Anul; viii No. 12 19 Decemvrie 1904 Comitetul de Redacţie lori Kalirideru P Gârboviceanu " ~ )UC G. Goşb General P. V. Năsturel G Adamescu I Gtescu P. Dulfu V. 5- Mojja N- Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^câ. Redacţia ^ Adnwtist;WWW.daCOIOmamca.lOf!o 9 -- Ducurcşii. J'lwa parfumerie şi Droguerie Medicinală T6MA 01WULE5GU Bucuresci. calea Griviţei No 145 (lâo$â Gara de Nord). Bucureşti Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi poitugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru nieimgin, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri oZackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iarnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ciaiuri drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glirerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, so-luţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce indeplineso unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi Întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemulului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Rogat asortiment de cauciucârie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, oa : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, plosci şi ligheane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu clatină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază in orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. «SX-Sc 52-12 www.dacaromanica.ro ANUL VIII. No. 12 19 Decemvrie 190-1. . AL.BINA ■REVISTĂ EN Ă POPULA'RĂ Abonamentul în ţară pe > » » 6 Pentru anuneluri 1 leu M în străin, pe an lei 8 ............15 bani te, 5 bani euvîntul. se ard. SUMARUL.: I*. S. Episcop Piincn, Misiunea preoţilor. — N. Mculaescu şl O. Stoinescn, Albinele (clădirea fagurilor).-I. Kuli miorii, Măsuri în vederea secetei.— (;. CoşImic, Simbolica medicinei poporului.—Colind.—D. Tel cor, Montaigne.—V. S. Moca, Brânza de Brie. — Un ţăran, Vizita d-Iui Sp. Haret în corn. Parachioi.—Al. A. Numii, Din literatura poporană.—Apel. — Infor-maţiuni.—Dela sate.—Bibliografii.—Poşta administraţiei. Sfiituri: Turte do Crăciun.—Contra mătreţei. 1 lustraţiuni: Biserica Kreţulescu din Bucureşti. — Lăptărla de pe Domeniul Coroanei Cocioc. Misiunea preoţilor Dăm cu deosebită plăcere loc circulării Prea Sfinţitului Episcop al Dunării de jos, adresată protoiereilor din Eparhia Prea Sfinţiei Sale, cu privire la misiunea preotului în general şi amestecul lui în luptele politice în particular. Sfaturile ce Prea Sfinţia Sa dă preoţilor, ne umple inima de bucurie, şi am fi fericiţi să vedem ca ele să fie urmate spre binele Sfintei noastre Biserici şi a Ţării. Rodnica lucrare pe caro o întreprind înalţii prelaţi, va schimbă ca prin farmec, multe neajunsuri pe cari Ie simţim cu toţii cu profundă durere. Vom lua act cu drag, în coloanele revistei, de toată îndrumarea bună a înalţilor noştri prelaţi, nu pentru lauda Sfinţielor Lor, ci pentru binele Ţării: Prea cucernice părinte, Una din cestiunile, cari pentru preotul Eparhiei noastre, ar trebui cât mai mult lămurită, este şi aceea de a se şti, până unde poate să-şi întindă el exercitarea drepturilor politice, ca astfel poziţiunea lui duhovnicească în popor şi activitatea lui pastorală, să nu sufere nici o scădere. Iu această privinţă părerile poate că sunt diferite; după Noi însă, nici într’un caz nu este bine ca preotul să facă politică sau să se amestece în luptele politice. A uni misiunea preoţească cu lupta politică, este cea mai mare greşală. Preotul ca cetăţean, dacă face parte dintr’un partid politic, nu trebuie să aştepte nimic de câştigat pentru sine; de oarece misiunea preoţească, nu justifică amestecul preotului în politică şi intrarea lui în rândurile acelor cetăţeni cari iau parte în luptele politice. www.dacoromamca.ro 310 ALBINA Dia contră, prin aceasta preotul pierde.—Va pierde demnitatea şi autoritatea sa pastorală chiar şi înaintea oamenilor politici cari privesc în preot pe omul pacinic. — Va pierde încrederea păstoriţilor lui şi prin aceasta va încetă de a fi păstorul cel bun, care are în societate o misiune mare de îndeplinit — aceea de a învăţă pe popor preceptele sfinte ale evanghelii care regulează nevoile vieţii omeneşti, adesea turburate de diferite împrejurări. Căci: cum va putea el îndeplini această misiune, dacă mintea ca şi timpul sunt întrebuinţate de el numai în discuţiuni şi frământări politice? Cum va putea el propăvăduî oamenilor pacea pe care singur o turbură, împărţind pe enoriaşi, cari sunt fiii lui sufleteşti, în tabere vrăjmaşe între ele şi faţă de el? Cum va putea el îndemnă pe oameni la unire şi dragoste frăţească între ei, când singur, prin lupte politice, rupe legătura de dragoste duhovnicească, care trebuie să-l unească pe el de toţi enoriaşii lui?