Anul VIII
26 Decemvrlt 1904
No. 13.
ummee&
Comitetul de Redacţie; Ion Kaiinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc
General P V Năsturel G. Adamescu I Gtescu P. Dulfu V 5- Moja N Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^că.
s w'
Redacţia ş\ AdminiswwwHaroromftniraro
jNoua parjumerie şi Droguerie jt'îeOicinalâ T6MA EJ'RĂTULESeil
gucuresci. calea Griviţei No 145 (lâr^ââ Gara de Nord). 0ucurejti
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi poitugal, etc., ape şi pontezi de.quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină. vasilinâ, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete
Articole pentru menagin, ca : ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iarnă, etc,
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ciaiuri drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, so-iuţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi intrebuiuţate la vindecarea suferinzilor cărora sf. le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemul ului nervos îndepărtându-le ou totul anemia şi slăbiciunea generală.
liogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, plosci şi ligheane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază in orice parte a Ţărei, contra ram^urs, prompt şi cu
preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
,	__ '	52—13
www.dacoromamca.ro
Anul VIII.
No. 13
26 Decemviue I90-).
AUBINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
I. Kallnderu, Cursurile de adulţi. — Dr. I. Slmloncucn. Respectul bisericii. — Th. D. Spc-rantia, Puterea moralizătoare a teatrului.—V. S. Motru, Hrana vitelor In timp de iarnă.— C. I*. T., Războiul Ruso-Japoncz. — Stefania 1>. Bălăcesc»», Mormintele celor 47 Samurai Japonezi.—N. Bradea, Despre folosul tăvulucului. Molse I. Centn, Colinde. — E. M., Fabrica-ţiunea brânzei «Camembert» la Periş. — Ivan Blîznctzky, Scene din răsboiu. - De pe Domeniile Coroanei. —Anecdotă.—împăratul judecător. Informaţiuni.-Lista loteriei bisericii «Cuvioasa Paraschiva» din R. Sărat — Influenţa căldurii soarelui asupra pomilor, iarna.— Scrisori către redacţie.—Dela sate.— Mulţumiri.—Apel.— Bibliografie. — Licitaţiuni.
Sfaturi: Borş cu varză dulce.-Contra bătăei de inimă.—Cum trebuie dat ovăzul la cai. llustratiuni: Moş Crăciun. — Vederea exterioară a teatrului Naţional din Bucureşti.— O pagodă.
i i 1

i i JL JL JL
Pentru Sărbătorile Naşterei Mântuitorului lumii, Domnul Nostru Iisu5 Ghristos, Comitetul revistei, urează tuturor abonaţilor 5ăi, să le petreacă sănătoşi, zi-cându-le:
LA MULŢI AJSlI!
J *Y* *y*.	iAJ iAJ- iAJ	^ iAJ iAJ iA.
www.dacQromamca.ro
Mos Crăciun.
*
www.dacoromanica.ro
ALBINA
339
eui^sURiLE de; adulţi
Dăm loc circulării d-lui Ion Kalinderu, cu privire la foloasele cursurilor de adulţi şi al şăzătorilor, fiind încredinţaţi că pildele bune sunt cele mai temeinice pentru binele săteanului.
Domnule Agent,
In «Monitorul Oficial» No. 49 din 3 Iunie 1904, s’a publicat „Regulamentul pentru cursurile de adulţi“ întocmit de d-1 Ministru de Culte şi aprobat de M. S. Regele.
După cum aţi văzut din citirea lui, căci aveţi «Monitorul Oficial», scopul regulamentului e de a da o organizare uniformă acestor cursuri şi de a statornici normele, după cari urmează a se ţine.
Fiindcă Administraţia noastră s’a interesat încă dela început, de cursurile de adulţi, luând măsurile prevăzute în circulara No. 80 din Iulie 1898, şi a făcut şi face sacrificii însemnate pentru ele, atrag atenţiunea d-voastră, asupra numitului regulament şi vă invit a vă întreţine cu d-nii învăţători şi a avea toată grija, ca dispoziţiunile ce cuprinde, să fie întocmai executate.
Vă semnalez deosebit articolele 24 — 30 din regulament, unde se vorbeşte despre şezători, cari trebuie să fie introduse şi ţinute regulat, ca unele ce sunt chemate a răspândi multe noţiuni şi cunoştinţe folositoare printre femeile şi fetele sătenilor. Şezătorile dau învăţătoarelor prilej de a îndeplini, pe lângă femei, rolul de sfătuitor, ce au învăţătorii faţă de bărbaţi. Femeea fiind, în genere, conducătoarea gospodăriei, e de dorit ca să fie luminată şi pricepută în toate cestiunile privitoare la ocupaţiunile ei, la îngrijirea membrilor familiei, educaţia copiilor, etc.
Despre acestea am mai avut, de multe ori, ocaziune a mă întreţine cu d-voastră, şi cum, atât cursurile de adulţi, cât şi şezătorile, sunt de mare folos obştesc, doresc ca ele să se ţină în mod regulat, pe toate Domeniile Coroanei, mai ales că şcoalele au săli spaţioase, de când le-am transformat radical, sau le-am construit din nou. Am avut şi până acum cursuri de adulţi şi şezători. Şi dacă n’au fost poate, la nivelul dorit, mai cu seamă la început, am rămas totuşi mulţumit de ele, date fiind greutăţile unei asemenea încercări.
In ce priveşte retribuţiunea personalului, ştiţi că aceasta s’a făcut până acum, aproape numai de noi, atât din cauza lipsei de mijloace a comunelor, cât şi pentru a încuraja pe învăţători, şi a înlesni funcţionarea cursurilor. Regulamentul nou prevede la art. 18, că plata învăţătorilor cade în sarcina comunelor sau a corporaţiunilor cari au întemeiat cur-
www.dacoromanica.ro
340
ALBINA
şurile. Veţi căută dar, ca acestea să îngrijească de fondurile trebuincioase, ceeace este chiar în interesul comun, căci nu trebuie să amorţească spiritul de iniţiativă şi de îngrijirea de sine. Nu zic că retragem sprijinul nostru bănesc cursurilor de adulţi, cu atât mai puţin deodată, de oarece ar însemnă a ştirbi lucrarea ce am început noi înşine. Din contră vom aveâ şi pe viitor toată solicitudinea, dar comunele ar puteă găsi un ajutor puternic în societăţile economice aflătoare pe flecare domeniu, cari au, după statutele generale, modificate de noi în acest sens, şi o chemare culturală. Dacă multe din băncile populare, au ele înşi-le nevoie de protec-ţiune, din cauza capitalului de tot mic, de care dispun, cele de pe Domeniile Coroanei au din contra capitaluri relativ mari.
In această privinţă, veţi luă înţelegere cu comitetul societăţii şi veţi stabili împreună cele de cuviinţă. Astfel îmbrăţişate, cursurile de adulţi şi şezătorile ar fi asigurate şi ar câştigă, atât ca număr, cât şi ca progres, prin influenţa membrilor societăţii, asupra locuitorilor şi prin materiile practice ce s’ar însărcinâ să predeâ cei cu cunoştinţe mai multe.
Totul atârnă de bunăvoinţa şi de interesul ce se va pune. Şi cum societăţile se bucură de concursul nostru, şi au dat destule dovezi, că înţeleg rostul lor, nu mă îndoiesc că vor consimţi. La oare cari ajutoare, fie şi numai morale, ne putem aşteptă şi dela celelalte persoane mai de seamă din localitate, cari în frunte cu d-nii învăţători şi Preoţi, au a-rătat, de atâtea ori, că sunt pătrunse de intenţiunile noastre şi de ale tuturor celor cari doresc şi se ostenesc, pentru propăşirea populaţiunei săteşti.
Vă atrag dar, toată băgarea de seamă, asupra însemnătăţii cursurilor de adulţi şi a şezătorilor, de cari se cade să vă interesaţi, cu atât mai multă căldură, cu cât ele alcătuesc un puternic agent de propagare a tuturor îmbunătăţirilor ce am introdus şi vom mai introduce. Ele sunt un foarte nemerit mijloc pentru a povăţui pe ţărani, mai ales în timpuri de încercare, cum e anul curent, în care nu s’a făcut nici porumb, nici nutreţ de ajuns. Prinzând momentul oportun, şi vorbindu-le cu tărie despre nevoile lor şi despre mijloacele de îndreptare, veţi izbuti mai uşor a-i convinge şi a-i face să fie mai prevăzători, mai gospodari şi mai buni muncitori ai pământului, de care e legat traiul lor.
Din cauza lipsei care bântue, veţi stărui, în deosebi, asupra foloaselor cruţării, asupra cultivării raţionale a plantelor şi asupra irtroducerii lucernei, care poate să-i scutească pe viitor, dacă nu de tot, dar în mare parte, de necazurile actuale.
înainte vreme, economiile se făceau poate mai greu, fie că n’aveau unde le depune cu uşurinţă spre păstrare, fie că n’au simţit atât de mult trebuinţa, sau că le-a lipsit în-
www.dacoramamca.ro
ALBINA
341
demnul. Acum au băncile populare, cari le primesc şi fac atâtea înlesniri locuitorilor, cari iau parte la ele.
~Deşi înfiinţate numai de câţivâ ani, sătenii au avut destul prilej a se convinge înşişi despre acestea, dovadă că numărul membrilor e în creştere continuă.
In ce priveşte foloasele culturii îngrijite şi al lucernii, care ţine la secetă, le cunoaşteţi destul de bine, şi d-v. cari vă trageţi din popor şi trăiţi în mijlocul lui, veţi şti dar să i le spuneţi aşa încât să fiţi ascultaţi.
Lucrând cu toată tragerea de inimă pentru luminarea celor neştiutori, vă faceţi o scumpă datorie, şi împliniţi vorbele vrednicului mitropolit Antim Ivireanul, care zicea că: «Nu e sărac cel care n’are tată, ci cel care n’are învăţătură.» Ori învăţătura nu se dobândeşte numai prin cărţi, ci şi prin ascultarea şi urmarea sfaturilor bune.
