 lei; In Olanda şi Elveţia grânele se vând cu 19—20 lei; secara orzul şi ovăzul cu 15—16 lei suta de kgr.
In târgurile Americane scăderea preţului la grâu, la începutul îunei lui Maiu a fost atât de bruscă, în cât unele ■case trebuie să dea faliment. Acest lucru denotă că ridicarea preţului la grâu la New-York până la 24 lei şi la Chicago până la 23 lei, a fost o ridicare anormală, întocmai ca şi la 1897, când ploile cele multe au micşorat producţiunea cerealelor, aproape în toate ţările agricole.
Acest adevăr se constată, căci la începutul lunei lui Maiu, la New-York preţul la grâu s’a micşorat la 17 lei şi 50 cent., iar la Chicago la 16 lei şi 50 cent.
Deci o scădere de preţ aproape de 7 lei la suta de kgr.
Această scădere nu poate să ducă unele casse decât la faliment, după cum s’a întâmplat şi în 1879, când una din cassele americane ce iăceâ comerciu cu cereale a pierdut 25 de milioane lei.
Mişorarea preţurilor se mai datoreşte şi marei produc-ţiuni din Argentina, după cum se poate vedea din rândurile ce urmează.
Biuroul de statistică din Buenos Ayres a publicat esti-maţiunea sa definitivă despre recoltele grâului şi a sămân-aei de in din Argentina. Recolta grâului se evaluează la 4.202 634 tone şi e probabil că va lăsa un excedent de peste 3 mii. tone pentru export, adică aproape 40 milioane hecto.
De altfel colosalele expediţiuni din Argentina în aceste ultime săptămâni confirmă optimismul raportului oficial.
Recolta seminţei de in este de 95.000 tone.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
865-
Este de observat că toate preţurile cerealelor în târgurile streine sunt socotite pe suta de kgr.
Ploile cari au început să cadă în toată ţara dela începutul lunei Maiu, nu pot să aducă decât bine semănăturilor de primăvară şi mai cu cearnă porumbului.
S. Moga.
------------------------
DAT*E DE SEAMĂ
— Asigurarea "vitelor. —
e puţină vreme s’a publicat o carte cu titlul: «Asigurarea vitelor, studiu asupra înfiinţării instituţiunilor judeţene pentru asigurarea animalelor în România-> având de autori pe domnii: A. I. Furtună, inspector general al serviciului veterinar şi H. Bauman, medic veterinar al jud. Romanaţi. Publicaţiunea, tipărită cu îngrijire, conţine un număr de 168 pagine, format mare.
In rândurile cari urmează vom face o scurtă dare de seamă a acestei cărţi, cu atât mai mult că chestiunea ce autorii îşi propun să studieze este atât de însemnată.
In adevăr, vitele fiind reazimul agriculturii şi formând o bună parte din capitalul naţional, căci însumează aproape 500.000.000 lei, este neapărată nevoie ca pe de o parte ele să se înmulţească,, iar pe de alta stăpânii lor să fie puşi pe cât ar fi posibil la a-dăpost de pagube şi de sărăcie, pricinuite de mortalitatea vitelor.
Cât timp agricultorii mari şi mici: propietari, arendaşi şi săteni nu vor fi asiguraţi în potriva pierderii vitelor, urmările acesteia vor fi de sigur destul de rele pentru ei. Chiar dacă proprietarii nu sufer totdeauna, — să zicem — pagube însemnate, mai cu seamă că pot fi lesne acoperite, apoi pentru mulţimea plugarilor, cu mijloace restrânse, pierderea vitelor este o adevărată nenorocire. Ei vor fi nevoiţi sau să amâne munca agricolă, ceea ce e3te destul de greu, sau să-şi vânză munca şi braţele, ca să poată împrumută banii necesari pentru cumpărarea altor vite. Chiar dacă ei găsesc cu înlesnire bani la banca populară din satul lor, cumpărătoarea vitelor se va face în dauna economii destul de mică depusă acolo, în loc ca aceasta să slujească pentru alte nevoi.
