Anul Vili
20 fevruarie 1905
No.21

Corni:eful de Redacţie: ion Kalinderu P Gârboviceanu G. Goşbuc
Generai P V. Năsturei G Adamescu I Qtescu P Dulfu
V.	5- Moja N Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^că.
Redacţia şi Admini WWWdacoromanicaro Nn 9, Bucureşti
Jtoua parfumerie şi Droguerie pteDicinală T6MA BWULE5GU
gucurescl. calea Grlvlţei No 145 (lâr\£â Gara de Nord). Bucureşti.
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete
Articole pentru menagiu, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlint, carboral, borax, acid boric, naitalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iarnă, etc.
*
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ciaiuri drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, ao-luţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplineso unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi intrebuiuţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemulului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cauciucărie şl pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, plosci şi ligheane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază In orice parte a Ţârei, contra ramburş, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
52-21

www.dacoromanica.ro
Anul VIII.
No. 21.
20 Fevruarie 1905.
AL.BINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
D. Teleor, Cântec şcolăresc (poesie). —Episcop Pimen, Importanţa conferinţelor pastorale (circulară).—O. Coşbuc, Puterea mistică a lierului. — Solia Nădejde, Veste bună pentru plugari. — T. Radu S., Rusul şi Cămătarul (anecdotă). —Oh. A., Ateneul Român. — loan E. Mihaescu, Foloasele păstrârei. — Dr. Irlmin Popescu, Cevâ despro lume. — Ştefan Kiritzescu, Ingrăşămintelo în agricultură - Pătroşcu, O veste bună. Societatea Ţesătoarea.—24 Ianuarie la sate.—Informaţiuni. —Dela sate.— Apel.— Bibliografii.—Licitaţiuni.—Exportul metalelor vechi din România.
Unstniţiani: Galeria de tablouri a Ateneului Român. — Palatul Ateneului Român. — Salamandră.—Şopârlă.
CÂNTEC ŞC6LĂRE5C
Să ţinem sus drapelul Strălucitor la soare;
Pe el e scris cuvântul: A Patriei onoare !
Cu el tot înainte !
Cum Regele ne-a zis,
A Patriei iubire

Pe el se află scris.
Şi să murim cu toţii In lupte vitejeşti,
Ca să sfinţim aceste Cuvinte Româneşti!
D. Teleor.

www.dacoromamca.ro
550
ALBINA
IMPORTANŢA CONFERINŢELOR PASTORALE Circulara P. S. Pimen. Episcop al Dunărei de jos, dată protoiereilor Eparciiiei.
Prea cucernice părinte,
Ridicarea demnităţi» şi creşterea autorităţii morale a preotului nostru, nu se pot câştigă, decât prin mărirea necontenită a culturii lui şi prin înavuţirea cu toate cunoştinţele trebuincioase unui vrednic preot, care este firescul conducător al poporului, — precum a şi fost în vechime preotul nostru, mai ales cel dela ţară.
Aceasta a fost una din preocupările Mele de căpetenie, încă din ziua venirii în fruntea acestei importante eparhii. Şi acesta a fost şi motivul, care m’a îndemnat ca în primul an al episcopatului Meu, să introduc conferinţele pastorale ca obligatorii pentru toţi preoţii noştri dela oraşe şi sate, aşâ că în Octomvrie trecut, preoţii, pentru a treia oară au fost întruniţi în conferinţe pastorale generale. Şi tot pentru acest motiv am obligat pe preoţi de a luâ parte activă în cercurile culturale şi şcoalele de adulţi, în deosebi pe cei dela ţară; iar pe preoţii din oraşe, i-am obligat a ţine conferinţe între ei, de diferit cuprins cultural, sub egida societăţii noastre »Solidaritatea,» ceeace prin unele oraşe s’au şi făcut.
De altfel, introducerea conferinţelor pastorale între preoţi, nu este ceva nou, căci acolo unde preoţii ortodocşi se găsesc la înălţimea cuvenită stării preoţeşti, — împărtăşind poporului cunoştinţe binefăcătoare pentru toate cerinţele vieţei omeneşti, — aceste conferinţe pastorale sunt de mult introduse şi considerate ca unicul şi singurul mijloc prin care preotul să fie îndemnat în aşi continuă dezvoltarea cunoştinţelor şi după eşirea sa din şcoala în care ş’a făcut cultura teologică şi pregătirea sa pentru misiunea preoţească.
Şi în adevăr, dacă ezaminăm lucrul, apoi tocmai aşâ se prezintă la noi; căci este un fapt constatat, că cea mai mare parte din preoţii noştri, fie dela oraşe, fie dela sate, care deşi în timpul studiilor, — făcute după un program cuprinzător de diferite materii corespunzătoare chemării unui preot cult, — au fost elevi sau studenţi buni, lăsând frumoase speranţe că la timp vor deveni nişte preoţi demni, prin cultura şi năzuinţa de a lumină pe păstoriţii lor, dar din nenorocire aceasta a fost numai o speranţă deşartă. Tânărul care promiteâ mult când eră în şcoală, după intrarea sa în preoţie, din ce în ce, a încetat cu ori ce năzuinţă şi ori ce ambiţiune pentru o muncă culturală şi după câţivâ ani a devenit ca şi un om simplu, nedeosebindu-se întru nimic de ceilalţi oameni simpli şi lipsit de ori ce pretenţiune de un om
www.dacoromanica.ro
ALBINA
551
cu oare care învăţătură, aducându-şi abia aminte de şcoală şi de foarte puţine cunoştinţe rezlăţite şi mulţumindu-se numai cu săvârşirea tipicală a serviciilor bisericeşti — şi pe acestea numai Dumnezeu ştie cum.
Atât şi nimic mai mult.
Din acestea reese că în zadar se mai poate vorbi despre o cultură ce se cere candidaţilor hotărîţi de a se face preoţi fie la oraşe, fie la sate, căci din nenorocire şi spre pierderea demnităţei preoţeşti în multe cazuri rezultatul este altul decât cel aşteptat.
Iată pe scurt raţiunea pentru care conferinţele pastorale se pot consideră pentru preoţi ca unicul mijloc pentru împrospătarea cunoştinţelor căpătate în şcoală şi îmbogăţirea lor prin experienţa proprie. Că aşâ este, aceasta se dovedeşte nu numai cu practica ce se urmează în interesul propăşirei culturale şi de cei mai învăţaţi oameni, care se întrunesc în congrese sau conferinţe pentru a-şi comunica unii altora diferitele lor cunoştinţe, dar şi cu învăţătorii noştri săteşti, cari, deşi au o cultură şcolară mai inferioară decât seminariştii, — numai zic de teologi, — cu toate acestea prin introducerea conferinţelor lor didactice şi obligaţiunea ce au de a lua numai decât parte la aceste conferinţe şi a se pregăti de subiectele ce au a se discuta între ei, au ajuns aşâ de departe, încât chiar şi ţăranul pare că priveşte pe învăţător în satul său, ca pe omul luminârei poporului; iar pe preot îl priveşte numai ca pe cel care botează, cunună şi înmormântează pe oamenii din sat sau din oraş. — Să ştie însă că după porunca dată de Domnul nostru Iisus Hristos, preotul trebuie mai întâi să îrjvefe pe oameni, după cum urmează a-şi îndeplini
şi celelalte datorii preoţeşti: «...mergând învăţaţi toate
neamurile, botezăndu-le în numele Tatălui şi Fiului şi al Sfântului Duh, îuvăţându-i să păzească toate câte v’am poruncit....» (Mat. XXVIII. 19 şi 20). Va să zică: misiunea pre-
oţească este de c învăţă sau a lumină poporul.
Dar în fine să ne reîntoarcem la conferinţele noastre pastorale şi la preoţii din eparhia noastră, căci aceasta este cestiunea, care îndeosebi ne interesează pe noi.
Participarea tuturor preoţilor noştri, la conferinţele pastorale şi lucrarea de cu vreme a tezelor date, cum şi întrunirea lor in conferinţi culturale, la cercurile şi şcoalele de adulţi, devine obligatorie şi din punctul de vedere că preotului de acum, i se cere mai mult decât preotului din trecut; căci, din fericire, astăzi preotului i s’a asigurat, de ocamdată de către Stat, poziţiunea sa materială; adică pâinea de toate zilele, şi deci Statul sau societatea are a dreptul de a cere în schimb dela preot servicii din ce în ce mai bune, mai pricepute şi mai folositoare pentru binele şi folosul poporului nostru românesc, care tocmai are mari nevoie de a fi luminat de preotul său.
www.dacarcmamca.ro
552
ALBINA
De aceste servicii putea fi scutit preotul din trecut, pentru că el,— sărmanul, — trăia numai din mila poporului şi nu avea timpul a se lumina pe sine, pentru ca şi el să lumineze pe alţii, căci trebuia să se gândească la pâinea trebuincioasă lui şi familiei lui pentru a doua zi. Nu trebuie însă să uităm că mulţi din bătrânii noştri preoţi au fost oameni vrednici, cari au lucrat mult pentru luminarea şi ridicarea poporului nostru şi cari au ştiut ca, prin credinţa în Dumnezeu să oţelească sufletele şi să încălzească inimile strămoşilor noştri, pentru a-şi apăra legea, biserica şi moşia; — căci altfel, nu s’ar putea explica cum au putut ei să ţie piept acelor timpuri grele, care au trecut peste ţară şi biserică, — Ei erau consideraţi ca adevăraţi părinţi, ca conducători şi ca luminători ai satelor lor.
Prea cucernice părinte,
Cunoaşteţi prea bine cât de mare interes pun Eu personal, pe conferinţele pastorale. Şi ştiţi că ori de câte ori sunteţi chiemaţi în conferinţele protopopeşti, de atâtea ori vă vorbesc şi Mă silesc a vă convinge despre însemnatele servicii ce preoţii noştri prin biserică pot să aducă ţărei şi neamului nostru românesc, dacă vor fi la înălţimea chemărei lor. Şi pe cât sunt de mulţumit când aud şi constat că unii dintre preoţii noştri sunt cu demnitate şi-şi îndeplinesc conştiincios datoria lor în societate, cu atâta părere de rău primesc ştiri şi constat şi Eu însu-Mi, că unii dintre preoţi, deşi puţini la număr, sunt nepăsători de misiunea lor şi în loc de a căuta să-şi câştige cunoştinţele trebuitoare, ei se sustrag pe căi piezişe dela lucrarea tezelor date şi dela participarea la conferinţele pastorale.
