27 Martie 1905 ummeca Comitetul de Redacţie: ion Kaiinderu P- Gârboviceanu G. Go^buc General P. v. Năsturel G. Adamescu I- Gtescu P- Dulfu v- 5- Mo_ga N- Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. e. Pop.-Ta^că, Redacţia ?i Admini5iwww.dacOrOmaniCa.lO No. 9. -Rucure^ii Jtfoua parfumerie şi Droguerie Medicinală T6MA B'RĂTULESeil Pucurescl, calea Grlviţei fJo 145 (lânjă Gara de fJord). JJucure^tl. Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre do orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru mcnngiu, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iarnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum :bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ciaiuri drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele do a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi Întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, torţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sislemulului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Rogat asortiment de cancincărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, plosci şi ligheane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatoare şi vaporisatoare, preservalive, suspensoare thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază In orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. 52-26 www.dacoromanica.ro Anul VIII. 27 Martie 1905. No. 26. ALBINA REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ Abonamentul în ţorft p« on Lei 5 Abonamentul în strdln. pa an lol 8 > » > 0 luni ^ 3 Un număr................15 bani Pentru anunolurl 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani ouvîntul. Manuscriptele nepublicato ee ard. SUMARUL: Serbarea deln Aoademie.—Ilnilu, Jules Verile.—P., Biserica Zlătari clin Bucureşti.—So-iia Vaselinei. Sentimentul religios. — II. Telcor, Ce Însemnă în veacul trecut cuvântul «Român». — I». Anilrnncscii. Influenţa luminei asupra vegetaţiei şi aplicaţiei ei în agricultură.— ('. Ii. Purcpn. Kapok. — Azlstent, Un început bun. — Suiam. Grâdinele sătenilor noştri. — ltraclea. Facerea pâinei din grâu cu cartofi. — lonst. C. l’op.-Taşră. Bătălia dela Muk-den. — Olimpia I. Pionescn, Şezătorile în cătunul Furceni, jud. Tecuci. — De pe Domeniile Coroanei. — Informaţiuni.—Dela sate.— Apel.—Licitaţiuni.— Bibliografii. — Mulţumire. Iliistratiuiil: Biserica Zlătari —Deschiderea expoziţiei agrare.—Somnul beţivului e turburat de vise urîte. SERBAREA DELA ACADEMIE In ziua de lo Martie s’a deschis sesiunea de primăvară a Academiei Române. Cu această ocaziune, d-1 Kalinderu a ţinut o cuvântare la care a răspuns A. S. Regală Principele Ferdinand. Publicăm aici aceste cuvântări pentru importanţa lor. Alteia Regală, Onoraţi Colegi. îmi veţi permite să vă amintesc, cu câtă anevoinţă m’am hotărît să primesc grava însărcinare ce mi-aţi făcut onoarea a-mi da, să prezidez acest înalt aşezământ de cultură. Ziceam anul trecut: Misiunea mea e grea, o recunosc, dar am credinţă, că ea mi se va uşura prin concursul unanim al Domniilor Voastre.» Pentru această sarcină, care cere mult timp şi multă muncă, conştiinţa îmi spune c’am făcut tot ce am putut, spre a corespunde încrederei d-v. Am căutat ca şedinţele publice, în cari luăm contact cu lumea de afară, să fie cât de numeroase şi de interesante. Mulţi dintre noi au adus preţuite comunicări, iar d-nii membrii corespondenţi au răspuns cu bunăvoinţă la apelul călduros, ce le-am făcut; unii chiar au venit să asiste regulat la întrunirile noastre şi la şedinţele publice. www.dacaramamca.ro 690 ALBINA Am speranţă că vom avea şi pe viitor de publicat lucrări multe şi valoroase,s pre a atrage astfel