—Şi câte alte multe neajunsuri pastorale, ba poate şi nenorociri pentru preot şi ai lui enoriaşi, izvoresc din amestecul preotului în luptele politice. Acestea sunt adevăruri reale, cunoscute şi de acei oameni cari cred, că preotul se cuvine să ia parte în afacerile politice, întru cât şi Constituţia ţării îi garantează acest drept, ca oricărui cetăţean. Preotul, zic ei, afară de biserică şi afară de serviciile bisericeşti, poate şi este bine să se amestece în afacerile politice; el este cetăţean şi nimeni nu-1 poate împiedecă dela exercitarea drepturilor politice cetăţeneşti. In adevăr, preotul român din fericire este şi cetăţean al Statului. El este os din oasele poporului român şi sânge din sângele lui. Această calitate a preotului este un bine pentru popor, fiindcă preotul are aceleaşi gândiri şi aceleaşi aspiraţiuni naţionale ca şi poporul; ba, lui i se impune datoria de a lucră cât mai mult pentru desvoltarea în popor a acestor frumoase simţiminte. Mai departe, această calitate a preotului, este o bună garanţie şi pentru Stat, de oarece preotul este obligat de biserică, de a iucrâ neîncetat pentru binele şi fericirea Statului, căci dela binele şi fericirea Statului depinde binele şi fericirea bisericii; ştiut fiind, că cetăţenii Statului, sunt şi fiii bisericii. Aceasta este adevărata învăţătură dată de Domnul nostru Iisus Christos în privinţa raportului ce există între Biserică şi Stat. Din aceasta reese că altul este câmpul de muncă al preotului nostru decât acela al luptelor politice. El trebuie să lupte neîncetat în contra tuturor patimilor care, din nenororocire şi mai ales în timpul de faţă, slăbesc neamul nostru românesc, atât din punctul de vedere moral, cât şi din puctul de vedere fizic. El trebuie să lupte în cursul întregii lui vieţi, împins de dorinţa unui adevărat părinte, de a lumină poporul încredinţat conducerii lui, formând din el adevăraţi creştini, care să-şi iubească religiunea şi biserica noastră strămoşească, ca şi cum se iubesc pe ei însuşi; tot aşâ, să facă din ei adevăraţi cetăţeni, fii iubitori de ţară şi de neam, buni gospodari, gata de a face toate sacrificiile pentru înflorirea şi siguranţa Statului nostru românesc. Numai la o astfel de muncă, aşteaptă şi doresc să vadă pe preotul nostru luptând, toţi oamenii de orice partid ar fi ei, căci aceasta e adevărata chemare a preotului şi în această direcţiune îl şi pregăteşte Statul în şcoalele noastre teologice, pentru care face însemnate sacrificii, ca la timp, să fie un bun şi înţelept lup- www.dacaramamca.ro ALBINA 311 tător în mijlocul poporului, pentru o viaţă trainică, creştinească, socială, economică şi naţională. Pătruns de aceste consideraţiuni şi încălzit de aceste idei, fiind preotul nostru, prin munca sa preoţească pastorală, în mijlocul poporului, cu siguranţă, el va fi bine apreciat şi respectat după vrednicie, de adevăraţii oameni politici, bărbaţii de Stat şi bunii patrioţi, cari prin a lor pregătire şi deplină competinţă în afacerile politice ale Statului, îşi iau sarcina şi munces pentru binele ţării, sacrificându-şi liniştea şi interesele lor. Pentru un aşa bărbat politic, nu poate fi o altă satisfacere şi răsplată a muncii lor decât desvoltarea, propăşirea şi înflorirea Statului şi a cetăţenilor lui, cum şi a sfintei noastre Biserici naţionale, care a adus mari servicii ţării şi neamului nostru românesc. Preotul este cetăţean şi drepturile lui trebuie să fie considerate ca drepturi sfinte cetăţeneşti, pentru că ele sunt nişte podoabe scumpe, ca pentru orice cetăţean, dator fiind a le păstră cu cea mai mare sfinţenie. Să nu se uite însă, că după o logică sănătoasă şi după o minte limpede care trebuie să prezideze când este vorba de rostul Bisericii şi al preotului ei în Stat; că drepturile politice ale preotului şi’ exercitarea lor, deşi garantate prin Constituţia ţării, totuşi din cauza misiunii celei sfinte, pe care în numele Bisericii, preotul este chemat a o îndeplini în lume, aceste drepturi sunt în câtva limitate. Dreptul politic constituţional al preotului, trebuie să S9 mărginească, pur şi simplu, numai la dreptul de vot, dat în deplină conştiinţă şi cu toată demnitatea cerută dela un preot-păstor, părinte sufletesc al tuturor cetăţenilor, sau al tuturor enoriaşilor lui, cari toţi îl privesc şi-l numesc „părinte„tată". Să se ştie dar, că preotul deşi e3te cetăţean al statului, dar el se deosebeşte de ceilalţi cetăţeni, prin auumita sa misiune preoţească ce o are dela Dumnezeu, care deosebire a fost recunoscută de societatea omenească din timpurile cele mai vechi, acor-dându-i unele privilegii sau scutiri legale, cari nu le au ceilalţi cetăţeni. "De acest fapt, ţinându-se socoteală, urmează că preotul nostru trebuie să fie pe deplin convins că: sfânta lui misiune preoţească este una şi aceeaşi, fie în biserică, fie afară din biserică; cu alte cuvinte: preotul este şi trebuie să fie pretutindenea şi totdeauna, «numai preot». In line, ca să fie şi mai înţeles: preotul, vrând, nevrând, trebuie să fie pătruns până în adâncul sufletului său, că caracterul lui preoţesc, domină peste personalitatea lui de cetăţean şi acesta tocmai în interesul şi buna orânduială cetăţenească care trebuie să fie în statul şi ţara noastră. Altfel, exercitarea fără rezerve a drepturilor politice şi amestecul preotului în luptele electorale, va atrage după sine rezultatele cele mai dezastroase pentru îndeplinirea cu sfinţenie a misiunii lui pastorale, din care biserica şi religiunea vor suferi iar preotul va deveni obiectul de dispreţ al tuturor oamenilor. Este o datorie pornită din misiunea pastorală pe care trebuie să o aibă în vedere preotul, de a nu compromite cauza sfântă a Bisericii. El trebuie să se ferească, nu numai de orice amestec al politicei în exerciţiul serviciilor