Anul VIII No. 17 23 Ianuarie 1905 PPlPfPPg • —■ HDonameticui in » » 6 ltinf » 3 | Un niirnăr. . . , taluri 1 leu linia. Mica publicitate, Abonamentul în ţarâ pe an Liei S I Abonamentul în străin. pe an lei 8 ........15 bani 5 bani cuvîntul. Manuscriptele ne; lleat£ se ard. 24 lAM’ARlE.-O. Coşbm*. Vaticanul.—Kteftuila D. Bălihrcsen. Instrucţia în Japonia. — Dr. Irimia I'oposca, îngrijirile ce trebuiesc date opelor borţoase in timpul naşterii, precum şi mânjilor după naştere, până la vârsta punerii lor la muncă.—A. Vântul, Pinguinii. — V. S. Mo ga, Cronica agricolă şi economică şi cultura cartofului. — Adunarea generală a Societăţii Steaua».—Lista câştigurilor loteriei Bisericii Buna-Vostire din Buzău.—De pe Domeniile Coroanei. — Informaţiuni.—Licitaţiuni.—Bibliografie.—Mulţumiri. Sfaturi: Când se înneacâ cu sâmbure.—Pentru a mări mirosul trandafirilor. Uiistraţiuni: Alexandru Ioan I Cuza.—Napoleon III — Mihail Cogulniceanu.—Vaticanul.— Pinguin. 24 IANUARIE u ziua de 24 Ianuarie revine, în fiecare an, aducerea aminte a unor momente mari şi grele ale neamului nostru. Votul dat în Bucureşti de către Adunarea electivă, prin care se proclama cu unanimitate Domn al Munteniei alesul Moldovenilor dela 5 Ianuarie, este nu numai primul pas către ţinta dorită de toate sufletele patrioţilor, dar este dovada unei hotărîri energice a reprezentanţilor ţării, este a-tirmarea voinţei ei faţă eu neinvoirea puterilor mari, cari lăsase două state deosebite, prin Con-veniiunea din 1858. Sărbătorind estimp ziua aceasta mare din istoria renaşterii poporului român, punem sub ochii cititorilor noştri un important act: adresa pe care Domnitorul Cuza a făcut-o către cele 7 puteri garante după alegerea sa ca llomn al ambelor principate. www.dacoromamca.ro Alexandro Ioan I Cuza. www.dacoromanica.ro ALBINA 439 «Adunarea electivă a Moldovei în seanţa sa din 5 Ianuarie, ■ m’au ales în unanimitate Domn al Moldovei. Acest onor nesperat de mine îmi impunea datoria către ţară de a con-«sacrâ toate puterile mele în serviţiul ţării mele şi nu m’am stânjenit nici un minut de a luă greaua sarcină a guvernului. «Astăzi Adunarea Electivă a Valaliiei concentrează ase-mine asupra persoanei mele unanimitatea sufragelor sale, *proclamându-mă Domn Ţării-Româneşti. Din această ho-tărîre a ambelor Adunări naţionale, surori prin atâtea tit-«luri şi mai ales prin simţirea patriotismului, isvorăşte o semnificare îndestul de viderată pentru toţi, adică unirea completă a principatelor pe care naţia română au voit a «o întemeiâ. Eu nu pot atribui alt înţeles alegerii mele şi cred că compatrioţii mei m’au ales ca reprezentantul aces- Napoleon III. tei idei măreţe de (la) a căreia realizare ţara leagă fericirea sa. «Sufragele lor unanime îmi permit astăzi de a fi organul «lor şi dar nu voesc a pierde nici un moment fără ca să viu a face o supremă chemare la magnanimitatea marilor puteri, cari ne-au dat până acum atâtea dovezi de interes. «Persistenţa Românilor în dorinţa unirii este o dovadă netăgăduită că satisfacerea adevăratelor trebuinţi şi a aspi-«rărilor legitime a ţării, consistă în realizarea completă ai «acelei dorinţi. Acea persistenţă ne va fi un titlu în ochi www.dacoromanica.ro «puterilor şi îndrăsnim a spera că ea ne va merită o apro-«baţie unanimă în consiliurile Europei. «Plin de încredere în înalta dreptate a puterilor, noi le rugăm de a consfinţi actul măreţ ce am îndeplinit şi de a «feri astfel naţia română de adânca disperare în care ar «cădea, dacă ar vedea înlăturându-se realizarea dorinţei sale «cea mai scumpă şi cea mai statornică. «Inteineindu-mă pe votul Adunării ad-hoc, rostit din nou «de Adunarea Moldovei în seanţa sa din 5 Ianuarie, con-«statez încă odată că ţara au cerut unirea cu un Prinţ străin. «Cât pentru mine personal, am lucrat totdeauna la succesul «acestei combinări şi alegerea mea nu au putut slăbi nici-«decum convingerile mele de mai nainte. Mihail Kogălniceanu. «Lipsit de ambiţie personală şi nedorind alta decât binele-«ţării mele, aşa precum ea îl înţelege şi îl cere, nu am trebuinţă de a declară că voiu fi totdeauna gata de a mă în-«toarce la viaţa privată şi că nu voiu consideră retragerea «mea ca un sacrificiu, dacă marile puteri, luând în băgare «de seamă dorinţele legitime ale unei naţii ce aspiră a se «desvoltă şi care vede dinaintea sa deschizându-se calea unui nou viitor, ar consfinţi prin a lor hotărîri o combinaţie ce pentru această naţie ar împlini toate sperările ei.» (Monitorul Oficial al Moldovei No. 30 dela 5 Februarie 1859). Apelul Principelui român n' a fost ascultat atunci şi, numai clupă mari greutăţi, puterile Europene au recunoscut definitiv unirea la 11 Decemvrie 1861 www.dacoromamca.ro ALBINA 441 •când principatele au devenit o singură ţară; iar dorinţa divanului ad-hoc de a avea un principe străin s'a împlinit numai în 1806. Dăm în numărul acesta portretul Domnitorului Cuza, alesul dela 24 Ianuarie, portretul împăratului Francezilor Napoleon III care a sprijinit realizarea dorinţelor Românilor, precum şi chipul aceluia care a avut