Anul VIII No. 22 27 fevruarie 1905 umineea Comitetul de Redacţie: ion Kaiinderu P Gârboviceanu G. Goşbuc Generai P. V. Năsturel G Adamescu I 6tescu P Dulfu V 5- Mo_ga N Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst. G. Pop.-Taşcâ, Redacţia şi AdministWWW.daCOlOlmanica.EDNO S. Bucureşti j\oua parfumerie şi Droguerie Medicinală T6MA ^‘RÂTULESGU Bucurescl, calea Grivlţel No 145 (lârţjâ Gara de Nord). Bucureşti Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele nmi renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre do orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă do colonia, de lavande, dc verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de qulnquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină. vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru mcnagin, ca : ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniiine şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iarnă, ele. Mnlte specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ciaiuri drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi intrebuiuţate Ia vindecarea suferinzilor cărora să Ie redea sănătatea, torţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemulului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment de cauciticftrie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, plosci şi Iigheane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de slielă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra rnmburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. 52—22 www.dacaromamca.ro Anul VIII. No. 22. 27 Fevruarie 1905. AUBINA REVISTĂ ENcie DieĂ POPULARĂ Abonamentul în ţer& > > > Pentru anunoluri 1 Man in atrâln. pe an lei 6 .............15 bani te, 5 bani ouvîntul. ee ard. SUMARUL.: Solia Nădejde. «l-a dat bani pe miere.»—Dr. X. Lupii. Foloasele infirmeriilor şi ale băilor populare. — X. Mcolacscu şl Gli. Stoinescu, Koirea albinelor. — Gh. Manolesen, Cântecele poporului Român din bucovina.—Elena Se vast os, Ciorapii de lână. — V. S. Mo pi. Lucrările agricole in luna Martie — I>r. Irlinia Popescu, Ceva despre lume. — De pe Domeniile Coroanei.—Şezatorile la sate.—Dela sate.—Apel.—Informaţiuni.—Societăţi economice la sate.— Mulţumiri.—Licitaţiuni. Sfaturi: Mijloc de a cârpi hainele fără să se cunoască. Iliistrutluni: Costume din judeţul Prahova. —I. P. S. S. Părintele Parthenie, Mitropolitul Moldovei. — Inaugurarea Noului Palat Mitropolitan din Iaşi în ziua de 8 Fevruarie 15K)5. Un alchimist. „l-a dat bani pe miere“ obiceiu omenesc a bârfi mereu in potriva vremei în care trăim şi a lăudă trecutul. De departe câmpul se pare frumos şi verde, iar de-aproape mai sunt pe el scaeţi, burueni urâte şi muşuroaie ori gropi. Tot aşa trecutul are prea destule rele şi grozăvii, e bine deci să cercetăm, din când în când, să vedem cum se petreceau lucrurile pe atunci, ca să nu fim nedrepţi cu traiul nostru de azi. Ltoria trecutului omenirei s'a păstrat nu numai în cărţi şi hrisoave scrise, dar şi in multe zicători. începutul şi rostul acestora mulţi nu l mai ştim azi; dar, dacă le luăm la cercetat, vedem din ele trecutul. E întocmai ca şi cu porecla, la început o capătă omul din pricina unei fapte ori a unui cuvânt, prea des zis, şi pe urmă copii de copii o moştenesc fără să-i mai cunoască pricina. Ştim cu toţii că se zice despre un om care a fost certat ori chiar bătut rău că: i-au dat bani pe miere; puţini însă cunosc baştina acestei zicători. Deşi azi pare glumeaţă, www.dacaramamca.ro 578 ALBINA ea ascunde mi ltă jale, plâns şi chin al norodului românesc. Din cercetarea cum s’a iscat această zicătoare vom vedeâ că vremile în cari trăim sunt mult mai bune decât acele în cari au trăit străbunii noştri şi ce chinuri şi necazuri le trăgeâ lor sufletul, de ne-au lăsat asemenea zicătoare. Cu o sută doi ani în urmă, noi Românii eram socotiţi nu numai ca supuşi ai Turcilor, dar ca robi, raele, pe cari Turcul îi puteâ jefui, bate şi chiar omorî. Ţara noastră, bogată, erâ datoare să îndestuleze cu miere, grâu, unt, brânză, oi şi multe alte bogăţii pe Turci, Ţarigradul, — erâ chelerul împărăţiei. Mierea o căutau grozav Turcii. Pe atunci nu erâ za-zăr eftin, iar lor le trebuiâ multă miere pentru pilaf şi zaharicale, de cari sunt foarte lacomi. Umblau prin ţară negustori turci ca să arvunească miere din vreme. Pe atunci în ţară la noi se creşteau multe albine. Turcii veneau pe la casele unde vedeau că sunt priseci mai întemeiate, pru-buluea cam câtă miere o să iasă, şi-i dau omului bani, cu sila. Bietul creştin n’ar fi luat cu dragă inimă, doar ştieâ că banii Turcului sunt foc, dar n’aveâ încotr’o. Intâiu că i luă mierea pe jumătate de preţ, căci n’aveau voie să iasă din cuvântul Turcului, al doilea că, dacă nu erea câtă socotise păgânul, ori dacă nu se făcea miere mai de loc, trebuiâ s’o cumpere cu preţ îndoit şi să împlinească numărul de ocale arvunite. Altfel erâ vai de bietul creştin: îl băteâ, il schingiueâ, să scoată din pământ mierea, zicând c’a ascuns’o. N’aveâ, bietul, chip să-şi îndulcească şi el vieaţa la o zi mare, ori să prinză pofta copiilor cu puţină miere, trebuiâ să împlinească numărul lăsat cu hatalm de Turc. Acesta de obiceiu lăsă pe un număr mult mai mare decât puteâ s’adune omul dela albinele lui. Turcii, ca să nu le facă prea deochiate, să ridice satele împotriva lor, cădeau năpaste pe câţiva oameni cu priseci mai mari. Aceştia ştiind ce-i aşteaptă se sileau să adune miere, cumpărând dacă aveau bani, şi plătind’o îndoit şi întreit cât da Turcul Erâ însă foarte greu de cumpărat. Pe atunci banii se găseau anevoie şi mulţi oameni, ca să nu cază robi Turcilor, îşi vindeau moşia ca să aibă cu ce luă miere. Erâ bucuros creştinul să scape de năpastea ce-i câdeâ pe cap. De aceea mergeâ vestea ca de-o pacoste mare despre oamenii cărora Turcii le-au dat bani pe miere. Sunt zapise www.dacoromamca.ro scrise din cari se vedea că oamenii îşi lăsau casa, fugind in lume, când se legă de el câte o belea de-astea. In unele zapise se spune răspicat că omul îşi vindeâ moşia episcopului Vărlam de Huşi ca să se plătească de un Turc, cumpărând mierea ce-i cere; că altfel Turcul îl i-a de grumazi rob, pe el, pe copii şi pe nevastă. Nici vădanele nu erau scutite de această pacoste! Prin grele vremi au trecut sărmanii noştri strămoşi. Dânşii nu erau stăpâni pe munca lor; păgânii veneau la orice vreme şi le-o luau cu ce preţ voeau. Românul n’aveâ voie să crâcnească, trebuia să ia cât îi dau şi nici să s’arate nemulţumit, dacă nu voea să nu scoaţă Turcul iataganul. Dacă l’ar fi omorât pe creştin, păgânul nu eră pedepsit. In vremile mai bune, când se află în ţară vre-un Domn mai cu trecere la Sultan, căpătă voie a pedepsi pe Turcii, cari prea îşi făceau râs de Români, prădându-i şi omorân-du-i; dar pentru asta Domnii tocmeau nişte Tătari, tot de lege turcească, însărcinaţi a bate pe Turcii pedepsiţi, căci e neertat, după legea lui Mahomed, ca un închinător al lui să se lase bătut de un ghiaur, adică de un spurcat! De aici se vede cât de multă înjosire şi nelegiuire trebuia să sufere bieţii noştri străbuni, căci de-ar fi îndrăznit să ridice mâna în potriva celui mai păcătos Turc, el pe dată scotea iataganul ca să apere legea, şi să pedepsească pe un ghiaur, care a îndrăznit să lovească un slujitor al prorocului. Bietul Român trebuia să se lase bătut şi înjurat, să se roage şi să ceară îndurare dela Turc, dacă îi erau dragi zilele. De aceea să nu ne prea tânguim mereu, socotind că azi e mai rău decât în vremile trecute. Necazuri avem şi azi destule, căci ele sunt legate de viaţa omului ca noaptea de ziuă; dar în totdeauna să ne aducem aminte c’au fost vremi grozave pentru biata noastră ţară, vremi, când carul aveâ două proţape, ca să poată omul, într’o clipă, schimbă drumul dacă zăieâ un duşman. La casele oamenilor de multe ori, scândurile dela tavan ţineau loc de uşe. Un preot îşi măritase fata. Tocmai când erau nuntaşii la masă, vine veste că sosesc Turcii. îndată scot scândura dela tavan, aruncă mireasa în pod, iar în loc pun o femce bătrână. Turcul mai mare vine, întreabă