Vă mai învit a-mi arătă tot ce veţi fl putut face, cum şi să trimeteţi din timp în timp, câte un raport amănunţit, cel puţin de trei ori pe an, despre mersul acestor cursuri şi şezători şi despre zelul ce se pune de diferitele persoane datoare a se îndeletnici cu ele. Nu .mă gândesc atât la învăţători şi preoţi, cât la agenţii noştrii şi la toţi cei cari sunt mai culţi, pentru că pe lângă îngrijirea de sine, omul e chemat a se îngriji, după putinţă, şi de aproapele său.
Administrator, Ion Kalinderu.
“Respectul bisericii (i)-
Dragă tată,
lnclieiu şirul scrisorilor mele cu aceasta, al cărei cuprins te va interesă mai deaproape. E vorba de biserică. Intr’o scrisoare de demult, mă întrebi cum e pe aici. Tot aşâ de nepăsători sunt oamenii faţă de biserică ? Tot aşâ de pustiu e locaşul Domnului, când se ceteşte Sf. Liturghie şi tot aşâ de puţină băgare de seamă au oamenii pentru îndemnul preotului, de a ascultă cu sfinţenie slujba bisericească? Ştiu că te-a durut, când ai scris asemenea întrebări; îmi aduc aminte totdeauna, cu câtă amărăciune mi te plângeai de multe ori, că ai slujit, chiar la mari sărbători, numai înaintea pereţilor şi a câtorvâ babe.
Ei bine, tată dragă, n’am încotro; cu mâhnire trebuie să mărturisesc că şi în această privinţă este o însemnată deosebire între noi şi cei de pe aici, din străinătăţi. Când in- 1
(1) Din nişte scrisori trimise de un fecior de popă, ce s’a dus la învăţătură în străinătate, către tatăl său. Scrisorile vor eşi în curănd, formând un volum din biblioteca «Steaua».
www.dacaromanica.ro
342
albina
tri Duminica, în biserica lor, ţi se umple inima de cucernicie; fără să vrei, simţi că înaintea lui Dumnezeu toţi suntem de opotrivă, văzând pe bogat alăturea de cel sărac, rugân-du-se din tot sufletul. Biserica e pururea plină; e de ajuns să se audă sunetele clopotelor, ce chiamă pe credincioşi la datoria lor cătră Cel Atotputernic, pentru ca să vezi pâlcuri, pâlcuri, din toate colţurile satului, tineri şi bătrâni, femei şi copii, îmbrăcaţi cu ce au mai bun, îndreptându-se spre biserică cu cărticica de rugăciuni în mână.
Sunt sate de munte, unde omul trebuie să meargă ceasuri întregi, pentru ca să ajungă la biserică; dar pe el nu-1 o-preşte nici troienele cât casa, nici ploaia cu găleata; el ştie că are datoria să mulţumească, pentru viaţă, Celui de Sus şi face toate chipurile să nu lipsească dela slujba bisericească. In biserică urmăreşte cu evlavie Sf. liturghie, simţi că se căeşte de toate păcatele lui, iartă pe acele ale semenilor săi, căpătând bărbăţie pentru întreaga săptămână. Iar când a ieşit din Sălaşul Domnului, e alt om: vesel, bun, blând, ertător.
Nu-i vorbă, că şi preoţii pe aici sunt mai altfel, decât pe ta noi. Preotul e cu adevărat conducătorul sufletesc al satului. El se foloseşte de orice prilej spre a le spune o vorbă bună, ducând mai în totdeauna şi el viaţa, după sfaturile ce le dă oamenilor. Nu e Duminică ori sărbătoare, fără ca el să nu le tălmăcească din Amvon, pe înţelesul tuturor, cuvântul Domnului din Evanghelie. S’a întâmplat ceva rău în sat, vreun furt sau vreun omor, el nu lasă fapta nepomenită în cea dintâi zi de sărbătoare; aşâ de frumos ce vorbeşte şi cu atâta inimă, încât de multe ori vinovatul cu pocăinţă, vine şi se dă pe faţă. Din contră, vreun credincios din parohia lui, a făcut o faptă bună, el nici pe aceasta nu o trece cu vederea, ci aduce laudă celui ce a săvârşit-o îndemnând astfel şi pe alţii, să-l urmeze.
Dar la noi? Decâte ori vorbeam între noi, erai singur de părere că puţini, foarte puţini preoţi, caută să câştige sufletul ţăranului nostru pentru biserică; că rar, rar de tot, la târg, ca şi la sate, preotul se urcă în Amvon spre a arătă rătăcirile turmei sale ; că mai totdeauna se mulţumeşte să citească în grabă Sf. Evanghelie, pe care sătenii nu o înţeleg şi să închidă uşa bisericii, până în Duminica viitoare. Dar dacă ar fi numai atâta! Prin satele pe unde am umblat eu în pribegie, am dat chiar peste fapte, pe cari preotul de pe aici nu le-ar face. M’am întâmplat într’un sat din Do-brogea, unde preotul, la serbarea pentru pomenirea înţeleptului nostru Domn Ştefan cel Mare şi Sfânt, a oprit pe învăţător să rnântue cuvântarea ce o ţineâ norodului pentru proslăvirea marelui domnitor al naţiunii româneşti; aiurea preotul nu a dat nici un sprijin învăţătorului pentru înfiinţarea băncii populare, punăndu-i din potrivă, beţe’n roate. Şi câte altele de cari nu mai pomenesc! —
www.dacoromanica.ro
ALBINA
343
Atunci, înţelegi de ce oamenii de pe aici, caută cu drag spre biserică, căci în ea li s’a arătat de preot, că văd mântuirea sufletească, lecuirea relelor şi răsplătirea faptelor bune. Fără credinţă în Dumnezeu, în Cel Atotvăzător, ce aude toate, bun deopotrivă pentru cei răi, pe cari îi iartă, când vede că se pocăesc, ţăranul, oricum ar li el, şi ori unde ş’ar duce viaţa, nu poate trăi, căci altfel s’ar dedă la toate fără delegile şi nu ar mai face nici o faptă cum se cade.
La noi e slăbită credinţa în Dumnezeu şi în biserică, pentru că nimeni nu i chiamă spre ea, lăsându-i pururea în neştiinţă. Şi atunci iată ce se întâmplă: Nefiindu-le luminată mintea, şi perd îşi puţintică credinţă ce o mai au. Neştiind cum să muncească şi mergându-le rău în toate, ei se mângâie cu vorbele: «Aşâ a voit Dumnezeu» sau: «aşa a dat Dumnezeu». Lui nu i se spune de nimeni, că Dumnezeu pune pe oameni şi la încercare, pe toţi deopotrivă, să vadă cum sunt vrednici să trăiască şi prin munca lor. A te lăsă nu mai în voia Domnului, e a trăi în lenevie sau a nu te îngriji de nimic, ca şi păsările cerului cari, o dreptul, nici nu ară nici nu seamănă, dar şi pier cu cârdul, când e gerul mare şi lung. Dacă laşi pământul în paragină, dacă nu pui un pom, sub care să se adăpostească copilaşii pe vremo de arşiţă, dacă nu-ţi îngrijeşti trupul ori vitele, atunci toate merg pe dos; atunci omul nostru desnădăjduit, cârteşte într’una: «D’apoi la ce mi-ar folosi să mă duc la biserică, dacă holdele mele, tot pipernicite sunt? ; la ce să mai postesc, dacă copiii mei tot mor de mici ? > şi câte şi mai câte alte vorbe rele, pe cari numai demonul i le suflă în ureche. — E vina lui? L-a învăţat cineva să se încreadă în puterea lui? ; se ştie că şi el e ceva pe lumea aceasta, să vadă rodul muncei lui făcută cu chibzuinţă?— Oamenilor de pe aici li s’a băgat încap că e adevărată vorba: «bato şi ţi se va deschide» ori: «Dă din mâini şi Domnul te va ajuta». Ei îşi pun toate silinţele să muncească cum trebuio, învăţând din cărţi, cum să câştige pâinea mai uşor; mergându-le bine, fiind şi atraşi prin vorbe părinteşti de preot, ei se duc să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate câte le-a dat.
Şi iată cum se înţelege, pentru ce bieţii noştri ţărani, puşi la încercare ca toată lumea, nu voesc să asculte nici de biserică nici de preot; străinilor însă, cari au îuvăţat la şcoală şi aplică cele învăţate în viaţă, Dumnezeu le deschide mintea, luminându-ne calea spre biserică, unde găsesc odihna sufletească.
Biserica şi şcoala sunt la ei în mare cinste; preotul şi profesorul sunt pentru ei totul; către ei se îndreaptă, do cer sfaturi în nevoi, dela ei învaţă să muncească cu folos.
Numai când vom deprinde pe sătenii noştri să cinstească şcoala şi biserica, ascultând de ele, numai atunci ei vor scăpă
www.dacaromamca.ro
344
ALBINA
din nevoi. Preotul şi învăţătorul trebuie să meargă mână’n mână, să se sprijine unul pe altul, clacă vor să aibă mulţumirea sufletească, de a ridică pe săteni din întunecimea în care trăiesc. Unul fără altul nu ar duce la capăt, căci sarcina ar fi prea grea; uniţi însă, s’ar ajunge la ţintă mai de grabă şi mai temeinic, căci şcoala, pregătind pe om pentru întâmpinarea nevoilor vieţii, îl pregăteşte pentru cinstirea bisericii.
Dr. 1. Simionescu.
Profesor Iu lTniversitatea din Iaşi. -------------------------
Puterea moralizatoare a teatrului.
m icătura mică găureşte piatra !
Picătură cu pictură face mare!
Proverbe de felul acesta, arătă că sunt împrejurări cari par mici şi neînsemnate şi cu toate acestea, pot să aducă schimbări mari.
Aşa se întâmplă şi cu teatrul!
Multă lume socoteşte teatrul ca un lucru neînsemnat, ca un mijloc de a pierde vremea, ba chiar ca ceva de lux ori netrebuitor.
Cum se face însă, că acest lucru netrebuitor, se găseşte în trecutul tuturor popoarelor civilizate şi încă alăturea cu religia ?
Istoria ne arată că, chiar teatrul modern începe dela religie.