tot mai mult atenţiunea asupra Academiei, şi a desvoltâ autoritatea ei morală, prin cultura literaturii române, a istoriei naţionale, a ştiinţelor. In această privinţă art. 36 din Regulament prevede că şi persoanele străine de Academie pot să prezinte lucrări, în orice limbă, spre a fi tipărite în anale, sau a-parte, în baza unei de-eiziuni a Plenului. Ar fi bine ca aceste persoane să poată face şi citiri în şedinţele publice, ceeace ar înlezni la mulţi tineri savanţi a se face cunoscuţi, şi mai ales a se devota cu totul studiului lor. Pe de altă parte, Academia ar avea ocaziunea a-’i a-preciâ mai bine, în vederea alegerii de membrii. Suntem în număr restrâns ; mai mulţi dintre noi sunt în vârstă înaintată, iar în anul trecut câteva dureroase perderi ne-au mai rărit şirurile. Cred dar, că trebuie să căutăm a înmulţi numărul celor cari pot să conlucreze la scopurile noastre. Natura lucrurilor, adecă o bază a organizaţiunei noastre de care nu ne putem atinge, căci e una din raţiunile de a fi ale Academiei, face să fim lipsiţi, cea mai mare parte a anului, de conlucrarea membrilor de peste hotare. Putem regretă că nu-i vedem mai des printre noi, dar sunt diferite motive, pentru care nu putem să schimbăm această stare. Insă nici membrii din România, cari nu domiciliază în capitală, nu vin decât în timpul sesiunei generale, deşi ar dori de sigur adesea să aibă un schimb de vederi cu cei stabiliţi în Bucureşti. Cu repeziciunea actuală a comunicaţiunilor, piedeca nu mai este, ca în primii noştrii ani, distanţa ; am rezolvi dar cestiunea, punând la dispoziţiuuea membrilor din Regat, mijloacele de a asistă cel puţin la şedinţele noastre publice. Prezenţa lor ar fi de asemenea preţioasă în secţiuni, unde pot spune cu mulţumire că s’a lucrat mult în anul acesta. Sporul ce vom avcâ la unele venituri, ne va permite să întâmpinăm această cheltuială, şi să avem astfel şi plăcerea, de a vedeâ mai des printre noi pe colegii de afară, şi de a-’i face să participe chiar la delegaţiunea Academiei. Afacerile administrative ale Academiei au luat o mare creştere, în aceeaş proporţiune cu creşterea în valoare şi în complecsitate a averei ei. Cred dar, c’ar fi folositor să se deâ o organizaţiune mai tare Delegaţiunei, în care ar puteâ să intre şi membrii domiciliaţi în Iaşi. Statutele şi unele din regulamentele noastre au nevoie de a fi revizuite. încă dela 2 Aprilie 1886 s’a luat hotărîrea aceasta după iniţiativa mult regretatului Ion Ghica, dar a rămas neaplicată. Ar fi asemenea bine să modificăm normele unora din premiile noastre, pentru a le face împărţibile. Unele premii sunt determinate prin testamente; acolo nu se poate face nimic, căci nimeni n’ar cuteză a nesocoti voinţa generoşilor donatori. Cele însă, cari ni le pune la dispoziţiune statul, se pot modifică, prin o lege, în sensul că Academia să aibă facultatea de a le împărţi sau nu. In starea actuală, singurele premii ce pot fi împărţite, sunt Adamache şi A. Fătu. In privinţa fundaţiunei Adamache am de observat că regulamentul său, astfel cum e întocmit, face că nu putem să acordăm, afară de premiu, decât burse, fără ca să putem da ajutoare, in cazul când un tânăr, de exemplu profesor, www.dacaromamca.ro ALBINA 091 recunoscut ca având merite în ştiinţă şi o situaţiune socială bine stabilită, voieşte să se consacre unor cercetări speciale. In cazui’i de acest fel, regulamentul actual ne opreşte să intervenim, pe când testamentul generosului şi mult regretatului răposat, mi se pare că nu se opune. Cred de asemenea, că e un interes obştesc, ca lucrările membrilor acestei instituţiuni să fie ştiute şi afară din ţară. Limba noastră nu e destul de