In faţa celor ce constat decid ca, preoţilor harnici, care au lucrat tezele şi au luat parte la conferinţe, să le exprimaţi din parte-Mi ale mele mulţumiri şi binecuvântări episcopale; iar celorlalţi, care fără motive au lipsit dela conferinţele pastorale din Octomvrie trecut, ori s’au prezentat fără a aveâ tezele lucrate din timp, le veţi comunica că deocamdată vor fi pedepsiţi disciplinar, aşa precum se vede pentru fiecare în anexatul tablou, făcând pedeapsa prin servire la catedrala episcopală în timpul ce vom decide printr'un alt ordin; iar pentru viitor, acei care se vor abate dela aceste îndatoriri, vor fi trimeşi în judecata Consistoriului nostru eparhial; unde nădăjduesc, că mai ales acei, care au calitatea de parohi, vor fi condamnaţi la pierderea acestei demnităţi ca nevrednici, deoarece au multe şi importante îndatoriri de îndeplinit, pentru binele şi folosul poporului.
Dată în reşedinţa Noastră episcopală din Galaţi.
Pimen al Dunărei (le jos.	3 Fevruarie 1905.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
553
Puterea mistică a fierului (1).
Îaina cea mare a fierului însă rămâne tot puterea nebiruită ce-o are asupra Duhurilor-rele, ca armă de spaimă nu numai pe lumea asta ci şi pe cealaltă. Aici e tărâmul cel adevărat al credinţelor despre fier. In sute de împrejurări aleargă Românul la a-jutorul fierului, ca să se apere cu el, să lege, să alunge, să îngrozească şi să ucidă puterile Necuratului. N’am loc să ţi le înşir pe toate câte le ştiu, dar nici nu e nevoie, căci din câteva credinţe şi obiceiuri le poţi cunoaşte pe toate.
Când o femee nu poate să nască şi să sbate în dureri, bărbatul ei ocoleşte casa cu toporul în mână, ameninţând, sau împlântă două topoare în cruciş în vr’un stâlp al cerdacului, ori într’o grindă, ori în prag. Tot aşa se face când nu poate un om să moară şi se luptă. Intr’amândouă caşurile poporul crede că duhurile stau împotriva, şi a naşterii şi a morţii, deci caută să le alunge.
înainte de naştere, femeii i se pun la cap arme, o furcă de tors, o frigare, un cuţit, un topor, o măciucă. Nu e adevărat, că poporul pune aceste lucruri «ca să tragă fata, ce se va naşte, la furcă, iar băiatul la topor şi la măciucă.» Se pune pentru altceva. Căci, atunci de ce tot aceste lucruri le pune şi la capul celui ce trage de moarte ? Intr’a-mândouă împrejurările vrea să înspăimânte duhurile. Iar furca de tors a intrat între celelalte lucruri, ca Filat în crez: trebuie să se puie o furcă de fier, vestita furcă în superstiţii cu care poţi alungă pricoliciul — omul-lup — şi cu care străpungi inima strigoiului în mormânt.
îndată ce se naşte copilul, moaşele descântă de deochiu şi leagă nelipsitul fir roşu al deochiului, apoi îl bat cu o bucată de fier — fie cuiu, cuţit ori ac — deasupra uşei. In Bucovina bat un cuiu, în Moldova împlântă un ac, în Transilvania un topor în prag, şi tot în prag împlântă un cuţit moaşele din Macedonia şi din Istria şi spun anume că fac aşa «ca să nu s’apropie duhurile rele şi să ia copilul.» Tot aşa, fără fir roşu, căci el e numai al deochiului, fac îndată după ce moare omul. Cuţitul ori toporul în grindă rămâne trei zile până ce se întorc oamenii dela îngropăciune.
In faşa copilului pun moaşele, o bucăţică de fier. Multe mame înfăşează copilul totdeauna cu fierul între scutece. In leagănul copilului pun un ac, mai ales sub pernă, un foarfeci. Românca nu lasă nici odată copilul singur în casă, fără să nu puie lângă el în leagăn fier, ori cuţitul, foarfecele, ori cleştele, ori ce are la îndemână de fier, sfredel, daltă, frigare, ori de nu col puţin un ac. Iar dacă n’are, 1
(1) Vezi No. 20.
www.dacoramamca.ro
554
ALBINA
pune o mătură, căci mătura e dintre armele cele mai puternice ale superstiţiei. Asta o fac, ca să nu vie Puternicii© şi să i schimbe copilul. Copiii nebotezaţi nu se lasă nici odată singuri, fie acasă, fie pe câmp pe vremea muncii, fără ca să li se puie sub cap drept scut o bucăţică de fier împotriva duhurilor rele şi a strigelor. După botez, frica mamei e mai puţină, căci îl crede dat în puterea botezului, cu toate acestea, fn lipsa ei de lângă copil, îl dă în paza fierului. Credinţa aceasta îţi explică destul de limpede, de ce pe la ţară găseşti totdeauna în leagănul copiilor şi în albie câte o bucată de metal, mai ales foarfeci, pe cari le clănţăneşte înainte de a le pune lângă copil, ca s’audă duhul-rău acest sunet şi să fugă.
Causa o spun mamele în multe feluri: să nu-i schimbe duhurile copilul, să nu-i sugă inima, să nu-1 pocească, să nu i 1 fure. Ori ce-ar fi, fierul alungă pe cel Necurat.
Acestea, deci, în albia copilului. Mortului în sicriu tot aşa i se pun lucruri de fier. Dar aici sunt mai anumit căutate. Pe lângă cuţit i se pun frânturi de coasă ori de seceră şi cuie. Sub cap i se pune un ac — de obiceiu cu aţă, chipul ca să aibă cu ce-şi coase hainele pe ceea lume — şi nu pieptene. Ştiu că pe-alocuri îi pun şi săpun, sub cap, ca să se spele în lumea cealaltă, dar asta n’are nici un înţeles. Se-vede că e un zel, rău înţeles al unora, cari văzând că după vechiul obiceiu pui mortului sub cap un pieptene şi un ac şi îşi dau cu gândul că e nevoie să i pui şi săpun, ca să aibă de toate ca în viaţă. Lasă că nici acul nu i se pune pentru cusut, nici pieptenele pentru pieptănat, ci ca să aibă armă la el, fierul, adică acul, şi scut pieptenele, căci pieptenele e simbolul pădurii şi în basme şi în descântece, din el se face când îl arunci în calea zmeului, un codru nesfârşit şi până în cer. In unele locuri e obiceiu că după înmormântare, fac mortului o jertfă, iar o babă încunjoară mormântul cu un cuţit în mână, ameninţând şi descântând în şopte, apoi înfige cuţitul lângă cruce şi-l lasă acolo. Dar obiceiul acesta are şi altă însemnătate: atâta loc îi dau mortului, cât ai o-colit cu cuţitul. E credinţa în strigoi. Deci, strângi pe mort într’un cerc magic, ca să nu iasă din mormânt şi să facă rău celor vii. Despre acest cerc îţi voiu vorbi acolo unde îţi arăt ce sunt strigoii. Trecerea prin cămaşă a cărbunelui,, a fierului.
In faşa copilului cos Româncele usturoiu şi fier. De un capăt al faşei leagă toporele de metal, ori ciocănele. Cele dintâiu haine ale copilului se trec pe sub topor; prin cămaşa cea dintâiu a lui se petrece o bucată de fier, băgată pe gura cămăşii. In toată Muntenia e obiceiu ca în ziua botezului să pui lângă copil, unde doarme, o bucată de fier şi să-l împresori cu cenuşe, adică cu cercul magic, ca să nu-1 ducă Mama Pădurii. Femeile lehuze nu ies nici odată din.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
555
casă fără să ia cu ele o bucăţică de fier, un cuiu, ori un ac, chiar numai de-ar merge să aducă lemne ori apă, ori ar trece drumul la vecini. Când se întâlnesc două lehuze, schimbă între ele, drept dar, bucăţele de fier, de obiceiu ace.
Ţi-am înşirat numai obiceiuri dela naştere şi dela moarte, pentru că la aceste e mai mare frica şi grija de duhuri. La cununie nu prea joacă rol fierul, căci mai toate obiceiurile dela nuntă fiind solare, credinţele legate de ele sunt de alt neam, nu de-ale credinţei în duhuri.
Dar să-ţi arăt aşa în treacăt câteva întrebuinţări ale fierului într’alte obiceiuri. La sărbătorile de primăvară, când înconjoară ţăranii casa şi cuprinsul de pe lângă ea, aprind focuri, afumă cu cârpe şi tămâie, stropesc cu aghiasmă şi fac sgomote cu unelte de fier. Bat un ciocan de altul, clănţănesc cu foarfecile, zuruesc lanţuri, fac sunet de clopote, zăngănesc cuţite, bat coasele. Vorbele ce le rostesc sunt cam acestea: «cât ajunge sunetul fierului acestuia, atâta loc să n’aibă putere şarpele.» Ori când ar face aceste înconjurări ale casei, după obiceiul locului, într’una din sărbătorile bisericeşti ori populare dela solstiţiul de iarnă până la Sf. Gheorghe, ceremoniile sunt aceleaşi. La Paşti, ori la Anul Nou, ori la Sângeorge, Românii pun o bucăţică de fier sub prag, ca să le apere casa. Intr’una dintr’aceste zile, se ciocănesc cu o bucăţică de fier în frunte «ca să le fie capul tare ca fierul» zic ei. Purtarea la gât, ca amulet, a unei bucăţi de fier cusută în cârpă, e în deobşte cunoscută. Când îţi fură strigoaicele lapte, e bine să baţi în şuştar un cuiu, în fund, aşa ca să mulgi laptele pe vârful cuiului.