Pentru a face mai pompoasă Sărbătoarea învierii; pentru a înfrumuseţa mai mult slujba învierii, preoţii din apusul Europei (Franţa), încep a întocmi chiar în biserică un fel de reprezentare teatrală, închipuind de pildă, învierea Mântuitorului.
Intr’o parte a bisericii se aşează o piatră, închipuind mormântul Mântuitorului. Un preot purtând pe el un cearşaf alb. şade pe piatră, închipuind pe Sf. înger; alţi doi preoţi, tot cu cearşafuri, închipuind pe sântele femei, se apropie de mormânt.
îngerul întreabă pe latineşte:
Quem quaeritis in sepulcro ? Pe cine căutaţi în mormânt ?
Sântele femei răspund:
Jesum Nazareum!
Pe Iisus Nazarineamil!
îngerul:
Non est hic. Resurexit!
Nu este aci. A înviat!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
345
Cu toţii cântă :
Christus resurexit!
Cristos a înviat!
Apoi urmează mai departe slujba învierii.
Aşa începe teatrul modern!
Reprezentaţiile, foarte simple la început, se îmbogăţesc pe an ce merg, până ce ajung să reprezinte scene întregi din viaţa Mântuitorului: Patimile, învierea, Naşterea, etc. Aşa numitele Mistere. Apoi cu prilejul Expediţiunilor Cruciate lumea se încălzeşte mai mult de entusiasmul credinţei. Se formează societăţi speciale care să reprezinte patimile Mântuitorului.
Teatrul trece dela biserică la mireni şi se secularizează.
De acî înainte se formează două lucruri:
Pe de-o parte se formează actori; iar pe de altă parte se formează gustul publicului pentru teatru.
La început publicul se duce la teatru să privească desfă-şurându-se cea mai mare dramă, cea mai înaltă tragedie: « Sacri flcarea Mântui torului ».
Mântuitorul e cea mai simpatică figură, cea mai inocentă victimă. Omul cu apucături sălbatice, când merge la teatru şi vede suferind pe nedrept cel nevinovat, se înduioşează şi plânge. Capătă şi necaz pe cei cari l-au restignit şi ar voi să-i pedepsească, dar deocamdată plânge pe cel ce suferă. Şi la fiecare reprezentaţie plânge.
Şi câtă vreme durează teatrul religios cu «Misterele», poporul plânge pentru Christ; apoi când vine teatrul Miracu-lelor, adică teatrul care punea pe scenă minunile din vieţile sfinţilor, poporul plânge pentru patimile sfinţilor; când se joacă moralităţile poporul plânge pentru isbânzile virtur ţilor; iar când teatrul se secularizează şi devine laic, atunci poporul plânge chiar deadreptul pentru necazurile oamenilor şi râde de prostiile lor.
Astfel, puţin câte puţin, inimele oamenilor se învaţă a plânge, se învaţă a se înduioşa, se obişnuesccu mila, se obiş-nuesc a nu mai fi sălbateci.
Cât a cioplit teatrul inima omenească, nu putea s’o cioplească toate pedepsele din lume. Pe când inchiziţia cu torturile sale, n’a putut avea ca urmări, decât reforma religioasă şi răzvrătiri contra bisericii şi a religiei şi chiar a lui Dumnezeu; teatrul cu reprezentaţiunile sale paşnice şi plăcute, înno-bilă inimile oamenilor.
Pe când, pe urma inchiziţiunii se ridică ateismul îndârjit; pe urma teatrului se ridică ideile umanitare de libertate, egalitate, fraternitate.
Şi cine şi-ar putea închipui că aceste mari principii moderne, de «libertate», «egalitate», «fraternitate» cari au schimbat faţa societăţilor moderne, au început a fi semănate în
www.dacoromamca.ro
Vederea exterioară a Teatrului Naţional din Bucureşti.
aUUNA
347
suflete de nişte bieţi actori, pieritori de foame, cari trăiau de azi pe mâine, cu o plată mizerabilă, dar care în sărăcia lor se sacrificau pentru viitorul omenirii, răbdând frig şi foame şi obişnuind pe oameni a plânge pentru nenorocirile altora.
Omul care a ajuns să plângă pentru altul, acela e civilizat.
Civilizaţia nu stă în minte ci în inimă, şi anume în inima care e obişnuită a plânge pentru atlul.
Nu-şi poate cineva închipui, ce putere are teatrul. Şi e rău că acest lucru nu-1 înţeleg nici conducătorii popoarelor, căci atunci ar luă măsuri pentru înmulţirea teatrelor.
Cu cât se vor înmulţi teatrele, cu atât se vor împuţina puşcăriile !
Picătura mică găureşte piatra !!!
Th. 1). Sperantia.
---------------------------
Hrarţa vitelor în timp de iarnă
a»? u odată s’a vorbit şi s’a arătat în mod practic, în această p revistă, modul de hrană al vitelor în timp de iarnă, dar ]j, ceeace noi am scris, mi se pare că tot noi am citit, ca să vedem dacă nu cum-va s’a strecurat vr’o greşală de a V3 tipar, care ar fi putut strică adevăratul înţeles al cuvântului. Dacă vr’un învăţător sau preot, abonat la această revistă, şi-a dat osteneala ca să citească aşâ ceva, a făcut acest lucru ca să-şi mai omoare poate din timp, atunci când se găsea plictisit de şcoală, de muncă sau de o altă causâ familiară, dar fără să se gândească, că ar fi bine să ştie mai de aproape cum trebuie să hrănească şi să îngrijească vitele de muncă şi de lapte în timpul iernei. Eu sunt sigur şi pot să afirm acest lucru, că mai bucuros citesc abonaţii acestei reviste articolele colegului meu Coşbuc, «nopţile la cei doi poli ai pământului»; «escursiunile în Africa de sud;» de cât să citească, «cum trebuie să lucrăm pământul», cum trebuie să se facă o «Livadă naturală şi artificială», cum trebuie să se aleagă o bună «sămânţă pentru semănat», cum trebuie ^văruite» sau «sulfatate», care este timpul cel mai bun pentru «clocitul găinilor, gonitul vacilor, mânzitul iepelor», etc. Iată dar atâtea cestiuni din viaţa economică pentru sătenii cari aşteaptă să fie explicate de către învăţător şi preot nu odată ci de o sută de ori, ca să poată prinde rădăcini. Ştiu că de multe ori, dacă nu totdeauna, la auzul acestor cestiuni, chiar şi sătenii rămân indiferenţi, şi poate îşi dau coate la conferinţele învăţătorilor, şi ascultă cu mai multă plăcere, când le va vorbi despre nopţile cele lungi dela cei doi poli ai pământului. Şi poate în caşul de faţă au dreptate ; fiindcă unii nu ştiu şi n’a fost prin aceste locuri, dar a văzut cum nevasta lui ori mama lui, când eră încă copil mic, punând cloşca pe ouă ca să scoată pui: Acum, că cloşca
www.dacoromanica.ro
348
ALBINA
a pus’o în Iunie ori August, pentru ei este indifent acest lucru. Destul că a văzut cloşca cu pui în curtea lui şi pe la alţi vecini ai lui.
La cei mai mulţi învăţători şi preoţi, în loc să găseşti în mica lor bibliotecă, cărţi cari să-i intereseze în viaţa lor economică; ca cărţi de agricultură, etc., găseşti desigur romane senzaţionale, ca «Danţul Reginei Draga», altele şi altele, şi voim progres economic la sate ? Yoiu arătă acest rău altă dată în toate amănuntele lui.
Un lucru trebuie să se ştie, că aceiaş cestiune economică trebuie tocată la urechia săteanului şi de o sută de ori daca va fi de trebuinţă, ca să poată prinde cât mai multe rădăcini în inima lui, care nu «crede decât ceeace vede ochiul». Şi chiar ceeace vede, de multe ori îl pune pe sătean într’o imposibilitate de a crede. Apoi când lucrul stă astfel este destul ca dintr’un an, 3 luni să fie secetă, şi el săteanul, ca şi vitele lui să n’aibă ce mânca.
Dar să revenim la hrana vitelor. In acest an nenorocit pentru unii ca săteni, şi favorabil pentru alţii ca marea agricultură, nutreţuri pentru vite nu s’a făcut în unele judeţe aproape de loc. De aceea şi guvernul a căutat a luă măsuri de a se aprovisionâ mai de timpuriu cu porumb pentru hrana sătenilor cu totul lipsiţi, aducându-1 chiar din America, fiindcă unii din bunii noştri proprietari au căutat să facă« cartel», ca să urce cu toţii preţul porumbului pe socoteala sătenilor, din munca cărora s’a îmbogăţit. Deci până a începe munca de primăvară sătenii au să fie asiguraţi de hrana lor ca şi a vitelor. Cum trebuie economisit şi cel din urmă cocean de porumb de care dispune săteanul pentru hrana vitelor, până la primăvară când colţul ierbei va începe să dea şi să crească, ca astfel vitele de muncă să iasă în stare mai bună pentru ca să se poată face munca câmpului de primăvară.
Să ştie, pe cât pot să cred, că cei mai mulţi proprietari, cari au trebuinţă de munca săteanului, ca şi de muuca vitelor lui, au maşini cu cari pot tăiâ paiele, cocenii de porumb, ca şi fânul, ca să nu se facă risipă, ci economie. Aceste maşini li se pot împrumută şi sătenilor ca să-şi taie şi ei cocenii, paiele şi fânul, dacă vor avea fân. Cocenii ca şi paiele dacă se vor tocă cât se poate de mărunt, şi dacă se va putea să se taie cocenii şi paiele ca şi fideaua sau ca tăieţoii, este şi mai bine. Aceste nutreţuri tăiate astfel de mărunte şi presărate cu sare sau cu saramură, vor fi mâncate de vite ca şi fânul de calitatea cea mai bună; dându-le ca porţiune de hrană, până când stă în coşare sau pă-tule 4 kgr., socotite la o sută kgr. din greutatea animalului.
Cătăţimea de sare ce se socoteşte la o vită mare în termen mijlociu, se poate socoti dela 60—70 grame. Această cătăţime de sare, pisată cât se poate de mărunt, se amestecă bine cu nutreţul tăiat, sau se topeşte în apă şi cu această apă se stropeşte bine nutreţul.