cuuoseută în străinătate, şi mă întreb dacă n’ar fi bine să publicăm, fie analize sumare, fie traduceri de lucrări tipărite, cum fac alte Academii, ca aceea din Peters-burg, cai’e publică în limbile germană şi franceză lucrările membrilor ei; cum face de exemplu Academia Ungară de ştiinţe şi altele, •cari publică o dare de seamă a lucrărilor membrilor în limba franceză; cum se face chiar la noi, unde Societatea de Ştiinţe publică în Buletinul ei şi lucrări în limba franceză sau germană. Această publicaţiune e în acelaş timp o necesitate a Academiei însăşi, pentru ca colegii noştrii străini, să poată luă cunoştiinţă do lucrările noastre. Lucrul acesta n’ar fi costisitor, şi ar fi pe de o parte un stimulent pentru unii membrii, străinătatea ne-ar aprecia probabil mai bine, iar pe de alta ar înlesni Academiei închegarea de relaţiuni şi întreţinerea lor cu cât mai multe aşezăminte similare din celelalte ţări, aşa după cum prevede art. 45 din Regulament. Dacă s’ar face obiecţiunea, că o parte din memoriile ce tipărim, n’au importanţă pentru străinătate, sau poate că n’au însemnătatea comunicărilor ce se fac în Aşezămintele analoage din alte părţi, e uşor de răspuns, că multe din lucrările ce se citesc la noi au importanţă generală, că iară progresează repede, şi că emulaţiunea sporind, va ridică tot mai mult nivelul comunicărilor. In privinţa bibliotecei eu cred, că înainte de desfiinţarea bibliote-•cei statului, nu eram datori să ne călăuzim decât de scopul nostru şi de înlesnirea noastră, căci eră o bibliotecă a unei instituţiuni, la care de bunăvoie admiteam şi lucrători din public. Acum însă situaţiunea nu mai e aceeaşi; nu mai există în Bucureşti altă bibliotecă publică decât a noastră, de oare ce aceea a Fundaţi-unei Universitare Carol I, e rezervată studenţilor şi are puţine cărţi. Socotesc dar c’ar trebui ca biblioteca noastră să fie deschisă şi seara, cum sunt multe din bibliotecile de lucru din străinătate. Sunt o mulţime de persoane, cari au nevoie pentru lucrările lor de reurssele unei biblioteci publice, şi care n’o pot cercetă decât scara; afară de aceasta, se ştie că sunt mulţi, pentru cari orele de seară, după sfârşirea grijilor zilnice, sunt cele mai bune ore de muncă intelectuală. Pentru a ţine biblioteca noastră deschisă .şi seara, trebuie natural un spor de personal. Onoraţi Colegi, Fie-mi permis a vă mai aminti, că anul trecut, primind onoarea de a vă prezida, ziceam că: «prin armonie şi prin muncă < liniştită ne vom apropia din ce în ce mai mult de scojml m&i-«reţ ce urmăreşte Academia noastră Am căutat să-mi îndeplinesc datoria cât mai bine în această privinţă; şi fac cele mai vii urări, pentru ca armonia să crească printre noi, spre binele Academiei şi al culturei neamului nostru. Aci vor fi părerile totdeauna împărţite ; personalităţile ţării se www.dacoromamca.ro 692 ALBINA întăresc şi mai mult prin muncă intelectuală, şi nu se pot reduce la o regulă comună, care nu poate să existe decât pentru firile nedesvoltate. Dar, mulţumită Domnului, diversitatea de vederi, diversitatea de principii şi de tendinţe, n’are ca corolar necesar, discordia ; din contră, o adunare de oameni luminaţi,, primeşte totdeauna, fără reservă mintală şi fără supărări, legea care estrage din voinţele particulare, o voinţă generală, imparţială. Voinţa generală, representată prin maturitate, adesea nu va mulţumi pe toţi în egală măsură ; însă seninătatea bărbatului de ştiinţă, îl ridică deasupra ispitei de a turbură mersul institu-ţiunei. Sunt fericit a vedea, că a fost auzit apelul călduros ce am adresat fraţilor de peste hotare, cari păstrează şi apără cu atâta devotament limba română