bisericeşti, dar şi în relaţiu-nele lui pastorale. In vorbiroa din biserică, ca şi aceea afară din biserică, se cu www.dacaromamca.ro 312 ALBINA vine ca preotul să fie totdeauna cuviincios şi respectuos către autorităţile Statului căci, după cum învaţă sfântul apostol Pavel «toată stăpânirea dela Dumnezeu este orânduită, etc.»; iar pe cetăţeni sau enoriaşi, să-i stimeze şi să-i respecte în aceeaşi măsură, pentru că toţi sunt Români şi ai lui fii sufleteşti. Ar fi un mare merit pentru un preot, care prin prudenţa sa pastorală şi prin tactul său social ar câştigă, faţă de enoriaşii lui, acea încredere, demnitate şi autoritate morală, încât atunci când aceştia, împinşi de patimele politice, luptând cu înverşunare, unii în contra altora, el să-i sfătuiască a avea o atitudine frăţească între ei, deoarece toţi sunt Români, fii şi cetăţeni ai Statului nostru românesc; că, prin prea multă îndeletnicire în luptele politice, mai ales a acelora cari n’au o anumită pregătire pentru afacerile politice, să părăsesc alte afaceri comerci-ale-economice, lăsându le în mâinele străinilor, cari se îmbogăţesc din produsele ţării şi din nevoile poporului nostru românesc. Freci cucernice părinte, Am nădejdea că sfaturile Mele vor fi primite cu toată luarea aminte din partea preoţilor noştri şi poveţele ce le împărtăşesc, vor găsi un răsunet puternic in sufletele lor. Prin aceasta, cu siguranţă ei vor câştigă stima şi respectul din partea oamenilor de bine, pentru'îndeplinirea cu demnitatea misiunii lorpaci-nice şi a bunei pilduiri în popor; iară Eu ca Episcop al acestei de Dumnezeu binecuvântate Eparhii, a Dunării de jos, mă voi bucură de modul priceput şi înţelept cu care preoţii noştri ştiu a-şi îndeplini datoria, când este vorba de Biserică, Ţară şi Poporul ei. Dată în reşedinţa Noastră episcopală din Galaţi. P1MEN, al Dunării de Jos. Turte ele crăciun.—Se face aluatul de făină bună, cu apă căl-dicică şi cu sare potrivită, să frământă până ce se poate întinde ca toile de plăcintă, se lasă să stea 15 minute, apoi iar să întinde ca să se facă foi cât se poate de subţiri. După ce întindem foile se lasă să mai stea până se vor sbici, apoi se taie rotunde cu ajutorul unei farfurii; se face un sirop dintr’un chilo de zahăr cu puţină apă de Hori şi cu vanilie, sau numai cu una din a-ceste două, şi după ce se aşează siropul, se ung turtele cu el, se pun două câte două şi se presară peste ele ca o l/.i kilo zahăr cernut şi migdale. Se poate pune şi miere în loc de sirop iar în loc de migdale, nuci pisate. Locul unde se gătesc turtele, să fie bine încălzit. ■ i- *5 s p ' ■ www.dacoromamca.ro .ALBINA 313 i âfâ ftAA________AU AAA *** ALBINELE "tnr* - YTV ■ VW vv —^•*■■7-------rvf rrr---------------*vr........»rr- Clădirea fajurilor. acă ne uităm în nâuntrul unui stup, vedem mai multe rânduri de faguri, cari atârnă în ios, unul lângă altul. Intre dânşii e lăsată o depărtare mai mică decât ar putea intra un deget, ca să umble albinele şi aerul. Pe amândouă părţile fagurilor se vede o mulţime nenumărată de găurele, cu gura în 6 muchi. Acestea sunt căsuţele sau celulele albinelor. Albinele clădesc trei feluri de căsuţe: unele mai mări-şoare, altele mai mici şi mai multe la număr. De obiceiu, celulele mai mari se găsesc mai ales pe fagurii mărginaşi, ori prin părţile din lături sau de jos ale fagurilor din mijloc. Pe vremea roitului, se mai văd în unii faguri câteva celule, cari au asemănarea cu o ghindă sau cu un degetar. Acestea sunt botcele sau celulele de matcă. In ele cresc puii de matcă şi nu se găsesc în stup, decât numai atunci, când albinele au ne-voe de a creşte o matcă tânără, cu care să înlocuească matca lor, dacă a îmbătrânit sau a murit; ori să roiască, adecă să prăsească roiu din ele. Botcele au fundul rotund şi de obioeiu se găsesc pe marginile din lături sau de jos ale fagurilor. Când moartea sau pierderea mătcii s’a ivit pe neaşteptate şi a prins pe albine nepregătite cu botcă, albinele prefac în repezeală o căsuţă de lucrătoare în botcă şi-şi cresc în ea matca nouă. Atunci vedem chiar în mijlocul lagurului, printre celulele cele mici, una prelungă ca un degetar, făcută în locul unei celule mici, în care se află un ou, sau un puiu do lucrătoare. Albinele strică celulele dimprejur, ca să facă loc celulei de matcă. O astfel de botcă se numeşte celulă de scăpare. După ce matca cea nouă a eşit din botcă, albinele rod gura celulei, până ce o aduc numai până la jumătate din adâncimea ei. Botcele au o adâncime de aproape 25 de milimetri şi o lărgime de 8—8,5 milimetri. O parte din celulele mari şi mici slujesc de magazii în cari albinele îşi păstrează hrana, adică mierea şi polenul; iar înaltă parte de celule îşi cresc puetul de lucrătoare şi de trântori, adecă le serveşte de cuib. Celulele mici sunt cuibul albinelor lucrătoare ; iar cele mari, cuibul trântorilor. Celulele de lucrătoare şi de trântori au şeaso păreţi. Fundul lor nu e drept, ci alcătuit din trei păreţi cari se împreună în-tr’un colţ ascuţit, în locul unde se îmbină trei celule din cealaltă faţă a fagurului. Toate celulele de pe o faţă se împreună cu celulele din cealaltă faţă, aşa că 3 păreţi ai celulelor din dos servesc de fun 1 celulelor din faţă. In chipul acesta, între fun www.dacaromamca.ro 314 ALBINA dul celulelor de pe o parte