Se preferă saramura ca cea mai bună pentru stropirea nutreţurilor, ca vitele să-l mănânce mai cu poftă şi ca să se poată face cât mai multă econonie. Dacă din cocenii şi paiele tăiate se poate da ca hrană vitelor câte 4 kgr. la sută din greutatea animalului, din fân se va da numai un kgr. Dacă boul de muncă îl putem socoti de 400 kgr. şi dacă i se va da ca hrană coceni de porumb tăieţi cu maşina şi stropiţi cu saramură, din acest nutreţ i se va da în timp de 24 ore, 16 kgr., aceiaşi cătăţime i se va da şi de paie; iar de fân bun numai 4 kgr. şi 2 kgr. de paie.
www.dacoromamca.ro
ALBINA	349
In anul acesta, în localităţile muntoase, unde se cultivă pe o scară destul de mare pomii roditori, ca merii etc., s’au făcut destule mere, în loc ca aceste poame locuitorii să le vândă la oraşe cu un preţ de nimic, aproape cu 10 —15 lei suta de kgr., mai bine le-ar întrebuinţa la hrana vitelor, tocate şi amestecate cu paie sau coceni tăiaţi.
Merele tocate se pot da ca hrană fără să fie amestecate cu alte nutreţuri în proporţie de 30—40 kgr. pe fiecare zi, la fiecare animal de muncă. Tescovina bine păstrată, dacă nu se întrebuinţează la facerea rachiului, de asemenea este o bună hrană pentru vite.
Din tescovina de struguri, pe lângă alte nutreţuri, se poate da dela 15—20 kgr. pe zi, după greutatea animalelor, socotind 4 kgr. de tescovină la sută din greutatea animalelor.
Deci sunt atâtea mijloace de a întrebuinţa orice fel de hrană pentru animale, spre a le păstră sănătatea şi buna stare, ca la primăvară să se poate întrebuinţâ mai cu folos la munca câmpului. Nu mai bunăvoinţă să fie din partea acelora cari se interesează de progresul nostru economic şi de buna stare economică a satelor (1).
----^ S Moga.
Războiul Ruso-Japonez
Iota rusească din Port-Arthur a fost cu desăvârşire distrusă de tunurile japoneze de pe uscat, care a scăpat astfel de grijă de a mai păzi eşirea acestei flote ruseşti din Port-Arhthur, de unde putea, la fiece moment, ori să scape ori să atace convoiurile de transporturi japoneze, cari mişună în mările Japoniei. Ţinta principală a Japonezilor asupra Port-Arthurului e astfel un fapt îndeplinit, aşâ că atacurile lor contra cetăţii, rămân o lucrare de a dona mâna, din punctul de vedere al mersului operaţiunilor în Extremul-Orient.
Japonezii ar fi putu acum să se mulţămească numai să observe cetatea atât dinspre mare, cât şi dinspre uscat, numai cu o parte din forţele lor, iar cea mai mare parte a forţelor de uscat să le trimită la Şaho.
Aceasta eră şi urmarea şi desfăşurarea logică a operaţiunilor, dacă nu ar fi trebuit să bage de seamă la sosirea celei de a doua flote ruşeşti, care să îndreaptă acum spre mările Japoniei.
Ameninţarea acestei escadre forţează pe Japonezi de a luă Port-Arthurul înainte ca flota rusească să ajungă la el, căci altminteri acest port ar deveni, din nou, o însemnată
(t) A se vedea «Gospodăria rurală», de V. S. Moga. De vânzare la librăria Sfetea, Bucureşti. Preţul 3 lei.
www.dacoromamca.ro
360
ALBINA
bază maritimă de operaţii pentru Ruşi; ceea ce ar pune în pericol toate transporturile japonezilor, ce se execută acum, şi cari alimentează armatele mareşalului Oyama şi generalului Nogi, cu cele necesare.
Noua flotă rusească chiar, dacă nu ar învinge flota japoneză, ar aveâ însă un mare succes, numai prin faptul că ar ajunge la Port-Arthur. Aceasta explică sacrificiile japonezilor şi sforţările ce fac de a pune mâna pe Port-Arthur într’un timp cât se poate de scurt.
In acelaşi timp însă şi garnizoana rusă înconjurată face mari sacrificii pentru a respinge toate aceste atacuri şi pentru a puteâ rezistă până la sosirea flotei din Marea Baltică.
Cu toată îndârjirea şi eroizmul Ruşilor, Port-Arthurul a căzut. După 11 luni de împotrivire vitejascâ, generalul Stoe-ssel a capitulat. El însă a mântuit cinstea armatelor Ruseşti prin apărarea eroică a acestei puternice cetăţi. Acum armatele Japoneze cari încunjurau Port-Arhturul vor merge să întărească pe cele din Manciuria.
In câmpul de operaţiune din Manciuria nici o întâmplare mai de samă
e. v. t.
Mormintele celor 47 Samurai Japonezi.
(După Pierre Liotfci).
i jumătatea unei coline umbroase, care priveşte în depărtare baia Jeddo, se află sub nişte arbori inari, una din cele mai frumoase fântâni.
La marginea acestei fântâni se văd scrise pe o scândură albă, următoarele cuvinte: «Aci a fost spălat capul, nu vă muiaţi nici mâinile nici picioarele».
Nici odată o inscripţie mai tristă, n’a putut li pusă într’un loc mai încântător. Această apă «unde nu trebuie să-ţi moi nici mâinile nici picioarele» e limpede ca cristalul, pe un bazin de pietre vechi şi pe un muşchiu de un verde minunat.
Alături de fântână sunt şi nişte arbori mici, cu frunze delicate, de un verde tot aşa de frumos, ca şi al muşchiului.
Colina întreagă e plină de morminte. Pe scândură nu să spune al cui a fost capul tăiat, pe care au venit să-l spele, în acea apă limpede, e scris numai «Capul». Toţi trecătorii însă o ştiu. E nefolositor să mai lămurească aceasta, în Japonia, unde poporul are cel mai mare cult pentru morţi.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
351
Iată pe scurt această istorie, din care se poate vedea devotamentul şi statornicia a 47 de Japonezi numiţi Samurai.
In anul 1630, favoritul Kotsuke, după ce insultase pe prinţul Akao şi nu voise nici a-şi cere iertare, nici să-i dea satisfacere, ajunse prin linguşiri să capete dela împărat, judecarea şi condamnare la moarte a prinţului, precum şi confiscarea averei sale.
Atunci 47 de cavaleri, vasali credincioşi şi prieteni ai ucisului, jurară a răzbună onoarea stăpânului lor, chiar cu preţul propriei lor vieţi.
Ei îşi părăsiră soţiile şi copiii, tot ce aveau mai scump în lume, şi cu o statornicie măreaţă, urmăriră timp de douăzeci de ani, împlinirea greului lor proiect. Pândiră fără încetare pe favorit şi înti’o noapte de iarnă, izbutiră a surprinde, în palatul său, pe acel intrigant Kotsuke, ale cărei temeri încetaseră şi nu se mai înconjură decât de o mică gardă. Prinzându-1 îi tâiarâ capul, merse de-1 spălară în apa cea cristalină a fântânei, îl aşezară pe mormântul prinţului Akao; apoi se dădură singuri judecătorilor.
Fură osândiţi să se omoare, spintecându-şi fiecare pântecele, lucru la care se aşteptau.
După ce se îmbrăţişară, se duseră cu toţii pe treptele unei pagode, şi aci se omorâră, în apropiere de mormântul aceluia pe care-1 iubise şi răzbunase.
Se vede şi azi acea pagodă, la câţiva paşi de frumoasa fântână: o veche şi mică pagodă roşie, de lemn de cedru ros de cari.
Pe treptele ei spălate de ploile iernei, aproape trei-sute de ani, nu se mai văd urmele sângolui ce a curs; dar cu câtă groază te gândeşti la acel măcel îngrozitor, la acei pa-tru-zeci-şi-şapte de oameni cu pântecele deschise, cu maţele eşite, svârcoiindu-se împreună într’un lac de sânge!
Devotamentul lor a fost răsplătit, căci următorul Mikado îi aşeză printre sfinţii martiri şi puse pe mormintele lor foi de aur, semnul cinstei celei mai mari. Japonia întreagă îi venerează şi azi cu un cult deosebit. Numele Samurailor e ştiut pretutindeni, e cântat în marele lor poeme ; iar pe copii îi învaţă de mici a le pronunţă cu respect.
Mormintele lor sunt aşezate lângă al prinţului Akao şi al soţiei sale, în forma unui pătrat; pe fiecare latură câte 12, iar mijlocul e lăsat. gol. Patru-zecişişapte de pietre poartă numele fiecăruia, sub cuvântul «Haricari», care însemnează că aceşti oameni şi-au curmat viaţa prin groaznica moartea oamenilor de onoare, străpungându-şi pântecele cu propriile lor pumnale.
Japonezii aduc în fiecare zi buchete de flori, pe cari le depun pe aceste morminte. Astfel au urmat de atâţia ani şi vor urmă poate şi de aci înainte, căci în această ţară, unde schimbările cele noui au prefăcut totul, n’au luat nimic din
www.dacoromamca.ro
352
ALBINA
cultul, ce poporul are pentru morţi. Pelerini din toate colţurile imperiului, vin zilnic să aducă prinosul lor de recunoştinţă acelor cavaleri credincioşi, pe ale căror morminte vezi lipite bucăţele de hârtie albă sau roşie, pe cari se află scrise numele vizitatorilor. Se găsesc chiar cărţi de vizită
OQ
O
Q-
5
Ou*
CD
H
o'
S3<
cd e
Q-
5o‘
c-t-
D9<
moderne, lăsate pe acele morminte Simţi o îtristeţă deosebită, ascultând cum povesteşte bonzul (preot budist), ce se află ca păzitor şi însărcinat cu păstrarea florilor, această istorie, atât de înălţătoare ca eroism, onoare desăvârşită şi credinţă supraomenească.