Şi aşa nesfârşite altele. Cunoşti dintr’astea cât temeiu pune Românul pe fier, ca apărător de boale şi de duhuri. Dar s’o ştii, că nu numai fierul e spaimă pentru duhuri, ci ori şi ce lucru făcut cu ajutorul fierului. Bagă bine de seamă, căci multe credinţe te încurcă şi nu le poţi explică daca n’ai în vedere generalisarea puterii fierului, adică trecerea puterii sale asupra celor făcute prin el. Ţi-am spus, că însăşi rostirea vorbei «fier» înspăimântă duhurile, tot aşa le ţine departe de tine talasul, căci aminteşte duhului despre rindea, făina lemnului îi aminteşte de sfredel, aşchiile îi a-minteşte toporul, cusătura îi arată acul, ciurul îi aduce aminte de sulă, iarba cosită îi spune despre coasă. Şi in chipul acesta tot mai departe şi mai departe până la absurd. Un simplu băţ dacă e rupt n’are putere, dacă e tăiat şi, mai ales cioplit puţin, e cu putere, căci cunoaşte cuţitul. Bineînţeles, acestea se întâmplă rar, căci câtă vreme ai fier, de ce să te aperi cu lucruri cari amintesc numai fierul. Zic rar, înţelegând chipurile, căci nu sunt mai multe decât degetele dela o mână, dar întâmplările sunt multe şi poate că eşti drumeţ ori cioban pe munte şi n’ai nimic de fier la tine.
G. Coşbuc.
www.dacaromamca.ro
556
ALBINA
Veste bună pentru plujari.
Jîi/V-
(Sd uite nevoi şi pacoşti sunt încă pe agricultori! Dar [ga oamenii învăţaţi şi cuminţi caută toate chipurile să le înpuţineze, de oarece firea omului e să năzueacă mereu spre mai bine.
Intre acestea e şi răul nemărginit de care suferă agricultorul mare şi mic, că seamănă grâu, porumb, ori orz, aşa în bobote, neştiind care o să aibă mai multă căutare în piaţă, căci de vândut, vând chiar cu ochii legaţi, nimeni nu le ţine seamă cât îi costă grâul ori porumbul, ci le spune scurt că aşa se vinde. Acuma nu vine Turcul să hotărască preţul şi să ia marfa cu deasila, ci Turcul e samsarul ori precupeţul, mijlocitor între agricultor şi capitalistul cu bani. Aşa că mai tot ce-ar trebui să câştige a-gricultorul merge în punga celor cari nu ară, nu seamănă, ci numai adună.
Ei n’au habar de grindină ori secetă, ci, când sunt pâi-nele gata, strânse, pot da banul fără primejdie de-a păgubi. Şi nu se mulţumesc cu puţin, ci caută, prin tot soiul de vicleşuguri, a luă recoltele ţărilor pe cât mai puţin. Dânşii sunt iscusiţi, au legături în toate ţările din lume, fiind înţeleşi, când se coboare şi când să urce preţul. Dânşii ştiu în cari ţări s’au făcut pâinile şi unde nu.
E lucru cunoscut că, după secerea grâului, agricultorii mari şi mici au nevoe să-l vânză ca să-şi prinză nevoile. In apropiere de acest timp jurnalele sunt pline cu veşti, venite de prin America şi alte părţi de lume, că pe acolo s’au făcut recolte bogate, că nu le mai pot oamenii dovedi cu adunatul! In altă zi vine vestea că la Hamburg şi în alte scheli, grâul se vinde cu preţ jos de tot. Şi chiar se vinde aevea, fiindcă negustorii mari coboară anume preţul. In şche-lele dela Brăila şi Galaţi preţurile nu pot să fie mai sus, căci şi negustorii de aci mai ades sunt înţeleşi cu cei mari din lume. Şi nici nu s’ar putea altfel, fiindcă nimeni nu ar cumpăra la schelele noastre, găsind aiurea mai eftin. Bieţii agricultori oftează amar, fac socoteli şi văd că dese ori preţurile sunt atât de joase că abia li se acopăr cheltuelile! In zadar se vaită ei zicând: Bău de se face, rău de nu se face. Dacă dă Dumnezeu pâine multă, nu-i preţ; dacă nu se face, e rău. Cum o întoarnă bietul agricultor, tot rău! Aceasta o zice agricultorul mare cari citeşte gazete şi vede că preţul a scăzut. Stă omul la gânduri: să vânză, nu-i ese câştig; să nu vânză, se teme: de pretutindine i-se vesteşte că preţul o să se coboare. Mai rău e că nevoea îl strânge de gât, îi trebuie omului bani! Atunci, desnădejduit, vinde cu un câştig de nimic. Şi până vinde unul e greu, pe urmă vestea se lăţeşte şi vând mai toţi.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
557
Dar ce să mai zicem de bietul ţăran, cari ştie şi mai puţin ce-i pe lume şi pe care-1 înşeală nu samsarii mari, dar precupeţii, cari şi ei trebuie să câştige, trecând pâinea la cei mai mari.
Ţăranul vede că a dat Dumnezeu şi s’a făcut belşug. Habar n’are că, poate, în alte ţări a fost secetă şi nu s’a făcut pâine albă ori porumb şi că nerodirea din America îi poate aduce preţ la grâul ori porumbului de aci. In ţară s’a făcut pâine, aşa află el la târg, la cârciumă, şi, dacă s’a făcut multă, trebuie să fie eftină! îşi dă munca pe nimic, fiindcă are nevoie de bani! Nevoiea e Turcul vremei de azi! Vinde tât de eftin că deabia îşi acoperă cheltuelile şi, cu tot belşu-ul, are puţină pricopseală. Iar, când vine un an de secetă, um a fost cel trecut, ţăranul n’are nimic deoparte.
Dar, vorba aea, «dute vreme, vin’o vreme». S’au golit hambarele noastre, grâul e vândut, încărcat şi dus peste nouă mări ţări. După ce grânarii au cumpărat mai tot grâul din lume şi l’au asigurat, ca şobolanii la cuib, avându-1 de vânzare pentru morari şi negustori mici, vezi prin jurnale, şi scris şi depeşi, că în America ori Argentinia, recolta grâului n’a eşit cum se aşteptă, că ploile au nemicit’o ori c’au stricat’o nişte viermi! Şi tot aşa veştile sunt rele, iar preţul grâului începe să se urce. De aci, ţine-te aţă, pe zi ce trece preţul se urcă. Agricultorii îşi muşcă degetele c’au vândut, iar grânarii câştigă milioane. Ţăranul, cu tot anul de belşug abia a prins banii birului şi alte câteva nevoi!
Iată cum, prin nişte întorsături, nu câştigă nici proprietarul, cari şi bagă banii în pământ şi stă aproape zece luni cu inima de gheaţă, o eşi grâul bun sau nu, nici ţăranul, cari munceşte din zori şi rabdă, ci negustorii, cari ţin frumuşel banii în lada de fier, dela cari au şi dobândă, şi samsarii, cari nu pun nici un ban, ci numai vorbe, cu cari ameţesc lumea.
Se înţelege că proprietarul, fiindu-i grâul prost plătit, n’are cu ce face agricultură mai iscusită, n’are cu ce luă seminţe alese nici cu ce plăti pe lucrători mai bine; căci nu ese la capăt. Despre ţăran ce să mai zicem, cari mai nici odată nu poate să înnoade cele două capete?
Toate acestea sunt cunoscute de ani de zile. Mulţi vedeau răul, dar nu se găsea leacul. Oamenii învăţaţi din multe ţări au ţinut fel de fel de sfaturi şi după multă chibzueală lumina a început să se facă. Anul acesta regele Italiei a hotărât să facă începutul cu următorul îndemn: Să se unească toate guvernile şi să facă un fel de aşezământ, un biurou, cu scop de a apăra interesele tuturor agricultorilor din lume. Acest biurou să aibă biurouri mai mici prin toate ţările, de unde să primească veşti de mersul agriculturei, decâte semănături s’au făcut, cât se crede că să iasă, şi de mulţime de alte nevoi ale agriculturei. Pe aproape ele sfârşitul re-
www.dacoramamca.ro
o58
ALBINA
coltelor, aceste biurouri vor şti cât grâu ori porumb o să fie în fiecare ţară, cât o să fie peste tot pământul, şi fiind ştiut cât trebuie în toată lumea pe un an, vor şti cam ce preţuri să hotărască. Atunci se va ştî bine în ce ţări e secetă ori recoltă bună; agricultorii vor ştî cât se poate luă fără a fi înşelaţi; ori cine va putea cere desluşiri la biuroul din capitala ţări lui.
Acest aşezământ mai are şi alte scopuri, tot pentru folosul agriculturei, despre cari vom vorbi altă dată.
Tot pentru a se înfrâna lăcomia grânarilor guvernile vor întocmi societăţi cari să cumpere grâne şi alte producte agricole deadreptul dela proprietari, încât câştigul de milioane nu va mai trece la cei cari nu ară nici nu seamănă, ci la agricultori şi la norodul, cari se hrăneşte cu pâine.
Uu lucru înbucurător trebuie să spunem ţăranilor; în toată lumea se vede fierbere şi grijă de a se înbunătăţi agricultura, deci şi soarta agricultorilor. Ştiinţa din răsputeri, caută mijloace dea spori rodnicia pământului, maşinării de tot soiul se născocesc pe fie cari zi pentru a uşura munca; se cercetează cum s’ar regulă vânzarea grânelor ca să nu fie înşelaţi, în sfârşit par’că toţi se întrec cari de cari, a veni în ajutorul agricultorilor.
Noi le vom aminti povaţa lui Isus dată lui Petru, când se înnecâ. «Dă din mâini, Petre!!»
Tot aşâ agricultori trebuie şi ei singuri să vreâ, să se ajute ascultând poveţele şi ostenind împreună cu cei ce le vor binele.
Sofia Nădejde.
Pe timpul năpârlirii părului, adică în lunile Fevruarie şi Martie, sunt vitele mai simţitoare, deci atunci să avem grijă, ca să fie grajdul cald şi să nu fie curent de aer. Apoi trebuie nutrite bine, adăogat la fân şi ceva orz, ovăz ori alte grăunţe. Asemenea vom îngriji să aibă aşternut bun şi seara vom ţe-sălâ şi peria vitele bine. E bine a le ţesălâ seara, fiindcă rămân în grajd, în căldură, iar nu dimineaţa, când le-ar strică frigul de-afară, de oarece pe ţesală să ia mult păr de pe ele, în cât sunt mai simţitoare la frig.
www.dacaramamca.ro
AT.TîTNA
559
■RUSUL Şl GĂMĂTA'RUL
Un ţăran rus se duce odată la un cămătar să ia 5 ruble cu împrumut, pentru o lună.