în Moldova rolul principal în lupta pentru unire: Mihail Kogălniceanu. Fie ca aducerea aminte a acelor vremuri să ne dea învăţătură că tăria şi stăruinţa duc totdeauna la izbândă. ---- • --------- V ATICA NUL •ţ/$)SU *riaşele clădiri cari alcătuesc Vaticanul sunt aşezate . tocmai pe locul în care pe vremea celor dintâiu îm-pârâţi ai Romei eră locul de petrecere a bogaţilor (9 din Roma; iar centrul Vaticanului, vestita biserică a sfântului Petru, e pusă drept peste circul împăratului Nero, pe locul udat de atâta sânge de martiri creştini. Pe ruinele circului a făcut împăratul Constantin cel mare o biserică foarte frumoasă — e cel dintâiu împărat creştin al imperiului roman — cu o faţadă ce avea peste o sută de coloane de marmură cu mosaicuri preţioase. Aproape o mie de ani această biserică a rămas neîntrecută şi toată lumea o admiră ca pe cea mai minunată clădire a tuturor ţărilor creştine. Cu timpul, pe lângă biserica aceasta s’au clădit spitale pentru săraci şi mănăstiri, aproape de ea erau cinci cimitire mari dintre cari unul mai este până in ziua de astăzi, vestitul Campo Santo. Şi s’au tot înmulţit clădirile pe lângă biserica lui Constantin, şi complexul lor a început să ia numele de Vatican, după colina pe cari erau aşezate. Episcopii Romei — sau Papii după numirea catolică—nu locuiau la început in Vatican ci în partea opusă a Romei, in Lateran, într’un vechiu palat pe care li-1 dăruise, se zice-, www.dacoromanica.ro 442 ALBINA tot Constantin cel mare. Numai la sărbători mari se duceau Papii cu tot alaiul după ei în Vatican, ca să oficieze. La anul 847, Saracenii au jâfuit întreg Vaticanul, şi a-tunci Papa Leon IV a împrejmuit cu un zid puternic toate clădirile Vaticanului, şi astfel a făcut o cetate numai de spitale, de mănăstiri, cu o biserică în mijloc. Insă cu vremea pe timpul certelor religioase şi a luptei între Papi, Roma s’a pustiit tot mai mult, şi tot mai mult s’a pustiit cetatea Vaticanului, care se numiâ şi Leonina, adecă cetatea lui Leon. Feluritele clădiri bisericeşti s’au ruinat, însăşi biserica lui Constantin s’a prăbuşit. Papii, tot în certuri, erau mai mult fugari; într’aceiaşi vreme erau câte 2 — 3 Papi cari îşi disputau scaunul. Abia Papa Martin V, când s’a întors în Roma şi a văzut starea ticăloasă în care se găsea Vaticanul — odăile n’aveau nici ferestre, uşile n’aveau broaşte! — şi-a pus tot gândul să reclădească Vaticanul şi să-l facă o podoabă a Romei. Din zidurile cetăţii lui Leon nu rămăsese de cât ruine, iar Martin le-a dat şi pe acestea jos şi a şters urmele cetăţii. După el Papa Nicolae V a început să reclădească totul din temelie şi el a început şi clădirea vestitei biserici a Sfântului Petru. Deşi ea a fost începută după un plan, a ieşit cu totului tot altfel decât cum eră plănuită, căci dăinuind clădirea ei dela 1552 până la 1626, toţi Papii câţi au stat în scaun în vremea aceasta, au dorit să facă schimbări, să facă lărgiri, la planul bisericii. In sfârşit Papa Urban VIII s’a grăbit s’o isprăvească şi s’o sfinţească. Biserica a costat peste o sută douăzeci şi cinci de milioane de lei, în banii noştri de azi, o sumă care pe vremea aceea a banilor scumpi e aproape de necrezut. Negreşit, biserica e uriaşă; numai pentru întreţinerea ei se cheltuesc în zilele noastre câte 150.000 de lei pe an. Interiorul bisericii e lung de 187 metri, înălţimea cupolei este de 117 metri. Drept sub cupolă este altarul principal al bisericii, la care serveşte numai Papa; iar sub altar, după tradiţiunile catolicilor ar fi mormântul Sfântului Petru, care e încunjurat de 89 de lampe ce ard veşnic. Clădirile celelalte ale Vaticanului formează un patrat lun-gueţ împrejurul bisericii Sf. Petru. Terenul ce-1 ocupă e enorm. Numărul odăilor şi al sălilor din Vatican ar fi de 11.000. Fără îndoială deci, că Vaticanul e cea mai mare www.dacaramamca.ro 448 ALBINA dintre reşedinţe. Clădirile au câte 4 — 6 caturi, şi toate încăperile acestea, sunt locuite, sunt îndesuite de popi şi călugări şi de câţi funcţionari are Papa. In Vatican sunt adunate neînchipuit de multe lucruri de artă. Capelele sunt împodobite cu zugrăveli de cei mai mari maeştri în pictură ai Italiei, arabescurile şi mosaicurile, lucrările sculpturale te farmecă la tot pasul. Pe lângă aces tea, se află o galerie cu nenumărată mulţime de tablouri, adunate de atâţia Papi în cursul vremii, se mai află şi un «museu antic,» cu o colecţiune foarte bogată de statui antice. Şi pentru ştiinţă s’au îngrijit Papii. Luxoasele săli ale bibliotecii Vaticanului cuprind peste o jumătate de milion de volume, între cari vr’o 40.000 de manuscrise foarte vechi, multe chiar de dinainte de Christos. O neînchipuită bogăţie de documente pentru istoria medievală se află în cele 11 săli ale arhivei. In dosul Vaticanului se întind uriaşe grădini şi parcuri de o nespusă frumuseţe. Odată Papii au avut putere mare nu numai bisericească, ci şi lumească. In mijlocul Italiei, împrejurul Romei, şi cu acest oraş drept capitală, ei aveau un stat bisericesc, cu armata sa, cu banii săi. Suveranul Italiei eră