şi firea română, şi cari ştiu că nimic nu poale ajută mai mult la păstrarea unităţii unui neam împărţit în mai multe state, decât desvoltarea comună a literaturei, cultivarea în comun a istoriei neamului şi a ştiinţei. Din programa lucrărilor sesiunei generale, ce am onoare a vă presinta, şi din frumoasa expunere a d-lui Secretar general, veţi vedeâ, care a fost activitatea Academiei dela despărţirea noastră, la sfârşitul sesiunei generale din anul trecut, şi până acum, şi care sunt cestiunile asupra cărora urmează să deliberăm. Dintre toate însă, aceea a Dicţionarului Limbei Române, îmi pare că primează pe celelalte, şi că e o lucrare care trebuie îndeplinită cât mai curând, chiar dacă n’ar fi la mijloc altă conside-raţiune decât legitima dorinţă a Suveranului nostru. Alteţă Regală, Ştiţi cât de numeroase şi de nepreţuite dovezi de ocrotire şi de înaltă bunăvoinţă ne dă Augustul Vostru Unchiu, Protectorul Academiei. Ne bucurăm dar cu toţii, când Alteţa Voastră Regală ne onorează cu acelaş interes, ceeace arată că Academia Română se va bucură pururea de osebita atenţiune a Dinastiei Române. Ţara urmăreşte cu deosebită mulţumire activitatea Alteţei Voastre Regale, iar noi vă păstrăm recunoştinţă pentru momentele ce ne consacraţi, şi sperăm că vom avea de multe ori marea Onoare de a Vă salută respectos în această incintă.. Sunt interpretul tuturor colegilor mei, rugând Pronia să ocrotească şi să călăuzească, acum şi pururea, pe Alteţa Voastră Regală şi pe toată Dinastia Română. Alteţa Sa Regală Principele României binevoeşte a răspunde următoarele: «La cuvintele calde şi cordiale cu cari sunt întâmpinat «de d-l preşedinte în numele Academiei române, nu pot «răspunde mai bine decât aducăndu-vă expresiunea adânc «simţilei mele recunoştinţe. «Am venit în mijlocul d-voaslră îndemnat de interesul «tot mai viu ce resimt faţă de activitatea acestui aşeză-«mânt de înaltă cultură, ale cărui lucrări le urmăresc con-«tinuu prin anale şi celelalte publicaţiuni. www.dacoromanica.ro AT,JtINA G93 Plăcerea şi satis facţiunea ce simţ, asistând la şedinţa «de deschidere a sesiunei generale din acest an, e cu atât «mai mare, cu cât din programul ce aşteaptă munca dum-«neavoastră, văd încă odată cu câtă râvnă bărbaţii noş-«tri de ştiinţă lucrează la cultivarea şi desvollarea litera-«turei române, la pătrunderea problemelor ştiinţei şi la «cercetarea şi cunoaşterea tot mai amănunţită a istoriei «noastre naţionale. < Fac dar cele mai călduroase urări ca munca d-voastră «să dea roade tot mai frumoase şi ca Academia, făclie a < cui tur ei române, să răspândească tot mai puternic şi mai «departe rezele ei binefăcătoăre, spre binele scumpei noas-«tre ţări.* ------x=X£5%^D<=>c=----- JULES VERNE (!) ăptămâna trecută s’a stins în oraşul Amiens din Franţa un mare scriitor, al cărui nume împreună cu lucrările sale, trecuse dincolo de hotarele Franţei şi de ale Europei. Jules Verne a fost unul din autorii cei mai producători şi din cei mai populari. Citirea operelor lui a fost o îndeletnicire plăcută şi folositoare pentru tinerime, cu deosebire; unele din ele s’au tradus în toate limbile din Europa, ba şi în chinezeşte şi în japoneşte. Scrierile acestea vor rămânea şi de acum înainte o hrană sufletească aleasă şi înălţătoare. Pentru aceia cari nu au citit până acum nimic de Jules Verne, nu avem destule cuvinte sâ-i îndemnăm să caute, căci sunt traduse şi în româneşte cele mai însemnate din scrierile lui. Ca să răspândească cunoştinţele de geografie, de astronomie, de geologie, de fizică, ş. a., el închipuia o poveste frumoasă şi plină de interes şi în desfăşurarea ei amestecă o sumă şi o sumă de cunoştinţe