Trebuia dar găsit mijlocul cel mai uşor, cel mai potrivit şi cel mai firesc ca în cazul pierderii vitelor, agricultorii să fie despăgubiţi, fără de altfel ca ei să se simţească câtuşi de puţiir atinşi, fie în muncă, fie în micul lor venit. Ceea ce s’a făcut cu privire la asigurarea vieţii omului in potriva accidentelor, a morţii premature, trebuia negreşit făcut şi cu privire la o parte mişcătoare a avuţii sale: vitele.
Acesta este un punct de plecare, care a hotărît pe autorii studiului de care vorbim să se ocupe de chestiunea asigurării vitelor.
O altă pricină, care îşi are iarăşi însemnătatea ei, este şi a-ceasta:
www.dacoromanica.ro
866
ALBINA
Plugarii n’au nevoie numai să-şi asigure vitele. Trebuie să li-se mai pună la îndemână şi mijloace de îmbunătăţire a rasei vitelor, de îngrăşare a pământurilor pentru cultura plantelor de nutreţ, de încurajări pentru cei cari se îndeletnicesc mai stăruitor de îngrijirea animalelor, de procurare de armăsari, tauri, berbeci de prăsilă la sate. etc.
Să vedem acum în ce chip dezleagă autorii chestiunea asigurării vitelor şi în legătură cu aceasta şi pe aceea a mijloacelor pentru îmbunătăţirea animalelor.
Mai înainte de a face aceasta, dânşii arată în prima parte a studiului lor, istoricul asigurării vitelor în alte state ca: Germania, Franţa, Austria, Elveţia, Belgia şi Rusia, ca să dovedească astfel că popoarele mai înaintate şi prevăzătoare au ştiut să dea «uvenita atenţiune acestei chestiuni, prin înfiinţare de societăţi de asigurare. Intr’ unele ţeri aceste societăţi au progresat simţitor. De pildă în Germania numai, sunt 6.000 de asemenea asociaţiuni.
In aceeaşi ordine de idei, autorii se ocupă şi de propunerile făcute în ţara noastră pentru crearea institutelor de asigurarea vitelor. O propunere — probabil cea dintâiu — porneşte încă din anul 1865, din partea unui medic veterinar M. Colben. Dânsul cerea pe lângă alte măsuri şi pe aceea de a se face asigurări generale şi obligatorii pentru toţi plugarii, fiecare plătind pe an câte 60 bani de vită mare şi 5 bani de vită mică. Cu această neînsemnată sumă proprietarul unei vite moarte s’ar fi despăgubit cu 120 lei de vită mare şi 5 lei de vită mică, în cazul morţii vitelor. Autorul a dat şi proectul de lege pentru înfiinţarea unei case generale de asigurare. Altă propunere a mai fost aceea a medicului veterinar Vasiliu, dela Huşi, în anul 1903.
In sfârşit, iată-ne ajunşi şi la propunerile autorilor noştri, de cari vom vorbi mai pe larg.
Cel mai bun mijloc pentru asigurarea vitelor sunt societăţile locale, reunite însă în asociaţiuni mai nuri, de pildă pe judeţe, căci societăţile locale nu vor fi destul de puternice, ca să fiinţeze în mod regulat şi eficace. Apoi mai este nevoie de o lege care să impună înfiinţarea unui aşezământ de asigurare pentru toată ţara. Societăţile judeţene de asigurare se vor putea reuni într’o instituţie de stat, atârnătoare de Ministerul de Interne. Ele vor avea sprijinul autorităţilor judeţului, care le va pune la îndemână personalul, spre a fi astfel scutite de o administraţie deosebită; nefiind sprijinite s’ar cheltui 10—45% din sumele ce ele ar încasă pentru asigurări şi astfel nu şi-ar mai ajunge scopul. Cu alte cuvinte, funcţionarii judeţeni să fie însărcinaţi şi cu administrarea instituţiilor judeţene de asigurare, in schimbul unor mici îndemnizări.