Stefania I). Hălăcescn.
www.dacoromanica.ro
ALBTNA
353
Pe buşteanul din bătătură
»
Sfat cu moş Glieorghe, despre folosul tâvâlucului.
—	Ce dor te ajunse, de mai venişi pe la mine, moş Glieorghe?
—	Dorul drăcoveniei, ce am văzut eri la d-ta că-1 duci cu boii pe arătură, după ce ai semănat şi grăpat. Zi-i pe nume, nepoate. ..
—	Tavăluc, moş Gheorghe.
—	Toate ca toate, nepoate... multe din drăciile cari au eşit sunt bune ca: pluguri, grape de fer, maşini de secerat... dar năzdrăvănia aceasta, e curată dodie...
—	Cred că vrei să ne lămurim, moş Gheorghe?
—	Tăman, că de asta dădu i pe la d-ta.
—	Numai să nu-mi spui niscaiva dodii, nepoate.
—	Oamenii învăţaţi, cari se îndeletnicesc şi cu plu-găriea, au băgat de seamă, moş Gheorghe, că multe lire de grâu ori orz ş. a., din cele semănate, nu răsar, din pricină că cad între bulgări, unde apa nu le ajunge, ori încolţind şi dând de bolovani nu mai pot eşî la faţa pământului
—	Dodii, nepoate, es atâtea cât e dela Dumnezeu.
—	Ascultă, moş Gheorghe
—	Ascult nepoate, dar văd c’ai scrintit’o...
—	Ori că de răsar, pământul fiind umed, cum a fost astă toamnă, se pierd de grabă de căldură şi vânt. Şi, dacă Dumnezeu dă ploaie la timp, sămân-ţurile tânjesc, ba chiar se usucă răsărite gata.. .
—	Cum s’a întâmplat astă toamnă, nepoate...
—	Aşă, moş Gheorghe...
—	Bine. Dar acum în primăvară ce rost are di-hania aceia?
—	Sfarmă bulgării, cari împiedică creşterea firilor, şi îndeasă pământul, din care pricină înfrăţesc firele. Ţine umezeală; iar în timp secetos bucăţelele de pământ fiind unele lângă altele, zemurile cu cari se hrănesc semănăturile, se ridic în sus, ca cum se ridică apa când muem o bucată de zahăr.
www.dacoromamca.ro
354
ALBINA
—	Ca gazul — petroliul — pe fitilul din lampă nepoate.
—	Aşâ moş Gheorghe, îmi pare bine că mai priceput.
—	Dar cine ţi-a spus şi drăcovenia aceasta, nepoate?
—	Am văzut. Şi e scris şi în cărţi, moş Gheorghe.
Am făcut probă, astă primăvară pe o jumătate
falcie cu grâu. In cea tăvălugită, a fost mai des, şi mai spicos; iar în cealaltă jumătate mai rar şi mai scurt, şi mic la spic, fiind pământul înfoiat, nu ca la cea tăvălugită, îndesat, aşâ că a avut mai multă umezeală. Aşâ, moş Gheorghe.
—	Acum mi-am venit eu în fire, nepoate, cum merge treaba!
—	Eu auzisem de drăcia asta şi la şcoală; dar nefiind nimenea cine să mă dumerească, cum fă-cu-şi d-ta acum, credeam că-s plevii, nepoate.
—	Chiar mâine, o să încerc şi eu o drăcie de acelea; că doar am un lemn mare de stejar, 2 cuie şi un proţap, nu-i lucru mare! Am să tăvălugesc atât grâul de toamnă, cât şi ce voiu semăna în primăvară. Chiar de vor zice oamenii că am luat câmpii.
Nu-i lucru mare, nepoate, pricina e că nu ne duce capul. Nu te lasă aţa, deprinderea, bat’o s’o bată!
Acum cred, nepoate, că şi plugăria a început a avea rost; că dacă n’ar fi aidoma, n’ar face şi plugarii cei mari, boerii! Că şi la coarnele plugului trebuie cap — ştiiinţă — nu bostan, nepoate!
Multe nu ştim noi ţărănimea, noi, albinele acestei ţări, ci facem cum ne taie capul; de aceia îs caprele cinci, şi sgârietn ca mâţa pe rogojină, nepoate!
Acum văd eu nepoate, că calea mântuirei, nu poate fi alta decât cea zisă de d-ta «Şcoala».
Mulţumesc, că mă lămurişi, nepoate, şi mâni cu bine.
—	Cu bine, moş Gheorghe.
fh Bradea.
www.dacoromanica.ro
ALBTNA
355
COLINDE
I. Cenţu, învăţător.
Sus la poarta cea frumoasă, Rămâi Ano sănătoasă Ca o garoafă frumoasă.
*
♦ *
Compus de Uuereţla Păcurar,
D’a cui-’s aceste curţi?
Mult-’s mândre şi frumoase, Din afară-’s văruite,
Pe din luntru zugrăvite,
D’an mijlocul celei curţi,
Este o masă de mătasă.
Da la masă cine şade?
Şade, şade, fiul sfânt,
C’un pahar galben în mână. Tot închină, alduieşte.
Şi pe domnul pomeneşte, Da’n în lundul paharului. Scrisă-’i raza soarelui,
Da’n buza paharului.
Scris-’i viaţa vinului,
Da’n toarta paharului. Scrisu-’i spicu grâului.
fabricaţiunea brânzei „Gamembert" la Periş
abricaţiunea brânzei Camembert nu deosebeşte
? aproape de loc de a brânzei Brie, se deosebeşte mai mult prin forma ce i se dă acestui fel de brânză.
Laptele se ia tot ca şi pentru Brie cât mai proaspăt dela vaci, îndată după ce e muls, şi se închiagă în timp de 37a—4 ore, la temperatura de 31 — 32 grade celsius. Se scoate apoi în forme cilindrice cari sunt făcute tot din două bucăţi şi au cea de jos 9 cm. înălţimea şi cea de sus 7 cm., cu un diametru de 12 cm. Păreţii formelor sunt găuriţi cu găuri de 2 mm. jurîmprejur, pentru a uşurâ scurgerea zerului.
Aceste forme sunt aşezate ca la Brie, pe reţele
Culese de JVIoise
De când Domnul s’a născut, S’a născut şi s’a crescut,
Şi pământul ’l-a făcut,
Şi ceriul ’l-a ridicat,
Cu trei stânjini de argint Şi frumos ’l-a împodobit,
Tot cu stele mărunţele,
Şi pe sus mai măricele,
La mijlocul stelelor Umblă junii colindând,
Şi Domnul Christos cetind Ear’ mama cu fiu ’n braţe Fiul tot mereu plângând,
Şi mama astfel zicând:
— Taci fiule, nu mai plânge, Că eu pe tine te-oi aduce,
In scaun de judecată Ce să judeci lumea toată.
Şi pe strâmb şi pe drept,
Să puie mânile în piet.
Sus la poarta lui Christos Rămâi Ioane sănătos Ca un trandafir frumos,
www.dacoromanica.ro
356
ALBINA
de beţe sau pe câte o scândurică canelată de mărimea formii.
îngrijirea dela punerea în forme până la vânzare, precum şi condiţiunile fermentaţiei, umezeala şi temperatura în pivniţe sunt cu foarte mici deosebiri aceleaşi.
La o bucată de Camembert se întrebuinţează 2 — 2V, litri lapte şi cântăreşte 280 — 300 grame când este gata pentru vânzare.
Bucăţile se învelesc în Staniol (hârtie metalică) şi se împachetează în cutii de lemn.
Pentru fabricaţiunea acestor brânzeturi, ldptăria Periş are pivniţe anumite, prevăzute cu calorifere şi abur.
Brânzeturile se desfac mai mult în gara Periş şi în Bucureşti.
E. M.
----
SCENE DIN RÂSBOIU
Sa nu credeţi că e lucru aşa de greu a păstră liniştea şi sângele rece în decursul atacului duşmanului. Am văzut soldaţi jucând cărţi sau petrecându-şi vesel în mijlocul celei mai grozave ploi de bombe, ce le aruncă artileria japoneză. Dar, aşâ cred, că e mai greu a păstră liniştea în decursul luptei, voind să scrie vre-o scrisoare, scrisoare de dragoste, în timp ce tunurile bubuie. Eu însumi am probat aceasta, dar degeaba. Odată am văzut următoarea întâmplare. In apropierea mea şedeau în şanţ patru soldaţi. Unul din ei scriia. Acesta eră ştiutorul de carte al companiei. Ceilalţi trei stăteau împrejurul lui. Pe deasupra noastră şi pe de lături sburau gra-natele, spărgându-se cu mare sgomot. Unul dintre soldaţi zise: Scrie-i cevâ drăguţ, ca să-i meargă la inimă...
—	O bombă căzu în şanţ.
—	Scrie-i Vandei, că dela începutul răsboiului, mi-am adunat 70 de ruble şi că am omorât 20 de Japonezi.
—	Să nu o facem să se sperie—grăi scriitorul — să scriem numai 10.
—	Nu, nu — zise din nou soldatul îndrăgostit — scrie douăzeci.
O nouă ploaie de granate căzîi în şanţ. Puterea esplodării lor a luat hârtia din mâna soldatului şi o duse departe, încât soldatul trebui să fugă după ea să o apuce. Aşâ se fac scrisorile în răsboiu.
www.dacoromamca.ro
_____________________ALBINA___________ 357
Acum un alt soldat din cei trei dădu o bucată de hârtie celui ce scrii a şi zise :
—	Scrie eată aşa: Catarina Radionoff, în satul Sernionov, guvernământul Charcov. Draga mea Catarină! Boambele sboară şuerând pe deasupra capului meu, dar, mie nu ’mi-e frică şi gândul îmi stă la tine. Am fost rănit de două ori şi căpitanul Frederiks a zis, că eu sunt cel mai viteaz solda t din regiment. Gândeşte-te la mine şi eu te voiu iubi în veci...
In acest moment şi soldatul, care spunea ce să scrie şi
scriitorul rămaseră morţi; o bombă îi zdrobi în o clipită.