—	«Iţi împrumut 5 ruble, zice cămătarul, dar peste o lună să-mi dai înapoi opt ruble.»
Rusul se codeşte de o cam dată, dar fiind la mare strâmtorare, primeşte.
—	«Dar, mai zise cămătarul, eu am obiceiul să iau dobânda înainte. Iată, îţi dau acum trei ruble şi mai îmi rămâi dator încă 5.»
Bietul rus nu e mulţumit cu socoteala cămătarului, dar fiindcă n’are încotr’o, se învoeşte şi aşa; iscăleşte înscrisul şi ia trei ruble. Când să iasă pe uşă, cămătarul îl chiamă înapoi.
—	«Ia ascultă, omule, ştiu bine că o să ţi vină greu să-mi plăteşti 5 ruble la capătul lunii; dămi mai bine acum două ruble, şi să rămâi să-mi mai plăteşti trei, când s’o împlini împrumutul.»
—	«Ai dreptate», zice Rusul, şi îi dă două ruble.
— «Zău, îmi vine să crez, zise iarăşi cămătarul, că n’ai mare nevoe de rubla ce ţi-a mai rămas. Dămi-o şi pe asta şi-mi mai rămâi dator două ruble.»
Rusul, zăpăcit de atâtea socoteli, nu mai pricepe nimic; dă şi rubla ce mai are şi fără să fi luat vreun ban împrumut, rămâne să plătească peste o lună. două ruble camătă.
T. Rudu S.
ATENEUL R6MÂN
nouă expoziţiune de pictură s’a deschis în palatul Ateneului, urmând după altele mai multe în curs de vre o patru cinci luni.
Oricari ar fi aprecierile ce s’ar putea face asupra valorii lucrărilor expuse, aceste expoziţii arată că se lucrează în ţara noastră pe tărâmul artistic şi, de sigur, munca slâfuitoare este una din condiţiunile progresului în orice direcţiune.
Ateneul, îndată ce s’a aşezat în măreţul palat din Calea Victoriei, a deschis porţile sale tuturor maniiestărilor de artă, şi în istoria dezvoltării noastre artistice această instituţie va ocupă un loc de onoare prin sprijinul ce a acordat totdeauna artiştilor. Săli mari s’au pus la dispoziţia lor şi publicul capitalei se deprinde pe fiecare zi să ia drumul «spre Ateneu», ştiind că va avea cu ce să-şi desfete privirea şi să-şi îmbogăţească mintea.
www.dacaramamca.ro
560
ALBINA
Credem nemerit acest prilej ca sâ dâm cititorilor noştri o serie de însemnări despre trecutul acestei instituţiuni şi despre starea ei actuală.
Societatea Ateneului s’a înfiinţat în anul 1865 în Bucureşti, după ce funcţionase în Iaşi în anii 1860—1861. Acolo ea publică şi o revistă întitulată «Ateneul Român».
In Bucureşti idea porni dela Constantin Esarcu, şi la 28 Ianuarie 1865 el ţinu cea dintâiu conferinţă în sala cea mare a caselor lui Beizadea# Constantin Ghica, având ca subiect: natura şi regnurile ei.
O revistă din acel timp, Isis sau Natura, pe care o redactâ profesorul de ştiinţe naturale, d-rul Baraş, unul din cei dintâiu vulgarizatori ai chestiunilor ştiinţifice în ţara noastră, vorbiâ cu mare entusiasm despre deschiderea acestor «cursuri publice».
www.dacaromamca.ro
ALBINA
561
lată câteva rânduri din acea foae:«Opt ore nu sunaseră încă şi mai mult de cinci şease sute (unii zic mai mult de o mie) persoane se aflau în sală, aşteptând ca d-1 Esarcu să înceapă discursul de inaugurare. O mare parte din protesorii şi studenţii facultăţilor, mai mulţi membri ai Curţii de Casaţie, mai mulţi deputaţi şi senatori, câteva din somităţile noastre sociale... persoane din toate clasele societăţii, luară parte la această serbare intelectuală. ,Acest concurs numeros, atenţiunea cu care d-1 Esarcu a fost ascultat... fi-vor semnele înainte mergătoare ale acestei mişcări de vieaţă, a acelor entuziasme juvenile, a a-celei ardori generoase care produce lucrările cele mari şi nobile. ..?...»
Intre acei cari au ţinut prima serie de conferinţe însemnăm pe Nicolae Racoviţă, fost ministru de instrucţie, B. P. Hasdeu, fost profesor de filologie la Universitate, Em. Bacaloglu, fost profesor de fizică la Universitate, P. S. Aurelian, fost ministru şi preşedinte al consiliului de miniştri, Ulysse de Marsillac, fost profesor de limba franceză, Alexandru Petrescu, fost membru al Curţii de Casaţiune, C. Slăncescu, fost director al şcoalei de arte Irmoase.
Chiar în anul dinfâiu, Ateneul avu o sală specială dată de ministrul N. Creţulescu, în vechia clădire dela intrarea Cişmi-giului, unde se află azi teatrul Liric. Aci veniră rând pe rând, cei mai însemnaţi bărbaţi ai neamului nostru, oameni politici, poeţi, istorici, oameni de ştiinţe exacte. I. Heliade-Rădulescu, Ion C. Brătianu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogâlniceanu, Vasile Boerescu, Ion Ghica, Caro. Davila, ca să pomenim numai dintre cei trecuţi din viaţă, şi alţii mulţi cari încă trăiesc şi luptă pentru propăşirea patriei, însoriseră numele lor în lista conferinţelor Ateneului.
In Noemvrie 1866, Principele Carol asistă, pentru prima oară la o conferinţă a lui Bacaloglu şi în 1868 primi a fi preşedinte de onoare al acestei societăţi. Cu această ocaziune s’a emis idea de a se strânge un fond pentru a se construi un local propriu al Ateneului. M. S. a aprobat propunerea.
Cu greu, în timp de mulţi ani, s’a adunat suma trebuitoare pentru clădire, la care a contribuit şi statul cu o însemnată parte. In 1888 la 16 Fevruarie, s’a inaugurat seria conferinţelor în sala de jos a palatului actual (unde se fac acum expoziţii de pictură), iar în 1889 s’a decliis sala cea mare, unde se urmează regulat conferinţele până în prezent.
Dela 1865 până la 1903 s’au ţinut 802 conferinţe de către 202 conferenţiari.
Ca adaos la aceste notiţe dăm vederea palatului Ateneului şi sala în care se fac expoziţiile de pictură.
NB. Notiţele de mai sus sunt luate după Anuarul Ateneului Român, de Tr. G. Dj avara Buc. 1904.
Gh. A.
www.dacoramanica.ro

ATHFNEUL	A
		
	ra	
I 1		
B i	|ţ|	
				wSR fty'
			
	W>j
- ~	ii;
Palatul Ateneului l^omân, vedere exterioară.
www.dacoromanica.ro
564
ALBINA
foloasele păstrărei.
—	Noroc, noroc, moş Gheorghe, ce mai faci, cum te mai lauzi?
—	Noroc să ne dea Dumnezeu la toţi, nepoate Vasile, uite ce fac, mai robotesc p’aci prin prejurul casei, ba că îngrijesc de-ale vite, ba că pe apucate mai împletesc nişte coşuri (târne), şi multe altele de-ale gospodăriei, căci de, noi cu breasla plugăriei, iarna ce mai stăm pe lângă casă, căci vara ne ţinem de treabă pe-ale ogoare.
—	Dar d-ta, nepoate Vasile, încotr’o ai pornit’o?
—	Nicăeri în altă parte, decât până aci la d-ta, moş Gheorghe; altă treabă mai n’am acum iarna, decât să mă plimb când la d-ta, când la altul, că doar mi-o fi de-ajuns cât muncesc toată vericica pe cel câmp.
—	Iaca, zău, eu nu sunt de părerea d-tale, Moş Gheorghe, ca să-mi fac de lucru şi iarna, că doar n’o să trăim cât lumea. Apoi, de părerea asta sunt mai toţi din sat; nu vezi d-ta cum cei mai mulţi ne adunăm când la răspântia din deal, când la vre-una din cârciume, şi stăm de vorbă şi ne povestim la verzi şi uscate; ba, ceva mai mult, colo la cârciumă se mai găseşte câte unul mai blagoslovit care face cinste cu câte un rachiaş şi, azi aşa, mâine aşa, până ne pomenim că a trecut iarna.
—	Aşa o fi, nepoate Vasile, fiecare face cum îl duce capul; eu unul m’am deprins să-mi găsesc şi iarna de lucru şi, — slavă Domnului, —sunt folosit, am tot ce-mi trebuie.
—	Parcă noi, — ăştia cari ne plimbăm, — n’avem ce ne trebuie moş Gheorghe?; atât doar, c’o ducem cam sgâriat cu porumbul şi cu nutreţul de vite, dar asta nu face nimic, că, uite, aşteptăm din zi în zi să ne dea stăpânirea, căci ne-a trecut pe o listă la primărie. Până atunci însă, am să te rog cevâ, moş Gheorghe: să mă împrumuţi cu un sac, doui de porumb, că zău, — dacă mă crezi, — pentru mâine n’am mălaiu.
—	Hei, dragă nepoate, acum te prinseiu de limbă; zi-se-şi că ai tot ce-ţi trebuie; ce fel de avut e ăsta, tând îmi spui că mâine n’o să ai mălai şi că aştepţi săţi dea stăpânirea porumb şi nutreţ?
—	Asta-i asta, moş Gheorghe!? apoi, d-ta parcă nu ştii că astăvară nu s’a făcut nici porumb nici nutreţ!?
www.dacoromanica.ro
ALBINA
565
—	Ştiu prea bine, dragul meu, că doar is şi eu pe lume, dar mai ştiu că acum un an aî făcut porumb şi nutreţ, ba încă şi de ajuns, să fi tot avut pentru doui ani.
—	Ei şi, ce vrei să zici cu asta, moş Gheorghe? Nu care cumva era să opresc tot porumbul şi nutreţul de atunci şi să-l fi ţinut pentru anul ăsta?
—	Tocmai, asta vreau să-ţi spun, nepoate Vasile.
