Ar\ul VIII
30 enuarie 1S05
No. 18
Redacţia şi AdminWftWdacoromamca.ro N°' 9- bucureşti
J'foua Parfumerie şi Droguerie jYleOicinală T6MA BWULESGU
Bucurescl. calea Grlviţei No 145 (lâri^ă Gara de Nord). Bucureşti
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lănolină şi tot felul de articole pentru tualete
Articole pentru menagitt, ca : ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iarnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum :bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ciaiuri drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplineso unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt ' preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora sf. le redea sănătatea, torţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemulului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Regat asortiment de cancincărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, plosci şi ligheane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază in orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
--------------------------------
52-18
www.dacoromamca.ro
No. 18
Anul VIII.
80 Ianuarie 1905.
RUL.
ALBINA
REVISTĂ ENeiCl=OPEt)ieĂ populară
an Lei S Abonam'
Abonamentul in ţară pe
»	»	»	6 luni »
ntul în străin, pe an lei 8
3 1 UnXnigni’r................15 bani
*
Pentru anunoiuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani ouvîntul. Manuscriptele nepublieate se ard.
Ih\ I. SImlonescu? Poveţe contra boalelor.—G. Coşbuc, Un oraş (le muncitori. — l)r. Irl-iniu Popescu, îngrijirile ce trebuiesc date epelor borţoase în timpul naşterii, precum şi mâniilor după naştere, până la vârsta punerii lor la muncă.—Gh. A., Societatea «Steaua».— X., Judecătorul şi bărbierul. — I. Ilăşcgunti, Câteva legume bune de cultivat. — A. Vântul, Flamantul.-Eleonora I. Ităbiişiniui. Rostul şezătorilor săteşti. — Necrolog, Doctorul Felix.— Al. A. Năimi, Din literatura poporală.—Informaţiuni.—Bibliografii.—Licitaţiuni.— Poşta administraţiei.
Sfaturi: Măsuri de luat contra angliinei, până la sosirea medicului. lliistru\iiini: Interiorul unei fabrici.—Botezul A. S. R. Principelui Nicolae. — Salată. — Castravete.—Flamanţi.
pevEjE egnttia boalel6R (i).
Dragă Tată,
Mi s’a rupt inima de jale, când am citit vestea ce mi-ai trimes’o, că lui Toader-a Ursoaiei i-a murit, într’o săptămână, cei doi copii mai mari, unul după altul. E grea încercarea dela Cel-de-Sus venită pe capul lui, deşi va găsi de sigur sprijin bă-trâneţelor în cei cinci câţi i-au mai rămas, dacă va şti să tragă învăţătură din marea nenorocire ce l’a lovit.
*
* * ...
Bieţii oameni! ei sufer tot de pe urma neştiinţei
lor şi a neîncrederei ce au în ceice ştiu mai mult. Câţi copii şi câţi oameni din ţara noastră nu mor aşa cu zile, numai din pricină, că ei au încrederea mai mare în baba Catinca, doftoroaia satului, 1
(1) Dintr’un volum ce va apare în curând în biblioteca «Steaua».
www.dacoromanica.ro
4(i6
ALBINA
decât în doctorul de plasă. Aşa trebuie să fie oare? Ţi-am spus într’o scrisoare de demult că omul e ca şi maşina de treer, făcut din mai multe organe: stomah, maţe, inimă ş a. Ei bine, dă boerul maşina pe mâna ori cui? Nu cheltueşte el o grămadă de bani pentru maşinistul adus din ceia-parte? De ce oare nu o lasă să o îngrijească vătaful ori chiar vechilul? Pentru că nimeni nu ştie cum sunt şu-rubăriile maşinei şi dacă ea se strică într’o bună zi, nimenea nu o poate drege decât maşinistul, care a învăţat la o şcoală anume despre maşini, aşa în cât o tocmeşte îndată, pe când un altul, neştiutor, mai tare ar strica-o.
Dacă pentru o maşină, care stricată se poate cumpără, şi trebuie oameni anume să o îngrijească, d’apoi pentru maşina omenească? Când s’aîmbolnăvit cineva nu trebuie de stat la gânduri, ca să alegi între doftoroaia satului şi doctorul dela spital ori dela plasă, pentru că doftoroaia habar nu are cum e făcut trupul omenesc, pe când doctorul care a învăţat ani de zile la şcoli, numai te vede şi-ţi dă o doctorie, care te însănătoşează numai decât.
Mai ales când e vorba de boale molipsitoare, a-tunci e un păcat mare dacă nu se vesteşte îndată doctorul. Dela un bolnav —ca la ciumă — se pot îmbolnăvi şi muri chiar o sută. Mă vei întrebă cum asta? Iacă aşa! Boalele molipsitoare sunt pricinuite de nişte fiinţe mici, aşa de mici că nu le vezi decât dacă te uiţi la ele cu un ochian. învăţaţii le-au numit microbi. Aceştia cresc, se înmulţesc ca orice fiiinţă. Să presupunem bună oară, că e vorba de anghina, boala de care au murit feciorii lui Toader.
Microbii anghinei s’au prins în gâtul copilului; ei se înmulţesc acolo aşâ de tare, în cât cu fierbinţeală omoară pe copil, după cum tăciunele se prinde de grâu şi-i mănâncă boabele. Copilul îmbolnăvit însă scuipă prin casă ori se joacă cu fraţii lui. Microbul, care a făcut cuib în gâtul copilului, ca şi omizele în frunzele pomilor, trece la alt copil şi-l îmbolnăveşte şi pe acesta; dela casa aceasta
www.dacoramaiiica.ro
ALBINA
4H7
microbul e luat de vânt sau cu bulendrile şi dus la altă casă, şi tot aşa se umple tot satul. Nu-ţi aduci aminte de ce bolişte era printre copii, pe vremea când învăţam eu la şcoală, de s’a închis şi şcoala satului? Ei! dar doctorul ce poate face? îmi vei zice. Iată ce poate face: cum s’a îmbolnăvit un copil, te duci şi vesteşti pe doctor; el îl ia şi-l duce la spital, unde îl închide într’o odae curată, pentru ca să nu se mai umple şi alţii dela el. Acolo îi vâră în sânge nişte doftorii, care omoară microbii şi face copilul sănătos, după cum curăţim primăvara pomii de omizi pe care le ucizi, pomul scapă teafăr. Ia şi du copilul la dof toroaia satului; ea îl oblojeşte, îi pune mămăligă fierbinte la gât, îl descântă, dar microbii — despre care baba habar n’are — trăesc în bună pace mai departe în gâtul copilului, până ce’l o-moară. Adu-ţi aminte ce a păţit feciorul lui Gheor-ghe Lopată. L’a muşcat un lup turbat; el nici nu s’a sinchisit; rănile s’au închis şi a crezut că astfel a scăpat, până ce l’a apucat şi pe el turbarea, de a murit în chinurile cele mai straşnice, umblând să muşte pe toată lumea ca o fiară. De ce? Apoi când l’a muşcat lupul, microbii ce erau în gura lui, microbii turbării, s’au vârât în sângele din rană, făcută de colţii dihăniei, de s’a umplut tot trupul cu microbi cari au trăit în sânge şi l’a turbat şi pe el; iar dacă el muşcă pe un alt om, turbă şi acesta. Ce a putut să-i facă descântecele dofto-roaicii? Nimica. Dar doftorul? Apoi adă-ţi aminte că mai acum vre-o 5 ani un câne turbat a muşcat şi pe Ileana a Frusinei. Dar de îndată ce a fost muşcată, au luat’o părinţii şi au dus’o la Iaşi în-tr’un spital. Acolo cât a stat vre-o două săptămâni, doctorul ia băgat în sânge un fel de doctorie—de care numai ei ştiu — care omoară microbii turbă-rei din trup. Ileana s’a însănătoşit, s’a măritat şi acum trebuie să fi având vre-o trei copii. Asta e puterea doctorului.
Dar boala molipsitoare o poţi înlătură, când ştii că ai a face cu microbi şi prin alte căi, pe care ni le arată şcoala. Acestor mici fiinţe nu le prea place
www.dacoromamca.ro
468
ALBINA
curăţenia, aerul curat, uscăciunea, ci le prieşte mai bine murdăria şi bâltoagele puturoase. Iată de ce pe aci, rar vei vedea în vatra satului aruncându-se murdăriile, ori lăsându-se mlăştini să dospească la căldura soarelui, căci ei ştiu, că aceste murdării sunt pline de microbii diferitelor boli, cum e mai ales lingoarea şi frigurile, care mănâncă pe om din picioare, slăbindu-1 de i se văd ciolanele şi la urmă îl pun în raclă (sicriu). Iată de ce oamenii de p’aici, mai cu ştiinţă de carte, când se iscă vre-o bolişte, pun var nestins prin toate locurile murdare, căci varul ucide microbii în loc ca microbii să ucidă pe om, îndată ce s’a ivit—Doamne fereşte —la vre-o casă boala, ei dau fuga de înştiinţează doctorul, pe când la noi bieţii oameni în neştiinţa lor, ascund copiii bolnavi şi nu rare ori chiar sar la doctor, dacă acesta, te miri cum, a prins de veste şi vine cu sila să caute bolnavul.
Câte boli de acestea molipsitoare nu s’ar putea vindecă şi la noi, şi s’ar scoate o mulţime de oameni din gura morţei, dacă bieţii locuitori dela sate ar fi învăţat la şcoală sau dacă nu s’ar face «Naude-N’avede» la sfaturile ce le dau alţii. Anghina, vărsatul, frigurile, tifosul, pelagra, oftica, cel perit, sunt tot boli molipsitoare pe care baba doftoroaia nu le poate vindecă şi omul moare cu zile, pe când dacă se chiamă doctorul, poate scăpă din ghiara morţii şi se poate bucură încă de zile sănătoase şi vesele.