Taxele de înscriere şi primele de asigurare trebuie micşorate simţitor; ele vor fi de cel mult 2% din preţul animalului asigurat, iar pentru oi şi capre de 3%, acestea fiind mai expuse mortalităţii.
In tot cazul, în fixarea acestor sume se va avea în vedere statistica vitelor şi aceea a mortalităţii lor.
Sumele încasate se vor împărţi astfel: 20% cheltueli de administraţie; 50% despăgubiri; 10% pentru fondul de rezervă ; 20% pentru îmbunătăţirea animalelor.
Cu privire la îmbunătăţirea animalelor, autorii prevăd o mul-
www.dacoromanica.io
ALBINA
867
ţime de măsuri, cari de cari mai sănătoase. Este destul să menţionăm pe cele următoare :
1) Procurare de tauri şi armăsari de prăsilă ; 2) Facerea de parcuri pentru vitele tinere, cu grajduri în regulă. Vitele tinere vor fi ţinute în parcuri până la vârsta când vor putea fi puse la muncă; 3) expoziţiuni de vite, cu premii pentru locuitorii cari şi-le hrănesc mai bine; 4) curse de cai şi de tauri, mulgeri de probă; 5) înfiinţare de şcoli de lăptării model; 6) Medicamente gratuite pentru vitele bolnave; 7) Arendare de terenuri pentru livezi artificiale, etc, etc.
Se dă apoi în întregime un regulament amănunţit, în care se arată normele în privinţa modului de asigurare, de despăgubire, etc. Acest regulament este însoţit de formulare şi de lămuriri necesare cu privire la asigurarea vitelor, aşâ că cu puţină bunăvoinţă oricine va înţelege modul de organizare şi de conducere al unor asemenea societăţi.
Partea din urmă a cărţii coprinde o arătare de motive a trebuinţii socităţilor de asigurarea vitelor şi ca urmare a unui regulament privitor la acestea sau mai bine zis a unei legi speciale. Asupra fiecărui articol din proectul de regulament, elaborat de autori, se face o largă expunere de motive, care va putea folosi cu izbândă celui care ar voi să şi-l însuşească.
In rezumat, studiul este bine venit. El este o dovadă că cei cari sunt in fruntea serviciului veterinar nu se ocupă numai cu lucrările tehnice şi de cancelarie, ci îmbrăţişează încă şi probleme de acelea privitoare la sporirea uneia din ramurile principale de înavuţire, cum în cazul acesta sunt vitele.
De dorit ar fi ca proiectul de regulament împreună cu expunerile de motive ce-1 însoţesc să fie însuşite de Onor. Ministru de interne, ca astfel să poată deveni o realitate.
Noi cari sprijinim din tot sufletul ridicarea plugarilor, ne bucurăm că lucrarea de care am vorbit a văzut lumina şi nădăjduim că mai curând sau mai târziu nu va rămânea literă moartă, cum s’a întâmplat cu proiectul delege, elaborat in 1865 de d-r Colbem In tot cazul, bine ar fi ca studiul «Asigurarea vitelor» să fie cetit de toţi aceia cari sunt chemaţi să făurească legi pentru ridicarea şi înavuţirea ţării.	,	Get.
-A. p © 1.
In comuna Plopii-Slăviteşti, jud. Teleorman, s’a fondat o-societate culturală pentru înfiinţarea şi întreţinerea unei biblioteci ţărăneşti, care va purtă numele actualului ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice «Mihail Vlădescu.»
S’au depus până acum, făcând primul început al ei, 160 volume, cărţi de literatură, istorie, etc., cum şi suma de lei 40, din beneficiul serbărilor date de tinerii iniţiatori şi fondatori ai bibliotecei.
Iniţiativa tinerilor şi a celor cu ajutorul cărora pot lucră este de toată lauda. De aceea roagă pe toţi Românii să do-nezo cărţi, reviste, ziare, etc.