—	Ştii că ai haz, moş Gheorghe ? Parcă eu aşi fi zo-diaş să fi ştiut că n’are să se facă porumbul astă vară!
—	Să nu te prindă de loc mirarea, — dragul meu; — dacă vrei, ascultă-mă şi să bagi la ureche sfatul meu: în totdeauna să-ţi opreşti porumb în coş ca să ai pentru două veri, şi numai atunci poţi să-ţi vinzi prisosul, când te vei încredinţa că în vara următoare are să se facă porumb; aşa, bună oară, dacă acum un an, — când s’a făcut porumb din belşug, — ai fi oprit porumb nu numai pentru astă vară, ci şi pentru vara viitoare, aşa e că îţi prindea bine acum? Uite, eu în totdeauna fac aşa, şi-mi prinde tare bine.
—	Aşa e, moş Gheorghe, dar, vezi că eu apucasem de vândusem prisosul de cu toamnă; vorba d-tale e sfântă, dacă opream porumbul barem până în timpul praşilei a doua de astă vară, atunci nu-1 mai vindeam Doamne fereşte, căci ni se arătă destul de bine că toamna n’o să avem ce culege.
—	Si cu nutreţul tot aşa să faci, dragă nepoate; vara, în timpul treerişului adună paele, toamna cocenii, mohorul strânge-1 cu socoteală şi nu-1 risipi, căci vorba ceea, nu se ştie ceva fi mâine. Să nu aşteptăm tot dela stăpânire, căci stăpânirea îşi are şi ea greutăţile ei; apoi, unde mai pui la socoteală, că dacă toţi am aşteptă dela stăpânire, cum ar mai puteâ şi stăpânirea să ne ajute? Ba din contra, când vin aşa timpuri de secetă, noi să ne mândrim că n’avem nevoie de ajutorul stăpânirei.
Afară de asta, dragă nepoţele, îţi mai dau un sfat: caută de munceşte şi iarna, lucrează câteceva, fie pentru casă, fie ca să faci un lucru de vânzare şi să poţi luă cevâ părăluţe, căci de colo puţin, dincolo puţin, se face grămăjuia mare şi te ajută la nevoie.
—	N’am ce mai zice, moş Gheorghe, ai toată dreptatea şi nu ştiu cum să-ţi mulţumesc mai bine că mi-ai des-
www.dacaromamca.ro
566
ALBINA
chis ochii; sfaturile date de d-ta, le voiu lăsă ca o moştenire sfântă copiilor mei, şi-i voiu deprinde de mici să meargă pe acest drum frumos.
—	Aşa, dragă nepoate, fă aşa căci vei fi în totdeauna mulţumit; acum, pe lângă sfaturile ce ţi-am dat, iată că îţi împrumut şi doui saci de porumb.
—	Săţi dea Dumnezeu sănătate, moş Gheorghe, şi să ştii că am să fac toate chipurile să-ţi plătesc acest porumb cât de curând. Să mai ştii, moş Gheorghe, că de câte ori voiu aveâ nevoie de sfaturi, am să viu la d-ta să mi le dai, şi cred că n’ai să te superi.
—	Vin’o, nepoţele, vin’o şi te voiu sfătui ca pe un copil al meu.
—	Să ne vedem sănătoşi, moş Gheorghe.
—* Să vii sănătos, nepoate.
Ioan E. Mihăescu.
Comuna Gologanu (R.-S&rat).
------—
CEVA DEJ3PRE LUME
urnea coprinde tot ceea ce este luminat de soare: ceea ce vedem şi ceea ce nu vedem, cerul şi pământul.
Ea este formală din materie, care este un ce, o substanţă, ce se bucură de proprietatea de impenetrabilitate.
Impenetrabilitatea este acea însuşire a materiei, în virtutea căreia două corpuri nu pot să ocupe împreună şi deodată, acelaşi spaţiu în lume.
Prin corp se înţelege orice parte mărginită a materiei, a cărei existenţă ne este dovedită prin unul din simţurile noastre. Totalitatea corpurilor constitue natura.
In natură se află două feluri de corpuri: unele brute sau minerale, altele vieţuitoare sau organice.
Ştiinţa care se îndeletniceşte cu studiul corpurilor răspândite pe suprafaţa pământului sau aflate în interiorul lui, poartă numele de Istoria Naturală
Creatorul Istoriei naturale a fost Aristote, un mare filozof grec, care a trăit între anii 384—322 înainte de Iisus Cristos, şi ale cărui lucrări au fost continuate do către Teofrast, un alt filozof grec. In al 16-lea veac al erei noastre, mai mulţi învăţaţi, s’au ocupat cu studiul acestei ştiinţe, între cari însemnăm pe: Cesalpin, Harvcy, Bauhin; după aceştia în cursul veacurilor Leeuvvenhock, Svvammerdam, Tournefort, Linne, Buffon, Jussieu, Curier, Lamark, Darvvin, etc.
www.dacaramamca.ro
o 67
ALBINA
Corpurile organizate se deosibesc în vegetale şi în animale-, ele sunt corpuri cari au vieaţă, sunt fiinţe veţuitoare.
încă din 1833 /. Iierschel, a exprimat ideia, că razele soarelui, sunt întâiul izvor, al aproape tuturor mişcărilor care se petrec la suprafaţa pământului şi prin urmare şi al vieţei.
Soarele este arcul statornic întins care întreţine toată actitatea pământească; pune atmosfera în mişcare, ridică apa în nori şi formează fluviile. Lumina cea mai mişcătoare dintre puteri, apucată în zbor de către pământ, este prinsă de plante, care le serveşte a produce neîncetat o sumă de diferenţe chimice. Lumea vegetală este un rtzer-voriu în care sunt ficsate razele fugitive ale soarelui; acolo ele sunt depuse şi fasonate pentru un anumit scop: plantele iau o putere, lumina şi dau altă putere, diferenţa chimică In procesul vieţei, nu este decât o transformaţiune, fie de materie, fie de forţă, dar nici odată o creaţiune de una sau de alta». (1)
Cu alte cuvinte, lucrătorul, ziditorul plantei pe pământ, nu este altcineva decât soarele. Dar ştim că animalele nu pot vieţui fără alimente, şi alimentele sunt luate de unele, ca boul, cămila etc. deadreptul dintre vegetale, iar de către altele ca leul, câinele, şi chiar de către om, tot din vegetale, nutrindu-se cu carnea animalelor erbivore, carne a cărei constituire este datorită alimentaţiunei vegetale, astfel că, existenţa animalelor este subordonată, existenţei vegetalelor.
Fiinţa plantei îşi are izA^orul în razele soarelui, şi fără de plante animalele nu pot există.
Şi când stai şi te gândeşti cât meşteşug este pus în alcătuirea hunei, câtă ordine în mersul lucrurilor, în plăzmuirea şi manifestaţiunea vieţei pe pământ, nu poţi să nu-ţi ridici fruntea către Cel A tot puternic, şi a striga ca psalmistul: «Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale»...........!
Nu se ştie, în mod hotărât când a apărut viaţa pe pământ, când corpurile veţuitoare s’au creat s’au au fost create; ceea ce astăzi se cunoaşte, este că ele nu pot să se nască în chip spontaneu, că ele nu pot eşi din corpuri nevieţuitoare, ci totdeauna un corp veţuitor purcede dintr’un altul, oarecum asemănător ca făptură, şi numai decât înzestrat de viaţă.
Mai este dovedit că dela apariţiunea pe pământ a materiei veţuitoare, ea nu a încetat o clipă de a exista.
Materia vieţuitoare se caracterisează prin mai multe particularităţi.
Ea grupează, strânge substanţa neorganică, materia corpurilor bruţi şi o transformă în materie vieţuitoare. O pildă:
— Un bulion, o supă, în urma căldurii prin care a trecut la * 1
♦
(1) «Iulius Robert Mayer 1845».
www.dacoromamca.ro
568
ALBINA
fierbere, nu mai poate cuprinde existenţa vieţei în materialul care o compune In această stare închizând’o într’o garafă în aşa fel încât să nu mai poată pătrunde nimic din afară în ea, vom vedeâ că acea fiertură, se va putea păstră neschimbată, timp nesfârşit. Destupaţi garafa, sau spargeţi’o puţin întro margine, şi vârâţi înăuntru puţină drojdie de bere, sau puţin borş, un grăunte de grâu, sau fără să vârâţi a-ceste corpuri cu viaţă în sticlă, va fi destul s’o lăsţi deschisă şi vor pătrunde în acel bulion, milioane de vietăţi, pe cari nu le putem vedea cu ochii liberi, dar cari să găsesc în aer, şi îndată fiertura se va schimba, se va turbura, va mirosi, se va acri, sau se va îndulci poate, pentru faptul, că fiinţele veţuitoare intrate sau căzute în ea. se ospătează pe seama ei; ele iau din materialul bulionnlui părţile trebuincioase vieţei lor, transformându-le în materia vieţuitoare schimbând prin aceasta compoziţiunea lui, făcândul a se înfăţişea sub o altă formă.
Materia vieţuitoare deci, atrage, prinde din corpurile brute anumite părţi, cărora le împrumută caracterul de viaţă. Sub influenţa ei neorganicul devine organic, ceeace nu poate face materia brută, nefiind în stare de a da loc prin ea însăşi la materie organisată, la corp vieţuitor.
Materia vieţuitoare scoate din cea brută, aceea ce i este necesar pentru existenţa şi manifestaţiunea ei vitală. Ea este de o coinposiţiune mult mai complicată şi mai puţin stabilă decât cea brută, ceeace face că, pentru ca să existe, să se păstreze, trebuie să lupte neîncetat în contra căuşelor exterioare, în contra agenţilor casnici, cari tind în continuo au readuce la o coinposiţiune mai simplă, sub o formă mai statornică, sub formă minerală. Fiecare moleculă a materiei vieţuitoare, fiecare părticică a corpului nostru bu-nioarâ, se găseşte în continuă luptă cu zişii agenţi, cu forţele fisico-chimice.
De fapt viaţa nu este altceva decât această luptă, această reacţiune a materiei vieţuitoare în contra acţiunei mediului în care se găseşte, în contra forţelor casnice. Şi cum, acţiunile casnice sunt variate, urmează că şi materia vieţuitoare reacţionează deosebit pentru fiecare dintre ele, de unde resultă că şi reacţiunile sunt variate.