Papa, cu puterea unui domnitor lumesc. Dar după ce s’a făcut unirea definitivă a tuturor statelor italiene într’un singur regat, la 1870, regele Victor Emanuel, primul al Italiei, şi-a mutat reşedinţa în Roma, căci acolo doreau toate statele unite să fie capitala regatului şi nu Turin, unde fusese capitala lui Victor Emanuel ca rege al Piemontului. Papa s’a împo trivit, pe cuvântul că Roma e capitala statului său papal şi nu pot fi doi domnitori într’o capitală. Italienii insă n’au voit să ţie seamă, ba abia la câteva luni după unirea Italiei, un decret regal a încorporat statul papal la Italia, căci acum la rândul său, regele ziceâ, că în mijlocul unui stat nu poate să existe alt stat. Şi astfel guvernul Italiei a stins cu totul puterea lumească a Papei şi i-a luat statul; însă a recunoscut pe Papa de Suveran lumesc şi i-a dat trei ţinuturi: Vaticanul, Luteranul şi Villa Castell Gandolfo, să dispue de ele cum vrea. Aceste trei locuri în Roma sunt pământ neutru şi nu stau sub puterea regelui Italiei. Tot odată, guvernul Italiei a statorit în buget o rentă anuală pentru Papi de 3 milioane şi 225.000 de iire. Insă nici www.dacoromamca.ro Vaticanul. •,i www.dacoromanica.ro ALBINA 445 Papa Piu IX, sub care s’au întâmplat acestea, nici urmaşul său Leon XIII şi nici cel actual Piu X n’au cerut nici odată această sumă, aşâ că rentele anuale până acum — dacă Papii ar voi să le ceară—cu dobânzile şi dobânda dobânzilor lor dela 1870 încoace, s’ar ridica Ia sute de milioane pe cari guvernul ar trebui să le plătească. Nici de dreptul celălalt, de a dispune de trei ţinuturi, n’au făcut Papii us, ci şi Piu IX şi Leon XIII au stăruit să rămâie in Vatican şi să nu iasă din el, ţinând că sunt robii regelui Italiei. Intr’adevăr de 34- de ani acum, papii n’au ieşit nici odată din Vaticanul lor nici măcar până în cea mai apropiată stradă a Romei. (x. Coş buc. Instrucţia în Japonia (Priviri Jenerale). in timpurile cele mai vechi, instrucţia a fost destul de M ,J; răspândită în Japonia, nu numai In clasele înalte ci şi în popor. Programul studiilor, foarte simplu de alt-L‘-r > fel, era acelaş pentru toţi; puţini învăţau mai mult vio decât cunoştinţele elementare trebuincioase vieţei, pe cari le complectă cu câteva noţiuni de morală împrumutată când dela Budhism, când dela Confucjsm. Din acest punct de vedere Budhismul a înrâurit mult în timpul epocei mijlocii a Japoniei, dela anul 600 până la 1600. Venită din China, această religiune se înplântâ în ţară cu o putere nepomenită şi în puţin timp pătrunse în naţiunea Japoneză, ca o sevă dătătoare de viaţă, care reînviâ şi prefăcu totul. Artele, ştiinţele, medicina mai ales, poezia dramatică, politica, toate fură schimbate dela un cap la altul, şi pretutindeni Budhismul îşi lăsă urmele sale puternice. Instrucţia publică nu putu nici ea să reziste acestei puteri, şi în realitate preoţii budhişti, cari transformară templele lor în şcoli, fură în timp de zece secole, educatorii poporului Japonez. Apoi de odată această putere predomină-toare a Budhismului scăzîi. Marele Shagun Yeyase, care era un discipol credincios al lui Confucius, scoase doctrinele acestuia la modă şi astfel dintr’o zi într’alta, Confucismul, care introdus în Japonia de mai mult de 15 secole, odată cu civilizaţia chineză, stătuse în umbră, ajunse deodată pei la 1650, baza educaţiunii oricărui Japonez instruit. Această doctrină, cu principiile sale de morală practică, bazată pe supunerea absolută părinţilor, profesorilor şi prin- www.dacoromanica.io 446 ALBINA ţului, fu primită de toată societatea feudală a vechei Japonii, şi două secole, în tot timpul domniei dinastiei Shogun Tokugava pană la revoluţia dela 1868, cele Patru Cărţi şi cele Cinci-Canoane, Shi-Sho şi Go-Kic, fură cărţile clasice, pe cari tinerimea japoneză le învăţă pe din afară. Yeyase introduce chiar în legislaţiune principiile Confucismului, astfel în cartea sa întitulată: «Cartea celor o sută de legi», se exprimă astfel: «Fiecare supus trebuie să-’şi dea pentru împărat toate puterile, inteligenţa şi averea sa; flecare copil pentru părinţii săi, fiecare elev pentru profesorul său; căci împăratului îi datoresc hrana, părinţilor existenţa, iar profesorului instrucţia ; şi nu poate fi viaţă fără aceste trei bunuri». Pe lângă acele două cărţi, puţină istorie şi literatură complectau cunoştinţele intelectuale ale unui şiolar. Din această epocă influenţa ideilor occidentale începu a se simţi prin contactul unei mici părţi din populaţie cu Olandezii stabiliţi la Nagasaki. Dar cum studiul noutăţilor europene eră aspru oprit de guvern, câţiva curioşi numai, cu pericolul propriei lor vieţi, putură să înveţe limba olandeză, atât în cât să poată citi şi să înţeleagă cărţile ce-şi procurau. Revoluţia dela 1868 şi deschiderea Japoniei străinilor, schimbară cu totul vechiul sistem de educaţiune. Din acest moment toate reformele intreprinse de guvernul japonez, fură dominate de ideea, că trebuie a asimila cât se poate de mult cultura generală, cunoştinţele şi chiar felul de a gândi al poporului