Donaţiunile se primesc pe adresa bibliotecei, care îşi^pre-sediul în comuna Plopii-Slăviteşti. Teleorman.
www.dacaromanica.ro
«68
ALBINA
ORTOGRAFICE
«zi, când Academia Română a simplificat în mod aşa de raţional şi de bine ortografia, în cât Românul, chiar cel cu mai puţină învăţătură, va putea scrie corect, — cred că nu e fără interes a arăta câteva mostre de limbă şi ortografie de pe la anii 1871. Pe atunci s’a tipărit de Massim şi Laurian pe lângă Dicţionarul Limbei Române şi un Glossariu de vorbe cari trebuesc gonite din limbă.
In acest vestit Glossariu găsim la pag. 242:
«Facaletiu (Făcăleţ N. R) şi facalletiu pl.—epala, batillum; batiu, neteditu mai vertosu, lopatella de mestecatu licide ferte cu farina sau si alte ingre-dientie; in specie servindu la mesticatulu memelli-gei: cu facalletiulu se mestica memellig’a; la mai multe memellige adjunge unu facaletiu ; vezi si fâ-cau, essitu, probabile, d’in acea-asi rădice cu facalletiu.»
Iar la pag. 332:
Javra (javră N. R.) s. f. garrulus, lattero, nuga-tor, saepe vel potius continuo allatrans vel obla-trans, morosus, mussans, mutiens, difficilis, impor-tunus, fatuus, insulsus; animal, praesertim caniş, magnis et pendentîbus auribus; limbutu, garrulu, gura larga, care nu mai tace, ci vorbesce verdi si uscate, care latra continuu, cumu se dice la luna, ca si cânele, bombanitoriu, stupidu, ineptu, nesa-ratu, importunu, nesufferitu prin limbuţi’a sea şi chiaru reutatiosu, lipella infatua şi gretiosa, etc.: ce javra de omu! ce javre de mulieri! acestu omu e javra, cui nu poţi nemica grai, fora se se javresca; cânele e una javra candu e cu lunge şi late pen-denti urecle; e javra cânele ce latra cu si fora tempu, cu si fora locu; javre su cânii ce latra continuu pre celli de cari nu se temu, si fugu, totu latrandu, de celli de cari se temu; mulţi omeni su
www.dacaromanica.ro
ALBINA
869-
javre, ce latra la luna, cumu dice proverbiulu,. etc. etc.»
Visurile etimologiştilor şi ale latiniştilor, deşi pornite din idealuri înalte şi sfinte, trebuie să mărturisim, mergeau prea departe.
UD. Teleor.
Societăţi economice la sate.
Bilanţul băncei populare Luceafărul» din plasa Leurdeni, jud. Muscel, comuna Ciulniţa-Eustatiade, încheiat în ziua de 31 Decemvrie 1904:
ACTIV
împrumuturi saldul comptului..................... 8.897,—
Numerar în cassă.................................. 294,15
Mobilier......................................... 360,—
Total ....	9.551,15
PASIV
Fondul de reservă din 1903 ....................... 672,04
Cotizaţiuni saldul comptului.................... 6.004,17
Depuneri spre fructificare...................... 2.393,54
Profit şi pierderi...............................  481,40
Total.....9.551,15
Compt de profit şi pierderi pe seara zilei de 31 Decemvrie 1904:
CREDIT
Taxa de înscriere.........................• . . . . 26,—
Dobânzi încasate.................................   759,45
Dobânzi întârziate................................. .	9,50
Total .....	794,95
DEBIT
Cheltueli generale..............................169,55
Salarii..........................................100,—
Mobilier 10% anuitate ................................40,—
Procente plătite .................................. 4,—
Saldul comptului profit net........................ . 481,40
Total..... 794,95
Bilanţul general
ACTIV	PASIV
Numerar aflat in casă .	.	294,15	Taxa de înscriere........ 26,—
împrumuturi............... 9.495,55	Cotisatiuni ................ 6.083,89
Cotisaţiuni restituite. .	.	79,72	împrumuturi rambursate .	598,55
Depuneri restituite . .	.	106 05	Depuneri spre fructificare .	2	499,59
Dobânzi plătite........... 4,—	Dobânzi........................ 759,45
Cheltueli generale ....	169,55	Dobânzi pentru întârziere .	9,50
Salarii................... 100, -	Fondul de reservă. ....	672,04
Mobilier.................. 400,—
Total . . . 10 649,02	Total . . . 10.649,02
Când îţi dă var în ochi, spală-i cu apă cu zahăr.
www.dacoromanica.ro
870
AT.TUNA
INFQRMAŢIUNI
Zilele trecute d-1 Ion Kalinderu, a fost în Arad însoţit de doi a-genţi ai Domeniului Coroanei.