Materia vieţuitoare reacţionează dar în diferite chipuri, corespunzând la fiecare acţiune casnică. Prin aceasta ea execută diferite lucrări, reacţiuni, care în fisiologie poartă numele de funcţiuni. Dar îndeplinirea oricărei funcţiuni cere un instrument, un organ. Deci, acţiunea externă asupra fiinţei vieţuitoare, aduce reacţiune, adică funcţiune, funcţiunea la rândul ei aduce organul.
Exemplul dat de către învăţatul II. Iloger, este caracteristic: «La larvele de salamandră care înnotâ la suprafaţa apei, în locul plămânilor li se desvoltă brâncii ii; anomalia
www.dacaramamca.ro
\
ALBINA
569
poate merge atât de departe, în cât larvele de şopârlă, ţinute în apâ, pot deveni după un timp apte pentru a se reproduce.»
Salamandra.
Ce vedem în acest exemplu: acţiunea exterioară casnică, — în caşul de faţă, apa, — influenţând asupra larvelor de salamandre, le obligă pe acestea a reacţiona, pentru a putea trăi, potrivit acelei acţiuni, care numai este aceeaşi ca la părinţii lor, trăeşte la suprafaţa apei, şi deci sub influenţa directă a aerului. Keacţiunea acestor larve, din această causă diferă de a părinţilor, dar reacţiunea inplică funcţiunea, iar funcţiunea la rândul ei pentru a se îndeplini comandă organul trebuincios, care în împrejurările în cari ele se află, e branchiile, iar nu plămânii.
Şopârlă.
Şi încă şi alte pilde putem cită în acest sens. Aşa şarpele Culeuvra (colubra), ştim că se prăseşte prin ouă, ouând în nisip. închisă într’un loc în care nu s’ar găsi nisip,ţea numai ouă, ci îşi păstrează ouăle în corpul său până se
www.dacaromanica.ro
570

clocesc, născând puii. Ce s’a întâmplat deci. Animalul a reacţionat în contra mediului exterior neprielnic în care se află, reacţiunea manifestându-se prin acomodarea a o parte din organele de reproducţiune la circomstanţele nenaturale în caro se găseşte, devenind astfel din ovipar, vivipar.
(Va urma).	Irimia Popescu.
Medic Veterinar
Ingrăşămintele în Agricultură.
ingrăşa ogoarele, hotărâte culturii cerealelor şi le-gumelor, însemnează a le face mai productive prin adăogarea de elemente fertilizatoare, pe cari diferitele plante, pentru hrana şi desvoltarea lor în mod natural şi sistematic, le iau ogoarelor, sărăcindu-le astfel din ce în ce tot mai mult,
Principalele îngrăşăminte sunt: bălegarul ce-1 avem dela vitele jje cari le ţinem în bătătură, spre a ne ajută şi folosi în deosebite chipuri, gunoiul din coteţele păsărilor şi ale porcilor, humusul dobândit din putreziciuni animale şi vegetale, fosfatele şi însfârşit excrementele omeneşti. Tot cu îngrăşăminte vegetale se întrebuinţează în Elveţia un fel de turte ce se capătă prin fermentarea grăunţelor de cereale, de frueţe, etc., după ce s’a extras sucul dintr’însele prin des-tilaţiune ca: boasca sau resturile dela tescovina de prune şi de struguri, de mere, pere, etc. Acestea sunt foarte bogate în acid fosforic. In fine ingrăşămintele dobândite prin îngroparea sub brazda plugului a unor plante verzi ca: porumbul. cosireiul sau mohorul, etc.
Dintre toate aceste feluri de îngrăşăminte, cel mai bun şi cel mai la îndemână este bălegarul de vite. El este format din descompunerea paielor ce servesc ca aşternut vitelor în grajduri şi în staulele lor, amestecat cu urina şi cu balega lor. Pentru ca bălegarul să-şi păstreze toate elementele lui fertilizătoare necesare solului de cultură cerealelor, e neapărat de trebuinţă, ca agricultorul în genere şi în special săteanul român, să ştie să-l adune şi să-l păstreze printr’o prealabilă fermentaţiune a tuturor gazurilor ce conţine o grămadă de bălegar bine întreţinută.
Păstrarea bălegarului, deci, cere din partea plugarului român oarecare îngrijiri unite cu o pricepere şi o hărnicie de care Elveţienii sunt destoinici în cel mai înalt grad.
Aşa, păstrarea şi adunarea udului vitelor, care conţine partea cea mai preţioasă a bălegarului, e grija de căpetenie a agricultorului elveţian; acesta stropeşte cu apă din când în când regulat grămada de bălegar şi numai seara după apusul soarelui; grămada s’aşează totdeauna într’un loc adăpostit şi ferit de arşiţa soarelui de vară, nu departe de
www.dacoromanica.ro
ALBINA	571
grajd sau de staulul vitelor, spre a nu se usca bălegarul din grămadă şi, deci, a se evaporă gazele dintr’îsul, căci atunci bălegarul nu mai este aproape de nici un preţ.
Nu ogrinjii sau paiele din bălegar dau plantelor hrana trebuincioasă solului, ci fermentarea lor împreună cu udul animalelor, care cuprinde mult azot din care rădăcinele vegetalelor absorb sucul trebuincios desvoltării plantelor puse în pământ; deci bălegarul nu trebuie împrăştiat pe ogoare îndată ce se scoate din grajdurile vitelor, cum fac mulţi săteni din nepricepere, ci trebuie cu grije adunat şi ţinut în grămadă, dându-i-se îngrijirile arătate mai sus, spre a se fermentă pe deplin; contrariu s’ar descompune şi astfel ar pierde cantitatea de principii fertilizătoare şi mai ales materiile azotate şi amoniacul.
Cu cât grajdurile se rănesc (curăţă) mai des şi cu cât vitele sunt mai bine hrănite, cu atât bălegarul lor este mai folositor arăturilor în genere.
Felul bălegarului, şi provenienţa lui, nu mai puţin trebuie ţinut în seamă de către agricultorul harnic şi priceput.
Aşa bălegarul zis cald, cum e cel de cal şi cel de oaie, ca şi gunoiul de pasăre e potrivit pământurilor argiloase sau lutoase, pe câtă vreme cel rece cum este cel de vaci,, boi şi porci e priincios terenurilor nisipoase.
Prin amestecarea bălegarului de vite cu rămăşiţe de plante, şi de animale, se măreşte cantitatea de îngrăşăminte, când sunt bine proporţionate; de aceea plugarul harnic şi priceput nu trebuie a lăsă ca să se piardă nimic din ceeace îi dau vitele şi păsările pe cari le creşte şi le îngrijeşte pe lângă casa sa.
Bălegarul numit guano, care se găseşte pe ţărmurile mărilor şi ale oceanelor, depus de pasările marine, cum e în Peru şi în Chili din America, e un îngrăşământ puternic şi foarte cald ce coprinde într’însul mult azot şi acid fosforic.
Agricultorii Elveţieni cari nu posed decât nişte bucăţele foarte mici de pământ, care în general e muntos, întrebuinţează un îngrăşământ complimentat', adică un îngrăşământ pe care-1 dau solului în timpul semănatului sau în timpul vegetaţiunei plantelor, compus din plante oleoginoase şi din rădăcini de plante de nutreţ în cantitate de 150 — 200 kilograme pentru un hectar de cereale.
Bălegarul negru animal compus din oase şi alte mortăciuni animale calcinate este asemenea un îngrăşământ minunat; el cuprinde mult fosfat de calciu (var), ceeace îl face foarte priincios ogoarelor semănate cu grâu, cu cartofi, cu varză, etc.
In unele ţări se găsesc fosfate naturale cari sunt cele mai folositoare îngrăşăminte şi cari se pot transformă în super-fosfate prin mijlocul acidului sulfuric, care are proprietatea de a face mult mai solubil acidul fosforic, ce conţin într’în-sele.
www.dacaromamca.ro
572
ALBINA
In Austria, în Elveţia şi aiurea, escrementele omeneşti, după ce se desinfectează cu ajutorul pământului, ori al pulberii de lemne, al sulfatului de fier şi al altor sulfate metalice, formează un preţios îngrăşământ pentru ogoarele a-gricultorilor din acele ţări (1).
îndemnăm dar din toată inima pe iubiţii noştri săteni plugari ca să aibă toată grija de a-şi îmbunătăţi ţarinele prin îngrăşămintele strânse zi cu zi dela vitele lor şi de ale păstră după cum am arătat, spre a se bucură, tot mai mult, de rodul muncei lor şi a-şi îngriji mai bine vitele de cari se folosesc la munca câmpului; căci atunci şi Dumnezeu le va stă mereu într’ajutor şi va binecuvânta sporul muncei lor, spre binele şi fericirea lor şi a patriei noastre, în viitor; căci proverbul zice: «Munca când ii-o cauţi bine, Dumnezeu este cu line.*
Ştefan Kirilzescu
Inst. la şc. Petraclie Poenaru clin Capitală.
---------------------■
6 veste: bună
Societatea Ţesătoarea.
D-l Ministru al Cultelor Vizitează Şcoala Ortodoxă de Fete
Sânta Elena;‘
in iniţiativa M. S. Regina s’a înfiinţat o nouă societate în Bucureşti numită «Tesătoarea , cu. umanitarul şi naţionalul scop: De a încuraja cultura gândacilor de mătase, producerea boran-gicului cu maşini sistematice, înzestrarea comunelor cu cuptoare, de uscat gogoşile, ca să nu în-flutureze, şi cu războae sistematice.
De asemenea societatea îşi ia angajamentul să procure cultivatorilor sămânţa, în mod gratuit şi de a cumpără dela toţi producătorii toate gogoşile ce le vor avea.