Dar dacă omul e nepăsător pentru viaţa lui, cu atât mai mult e pentru vita lui. Şi vitele ca şi oamenii se îmbolnăvesc, şi ele au bolile lor molipsitoare, cari pot trece şi la om. S’a pomenit vre-o dată să cheme vre-un sătean pe doctorul de vite? Când vita piere, bietul Român se jelue pe toate cărările şi are pentru ce. Dar dacă ar aveâ încredere în doctor, îl chiamă şi vita scapă.
Unde se aude pe aicea ca ţăranii să iasă cu parul, când vine doctorul de vite cu soldaţii, ca să oprească trecerea vitelor dintr’un sat în care e molimă de vite, în altul cu vite sănătoase? Din po-
www.dacoramamca.io
ALBINA
469
trivă ei singuri se duc să spue la primărie, că au o vită bolnavă, căci au învăţat în şcoală şi ştiu; că dacă o lasă aşa, piere, dar în aceiaşi vreme boala trece dela o vită la alta, umplând tot satul şi chiar toată plasa.
Vezi numai când cauţi la lucrurile acestea, simţi ce deosebire e între omul cu carte şi cel fără carte. De cel dintâiu nu s’alege nimic, bolile îl îngroapă cu zile, munca ş’o risipeşte fără mare folos, viaţa e un lanţ de chinuri; pe când cei cu carte socotesc şi ştiu cam e mai bine şi cum e mai rău, îşi dau seamă de trupul lor, de boli şi au încredere în ceice ştiu mai multe decât dânşii. Iată pentru ce în adevăr e mare deosebire între oamenii noştri dela ţară şi între cei de pe aicea cu ştiinţă de carte.
I)r. I. Siniionescu.
Frofcnor la Universitatea din Iaşi. --------------------------
Un oraş de muncitori
(Essen. Fabrica lui Krui>i>).
cursul anului 1904, numărul lucrătorilor din fa-
fbricile lui Krupp era de 49.680. In cifră rotundă, cincizeci de mii de oameni, ocupaţi zilnic în uriaşele ateliere. In numărul acesta nu intră funcţionrii stabilimentului, cari lucrează prin birouri, şi erau în acelaş an în număr de 3.255. In ateliere se consumă în fiecare zi cam 2.520 de tone de cărbuni: regulat vin dimineaţa câte 6 trenuri, fiecare tren cu câte 42 de vagoane, şi în fiecare vagon câte 10 tone de cărbuni.
Dintr’acestea două, din numărul lucrătorilor şi din cantitatea de cărbuni ce se consumă într’o singură zi, cetitorul îşi poate închipui ce uriaşă fabrică e aceasta. Negreşit, e cea mai mare din lume.
Nu cred că e vr’unul dintre cetitorii «Albinei» care să nu ştie că fabrica Krupp face tunuri. Da, face şi tunuri, însă nu tunurile sunt singura sau cea mai de căpetenie o-cupaţiune a fabricei, căci însuşi unul dintre şefii tabricei, încă pe la 1858, a zis că dacă gândul lui ar fi numai
www.dacaramamca.ro
470
AuaiaA
câştigul paralelor, el n’ar mai face tunuri. Cu tunurile ori pierde bani ori nu-i câştigă, dar e ambiţiunea casei Krupp să stea în fruntea tuturor fabricelor de tunuri şi într’adevăr cheltueşte enorm cu studiile ce le face întru perfecţionarea tunurilor. Fabrica se ocupă şi cu construirea de vagoane şi de corăbii de războiu, cu lucrări de fortificaţii şi cu alte lucrări mai mărunte de tuciu şi de oţel.
Ori cum aş descrie eu, citititorul nu-şi poate face nici pe de departe o idee de zgomotul asurzitor şi de mişcarea de oameni şi de trenuri şi de vagonete ce este în fabrica dela Essen. Atelier lângă atelier, magazie lângă magazie, pe o întindere cât a unui oraş. In faţa fabricei, din staţia proprie, zilnic pleacă câte cincizeci şi mai multe de trenuri proprii ale fabricei, şi tot pe atâtea pleacă spre gara statului. Fabrica are ale sale 16 locomotive cu 720 de vagoane şi aproape zece mii de oameni încarcă şi descarcă zilnic materialul, pe care-1 transportă în interiorul fabricei pe o linie mai strimtă, de 68 de chilometri lungime in total, cu 28 de locomotive şi cu 1.450 de vagonete. Miile de ciocane îţi iau auzul, fluerăturile locomotivelor e infernal, sfârâitul roţilor e grozav, iar printr’atâta vuet de guri şi de ciocane s’aude ca tunetul cerului lovitura uriaşului ciocan numit «Fritz» care, cu o greutate mai mare de-o miie de tone cade dela înălţime de douăzeci de metri pe-o enormă nicovală şi bate tablele de tuciu pentru învelişul corăbiilor de râzboiu. Se zgudue pământul împrejur supt lovitura lui şi tremură pereţii atelierelor. Cu toate că e aşa de mare şi de greu, ciocanul acesta, purtat de un mecanism cu a-bur, e lesne de mânuit şi foarte sigur în mişcări. Mecanismul i l-a născocit însuşi şeful fabricei, Alfred Krupp care era un foarte ghibaciu inginer şi tehniciean. Ca pildă de siguranţă în mişcări a ciocanului este întâmplarea cu ceasornicul regelui Prusiei la 1861. Krupp îşi făcuse în anul acesta uriaşul ciocan; iar regele Prusiei, vizitând fabrica, de nimic nu s’a mirat mai tare decât de acest colos de oţel şi de iuţile mişcări ce le făcea. Iar Krupp ca sâ-i a-rate cum poate să poarte de sigur ciocanul, l-a rugat să-şi pue ceasornicul de aur pe nicovală şi i-a spus, că are să lase ciocanul dela înspâimântâtoarea înălţime a lui să cadă cu toată iuţeala şi întreaga-i greutate pe ceasornic fără să-l strivească. Regele a pus ceasornicul şi l-a făgăduit mecani-
www.dacoromanica.io
ALBINA
471
cului care purtă ciocanul, dacă nu l va strivi. Mecanicul toarte ghibaciu, a ridicat ciocanul şi de-odată din înălţime ciocanul vâjâind înfiorător a căzut cu greutatea lui de atâ-
tea mii de c.hilograme cu toată iuţeala, căci îl lăsase să eadâ liber. Printr’o iscusită apăsare pe un buton, exact la vreme, mecanicul a oprit ciocanul drept de-asupra ceasornicu-
www.dacoromanica.io
472
ALBINA
lui, aşâ de aproape încât nu era loc să bagi o foaie de hârtie între ciocan şi ceasornic. Şi a câştigat ceasornicul.
Fabrica lui Krupp îşi are începutul cam de-acu o sută de ani, şi întemeietorul ei este, indirect, însuşi Napoleon cel mare. Napoleon anume, voind să slăbească Anglia, a oprit toate statele câte atârnau de el să mai facă negoţ cu acest stat. Bine înţeles, şi mărfurile de oţel erau oprite să vie din Anglia pe continent. Atunci unui Frideric Krupp i-a dat gândul să facă el o fabrică de oţel în Germania care pe atunci avea foarte puţină industrie. Dar n’avea bani. A făcui el ce-a putut şi-a deschis fabrica şi-a ajuns, prin multe probe, să găsească taina pregătirii tuciului. Dar n’a făcut nici o ispravă; după căderea lui Napoleon, Anglia iarăşi a inundat continentul cu mărfurile ei, şi astfel Krupp la moarte-i, la 1826, şi-a lăsat văduva cu 4 copii într’o sărăcie deplină. Şi ce fabrică avea: o simplă turnătorie- în care erau ocupaţi patru lucrători! Văduva lui a continuat însă lucrările, ajutată de fiul său Alfred, care pe atunci era licean de 14 ani. El trebuiâ să conducă lucrările: un băiat aşâ de tânăr şi absolut lipsit de mijloace. Dar acest Alfred ştia dela tatăl său taina tuciului, şi era foarte deştept, şi a dus-o aşâ înainte 25 de ani, tot mai mult ridicându-se, ajutat de ceialalţi fraţi ai săi mai mici. La 1848 el a luat asupra sa toată afacerea, cumpărând fabrica dela fraţii săi. El este întemeietorul adevărat al fa-bricei de azi îndată ce-a ajuns singur stăpân, a început să se ocupe cu fabricarea de tunuri, căci până atunci nu se ocupase cu asta. A început să studieze tehnica, şi-a angajat ingineri şi militari cu cari să lucreze, şi prin nesfârşite probe a ajuns să biruească greutăţile tehnice, aşâ că la expoziţiile din Londra şi Paris (1851 şi 1855) a fost recunoscut de cel mai serios fabricant de tunuri. Cu încetul a bătut toate fabricele engleze. Când a luat fabrica a-veâ 132 de lucrători, peste cinci ani aveâ de zece ori pe atâţia. După războiul Germaniei cu Franţa, fabrica lui Krupp a început să progreseze cu paşi enormi. Toate tunurile Prusiei în războiu au fos de-ale lui Krupp, după răz-boiu el a început să verse tunuri pentru felurite state.