* *
—	Căpitanul Nazhivin, care a fost rănit la Motienling, scrie:
—	Toţi răniţii noştri, cari puteau umblă au trebuit să se depărteze de pe câmpul de luptă, iar pe cei greu răniţi i-am lăsat în voia duşmanului. Aici s’a petrecut una din întâmplările cele mai dureroase.
Un soldat tânăr, cu numele Feodorenco, fiul bătrânului nostru sub oficer, căzuse greu rănit pe un morman de soldaţi morţi. Lângă el îngenuchiâ căruntul său tată, plângând şi netezând pe obraz pe feciorul său.
—	O fiul meu, sărmanul meii fiiu !
Soldaţii însă trebuiau să se retragă.
Se grăbiau. Căpitanul Rezetizky chemă pe bătrânul suboficer.
Să mergem. Feodorenco!
—	La poruncă! Ştii d-le căpitan, că acesta e băiatul meu?
—	Ştiu, Feodorenco, i-aţi rămas bun dela el.
—	Să rămâi cu bine, Mihaiu—grăi bătrânul. Nu-ţi fie frică, Japonezii nu să vor purtă rău cu tine...
—	Să mergem, să mergem, grăbiâ căpitanul.
Dar bătrânul stăteă nemişcat, lângă fiul său. Gloanţele sbu-au pe lângă ei şi fiul era îngrijat de tatăl său.
—	Mergi tată, grăbeşţe că te va nemeri vre-un glonţ.
—	Rămâi cu bine, Mihaiu, noi nu ne vom mai revedeâ. Iţi trebuie puţină apă ? Aci e plosca.
Căpitanul apucă de mânecă pe bătrânul soldat şisbieră:
—	Să mergem!
—	Rămâi cu bine, Mihaiu!
—	Să mergi cu bine, tată!
Toţi soldaţii plecară în urma căpitanului, iar bătrânul sub-ofiicer repetă într’una:
—	Să rămâi cu bine. Mihaiu... să rămâi cu bine, Mihaiu!..
Trnd. după Ivan Bliznetzky.
—	Fiecare faptă a noastră să pedepseşte ori să răsplăteşte. Numai nu voim să recunoaştem aceasta, căci răsplata ni-se pare prea mică şi pedeapsa prea mare.
www.dacoromamca.ro
358
ALBINA
De pe Domeniile Coroanei.
D 1 Ion Kalinderu a fost în zilele de 30 Noemvrie, 1 şi 2 Decemvrie a. c., la Domeniul Coroanei Domniţa din jud. R.-Sărat.
Pe lângă inspectarea moşiei, a clădirilor şi a administraţiei acelui domeniu, d-sa a mai vizitat şcoalele, bisericile şi primăria, interesându-se de aproape de starea lor. A fost întâmpinat peste tot de autorităţi şi de un mare număr de locuitori, cari veniseră să-i mulţumească pentru ajutorul ce nu încetează a le da. In deosebi la sediul băncii populare «Spătarul Milescu» a fost primit cu entuziasm, iar preşedintele societăţii, d-1 înv. Vaşturea, urându-i bun-venit, i-a exprimat din nou recunoştinţa tuturor sătenilor, şi a arătat nenumăratele ajutoare, pilde şi sfaturi ce se dau lără întrerupere de d-1 Kalinderu şi de agenţii d-sale.
La acestea d-1 Kalinderu a răspuns că cea mai mare satisfacţie ce simte pentru ostenelele sale e de a vedea pe locuitori că sunt ascultători şi că se silesc a ajunge la o stare bună. Aceasta corespunde pe deplin dorinţei M. S. Regelui, care poartă tuturor sătenilor cea mai mare grije, tot ce se face pe domenii se face şi în vederea locuitorilor, cari n’au decât să fie următori, devotaţi, pentru a puteâ propăşi, mai ales că, administraţia Domeniului Coroanei nu s’a dat nici odată îndărăt dela promovarea şi susţinerea intereselor lor obşteşti. Astfel a clădit şcoale şi biserici; a contribuit material şi moral la întemeierea societăţii economice care a dat deja roadele aşteptate; binefacerile acesteia vor fi pe viitor cu atât mai numeroase, cu cât banca va fi mai mult susţinută do locuitori.
Le-a vorbit apoi despre lipsa de porumb şi de nutreţ, care ar fi fost cu mult mai mare dacă Administraţia Domeniului Coroanei nu le-ar fi venit în ajutor din toate puterile. In deosebi pentru vite le-a permis păşunatul pe toată moşia, lucru care nu se poate şti dacă se va face şi altă dată. Pentru a fi pe viitor mai bine pregătiţi, se cade ca şi locuitorii să fie mai prevăzători, să muncească pământul mai bine, iar pentru nutreţ să pună lucernă şi să facă păşuni artificiale. Lucerna în special, îi poate salvă toarte adesea de urmările secetelor, cum a fost în anul curent.
D-sa încheie, exprimându-şi mulţumirea pentru cele constatate şi dorinţa de a găsi la a doua inspecţie, o stare şi mai înfloritoare.
înainte de plecare, d-1 Kalinderu a dispus să se facă pe cheltuiala Domeniului Coroanei un potir la biserică, să se refacă şi să mărească localul de primărie, adăugându-i-se trei odăi mari. A mai dat gratificaţii la învăţători cum şi o subvenţie anuală unui elev din Domniţa pentru frecuentarea şcoalei de meserii din Brăila. Tot cu această ocazie domnia Sa a aplanat unele
www.dacaromamca.ro
ALBINA
359
neînţelegeri dintre locuitori şi învăţător, îndemnând pe fiecare să-şi vază de datorie, să fie liniştiţi şi să trăiască în pace unii cu alţii.
Purceluş fără alurţecus
(anecdotă).
Se duce odată un Ţigan la un cumătru al său, Român, şi cum se întâmplă că nimeri tocmai când acela frigeâ un purcel.
Dă ţiganul «bună ziua» ca de obiceiu, îl pofteşte Românul să şazâ şi se aşază ţiganul drept în faţa cuptorului, căutând galeş la purcelul care se frigeâ sfârâind şi râspândeâ un miros de i lăsă gura apă. Ţiganul flămând foc, nu se mai putu stăpâni dela o vreme şi numai ce zice într’un rând:
—	Ce frumuşel purceluş şi bine-i fript, cumetre. Hi !... Cum havem să-l mai mâncăm acuşi!...
—	De mâncat, ’l-om mâncâ noi, nenişorule, dar’ nu cu toţii, răspunse Românul.
Ţiganul făcându-se a nu înţelege zise:
—	Da dumneata unde-i hi ?...
Românul tăcu, dar gândi în sine : Las că ţi-o fac eu, cioro-gladină! De aceştia mi-ai fost? Şi-îşi căută apoi de traeabâ. După-ce tripse purcelul bine, eşi cu el întindă şi acolo ascunse jumătate din el. Luă apoi o opincă, îi tăie creţii de pe margine şi ungând-o cu nişte untură o puse în locul jumătăţii ascunse.
Luă apoi două oale, una cu vin roşu pentru dânsul şi alta cu zamă de stecle pentru ţigan, şi veni cu ele în casă.
Se puseră la masă. Românul cu ai săi mâncară şi băură vin, ear bietul ţigan întindea din opincă de’şi făcu capul numai cocoaşe de pocnituri, că tot dădeâ într’un părete dela spate.
Nu merge, nu ? întrebă Românul pe Ţigan, abia stăpânindu-şi râsul. Mai ia, cumetre, din cel vin, doar o lunecă mâncarea.
După ce se ospătară bine, Românul întrebă din nou pe ţigan:
—	Ei cumetre, cum ţi-sa părut masa?
—	De... la purceluş nu prea era alunecuş ; vinul, de roş era el roş, dar îmi pare că era borş...
0or$ cu varză dulce. — Se taie o varză mărunt şi se pune în borş să fiarbă cu o ceapă şi cu leuştean, se adaugă vre-o 30 dramuri de unt bun, şi înainte de a se servi se bate un gălbenuş sau două de ou cu smântână şi se toarnă pe deasupra.
Această ciorbă se poate face şi cu bucăţele de carne de vacă sau de pasăre, tăiate cât se poate de mărunte şi ferte mai dinainte în apă sărată şi apoi în borş.
www.dacQTomanica.ro
360
ALBINA
împăratul Judecător
Intr’un oraş din Germania, un comerciant se înfăţişează înaintea împăratului cu o plângere în contra unui birtaş: «Eu am dat în păstrare birtaşului o pungă de piele, plină cu aur şi acuma neagă cu neruşinare primirea aurului şi nu mai voeşte să mi-o dea înapoi!»
In aceeaşi zi birtaşul, un om cinstit de toţi, veni înaintea împăratului, cu alţi deputaţi ai oraşului. Împăratul faţă de toţi întreba pe birtaş de nume, profesiune şi familie. Apoi îi zise: «Uite. tu ai o pălărie nouă, toarte frumoasă, cum eu n’am avut nici odată. Cum ar fi dacă noi am schimbă? Tu prime şti, e drept, numai o pălărie veche, însă pălăria împăratului, şi eu capăt o pălărie nouă, care nu mă costă nici o para».
Birtaşul conveni la schimbare şi împăratul îşi puse pe cap pălăria schimbată cu plăcere. Apoi eşi afară şi trimise pe un burghez la femeea birtaşului, care îi arată pălăria bărbatului ei şi zise: «D-ta vezi acum, dela cine viu. D-ta trebue să-mi dai pentru propietarul acestei pălării numai decât punga cea de piele cu aurul». Femeea fără să presimtă nici o viclenie, dădu fără să se gândească, punga. Când împăratul primise punga intră cu pălăria iar în sală; comerciantul păgubit fu chemat şi trebui să repete plângerea, birtaşul însă [nega cu încăpăţânare. Atunci scoase împăratul punga şi întrebă privind pe birtaş: «Cunoşti tu această pungă?» Atunci se sperie huţul cumplit, căzu în genunchi şi-l rugă de iertare, dar împăratul îi pedepsi viclenia cu spânzurâtoarea.
Dumnezeu pedepseşte pe oamenii nelegiuiţi, pe cari nu-i mai iartă pe pământ din cauza mişeliilor lor nenumărate. Se indignează şi el şi atunci îi dă pe mâna judecătorilor cari îi pedepsesc potrivit cu legea.