de mireasă, şi nu prea vrea să crează, zicând că e prea bătrână pentru un mire tânăr. In vremea asta mireasa se ascunsese pe la ve- www.dacoramamca.ro 580 ALBINA cini. Iată petrecerile sărmanilor străbuni! Păgânii nu se sfieau să pângărească până şi cele mai sfinte datini, anume ca să se arate stăpânitori a tot puternici. Au trebuit multe bătăi, schingiuiri şi amaruri să se întâmple pentru ca să ne rămâe prin veacuri zicerea «a da bani pe miere» cu însemnarea de osândă şi necazuri. Acestea sunt istorii jalnice din trecutul neamului nostru. Dela mare pân la mic să fim mândri că astăzi avem o ţară sloi odă şi că străinul nu mai poate să ne dea bani pe miere. Sofia Nădejde. Costume din ud. Prahova (regiune muntoasă). www.dacoramamca.io ALBINA 581 Foloasele imlirmeriilor şi ale băilor populare (1) Printre multele lucruri bune pe cari le-a adus legea cea nouă de aşezare a comunei rurale, este şi ţinerea acestor sfaturi, la cari cu toţii din deosebite sate împrăştiete, ne adunăm pentru ca împreună să ne chibzuim de cum am putea mai bine şi mai lesne să lucrăm, pentru a ajunge la ţinta ce urmărim cu toţii, adică la buna starea şi fericirea săteanului român. Mai adineaori d-1 inspector v’a vorbit cu multă râvnă şi pricepere, despre chipurile cum dumneavoastră şi toţi sătenii aţi putea să munciţi mai cu spor, despre chipul cum aţi putea trăi mai economicos, despre paza comunală şi alte lucruri folositoare, şi v’a arătat cum legea asta nouă, prin izvodirea tovărăşiilor săteşti pentru cumpărarea de tauri (buhai), de armăsari de prăsilă, prin întocmirea temeinică a băncilor populare, înlesneşte ajungerea la un traiu mai bun, mai e-conomic, la o pază mai bună a averii d-voastre şi a comunei. Eu ca doctor al acestei plăşi, vă voiu vorbi despre ceea ce a făcut legea nouă, pentru sănătatea ţăranului. Adică, vă voiu vorbi despre infirmiria salului şi despre baia salului, despre marile foloaso ce sunt menite să le aducă aceste 2 mari aşezăminte. Unii din dumneavoastră cari sunteţi aici în sală, nu mai aveţi nevoie de cuvântul meu, pentru a înţelege aceste foloase, de aceea eu voiu vorbi mai mult către d-voastră, domnilor delegaţi, şi către d-voastră iubiţi săteni. Aţi văzut, se înţelege, cu toţii colea la Creţeşti, şi la Do-breni şi la Vărăşti şi în alte sate, ridicându-se case noui la cari se adun bolnavii. Dela o vreme încoace agentul sanitar vă zoreşte mereu să ţineţi curţile curate, să nu faceţi murdărie la fântâni (puţuri) şi să vă arătaţi musai la doctor de sunteţi bolnavi; moaşele statului, cari iar s’au înmulţit, nu mai lasă în pace babele satului să mai moşască. Şi mulţi din d-voastră scărpi-nându-se în cap îşi zic: Ce-o mai fi şi asta! Ce a mai scornit statul ăsta iar! Bani prăpădiţi şi pe casele acelea, şi pe felcerii şi pe moaşele astea ! Şi socoteala asta că iar a scornit Statul ceva rău pentru d-voastră, vă vine de acolo că d-voastră totdeauna vă închipuiţi pe stat, pe guvern, ca un duşman al d-voastră. Şi de aceea greşiţi. Guvernul, oameni bnni, este ca matca într’un stup (uleiu); tot ce face el, face pentru fericirea şi buna rânduială a albinelor, cari sunteţi d-voastră. Şi dacă lucrul e aşa, apoi se vede treaba că infirmeriile 1 (1) Cuvântare rostită în conferinţa administrativă din comuna Streinii-Dobreni, jud. Ilfov, pe care o publicăm aşa cum a fost ţinută, de oare ce timpul nu ne-a mai permis de a cere autorului să o prefacă în articol cum obişnuim a face în revistă. www.dacoramamca.ro 582 ALBINA nu sunt făcute ca să vă fie d-voastră de necaz şi ca să vă uitaţi chiorâş la ele şi să le socotiţi. Ele-s făcute pentru un scop bun. Şi anume scopurile infirmeriilor sunt următoarele trei. Iutâiu: Să apere satele de molime, de boale molipsitoare. Al doilea: Să aibă săteanul unde se arătă doctorului ori felcerului, unde să-i spele o rană, ori să-i dea drumul la o coptură bună-oară. Al treilea: Să aibă unde să nască o biată femeie săracă şi nevoieşă, cu locuinţa rea şi să o păzească astfel de moarte. Să vedem acum rând pe rând cum infirmeria poate să ajungă la aceste trei scopuri. Am zis întâiu că infirmeria va apără satele de molime, de boale molipsitoare. Cum adică şi în ce fel? Mulţi din d-voastră au credinţa că nici nu este chip de a ne păzi de boale. Boa-lele sunt lăsate de Dumnezeu şi dacă Dumnezeu vreâ, te îmbolnăveşti, şi dacă nu vreâ nu te îmbolnăveşti; şi atunci vă gândiţi d-voastră, cum are să ne apere infirmieria de molime, dacă Dumnezeu o vreâ să le avem. Amar greşiţi d-voastră, căci Dumnezeu, îi drept, a lăsat boalele, dar el a lăsat şi leacuri, el a dat omului «linte şi pricepere ca să se păzească de boale. Şi acei cari au mintea şi priceperea mai bună despre paza şi căutarea boalelor, sunt doctorii, tot oameni de ai lui Dumnezeu. Şi doctorii au găsit că o mulţime de boale, mai ales ale copiilor, şi anume vărsatul, gâlcile rele, scarlatina, pojarul, lingoarea, sunt boale lipicioase, boale cari se iau şi că cel mai bun chip de a ne păzi de dânsele, este ca să punem deoparte pe cel bolnav, şi să ferim pe cei sănătoşi de a se atinge do dânsul. Dar nunumai Doctorii, ci şi d-voastră ştiţi că vărsatul se iâ. Insă până acum ce se întâmplă? D-ta, de pildă, moş Ioane, câţi copii ai?—Şase. — Bun ! Să zicem, ferească Dumnezeu, că se bolnăviâ unul de vărsat. Ce făceai cu ceilalţi? că d-ta ştii doar că vărsatul se ia şi că mâne-poimâine or să se bolnăvească şi ceilalţi. Nu făceai nimic, strângeai din umeri şi ziceai Ce-o vrea Dumnezeu . Dar Dumnezeu a zis: Scăparea ta prin tine Israile! Scăparea d-tale tot prin d-ta. Dacă d-ta, de cum s’a bolnăvit cel întâiu copil, de gâlcî rele ori vărsat, îl ridicai din mijlocul celorlalţi şi-l duceai deoparte de ei, ceilalţi nu se bolnăviau şi scăpai unul ori doi de moarte, poate şi mai mulţi (cunosc eu un preot, din Cozieni din munţii Buzăului, căruia într’o săptămână i-au murit toţi şase copiii de scarlatină!). Dar aveai o greutate mare. N’aveai unde duce pe cel bolnaA’, n’aveai unde-1 feri de ceilalţi. Acuma ai. Acuma guvernul a făcut infirmeria, care tocmai pentru treaba asta este întocmită. Dacă d-voastră acuma, de îndată ce se va bolnăvi un copil, veţi vesti pe felcer şi pe mine, şi îl veţi duce la infirmerie, www.dacaromamca.ro ALBINA 583 ceilalţi copii ai d-voastră, nu se vor mai bolnăvi, şi nici copiii vecinilor d-voastră nu s'or mai îmbolnăvi, şi aşa molima o rămânea hrănită numai cu un singur copil, şi nu s’o mai întinde. Iacă dar acum cum infirmeria va împiedică întinderea molimelor în sate. Mulţi părinţi atuncea n’ar mai avea durerea de aş-i pierde micuţii lor copii, şi ţara noastră românească va câştigă mai multe braţe vânjoase, cari să-i brăzdeze pământul şi s’o apere de duşman! Ştiţi d-voastră câtă pacoste fac boalele molipsitoare în ţară? C’u toţi aveţi ştiinţă că de câte ori se naşte ori moare cineva trebuie declarat la primărie, unde născutul ori mortul se scrie în nişte condici. Tot. acolo se scrie şi din ce pricină a murit. Ei bine, la socoteala făcută după condicele tuturor primăriilor diu ţară, iese că din 100 de copii câţi se nasc, 35 mor de boale molipsitoare şi nu ajung mari! Pe an mor în toată ţara, câteva zeci de mii de copii din pricina boalelor molipsitoare. Vedeţi dar câte vieţi va cruţă infirmeria slujind ca stavilă a boalelor molipsitoare. Decât pentru ajungerea Ia acest ţel. trebuie iubiţi săteni, ca şi d-voastră, să aveţi credinţă în ea, Lăsaţi deoparte descântecile băbeşti şi vracii de pe la Sin-teşti, Hotare, ori mai ştiu eu de unde; pentru orice boală cât de mică, arătaţi-vă agentului sanitar, ori mie, şi atunci toate boalele şi toţi bolnavii din sat i-oni şti noi, şi n’or ră-mâneă cele molipsitoare să se întindă în taină. Căci aşâ cum stau lucrurile acum, iaca ce se întâmplă. D-voastră nu cunoaşteţi care e boală molipsitoare şi care nu. Vă arătaţi la doctor numai de boale grele şl când vă răzbeşte. Dar unele boale molipsitoare cari par uşoare la început sunt grele mai pe urmă, şi dacă te-ai arătat la doctor tocmai târziu, atunci dela începulul boalei şi până la acel timp, s’au molipsit şi alţi copii ai d-tale ori