La 1873 aveâ 12.000 de lucrători. Când a murit la 1887 a lăsat fiului său Frideric cea mai mare fabrică din Germania. Frideric a continuat lucrările şi cu mai mare zor,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
473
şi ceea ce fuse tatăl său pentru artilerie, deveni el pentru marină şi fortificaţii Introducerea pulverii fără fum, a tunurilor cu tragere repede şi mai ales fabricaţiunea uriaşilor plăci ale corăbiilor de războiu au adus un nou avânt în întreprinderea lui Krupp La 1892 casa Krupp a cumpărat fabrica unei vestite firme din Magdeburg, iar dela 1896 are şi un arsenal de marină si o fabrică de maşini în Kiel. ’
Aceste două din urmă, deşi stabilimente enorme, sunt totuşi numai filiale ale fabricei dela Essen, cea de băştină. Până la 1 Ianuarie 1902, fabrica din Essen turnase 39.876 de tunuri pentru 19 state.
La Essen, unde începuse primul Krupp turnătoria sa cu cei 4 lucrători, cărora nu le puteâ nici odată plăti exact leafa săptămânală, azi e un oraş întreg, răsărit din pământ, de ateliere nesfârşite şi de locuinţe pentru lucrători.
G. Cosbuc.
îngrijirile ce trebuiesc date epelor borţoase in timpul naşterii, precum şi mânjilor după naştere, până la vârsta punerii lor la muncă.
(Urmare).
jă zicem că eapa a fătat în mod firesc, cordonul buricului s’a rupt sau s’a tăiat şi apoi s’a legat şi că mânzul a fost lins sau svântat, să vedem acum ce alte îngrijiri trebuie a se mai cla mânzului 'precum şi epei care Va născut.
Eapa îndată ce a fătat se va frecă peste tot corpul, se va buşona cu şomoioage de paie.
I	se va da să mănânce tărâţe sau făină, amestecate cu niţică sare pisată, şi apoi udate cu apă.
Ea, cel mult într’o jumătate de ceas după fătare trebuie să lepede cârpele, adică casa, învelitoarele în care a fost ţinut mânzul în pântecele ei. Această faptă — lepădarea cârpelor — se petrece de obiceiu dela sine, fără nici o inter-venire din partea noastră. Când însă se observă că deşi a trecut mai multe ceasuri, totu-şi cârpele nu sunt date afară, putem ajută eşirea lor, legând de fâşia care atârnă în afară, o mică greutate, o piatră de exemplu, ca de o jumătate de kilogram.
Această greutate lucrează uşor şi trage după ea cârpele din trupul epei. Dacă se scurge mai multă vreme, 24 de ceasuri dela fătare, şi nu se reuşeşte de a se face ca cârpele
www.dacoromanica.ro
474
ALBIKA
să fie date afară, atunci în grabă, se va chiemâ medicul veterinar.
Nicolae I. Ion. — Eu am păţit’o cu o eapă a mea, acum câţiva ani; fătase pentru întâia oară, ereâ tânără şi nu a putut să lepede cârpele. Ce nu i-ani făcut? tot ce m’a învăţat lumea. O am şi astăzi pe suflet, pentru că nu am adus pe d-1 Veterinar, căci poate ar fi scăpat.
învăţătorul. — Fără îndoială că este bine de a se chemă în asemenea împrejurări veterinarul, ştiut fiind că prin neda-rea afară Ia vreme a cârpelor, ele începând a se strică, a mirosi, a putrezi, pot infectă, otrăvi sângele epei, şi deci a o ucide.
Îndată ce eapa le-a lepădat, se vor ridică şi se vor în-gropâ adânc în pămâmt într’un loc aparte. In acelaş timp se va curăţi bine de sânge şi de orice necurăţenie, locul unde s’a petrecut naşterea, aşternându-se un bun strat de paie.
Este cu minte de a se urmă astfel, pentru că unele boli de cari sufer micii mânji, sunt iscate numai din necurăţenia în care ei se ţin după naştere. Buricul lor, mai cu seamă, se va îngriji a nu se murdări de baligă, a fi curat. De fapt, la oameni chiar, necurăţenia în care se cresc copiii, este pricina morţi multora din acei copii. Mulţi din ei, sunt trimeşi pe cealaltă lume, din causa tetanosului, încleştării gurii, tris-musului, sau după cum îi zice în popor fălcariţei, boală datorită mai în totdeauna moaşelor îngălate, care nu i-au seama că buricul copilului să fie bine îngrijit şi curat.
Mânzul după ce este lins de măsa căută numai de cât de a se sculă, a se pune pe picioare, şi apoi legănându-se începe pe dibuite a se îndreptă către ugerul epei, căutând a suge. Când se întâmplă însă ca el să nu poată merge singur pentru a suge, seva ajută de noi, călăuzindu-1 spre uger, storcându-i în gură, ţâţa.
Sunt unele epe, nervoase, răutăcioase, gâdilicioase, mai cu seamă acelea care au fătat pentru întâiaşi dată, care nu lasă a se apropiâ mânzul de ugerul lor, căutând chiar de a-1 izbi cu picioarele. Pentru asemenea mame, trebuie a se căută de a le obicinui cu puiul lor.
Trecem cu mâna de mai multe ori pe pântece, pe sub pântece, pe la ie, şi apoi pe la uger. Dacă nu se astâmpără cu nici un preţ, le punem eabaşaua de nas şi le ridicăm un picior de dinainte, atunci când un alt om îndreaptă şi ajută mânzul să sugă.
Urmăm într’un cuvânt cu astfel de epe, mai mult cu blândeţe decât cu asprime, până ce se obişnuesc, nu se mai gâdilă, lasă mânzul să sugă.
Mânzul va suge îndată dela început, laptele din uger, a,-dică colastra.
Mânjii cari nu sug colastră pot să moară, să se prăpădească, de unde şi zicătoarea despre acei slabi, jigăriţi, că: «n’au apucat colastră dela măsa.»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
475
Colastra are proprietăţi uşor purgative, curăţă maţele mân-zului de meconium, adică de conţinutul care s’au îngrămădit în ele, în tot timpul cât a vâcuit în pântecele epei. Ne-mâncând colastră el nu i-a acest purgativ natural, nu poate a-şi regulă stomacul şi maţele, putându-se deci bolnăvi şi chiar muri.
Moş Gheorghe.— Vezi d-le învăţător, şi eu cred, că aşia trebuie să fie lucrurile, după cum le spuse-şi d ta. Colastra aceia trebuie să aibă şi ea vr’un rost lăsat dela Dumnezeu, căci altfel, dacă n’ar fi avut, eşia în ţâţe dela început lapte adevărat, pentru a suge mânzul, viţelul şi chiar copilul, dar uite că nu vine lapte în uger, ci colastră. Noi oamenii însă ne arătăm iscusiţi, amestecându-ne acolo unde nu ne fierbe oala, căutăm a îndreptă lucrurile lăsate dela Dumnezeu, din care pricină stricăm, în loc să dregem. Voesc să zic că noi oamenii nu lăsăm de multe ori pe bieţii mânji, viţei, miei, etc., să sugă dela început, colastra, pe care o mulgem şi o asvârlim. Facem aceasta pentru cuvântul că după unii din noi, acea colastră ar face rău mânzului, după alţii, pentru că ea ar vătăma epei, nemulgând’o, după cei mai mulţi însă, trebuie mulsă colastra, şi vărsată pe o apă curgătoare, pe o vâlcea, căci numai astfel eapa, vaca, etc„ vor avea lapte din belşug, le va veni laptele în ţâţe, după cum curge apa pe gârlă; mulţi încă fac aceasta şi pentru alte năzdrăvănii ce le trec prin cap.
învăţătorul.— Greşesc toţi aceia cari nu las mânjii, viţeii, mieii, etc., a suge colastră. Ei păcătuesc faţă de aceste mici fiinţe, pentru că, nelăsându-le a apucă din colastră, le înlesneşte producerea de boale şi deci de moarte. Că cea din-tâiu colastră ar fi nesănătoasă pentru mânz, sau pentru eapă şi că numai mulgând’o şi vărsând’o pe gârlă ar avea eapa lapte, toate acestea sunt năzdrăvănii curate.
Şi apoi când vine vorba despre asemenea lucruri, ştim şi noi altele destule. Aşa de pildă se spune că trebuie numai de cât să legi de coamă, moţ sau coada mânzului un fir de arniciu roşu, pentru a-1 feri de deochiu. Sau în acelaş scop să-i spânzuri de gât o scurtătură de lingură. Omul deochi-tor, căci doar nu toţi oamenii deoache, s’ar uită mai întâiu la arniciul roşiu sau la lingura dela grumaji şi astfel mânzul ar scăpă de deocheat, bată 1 focu. Şi încă şi altele: mulţi atârnă în grajdul cailor câte o coţofană moartă, bine înţeles, sau câte o hârcă de cal, iar usturoiul nelipsind mai nici odată, sperându-se că prin astfel de mijloace se poate înlătură neajunsurile, necazurile, nenorocirile, poznele şi chiar boalele. Toate acestea trebuie să ştiţi sunt credinţe deşarte, nimicuri, potrivite pentru judecata oamenilor slabi de fire, uşori la minte, sănătatea cailor neţinând decât de curăţenie şi buna lor îngrijire.
(Va urma).	Irimia Popescu.
SI e«li ©-Veterinar.
www.dacaromamca.ro

476
ALBINA
Biserica noastră
S6CIETATEA „STEAUA-1
■aduc aminte, din vremea când eram student, că decâteori treceam pe dinaintea caselor cunoscute sub numele lui Şuţu (iii faţa răposatului Turn al Colţei) vedeam pe un bătrân Ovreiu cu barba lungă şi încâlcită, cu haina iarăşi lungă şi murdară şezând şi aşteptând liniştit muşterii. Ce vindea el? Un şir de bro-şurele rezemate de fiarele grilajului şi sprijinite de o sfoară lungă, unele mai mari, altele mai mici, cu coperte de toate feţele, par’că şedeau la sfat unele cu altele şi îndemnau pe trecători să se oprească un minut să aleagă din ele.