japonez, cu acelea ale naţiunilor europene. Astfel organizaţiunea diferitelor ordine de învăţământ, me-toadele de predare şi programele chiar, fură în cea mai mare parte copiate după ale occidentalilor şi un puternic îndemn fu dat instrucţiunii în această direcţiune. Ministerul instrucţiunii fu înfiinţat la 1871, pentru a centraliza diferitele servicii privitoare la învăţământ. Mişcarea culturală a mers crescând din an în an în toate direcţiunile şi azi e sigur că Japonia, are o organizaţiune a învăţământului dacă nu de tot perfectă, dar care a dat vădite progrese comparativ cu trecutul. Şcoli primare sunt înfiinţate până şi în cele mai mici sate din cele mai depărtate provincii, şcoli normale de învăţători şi învăţătoare sunt mai pretutindeni, iar în oraşele mari sunt multe şcoli speciale technice pentru trebuinţele industriale ; vin apoi şcoli de surdo-muţi, orbi etc. Pentru studiile superioare posedă două Universităţi, una la Tokio fondată la 1877 şi cealaltă la Ivioto înfiinţată numai de trei ani. Cea din Tokio are şease facultăţi: Facultatea de drept, de medicină, litere, ştiinţe, agricultură şi archi-tectură. Medicina a rămas până acum numai sub direcţiunea profesorilor germani Celelalte facultăţi au profesori de www.dacoramaiiica.ro ALBIM A 447 diferite naţionalităţi, alături bine înţeles cu un mare număr de profesori japonezi. In 1901 Universitatea din Tokio, avea 175 profesori şi mai mult de 2.000 de studenţi; dintre cari 308 au fost titraţi în acel an: 97 în drept, 23 în medicină, 50 în litere, 18 în ştiinţe, 40 în agricultură şi 80 cu diploma de ingineri. Afară de aceasta, guvernul japonez plăteşte în diferitele şcoli 200 străini însărcinaţi cu predarea limbilor străine. Pentru a avea o idee mai lămurită despre desvoltarea instrucţiei în Japonia în aceşti din urmă ani, putem privi următoarele tablouri luate după statisticele oficiale şi arătate de d-1 Henri Dumolard, fost profesor universitar la Tokio, în lucrarea sa din 1904 «Le Japon politique, economique et social». 1) Numărul şcoalelor. ANII ŞCOALELE i- ■ — Total "Sub controlul Al guvernă- direct al mintelor pro- Particulare. statului vinciale. 1897 19 23.216 2140 25.375 1898 18 23.555 2021 25.594 1899 20 23.669 1950 25.639 1900 21 26.328 1379 27.728 1901 21 20.621 1762 28.404 2 ) Numărul elevilor cari urmează la şcoală. ANII IN SCOALELE Total Statului Ale provinciilor Particulare 1897 7918 3.132.412 145.380 3.285.710 1898 8192 3.318.013 139.595 3.455.790 1899 8448 3.476.505 137.863 3.622.811 1900 8876 3.654.008 139.299 3.812.183 1901 9321 3.872.794 148.858 4.030.973 www.dacoromanica.ro 448 ALBINA Media între copiii în vârstă de a merge la şcoală şi cei cari urmează. ANII ŞCOLARI La ambele sexe Băeţi Bete 1897 71,66 la sută 36,46 la sută oo,14 o i0 1898 74,76 » » 40.59 » » 58,73 » 1899 77,14 » » 44 67 » » 61,72 » 1900 76,65 » » 43,87 » » 61.24 » 1901 79,00 » > 47,54 ». 64.22 » • Daca am privi cu douăzeci de ani în urmă, am vedea că această proporţie a trecut în acest limp dela 40% ia 79% la băeţi, dela 15,5% la 47,54 % pentru fete şi împreună dela 28.5% până la 64,25%. Intru cât priveşte instrucţia fetelor, aceasta n’a fost câtuşi de puţin uitată şi posedă o mulţime de şcoli primare, secundare, şcoli normale şi o Universitate specială pentru femei «Nippon Ioshi Daii Gakko», care a fost fondată la Tokio prin iniţiativa câtorva oameni eminenţi ca: Contele Okuma, Contele Idjikata, Baronul Shibusava şi Financiarul Sumitone, şi care funcţionează dela 20 Aprilie 1901 sub direcţia d-lui Naruse. Nu trebuie pierdut din vedere, că iniţiativa particulară, care a dat un bun exemplu cu fondarea Universităţii femenine clin Tokio, a contribuit foarte mult să umple golurile lăsate de stat în instrucţie, din cauza micei sume ce budgetul prevede pentru aceasta. Dintre creaţiunile sale, două mai cu seamă trebuiesc citate: Şcoala Waseda la Tokio, datorită generosităţii unuia clin cei mai luminaţi oameni de stat Japonez, Contele Okuma şi a Colegiului nKeio Gidjilcu» fondată şi dirigiată până la moartea sa, în 1901, ele Fukuzava. Iată ce zice despre acesta Chamberlaine în «Things Japa-nese» pag. 121: «Scriitor al cărui stil era de o claritate admirabilă, director al unui ziar foarte răspândit, neperzând din vedere nici odată trebuinţele momentului; eri partisan al Cristianismu-lui, căci astfel putea să câştige pentru japonezi bunăvoinţă a occidentalilor; azi al Budhismului, căci doctrinele acestuia se potriveau cu ideile progresului şi al dezvoltării; pe rând j prietenul sau duşmanul străinilor, căutător inteligent, exagerat chiar câte odată; acest eminent educator, care ar li trebuit să fie Ministru al instrucţiei publice, dar care a fugit întotdeauna de onoruri, este tatăl intelectual al unei mari www.dacaromamca.ro At.RINA 449 părţi din oamenii cari sunt azi în capul afacerilor Japoniei». Cel mai mare avânt şi cea mai interesantă organizaţiune în Japonia, o au şcoalele de meserii. Aceasta s’a impus din cauza marei dezvoltări, ce a luat în anii din urmă industi'ia. Recunoscut este, că în domeniul