ai altuia, şi aşă molima s’a întins şi e mai greu de oprit. Prin urmare, sfatul ce vi-1 dau este ca de orice boală, cât de uşoară vi s’ar părea, să vă arătaţi agentului şi mie. Atunci, noi mai uşor vom descoperi boalele molipsitoare chiar dela începutul lor, şi cu ajutorul infirmeriei ne-am apără de ele în chipul cum v’am spus. Dumneavoastră, domnilor delegaţi, să vă împărţiţi satul între d-voastră, cutare atâtea case. cutare atâtea, şi în fiecare seară ori măcar la 2 seri odată să daţi raita prin ele şi să vă încredinţaţi de sănătatea celor ce locuesc într’însele. Când ai simţit că unul e bolnav, dă de veste la primărie; primarul prin telefon chiamă pe agent, dacă-i in altă comună; acesta vine şi iâ măsuri; mă chiamă repede şi pe mine şi aşâ oprim www.dacaromanica.ro 584 ALBINA duşmanul de boală în loc. Vedeţi dar că toţi dinpreună lucrând cu bună înţelegere şi cu bună credinţă, putem să luptăm împotriva molimelor. (Sfârşitul în No. viitor) bl’. Nieolac Lupii. Modicul Circ. VII Hereşti (Ilfov). -------------------------- iteiîţEA AL£îlNEL6Tţ area rodnicie a mătcii înmulţeşte repede albinele, în cât dela o vreme locul din stup nu le mai încape. Seara lucrătoarele întârziate rămân afară, dinaintea urdinişului şi pe multe le ucide frigul. O parte din norod e nevoit atunci să-şi părăsească locuinţa, ca să lase locul albinelor tinere, cari ies pe fiecare zi câte 2—3 mii din căsuţe, şi să facă într’altă parte o nouă familie. Această pornire firească a albinelor se chiamă roire. La 6 — 7 săptămâni dela ivirea florilor, o nelinişte neînţeleasă cuprinde tot mai mult acest norod muncitor. Matca pare că presimte înaintea lucrătoarelor, roitul. Ea ouă din belşug, ouă de bărbaţi—trântori, cari vor face rodnică matca tânără care o va înlocui, pentru ca astfel să nu se stingă neamul albinelor rămase în stup. In urmă, matca stă din ouat, aleargă fără rost pe faguri, şi neliniştea ei o capătă şi lucrătoarele, cari încep să simtă ce se pregăteşte, căci se pun a clădi botei pentru viitoarele mătei. Numai trântorii nu arată nelinişte, dar par’că ghicesc că se petrece ceva neobicinuit; cu câteva zile mai nainte de roit, îi vedem ieşind cu grămada din stup, într’un sgomot asurzitor. Ce se petrece în sufletul albinelor, când, după o muncă anevoioasă, au adunat miere şi polen, au clădit celule numeroase de ceară, pe cari le lasă surorilor mai mici, iar ele pornesc deodată în lumea necunoscutului, e greu de arătat. Albinele lasă bunătăţi nespus de multe; îşi părăsesc munca lor spre a merge la voia întâmplării şi la o muncă nouă, fără nici o părere de rău pentru avutul părăsit. Câteodată se pare că e o luptă în sufletul lor, o îndoeală, o neliotă-rîre. In ziua roirii se vede de dimineaţă o mişcare neobicinuită, un sbârnâit, care rar înşală pe crescător. Sboară prin aer, intră îndărăt, pare-că îndemnând pe cele întârziate, dau zor mătcii. Aceasta aleargă zăpăcită prin mijlocul mulţimei. Dă ordine, ori primeşte; nu se poate şti. Se pare însă că ieşirea roiului se face fără voia ei. In mijlocul zorului de plecare, se văd un număr oarecare de albine, cari îşi caută în linişte de treburi ca şi mai nainte, pare-că n’ar avea să se întâmple nimic. Aduc miere, apă, fac strajă, curăţă stupul, îngrijesc de puet; nu sunt prinse de frigurile celor cari pleacă. Când roiul se hotărăşte a părăsi stupul, lucrătoarele îşi www.dacaramamca.ro ALBINA 585 umplu guşa cu provizie de miere, care să le ajungă 5 — 6 zile. Cine ar putea să ştie ce li se poate întâmplă în timpul călătoriei: o zi-două nu vor putea lucră, în căutarea unei locuinţe; o furtună, o ploae le ar putea împiedecă dela adunatul mierei. In momentul roirii, un sgomot mare se aude în stup; mii de albine ies, se învârtesc repede împrejurul stupului. De odată iese o grămadă deasă, cu matca în mijloc şi par’că ascultând toate de o poruncă, se întind în zare ca o pânză strălucitoare sub razele soarelui. Roiul se îndreptează către locul ales pentru odihnă. Acolo albinele se grămădesc una pe alta, formând un ciorchine mare, iar câteva lucrătoare pornesc în cercetare, după o locuinţă nouă. Se întâmplă uneori, dar foarte rar, ca albinele, după ce s’au învârtit pe sus, să intre grăbite la loc. Matca se hotărăşte cu părere de rău a părăsi stupul, în cât albinele sunt nevoite uneori s’o scoată afară de aripi. Alte ori o pierd pe drum. Pierderea mătcii sau neieşirea ei din stup, le sileşte să se întoarcă înapoi. Alte ori se înapoiază fiindcă nu se simt sigure sau presimt o schimbare a vremei. Dacă matca n’a putut ieşi, roiul va porni din nou în ziua următoare, sau în cea dintâiu zi frumoasă. întâiul roiu e totdeauna însoţit de matca bătrână. Câtevâ zile înainte de roire, lucrătoarele au avut grije să pregătească creşterea câtorva pui de mătci, cari vor avea să continue prăsirea poporului de muncitoare din stupul părăsit. Când aceşti pui se prefac din larve în nimfe, adică la că-păcirea botcelor, cel dintâiu roiu îşi i-â sborul. Dacă şi după plecarea acestuia, poporul rămas e prea mult faţă de încăperea stupului, să ne aşteptăm la al doilea roiu. La 5 — 6 zile după plecarea celui dintâiu roiu, matca tânără iese din botcă. Cea dintâiu grije ce o are este omorîrea protivnicelor, cari stau încă închise în botei. Albinele însă, dacă mai au de gând să roiască, o împiedică dela aceasta, iar pe măteile celelalte le ţin închise până la ieşirea celui d’aldoilea roiu, îngroşând cu ceară capătul bot-cii. înfuriată că nu poate să-şi nimicească protivnicele, matca cea tânără aleargă în neastâmpăr pe faguri, cântând spre seară tut, iui, pe când surorile sale închise îi răspund din botei cu glas mai gros kua, kua. Aceste strigări se numesc cântecul mătcilor şi se pot auzi seara până la doi paşi depărtare de stup. Ele sunt de preţ pentru stupar, pentrucă-1 vestesc că se pregăteşte un nou roiu. Stuparul să se aştepte a doua zi la ieşirea lui. Dacă e vreme frumoasă, la opt zile după ieşirea celui dintâiu roiu, al doilea îşi i-â sborul sub conducerea mătcii celei tinere. Dimpotrivă, clacă timpul se strică, dacă vin ploi, plecarea celui d’al doilea roiu mai poate întârzia până la 5 zile. Dacă în acest timp, albinele n’au putut plecă, matca ucide pe celelalte cari sunt în închisoare şi alt roiu nu mai e de temut. Al doilea roiu e mai mic decât www.dacoromanica.ro 586 ALBINA cel dintâiu, fiindcă stupul a fost sărăcit de albine la ieşirea acestuia şi mai are şi o matcă nerodnică. Cu prilejul roirii se întămplă ca matca să se impreune cu un trântor; iar alte ori iese a doua sau a trei zi ca să capete rodnicie. După plecarea celui d-al doilea roiu, albinele dau drumul unei mătci din botcă, iar pe celelalte le ucid, sau le mai ţin închise, dacă mai au în gând să roiască. Uneori se întâmplă să iasă din botei, mai multe mătci odată. Albinele sau le ucid, lăsând numai una, sau se împart în atâţia roi câte mătci sunt şi pornesc toate odată, în toate părţile. Aceşti roi, fiind prea mici, trebuiesc împreunaţi într’unul singur. La 8—4 zile după al doilea roiu, albinele pot da un al treilea roiu. Unii stupi sunt prinşi do adevărate friguri de roire, cari îi fac să deâ roiu după roiu. Astfel poate ieşi al patrulea roiu, la 2—8 zile după cel de al treilea; al cincilea, la 1--2 zile după al patrulea; iar al şeaselea şi ai şeaptelea la o zi sau chiar în aceiaşi zi cu cel premergător. Aceşti roi sunt cu atât mai mici cu cât au eşit mai mulţi. Ei nu mai au nici vreme, nici număr îndestulător de albine cari să le strângă provizii ca să iasă din iarnă. Lăsaţi la puterea lor, ei pier întotdeauna. însuşi stupul, care a dat atâţia roi, e într’atâta de slăbit, încât nădejde multă la vre-o recoltă dela el, să nu mai avem. Dar afară de aceste roiri fireşte alo albinelor, mai sunt încă trei feluri: 1). Unele albine roiesc, sau mai drept vorbind, părăsesc stupul cum s’a împrimăvărat, fie că locuinţa nu le e sănătoasă, sau sunt prea puţine, ori că sunt besmetice, ori că au isprăvit hrana, learna mor de foame în stup, iar primăvara, fug. Asemenea roi merg la pieire sigură. 