Aceea era librăria celor săraci şi cu puţină ştiinţă de carte. Câteodată un oltean cu coşurile goale sta să privească chipurile de pe coperte, altădată un sătean ce de sigur vân-duse cevâ prin oraş ori un locuitor de prin mahala, mai ades fete ori băeţi din clasele primare, toţi stau, se uitau şi unii scoteau din buzunar un gologan sau doi şi plecau bucuroşi cu o broşurică de câteva coaie.
Obişnuiam să mă opresc şi eu. Priveam cu deamănuntul marfa negustorului sau chipurile clienţilor.
Ce fel de cărţi erau?
Câteva cărţi religioase din acelea pe cari le socoteşte vătămătoare; colecţiuni de poezii fără poezie; istorisiri din viaţa haiducilor; traduceri de poveşti scandaloase.
Nimic înălţător şi bine făcător; nici o publicaţie de interes practic, de medicină, de igienă ; nici o scriere de istorie; nici o ediţie populară a vreunui autor român!
Aceasta era hrana sufletească a unei mari mulţimi de oameni în vârstă, de tineri, de copii. Negustorul care nu pricepea ce sunt cărţile lui, le scotea de lângă sforicică seara pe cele rămase, le punea în coş grămadă şi pleca acasă ca să se întoarcă a doua zi să-şi înceapă negoţul. Pentru el. ori că vindea vax şi chibrituri ori cărţi, era tot una. Şi otrava se introducea, încet, pe neştiute, în minţile şi sufletele atâtor cititori.
Mărturisesc că aveam idei foarte ciudate. Aş fi vrut să fiu prefect de poliţie şi să dau ordin ca toate cărţile să se arză. lini vine să râd acum când mă gândesc la ocările ce mânca dela mine bietul Ovreiu şi mă mir cum mă ascultă cu atâta răbdare, zicându-mi numai:
— De! Par’că eu ştiu ce sunt astea? Nu trebuie să trăesc şi eu ?
*
* $
Negreşit că greşam când făceam vinovat pe negustor ; dar dorinţa de a găsi mijlocul de a face să înceteze acel
www.dacaromamca.ro
ALBINA
477
«scandal» — cum îi spuneam în flecare zi — m’a urmărit de atunci necontenit.
. Dorinţa? Dar ce poate face un om? Un om singur nu; dar cu alţii, cu mulţi, spunând, scriind, lucrând, poate face ceva.
De aceea am fost fericit şi plin de entusiasm când acum câţiva ani s’a întemeiat societatea «Steaua». Ea are de scop să răspândească broşuri populare, să lupte şi să gonească acele burueni otrăvitoare cari se vând prin ifleţe, prin gări, prin sate.
Şi au eşit de sub tipar broşuri, şi s’au vândut multe; dar... coşul Ovreiului e tot plin şi tot vinde de-ale lui. Ceeace a făcut până azi Steaua» e numai începutul. Ea a avut mare succes, căci a desfăcut multe cărţi, dar cât mai are de lucrat!
De aceea m’am bucurat când am văzut că membrii s’au adunat Dumineca trecută şi s’au îmbărbătat unii pe alţii pentru luptă. M’am bucurat când am auzit, din darea de seamă, că s’au adunat în patru ani suma de lei 34.000, că veniturile ultimului an au fost 10.000 lei, acestea sunt dovezi că merg lucrurile pe drum bun şi sănătos.
Urez societăţii stăruinţă şi izbândă, căci face o operă adevărat naţională şi civilizatoare !	Gh. A.
--------------------
Judecătorul si bărbierul
»
Un judecător Englez, care era în acelaşi timp şi un renumit cunoscător în legi, luase obiceiul de a se rade în fiecare dimineaţă la acelaş bărbier. Cum e natural, o oarecare prietenie se stabilise între bărbier şi judecător. In timpul rasului, ei stăteau de vorbă despre afaceri, despre politică. Intr’o zi bărbierul îşi arătă dorinţa de a învăţă dreptul şi îi ceru părerea.
Judecătorul erezii nemerit să-l încurajeze şi îi făgădui de a-i da cărţi, ce îi vor fi de mare folos, aşa că din acea zi convorbirea a luat un caracter cu totul egal. Bărbierul spunea judecătorului bănuelile sale cu privire la interpretaţiunile texturilor de lege.
—	Domnule judecător, spunea el, presupunând că s’ar ivi o ces-tiune de acest fel, ce ar trebui să fac?
Şi judecătorul îi spunea părerea lui şi cum trebuia urmat.
Multe luni trecură în acest chip şi judecătorul era mulţumit de elevul său.
In ochii săi bărbierul făceâ mari progrese. Insă un prieten îi destăinui tot misterul.
Pricinile pe cari bărbierul le spuneâ judecătorului, nu erau imaginare şi părerile erau vândute pe sume mari la persoane interesate. Sub pretextul de a studiâ dreptul, bărbierul îşi făcuse o clientelă bună.
Aflând acestea judecătorul se duse a doua zi să se radă.
Bărbierul, pe când trăgeâ briciul pe curea, întrebă:
—	Domnule judecător, ce trebuie făcut în cutare cas ?
—	Ce e de făcut ?—răspunse judecătorul. — Vino la mine acasă, adu-mi o hârtie de 100 de franci şi-ţi voiu spune îndată.
www.dacoromanica.ro
BFmNH.se
Botezul fl. S. R. Principelui Nicolae, ce a avut loc în Castelul Peleşiului (Sinaia) în ziua de 3 Octomvriţ 1903.
www.dacQFomanica.ro
480
ALBINA
Câteva legume, bune de cultivat.
Cel ce poate să cultive în grădina lui, măcar o parte din legumele trebuincioase casei, economiseşte mulţi bani, pe cari altfel îi dă zilnic în piaţă. Pentru a răuşi însă, pe deplin, trebuie să aibă apă multă, pământ bun, bine lucrat şi sămânţă bună. Afară de acestea, mai trebuie să cunoască modul de cultură şi să ştie a şi alege felurile cele mai potrivite cu împrejurările în cari se găseşte şi cu scopul ce urmăreşte. In cataloagele de seminţe, se recomandă o mulţime de varietăţi, din acelaşi fel de legumă, încât nu ştii pe care să o alegi, mai cu seamă când nu poţi cultiva, decât un soiu sau două, din fiecare fel de legumă.
Pentru o cultură restrânsă, e bine să se aleagă un soiu timpuriu, unul văratec şi altul tomnatic, aşa că din primăvară până toamna şi chiar peste iarnă, să se găsească mereu aceeaşi legumă. Soiurile alese să fie din cele mai rustice,însă productive şi de bună calitate
Ca t n exemplu pentru amatori, dăm aici o listă de câteva legume, pe cari subsemnatul le-a cultivat mai mulţi ani dearân-dul şi a obţinut totdeauna rezultate satisfăcătoare:
Morcovi scurţi timpurii (Olandezi), varietate bună pentru semănătura deadreptul pe răzor afară; cresc repede, sunt foarte fragezi şi dulci. Se seamănă dela 1 Martie înainte, la intervale de 15 zile.
Morcovi roşii nantezi, văratici, de formă aproape cilindrică, fără inimă galbenă; trebuesc cultivaţi în pământ foarte afânat, lucrat adânc şi gunoit mai dinainte, cu bălegar putred. Se seamănă dela 15 Martie înainte până în Maiu.
Norcovi roşii lungi (de Brunsvig), tomnatici, buni de cultivat pentru iarnă; se fac foarte lungi, însă numai în pământ uşor şi lucrat adânc. Cu semănătura se poate începe dela 15 Aprilie şi până în Maiu. Se scot toamna, târziu. In cursul verii se întrebuinţează cei ce se smulg la rărit.
Păstârnacul scurt, văratec, aproape rotund, este foarte fraged şi cărnos; se seamănă la sfârşitul lui Fevruarie şi în primele zile ale lui Martie.
Păstârnacul lung, tomnatic, se cultivă pentru iarnă. Semănat în pământ desfundat la 0,80 adâncime, a ajuns până la 0,60 lungime. Se seamănă de vreme, îndată ce se poate lucră pământul primăvara, de oarece nu răsare bine, decât în pământ umed încă din topirea zăpezii.
Pătrunjelul cu foaia creaţă, se cultivă numai pentru foi; este foarte folositor, avândul la îndemână, pentru garnitură la mâncări. Se seamănă în Fevruarie, Martie şi Aprilie, în pământ reavăn.
Pătrunjelul cu rădăcina lungă, tomnatic, se cultivă pentru
www.dacaromamca.ro
ALBINA
481
iarnă; în cursul verii, după ce s’a desvoltat puţin rădăcina, se pot întrebuinţa firele ce se smulg la rărit. Se seamănă în Fe-vruarie şi Martie.
Ceapa albă timpurie (de Paris) se cultivă pentru a fi întrebuinţată ca ceapă verde. Se seamănă la începutul lui Martie, în pământ bine mărunţit.
Ceapa galbenă turtită Ide Vertus) văratică; ajunsă la complectă desvoltaFe, se poate păstră şi pentru iarnă. Este bună pentru bucătărie, fiindcă nu este prea apâtoasă. Se seamănă în Martie.
Ceapa mare de Zittan, tomnatică, galbenă, rotundă, se păstrează bine peste iarnă. Este bună şi ca ceapă verde. Se seamănă în Martie.
Ceapa de Madera este o varietate, care se cultivă mult în părţile de miazăzi ale Europei, unde ajunge la mărimi colosale (0,15 diametru şi o greutate de 2 kgr.). Subsemnatul a cultivat-o numai ca ceapă verde, fiindcă este toarte dulce la mâncare, nu e iute şi nu are miros. Se seamănă întâi în răsadniţă, apoi se resădeşte afară.