Atât ziarele ungureşti cât şi cele româneşti «Aradi Kozlony», «Arad es Videke», <Aradi Hirlap», «Fiiggetlenseg», «Tribuna*, publică cu acest prilej lungi notiţe, Jarâtând că d-1 Kalinderu, care e şi preşedinte al Academiei Române, a sosit acolo, după cum face în fiecare an, pentru a studia progresele realizate în agricultură, economia rurală şi industrie, şi a le introduce apoi în România, după putinţă şi împrejurări.
In acest scop d-sa, însoţit fiind şi de Părintele Ciorogariu, director seminarial, a vizitat domeniul contelui Zelinski, domeniul statului Pecica şi lăptăria din Otvenes, unde s’a interesat de a-proape de aclimatizarea vacilor de rasă Simenthal şi de produşii încrucişăriilor cu vite indigene. A făcut aceasta de sigur în vederea lăptarii Domeniului Coroanei dela Periş, unde se urmează Re mai mulţi ani încercări cu rasa Algau.
In Pecica a cumpărat pentru trebuinţele Domeniului Coroanei mai mulţi cai provenind dela herghelia statului ungar din Me-zohegyes.
In Arad a vizitat seminarul; a azistat la o şedinţă a sinodului şi a făcut vizită P. S. S. Păr. Episcop Ioan I. Pap. A mai vizitat muzăul artelor industriale, unde a fost primit şi condus de d-1 Tibor Zima, secretarul corporaţiunii industriaşilor. D-sa a stat în expoziţie aproape o jumătate de zi, făcând mai multe cumpărături. Astfel a cumpărat o colecţiune de păpuşi reprezentând diferite costume ungureşti. A mai luat numeroase ulcioare şi vase -cu motive ţărăneşti, ca modele pentru atelierele de olărie de pe Domeniile Coroanei, cari au ajuns la o mare perfecţiune, după cum s’a putut vedea la Expoziţia agrară ce s’a ţinut anul trecut în Bucureşti.
Dintre obiectete antice şi de artă a cumpărat un pahar de bronz din epoca lui Attila şi unul de pe timpul principelui Apor, şi altele. Fiindcă cele două pahare nu erau îndeajuns catalogate, d-1 Kalinderu, care e un cunoscător şi archeolog de frunte, a a-tras atenţiunea asupra formei şi ornamenticei lor, cari nu pot fi decât din epocile arătate.
In sfârşit gazetele, şi mai cu seamă cele maghiare, aduc laude distinsului oaspe, care urmăreşte cu atâta vioiciune progresele din alte părţi, pentru a le aplică şi la noi pe Domeniile Coroanei, şi în ţara întreagă.
*
* *
Ni se comunică că d-1 dr. Potropopescu medicul plăşei Găeşti din judeţul Dâmboviţa, nu lipseşte dela nici un cerc cultural. In cercul cultural dela Pietroaea, d-1 dr. Potropopescu, între altele a vorbit şi despre fălcariţă şi sătenii au rămas foarte mulţumiţi că au aflat taina acestei boale şi n’o să le mai moară copiii de fălcariţă. ba toate cercurile vorbeşte sătenilor despre diferite boale, cu cuvinte bine alese, cari se pot înţelege de săteni. D-1 dr. Potropopescu arată mare dragoste sătenilor şi ar fi
bine ca toţi medicii să-l imiteze, aducând astfel mare folos sătenilor rurali
*
D-1 < M. Vlădescu-Olt, fost administrator al domeniilor statului din Dobrogea a publicat o cărticică foarte importantă, numită
www.dacaromanica.ro
ALBINA
871
«împroprietăririle clin Dobrogean. Toţi acei, care se ocupă de a-ceastă chestiune şi vor să cunoască cum stau lucrurile în această parte frumoasă a ţării noastre, pot să folosească foarte mult a-ceastă lucrare.