şi de pe cealaltă parte, nu rămâne nici cel mai mic loc gol. Prin forma şi aşezarea celulelor, albinele isbutesc să dea fagurilor tărie; să clădească într’un loc anumit cel mai mare număr de încăperi, ce se pot tace şi cu cea mai mică cheltueală de material şi de muncă. Toate celulele sunt la tel şi ca adâncime şi ca încăpere. Ele sunt clădite totdeauna cu o muche în jos, cu altă muche în sus, ca un înveliş de casă, şi cu 2 păreţi în lături. La clădirea fagurilor, celulele capătă dela sine 6 păreţi, fără ca albinele să facă vre-o socoteală. Ele vor să tacă celulele rotunde ca un butoiu şi cu fundul găvănat. Despre aceasta ne putem încredinţa dacă ne uităm la celulele de pe marginea fagurilor, cari nu sunt încă sfârşiţi. Păreţii acelor celule sunt rotunzi, iar nu în muchii. Fiecare celulă fiind lipită de vecinii ei, păretele cel rotund se turteşte în locul unde se leagă cu vecinii, şi astfel faţa rotundă se preface în şease păreţi drepţi. Tot în acest chip se petrece lucrul şi cu cei trei păreţi din fundul celulelor. Albina ar vrea ca fundul celulei să fie scobit rotund ; acest fund însă trebuind să tormeze şi câte o parte din fundul altor trei celule de pe ţaţa cealaltă a fagurului, se preface în trei feţe drepte. Celulele fagurilor stau înclinate, adică gura e puţin mai sus decât fundul, pentru ca mierea să nu poată să se scurgă în ios. Grosimea unui fagur care are numai celule de lucrătoare adică numai celule mici, este de cel mult 25 milimetri şi de cel puţin 22 milimetri. Grosimea fagurului ajunge la 25 milimetri numai atunci când se întrebuinţează faguri făcuţi cu tiparul. Adâncimea unei celule mici este de 11—12 milimetri, iar latura dela gură este cam de 3,002 milimetri. Zicem cam 3,002 milimetri, pentru că nu toate celulele mici au laturile tocmai atât de mari. Pe o bucată de fagure de un decimetru pătrat, adică cevâ mai puţin decât o palmă întinsă, se găsesc câte 425 celule pe fiecare faţă, sau 850 celule mici, pe amândouă feţele.—Adâncimea unei celule mari, adică a unei celule de trântor, este la început tot do 11—12 milimetri, dar după ce aceasta a fost acoperită la gură cu un căpăcel subţire de ceară, adâncimea ei se face de 15—17 milimetri, de oarece căpăcelul este făcut mult umflat în afară. Grosimea fagurului, cu celule mari are 30—34 milimetri. Când a-cest soiu de celule au să servească numai pentru păstratul mierei, albinele nu mai ţin nici o socoteală de adâncime. Le lungesc cât pot mai mult, nelăsând între faguri decât doar numai atât loc cât le trebuie pentru umblat. Latura dela gură a celulelor de trântori este cam de 3.811 milimetri. Pe o bucată de fagure numai cât un decimetru pătrat, se găsesc câte 265 celule pe fiecare faţă, sau în total 530 pe amândouă feţele. De obiceiu depărtarea între un fagure şi altul este cam de 11 milimetri ; ea nu poate fi mai mică de 8 milimetri, fiindcă atunci albinele nu ar mai puteâ umblă printre dânşii, www.dacoromamca.ro ALBINA 31» Pe fagurii, pe cari se găsesc şi celule de lucrătoare şi celule de trântori, vedem, dacă ne uităm cu băgare de seamă, nişte celule cari n’au 6 muchii, ci numai 5 muchii şi nu sunt tot una de mari. Astfel de celule se observă deobiceiu, numai în partea de sus a iagurului, şi anume acolo unde el se lipeşte de fundul stupului, sau de rama mobilă, şi acolo unde, după celulele mici, încep celule mari. Celulele acestea se numesc celule de trecere. Fagurii clădiţi de curând au o culoare albă ca zăpada; mai târziu prind o faţă gălbuie; cu cât se învechesc se închid mereu, până ce se fac negricioşi. Aceasta se întâmplă din pricina pieliţelor cari rămân dela pui, înăuntrul celulelor. Albinele curăţă acele pieliţi, îndată ce a ieşit puiul do albină, dar oricum tot mai rămân resturi, cari cu timpul schimbă (aţa iagurului. Peliţele care rămân una într’alta, îngroaşă păretele celulei, îl întăresc şi-l înegresc. Fagurii noui se strică lesne; cu cât sunt mai vechi sunt mai tari şi mai grei. Albinele încep clăditul din partea de sus a stupului, mergând cu lucrarea în jos. încep dintr’un loc şi întind clădirea la dreapta şi la stânga, şi în jos, aşa că fagurul capătă forma ca -o jumătate de cerc. Când căsuţele din mijloc sunt sfârşite, la cele de pe margini abia s’aşează temelia. Clădirea se face drept în jos, aşâ cum ar cădea un fir de aţă tras dela capătul de jos, de o greutate. Dacă am înclină într’o parte stupul cu iagurii din el, albinele n'ar mai clădi fagurii cei noui în linia celor vechi, ei i-ar îndreptă în jos, aşâ cum cade firul de aţă. O albină nu stă să lucreze la o căsuţă anumită; ci fiecare se duce şi pune ceara care a pregătit-o, unde găseşte loc. Fagurii sunt clădiţi din ceară. Albinele o fac în patru perechi de ghinduri, aşezate în pântece. Ele o scot ca nişte solzi în 5 colţuri şi toarte subţiri, printre încheeturile de sub pântece. Ceara e la albine ceea ce este grăsimea la animale. Ele o desprind de sub pântece cu picioarele din napoi şi o duc cu cele din nainte în iălcile gurii ; aci o mestecă, o albesc, o moaie şi o fac lipicioasă; apoi clădesc fagurii. Ceara se face din mierea şi polenul care îl mănâncă cu 24 de ceasuri înainte. Facerea cerei cere căldură mare în stup. Albinele îşi măresc căldura grămădindu-se multe la un loc. Se atârnă una de alta ţinându-se una de picioarele