ştiinţifice. Câte lucruri din geologie nu înveţi, citind Călătoria în centrul pământului? Chestia care şi azi preocupă pe o sumă de învăţaţi, cârmuirea baloanelor, este cu deamănuntul arătată în cartea Cmci săptămâni în balon. Raporturile între pământ şi satelitul său luna se găsesc în romanul Dela Pământ la Lu7iă. Şi aşâ se poate spune despre ce a scris 1 (1) Se citeşte Jul Vern. www.dacoromamca.ro C94 ALBINA Mai cunoscută la noi este Ocolul pământului în So de zile, care, sub formă de piesă, s’a dat de multe ori pe scena Teatrulii Naţional din Bucureşti.'Mărturisesc că totdeauna revăd cu plăcere pe Englezul care a făcut prinsoare că va ocoli pământul in 80 de zile, pe servitorul lui, Frantz, care îşi urmează stăpânul peste ţări şi mări şi rămâne vesel şi glumeţ în cele mai triste împrejurări. Cu ce meşteşug îşi conduce autorul persoanele ca să treacă prin toate climele, prin toate continentele şi să putem vedea astfel felurite ţări, feluriţi oameni, felurite obiceiuri ! Jules Verne eră bătrân. Născut la 1828 în oraşul Nantes din Franţa, trecuse de 70 de ani. Fiu al unui advocat, fu trimis să înveţe dreptul la Paris, dar aci se ocupă mai mult de teatru, scrise câtevâ piese şi apoi dete la lumină Cinci săplătnâni in l>alon, lucrare care îl făcu deodată cunoscut şi-i arătă drumul ce avea să urmeze. De atunci, din 1861, aproape în fiecare an dete la lumină câte o operă sau chiar două. Vor fi toate la un loc 90 de volume 1 Viaţa la Paris i s’a părut preâ zgomotoasă şi de aceea, acum vre-o douăzeci de ani, s’a stabilit cu familia în oraşul Amiens. Aci trăia liniştit, ocupându-se cu scrisul şi făcând parte câtva timp din consiliul muncipal. In anii din urmă vederea ii slăbise aşâ de mult încât d’abiâ zăriâ; dar tot lucra, punând să i citească diferite cărţi şi dictând ceace compuneâ. Aşâ a trăit până ce un atac de paralizie l-a lovit şi după câtevâ zile de suferinţă, a murit. Franţa îl plânge, am puteâ zice lumea întreagă îl plânge. împăratul Germaniei a trimis un ministru înadins ca să arate familiei regretele sale. Radu. -------------------------- Cugetările uuui rege despre agronomie. — Frideric al 11-lea, regele Prusiei, zicea: Arta agronomică este cea mai mare artă. Fără ea n'ar exista nici neguţători, nici boeri, nici regi, nici poeţi, nici fnlosofi. Numai aceea e adevărată avere, ce produce pământul. Domnitorul, care şi îmbunătăţeşte ţarinile sale, care le face din sterpe productive, care scurge mlaştinile, acela face-cele mai mari cuceriri». www.dacoromamca.ro ALBINA G95 Biserica Zlătari din Bucureşti. In centrul Bucureştilor în apropiere de Palatul Poştelor şi de Casa de depuneri se află Biserica Zlătari. Se numeşte Zlătari pentru că a fost făcută de ţigani zlătari robi şi era la început de lemn. Ea a fost clădită din nou în 1705 de familia lui www.dacoromamca.ro 696 ALBINA' Mihail Cantacuzino şi rezidită în 1850 de egumenul grec Calistrat Levis (biserica eră închinată). Anul trecut Casa Bisericii a început s’o restaureze, căci numai eră de suferit starea ei de ruină în mijlocul Bucureştilor. Casele înconjurătoare şi Clopotniţa ce se văd în fotografia alăturată s’au dărâmat şi în jurul Bisericei se va face o frumoasă grădină. acâ pictorii, poeţii şi musicanţii cei talentaţi $\o)\ sunt admiraţi şi lăudaţi de lume până la di- tti înnviA /i/i i An n ai a > 4~i si rl Influenţa luminei asupra vegetaţiei şi aplicaţiei ei in agricultură- ştie că plantele ţinute iarna în pivniţă la întunerec, vegetează, dând naştere la nişte ţesuturi slabe, fragede, de o culoare albă-gălbuie. îndată ce aceste plante sunt scoase afară la lumina soarelui şi dacă temperatura este favorabilă, ţesutul acela