Arpagicul ne înlesneşte cultivarea cepei. Sunt grădinari cari se ocupă anume cu producerea arpagicului. Se poate pune în pământ, chiar de cu toamnă, dar de obiceiu se pune primăvara de vreme. In piaţă se vând mai multe soiuri de arpagic; cel mai bun este acela care se numeşte arpagic de ceapă vielenică; e mic de tot şi puţin lungueţ.
Salata cu căpăţână (gotte) galbenă, foarte timpurie ; face căpăţâni mici, dar îndesate. Se seamănă în răsadniţă căldicieă apoi se resădeşte afară pe răzor. Sămânţa e albă.
Salată.
Salata cu căpăţână roşcată. (Palatină) văratică şi tomnatică, creşte repede. Se seamănă în Aprilie în răsadniţă rece apoi se resădeşte. Sămânţa e neagră. In ultimii doi ani am cultivat o salată numită de <Naumburg> şi alta numită «Philadelphia». Amândouă sunt noi în cultură şi întrec în totul pe celelalte soiuri. In pământ gras şi udate mult, am făcut căpăţâni foarte mari şi îndesate.
Ridichile de lună (Non plus ultra), timpurii, roşii, rotunde,
www.dacaramanica.ro
482
ALBINA
jiu se fac mari, au foi puţine, dar cresc repede şi sunt foarte gustoase. Se seamănă în Martie, prin înprăştiere rar, în pământ bun, afânat.
Ridichile de lună albe, lungi, sunt foarte delicate; cresc repede în pământ bun şi udate bine. Se seamănă în Aprilie.
In vara trecută, am cultivat un nou soiu de ridichi, numite «Cardinal» sau «Ridichi de Wiirzburg». Sunt cele mai bune ridichi de lună. In pământ gras se fac foarte mari, durează mult fără a se dospi, au forma rotundă sau puţin lunguiaţă, coloare roşie vie şi un gust excelent.
Guliile albe, mici de Viena, sunt timpurii şi cresc repede, se seamănă la începutul lui Martie în răsadniţă, apoi la începutul lui Aprilie se resedeşte pe răzor adăpostit. Sunt plăpânde la frig.
Guliile albe, mari, văratice, se seamănă la sfârşitul lui Martie în răsadniţă rece, apoi se resădesc pe răzor. Să se ude mult.
Sfecla roşie turtită (de Egipt), este timpurie, foarte bună pentru salată.
Sfecla roşie «Eclipsa», văratică,de iormi rotundă; este soiu nou, face foi puţine, aşâ că se poate semăna mai dese.
Amândouă se seamănă dela 9 Martie înainte, până în Aprilie.
Varza roşie Zenith , este un soiu nou, are căpăţăna de mărime mijlocie, foarte îndesată, de culoare roşie-închisă, este cea mai bună pentru salată. Se seamănă în Aprilie; se resădeşte pe loc bun şi se udă mult.
Pătlăgele roşii *cele mai timpurii», se seamănă la 1 Martie în răsadniţa caldă, se ţin în ghivece, până la sfârşitul lui Aprilie sau până în Maiu, apoi se plantează afară în pământ bun, expus spre miazăzi.
Pătlăgelele roşii minunea, pieţei», (Merveille des Marches) sunt netede,foarte cărnoase şi tari, chiar când sunt bine coapte, aceasta le face să fie bune pentru transport.
Pătlăgele roşii «Micado», sunt foarte mari, cărnoase, netede şi produc mult; sunt excelente pentru bulion.
Pătlăgelele roşii «Leicester Prolific» sunt cele mai bune, căci îndeplinesc toate calităţile. Vrejul rodeşte mereu până toamna, fructele se coc treptat, sunt destul de mari, câte 6—8 la un loc; de formă rotundă, netede, roşii-aprinse, toarte cărnoase, sămânţă puţină. Sunt bune pentru mâncat crude, pentru gătit şi mai cu seamă pentru bulion sunt foarte spornice; iar cele ce rămân necoapte spre toamnă, sunt bune pentru murături.
To. te aceste patru soiuri de pătlăgele trebuiesc cultivate pe arac, căci dacă se lasă a se întinde în voia lor pe pământ, nu produc roade multe şi frumoase, fiindcă cresc mai mult în vreji.
Se leagă deci, fiecare vrej pe un arac puternic ; toţi lăstarii cari dau în lături, se rup dela subsuoara foaiei, se lasă numai vârful principal, care merge mereu în sus pe arac şi se ţin toţi ciorchinii cu flori.
Castraveţi urcători (japonezi) se cultivă numai pe araci sau
www.dacoromanica.ro
AT/RTNA
483
pe lângă case, ziduri, garduri, în fine, pe ori unde găsesc ui> sprijin ca să se poată urcă. Rodesc foarte mult şi se fac foarte mari şi au un gust cu totul deosebit de ai celorlalte soiuri car» oresc pe jos.
Castravete.
Sunt cei mai buni pentru mâncat cruzi sau ca salată şi tot' deodată sunt buni şi pentru murături.
Fiind semănaţi la 9 Martie în răsadniţă caldă şi fiind eres-cuţi în ghivece până la 26 Aprilie când au fost puşi în pământ, au dat roade bune de mâncat, la 1 Iunie, şi au produs toată vara fără întrerupere, până când a dat bruma. Foile nu s’au mănat de loc.
I.	Hăşeganu.
CREŞTERE ÎNŢELEAPTĂ. —Copilul cel mai mic al lui Roo-sewelt, preşedintele Statelor-Unite americane, ajungând etatea de şcoală, a fost dat la şcoala publică, în rând cu copiii celorlalţi cetăţeni. O cocoană, cu fumuri boereşti, în una din zilele trecute, făcând visită unei prietene, a aflat acolo şi pe copilul preşedintelui, pe micul Archibald, jucându-se cu copilul d-nei de gazdă. L’a întrebat de câte toate şi s’a uimit foarte mult, când copilaşul i-a spus că umblă la şcoala la care umblă şi alţi copii din oraş. «Dar atunci în şcoala aceea tu eşti în societate cu tot felul de copii de rând!» — a zis cocoana; la care copilul i-a răspuns următoarele: «Tata mi-a spus că sunt copii mărişi copii mici, şi sunt copii buni, cari se poartă cuviincios, şi copii răi, cari se poartă necuviincios. Altă deosebire nu ezistă între noi.
www.dacaromanica.ro
484
ALBINA
6 NI e A ŞTI I NŢI n e Ă
F lamantul
intre pasările aşa numite Pcilamodactyle face parte şi Flamantul.
«Palamodactylele» se deosebesc prin aceea că degetele dinainte sunt unite printr’o membrană lată, degetul dinapoi aproape lipseşte, iar picioarele sunt foarte lungi, dându-le înfăţişare ca şi cum ar sta în catalige sau picioroange.
Prin picioarele lor palmate, ele se alipesc de Palmipede ; iar prin aşezarea degetelor şi lungimea picioarelor, fac parte din «Cataligiene».
Flamantul este unul din cele mai ciudate cataligiene. închipuirea cea mai bogată n’ar putea să nască ceva mai ciudat ca corpul acestei pasări. Picioarele par’că nu se mai sfârşesc, corpul mic, gâtul în formă de dublu arc, ciocul mai mult lungăreţ decât lat, deodată este îndoit, ca şi cum ar fi rupt la mijloc, aripele mijlocii şi coada scurtă. Degetele picioarelor palmate, având pe cel dinapoi mai -curt, de o minunată culoare trandafirie, vie roşiatică pe spate şi pe aripi.
Flamanţii erau numiţi de cei vechi «phenicoptere», adecă pasări cu aripi de foc, ceeace făcu pe francezi s’o numească «flamant» sau «flambant», numire mai puţin poetică, decât numirea greacă, deşi însemnează acelaşi lucru.
Flamanţii locuesc pe ţărmurile lacurilor şi ale apelor stătătoare şi mai rar, pe ţărmurile mării sau ale fluviilor.
Ei se nutresc cu viermi, moluşte, icre de peşti. Prin ajutorul picioarelor calcă noroiul, descoperind animalele ce le servesc drept hrană. Flamanţilor le plac societatea şi trăesc în cete, supuse unei stricte discipline. Când pescuiesc, flamanţii se înşir în linii drepte şi regulate, întocmai ca soldaţii unui regiment, punând o sentinelă în depărtare, însărcinată să le facă cunoscut pericolul ce-i ameninţă.
Este vre-o primejdie, sentinela deodată începe a strigă, făcând un sgomot asurzitor, asemănător cu sunetul unei trompete şi întreaga ceată sboară numai decât într’o perfectă ordine.
Flamanţii sunt foarte neîncrezători, faţă de om ; de celelalte animale nu fug.
Cunoscându-se acest fapt, vânătorii au născocit diferite vicleşuguri, prin cari prind cu sutele.
Vânătorii francezi, obişnuit, fac ast-fel:
Ei se îmbracă într’o piele de cal, de măgar sau de bou, şi apropiindu-se de aceste nenorocite paseri, le împuşcă, fără
www.dacaromamca.ro
ALBINA
485
nici o greutate. Lucra ciudat, dacă flamanţii nu văd pe vânători, ei nu se sperie de sgomotul puştii şi se lasă să fie omorâţi, fără să-şi schimbe locul, deşi văd căzând tovarăşi de*ai lor, chiar lângă dânşii.
Flamanţi.