Informaţiuni
Duminică 5 Decemvrie a. c., orele 10 dimineaţa, a avut loc în sala cea mare a primăriei oraşului Tecuci, împărţirea hainelor şi a încălţămintelor copiilor săraci şi silitori din localitate, din venitul de 2.000 lei anual, provenit din fondul de 40.000 lei lăsat casei şcoalelor de defunctul Costache Rauoviţă. — Au luat parte la această caritabilă sărbătoare: D-na Racoviţă, soţia defunctului donator, d l Gh. Petrovici ajutor de Primar, d-1 Ioan I. Teodoru, Revizor şcolar, ca delegat al Gassei şcoalelor; întreg corpul didactic primar, părinţii copiilor săraci şi alte persoane. Serbarea a fost deschisă prin o cuvântare a d lui Revizor şcolar, care în câteva cuvinte bine simţite, aduce laude amintirei defunctului donator, ca unul, ce din prisosul muncei sale, s’a gândit şi la săraci. Arată că oraşul Tecuci e unul din oraşele cele mai fericite, de oarece, la începututul iernei fiecărui an, se vor îmbrăcă în veci elevii săraci şi silitori. Aşa anul acesta s’a îmbrăcat 178 elevi şi eleve pe lângă că s’au dat la începutul
www.daooronianica.ro
ALBINA
361
anului şcolar cărţi, la un număr de peste 120 şcolari: d-1 Revizor, încheind cuvântarea, îndeamnă elevii la muncă şi supunere, şi să fie recunoscători în viaţă pentru tot ce li se face, căutând să ajute şi ei la rândul lor pe cei nenorociţi şi desmoşteniţi de soartă. Mulţumeşte d-lui Gh. Petrovici şi d-nei Racoviţă pentrn buna voinţă ce-au avut de a lua parte la această solemnitate.
După d-1 Revizor şcolar, ia cuvântul d-1 Ajutor de Primar, a-ducând mulţumiri pentru concursul ce d-nele şi d-nii Directori ai şcoalelor, au dat pentru aducerea la îndeplinire a acestei fapte nobile.
In urmă vorbeşte d-1 farmacist Cerbeanu, din partea d-nei Racoviţă, mulţumind de modul cum se aduce la îndeplinire dorinţa donatorului.
Să face apoi împărţirea hainelor şi a încălţămintelor după şcoli. — Iţi făceâ o adevărată plăcere şi simţiai o mulţumire sutletească, când vedeai pe feţele copilaşilor bucuria şi veselia ce simţiau, când îşi schimbau hainele rupte şi sdrenţăroase cu o haină nouă, curată şi caldă.
*
-* *•
Lista oficială (le tragere a loteriei Bisericei „Cuvioasa Paras-cliivaK (lin R.-Sărat.
A 3-a şi ultima tragere, efectuată în ziua de 30 Noemvrie 1904.
No. 112.904 a câştigat 1.000 lei.
Următoarele numere au câtigat câte 100 lei fiecare:
28.979, 50.513, 53.829,63.358, 64.995,75.717, 78.706, 93,417, 101.609, 116.991,
Următorele numere au câştigat câte 50 lei fiecare:
6.201, 6.696, 7.668, 8.503, 8.531, 8.575, 15.708, 16 480, 16.990, 17.265, 18.779, 19.142,	19.861.	24.649,	27.336,	29.045,	31.718,	41.599,	41.105,	42.477,	46.977,
47.582,	47.761,	47.770,	50.358,	61.210,	52.384,	53.230,	53.530,	55.965,	55.990,
63.081,	68.079,	69.399,	72.407;	73.342,	73.714,	79.256,	79.461,	79.664,	83.329,
84.405,	85.798,	86.168,	88.673,	89.874.	89.926,	91.411,	91.654,	92.314,	92.428,
92.626, 93.042, 96.542, 104.937, 107.772, 108.798, 112.113, 113.875, 116.746, 118 308, 118.560,	119.366,	121.548,	122.558,	123.421,	125.597,	128.242,	130.650,
131.072, 131.649,	132.315,	133.046,	133.845,	134.117,	134.953,	140.048,	142.639,
143.146, 143.590.
Următoarele numere au câştigat câte 20 lei fiecare:
3.342, 3.832, 4.904, 6.136, 6.167, 6.590, 7.377, 7.846. 9.495, 10.029, 11.354, 11.778, 12 754,18.090, 19.165, 21.241, 26.653, 27.510, 29.694, 30.505,30.993, 32.209, 33 246, 33.300, 34.506, 35.375 37.740 38.851, 39.222, 42.094, 43.251, 44.512, 45 094,	46.231,	46.988,	47.614,	47.676,	49.071,	50.355,	50.6C2,	51.064,
51.088, 52.50.\	53.673,	53 691,	54.122,	55.713,	56.188,	66.202*	56.682,	56.915,
57 132, 67.330,	57.675,	57.965,	59 519,	60.708,	61.222,	61.587,	61.707,	61.862,
62.113, 62.126,	62.311,	63.257,	63.898,	64.442,	64.764,	65 932,	66.079,	66.513,
67.148, 67.162,	67.168,	67.829,	67.862,	68.149,	68.186,	68.346,	69.419,	71.214,
72.548, 73.422,	73.474,	73.724,	74.222,	75.086,	76.397,	75.944,	78.535,	78.648,
78.881,79 745,82.195,82 859,83.039, 85.655, 86.920, 87.486, 87.888, 89 832, 89.932, 90.056, 90.132, 90.259, 90.662, 90.865, 92 059. 92.363, 94.382, 94.676, 95.003, 95.963. 96.015, 98.343, 98.781, 99.250, 99.428, 99.934, 100.424, 100.707, 100 875, 101.009,	103 556,	104.424,	104.737,	104 949,	108 623,	108.986,	110.576,
114.348, 115 683,	116.790,	117.513,	119.047,	120 486,	122.797,	123.850,	127.615,
128433, 130.391, 133.366, 136.701, 138.202, 139.042, 140.694, 141.529, 143.937, 147.382, 149.476.
www.dacaromamca.ro
362
albina
Influenţa căldurii soarelui asupra pomilor în cursul iernei
Este un adevăr de mult dovedit prin experienţă, că pomii sufer iarna foarte adese ori de căldura solară. Coaja îngheţată încălzită de soare se dezgheaţă, repede, pentru a îngheţa din nou, ca apoi a doua zi iarăşi să se dezgheţe, şi aşa mai departe, până ce coaja capătă crăpături şi pete de degerături. Unde avem motiv să ne temem de aşa ceva, trebuie să apărăm pomii de soare şi căldura lui. In acest scop ungem tulpineîe cu un amestec de lut şi balegă de vacă în părţi egale şi cu apa trebuincioasă. Aceasta vom face, bine înţeles numai pe timp de moină. Dacă acest pământ se spală de pe pom în urma ploii etc., îl vom reînnoi. Observăm că soarele primăvara este mai periculos şi cei mai mulţi pomi nu degeră în toiul iernei, ci primăvara.
Scrisori către Redacţie
Stimate Somnule Administrator,
In marea familie a albinelor, albina mamă, matca, pe măsură ce îmbătrâneşte, slăbeşte, şi colonia ar fi în primejdie de a pieri dacă nu s’ar naşte o altă matcă, tânără, viguroasă, care să ducă mai departe lucrarea celei bătrâne.
Marea familie de cititoare şi cititori, albine ale scumpei Românii, se pot mândri, cu drept cuvânt, căci mama lor sufletească, revista „ Albina“ din zi în zi, în loc de a îmbătrâni, întinereşte, şi tot mai multe râuri de viaţă izvovăsc din coapsele sale.
Ajide Dumnezeu ca această nepreţuită revistă, floare binemi-rositoare pe ogorul Românesc, să aibă viaţă fără sfârşit, iar conducătorii ei, pot fi siguri de admiraţiunea şi recunoştinţa albinelor cititoare, modestul tribut, la care au tot dreptul.
Salutări colegiale, JYÎ Al- Jflândrieel.
( om. Odobeştf, RAmbovtţu.
P. S. Prin mandat poştal am trimes costul abonamentului pe unul al VlII-lea, deşi cam târziu, dar mă mângâi cu ideea că veţi fi îngăduitori ca mântuitorul, care primeşte pe cel de pe urmă, ca şi pe cel d’întâiu.
— --------------------
Contra palpitaţiei (bălăei) de inimă. — Celor la cari inima bate cu putere, se recomandă următorul leac uşurător :
Se topeşte într’un pahar, în care s’au turnat 250 grame apă 4 bucăţele de zahăr şi bicarbonat de potasă în cantitate foarte mică (pe vârful cuţitului). Din când în când vor sorbi câte puţin din acest lichid şi se vor mai uşura.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
363
DE LA SA TE
In ziua de 6 Decemvrie a. c., şcoala din cătunul Pisc, Domeniul Coroanei Cocioc, şi-a serbat patronul (sf. Nicolae) cu următorul program: Imnul Regal, cor de elevi, O scurtă cuvântare în care s’a adus elogii Onor. Administraţiunii Domeniului Coranei care a ridicat într’un cătun aşa de retras, un local aşa de încăpător, prevăzut cu mobilier şcolar modern şi cu o scenă de teatru cu toate accesoriile. S’au jucat piesele • Strigoi». «La noi în sat», «Trei surzi» şi «Mircea şi Baiazit.» Piesele ca şi întreaga serbare, a reuşit de minune. S’a trimes şi o telegramă domnului Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei.
MULŢUMIRI
Pe lângă şcoala rurală mixtă din corn. Laza, Jud. Vaslui, înfiinţându-se anul acesta cursuri de adulţi şi şezători populare, şi de oare ce se simţiâ absolută necesitate de-o lampă petrol de ars şi lemne pentru foc, onor. Administraţiunea Fermei Model «Laza», în urma apelului, ce i s'a făcut, a binevoit a veni în ajutor cu suma de lei 25 cu care se vor pro-eurâ obiectele necesare pentru funcţionarea acestor cursuri.