2). Cel dintâiu roiu. poate da şi el altul. Dacă a fost timpuriu, a avut muscă multă şi anul a fost belşugos, el a putut să crească repede şi să-şi adune provizii, încât locuinţa i a devenit neîncăpătoare. 8) Mai sunt roi, cari ies din mai mulţi stupi odată şi se împreună în timpul roirii într’unul singur. Aceşti stupi sunt foarte puternici. X. Xicolaescu şi Gli. Stoiiiescu. Mijloc de a cârpi hainele fără să se cunoască, Pune-ţi sub ruptură o bucată de cauciuc mai mare ca ruptura. Apropiaţi una de alta bine părţile rupturei, aşa ca să fie aşezate ca şi mai nainte de a se rupe, şi punând de-asupra o cârpă, călcaţi bine cu fierul cât mai ferbinte şi veţi avea haina ca nouă, de oarece cauciucul să moaie şi se lipeşte bine de postav. cccecftcrcerftrccftrcccccccccccepccrcMCt'CCCCCCCCiCC www.dacoramamca.ro ALBINA 587 5= DIN LITERATURA P6P6RALĂ fj&b =itvs> Cântecele poporului Român din Bucovina. Frunză verde lemn de plută Frumos cântă cucu în luncă, Cântă, cântă şi roteşte, Puica plânge şi jeleşte, Ghiţă calu ’şi potcoveşte, De grea cale mi-1 găteşte, Puica din uşe 1 priveşte, Din lacrămi abia *1 zăreşte. Frunzuliţa fagilor Jeluimaş brazilor, Jn dorinţa fraţilor. Jeluimaş florilor, In dorul surorilor. Jeluimaş munţilor, In dorul părinţilor. Jeluimaş şi n’am cui, Jeluimaş câmpului, Câmpu ’i mare, iarba ’i mare, Şi la dânsu n’am crezare. Jeluimaş dialului, Dialul are peliniţă, Nici la dânsul n’am credinţă. Jeluimaş codrului. Codrului frunzosului; Codru ’i jalnic ca şi mine, Vara trece iarna vine, Pică frunza toată bine, Cu crengi veştede rămâne. Jeluimaş maici mele, Nici la dânsa n’am putere. GIi. Manolescu. Văr leni* Vâlcea. www.dacaromamca.ro Inaugurarea Noului Palat Mitropolitan din laşi în ziua de 8 Fevruarie 1905. www.dacoramamca.ro ALBINA _________589 ECONOniE Şl SĂNĂTATE Ciorapii de lână ^jrajye de mult, în ţara noastră se lucra lâna pe o scării foarte . întinsă; astăzi însă, când totul se aduce din străină-Vj tate, lucrarea ei aproape e uitată. Acolo doar se mai întrebuinţează, pe unde a rămas încă portul naţional; încolo, matasa, şi nu doară borangicul, --ci matasa venită din străinătate, catifeaua, pluşul, satinul de matasâ. şi toate stofele străine scumpe, au străbătut până în pătura de jos a poporului, într’un potop distrugător. Fata nu se uită, că nu s’a făcut pâine, că vita rage de foame, că în casă e sărăcie hiştavâ, — ea fură tot ce poate de pelângă gospodăria părintească şi în ascuns vinde, aproape pe nimic, negustorului din sat, pentru plăcerea nenorocită, ca Duminica la joc să nu fie mai pe jos decât fata cutărui fruntaş. Pudra şi toate articolele cele mai răspândite de sulimanuri. cari cu cât sunt mai eftine, cu atât sunt mai proaste şi mai vătămătoare pentru piele, pentru dinţi, pentru păr şi vedere, sunt deprinse a le întrebuinţa cu prisosinţă. Lâna dela oi, acum n’o mai lucrează, din pricina pornirei greşite care le-au deprins a nesocoti orice ţâsătură trainică de casă, şi a pune cel mai mare preţ pe stofele străine, fie chiar cele mai putrede, făcute din petecile gunoaielor şi ale spitalelor. Lumea de azi eşită de prin şcoli, ştie numai a împleti la horbotă, a lucră la canava, a broda vapele, a coase cu arniciu. şi alte lucruri nefolositoare ce întru nimic nu le foloseşte la uşurarea traiului zilnic. Reorganizarea învăţământului, făcută de d-1 Ministru Haret, e o binefacere pentru popor, şi de ale cărei foloase se vor bucură generaţiile viitoare. La aceste îmbunătăţiri ar trebui să se aibă în vedere şi lucrul următor: Cea mai mare parte din lână se trimete în străinătate, în-torcându-se prefăcută în stofă, cu uu preţ mult mai mare. Mâinile multe ale străinătăţii prin cari trece această lână şi de unde fiecare caută să-şi scoată hrana zilnică, îi măreşte negrăit preţul. Socot nemerit, că în vederea lipsei co ne ameninţă, statul să trimită o cantitate anumită de lână pe la toate şcoalele de fete din ţară. Fiecare lână de pe o oaie, împachetată şi legată în hârtie, să se împartă deadreptul fetelor; mama lor acasă, s’o pregătească şi s’o deie fetei, numai ca s’o toarcă şi să împletească din ea ciorapi la şcoală. www.dacoromanica.ro 590 ALBINA Directoarea va opri dela fiecare fată o pereche de ciorapi. O lână întreagă costă un leu; o pereche de ciorapi nu-i poţi luă fără doi lei. Aceşti ciorapi, toţi se vor trimite statului, pentru armată, iar din restul lânei, copila va împleti alţi ciorapi. Statul, în acest chip, nu pierde nimic, din potrivă câştigă. De va da lână în valoare de o sută de mii de lei, va primi în schimb ciorapi pentru două-sute de mii. Copila pe lângă că mai are de împletit câteva perechi de ciorapi, mai rămâne şi cu eanura, ce se poate şi ea întrebuinţa la diferite lucruri. împletind ciorapi, aceasta va aduce un mare folos pentru fete: din ciorapii ce vor vinde gospodarilor mai cuprinşi din sat, directoarea va povăţui de a cumpără întâiu lâna pentru a avea veşnic de lucru, iar prisosul îl vor întrebuinţa la hrană. Ar fi bine ca anul acesta să se deie ordin, ca fetele de pe la toate şcolile din ţară, să nu lucreze decât ciorapi de lână şi costume naţionale. Câţi-va coţi de stofă şi de vre-o trei lei lânuri şi fluturi, e o chel-tueală neînsemnată în raport cu luxul molipsitor şi ruinător ce-1 facem. Un costum naţional ţine şi zece ani, reînoit din când în când cu lânuri deschise, — ca de patru-zeci, cinci-zeci de bani, — iar când nu-1 mai poţi purtă, îl aşterni pe-un sipet şi încă e o îmbrăcăminte frumoasă în casă. Fetele cărora le va dă mâna, să fie datoare a-şi aduce material de acasă şi a lucră ciorapi. Lâna pentru o pereche de ciorapi costă o nimica toată: prin lucru valoarea ei creşte înzecit. Acest mijloc va fi un izvor nesecat de câştig pentru ţară; învăţătoarele numai să aibă atâta grije, ca fetelor să le rămâie totdeauna capitalul de lână ce l'au avut dela început. Ciorapul în viaţa omului joacă un rol mare: omul dela picioare răceşte; în timp de iarnă, ai un ciorap bun şi călduros, eşti mulţumit, eşti ferit de răceală şi de bolile ce decurg din ea; poţi purtă şi o haină mai uşoară şi poţi stă într’o odaie mai puţin caldă. Cum e încălţat însă întregul nostru popor?... Sărăcimea toată, bărbaţi, şi femei, poartă paie în cizme în timp de iarnă. Oare nu e aceasta starea cea mai rea de sărăcie ? Cu cât mai neasemănat de folositor e ciorapul care se rupe numai la vârf şi la călcâie, încât trebuie reparat? —în colo, tureatca poate ţine şi zece-ani... Ciorapul are traiu foarte mare; nu s’ar putea zice nici că e perdere de timp; iarna când femeile n’au alte trebi, stând de vorbă ar putea de minune împleti un ciorap. Mai ales pentru cele bătrâne, ciorapii ar trebui să fie lucrul lor de toată ziua; acum bătrânile stau mai mult de geaba, de când nu se mai lucrează lâna, din cauza modelor streine; iar inul şi cânepa din pricina administraţiei, care cum găsiâ cânepă www.dacoramamca.ro ALBINA r>91 prin bălţi la topit, o scotea afară în grămezi, şi-i dădea foc, sub pretext că strică aerul. Acei ce nu întrebuinţează paie. se slujesc de obiele, sau de ori-ce soiu de petice şomultocite acolo pe picior, cari dese ori îi roade, având şi neajunsul de a nu încălzi piciorul peste tot, de oare ce într’un loc sunt mai grose şi în altul mai subţiri. Afară de aceste două soiuri de întrebuinţări, unii nevoiaşi, cumpără tot productul cel mai prost şi mai eftin al fabricilor; şi fiindcă toată această marfă putredă nu ţine decât la o singură spălătură, toţi aceşti oameni, umblă cu ciorapii bucăţi în picioarele lor, de oare-ce nici bunul de a se putea cârpi nu’l au, căci unde ai pus acul, se rupe pe alăturea. Şi dacă se întâmplă că o fată e deprinsă dela mama-sa, că nu se cuvine să pună ciorapul în picior, înainte de al ţârâi când e rupt, e întâmpinată îndată de mustrările ironice ale colegelor. Cei bogaţi, — şi aceia dacă au spiritul practic, — cumpără ciorapi de calitate supioară, cari cu cât sunt mai buni, cu atâta sunt mai economicoşi, fiindcă ţin mai mult. Odată însă ce au apucat a se rupe, s’a mântuit cu ei. După consumatul ciorapilor importaţi s’ar putea pune baza cea mai temeinică asupra stării proaste economice a organizaţiei familiii