Unii autori cred că flamantul se serveşte de gâtul său, ca de un al treilea picior, prin faptul că în mers el îşi sprijină capul pe pământ. Ceeace a dat naştere la această bănuială, este mişcarea ce o dă capului când pescueşte, mişcare ce a putut îndreptăţi părerea câtorva observatori. Se povesteşte că un flamant, fiind în robie şi fiind ciung de un picior, şi-a vindecat singur infirmitatea, mergând numai într’un picior şi ajutându-se cu ciocul întocmai ca de o cârjă; văzând a-ceasta stăpânul său, îi făcu un picior do lemn, de care flamantul se servi cu mare bucurie.
Flamantul îşi construeşte un cuib tot atât de original ca şi persoana lui. Cuibul flamantului are forma unui trunehiu de con, semănând întru câtva cu o căpăţână de zahăr, înalt de 50 c.m. şi făcut din noroiu uscat la soare. In deschizătura
www.dacaromamca.ro
486
ALBINA
puţin adâncă, a cuibului, femeea flamantului depune două ouă. Când cloceşte ea stă călare pe acest cuib, lăsând să-i atârne picioarele, de-o parte şi de alta a cuibului.
Puii pot alergă puţin timp după naştere, dar nu sunt iu stare de a sburâ, decât mai târziu, atunci când sunt îmbrăcaţi în toate penele; la vârsta numai de 2 ani, flamanţii capătă strălucitele culori ale adulţilor.
Flamanţii se găsesc în toate regiunile calde şi astâmpărate ale globului. Câteva insule ale Americii, au aşâ de mulţi, încât marinarii le-au dat numirea de «Insulele flamanţilor».
In vechiul continent, flamanţii sunt foarte răspândiţi, mai cu seamă în Egipt şi în Sardinia; în timpul verii însă, ei caută o climă mai astâmpărată; atunci vin în cete numeroase pe coastele de miazăzi ale Franciei.
Gâtul întins şi picioarele atârnând, la aceste paseri măreţe, a căror mărime ajunge la 1 metru şi 65 centimetri, par în aer, când sbor, ca nişte uriaşe triunghiuri de foc, dând o-chiului o privelişte minunată. Cât de mare e bunul Dumnezeu şi cât de frumos ştie El să împodobească lumea, care fără de paseri, ar fi aproape moartă!..
Cei vechi căutau cu multă lăcomie carnea de flamant, pri-vindu-1 ca un vânat foarte ales. Limba flamantului era privită ca o mâncare din cele mai bune, iar împăratului «Heli-ogabal» îi plăcea atât de mult, încât doriâ să mănânce numai limbi de flamanţi. Se spune că în nebuna lui dorinţă, însărcinase o cohortă de soldaţi, să-i ucidă flamanţi, spre aşi îndeplini gustul.
Astăzi nu mănâncă nimeni flamantul, fiiindcă carnea lui este oleioasă, având un miros de mlaştină, foarte neplăcut; în privinţa limbei, se spune că Egiptenii extrag din ea o specie de ulei, ce le serveşte la gătirea alimentelor.
Această pasere are nişte fulgi semănători cu aceia ai berzei, iar osul femurului său, serveşte în nnele ţări la facerea filierelor.
A. Vântul
Profesor.
Măsuri de luat contra anghinei,până la sosirea medicului.-O cititoare comunică un mijloc folosit de ea cu succes la copiii săi, cari sufereau de anghina. Ea scrie : «Fetiţa mea de ani, m’a deşteptat din somn printr’o tuşă care ’mi sfâşiea inima. Eu încălzii repede puţină apă la o lampă de spirt, muiai un flanel în apa încălzită şi înfăşurai cu el pieptul fetiţei; apoi am pus ceapă fiartă fierbinte la tălpile fetiţei şi i am dat după aceea puţine picături de sirop. In decurs •de o jumătate oră, fetiţa eră mai abine. In caz că copilul are atacuri grele, îi mai dau şi o linguriţă plină cu piatră acră şi tot atâta zahăr şi rezultatul e de tot bun».
www.dacoromamca.ro
ALBINA
487
"Rostul şezătorilor săteşti
fjlpS^funtem într’un timp de redeşteptare naţională; ne aflăm într’un moment, când fiecare român cu inimă şi sim-ţimânt românesc, trebuie să-şi frământe mintea pen-s tru a găsi noi mijloace, pentru îmbunătăţirea soartei sătenilor noştrii. Poporul nostru este primitor de pilde bune şi dacă ne vom îngriji de el, mâine, va li înarmat cu noi forţe de muncă în calea grea a vieţii. Priveşti satele noastre şi ţi se umple inima de bucurie, când vezi că nu mai suntem ca în timpurile vechi, în ceeace priveşte ştiinţa de carte, căci tot găseşti câţiva cari ştiu a citi şi seri. Un singur rău, care însă credem că cu timpul se va înlătură, e faptul că săteanul nostru are credinţa oarbă, că numai bâe-ţii trebuie să înveţe carte, pe când fetelor nu le foloseşte cartea la nimic. Dacă vom cercetă recensământul copiilor în vârstă de şcoală, vom vedeâ că majoritatea o formează, în unele comuni, fetele; cu toate acestea, într’o şcoală din o asemenea comună, majoritatea sunt băieţi. Am avut fericirea să mă încredinţez, că într’o casă, unde mama ştie carte, lucrurile merg toate cu rânduială, şi în aeelaş timp mama înţelegând foloasele învăţăturii, insuflă în copilaşii ei acest dor, aşâ că din acea casă, băieţi sau fete, toţi urmează cu drag la şcoală. Fericită ar fi ţara românească, dacă s’argăsî printre sătencile noastre, multe mame de felul acesta. Mai de plâns e însă, faptul ce se petrece prin satele noastre, că băiatul sau fata, odată eşiţi din şcoală, mulţi nici nu mai pun mâna pe carte ca să citească, pe condei, nici atâta, aşa că după 2—3 ani, îţi vezi pe fostul fruntaş, sau fosta fruntaşe a şcoalei, că abia mai pot să şi iscălească numele.
Faptul acesta a făcut să se înfiinţeze cursurile de adulţi, iar în localităţile unde sunt învăţătoare, sau înfiinţat cu a-dultele, aşâ numitele «şezători săteşti». Foloasele ce le aduc aceste şezători poate nu se văd toate acuma, ele însă vor fi mari şi însemnate în viitor. E ştiut, că în timpul ernei, nopţile fiind lungi, sătencile noastre se adun mai multe la o casă şi fac o şezătoare. La aceste şezători ale lor, fiecare lucrează câte ceva, fie pentru gazdă, fie pentru ele, şi în a-celaş timp spun poveşti, ghicitori, etc. Făcându-se aceste şezători la şcoală, felul lor se schimbă, şi sunt mai folositoare.
E ştiut că, o adultă înţelege mai bine, orice lucru şi-l ţine minte mai repede. Eiind constatat faptul acesta, lesne se poate înţelege, ce trebuie să se facă la asemenea şezători. Venind adultele la şcoală, învăţătoarea le va da tot felul de îndrumări privitoare la lucrul manual şi va căută să desvolte gustul lor, pentru tot ce o naţional, mai cu seamă în acele localităţi unde s’au înfiinţat şi ţesătorii, lucrurile vor fi mult mai bine înţelese. Cu acest prilej se mai vor-
www.dacoromanica.ro
488
ALBINA
beşte despre gospodărie, despre creşterea şi educarea copiilor, igiena locuinţei, etc., toate cari sunt de cea mai mare însemnătate pentru o viitoare soţie şi mamă. îmi amintesc do faptul, că la una din şedinţele ce am avut, s’a deschis vorba de facerea pâinii. Mare mi-a fost mirarea, şi ’n acelaş timp şi întristarea, când am văzut că unele dintre adulte nu ştiau să mi spună cum se face pâinea. Faptul acesta m’a făcut să mă gândesc: întâi, că sătencile noastre nu sunt destul de pregătite şi al doilea, că ţăranul rar de tot, face pâine de casă. Dându-li-se sfaturi necesare pentru viaţa practică, relativ la curăţenie, igiena locuinţei, creşterea şi educarea copiilor, îngrijirea casei, etc.. etc., apoi citind şi ele singure de prin cărţi, adultele vor învăţă dela şezăto-rile noastre de azi, a fi bune soţii, adevărate mame, cari vor şti cum să-şi crească copii şi ce educaţie trebuie să le dea.
Femeea are de purtat grele sarcini în căsnicia ei, fie ca soţie, fie ca mamă, şi greu va întâmpină ea toate greutăţile dacă nu va fi pregătită; iar o femee, care nu va fi în stare să poarte toate sarcinile gospodării, nu poate fi privită decât ca o roabă. O femee vrednică e tocmai ca fata din poveste: îmbracă casa dintr'un caier de tort.
Deci noi învăţătoarele, având prilejul cu aceste şezători, să ne silim ca prin sfaturile şi pildele noastre, să formăm din sătencile noastre nişte femei vrednice şi mame iubitoare de copiii lor, căci mult fericită va fi atunci ţara noastră. Să ne silim a înălţă frumoasa noastră ţară, până acolo unde ea trebuie să ajungă, căci aceasta ne e sfânta menire, şi numai astfel şezătorile pot fi folositoare şi cu drag vom vedeâ îndeplinindu-se versurile poetului:
Talpa ţării, biata gloată.
Ridicând-o din noroi:
Inălţa-vom ţara toată Inălţa-ne-vora pe noi,
Eleonoara 1. Ităbuşiaiiu.
Invuţutonrc Domeniul Coroanei Dobrorăţ.---------------------
DOCTORUL FELIX
In ziua de 19 Ianuarie curent, a murit dr. IacobFelix, membru al Academiei Române, o ilustraţie a corpului medical şi fruntaş al ştiinţei române.