fraged, bolnăvicios începe să înverzească, să se întărească. De acî deducem că lumina solară lucrează direct asupra plantelor, sub influenţa ei se formează grăunţii de clorofilă (părţile verzi ale plantei) al căror rol este de a descompune anhidridul carbonic, în oxigen, care este eliminat şi oxid de carbon care combinându-se cu apa din corpul plantei, formează materii ternare ca amidon, glucosă, celuloză etc... Sub copacii unei păduri bătrâne, vedem că aproape nu creşte nici o altă plantă, afară de muşchi; în pădurile tinere şi rare cresc oarecari plante; grădinarii ne spun că sunt numai anumite flori ce pot fi semănate sub coroana unui arbore; cu alte cuvinte unele plante au nevoie de mai multă lumină altele de mai puţină de unde şi clasificarea lor de plante de lumină şi plante de umbră, clasificaţie, de care trebuie să se ţină seamă foarte mult în plantaţie căci 1 (1) Originalul în Arhivele Statului. www.dacaramanica.ro 700 ALBINA arbori ca molid, pin, stejar, frasin, ulm nu cresc decât acolo unde lumina solară este abundentă. Bradul şi fagul din contră răuşesc mai bine la umbră. In special, pinul dacă e plantat la umbră îi merge foarte rău şi nu-şi revine chiar dacă în urmă s’a luat precanţiuni de ai da lumină. Dacă o floare crescută în ghiveci la fereastră, îşi îndoaie tulpina înspre geam este o probă că această floare face parte din plantele de lumină şi numai atunci va creşte bine când va avea lumină suficientă şi din toate părţile. Un exemplu frumos avem cu floarea soarelui, care are nevoie de multă lumină pentru a se dezvoltă şi din această cauză ea se întoarce după soare, fapt care a dat naştere la legenda cunoscută. Agricultorul are deaface numai cu plante de lumină. Totalitatea cerealelor şi plantelor de nutreţ cer o mare cantitate de lumină pentru creşterea şi dezvoltarea lor. Din cauza aceasta agricultorul mai mult ca ori şi care trebuie a şti să folosească lumina solară, să deâ fiecărei plante spaţiul necesar. Pământul caută să folosească în întregime lumina, căci pe un pământ necultivat vedem că se ivesc la moment o mulţime de buruieni, asemenea într’o semănătură prea rară, printre plantele prăsitoare apar diferite buruieni atât de deunătoare recoltei. Semănăturile trebuiesc astfel făcute ca numai ele să folosească lumina soarelui; plantele să nu fie semănate nici prea rari căci le înăpădesc buruienile nici prea dese căci atunci din lipsă de lumină nu ar putea să se dezvolte. Dacă nu ştim să folosim pământul prin cultură, atunci îl folosesc buruienele. Există părerea că lumina e vătămătoare încolţirii grânelor şi din cauza această seminţele se îngroapă adânc în pământ. Nu-i adevărat. Putem zice că lumina n’are nici o influenţă asupra încolţirii, de oarece ambionul în dezvoltarea sa ia hrană din albumenul seminţei, luminei necesară numai după terminarea încolţirii pentru formarea grăunţelor de clorofilă când planta începe să se hrănească singură. Un teren năpădit de buruieni se poate curăţă prin semă-narea acestui teren, cu plante cu foi late şi mari care se pot dezvoltă mai repede ca buruienele. Acestea cu foile lor mari folosind întreaga lnmină solară, copleşesc buruienele care din lipsă de lumină vor dispare. In cazul acesta avem lucerna, ca cel mai bun mijloc de luptat contra buruienelor, şi numai astfel se explică de ce după lucernă pământul rămâne curat. După gunoirea unui teren cu gunoi de vite, pentru a în-piedicâ germinarea seminţelor ce se găsesc în gunoi, e bine a se cultivă imediat după gunoire o plantă foioasă cum ar fi bunăoară rapiţa. In strânsă legătură cu lumina pentru agricultură este terenul şi clima. Cu cât terenul este mai bine preparat şi