instrucţiunii ca şi în toate celelalte, de patruzeci de ani încoace, Japonia a făcut foarte mult. Ştefania 1). Bălăcescu. Institutoare. îngrijirile ce trebuiesc date epelor borţoase in timpul naşterii, precum şi mânjilor după naştere, până la vârsta punerii lor la muncă. învăţătorul. Sf. Duminecă de astăzi să ne fie într’ajutor. Sătenii. Să te auză Dumnezeu. învăţătorul. Vă aduceţi neîndoelnic aminte despre ce v’am spus, ce am să vă tăinuesc astăzi. Moş Gheorghe. Da. învăţătorul. Luaţi aminte. Eapa cu câteva zile mai înainte, arată oarecari semne cari dovedesc apropierea ceasului fătărei. Se înfăţişează cu totul liniştită, pântecele ei mare se lasă, atârnă în jos, ceea ce face ca deşerturile să se pară goale, scobite. Ugerul se măreşte şi din ţâţe curge în picături un lichid lipicios gălbui, colastra. Când vedem toate acestea, trebuie să avem ochii în patru, adică să îngrijim eapa de aproape, timpul naşterii putând sosi dintr’un moment într’altul. Pentru aceasta este înţelept de a o pune într’un grajd deosebit, sau în lipsă la capătul grajdului, într’o stânoagă mai largă, aşternân-dui-se pae din belşug. De altfel, când eapa este liberă, de capul ei, la păşiune pe câmp, mintea ei singură o face a se retrage într’un umbriş, la un adăpost firesc, pentru a naşte. Fătarea se arată prin oarecare nelinişte, din partea ei. Eapa este închietată, se uită împrejuru-i, bate din picioare. Aruncându-şi privirea când într’o parte când într’alta a pântecelui, se culcă şi se scoală, nu însă brusc, repede, fără îngrijire, ca în caz de mătrici, ci încetinel, cu băgare de seamă. Această stare datorită primelor dureri ale facerii, se însoţesc îndată şi de opinteli, cari la început rari, se îndesesc din ce în ce, până când mânzul este dat afară, este născut. Eapa fată de obiceiu stând în picioare, mai rar culcată. In condiţiuni bune, când eapa este sănătoasă şi mânzul se găseşte firesc dezvoltat şi aşezat în pântecele ei, fătarea nu ţine mai mult de un sfert de ceas. In tot timpul fătărei, eapa trebuie lăsată cât se poate de www.dacoromamca.ro 450 ALBINA liniştită. Omul, stăpânul, să stea deoparte, ne turburând-o întru nimic. Când se întâmplă, ca să treacă mai mult timp, câteva ceasuri, şi eapa cu toate muncile pe cari le face, nu poate să nască, atunci să fim încredinţaţi că trebuie să fie o pricină, fie din partea ei, fie din aceea a mânzului, care împiedică mersul regulat al fătării, şi deci urmează să-i dăm ajutorul nostru. Cazuri de asemenea natură se întâmplă, este drept, rar la eapă, în schimb însă, ele sunt foarte periculoase. De aceea, când avem nenorocul să dăm peste un astfel de caz, cel mai bun lucru este de a nu pierde vremea, de a nu ne amestecă noi, care nu ne pricepem în destul, ci să chemăm neîntârziat pe d-1 medic veterinar. Ion Bondocică. Eu acum doi ani am păţit urât cu una din epele mele, nu putea să fete cu nici un chip, se trudea, şi se svârcoliâ biata, de-ţi era mai mare jalea de chinurile ei. Partea mea a fost că chiar în ziua aceea venise în comună d-1 Veterinar: i-am spus păsu, a lăsat tot, şi a venit în grabă la mine. Ce a făcut el, ce a dres, că a scăpat eapa, şi a scos şi un mânz viu; trăeşte, este un cârlan de toată isprava. Este drept că a muncit bietul d-1 doctor ca două ceasuri, îl trecuse năduşeala. Ion I. Bondocică Da, aşa este, cum spune taica. D-1 d-r m’a pus şi pe mine de i’am dat ajutor, nu m’a lăsat însă să umblu cu ceva, până nu mi-am tăeat unghiile dela mâini şi m’am spălat bine cu apă şi cu săpun, şi chiar după aceea nil îmi da voie să pun mâna pe picioarele mânzului sau pe eapă, decât după ce le udam într’un fel de apă albă, cu miros tare, îi zicea creolină. învăţătorul. Da aşa trebuia să lucreze d-1 Veterinar. Fără îndoială trebuie să fii curat pe mâini, cu unghiile tăete, când ajuţi la naştere. Ne luând asemenea măsuri, putem zgâriia cu unghiile şi bolnăvi eapa, aşâ în cât în loc ca să îi dăm ajutor, îi facem rău, putând noi înşine fi cauza morţii ei. Astfel de întâmplări nenorocite, neîndoelnic că se petrec multe şi la om, adică la femee, când moaşele sunt tembele şi murdare, când la spălăturile lehuzei întrebuinţează apă, murdară, încropită, în loc de apă fiartă în clocote şi apoi răcită până la căldicel, etc. îndată ce mânzul este fătat, cel dintâiu lucru ce are loc este ruperea buricului. Acest fapt se întâmplă îndată ce mânzul a ajuns pe pământ, când eapa fată în picioare, sau atunci când se scoală, dacă naşterea s’a petrecut fiind culcată. Se întâmplă câte odată ca cordonul buricului să nu se rupă, atunci eapa se întoarce şi îl rupe ea singură, cu gura. După ruperea cordonului, nu se produce nici o scurgere de sânge îngrijitoare. Când insă buricul sângerează afară din cale, se va opri sângele, legând buricul cu o sforicică 4 www.dacaramanica.ro ALBINA 451 curată, cam la un lat de mână departe de pântece. Această legătură se va pune în totdeauna, când buricul nu a fost rupt, ci tăeat cu foarficele sau cu un briceag curat. ■De obiceiu mânzul naşte gol, neînvelit în nimic, se întâmplă totuşi, deşi rar, ca el să