La ştirea morţei lui, Academia a pus drapelul de doliu şi a ţinut şedinţă, exprimându-şi cele mai adânc simţite regrete pentru pierderea harnicului ei membru. Colegii lui erau adânc mişcaţi, ştiindu-1 deplin sănătos şi activ până în momentele clin urmă. S’au luat hotărâri privitoare la participarea la actul înmormântărei.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
489
In răposatul dr. Felix, Românii îndură o pierdere grea, el a fostun ÎDărbat care a adus statului un mare bine, prin organizarea şi conducerea serviciului sanitar, şcoalei române o îndrumare simţită, prin lecţiile sale universitare, poporului de jos o hrană intelectuală necesară, prin cărţile sale de igienă populară.
D-rul Felix a fost de origină streină. Născut la 1832 în Horschitz (Boeniia), a venit la 1858 în România, după terminarea studiilor sale la Viena şi Praga,
La 1860 fu numit profesor de igienă şi de poliţie sanitară, la şcoala naţionalâjde medicină din Bucureşti,în calitatea asta, alăturea de d-rul Davila a contribuit la organizarea serviciului sanitar civil. La 1869, şcoala transformându-se în universitate, dr. Felix trecîi la catedra de igienă, dobândind în acelaş an cetăţenia română. Deşi profesor, a ţinut şi locul de medic primar al Bucureştilor, din 1865 până la 1892, fiind popular în toate cei’curile. In timpul războiului pentrn neatârnare a organizat o parte din spitalele pentru răniţii întorşi în ţară şi a dirigiat spitalele din Turnu-Măgurele.
Scrieriile lui serioase au atras atenţia scriitorilor noştri şi acelor din străinătate, cari s’au grăbit a-1 alege Membru al Academiei (1880), decan al facultăţii de medicină (1883—1887), membru al mai multor corpuri savante din Londra, Viena, Paris şi Madrid.
Iată principalele scrieri ale răposatului:
1.	Apele de băut ale Bucureştilor 1864; 2. Tractatul de igienă publică Ed. 1 — II 1870, 1888; 3. Rapoarte generale ale conciliului de salubritate publică al osaşului Bucureşti. 1868, 1886. 4. Sur la prophylaxie dela Pelagre, Geneve, 1882. 5. Creşterea igienică a copiilor. 1882. 6. Die sanităren Zds-tănde Rumăniens. 1883. 7. Prophylaxia pelagrei. Buc. 1883. 8. Dare de seamă despre expoziţiunea de igienă dela Berlin 1883, Bucureşti 1884. 9. Sur la necessitâ et Vinslallation des hopiiaux d'isolement. Wien 1887. 10. Despre prevenirea lu-berculozei. Bucureşti 1879. 11. Igiena la expoziţia din Paris.— Istoria Igienici în România. Memoriul I—II Bucureşti. 1902.— Igiena şcolară. Istoria ei, starea ei actuală. Memoriu I—II Bucureşti 1903.—Igiena laptelui. 1903. Toate apărute în Analele Academiei.—12. Raport general despre Igiena publică şi despre serviciul sanitar ale Regatului României 1892—1899. — 13. Geografia medicala a României. Bucureşti 1897.—14. Poveţe despre hrana ţăranilor şi despre păstrarea sănătăţei. (Biblioteca domeniului Coroanei).—15. Medicul popondui. 1903. (Biblioteca Steaua).
Afară de acestea, o mulţime de dări de seamă despre cărţi venite la premiu şi comunicări făcute în şedinţele Academiei.
D-rul Felix a fost model de cetăţean român, iubit pentru caracterul lui şi pentru puterea lui de muncă, dovedită în toate funcţiunile ocupate.
www.dacaramanica.ro
490
ALBINA
înmormântarea s’afăcut Vineri,la 21 Ianuarie c. orele 2p.m. Un mare număr de persoane din toate stratele sociale au ţinut să însoţească rămăşiţele defunctului până la locul de veci.
Necrolog-.
DIN LITEKATUUA P6P6flALĂ
Peste deal, în ceea vale Se plimbă Dragoş călare Şi călare şi pe jos Ca un trandafir frumos.
—	Du-mă murgule mai lin Păn’la pod la Moş Mărin C’acolo vinu-i mai bun,
Vinu-i bun ti oca-i mică Crâştnâriţa-i frumuşică,
Beau voinicii de se strică.
Vinu-i bun şi oca-i mare, Crâşmâriţa mândră tare Cară vin cu două oale.
—	Dă-mi, jupâne, vin inai bun, M’aşteaptă potera’n drum,.. Potera m’a înconjurat
Dăt-e, tu, Dragoş legat.
—	Eu nici mort nu vreau legat. Cât pe lume am boţit Pe nimeni n’am omorât,
Pe boeri i-am jefuit Pe săraci i-am miluit.
Frunză verde de alunică Mă şuii pe deal, de stâncă,
Văzui lunca ’mpodobitâ
Şi puicuţa mea gătită.
Frunzuleanâ lemn uscat, Bădiţă fi-ţi-ar păcat C’aseară te-am aşteptat Tot cu foc şi cu lumină Şi cu dor dela inimă, Când văzui că nu mai vii Făcui dorul căpâtâiu,
Cu dragostea mă ’nvăluii, Doamne, rău mă odihniiu.
Frunzuleanâ lemn uscat, Astă noapte am visat Că badea m’a sărutat. M’am sculat ş’am pipăit Dar nimica n’am găsit, Numai dorul inimii Scris pe faţa perinii Cu cerneala ochilor, Ochilor, surorilor Şi cu părul genelor.
Foileană fir de nuc;
Eu, puicuţă, plec, mă duc,
Adă gura s’o sărut.
Culese din Comuna Socca-CAndeşti (jad. Neamţ)
de Alexandru A. Naiim.

Inform aţ±u.xil
Să aduce la cunoştinţă, că Administraţia şi Casieria societăţii culturale < Steaua» a fost reluată de d-l Sp. Haret, fostul Ministru al Cultelor şi Instruţiuniipublice. Prin urmare, toate cotizaţiunile şi tot ce priveşte administraţia şi Casieria se vor
adresă d-sale, Str. Verde, Bucureşti.
*
* *
Aflăm cu plăcere că prin stăruinţa d-lor învăţători A. Gratianu şi B. Ionescu, a Preoţilor: Ioan Popescu, Ştefan Popescu şi Dimitrie Popescu, a d-lui Dimitrie Georgescu proprietar şi a altor persoane, s’a înfiinţat în comuna Glodenii, jud. Dâmboviţa, o bancă populară cu numele Biruinţa*. Ii urăm propăşire. Laudă înfiinţătorilor.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
491
învăţătorii I. Demetriu şi C. Hanganu dela şcoala din comuna Moşna jud. Fâlciu, pentru ca să îndemne pe săteni a veni la biserică, au înfiinţat după o muncă încordată, un bun cor mixt pe 2 voci, compus din 40 elevi, cu care în fiecare sărbătoare cântă la biserică de'a liturgie şi până la finele slujbei.
Ii felicităm, şi ar fi de dorit ca în toate comunele să se formeze a-semenea coruri.
Bibliografii
Am primit la redacţie „Chestiuni de psihologie aplicată la educaţiune şi învăţământ" un frumos volum în 3° de aproape 200 pagini, datorit d-lui Ştefan Kiriţescu, institutor în capitală.
Autorul tratează, în noua sa lucrare, următoarele 8 cestiuni :
1)	«Fazele prin care trece desvoltarea psihică a copilului dela 1 - 10 ani*.
Cestiunea aceasta tratată de d-1 Kiriţescu, sub formă de conferinţă, în 49 de pagini, cu literă compactă, este de cea mai mare importanţă, pentru orice membru al corpului didactic, căci în-tr’însa domnia-sa, învederează cu claritate şi pricepere valoarea educativă a jocului, rolul imaginaţiunii în cele 4 stadii ale ei, al asociaţiunii ideilor, al abstracţiunii, în fine, logica la copil şi cultura ei.
Judecând după izvoarele indicate în text, se vede că autorul, în tratarea cestiunii, a citit tot ce a apărut mai nou, în această cestiune, până astăzi.
2)	«Condiţiunile unui învăţământ educativ, propriu zis, sau valoarea relativă a obiectelor de studiu, pentru educaţiunea elevului», este tratată în 29 de pagini de text. Intr’insa se oglindeşte: «rolul intuiţiunei in predarea fiecărei lecţiuni din fiece obiect, al momentelor psihologice cu cele trei moduri: descriptiv, analitic şi sintetic». Aci cititorul găseşte o expunere clară şi complectă a «principiilor Pedagogiei Herbartiane».
3)	«Greşelile în cari poate cădea dascălul care nu se ţine în curent cu literatura pedagogică şi mijloacele prin cari s’ar putea preveni consecinţele». Această cestiune cuprinde, tocmai o coală de tipar.
Părerea omisă de d-1 Kiriţescu, de a se însărcina Casa Şcoa-lelor, cu procurarea cărţilor şi revistelor necesare, spre a ţine în curent pe dascălul primar, cu literatura pedagogică a epocei, cum şi instituirea unei comisiuni pedagogice anume, e o ideie uouâ şi cu totul originală. Ea merită să fie discutată de întreg corpul dăscălesc.
4)	«Mijloacele cele mai de seamă, pentru asociarea familiei la problema şcoalei», cai’e ocupă în lucrarea d-lui Kiriţescu, nu mai puţin de 27 de pagini, este iarăşi o cestiune plină de interes şi de învăţăminte folositoare fiecărui dascăl, pentru menţinerea prestigiului şi a autorităţii, cuvenită în faţa elevilor, a autorităţilor şcolare şi a bunei opiniuni în ochii părinţilor de familie.
5)	«Metodica specială a aritmeticii.