ţării aceleia... Nu mă sfiesc de a afirmă că relativ ou numărul populaţiei din România, importul ciorapilor e aproape mai mare decât la majoritatea popoarelor din lume, deoarece toţi sunt năpustiţi asupra productului fabricilor. De când s’au introdus în ţară fabrici de ciorapi e un câştig mare, dar pentru popor, tot e prea scump, de a duce pe spatele lui întreaga fabrică, în timp ce altfel i-ar împleti din lâna de pe oile sale, iar pentru vară din in lucrat de casă. Domnul Ministru, ar face bine să impuie tuturor pensi-oanelor de băeţi, de a plăti anume o lucrătoare pentru ţâ-râitul ciorapilor, ca să nu se deprindă copilul de mic cu sărăcia căci odată obişnuit, astfel va trăi în toată viaţa lui, nebăgând în seamă starea rea a ciorapilor.... In pensioanele de fete să fie îndatorirea ca în fiecare sâmbătă după masă. să li se împartă albiturile pentru Duminică, lăsându-le timpul trebuitor pentru a ţârâi şi a cârpi tot ce e în neregulă. Din lâna în valoare de un leu, prefăcută în ciorapi prin munca fetelor, se câştigă nouă lei, din cari unu se dă folos statului, iar ceilalţi, sunt pentru îndulcirea suferinţelor nevoie-şilor. Sotietăţile de binefacere vor puteâ să vadă plusul de ciorapi pentru a se trimite banii necesari cumpărării hranei poporului. Această binefacere pornind dela guvern, de bună seamă că se vor găsi şi persoane miloase, cari vor veni pe această cale în ajutorul sărmanilor, având în vedere princi- www.dacoromanica.io 592 ALBINA piui că un ban dat hrană săracului pe această cale, rodeşte înzecit >. Apoi ar mai fi şi marelo folos că se vor deprinde pe viitor femeile a în trebuinţă lâna lucrând-o,în loc de a o vinde pe nimic. Elena Sevastos. ---— Lucrările agricole în luna Martie. i această lună agricultorul se loveşte de o mulţime de lucrări, cari de cari mai însemnate, cari trebuiesc făcute fără nici o întârziere, fiindcă orice întârziere s’ar face la semănatul unor plante, se face în paguba producţiunii agricole. Prima lucrare, în localităţile unde se seamănă grâul de primăvară, este a se face semănătura acestei cereale, care se seamănă după porumb. In toamna trecută, pe dată ce porumbul s’a cules, până ce a dat frigul, a trebuit să se facă prima arătură ceva mai adânc, iar în această lună înainte de semănat se face o a doua arătură şi apoi se seamănă grâu, cu mâna sau cu maşina de semănat. Cătă-ţimea de sămânţă ce se poate semăna la hectar este dela 125—200 de litri de sămânţă. înainte de semănat trebuie băgat de seamă ca sămânţa să tîe bună, deci trebuie pusă la încercare de încolţire, căci numai astfel se poate socoti ca bună şi câtă sămânţă se poate semăna la hectar sau pogon. După ce grâul s’a semănat trebuie grăpat şi tăvălugit, ca pământul să se lipească bine de sămânţă, ca încolţirea să se facă mai uşor. Ovăzul. Această cereală se seamănă caşi grâul în porumbişte, semănându-se pe hectar dela 250—350 de litri de sămânţă. Ca plante de nutreţ ce trebuie semănate în această lună şi cât se poate de timpuriu, adică pe la începutul lunei, daca timpul ne permite, este trifoiul alb şi roşiu, lucerna şi măzărichia. Trifoiul ca şi lucerna se seamănă în semănătura de ovăz de primăvară, după ce această cereală a răsărit, sau chiar înainte do a răsări. După ce s’a semănat se www.dacaramaiiica.ro AT.BINA 593 poate trece peste semănătură cu tăfălugul, sau dacă după semănat e semn că va da o ploaie, care are să ^îngroape sămânţa destul de bine, nu mai este de trebuinţă ca locul după semănat să se tăvălu-gească. Locul în care se seamănă trifoiul şi lucerna, trebuie să fi fost bine pregătit şi îngrăşat cu gunoiu putrezit cel puţin pe jumătate, de oarece în locuri sărace aceste plante de nutreţ, nu pot reuşi şi dacă reuşesc, au să dea o producţiune foarte slabă. Cătăţimea de sămânţă ce se poate semăna la hectarul de trifoiu alb este dela 12—15 kgr., şi roşu 10—20 kgr.; iar de lucernă de 25 kgr. Când nu se seamănă în ovăz, se seamănă la hectar până la 30 kgr. Măzărichia este o plantă de nutreţ foarte folositoare vitelor de muncă ca şi celor de lapte, această leguminoasă semănată pe la începutul acestei luni dă totdeauna nutreţ mult şi bun. Cu cât în pământ se găseşte mai multă umezeală, cu atât reuşeşte această leguminoasă mai bine, căci chiar dacă ar da secetă mai târziu, din momentul ce a acoperit planta suprafaţa pământului, ţine mai adăpostită evaporarea apei din pământ, şi astfel îşi asigură buna creştere. La hectar se seamănă dela 140—160 litri de măzăriche, la care se mai adaugă 15—20 litri de ovăz, care serveşte ca măzărichia se se agaţe de el; dacă măzărichia s’ar semăna fără ovăz, ar creşte mai mult încâlcită şi mai la suprafaţa pământului, aşâîncâtcea mai mare parte din ea ar putrezi. Meiul, care este o altă plantă de nutreţ, tot atât de folositor vitelor caşi măzărichia, trebuie semănat dacă se poate chiar în mâzga zăpezei. Cu alte \orbe chiar mai de timpuriu decât măzărichia. Meiul nu se seamănă numai ca plantă de nutreţ, dar şi pentru seminţele lui, care se întrebuinţează la facerea de braga, care este o băutură higienică, când este bine făcută. Seminţele mai servesc la hrana pasărilor de curte şi la facerea de mămăligă când porumbul lipseşte. Când meiul se seamănă ca plantă de nutreţ, se www.dacoromanica.ro 594 ALBINA seamănă la hectar până la 20 kilogr., iar când se seamănă pentru sămânţă, numai 10 kilogr. Pământurile în care meiul isbuteşte mai bine sunt cele nisipoase şi calcaroase. De pe la 15 ale acestei luni se poate semăna cartoful, sfecla de zahăr şi de nutreţ, inul, lintea şi muştarul. Cartoful şi sfecla se seamănă în rânduri, iar inul, lintea şi muştarul, este mai bine a le semăna prin împrăştiere. Cătăţimea de sămânţă ce se seamănă la hectarul de in este dela 200 — 300 litri; după cum se seamănă pentru sămânţă sau pentru fuior. De linte 200 litri; de muştar şi de sfeclă dela G— 7 kilogr.; iar cătăţimea de cartofi (tubercule) ce se poate semăna la hectar, poate să varieze dela 20—24 hectolitri, după cum şi depărtarea între rânduri şi cuiburi va fi mai apropiate sau mai depărtate. Daca avem livezi artificiale din anul trecut, (ca trifoiu şi lucernă), este bine a semăna peste ele gips, care va iuţi vegetaţiunea şi va mări produc* ţiunea acestor plante. înainte de a împrăştia (semăna) gipsul, este bine de a le grăpâ, în lungime şi deacurmezişul, ca să se mai mărunţească puţin pământul la suprafaţă, ca aerul şi căldura ca şi umezeala să pătrundă mai uşor la rădăcina plantelor, în caşul acesta creşterea se va iuţi mai mult Această lucrare trebuie făcută şi la livezile naturale. Îndată ce pământul s’a zvântat de prea multa umezeală din timpul iernei, şi pământul a prins coaje, pe deasupra semănăturilor de toamnă, trebuie tre cut peste aceste semănături cu grapa, mai uşor sau mai tare, după cum şi semănătura este mai deasă sau mai revărsată. Când se rupe această scoarţă cu grapa, aerul ca şi căldura străbate mai uşor la rădăcina tinerilor plante, aşa că creşterea lor devine bună şi în caşul acesta ne putem aşteptă la o mai bună creştere şi deci şi la o mai bună recoltă. La câmp se poate semăna mazărea şi bobul, deşi această din urmă leguminoasă la noi se seamănă numai de grădinari. Cătăţimea de sămânţă ce se www.dacaromanica.ro ALDINA 595 seamănă la hectarul de mazăre este dela 200 până la 250 litri. Când se seamănă în rânduri, depărtarea trebuie să fie dela 40 — 45 cm. între rânduri; iar când se seamănă în cuiburi, de 30 cm., în fiecare cuib se pune dela 5—6 boabe. In grădina de pomi trebuie a se culege cât mai repede omizile, dacă aceşti duşmani ai pomilor roditori nu s’au cules în luna Fevruarie, se vor tăia toate crăcile uscate, ca şi cele ce se încrucişează în interiorul pomilor, ca lumina şi căldura soarelui să poată străbate mai bine prin coroana pomilor, ca asftel să se poată asigură o mai bună rodire a pomilor fructiferi. Dacă în grădină avem şi pomişori de altoit, aceştia se pot altoi fie prin alipire fie prin despicătură Această lucrare este bine a se face pe un timp mai noros şi liniştit, decât pe un timp călduros şi când bate vântul. Dacă mai sunt şi pomi de