celorlalte, şi stau ca o ciorchine, cât clădesc fagurii. Stuparii şi-au bătut capul mult şi tot n’au ajuns să ştie bine câtă miere trebuie să mănânce albinele ca să facă un kilogram de ceară. Unii au găsit că au trebuinţă de 20— 25 kilograme, alţii de 10 — 12; iar alţii chiar de 3-5 kilograme. Ceea ce au dovedit însă toţi, a fost că dacă albinele au polen din destul, cheltuesc mai puţină miere pentru un kilogram de ceară. Ştiinţa aceasta nu e zadarnică pentru stupar, căci dacă albinele ar fi scutite de a-şi clădi fagurii,am avea două foloase: cele ce se îndeletnicesc cu facerea cerei, ar merge pe câmp după miere, şi apoi mierea cheltuită de ele pentru ceară ar rămâne şi ar spori www.dacaromamca.ro 31 fi ALBINA recolta noastră. Un stupar însă a dovedit că dacă ştim cum să rânduim fagurii în stup şi cât să le dăm de lucrat, tot atâta miere recoltăm, ori că au de clădit faguri, ori că n’au de loc. Numai albinele tinere pot face ceară din belşug. Cu cât însă înaintează în vârstă, puterea ghindurilor de ceară se slăbeşte. N. Nicolaescu şi Oh. Stoinescu. -----«->»£#.*• rt-O.- Măsuri în vederea secetei Dăm loc circularii d-lui Administrator al Domeniului Coroanei, adresată agenţilor săi, în vederea măsurilor luate şi ce vor mai trebui luate spre a apără pe ţăranii de pe domeniile sale, de urmările lipsei ce şi anul acesta a bântuit ţara. Domnule agent, Urmările secetei care ne a bântuit anul acesta, se resimt tot mai mult, mai cu seamă la populaţiunea rurală. In unele părţi ale ţării, locuitorii au ajuns chiar la ultimele mijloace de cari mai puteau dispune, astfel că situaţiunea a devenit îngrijitoare. Datoria noastră e de a le veni în ajutor. Trebuie să facem aceasta, cu atât mai mult, cu cât avem bănci populare pe fiecare domeniu şi am mai luat şi altă dată măsuri pentru întâmpinarea lipsei. Astfel a lost în anul 1899, când am izbutit, prin dispoziţiunile noastre, să înlăturăm în mare parte urmările unei recolte aproape nulă. In anul acesta, prevăzând criza, m’am grăbit de asemenea a vă atrage atenţiunea şi a vă în vită prin circulările dela 24 Mai, 5 August şi 20 August, să îngrijiţi şi să stăruiţi din toate puterile ca ţăranii să se asigure pe cât se va puteâ cu cele trebuincioase pentru traiul lor şi al vitelor lor. Silinţele ce aţi pus în această direcţiune, n’au fost fără rezultat, mai cu seamă în ce priveşte nutreţul, care pot zice că e asigurat pe toate domeniile; dar lipsa de porumb, a fost atât de mare, încât urmările s’au ivit prea de timpuriu. Stalul încă s’a gândit la înlesnirea celor lipsiţi, cărora a dispus să se împartă porumb pentru hrană. In legea ce s’a creeat, în acest scop, uu se face nici o deosebire între locuitorii de pe Domeniile Coroanei şi cei din alte părţi ale ţării. Cu toate a-cestea noi, nu numai că am cumpărat porumb şi l-am împărţit, dar am dat locuitorilor şi toată cantitatea de care am dispus, transportând-o chiar, dela distanţe destul de mari, cantitate care n’a fost, ce e drept, îndestulătoare, dar n’am avut mai mult. Pentru a vedeâ acum ce mai e de făcut şi a luâ măsuri în cunoştinţă de cauză, trebuie să ştim exact situaţiunea locuitorilor de pe Domeniile Coroanei. Spre acest sfârşit ne veţi raportă de urgenţă: starea locuitorilor în privinţa porumbului, cum şi www.dacoromamca.io A l n TN A 317 în ce priveşte nutreţul, clacă în urma rapoartelor asigurătoare ce ne-aţi trimis, s’a mai ivit cumva vreo piedică; numărul familiilor lipsite şi cam, decât ar fi nevoie, până la recolta nouă. Împreună cu acestea, ne veţi da toate amănuntele cerute prin uota dela 27 curent, şi ne veţi comunică şi măsurile ce veţi crede d-voastră, mai practice, pentru ajutarea celor lipsiţi. Vă mai recomand acum, mai mult decât oricând, de a fi în contact neîntrerupt cu ţăranii, de a-i povâţui cu stăruinţă şi de a-i convinge prin vorbiri călduroase, despre înlesnirile ce le pot aduce o cultură mai îngrijită a pământului. In ce priveşte nutreţul, veţi insistă în special, asupra fâneţelor artificiale şi creşterii plantelor furajere, cum e lucerna, cari pot scuti vitele lor de efectele anilor de secetă, cum a fost cel curent; iar în curând vă voi da instrucţiuni pentru întrebuinţarea foilor de sfecle, ca nutreţ, şi în deosebi despre modul lor de conservare, de oarece am făcut mai multe încercări, cu rezultate mulţumitoare. Asemenea mă voi întreţine cu d-voastră, despre introducerea unei noi plante furajere, care a dobândit în străinătate un loc de frunte, în hrana vitelor. Administrator, Ion Kalinderu. 