6)	«Importanţa calculului mintal în predarea aritmeticii; moti-Arare psihologică şi exemplificare».
7)	«Predarea religiunei în limitele şi după indicaţiile metodice cuprinse în programul şcoalei primare», e precedată de importanţa sentimentului religios şi natura lui şi indică, cu pri-
www.dacoromanica.io
ALBINA
492
cepere dascălului calea de urmat în predarea acestui obiect, apoi preocuparea lui de a face ca să încolţească, să crească şi să rodească în inima copilului, acest simţimânt nobil şi util moralităţii sale.
8)	«Factorii decizivi pentru o cultură religioasă, raţională şi temeinică; în line, alegerea şi tratarea bucăţilor respective de religiune».
Toate aceste cestiuni sunt precedate de o introducere pe 14 pagini, în care autorul arată necesitatea urgentă a unui sistem de instrucţiune, raţional şi temeinic, bazat pe cultivarea pornirilor naturale ale'copilului: curiozitatea, iinitaţiunea şi amorul propriu sau interesul multiplu, propriu zis.
Din prefaţa cărţii d lui Kiriţescu, mai recsă, că autorul declară răsboiu politicei militante, ce a străbătut în ultimul timp, printre rândurile dascălilor primari, mai ales, lucrul ce nu poate fi decât numai în detrimentul menirii educative a şcoa lei primare, părere pe care o împărtăşim şi noi.
Cartea este apărută în editura librării «Leon Alcalay», calea Victoriei 37, Bucureşti, şi se vinde pe preţul numai de 2 lei.
* *
«Apărătorul sănătăţii»
(broşură de 180 pagini, cu un mare număr de figuri în text şi cu un vocabular
explicativ la fine)
Autorul fostei reviste, numită «Apărătorul sănătăţii», atât de răspândită atunci, când apărea, d-1 prof. dr. N. Manolescu, a publicat această broşură, menită să servească agenţilor sanitari şi moaşelor, ca luptători contra boalelor.
Broşura are 3 părţi principale: Igienă, şi în special igiena ţăranului nostru (un rezumat al igienii autorului, premiată de Academia Română). Patologie, adică cunoaşterea boalelor şi ajutorul ce se poate da bolnavilor mai ales prin medicina populară şi Jlica chirurgie, adecă mici operaţiuni ce se pot face la ţară, ca legarea unei răni, punerea unei vezicătoare, facerea unei fricţiuni, a unui masaj, etc.
Pe lângă aceasta, se mai adaogă un mic vocabular explicativ, al multor expresiuni şi fapte, ce autorul a crezut să le pue şi mai bine în evidenţă.
Cestiunile sunt alese, ţinându-se seamă de importanţa lor, se succed în mod natural şi sunt toate expuse în mod practic.
Suma cestiunilor cuprinde tot ce este esenţial, pentru profilaxie contra boalelor şi ajutor celui bolnav.
Utilitatea acestei publicaţiuni este mare pentru oricine doreşte să ştie ce este o boală, s’o cunoască, să se apere de boale şi să se ajute când a căzut bolnav.
O	recomandăm Onor. noştri lectori, cu preţul de 3 lei în loc de 4, cât este pusă în vânzare.
Comanda: Tipografia „Carol Got>l“, Strada Doamnei 16, Bucureşti.
X^icitaţiTaxii
La 9 Februarie 1905, orele 10 a. m. se va ţine la Eforia Spit. civile, din Bucureşti, licitaţie publică pentru carnea de vacă; La 10 Februarie 1905, orele 10 a. m. pentru jimblă şi pâine; La 11 Februarie 1905, orele 10 a. m. pentru vin; La 12 Februarie 1905, orele 10 a. m. pentru săpun
www.dacaromanica.ro
şi seu topit; La 14 Februarie 1905, orele 10 a. m. pentru untură; La 16 Februarie 1905, orele 10 a. in. pentru deşertatul latrinelor; La 1 Martie 1905, orele 10. a. ni. pentru articolele de cusătorie; La 2 Martie 1905, orele 10 a. m. pentru sticle medicinale şi alte ariicole de sticlă; La 3 Martie 1905. orele 10 a ni i entru articole de birou; La 4 Martie 1905, orele 10 a. m. pentru articole de maşini.
Caetele de sarcine se pot vedea la cancelaria Eforiei în ori ce zi şi oră de lucru.
— In ziua de 9 Fevruarie 1905, ora 10'/, pentru darea în întreprindere a construcţiei a 3 poduri de stejar pe canalul principal de pe moşia Măxineni-Corbu. precum şi construcţia canalului secundar la punctul Suliţa spre Gulianca.
Devizul în sumă do lei 8.795.
Poşta Administraţiei
—	D lui I. Trelea. Tecuci —Sunteţi achitat pe anul trecut al Vll-lea cu chit: 14.29G.
—	D-lui G. St. Gubăn-R.-Sărat — Cumpăraţi « Gospodăria Rurală» de V. S. Moga, dela librăria C. Sfetea din Bucureşti. Preţul 3 lei. In ea veţi găsi toate desluşirile cu privire
la vin.
-«♦- -«♦- -♦
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucră pentru, întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirei de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalimleru, preşedintele Academici Române.— Vice-preşedinte, Sava Şoiu&nescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar, — Secretar, Const. Banii, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre GArboriceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Diuiitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. YlAdescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescn, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Âlexandrescn, institutor.
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
I. C. Mihalcea, învăţător (Pângăleşti), 1 leu; Z. Mârăcineanu, învăţător (Bila-Cămineasca), 1 leu- A. Ciorănescu, învăţător (Bila-Câmineasca), S. Bonea, institutor (Giurgiu), 1 leu; Romulus N. Grigorcea, fost revizor şcolar (Bucureşti), 5 lei; dr. E. Surişescu, (Giurgiu), 2 lei; I. Voinea, învăţător (Merenii de sus), 1 leu
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 al Societăţii e de 3; iar numărul banilor încasaţi dela aceştia şi dela vecliii membri, e de 52 lei.
(Va urmă, în numftrul viitor).
www.dacoromanica.ro
„NAŢIONALA'
SOCIETATE GENERALA OE ASIGURARE, BUCUREŞTI
mm Capital în acţiuni întreg vărsat în
2.000.000
în acţiuni întreg
£~) aur ................Lei
tsŞ Fonduri de reservă •Ei compuse din prime daune .	. .
Şi
Idem format din capital şi alte rezerve » Total în aur Le? Daune plătite .... Le1
3 955 088 70 1.075.842 00
7.052.531.30
33.000.000
Vice-preşedinte A. Băifoiauii.
Dir. general E. (iriinwnld. „NflŢtorifliaR*1 asigură contra in-ceuiului. a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate ^ combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». -£~j Sediul social in palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-Presentanta generală in Bucureşti, -.*£) str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
1:
AVEM 6 5G6ALA 6T*T0D6XA&
iS*
SÂNT A ELENA
Bulevardul Neatârnărei, 75 cu internat şi externat I .Şcoală superioară de educaţie şi menaj.
Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictura, pian, croitorie j de familie. Bucătărie, cultura gânda-S* cilor şi borangicului.	(ţry-
II Croitorie practică. Se învaţă croi-toria în 3 ani. Se lucrează rochii bine. pţL şi eflin cu o singură probă.	te»
III.	Ţesătorie. Lână, bumbac, mătase, (w-ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi f3&— şi uniforme pentru şcoli.
IV.	Tricotaj. Flanele, fuste,jambiere, ciorapi de lână şi bumbac.
Se primeşte lână pentru dărăcib făcut cacre şi tors.	S*
Se primeşte gogoşi pentru trasfS» borangicul cu maşini sistematice. (2^«— Fondatorul şcoalei,	w_
Preotul Iconom, Q. IONE5QU.
52—2

» +1» m 1 A.A.r •	1 1
Cel mal mare şl vast magasln şl singurul care vinde eflin. pilnlc soseso încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria nbstră Fabrică, luorate de noi.
12.96,	13.96, 14.95
12.96,	13.95, 14.96.
13.96,	14.96, 16.95
12.95,	13.95, 14.96
13.95.	14.95. 16.95
Preţnrl corente la Ghete de Bărbaţi: de	Vas	cu Elastio	sad	Şireturi	Lei	10.95,	11.96,	12	96,	13.96.
>	>	»	Nasturi	»	12.96,	13.95,	14.95	15.95
»	Lack	cu Elastic	saă	Şireturi	»
t	•	»	Nasturi	■
» Chevreau cu Elastio	»
»	»	• Nasturi	»
Preţnrl corente la Ghete de Dame:
de Ohevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.96, 13.96.
»	»	»	» Botonî » 11.96, 12.96, 13.95,
»	» Colori »	»
>	Gems ou Nasturi şi Şireturi Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi Idem ou Şireluri şi Nasturi Idem de Lack diferite forme
14.95,
15.96.
16.96.
12.96, 13.95, 14.96,
7.95,	8.95, 9.96.
6.95,	6.95.
6.95,	7.95, 8 95.
6.96,	6.95, 7.95,
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacâ, Albe, Colori, Negre pentru Dame Lei 2.50.
8.95, 9.96.
» Bărbaţi » 2.95. Rupăndu-se la incercare, se dă altă pereche.
Magasxn la tote Sesânele, Calea Ficloriei No. 27, alături de Politia Capitalei. Bucureşti.
tTtttt
Inst. r|p Arte Grafice Carol Gobl!
www.c
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei
Cititorii rerietel Tor avC un aeiŞOmlnt >1 6% din preturile însemnate, preaentl»-cuponul.
s-
K»*~
m-
w
IL-
Wr-
t T T -j- -ţ- T T T -T-
cu, Str. Doamnei, 16.	12.950