• *
Stabilimentul balnear dela Tekir-Ghiol, proprietate a Eforiei spitalelor civile din Bucureşti, care fusese construit provizoriu în lemn, dără-mându-se, din această causă, anul acesta, nuse vor da băi di nomol la Tekir-Ghiol, de către Eforia spitalelor civile.
MULŢUMIRI
Se aduc mulţumiri d lui loan M. Popescu, primarul corn. Bulzeşti. jud. Dolj, caro a binevoit, din dragostea ce o are către locaşul dumnezeesc, a dărui bisericii cu hramul «Intrarea în Biserică» din acea comună, lumânări de ceară curată pentru policandru şi pentru şfetnicele împărăteşti, în valoare de 20 lei.
* *
Epitropia bisericii «Adormirea» de pe Domeniul Coroanei Cocioc, aduce mulţumiri persoanelor, cari în dragostea pentru biserică au făcut ur-mătoaiole ofrande:
D-na Elvira Traian Creţoiu farmacistă, a lucrat cu cheltuiala şi munca, d-sale o prea frumoasă «Sveră» (perdea la uşile împărăteşti.', şi trei procoveţe.
D-na Maria Al. Timotescu a lucrat cu broderii alese o îmbrăcăminte «iconostas.»
D-na Elena Pompiliu Ionescu a cusut o perdea tot pentru uşile împărăteşti cu broderii alese.
*
♦ *
D-l dr. Duma din Bucureşti, proprietar al moşiei Bâlăneşti din jud, Olt, a dăruit elevilor săraci dela şcoala din acei comuna, cărţi didactice aprobate de minister ia valoare de lei 33, cari s’au împărţit la un număr de 40 elevi; asemenea d-l dr. Duma a mii plătit abonamentul pe un an la revista «Albina», săteanului 13ne Mărinieă din Bilăneşti.
învăţătorul diriginte al şeoalei, în numele elevilor şi părinţilor lor, aduce calde mulţumiri d-lui Dr. Duma.
Bibliografie.
înfiinţarea şi întreţirerea viilor altoite. D-l Dobre Râdulescu, şef de cultură (secţia viticolă) la Domeniul Coroanei Şegarcen, în anul trecut a publicat «Tăerea viţelor altoite» De astă dată d-l Hâdulescu, întregeşte această lucrare, mai adăogând şi cultura specială a viţelor, precum şi boalele criptogamice şi insectele ce atacă viţele, ca şi modul lor de vindecare. Acestei noui publicaţiuni i-a dat numirea de; „înfiinţarea şi întreţinerea viţelor altoite." Noua publicaţiune a d-lui D. Râdulescu cuprinde 125 pag., împărţite în 9 capitole, iar ca figuri intercalate în text sunt 72, bine reuşite.
Această publicaţiune va aduce multe înlesniri potgoreni lor, cari îşi dau cea mai mare osteneală de a înlocui viţele indigene cu cele americane, altoite, din cauza filoxerei. Această publicaţiune face cinste d-lui D. Ră-dulescu, ca vechiu elev al şeoalei de agricultură dela Herăstrău, ca şi profesorilor săi, precum şi d-lui I. Kalinderu, adm. Domeniului Coroanei
www.dacaromamca.ro
872
ALBINA
care a ştiut a da totdeauna pildă în alegerea şefilor de cultură de pe aceste Domenii. Preţul acestei publicaţiuni este de 2 lei şi se găseştede-vânzare la autor.
Licitaţiuni.
In ziua de 11 Maiu 1905 orele 10 a. m., se va ţine licitaţiune la Eforia Spitalelor civile, B-dul Elisabeta, pentru vânzarea obiectelor vechi scoase din serviciu precum, mobilier, articole de bucătărie, sticlărie,, instrumente chirurgicale, etc.