iasă îmbrăcat în căiţă, care este una din învelitoarele în care el a fost ţinut în pântecele mamei. In asemenea caz acea învelitoare trebuie repede desfăcută, căci altfel mânzul se înăbuşe în ea şi moare. De altfel eapa singură o rupe cu gura şi chiar poate să o mănânce. îndată ce buricul s’a rupt sau s’a tăeat, mânzul începe să răsufle. Mânjii născuţi în căiţă precum şi cei cu nările acoperite cu lichide şi zemuri lipicioase, nu pot să răsufle, de aceea căiţa trebuie îndată ruptă şi botul mânzului stors cu mâna. Unii ţărani, vizitii, rândaşii, etc. făcând această treabă zic despre acei mânji că le-au tras splina pe nas, şi deci rămânând fără splină, au credinţă despre ei, că ajung iuţi mama focului şi fără preget. Această credinţă a lor este o curată năzbâtie, splina ne aflându-se nici odată la nas şi nici nu să poate trage pe nări. Unii mânji născuţi mai anevoe şi chiar dintre aceia fătaţi cu înlesnire, se arăt la naştere moi, amorţiţi, nu respir. In astfel de împrejurări nu vom pierde nici decum vremea, ci neîntârziat vom căută de a i face să mişte, să răsufle. In a-cest scop li-se vor suflă aer cu gura pe nări, se vor trage de mai multe ori încetinel de limbă, li-se vor mişcă cu măi-nele pieptul ca şi cum ar respiră, făcând acestea până ce îi vedem că respiră. îndată ce mânzul este fătat, eapa se întoarce cu capul către puiul său, îl miroase, lingându-1 peste tot corpul. Această lingere foloseşte mult mânzului, uscându-i părul de smârcurile în care a trăit în pântecele măsei, făcând în acelaş timp ca sângele din piele să circule, să se mişte mai iute. Când eapa nu se arată înclinată a îndeplini această lucrare vom alergă pentru a o face să-l lingă, la un mic şiretlic, adecă vom presără un pumn de tărâţe amestecate şi cu niţică sare pisată, pe trupul mânzului; ea voind să mănânce acele tărâţe, le linge, lingând în acelaş timp părul micului animal. Dacă încă şi prin acest vicleşug nu am putut hotărî eapa ca să-l lingă, atunci nu ne rămâne de făcut decât să executăm noi lucrarea de svântare a mânzului, pentru care sfârşit ne slujim de o petică de postav de lână, cu care îl frecăm peste tot corpul. Irimia Popeseu. Medic-veterinar Şcoala face din animal om, şi altoiul din pom, pom. www.dacoromanica.ro ALBINA 452 e"R 6 N I G A ŞTI îNŢIflGĂ P i ni u i n i i. 4 1 Această numire vine dela cuvântul latin pinguisy care însemnează gras, şi cu drept cuvânt, fiindcă pinguinii au corpul lor acoperit cu prisosinţă de o grăsime oleioasă. Aceste pasări trăiesc mai cu seamă în ţările friguroase. Ele părăsesc foarte rar marea şi nu se arată pe ţărm, decât în timpul scoaterei ouălor, afară numai dacă vânturi puternice nu le silesc să iasă la ţărm. Pe uscat pinguinii stau drept, rezemându-se oarecum pe coadă, sau mai bine pe partea unde sunt aşezate penele dela coadă. Ei ţin capul în sus şi gâtul întins, pe când micile lor aripioare înaintează ca două braţe. Când pinguinii merg în cete dea-lungul unei stânci, ei seamănă de departe cu nişte soldaţi aliniaţi. La anumite epoce ale anului, pinguinii se întrunesc pe ţărm şi pare că se sfătuesc între dânşii» Aceste adunări, ţin câte două sau trei zile. Când s’au înţeles odată asupra obiectului în dis-cuţiune, încep lucrul cu stăruinţă. Pe un şes aproape de două hectare, unul din pinguini trage cu ciocul patru linii, alcătuind un pătrat, din cari una din laturi paralelă cu ţărmul apei* rămâne totdeauna deschisă, pentru a servi de intrare şi de eşire. Apoi cu ciocurile adună pietre din împrejurimi, pe cari le îngrămădesc în afară de laturile pătratului, construind astfel nişte ziduri mici înzestrate cu câteva porţi. In timpul nopţei aceste porţi sunt păzite de sentinele. Apoi întregul teren îl împart în patrate destul de largi, pentru a primi un număr de cuiburi, lăsând un drum între fiecare pătrat. Un arhitect n’ar face mai bine. Oeeace este ciudat, e, că alte pasări numite Alba- www.dacaramanica.ro ALBINA 453 trosii, se unesc în epoca clocirei ouălor cu pinguinii' pentru a şi face cuiburile împreună cu ei. Alături cu un cuib de pinguin se vecie un cuib de albatros. Tot poporul acesta de pasări, diferite prin con-formaţiunea corpului şi a obiceiurilor, trăeşte în cei mai buni termeni de prietenie. Fiecare e ca la dânsul acasă. Dacă întâmplător ar fi de făcut vre-o imputare, s’ar putea cel mult face pinguinului, că fură câte odată cuibul vecinului său albatros. Pinguin. Alte pasări de mare vin de asemenea, să ceară ospitalitate de la această mică republică de paseri. Ou voia stăpânilor locului ele îşi aşează cuiburile în pătratele neocupate. Femeea pinguinului nu face de cât un ou şi nud părăseşte de cât pentru câteva momente. Bărbatul o înlocueşte, când ea se duce să-şi caute hrana. Aceste pasări sunt aşâ de numeroase în mările arctice, că într’o singură coborâre, căpitanul englez Mood, a putut adună 100.000 de ouă de-ale acestor paseri. www.dacoramanica.ro 454 ALBINA Se deosebesc două specii de pinguini: «Pinguinul comun» (Alea torda) de mărimea unei raţe, ce lo-cueşte mările îngheţate, trece câte odată pe coastele