5IM0C3UGA MEDieiNEI POPORULUI W'y vv y V v w V * LEACURI 5IMPATIGE 2. Diferitele părţi aie corpului (Z06TERAPIE) Jăpăţâna de cal alb se pune prin parii gardului, ca să apere satul de holeră, zic unii, de ciumă, zic alţii, iar o seamă, spune că ea alungă omizile. Adevărul ar fi, că alungă Duhurile rele, mai ales puterile vătămătoare ale văzduhului, cum sunt Ielele, Sân-Toader şi Joimăriţele. Dar despre acestea am vorbit aiureâ, şi am arătat şi de ce calul trebuie să fie numai alb. Căpăţâna de cal, arsă pe cărbuni, se afumă ţăranii pe vreme de boale molipsitoare, mai ales la holeră. Căpăţâna de câine, arsă şi pisată, o pun în rachiu şi o beau de vătămătură, iar dintr’un fel de leşie în care au fiert cap de câne să scaldă bolnavii de brâncă. Asta e nebunie goală, că brânca n’o vindeci cu cap de câne nici odată. Altă nebunie e afumarea femeilor cari lapădă mereu, cu cap de vulpe, ca să-şi vindece «stricătura» ce-o fi având-o. Pentru surzenie se picură în urechi oţet în care ai fiert un cap de găină neagră. Ochii de rac au putere asupra băşicii, de aceea ţăranii îi pisează şi-i beau cu rachiu când au piatră în băşică, ori când lise încuie udul. Mai înainte credea şi altă lume, mai luminată de cât ţăranii, că ochii de rac ajută la ieşirea pietrelor din băşică, www.dacaromamca.ro 318 ALBINA numai fiindcă aceste pietre seamănă cu ochii racului şi că numele lor latinesc e la fel. Ochii de vultur îi poartă ţăranul ca baer, după cum vom vedeă când voiu scrie despre baere. Dinţii de lup nehuiduit de câni sunt buni să-i arzi şi să-i pisezi şi—asta drept să ţi spun, n’o ştiu— ori să-i presărezi pe rana numită colţi de lup, ori să-i bei în rachiu. Atâta rău, cât poţi vindeca o umflătură aşa de rea cu praf do dinţi, fie ei şi de lup care a învăţat să cânte în strană. Cu dinţii de om mort şi desgropat într’al şaptelea an, arşi şi pisaţi, se descântă de Ducă-se pe pustii, la boala cea rea. Vezi, câte nebunii mai crede omul ! Inimă de barză, fiartă în rachiu, beau cei ce au şarpele în burtă. Poznaş a mai fost cine a născocit asta, că trimete barza să prindă şarpele. Numai cât o de geaba, căci şarpele ori câtă frică are de barză, când o vede moartă nu-i mai pasă. Inimă vie de turturică spintecată înghit cei ce au bătae rea de inimă, numai aşa, fiindcă cuiu cu cuiu scoate. Maţele de ariciu sunt mare lucru. Arse si pisate şi fierte în rachiu—vezi că rachiul s’amestecă în toate, parcă mai mult de dragul lui se face doftoria—sunt bune pentru boşorogeală. De ce ? Iac’aşa, pentru că Românul la boşorogeală zice că «i-s’au lăsat maţele», de aceea tot maţele au să-i ajute. Să te miri numai de ce tocmai ale ariciului, şi nu ale altui dobitoc. Pipota de barză, fiartă, se mănâncă tot pentru şarpele din burtă, când nu ajută inima berzei. Aşâ mai înţelegi, pipota e mai de spaimă pentru şarpe decât inima. Şi împeliţatul tot nu moare. Untura de cal, amestecată cu lei de fel de comedii băbeşti, o dau babele ca leac pentru reumatisme. Nostim e că măduva din oasele picioarelor calului scot orice răceală din om, zic babele, dar numai aşa dacă pe mâni te ungi cu măduva din picioarele de dinainte, iar pe picioare cu măduva din picioarele de dindărăt. Nu ştiu do ce, că aşa-i place calului, ori babei. Şi dacă e de geaba leacul, e c’a greşit bolnavul unsorile, ori poate calul a lost un şiret şi cât a trăit şi-a purtat schimbate picioarele, cele de dinapoi trebuiau să-i fie dinainte. Tot aşa e şi cu untura de broască, tot pentru reumatismp. Ouă de broască ţestoasă cu rachiu beau femeile sterpe, ca să facă copii. Tot pentru asta, beau cu rachiu ouă de conopistăriţă, fiindcă se crede că acest animal scoate tocmai o sută de pui, deci poate da cu împrumut şi altora. Ouă de barză mănâncă cei ce au şarpe în burtă. E de neisprăvit cu şarpele ăsta ! Dacă n’ajută nici pipota nici inima berzei, poate vor eşi pui din ouă şi se vor luptă cu şarpele. Ficat de cal, plămădit în rachiu, e bun pentru ameţeli şi nebunie. Asta e lată rău, dar mai lată e credinţa că ficatul de corb te vindică de epilepsie, şi ficatul de lup te scapă de oftică ! Boaşele de cal, de curând tâiete, le pun ţăranii pe buba cea rea, pe dalac. www.dacaromamca.ro ALSIHA 319 Pentru oftică şi lipitură ţăranii plămădesc în rachiu boaşele unui cal negru şi beau cu lunile dintr’această doftorie. Tocmai fiindcă e nevoe să fie calul negru, doftoria e dintre cele cu descântece şi cu tipicuri. Când ar aveâ oftica leac aşa uşor, ferice de lume. Boaşele cocoşului le mănâncă bărbaţii cari n’au copii tot aşa de bine ar putea mânca piatră acră şi să bea păcură că tot atâta le-ar folosi. Sânge de coţofană beau cei ce au năduşeală, boală numită astmă, tot aşa, sânge de iepure. De! Ce poate să le ajute asta! Dar omul crede că poate dobândi ceea ce n’are dela cel ce are, căci coţofana ca şi iepurile are sprintenie multă. Sânge de ră-ţoiu negru se beâ pentru gâlbenare, iar cu sânge de şoarece se face cruce pe spinarea celui bolnav de spaima mare. Ce are răţoiul—ba numai cel negru — cu gâlbenarea? Iar bietul şoar fiindcă e fricos, cum poate să-ţi lecuească frica ? Am ajuns cu înşirarea la lu rul cel mai nebunesc al doftorii-lor băbeşti, la scârnăviile animalelor. Intr’alt loc am vorbit despre credinţa în spurcarea boalelor, adecă alungarea lor prin lucruri spurcate. Acolo numai în treacăt am scris despre acest lucru, aici scriu mai multe, ca să ai de ce să te cruceşti. Scârna do câne, proaspătă şi amestecată cu albuş de ou, se pune la junghiu; uscată şi pisată mărunt se suflă în ochi pentru albeaţă. Doftoria din urmă este întemeiată numai pe asemănarea între lucruri, căci albeaţa se vindecă tot cu lucruri albe, iar scârna cânelui trebuie să fie albă, şi odată se vindeâ şi prin spiţerii, cu numele album grecum. Tot pisată mărunt, scârna de câne se suflă cu o ţeavâ în gâtul copiilor cari au gâlci. Baliga proaspătă de cal se pune pe junghiu, şi muiată puţin, se stoarce în gura celor ameţiţi şi ai celor în care s’au aprins rachiul. Tot aşa li-se scurge în gură must de balegă şi celor otrăviţi, ca să verse. Baliga de vacă coaptă în vatra focului, se