Subscrisul ca diriginte, în numele şcoalei şi al tineretului, ce se ins-trueşte, aduce viile sale mulţumiri, Administraţiunei fermei, pentru această faptă umanitară.
I. Băbuşianu.
9
Dirigintele şcoalei Laza Vaslui.
* *
Se aduc mulţumiri d-lui Th. Danielescu, învăţătorul comunei Farcaşa, jud Suceava, care a achitat şi pe anul al VlII-lea, cu chit: 15.327 — 15.328 abonamentul pentru elevii cl. V şi Vl-a a şcoalei normale Vasile Lupu din Iaşi. Asemenea abon. său personal, tot pe an. VIII, cu chit. 15.326.
APEL
Petru C. Beldie, învăţător al şcoalei din _căt. Moscu, com. Tg. Bujor, jud. Covurlui, înfiinţând o şcoală de adulţi la care se simte o mare ne-voe de cărţi populare; fac apel la toţi binevoitorii neamului românesc, spre a contribui cu câte puţin. In acestscops’a înfiinţat şi un registru.
Cnm trebuie dat ovăznl cailor. — Sub ce formă trebuie să se dea ovăzul cailor, ca el să fie folositor ? Trebuie să se dea întreg, strivit sau uruit ? Experienţele făcute cu aceasta au dovedit, că ovăzul uruit este în prima linie; ovăzul strivit ţine mijlocul. Din punctul de vedere al mistuirii, ovăzul uruit a avut asupra celui strivit o superioritate egală celui strivit asupra ovăzului întreg.
Cine deci poate, să dea cailor ovăz uruit, face bine, căci le foloseşte foarte mult.
— Christos a fost ţintuit pe cruce, Socrate a fost otrăvit, Fidias a fost acuzat de hoţie: să vede că tot e o cinste, ca temporanii tăi să se poarte prost cu tine.
www.dacoromamca.ro
364
albina
Bibliografie
Aducem la cunoştinţa cinstiţilor Preoţi, că a apărut de sub tipar:
„UATRU-ZECI PREDICI POPULARE1*
de 1ULIU SCRIBAN.
Aceste predici se prezintă foarte bine din toate punctele de vedere şi n’ar trebui să lipsească nici unui predicator, mai cu seamă acum când se simte nevoe de a se predică în Biserică. Cartea conţine peste 260 pagini şi se vinde numai cu preţul de lei 1,50.
Se află depusă spre vânzare la principalele librării şi la d-1 T. D. Protopopescu, strada Israilită No. 3 Bucureşti, de unde se poate primi franco la domiciliu în suma de mai sus.
LICITAŢIUNI.
In ziua de 11 Ianuarie 1905, ora IO1/,, a. m., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru darea în întreprindere:
Construcţia a 3 poduri de ştejar pe canalul principal de pe moşia Măcsineni-Corbu, precum şi construcţia canalului secundar la punctul Suliţa spre Gulianca.
Devizul în sumă de lei 8.799.
Supra-oferte nu se primesc.
Garanţie provizorie lei b°/n din suma devizului, cea definitivă va fi de 10% din suma rezultată la licitaţie.
*
* *
In ziua 14 Ianuarie 1905. ora 10%, pentru arendarea moşiei Vatra schitului Cornet din judeţul Argeş, pe period de 10 sau 16 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1905.
Se cere garaţie provizorie lei 800.
*
* *
Pentru arendarea moşiei Ciofrângeni-Poenari din judeţul Argeş, pe period de 10 sau 15 ani cu începere dela 23 Aprilie 1905.
Garanţie provizorie lei 4.000.
Pentru arendarea munţilor: Negraşu, Fundurile, Ziliştea şi Treisteni din judeţul Prahova, pe period de 10 sau 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906.
Garanţie provizorie lei 3.000.
*
• *
La 17 Ianuarie 1905, orele 10 a. m., pentru jimbla, pâinea şi carnea de vacă.
La 13	Ianuarie	1905, orele	10 a. m.,	pentru	vinul, seul topit şi săpun.
La 19	Ianuarie	1905, orele	10 a. m.,	pentru	untura de porc şi petroliu.
La 20	Ianuarie	1905, orele	10 a. m,	pentru	deşertatul latrinelor.
La 21	Ianuarie	1905, orele	10 a. m.,	coloniale, făină şi griş.
Caetele de sarcină se pot vedea la Eforie, Serviciul Spitalelor, în ori-ce zi de lucru.
www.dacoromamca.ro
STEflUfi
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirei de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de ’cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Petru Gârboviceanu, strada Sf. Ecaterina, Bucureşti.
Comitetul.. Preşedinte, Io.i» Kiilinderu, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru GArboviceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. Banu. profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spiru C. Haret, Ministru, profesor Universitar; I. Dimitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Censori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ioncscu, profesor secundar; Const. Alexnndrescu, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
N. Stoicescu, învăţător (Bireii), 1 leu; Florea Drăghicescu, învăţător (Perieţi), 1 leu; C. Predescu, învăţător (Stoicăneşti), 1 leu; C. Nicolescu, învăţător (Tituleşti), 1 leu; D-tru George, învăţător (Crâmpoaia), 1 leu; M. Ionescu, învăţător (Tâmpenii, 1 leu; Gh. D. Dumitrescu, învăţător (Floru), 1 leu; Smarandache Voiculescu, învăţător (Izvoarele), 1 leu; Marin Popescu, învăţător (Bărcăneşti), 1 leu; C. Popescu, învăţător (Bărcăneşti-Greci), 1 leu; Gh. Dianu, revizor şcolar (Slatina), 2 lei; C. Pârvulescu, învăţător (Maldăru), 1 leu;Cosma Ionescu, învăţător (Bărăştii-de-Vede), 1 leu; D. Sfârlogeanu, învăţător (Mirceşti), 1 leu; I. Niţulescu, învăţător, (Seaca), 1 leu; d-na Maria Mânu mareproprietăreasă (Bucureşti), 100 lei; Mihail Popescu, administratorul Casei Şcoalelor (Bucureşti), 4 lei; George Grigorescu, preşedinte de Tribunal (Bucureşti), 2 lei; D-tru Ionescu, (Brăila), 2 lei; George I. Petcu, (Brăila), 2 lei; C. Cioran, (Brăila), 2 lei; C. Alexandrescu, revizor şcolar (Craiova), 3 lei; Ioan C Alexandrescu, elev (Craiova), 1 leu; Maria C. Alexandrescu, (Craiova), 1 leu; C. Popescu, învăţător (Filiaş), 1 leu; Alex Florescu, învăţător (Rudari), 1 leu; Margareta V. Alexandrescu. învăţătoare (Săcuiu), 1 leu; Iosif Ianculescu, învăţător (Cârcea), 1 leu; Filip Bălteanu, învăţător (Cârna), 1 leu; N. Petrulian, învăţător (Ciutura), 1 leu; I. Simniceanu, învăţător (Simnicu), 1 leu; P. Ciocâlteu, învăţător (Galiciuca), 1 leu; D. Enătescu, învăţător (Orodelu), 1 leu; D. Constantinescu, învăţător (Pleniţa), 1 leu; M Virvescu, învăţător (Bârca), 1 leu; N. Georgescu, învăţător (Gânciova), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii e de 312; iar numărul banilor încasaţi dela aceştia şi dela vechi membrii, e de 8.480 lei şi 26 de bani.
(Va urină în numărul viitor).
w w'w w vw ¥? f f
www.dacoroDiamca.ro
_^£j Toţi acei cari ne cer programe, regulamente sau &_ -îg îndrumări, sunt rugaţi a ne trimite costul lor, degfr-oarece nu expeuiem nimănui nici cu ramburs nici «-""<0 pe credit.
Preţurile sunt cele următoare:
Programa analitică pentru şcolile urbane lei 1,20
V
»	»	»	»	rurale
„	»	»	»	normale
de învăţători şi învăţătoare îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitoare Ia modificările aduse
programei........................„
Regulamentul pentru aplicarea legei asupra învăţământului primar şi normal
primar ......................
pentru administraţia interioară a şcoalelor normale de învăţători şi
învăţătoare............
idem şcoalelor primare urbane . . „ idem „	„ rurale . . „
Idem
Idem
Idem

0,60 f§~
•	Laok cu Elastic m4 Şireturi
»	»	» Nasturi
» Chevreau cu Elastic
•	»	• Nasturi
0,60 2&-
999939999999 ^
Cel mal mare ţi vast magaain şi singurul care vinde eflin.
Pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Cop' din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente ia Ghete de Bărbaţi: de	Vax	cu	Elastio safl Şireturi Lei	10.96,	11.96,	12 95,	13.96.
i	»	»	Nasturi	*	12.95,	13.96,	14.95.	16.96.
»	12.96,	13.96,	14.96.
»	13.95,	14.96,	16.95.
»	12.96,	13.95,	14.96
»	13.96,	14.96.	15.95
Preţuri coreute la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Li >	»	»	> Botoni >
»	> Colori »	*	»
» Gems ou Nasturi şi Şireturi i Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi >
Idem cu ŞirelurI şi Nasturi •
Idem de Lack diferite forme »
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri tabulos de eftin lu tot deauna se păseso mari cantităţi de mănuşi Olacd, Albe, Colori.
yi Negre pentru Dame Lei 2.60.	____________
» Bărbaţi » 2.96.
Rupendu-se la încercare, se dă altă pereche.
Mag asin la tote S stanele, Calea Pfetoriud No. 27, alături de Poliţia Ca&tbnlei, Pucuresci.
10.96,	12.95,	13.96.		
11.96,	12.95,	13.95,	14.95,	16.tă.
12.96,	13.96,	14.95,	15.96.	
7.35,	8.95.	9.96.		
5.96,	6.96.			
6.95,	7.96,	836.		
6.96,	6.96.	7.96,	8.96,	9.95.
5%
Cupon d# roducţlopentru etciinrlt Albinei*
CittootA perintsl vor ir< un •eitfdnjî.ra 6*/0 tfln şrjţarQd tMomnate, pre««nU<o^ ■apeanl.
Jnst. de Arte Grafice
Ca,Wv^lfilSfltĂlâyS*attoPu- Str- Doamnei. 16