maritime ale nord-vestului Franţei şi se reproduce în câteva insulioare ale Normandiei. A doua specie este «Pinguinul brachypter» (cu aripele scurte), numit şi «marele pinguin» (Alea impennis), care-i aproape cât o gâscă de mare. El locueşte în mările îngheţate şi nu vine în Franţa de cât întâmplător, când este adus de furtuni. Oul pinguinului este mult mai mare de cât un ou de găină, mai mult de cât atâta, e mai mare de cât oul ori cărei paseri din familia gallinaceelor. A. Vântul. Profesor. Cronica agricolă şi economică şi cultura cartofului. pagină dureroasă a lăsat anul 1904 în istoria agricolă şi economică a ţărei noastre, din cauza relei producţiuni a cerealelor şi mai cu seamă a porumbului, hrana zilnică a populaţiunei dela sate. Dela 1875 încoace, am mai a-vut ani răi ca anii: 1879— 1884— 1887— 1889 — 1893 —1894 — 1897 şi 1899, dar n’au fost aşa de răi ca anul trecut 1904, în care seceta, dela Mehedinţi până la Dorohoiu, a bântuit aşâ de mult în cât aproape toate recoltele au fost stricate, iar lipsa de păşuni a fost o adevărată nenorocire pentru animalele de muncă. Din causa relei recolte de porumb din anul trecut, care s’a pierdut şi s’a înregistrat ca an de tristă amintire în spaţiul nemărginit al acestei lumi. sătenii au suferit greu de tot şi această suferinţă li-a rămas ca moştenire încă şi pentru acest an, în care de-abia am intrat, îndatorându se pe la băncile populare, ca şi pe la proprietari şi arendatori. Mai toţi sătenii noştri în anii cei buni de producţiune nu se gândesc de loc la ziua de mâne, din cauză că le lipseşte învăţătura, care singură este în stare ale deschide mintea spre bine. Dacă pe lângă porumb sătenii ar cultivă şi cartoful, care de multe ori a scăpat populaţiunea germană, ca şi pe cea franceză şi engleză din ghiarele foametei, ei n’ar fi simţit atâta de a-dânc lipsa. Ori ce s’ar zice, cartoful este singura plantă care poate duce mai mult la secetă, şi pe care sătenii ar trebui să-l cultive, deşi Muscalii altă dată o numiau planta dracului, s’o cultive pe o suprafaţă mai mare. Se ştie că nu toate judeţele ţărei au (ost bântuite de o potrivă de secetă. Dacă în aceste judeţe cultura www.dacoramaiiica.ro ALBINA 455 cartofului s’ar fi făcut pe suprafeţe mai mari, se putea ajută sătenii din judeţele bântuite mai mult de seceta din anul trecut. Se ştie din istoria agricolă a Germaniei, că după loametea cea mare din 1774, dacă nu mă înşel, dându-se cartofului o mai mare importanţă în această ţară, populaţiunea n’a mai suferit de foamete. Cum trăeşte Slovacul din nordul Ungariei, ca şi Irlandezul, numai cu cartofi, şi rar de tot se vede în casa săteanului vr’o dată pâne făcută din trei părţi cartofi şi o parte lăină de secară, şi sătenii noştri să nu poată trăi cu acest cartof, 3 sau 4 luni de zile dintr’un an, la caz de lipsă de porumb? Nu eră mai bine ca milioanele ce Statul a dat pentru porumbul adus din America, să le dea sătenilor noştri pentru cartofi, în lipsă de porumb ? Daca la noi sătenii ar fi fost obişnuiţi cu cultura cartofului, puteau foarte bine ca îndată ce a venit ploile pe la 15 August, în cele mai multe părţi ale ţărei, să semene repede cartoful, care aveâ să crească destul de bine până la sfârşitul lu-nei Octomvrie, când se puteâ recoltă. Dar la noi îndată ce au început ploile prin luna August, marea agricultură în loc să se intereseze mai întâiu ............. 300,— 10) Subvenţia casei şcoalelor pe 1904 ............... 3.000,— 11) Cupoanele de 1 Iulie 1904 la scrisurile funciare urbane 5 la sută........................................... 425,— 12) Cupoanele de 1 August 1904 la obligaţiunile comunale şi judeţene 5 la sută........................... 237,50 10.855,37 PASIV 1) Costul efectelor în valoare nominală de lei 9.000 8.222,25 2) a. Taxa la Banca Naţională, pentru păstrarea efectelor, două mape pentru dosare, gumă-arabică, registrul alfabetic, mărci, legatul foilor din « Albina» cu membrii achitaţi în 1903, cărţi poştale, hârtie pentru dosare şi copierea listelor tipărite, plicuri, un registru de încasări, timbre a 30 bani, agiu la 200 lei argint, diferinţa la mandate, taxa timbrului de înregistrare la depunerea efectelor la Banca Naţională, costul broşurilor pentru Banca Poporului şi a celor distribuite gratuit, un registru pentru transcrierea compturilor de gestiune, un carton pentru păstrarea borde- www.dacoromanica.io 460 ALBINA rourilor, o ramă pentru tabloul cu medaliile societăţii, un carton cu pluş pentru medalii şi costul diplomei pentru medaliere; în total............................. 136,67 b. D-l Ion Gliiaţă, în calitate de secretar al societăţii 240,— c. D-l Mihail Sadoveanu, pentru scrierea: «Comoara Dorobanţului»........................................ 300,— d. D-lui Ion Mihălcescu şi Victor Puiu pentru scrierea : «Biserica ortodoxă română»................ 300,— e. D-lui Prof. dr. I. Simionescu, pentru scrierea: «Ce se învaţă dela un drum lung»..................... 