răsădit (plantaţie), rămaşi din toamnă, trebuie sădiţi cât se poate mai în grabă. Această lucrare se va grăbi şi cu săditul viţelor altoite în potgorii. Dacă în toamna trecută pomii nu s’au săpat, această lucrare trebuie făcută îndată, şi la o depărtare de tulpină cel puţin de un metru dacă nu mai mult. După ce s’a făcut această lucrare, cu cazmaua mai adânc sau mai la suprafaţă, după cum şi pământul va fi mai afânat sau mai tare, pământul se potriveşte cu grebla, aşa că mărginea săpăturei să devie mai ridicată, aşa în cât să poată prinde mai multă apă când plouă, care este trebuincioasă la traiul pomilor când timpul va deveni mai secetos, ca şi la creşterea poamelor. In grădina de legiune. Se face răsadniţe, în cari trebuie să se semene soiurile de varză, conopide, gulii, pătlăgele, caşi alte seminţe de cari grădinarul caşi agricultorul are trebuinţă, ca pe urmă să le poată sădi în grădina de legume, sau afară la câmp, după cum esle răsadul de tutun. In grădină, unde locul a trebuit să fie săpat din toamna trecută, se fac răzoarele, pe cari se pot semăna legumele rădăcinoase ca morcovul, păstrâ-nacul, pătrunjelul, se mai poate semăna ceapa, us- www.dacoromamca.ro 596 ALBINA turoiul, salata, măcrişul, spanacul, mazărea şi bobul, etc.; plantele rădăcinoase se seamănă de obi-ceiu în rânduri, iar cele pentru foile lor ce se caută în bucătărie, se seamănă mai mult prin aruncare şi ceva mai revărsat. In potgorii se desgroapă viţele, această lucrare se face după ce pământul s’a svântat de prea multă umezeală, ca pământul să nu se bătătorească, după ce viţa s’a desgropat, se taie, se arăceşte, se leagă, şi apoi se sapă. Tăiatul viţelor este mai bine să se facă pe un timp noros şi răcoros, decât prea cald, ca viţele să nu piardă prea multă sevă, daca aceasta a început a circulă, în acest caz se preferă tăiatul viţelor de soiu mai bun, şi după aceia de soiu mai slab. Vinurile vechi ca şi cele noui, trebuiesc pritocite. Pritocitul se face când ziua este mai călduroasă şi nopţile mai senine, şi nici odată când timpul este noros şi când bate vântul, în care timp vinul se tulbură; fiindcă scopul pritocitului este de a trece vinul limpede în altă butie, iar nu tulbure. Vitele cari se întrebuinţează la munca câmpului trebuie bine hrănite şi îngrijite, ca să se poată face bune arături şi bune semănături, căci numai în-tr’o bună arătură se poate face o bună semănătură, mai cu seamă când şi timpul va fi bun pentru creşterea acestor semănături. Vitele de muncă se hrănesc la grajd cu fân şi alte nutreţuri, iar celelalte ca oile, şi vitele ce nu se întrebuinţează la munca câmpului se pot scoate ziua la păşune. Ou modul acesta se poate face şi o economie la fân, trebuincios mai mult pentru vitele de muncă. V. S. Moga. Din foloasele fuiiinginei. — Funinginea foloseşte la multe lu cruri. Amestecată cu oţet e bună împotriva degerăturilor. Amestecată cu untdelemn cald şi pusă ca cataplasm pe ureche, face să înceteze durerile de urechi. Funinginea amestecată cu puţină apă şi spirt e bună pentru curăţirea dinţilor. www.dacoromamca.ro ALBINA 597 GEVH DEjSPL^E DafflE (1) ateria veţuitoare se arată sub anumite forme, JK. pe care le păstrează. In adevăr ori ce corp Wmg vieţuitor, animal sau vegeta), este menit de-a . C ; avea o formă determinată, formă pe care de altfel, dacă nu o înfăţişează dela începutul existenţei lui, se dezvoltă şi se complectează puţin câte puţin, până la constituirea ei definitivă. Şi încă corpurile vieţuitoare, a-vând anumite forme, au şi un volum, în totdeauna limitat, peste care nu poate trece. O pasăre, un câine, un arbore, nu trăiesc dacă nu ating o anumită mărime, mărime a cărei dezvoltare nu poate depăşi oarecari mărgini, pe care natura le-a hotărît-o fie căreia. La orice fiinţa, se poate spune, că în corpul ei se petrec două principale lucrări: printr’una se formează din părţi inorganice, materia vieţuitoare, prin alta, această materie se uzează, se caută a se reduce la o stare mai simplă, la starea brută. Prin cea dintâiu, fiinţa creşte, stă pe loc; sau dacă cea de a doua lucrare predomină, descreşte, se sco-boară către inorganic; când zisele lucrări se opresc cu ele se opreşte şi viaţa, sfârşindu-se întocmai cum se stinge o lampă căreia îi lipseşte petrolul, şi fiinţa moare. Moarte adevărată, desăvârşită, chiar la fiinţele cele mai superioare, dacă se iau nu în parte fie care, ci fiecare specie în totalitate, omenirea întreagă, bunioară, nu există, ci mai mult o moarte relativă. Toţi oamenii priviţi ca formând un singur individ, din cari, dacă unii mor, apoi alţii vin neîncetat de le iau locul, alţii se produc, se nasc. La acest închipuit individ, s’ar petrece, am puteâ zice, acelaşi lucru, ca la orice om luat în parte. Aşa în corpul nostru, al fiecăruia, mor neîncetat unele părticele, celule, iar altele se zidesc din nou. Mătreaţa, spre pildă, nu este decât rezultatul morţii celulelor epitebale ce formează stratul din afară al pielei, şi care murind se depărtează, altele proaspete for-mându-se în locul lor. Privind clar pe fiecare om, ca reprezentând în seria întreagă a speciei lui, o mică părticică, asemănătoare cu o celulă, care din când în când îşi pierde viaţa, moare, atunci pe când altul, mulţumită celulelor generatorii, celulelor de repro-clucţiune, se nasce, se produce, celule pe care natura le-a însărcinat cu perpetuarea vieţei, în fiecare specie. Şi dacă mergem mai departe, constatăm că planta sau animalul murind, forma lor în curând dispare, materia din care au fost compuse se schimbă, intră în pământ, putând sluji mai apoi la hrana altor plante, care la rândul lor luate de Vezi No. 21. www.dacoromanica.ro 598 ALBINA un alt animal, substanţa lor se transformă astfel din nou in corpul lui, în materie vieţuitoare animală. Aşa dar se poate ca materia vieţuitoare care până eri constituia un vegetal să ia parte astăzi la formarea materiei vieţuitoare animale şi A’iceversa. Am putea deci zice cu A. Ysabeau .... «mormântul unde materia zace sub formă de cadavru, se descompune, trece în rădăcinile melancolicei sălcii plângătoare şi formează astfel ramurile verzi care umbresc mica cruce din cimitir ...... Nici o fiinţă nu scapă de moarte, iiecare piere la rândul ei. Dar firesc ar fi ca moartea să vină la fiecare, şi întotdeauna după anumite timpuri, să fie urmarea uzărei vremelnice a materiei vieţuitoare care le compun, să moară prin bătrâneţe: «Moartea să fie azilul bâtrâneţelor». Lucrurile însă nu se petrec astfel, cele mai multe fiinţe, nu apucă bătrâneţea, moartea lor venind mai înainte şi întâmplător, prin o mulţime de cauze. Coi’pii bruţi faţă cu cei organici, sunt mai trainici, mai neschimbători în compoziţiunea lor. Corpii bruţi pot fi locul a o mulţime de fenomene, a-dică a înfăţişa nenumărate schimbări. De multe ori ele dobândesc unele proprietăţi, cari sunt trecătoare, şi cari nu schimbă intru nimic starea lor anterioară. Astfel de pildă, dacă luăm o vergea de sticlă şi o frecăm puţin cu o bucată de postav, vedem că acea vergea începe a atrage către ea, corpuri uşoare, ca fulgi, bucăţele de hârtie etc, când o apropiem de ele. In afară de a-ceastă însuşire de a atrage corpuri uşoare. în urma frecării, nimic altceva nu se poate observă la acea vergea. Această proprietate nouă a sticlei frecate, constitue un fenomen fizic. Când proprietăţile corpului se schimbă şi schimbarea este permanentă, sub influenţa unei cauze oarecare, cum de pildă dacă supunem la o căldură însemnată o părticică de cretă, de tibişir, de un gram, vom vedea după răcire, că ea s’a schimbat, că a perdut din greutate, ne mai cântărind decât abia o jumătate de gram. Bucăţica de cretă s’a schimbat deci pentru totdeauna în starea ei, a devenit deci mal uşoară, a pierdut deci prin ardere ceva din corpul ei. Această modificaţiune a cretei sub influenţa căldurii constitue un fenomen chimic. Ştiinţa care se ocupă cu fenomenele fizice se chiaină fizică, iar acea care se ocupă cu cele chimice, chimie. Despre proprietăţile, manifestaţiunile fizice ale corpurilor, omenirea a avut cunoştinţă din timpii cei mai