face oblojeală, pentru cei ce au dureri de urechi. Fiindcă bubele dulci şi pecingenea se vindecă cu baligă proaspătă de viţel, prin sate vezi dese ori copii plini de baligă pe obraji. O oblo-jală fără de nici un folos este aceea a brâncei cu balegă de vacă, adunată de pe câmp. Scârna de lup şi de vulpe să întrebuinţează pentru năjit. Iar cea de urs se plămădeşte în rachiu şi se beâ pentru tuse. Nu ştiu culoarea a făcut, ori altceva, să se numească scârnă de urs un fel de zahăr ce se vinde prin băcănii tocmai pentru tuse. Găinaţul de găină, amestecat cu seu de lumânare şi pelin, se pune pe burta copiilor cari au socote. Se pune şi în rachiu şi se bea pentru încuiere. Tot aşa se tace şi cu găinaţul de vrabie. O scârboasă doftorie este amestecul de găinaţ de găină şi de gâscă cu scârnă albă de câne, care se pune pe uime, ca să dea îndă'-ăt. Udul de ariciu se pune în rachiu şi se dă celor beţivi ca să se lase de băutură. Cu udul de câne să spală buboaiele. www.dacoramamca.ro 320 ALBINA Şi scârna omului se întrebuinţează des, dar numai pentru spurcarea bubelor şi a buboaielor. Proaspătă se pune pe orice buboae, iar veche şi pisată, cu mujdeiu, pe buba cea rea a dalacului. încălzită la foc şi amestecată cu peatră vânătă se faco oblo-jeală pentru dureri de gât. Udul omului ajută, după credinţa ţăranului, la dureri de ochi, mai ales cu udul copiilor de ţâţă să splă la ochi cei cu boala. Dar in loc să le ajute, bine înţeles, mai rău le face, căci murdăria n’o scoţi printr’altâ murdărie. Copiilor mici, când n'au somn, li-sc dă să bea ud de-al mamei lor. Din câte am spus, se vede că scârna animalelor se întrebuinţează mai mult ca oblojeli. N’ar fi de zis nimic pentru asta, cu toate că ţăranii ştiu să-şi facă atâtea oblojeli din lucruri curate, mai ales din burueni uscate şi pisate. Dar e râu, că cred în puterea peste fire ale spurcăciunilor, că anume acestea spurcă boala şi duhurile rele cari aduc boalele, şi nu văd că se spurcă tot numai pe ei. Să te gândeşti de-o parte la putori!e ce se fac într’un bordeiu din soiul acesta de oblojeli, mai ales iarna, şi de alta la murdăriile ce le lasă pe piele, căci după ce le întrebuinţează ţăranii nu se spală. Apoi murdăriile mai ajung în ochi, în tăieturi şi rane. Când are rane, ţăranii pune pământ pe ele şi câte alte toate, dar numai la spălături nu se gândeşte, de a ceea ele sunt veşnic aprinse şi cu puroaie. Asta să-l înveţi pe ţăran, cât poţi mai bine, să-şi spele ranele, decât să le spurce. Pe jos lipite cu balegă de vacă, pereţii lipiţi tot cu balegă de vacă, cuptorul lipit cu balegă de cal, prin casă balegă şi ud de viţel, pe care-1 ţin în casă până e mic, băiatul cel mai mic uns cu balegă pe obraz pentru deochi, altul mai mărişor legat la gât pentru gâlci cu scârne de câne, celalat cu uiinâ oblojit cu scârna de gâscă amestecată cu de câne, pe fereastră un şip de rachiu cu găinaţ de găină pentru încuiere, toţi ai casei cu picioarele pline de balegă de prin curte, bărbatul plin de balega din coşar şi pe haine, în tindă găinaţul îngrămădit al găinilor ce dorm pe poliţă, pe coşul vetrei se svântă hainele pline de murdărie ale copi ului din leagăn, iar împrejurul casei putoare grozavă şi de balega vitelor şi de a oamenilor cari îşi fac nevoia pe unde pot în dosul casei. Ferească Dumnezeu să fie pretutindeni aşa, dar tot măcar la a treizecea casă din ţară, aşa e. Dar să fie iot numai la a suta casă, şi tot e de spaimă. Apoi mai pune celelalte murdării din casă, ales iarna, zvântaroa albiturilor pe cuptor, nemăturarea casei, pentru pricinile superstiţioase, mai cât ţine postul mare, îngrămădirea într’o singură odaie a câte 8 şi 10 suflete şi a tuturor catrafuselor câte le au şi ale doniţelor şi vaselor cu ce biata au, ba legume, ba brânză, apoi fumul ce iese prin odaie — de aceea sărmanul Român, mai sărac, miroasă a fum şi a pârleală primăvara. G. Coşbue ---------------------- www.dacaramanica.ro ALBINA 321 COLIND -ITV1 -........... . . ... ...... La grădina raiului La pomul iudemului, Ce veste s’a întâmplat: Cruciţă nouă de brad, Lui Christos să-l restignească Pe noi să ne mântuiască. Şi Pilat s’a mâniat La mâni el s’a suflecat, Pălmi preste obraz i-a dat, Cu suliţa l’au străpuns Sânge şi apă au curs. De milă şi de bănat Soarele s’a întunecat. Luna s’a îmbrăcat în sânge Stelele începură a plânge. Grăia Jidovii cu toţii: Restigniţi-1 pe Christos! Că de nu li-i restigni Nouă împărat nu ne-i fi! Trecem la Palestina Unde a strălucit lumina, Cel ce da lumii vieaţă îl purta fecioara ’n braţe. Fecior şi cu maică Plecând fără taică. ---»»^r'*-« A 335 Inf orna. a.