Cu această ocaziune preotului Iconom Const. Ionescu, care s’a ocupat în mod special cu cultura sistematică a gândacilor de mătase, cu producerea şi ţesutul mătasei la Şcoala Ortodoxă de fete «Sânta Elena» londată de Sânţia sa, i s’a făcut înalta distincţiune de a fi chemat de M. S. Regina la Palatul regal la toate consfătuirile premergătoare înfiinţării acestei mult folositoare societăţi. Ne bucurăm de distincţiunea ce s’a făcut părintelui Ionescu, un fruntaş între preoţi, şi îl felicităm în acelaş timp de modul patriotic şi inteligent cum şi-a organizat şcoala Sf. Sale Sânta Elena, spre a dovedi că e utilă. Această şcoală 1
(1) Extras din revista Elveţiană ^L’Educateur- No. 5, din 4 Februare 1905.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
573
singură fiind specială în cultura mătăsei, a şi fost vizitată de dl D. Catargi trimes din partea M. S. Regina; precum şi de d-1 Mihail Vfădescu, Ministru! cultelor, de d 1 Hurmuzescu secretar general şi de d 1 C. Chiricescu, Administratorul casei Bisericii.
Sub conducerea părintelui Ionescu, care da explicaţiunile necesare s’a vizitat:
1)	Clasele primare, unde copii au intonat imnul Regal. Aci d-1 Ministru a pus mai multe întrebări copiilor.
2)	Secţia ele Educaţie, unde elevele lucrau croitorie şi broderie.
3)	Dormitorul, unde a fost admirate cuverturile după paturi făcute din ţesături naţionale în şcoală.
4)	Secţia Sericicolă, a atras foarte mult atenţiunea, operaţiunea trasului borangicului la maşină sistematică şi cuptorul de uscat gogoşile.
5)	Secţia de tricotaj, unde se lucră: ciorapi, flanele, jambiere şi jupoane.
6)	Secţia de ţesălorie, unde se lucră lâna de cum se ia dela oae şi trecând-o prin o serie de maşini se preface în ştofă. Ţesături de mătase şi covoare. Mult s’a interesat d-1 Ministru do diferenţa întiv» un războiu românesc primitiv şi un războiu de lemn, dar perfecţionat, şi care în urma unei mici modificări a-dusă războiului primitiv, este în măsură a produce până la 20 metrii pe zi. A mai constatat d-1 Ministru, că pe când cu războiul primitiv nu se poate obţine o lăţime mai mare de 80—90 c. m., cu cel modificat se obţine o lăţime până la 2 metri. Se ţeseâ chiar feţe de mese late de 1,40 m.
Când d-1 Ministru a intrat în atelierul de ţesătorie elevele au intonat imnul Fetele casnice, imn, care nicăieri nu a fost mai bine şi la locul său executat, căci după ce fetele au isprăvit imnul, fiecare s’a aşesat la războiul său şi au început să lucreze, în cât inima îţi tresăltâ de bucurie când auzeai ţăcănitul regulat al războaielor conduse do adevăratele ţesătoare. Nu mai puţin a admirat d-1 Ministru pe o elevă, care broda în ţesetură pe Sf. Nicolae, destinată a fi perdea la uşile împărăteşti.
7)	Din ţesătorie d-1 Ministru a observat grădina unde vara elevele se exercitează la cultura zarzavaturilor.
8)	In capela şcoalei unde elevele îşi fac rugăciunea dimineaţa şi seara. La intrare, elevele au întâmpinat pe d-1 Ministru cu cântarea frumoasă din acatistul M. D-lui Apărătoare Doamne.
9)	Din capelă d-1 Ministru a fost condus în secţia de croitorie practică, unde elevele au întâmpinat pe d-1 Ministru cu un imn. Aci s’a observat diferite rochii de comande făcute bine şi elegant executate. Elevele în 3 ani capătă meşteşugul croitoriei complect.
10)	La Expoziţie. Din croitorie am mers în sala de expoziţie unde erau expuse produsele şcoalei, ca : pânză, olandă, stofe, postavuri, şeviot, caşmir, ciorapi, jupoane, flanele, rochiţe de copii. O serie de scule de borangic dela grosimea de o gogoaşă până la 60 de gogoşi în fir, pânză de mătase etc. D-ra Ionescu
www.dacoromamca.ro
574
albina
Elena specialistă în sericicultură, fiica părintelui Ionescu, a prezentat d-lui Ministru o serie de mai mult de 20 feluri de gogoşi din diferite părţi ale Iurnei şi mai ales din Asia.
11) Vrednic e lucrătorul de plata sa: zice sf. scriptură. După atâta oboseală s’a oferit d-lui Ministru şi celor de faţă câte un pahar de şampanie, turtă şi pişcoturi lucrate de elevele şcoalei.
D-l Ministru a binevoit a mulţămi părintelui Ionescu fondatorul şi conducătorul şcoalei, că i-a procurat ocazia de a constată că într’un local de o aparenţă atât de modestă se desvoltă atâta muncă inteligentă şi «atât de bine îmi pare, zice d-l Ministru, că am vizitat această şcoală, încât urez, ca şcoalele ce se vor mai înfiinţa în ţară, să vie să ia model dela şcoala Ortodoxă de fete Sfânta Elena. Dea Dumnezeu să progreseze necontenit şi eu făgăduesc tot sprijinul, căci îl merită».
La aceste cuvinte atât de măgulitoare, părintele Ionescu a mulţumit cu recunoştiinţâ d-lui Ministru şi celor de faţă pentru marea cinste făcută Sf. Sale şi şcoalei şi între altele zise: «Sunt 3 ani şi acesta este al 4 lea, de când muncesc să aduc această şcoală aci unde se găseşte. Vă sunt foarte recunoscător, d-le Ministru, că aţi găsit în această şcoală lot ce trebuieşte, n’aţi găsit însă aşa cum trebuieşte să fie căci a ajunge aşă cum trebuie să fie trebuiesc mijloace materiale şi încurajare». La cari d-l Ministru răspunde, că meritul Sf. Sale e cu atât mai mare şi că aceasta dovedeşte pricepere, muncă şi adevărată iubire de propăşire a neamului. După aceasta d-l Ministru şi cei presenţi şi-au luat rămas bun mulţumind şi felicitând pe părintele Ionescu, pentru opera sa românească şi complectă.
---------------- Pătraşcu.
24 Ianuarie la sate.
Ziua de 24 Ianuarie — Unirea Principatelor — a fost serbată în comuna Calanele, jud. Dolj în modul următor: La ora 10 Te Deum la biserică. După amiazi s’a representat în localul şcoalei piesele: Unirea face puterea şi Fiid pierdut, apoi câteva recitări şi dialogurile : Băncile populare, Datoria de a fi soldat şi altele. In urmă d-l învăţător-diriginte a arătat însemnătatea zilei într’o frumoasă cuvântare.
Iiiform. aţi xini
—	Revista noastră a avut deosebita cinste să capete Medalia de aur, la Eposiţia Agrară, care a avut loc în toamna trecută, în Bucureşti.
—	Cu începere dela 1G Fevruarie 1905, şi până la noui dispoziţiuni, d-l Ministru al Agriculturei, Industriei, Comerciului şi Domeniilor, primeşte audienţe Mercurea şi Vinerea dela orele 91/,—12 a. m., la domiciliul d-sale din Calea Dorobanţilor, No. 97.
—	Ministerul Instrucţiunii publice aduce la cunoştinţa tuturor concurenţilor pentru posturile de ajutori învăţători cari s’au presentat la examenul din Octomvrie trecut, să se presinte la Minister, sau să facă cereri, spre a li se înapoia actele ce au depus cu prilejul acelui examen.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
575
Revizorii şcolari români, din Macedonia : Nicolae Tacit, Gg. Gionga şi Andrei Balamace, de curând numiţi, au fost recunoscuţi oficial de guvernul Otoman.
*
* *
Ministerul de agricultură a hotărât, după cum s’a anunţat, să reînceapă distribuirile de lucernă pe la sătenii săraci. O asemenea măsură nu se poate decât aprobă, de oarece contribuie la lăţirea întrebuinţărei şi a cultivărei furagiilor artificiale la sate. Distribuirea de sămânţă de lucernă este, fără îndoială cea mai puternică propagandă în favoarea nutreţurilor artificiale, a căror introducere pe o scară cât mai largă în agricultura noastră, este o adevărată necesitate economică.
Cei ce doresc să capete sămânţă de lucernă, să se adreseze Ministerului de Domenii, secţia agriculturii.
DE LA SA TE
In seara zilei de 24 Decemvrie 1904, a avut loc în sala şcoalei din «Panaghia» (Dolj), serbarea pomului de Crăciun. Acest obi-ceiu, deşi luat dela străini, totuşi în felul cum s’a făcut merită o deosebită atenţiune, iar iniţiatorul ei, învăţătorul-diriginte din localitate merită laudă. Ca şi în anul trecut d-1 învăţător a strâns printr’o listă de subscripţie o sumă de bani, cu care cumpărase haine şi cărţi elevilor săraci.
Intre cei cari au ajutat mai mult la reuşita deplină a acestei frumoase serbări, a fost d-1 Const. Prejbeanu, proprietar la Săl-cuţa, care a ajutat, dăruind suma de lei 25. De altfel, d-lui totdeauna poartă o deosebită grije acestei şcoale; iar între persoanele care au luat parte, sunt: d-nul Dumitru Ciotor (Săcel), care s’a produs cu cântece din voce şi vioară, d-1 G. Glonţa, învăţător la Vârvor, care a vorbit despre : Puterea credinţei;; d-1 M. Constantinescu, administratorul moşiei Sălcuţa, care ca şi d-1 învăţător-diriginte din localitate, a susţinut şi a vorbit locuitorilor despre zidirea noului local de biserică, pentru care s’au şi subscris sume în acest scop. S’au representat de către şcolari: Crăciunul în cazarmă, Visul copiilor şi Caii ţigăneşti, etc., etc.
-A. sistent.
*
* *
In ziua de 17 Octomvne 1904, s’a inaugurat în comuna Ar-mutlia, jud. Tulcea «şcoala de adulţi» prin stăruinţa depusă de d-1 învăţător C. Chiosa.