www.dacaramamca.ro ALBINA 701 mai bogat în materii nutritive cu atât semănătura va fi mai rară, căci plantele înfrăţesc mult pe aceste terenuri, lanul se închee bine şi astfel numai planta semănată foloseşte lumina sugrumând buruienele; pe terenurile sărace şi mai cu seamă pe acelea unde se seamănă conţinu aceeaşi plantă, şi care terenuri din nefericire sunt foarte numeroase, trebuie să dăm multă sămânţă căci plantele aci înfrăţesc puţin lanul cam greu să închee, lumina nu poate fi folosită numai de planta semănată şi din această cauză la care se mai adaogă şi arăturile defectoase vedem majoritatea culturilor năpădite de buruieni. Cultura influenţează mult asupra înfrăţirii. La şes se dă mai puţină sămânţă ca în regiunile deluroase şi muntuoase. Chiar pe acelaş teren cu cât semănăm toamna mai de vreme cu atât semănătura e mai rară, plantele au vreme să înfrăţească, terenul se închee mai bine; cu cât semănăm mai târziu cu atât dau sămânţă mai multă, plantele înfrăţind puţin din cauza frigului. In rezumat, semănăturile trebuiesc făcute astfel ca terenul să se închee cât se poate de bine, numai astfel lumina va fi utilizată numai de plantele semănate, în paguba bu-ruienelor cari nu vor întârzia să dispară. Semănăturile prea rari sau cu vetre prin ele se vor umple cu buruieni, sămânţa lor luată de vânt e dusă pe distanţă şi suprafeţe colosale înfectându-ne şi alte culturi; cauzele acestea a făcut pe a-devăraţi agricultori să zică „Buruienele mănâncă din aceiaşi strachină cu omul“. D. Amlronescu. ---------------------------- 9 9 ste un tel de vată care nu de mult timp a fost introdusă în comerciu, la confecţionarea veştmintelor salvatoare pentru marinari şi înotători. La noi în ţară, pentru întâia oară a fost văzută, anul trecut, în pavilionul expoziţiunii Asociaţiunii generale române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor. Acum, la expoziţiunea Societăţii A-grare, această substanţă a fost expusă într’un pavilion special şi bine asortat cu tot felul de vestminte şi pânzeturi eonfecţi onate, precum şi substanţa primă Kapok în stare brută cum se găseşte în fruct. Fructul din care se scoate acest bumbac, este produsul a mai multor arbori ce iac parte din familia Maliaceelor, originari din Cochinchina şi India, cunoscuţi ca falşi, bumbacuri, grispium, şi malura rotundifolia. Aceasta din urmă creşte mai ales în lava, este cea mai căutată şi al cărei fruct dă un fel de vată cu pro-pietăţi particulare. www.dacoromamca.ro 702 ALBINA Vata sau câlţii de Kapok apare, în momentul dehiscenţei (deschiderii) fructului capsular, sub formă de filamente mătăsoase, alburii roşietice ; aceste fdamente se înmoaie foarte greu în apă şi nu câştigă în greutate nici chiar după ce a stat mai multe luni în apă. Kapokul este foarte uşor, poate pluti la suprafaţa apei chiar cănd s’ar atârnă greutăţi considerabile în raport cu cantitatea acestui bumbac. Astfel 200—300 grame Kapok poate ţine la suprafaţa apei un om de o greutate de mijloc. La expoziţia agrarienilor se vedea într’un vas mare de sticlă cu apă, plutind d’asupra un colac de Kapok, a cărui greutate nu eră mai mare de 200—300 grame şi de care atârnă o măsură de 50 kilograme. In general vata de Kapok, este mult mai uşoară ca pluta şi superioară, ca rezistenţă, părului de ren care are prea multe inconveniente. www.dacoromamca.ro ALBINA 703 Se întrebuinţează foarte mult de marinari, mai ales de cei din Germania şi Rusia cari au anume centure salvatoare de Kapok, şi e recomandată de toate ziarele străine, cari descriu calităţile neîntrecute ale acestui material pentru vestmintele în-notătorilor. Nu trebue dar să trecem cu vederea un lucru aşâ