depărtaţi. Despre cele chimice însă nu se poate spune acelaşi lucru. Studiul acestora din urmă s’a început cu alchimiştii. Cei mai vestiţi dintre aceştia au fost Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracclsu, etc. Aceşti oameni în timp de zeci de ani, cu o stăruinţă de necrezut, şi oare cum pe ascuns, www.dacoromanica.ro Un alchimist. www.dacoromanica.ro 600 ALBINA îşi bateau capul, căutând în materie piatra filosofală, menită după ei, a preface metalele în aur şi panaceul universal, care să dea omului tinereţe şi nemurire. După ideia lui Goethe, alchimistul se arată lucrând retras în camera lui tăcută, înconjurat de toate părţile de sticluţe, de borcane, de cutii îngrămădite, de instrumente şi unelte de tot felul. Irimia Popescu. Medlc-Yeterlnar. ----------------------------- In zilele de 8 —10 Fevruarie a. c. d-l Ion Kalinderu, a inspectat Domeniul Coroanei Bicaz din jud. Neamţu. D-sa a vizitat şi şcoalele, bisericile şi primăria de pe acel domeniu, interesându-se de aproape de starea lor. A mai fost la şcoala de meserii din Bicaz şi la Banca populară, care-i poartă numele. Aci a fost întâmpinat de Comitet în frunte cu d-l Preşedinte, Gh. Popovici, care urându-i bună venire i-a prezentat o situaţie a băncii. D-l Kalinderu rămânând satisfăcut de progresele în învăţământ şi de propăşirea constatată la celelalte instituţiuni, a mulţumit diriginţilor pentru sârguinţa ce pun. D-lor învăţători le-a dat gratificaţii, iar elevilor le-a împărţit diferite tablouri şi cărticele şi i-a îndemnat a fi tot mai stăruitori Ia învăţătură. N’a uitat nici pe săraci, cărora le-a dat ajutoare băneşti şi lemne. Primirea ce s’a tăcut d-lui Kalinderu a fost din cele mai călduroase. In deosebi la şcoala din Taşca a tost întâmpinat de un mare număr de locuitori, iar la intrarea în clasă, după sfâr-şirea imnului, cântat de corul şcolarilor, a fost salutat de un elev în numele tuturor, cu următoarele cuvinte : k ?Domnule Administrator, E zi de sărbătoare, ce inima ne mângâe şi sufletul ni-1 înalţă, când d-voastră, sosiţi între no împins de doruri sfinte şi gânduri creştineşti. Figura d-voastră, ce cu dragoste nefăţarnică astăzi noi privim, cum şi părinteasca grijă ce de noi, şi-ai noştri duceţi, ne umple sufletul de speranţe mari. Aici, în acest templu, închinat de d-voastră luminii, am învăţat a vă cunoaşte; am învăţat a ne cunoaşte ţara, neamul. Dinastia şi pe acei bărbaţi mari, de Dumnezeu bine cuvântaţi, ai neamului nostru, cari din răsputeri luptatau şi luptă încă, pentru binele şi fericirea părinţilor şi-a fraţilor noştri, trudindu se a ne sădi în inimi gustul de muncă, focul sacru al dragostii de ţară şi de tot ce-i românesc, făcându-ne urmaşi vrednici de străbunii noştri, ce cu sângele lor, pe câmpiile liber-tăţei, pecetluitau gloria României. Din cugete curate şi inimi nevinovate, elevii aceştei şcoli, prin vocea mea, Vă zice: Bine aţi venit sănătoşi în mijlocul nostru ! Cu cel mai profund respect vin în faţa d-voastră, d-le Administrator www.dacaromamca.ro ALBINA 601 de a vă încredinţa de iubirea, recunoştinţa şi devotamentul inimilor noastre fragede, căci mare este dragostea ce aveţi pentru noi, copiii, «clasei celei mai numeroase şi celei mai sărace». Dumnezeu să vă înzilească şi să vă înputernicească, ca întru mulţi ani fericiţi să fiţi steaua luminoasă şi conducătoare a destinelor săteanului român. Ca totdeauna, d-1 Kalinderu s’a interesat foarte mult de starea şi nevoile locuitorilor, pe cari i a sfătuit să muncească cu toată inima şi să fie economi, căci munca aduce fericirea iar păstrarea asigură traiul în cazuri de lipsă. * * * — In seara de 12 Fevruarie a. c„ s’a dat o frumoasă reprezen-taţiune în teatrul sătesc din corn. Mălini de pe Domeniul Mălini din jud. Suceava. S’au jucat piesele: «Ce face dracul» şi «De necaz» de către elevii şcoalelor din Mălini şi Văleni, iar la urmă s’a reprezentat vodevilul «Arvinte şi Pepelea» de V. Alexandri, de către doi dilentanţi silvicutori, din localitate. Au azistat preoţii, învăţătorii, agenţii Domeniului Coroanei, funcţionarii locali şi mulţi locuitori fruntaşi, cari au petrecut câteva ore plăcute şi instructive. In urmă a fost danţ în sala Primării, care a ţinut până târziu. Profitul curat, în sumă de 100 lei aproximativ, a fost destinat fondului de binefacere şi cultural al societăţii economice «D. A. Sturdza» din localitate, care a luat, mulţumită protecţiunei d-lui Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei, un avânt foarte îmbucurător. Această societate dispune azi de un capital de peste 20.000 lei, iar binefacerile ei se revarsă asupra popula-ţiunei prin ajutoare în cazuri grele, împrumuturi eftine şi altele. O frumoasă şezătoare s’a ţinut în seara zilei de 18 Ianuarie a. c., organizată de către d-na Olga Gheorghiu, învăţătoare la şcoala din com. Tg. Suliţa. De astădată şezătoarea s’a ţinut în una din şalele Spitalului din localitate, şi a fost mult mai populată ca cele din trecut. Au asistat d-1 revizor şcolar, care eră în acea seară în localitate, d-1 inspector comunal şi d-rul spitalului I. Trifan. Şezătoarea s’a deşcliis cu «Imnul Regal,» după care d-na Olga Gheorgbiu, prin o cuvântare bine alcătuită, arată scopul şezătorilor şi foloasele ce le pot trage cei ce vin la ele, repetând şi de astădată chestia portului naţional, conchizând că ar fi bine, cel puţin la sărbători, Românii şi Româncele să se înbrace în costumul ţării. Cât a durat şezătoarea corul şcoalei acântat: «Fraţiromâni», «Puişorul»,«Doina Olteanului*,«Dor de sat»,«Hora Unirii» şi «Carol, Carol». S’au mai recitat diferite poezii şi dialoguri: «Ce ţi-i bun» «Dorobanţul», «Sarea», «Dorinţa soldatului rănit», «Soldatul de bună voie», «Cultura porumbului», «Cine fură azi un ou mâne fură şi un bou», «Cinstea omului», «Sfat cu văduva lui Neculai Şezătorile la sate www.dacoromamca.ro ALBINA 602 Banu» şi < Pe buşteanul din bătătură». Şezătoarea a avut un caracter cu totul ţărănesc, ne lipsind şi de astâdatâ glumele şi ghicitorile. La sfârşit d-1 d-r al spitalului şi acum ca totdeauna, a vorbit asistenţilor lucruri folositoai’e vieţei lor, singurul din localitate care se pune oricând în fruntea unor astfel de întreprinderi folositoare şi moralizătoare. Din iniţiativa d-nei M. Bărbulescu şi a d-lui I. Cepăreanu, învăţători în com, Cepariu, Romanaţi, s’a dat în seara zilei de 23 Ianuarie a. e, în localul propriu de şcoală, teatru, urmat de bal, în scop de a se face câteva bănci necesare şcoalei. La reproducerea diferitelor representaţii, au luat parte afară de elevii şcoalei, d-nii învăţători: C. Brădiceanu-Cocorăşti, A. R. Popese.u-Colibaş, şi M. I. Mibăescu-Strejeştii de sus. Au luat parte: Preotul M. Totescu şi N. Mierlescu, proprietari (Câr-logani). cu familia; preotul I. Smedescu, diir localitate cu familia; d l D. Smedescu cu familia şi alţii din Slatina; d-nii N. Popescu şi Pre-descu, învăţători (Ştirbei); d-nii M Teodoreseu, B. Enăceanu, comercianţi, precum şi toate persoanele notabile din loca'itate. Reuşita representaţiilor, — ce au durat până la orele 12 noaptea,—au satisfăcut cu prisosinţă aşteptările celor ce au venit. înainte de începerea balului, d-1 0. Brădiceanu, ţinu o mică cuvântare, arătând nobilul scop al teatrului, moral şi material. Dă exemplu şcoala aceasta, care tot prin teatru din a. t., a pus în rame parte din tablourile istorice, trimise de Onor. Cassa şcoalelor; iar din beneficiul celui de acum se vor face bănci, spre a nu mai sta în picioare în timpul lecţiunilor, micii copilaşi. îndeamnă ca şi pe viitor, şi pe această cale, să caute toţi a veni în ajutorul şcoalei. După aceasta, urmează danţul, ce a durat până la orele 0 dimineaţa, când fiecare a plecat deplin mulţumit şi încredinţat de progresele şcoalei locale. Propăşirea tuturor neamurilor înaintate, săvârşindu se numai în urma înălţărei morale, intelectuale şi economice a populaţi-unii de jos, încercându-se aceasta, cu frumoase urmări în multe din satele noastre, s'a ajuns la aceiaşi convingere şi s’a început munca pentru ridicarea sătenimei. Aceleaşi gânduri ne-au călăuzit când am întreprins