A. FEL.
De vre-o câţiva ani, o mişcare literară-culturalâ se observă în Dobrogea* mişcare care s’a manifestat mai cu seamă in oraşul Constanţa, sub diferite forme
O seamă de tineri, cari simt mai mult ca ori când, necesitatea existenţei unei instituţiuni literare-culturale în Dobrogea, s'a încumetat din nou, înarmaţi cu mult curaj, şi au pus bazele acestei noi instituţiuni:
CULTURA, Cercul (le Lectură al tinerime! din Constanţa
al cărei scop se înţelege din chiar numele său; dar de astă dată pe baze cu mult mai solide: credinţă, unirea şi mai mult. experienţa căpătată cu atâtea mari sacrificii, prin cunoaşterea cauzelor cari au distrus vechea instituţiune.
www.dacaromamca.ro
576
ALBINA
Cum însă, mijloacele de cari dispunem pentru aducerea la îndeplinire a scopurilor propuse, între care cel mai de căpetenie este «înfiinţarea unei biblioteci publice», ne sunt foarte restrânse, ne-am decis să ne a-dresăm tuturor bunurilor Români, pentru a le solicită sprijinul.
De aceea ne adresăm tuturor, încredinţaţi că apelul nostru, apelul unor inimi tinere şi entuziaste, dornice de propăşirea neamului, va găsi ecou în inima Românilor şi că ni se va da tot sprijinul de care avem nevoe, ajutându-ne să înbogăţim biblioteca noastră, de care se va folosi toţi acei ce vor dori a se cultiva.
Prin concursul ce ni se va da, pe lângă că se face un fapt patriotic ajutând o instituţiune de cultură românească în Dobrogea, dar recuuo-ştinţa întregului tineretgrupat în jurul cercului «Cultura» vă fi eternă.
Preşedinte, C. p. SerTjetrescu.
Vice-Preşedinte, jYIarius purjescu Secretar, Ioan Papadopol.
Bibliografii.
Administraţia Casei Bisericii sub conducerea fostului ei Administrator P. Gârboviceanu, a dat la lumină o lucrare de o mare însemnătate: Biserica ortodoxă şi Cultele streine din Regatul Român.
Lucrarea este împărţită în două părţi. Partea întâi cuprinde notele şi datele istorice şi statistice privitoare la biserica ortodoxă română şi diferitele ei instituţiuni, cum şi la cultele streine. Partea a doua cuprinde legile, regulamentele şi deciziunile în legătură cu acestea.
însemnătatea acestei lucrări nu poate să scape nimănui, de oare ce ea umple un gol de mult şi de mulţi simţit!
In adevăr, dacă cineva ar fi voit până astăzi, să-şi dea seamă despre starea bisericilor, fie române, fie streine, nimeni n’ar fi fost în stare să-i dea decât desluşiri cu totul necomplecte, sau chiar de loc.
D-l Gârboviceanu dânduşi seamă de această lipsă, şi pentru a corespunde şi dorinţei d-lui Spiru Haret, fostul ministru al Cultelor, a întreprins greaua sarcină de a întocmi o lucrare complectă şi astfel a remedia un rău ce de prea mult dăinuia.
Lucrarea a apărut şi ea face cinste Administraţiei Casei bisericii şi fostului ei administrator.
T_
• t
A apărut «Cultura legumelor» de d-l Mihail E. C. Spireanu, institutor şi director. Bucureşti 1905, atelierile I. V. Socec. Preţul 75 bani. D-l Spireanu e întemeetorul primei grădini şcolare urbane din ţară.
Lioitaţiuni
La 28 Februarie 1905, orele 10 a. m. se va ţine licitaţie publică la Eforia Spitalelor civile din Bucureşti, pentru uleiuri.
La 5 Martie 1905, orele 10 a. m. pentru 930 tone ţiţei şi 930 tone păcură. La 7 Martie 1905, orele 10 a. in. pentru 460 tone cărbuni Cardiff.
Exportul metalelor vechi din Româniă.— Mulţi nu ştiu că România exportă cantităţi relativ însemnate de metale vechi şi fărî-mături de metale, cari nu pot fi întrebuinţate în ţară, din cauza slabei dezvoltări a industriilor metalurgice, iar unele din cauză că sunt în cantităţi prea mici. In anul 1903, exportul acestor metale a fost de tone 5.600.
www.dacoromanica.ro
Im*
Am*
^ ^ A

^ ^ ^ ^ -
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru) întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirei de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul. Preşedinte, Ioiui Kiilinderu, preşedintele Academiei Române.— Vicc-preşedinte, Sa va Somăuescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar, — Secretar, Const. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii'. Petre Gftrboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescu, Ministru, profesor universitar; Clristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; llini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ioncscu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Duinitreseu Angliei, directorul şcoalei primare «General Golescu» (Bucureşti), 4 lei; Caşu Ştefan, învăţător (com. Cârja, jud. Tutova), 1 leu; Donca Ioan, (com. Cârja, jud. Tutova), 1 leu; Sona Aureliu, (com. Murgeni, jud. Tutova), 1 leu; Gheorghiu Maria, învăţătoare (com. Murgeni, jud. Tutova), 1 leu; Bălmuş Ioan, |com. Murgeni, jud. Tutova),
1	leu; Modiga Atanasie, (com. Ghineni, jud Tutova), 1 leu; Stratulat A. Ioan, (com. Igeşti-Blăgeni, jud. Tutova), 1 leu; Ciobanu Theodor, (com. Grâjdeni, jud. Tutova), 1 leu ; Vasiliu Irimia, (com. Stăncărai, jud. Covur-lui), 1 leu; Caşu Ioan, comersant (com. Cârja, jud. Tutova), 1 leu; Vasiliu Gh., preot (com. Cârja, jud Tutova), 1 leu; Sava Ştefan, comersant (com. Cârja, jud. Tutova), 1 leu; Donca L., (com. Cârja, jud. Tutova),
2	lei; Marta V., (com. Rânzărei, jud. Tutova), 1 leu; Răşeanu S., (com. Blângeşti, jud. Tutova), 1 leu; Sârbu P. D., (com. Schineni, jud. Tutova), 1 leu; Neştianu N. George, (com. Blângeşti, jud. Tutova), 1 leu ; Popovici Theodor, (com Epureni, jud. Tutova), 1 leu; Sona Sita, (com. Blângeşti, jud. Tutova), 1 leu; Antonescu Aglaia, (com. Murgeni, jud. Tutova), 1 leu; Pretorian Gh., învăţător (com. Ştefăneşti, jud. R.-Vâlcea), 1 leu; Niţulescu Gh., învăţător (com. Zlătărei, jud. R.-Vâlcea), 1 leu; Săram I., învăţător (com. Stăneşti, jud. R.-Vâlcea), 1 leu; Abagiu I., învăţător (com. Fumureni, jud. R.-Vâlcea), 1 leu; Suşanu I., învăţător (com. Suşanii de jos, jud. R.-Vâlcea), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 al Societăţii e de 70; iar numărul banilor încasaţi dela aceştia şidela vechii membri, e de 82 lei.
(Va urma în nuinftrul viitor).
www.dacaromamca.ro
i7 gYsgV^e^eY^iefe id&gy^sMss^fe1*
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGUPAEE, BUCUREŞTI
Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune - .	. . »	3 955 088 70
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075,842 00
Total în aur Leţ 7.052.531.30 ._a£j Daune plătite .... Le* 33.OUU.000 ^ Vice-preşedinte A. li&Koianu.
"VFJ Dir. general E. Oriinwald.
„NAŢiofjfiija“ asiguiâ contra in-cediului, a «grindinei», contra riscu-~V£j lui pierderii valorilor. Asigurările _a£î pentru viaţă sunt primite in toate ^§4 combinaţiunile obişnuite ca : «cas de VŞ*J moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-~VeV presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
-V.
.J:
AVEM 6 5GGALA 6iŢT6D6XA^
S?"
SANTA elena gf-
Bulevardul Neatârnărei, 75 cu internat şi externat pS, I. Şcoală snţicrioarăde educaţie şi menaj Limbile Franceză, Germană vor- h*’-bite, muzică, pictură, pian, croitorii- Sv de familie. Bucătărie, culţira gânda-cilor şi borangicului.	g»*-
II.	Croitorie practică. Se învaţă croi-
toria în 3 ani. Se lucrează rochii bine P5» şi eftin cu o singură probă.	xs*
III.	Ţesăf orie. Lână, bumbac, mătase,
ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi (2a_ şi uniforme pentru şcoli.	bL
IV.	Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere, S*
ciorapi de lână şi bumbac.	0j*-
Se primeşte lână pentru dărăcit, Î2a_ făcut Caere şi tors.	“
Se primeşte gogoşi pentru trasj borângicul cu maşini sistematice.
Fondatorul şcoalei,
Prpotul Iconom, Q. IONESQM.
52—5
4
J§
-«a
4*
3
-I
-M
3
J
<eJ
12.96,	13.96, 11.95 16.96
12.96,	13.95, 14.95.
13.96,	14.96, 16 95.
12.95, 13.95, 14.96 13 95, 14.95. 16 95
Cel mai mare şl vast magasin şl singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame »i Copr din propria ndstră Fabrioă, lucrate de uol.
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vai cu Elastio sad Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 95, 13.96. i	•	> Nasturi
» Laok cu Elastic saă Şirem-i »	•	* Nasturi
•	Chevreau cu Elastic
•	•	• Nasturi
Preţuri norente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi L< i »	»	> Botoni »
•	» Colori •	>	>
•	Gems ou Nasturi şi Şireturi »
Pantofi deChuvreau albi decoltaţi •
Idem ou Şireluri şi Nasturi Idem de Lack diferite forme »
Rayon de Lingerie pentru Daine şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine In tot deauna se găseso mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori
şi Negre pentru Dame Lei 2.5U.	._______________'______________
» Bărbaţi >	2.95.
Rupăndu-se la încercare, se dă altă . pereche.
Magasin la Iote Sesonele, Calea Vtvioriei No. 27, alături de Politia Capitalei. Bucureşti.
10.96,	12.95,	13.96.		
11.95,	12 96,	13.95,	14 95,	16.95
12.96,	13 95,	14.96,	16.96	
7.96.	8.95,	9.96.		
696,	6.96.			
6.96,	7.95,	8 95.		
6.96,	6.95.	7.95,	8 95,	9 95.
Br
Br
I
B'
:
Br
&
Br
b~
ţ
'Br
£H*-
§f
B-
6%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revletel ror av6 un Acâg&nilni d< b°/„ din preţurile Inneranate, preeentân^ cuponul
TTTTTTT
Inst. de Arte Grafice
T T T T T T T t -T-
cu. Str. Doamnei. 18	13 110