300,— f. D-nei Laurenţia Gribincea ajutor pentru broşura: «Ştefan cel Mare»................................... • 150,— g. D-lui Al. Lepădatu, pentru scrierea asupra lui «Ştefan cel Mare»..................................• 300,— h. D-lui Petru Danielescu, încurajare pentru scrierile sale........................................ 70,— i. D-lui Ion Morariu, pentru serviciile aduse societăţii «Steaua».................................. 120,— j. Abonament la revista «Albina» dela 1 Octomvrie 1003 — 30 Septemvrie 1904 ........................... 5,— k. Revistei «Albina», pentru publicarea membrilor achitaţi în 1904 .................................... 180,— 3) Bani numerar aflaţi în prezent în casa societăţii 531.45 10.855,37 Recapitulând veniturileşi cheltuelile societăţii culturale - Steaua dela înfiinţarea ei, adică dela 1 Ianuarie 1901 şi până la la 31 Decemvrie 1904, găsim (având în vedere dările de seamă din fie- care an), următoarele: La ACTIV 1) Totalul veniturilor din anul 1901 ............. 11.466,15 2) » » » 1902 ............. 7.020,90 3) » » 1903 ............. 6.994,70 4) » » » 1904 ............... 8.520,25 Total . . . 34.002,00 La PASIV 1) Costul efectelor în valoare numinală de lei 32.000 şi anume: a) In recipisa Băncii Naţionale, sub No. 6.481 din 16 Ianuarie 1904 (14 scrisuri funciare urbane 5 la sută, Bucureşti)............................................... 23.000,— b) In recipisa Băncii Naţionale, No. 6.687 din 23 Iunie 1904, scrisuri funciare urbane, obligaţiuni judeţene şi comunale 5 la sută....................’.................. 7.500,— c) Aflaţi în casă în obligaţiuni judeţene şi comunale 5 la' sută................f . i f • p 1.500.— 32.000,— In valoare reală do lei 28.251,60 2) Clieltueli proprii ale societăţii pe anii 1901, 1902, 1903 şi 1904, adecă: a. Pe 1901................................... 1.131,99 b. » 1902 .................................... 1.181,13 c. » 1903 ...................................... 804,16 d. » 1904 .................................... 2.101,67 5.218,95 3) Bani numerar aflaţi în prezent în casa societăţii 531,45 34.002.00 www.dacaramanica.ro ALBINA 461 Casa fiind în regulă, ca şi scriptele societăţii, subscrişii cen-sori, pe deoparte vă roagă să aduceţi mulţumiri d-lui Petre Gâr-boviceanu, de chipul cum a condus casa societăţii şi de interesul ce a pus în încasarea cotizaţiunilor, mai ales că această grea sarcină o duce de aproape 4 ani, în mod gratuit, iar pe de alta mulţumindu-vă de încrederea cu care i-aţi onorat, dela înfiinţarea societăţii şi până azi, în conformitate cu art. 13 din statute, depune mandatul in mâna d.-voastră. înainte de a termină, caută, d-lor Membrii, să aducem la cunoştinţa d.-voastre, că până azi s’au imprimat 9 broşuri, a zecea fiind sub tipar şi că s’a publicat portretul M. S. Regelui şi al Yoevodului Ştefan cel Mare, iar portretul M. S. Reginei e în lucru. Ca deziderate propunem: 1) Să se găsească de d.-voastră un mijloc de colportagiu. 2) Ca broşurile ce se imprimă de societate, sa aibă un stil cât se poate de popular, ca sâ fie înţelese de săteni. 3) Să se publice nu numai lucrări inedite, ci şi din cele ale autorilor populari, cunoscute în destul de bine, de d.-voastră şi gustate de popor. r . ( C. Alexandrescu. Censori:^ pr Ecouoni p. ioncscu. Acest conipt de gestiune s'a votat cu unanimitatea voturilor, în şedinţa dela 10 Ianuarie 1905. Lista Oficială a câştigurile eşite la sorţi la prima tragere a loteriei pen'.ru construirea bisericii ,.Buna-Ves1ire“, din oraşul Buzău. Efectuată Iii şina «_ fâcut cacre şi tors. Se primeşte gogoşi pentru trasJS* borangicul cu maşini sistematice. Fondatorul şcoalei, Preotul Iconom, C. IONESCM. 52—1 Gel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilule aoseso încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Oopi din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi. Preţnrl corente la Bhete de Bărbaţi: 10.96 12.96, 12.96, 13.96, 13.96, 14.96, 12.95, 13.95, 13.95, 14.96, 11.96, 12 95, 13.96, 14.95 14.96. 15.95. 14.96 15.95 13.96. 16.95. de Vax cu Elastio sad Şireturi Lei i » » Nasturi » Laok cu Elastic sad Şireturi » » » Nasturi » Chevreau cu Elaatio » » » Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame de Chevreau negre cu Şireturi Lei » » » » Botoni » » » Colori » » » » Gems ou Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi * Idem cu Şirelurl şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri labulos de eftine. In tot deauna so găsesc mari cantităţi de mănuşi Glaed, Albe. Colori, i Negre pentru Dame Lei 2.50. 10.96, 12.95, 13.95. 11.96, 12.95, 13.95, 14.95, 16.96. 12.96, 13 95, 14.96, 16.96. 7.96, 8.95, 9.95. 6.96, 6.95. 6.95, 7.95, 8 95. 6.96, 6.95. 7.95, 8.95, 9.96. Bărbaţi > 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la tote Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Politia Capitalei. Bucuresci. 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albine!. Cititorii reriatei tot avă un scâgdmlnt. de 6®/0 din preţurile înseninate, preaentftnd eu pomii Wb fe- K- p $r |t- Y "y* •’i* ^ y y Ţ ^ *y* y* v^n* va* v^ Inst. de Arte Grafice CarnăiduM HiilintnmiimiMitfti Str. Doamnei. 16