şi în satul nostru îfiinţarea deodată a două instituţiuni; Banca Populară «Polovrăgeanca» în care sătenii îşi-au depus cu încredere banii lor şi care a început să funcţioneze prosperând din zi în zi ; şi Biblioteca Populară a satului «Episcopul Athanasie» autorizată să funcţioneze de către Onor. Ministerul Cultelor şi Instrucţunii Publice, prin adresa No. 20.394, din 23 Septemvrie 1904 şi pentru mărirea căreia avem nevoie de sprijinul public. Ne adresăm dar tuturor Românilor cu rugăminte a subscrie cât Un azisfent. TJ n. asistent. www.dacoromanica.ro ALBINA tiO.S vor binevoi, oricât de mică sumă, fiind siguri că obolul lor> fie cât de mic e destinat să lumineze creerul sănătos al ţăranilor de sub poala muntelui din Polovragi — Gorj. In caz de a ni se oferi cărţi potrivite pentru cetit ţăranilor, mulţumirea şi recunoştinţa noastră va fi mare. Drept recunoştinţă vom trece numele donatorilor în Cartea (le Aur, a Bibliotecei noastre populare şi mulţumim de mai înainte, tuturor celor ce ne vor ajută. ION ZAMFIRESCC Preotul M1R0N C0HSTANT1NESCU Dirigintele Şcoalei primare Preşedintele Băncei Populare cPolovrogeanea». ION DEM. l’ETRESCU şi ARGHIR F. IAN CU Studenţi universitari. INFORMAŢIUNI Persoanele cari primesc ajutoare trimestriale din fondul Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti, pentru a putea fi înscrise în tabloul pe anul 1905—1906, urmează să se presinte la Eforie (Serviciul Compta-bilităţei) cu începere dela 1 Martie 1905, spre a li se da formularul de certificat, pe care trebuie să-l completeze şi depuie la Eforie cu petiţie timbrată, cel mai târziu până la 1 Aprilie 19C5, căci*după această dată nu se va mai putea luă în considerare. Societăţi economice la sate. Bilanţul Băncei populare „Cipria* eoni. Humheşti de Jii, Gorj. Încheiat ta 31 Decemvrie 1304. A C T I V. Casa............................................ 113,55 împrumuturi...................................... 1.639,28 Efecte de primit................................... 232,90 Total......... 1.985,73 PASIV. Vărsâminte....................................... 1.530,53 Depuneri fructifere................................ 332,50 Profit net......................................... 122,70 Total......... 1.986.73 Profit şi Perderi. PERDERI. Cheltueli generale............................... 104,70 Profit net........................................ 122,70 Total........... 227,40 PROFIT. Taxe de înscriere................................. 141.— Dobânzi cuvenite................................. 86,40 Total............ 227,40 www.dacoromanica.ro 604 ALBINA llilanfîil General. A C T I V. Casa.......................................... 113,5» Împrumuturi.............. .... .... 1.639,28 Efecte de primit............................... 232,90 Totalul General . . . 1.985,73 PASIV. Vărsăminte.................. ..................... 1.530,53 Depuneri frutifere............................ 332,50 Dividente societarilor de 10„/°. . 50,25 Dobânda depuneri fructifere de 6„ 0........ 19,95 Fondul de rezervă de 100/°.................. . . 12,27 Perderi suferite.............................. 40,23 Totalul General ..... 1.985,73 Mulţumire St. Georgescu şi Zoe Segârceanu învăţători, în numele micilor elevi aduce cele mai călduroase mulţuri, Principelui Barbu Al. Ştirbey, proprietarul moşiei Buftea-Ilfov, care la fiecare an nou ajută pe şcolari cu haine. Anul acesta, de Bobotează, a îmbrăcat 24 elevi: 12 băeţi şi 12 fete, dela şcoalele din Buftea şi Flămânzeni. La balul ce s’a dat la 6 Ianuarie a. c., tot»în acest scop, d-sa a dat 100 lei. * Licitaţiuni. In ziua de 28 Fevruarie 1905, ora 101/» a. m. se va ţine la Eforia Spitalelor civile din Bucureşti, licilaţie publică cu oferte închise pentru vânzarea spre exploatare a următoarelor porţiuni de păduii. «Judeţul Argeş». 275 arbori brazi din pădurea Dângeşti, garanţie provizorie lei 100. «Judeţul Ilfov». 5 parchete din pădurea Gologan, garanţie provizorie lei 500. «Judeţul Prahova». 0 porţiune din Zăvoiul Răşiani, garanţie provizorie 500 lei; O porţiune de pădure Bârăictaru, garanţie provizorie 1.000 lei; Zăvoaele de pe proprietatea Balaca Scâeni, garanţie provizorie 1.000 lei. «Judeţul Vlaşca». 5 parchete din pădurea Cacaleţi, garanţie provizorie lei 500. — In ziua de 15 Martie 1905, ora 101/, pentru arendarea moşiei Ciofrân-geni-Poenari, din jud. Argeş, pe period de 10 sau 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1905. Ghinda şi jirul vor fi ale arendaşului în porţiunile de pădure destinate a fi pâşunate în conformitate cu dispoziţiunile art. 49 din con-diţiunile generale pentru arendarea moşiilor pe 10 ani. Spre a lua parte la licitaţie trebuie garanţie provizorie lei 4.000. — La 8 Martie 1905, orele 101/, a. m. pentru carnea de vacă. La 9 Martie 1905, orele IOVj a. m. pentru jimblă şi pâine. La 10 Martie 1905, ora 101/,, a. m. pentru vin. La 11 Martie 1905, ora 101/. a. m. pentru săpun şi seu topit. La 19 Martie 1905, ora 10Vj a. m. pentru 1 200 stânjeni cubi, lemne de foc, la spitale. La 21 Martie 1905, ora 101/,, a. m. pentru 850 stânjeni cubi lemne de foc, la Ospiciul Mărcuţa şi Pantelimon. La 22 Martie 1905, ora 10>/, a. m. pentru lapte la Ospiciul Mărcuţa şi Pantelimon. Supra oferte nu se primesc. www.dacaromamca.ro k A A..A. A A -<*—*—*- a. -*- -*n .tfr. , T ▼ T y y T W ▼ ▼ S T E www.dacatamamca.ro „NflŢIONdL/T SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărgat în aur..............Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune - ...» 3 955 688 76 Idem format din capi- , tal şi alte rezerve » 1.075.842 60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Le* 33.000.000 Vice-preşedinte A. IlăiCoiann. "V?) Dir. general E. Griinwnld. „NAŢiodaIja“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate ^ combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moa rte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-"vjj presentanţă generală in Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate ^ oraşele din ţară. AVEM 6 5G6ALĂ 61U6D6XĂj SÂNTA ELENA Bulevardul Neatârnărei, 75 tt- cu internat şi externat g, I. Şcoală superioară de educaţie şi menaj. Limbile Franceză, Germană vor- "robite, muzică, pictură, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gânda-cilor şi borangicului. II. Croitorie, ţiraclică. Se învaţă croi- toria în 3 ani. Se lucrează rochii bine jS» şi eftin cu o singură probă. Jg» III. Ţesătoi-ie. Lână, bumbac, mătase, S»— ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli. a? IV. Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere- fâ* ciorapi do lână şi bumbac. (2$ Se primeşte lână pentru dărăcit, (2$ făcut Caere şi tors. Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice. Fondatorul şcoalei, Preotul Iconom, IONE5CM. 52—li ra- Gol mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnic aoseso încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria ndstră Fabrică, luorate de noi. PreţnrI corente la Ghete de Bărbaţi: de Vaz cu Elastic sad Şireturi Lei 10.96, 11.96, 12 95, 13.96. . » * Nasturi » 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. • Lack cu Elastic saă Şireturi » 12.96, 13.95, 14.95. : ' » 13.96, 14.95, 16.95. » 12.95, 13.95, 14.95 » 13.96, 14.95, 15.95. » • Nasturi Chevreau cu Elastic » » Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame: Botoni * » » » » Colori » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi 10.95, 12.96, 13.96. 11.96, 12.95, 13.95, 14.95, 16.95. 12.96, 13.96, 14.96, 16.96. 7.95, 8.95, 9.96. 6.96,. 6.95. 6.95, 7.95, 8 95. 5.96, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem cu ŞirelurI şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi » 2.95. Rupăndu-se la incorcare, se dă altă pereche. Magasin la tote Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia Capitalet, Bucurcsci. 5% Cupon de reducţie pentru cititori! Albinei. Cititorii revistei vor are un Bcâ<}£minl de 6°/0 din preţurile Ineemnate. preaentând cuponul. s>- ra- 5- ra- ş- ra- ra- 6-rara-ra- •X ra- 5r ra- ra- ra- ra- ra- ra- S- Inst. de Arte Grafice Ca c u ■ Str. Doamnei. 16 13.175