Garanţia provizorie va fi de Iei 200.
Ofertele vor fi timbrate cu 30 bani şi închise în plicuri.
*
In ziua de 19 Maiu 1905, ora 10'/2 a*m., seva ţine licitaţie publică cu oferte închise. în comptul d-lui Dumitru Roman, pentru închirierea prăvăliei No. 1 din imobilul Eforiei (Casa Dancovici) din strada Sf. Vineri No. 2. colţ cu Calea Moşilor din Capitală, pentru restul periodului de închiriere, cu începere dela data aprobărei, până la 23 Aprilie 1906
Garanţia pentru admitere la licitaţie este de lei 600.
Supra oferte nu se primesc.
—	Idetn pentru închirierea pe termen de 3 ani, cu începere dela data aprobărei, apartamentul din fund din imobilul situat în Bucureşti, str. Labirint 76, garanţie provizorie lei 75.
Supra oferte nu se primesc.
*
* *
In ziua de 31 Maiu 1905, ora 10‘/2 a. m., se va ţine licitaţie publică cu oferte închise, pentru arendarea" Muntelui Negraşu, Fundurile, Zi-liştea şi Trestieni, din judeţul Prahova, pe period de 10 sau 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906.
Spre a lua parte la licitaţie se cere o garanţie provizorie de lei 3.000.
*
* *
Se aduce la cunoştinţa generală că se scoate din licitaţie publică mo-şia Batogul, din jud. Brăila, publicată în «Monitorul Oficial» No. 8 din 9 Aprilie 1905.	________________
Posta Administraţiei
» »
Ion Gălescu. Ruşeţu. Brăila. — V’am achitat pe anul curent al VIII cu chit: 15.879.
—	Ion Niculescu, direct, liceu Botoşani. Idem No. 17.129.
Dela Soc. Projresul Silvic».
Am anunţat că Adunarea Generală a societăţii „Progresul silvic“ se va ţine în 6, 7, 8 şi 9 Maiu a. c, la 8 ore seara, în localul Administraţiei Domeniului Coroanei
Va prezida d-1 Ion Ivalinderu, preşedintele societăţii
In cea d’întâiu şedinţă care s’a ţinut «Vineri» s’a citit:
Discursul de deschidere, de către d-l Kalinderu; Darea de seamă pe 1904—905, de d-l Nădejde; Budgetul pe 1905—1906.
S’a ales comisiunea pentru verificarea socotelilor, şi s’a început dis-cuţiunea în privinţa:
Condiţiunilor ce se cer pentru cu industria lemnăriei să poată propăsi in ţară.
A doua zi dimineaţa membrii societăţii au plecat în escursiune pe Valea Prahovei, unde au studiat repopulările artificiale practicate pe muntele Retevoiu, proprietate particulară a M. S. Regelui.
S’au înapoiat Duminecă seara, când s'a ţinut a doua şedinţă. A treia şedinţă şi cea din urmă se va ţine Luni seara.
www.dacaromanica.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua» ar? de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaliuderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomânescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Hanu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii-, Petre Gârbovi ceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Diniitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negocscu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimâneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membrii înscrişi si cotisaţinni plătite (urmare).
Păunescu Gh. (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Dumitrescu Ilie (Costeşti-Vâl-cea), 1 leu; Cosmescu Procopie (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Sacerdoţescu N. (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Diaconescu Gr., (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Po-pescu D. N. N. (Costeşti-Vâlcea), 1 leu ; Iacovescu Nicolae (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Herăscu I. (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Angel P. F.manoil (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Constantinescu Vasile (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Papilian G. (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Damaschin Pandelescu (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Mihailescu I. (Costeşti-Vâlcea), 1 leu; Demetrescu Ana (Craiova), 2 lei; Sevastia Radovan (Craiova), 10 lei; Demetrescu Valentina (Craiova), 2 lei; Baltazar Eugenia (Craiova), 2 lei; Georgescu Vir-ginia (Craiova), 2 lei; Dobrovici Florentina (Craiova), 2 lei; Mihăilescu Amelia (Craiova), 2 lei; Paul Paşa (Galaţi), 2 lei; Ecaterina P. Paşa (Galaţi), 2 lei; C. C. Constantinescu (Galaţi), 1 leu: Ioan Pralea (Galaţi), 2 lei; Nat.alia Nedelco (Galaţi), 1 leu; Ecaterina Fântânaru (Galaţi), 1 leu; Elena Tudoriu (Galaţi), 1 leu; Badea Cinşeanu, profesor universitar (Bucureşti), 10 lei; M. F. Buescu (Bucureşti), 2 lei, Elena T. Petrescu (Bucureşti), 2 lei; St. F. Buescu (Bucureşti), 2 lei; Vasile Eonghin (Bucureşti 2 lei; Elena N. Nicolaescu (Bucureşti). 2 lei; I. Popescu (Bucureşti), 2 lei; Elena I. Popescu (Bucureşti), 2 lei; C. Petrescu (Bucureşti), 2 lei; Andrei R. Cernea (Bucureşti), 2 lei; Nicolae Petrescu Creţu Bucureşti), 2 lei; Dinu V. Otopeanu (Bucureşti), 2 lei; I. N. Râpeanu (Bucureşti), 2 lei; Const. E. Cristoman (Bucureşti), 2 lei; Petre Georgescu (Bucureşti), 2 lei, Gheorghe Tache (Bucureşti), 2 lei; Dr. E. Manolescu (Bucui'eşti), 2 lei; Toma P, Mihăilescu (Bucureşti), 2 lei; Theodor Moi-sescu (Bucureşti), 2 lei; Ioniţă Animu (Bucureşti), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 343; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.531. lei şi 30 de bani.
(Va urmii în numărul viitor).
www.dacaromamca.ro
3.935 088.76 1.075.842 60
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BLrUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservâ compuse din prime
şi daune............
Idem format din capital şi alte rezerve
Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşodinte A. Rălcnianu.
Dir. general E. (Iriiinvnld.
„NAŢiorta!ja“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire,zestreşi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presenlanţă generală în Bucureşti, str. Smardan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
AVEM 6 5G6ALA 6LIT6D6XÂ
SÂNTd ELENEI
Bulevardul Neatârnărei, 75 cu internat şi externat I Şcoală sii|ierioarătlee(l«cuţie şi menaj.
Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictor'', pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului.
II Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă.
III.	Ţesătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli.
IV.	Tricotaj. Flanele, fuste,jambiere, ciorapi de lână şi bumbac.
Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut caere şi tors.
Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice.
Fondatorul şcoalei,
Preotul Iconom, IONE5£<4.
Cel mai mare şi vast magazin şi singurul car®, vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corento la Chete de Bărbaţi:	i
de	Vax	cu Elastic	sau	Şireturi Lei 10.95, 11.95, j2 95, 13.95.
»	»	»	Nasturi
»	Lack	cu Elastic	sau Şireturi
»	»	»	Nasturi
» Chevreau cu Elastic » o » Nasturi
12 95, 13.95, 14.95 .15.95..
12.95,	13.95, 14.95.
1395, 14.95, 15.95.
12 93, 13.95, 14.95-
13.95,	14.95, 15.95.
Preţuri coreu te la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95.
»	»	»	» Botoni '
» o Colori »	»	*
» Gems cu Nasturi şi Şireturi « Pantofi deChuvreau albi decoltaţi i Idem cu Şireluri şi Nasturi i Idem de Lack diferile forme i
11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 15.95.
12.95, 13.95, 14.95, 15.95.
8.95, 9.95
7.95.	8.95,	9.95.
6 95,	6.95.	
6.95,	7.95,	8 95.
5.95,	6.95,	7,95, 8.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mart cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2 95.
Rupându-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la toate Sezoanele, Calea Victoriei No. 27. alături de Poliţia Capitalei, Bucuresci
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avd un scădSraint de 6% din preţurile Însemnate, presentând •cuponul
Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor I. St. Rasidescu, Str. Doamnei. 16.—13.542
www.dacoromanica.ro