-Jiu.x3.i Casa regala a început să împartă la săracii din Capitală, din ordinul M. S. Regelui, pentru sărbătorile Crăciunului, 1000 stânjeni lemne şi 15.000 lei. • * D. Gr. I. Dianu, directorul general al închisorilor, a înaintat Ministerului de justiţie, tablourile graţierilor, comutărilor şi reducerilor do pedepse ce se vor face cu prilejul sărbătorilor. Tablourile vor li supuse zilele acestea aprobării M. S. Regelui. Sunt în total 100 propuneri de graţieri, comutări şi reduceri de pedepse. * * * Pupă proiectul de buget alcătuit de d-1 ministru de finanţe, datoria, publiv ă va fi la 1 Aprilie 1905 de 1.359.927.235 lei, din care se vor amortiza în cursul anului 23.823.696 lei. Suma prevăzută pentru plata anuităţilor este de 85.880.751 lei. Spesele pentru plaia anuităţilor sunt prevăzute cu 500.000 lei; pe exerciţiul în curs erau de 800.000 lei. După tabelele de amortizare, în 1958 vor fi amortizate toate împrumuturile actuale. * * * Ministerul de finanţe, faţă cu lipsa în care se află populaţiunea rurală, a luat măsuri ca să nu se vândă nici o vită a sătenilor pentru împlinirea dărilor către Stat. In acest sens, ministerul a dat o circulară administratorilor financiari din ţară, prin care le pune in vedere să dea ordine perceptorilor fiscali în acest sens. In cazuri când sătenii nu vor avea cu ce să împlinească dările, perceptorii le vor sechestra vitele ca garanţie, însă fără a le vinde. * * * Ministerul de interne continuă cu cumpărăturile de cereale spre a fi distribuite la sătenii aflaţi în lipsă. Ministerul a mai cumpărat 35 vagoane grâu care a fost distribuit la sătenii din judeţul Vlaşca. * * * Ministerul domeniilor a decis să cumpere din Franţa cu suma de 5.000 lei un frumos armăsar bolonez cu numele «Nilcel»,care va fi încredinţat fermei model Studina pentru reprodueţiune. In Noemvrie 1904 s’au încasat din taxa de '/, la sută şi aceea de cheiagiu, iei 194.940, faţă cu 389.437 încasaţi în aceiaşi lună din 1903. Rezultă deci un minus la încasări de 194.497 lei. Acest minus provine din cauza oprirei exportului de porumb şi a nutreţurilor pentru vite. * * * In Noemvrie 1904 s’au încasat din taxa pe spirt, lei 761.735, faţă cu 1.042.371 încasaţi în Noemvrie 1903. Din taxa pe bere s’au încasat 67.842 lei faţă cu 73.917 lei încasaţi în aceiaşi lună din anul trecut. * * * Dela 24 — 30 Noemvrie 1904 au fost în toată ţara următoarele cazuri de boli: In csmunele rurale. — Scarlatină, 563 bolnavi vechi, 150 noi, 132 vindecaţi, 30 morţi. Pojar, 74 vechi, 145 noi, 84 vindecaţi, 6 morţi. Difterie, 35 vechi, 36 noi, 29 vindecaţi, 6 morţi. Febră tifoidă, 240 vec ii, 115 noi, 76 vindecaţi, 14 morţ. Disenterie, 37 vechi, 14 noi, 23 vindecaţi, 1 mort. Tuse convulsivă, 462 vechi, 118 noi, 94 vindecaţi, 6 morţi. www.dacoromanica.ro 336 ai.rina Totalul bolnavilor în comunele rurale a fost de 1989. Dintre aceştia 758 au fost îngrijiţi în «infirmerii» şi anume: 451 de scarlatină, 101 de pojar, 26 de difterie, 171 de febră tifoidă, 3 de disen-terie şi 6 de tuse convulsivă. Numărul infirmeriilor în funcţiune 164. In infirmerii au mai fost îngrijite 5 lehuse şi anume: 1 la Boldeşti (Prahova), 2 la Slătioara (Romanaţi), 1 la Dăneşti (Vasluio), 1 la Vasilaţi (Ilfov). In băile'populare s’au spălat :9 persoane la Bujor, 60 1a Folteşti, 401a Pechea (Covurlui), 20 la Nicoreşti (Teeuciu). In comunele urbane. — Scarlatină, 84 bolnavi vechi, 2*2 noi. 18 vindecaţi, 3 morţi. Pojar, 74 vechi, 48 nr-i, 59 vindecaţi. Difterie, 38 vechi, 33 noi, 30 vindecaţi, 2 morţi. Febră tifoidă, 85 vechi, 16 noi, 28 vindecaţi, 2 morţi. Dezinterie, 2 vechi, 2 no’, 1 vindecat, 1 mort. Tuse convulsivă, 41 vechi, 7 noi, 15 vindecaţi, 1 mort. Totalul bolnavilor în comunele urbane 452. Totalul general al bolnavilor din întreaga ţară 2.441. * Administraţia casei şcoalelor a trimes la Berlin pe d-nii G. Ionescu, profesor la liceul Lazăr din Bucureşti şi Em. Florian, profesor la liceul din Ploeşti, spre a se perfecţiona în studiul limbei germane timp de6 luni. D-l Ionescu îşi va face studiile observând modul de predare al limbilor moderne în şcoalele secundare din Germania, atât în liceele cu programa obicinuită cât şi în cele zise reformgimnazium; d-sa va căută a vedea până unde poate merge progresul elevilor în studiul limbilor moderne, pe baza noilor metode, şi tot odată se va interesă de organizarea administrativă a liceelor germane. De ce sunt Japonezii mici ele statură?—După cum se ştie, Japonezii sunt de-o statură foarte mică. Aşa un om, care e de o înălţime de 1 metru şi 60 de centimetri, acela e un adevărat uriaş. Ca să vindece boala aceasta naţională, au strâns nu de mult un congres, la care au luat parte cei mai mari învăţaţi ai Japoniei. Domnii aceştia apoi au găsit, că ce e cauza de omul japonez e aşa mic. Anume Japonezul nuşeade ca noi pe scaune, ci stă cu picioarele încrucişate pe un fel de rogojină: acesta le e felul de a şedea. Aceasta are mai cu seamă la băeţi de urmare, că sângele nu poate circulă liber în toate părţile trupului şi aşâ, mai cu seamă părţile inferioare ale trupului, picioarele, nu să pot dezvoltă deplin, nu ţin pas cu dezvoltarea celorlalte părţi ale corpului. Congresul a cerut guvernului ca barem din şcoli, să se scoată scaunele de trestie şi rogojinile; prin aceasta ei cred să se înlăture pericolul. Ziua de 28 Noemvrie a. c., s’a serbat la şcoala Gura-Hangului, Neamţu, cu o deosebită solemnitate, cu care prilej s’a sfinţit şi drapelul şcoalei. La ora 9 a. m., elevii şi elevele şcoalei aşezaţi în rând câte 2, având drapelul în frunte, au plecat în frunte cu dirigintele şcoalei spre locul serbărei. In urma drapelului eră o frumoasă panachidă şi 2 colaci, deasupra cărora eră o frumoasă coroană de cetină de brad cu funde tricolore, făcută cu multă măestrie, de către d-l Gh. Leonescu dirig. şcoalei. S’au făcut rugăciuni pentru cei morţi în răsboiul DE LA SATE www.dacaromanica.ro pentru neatârnare deja 1877—78, apoi s’a sfinţit drapelul şcoalei. D-l Leonescu a povestit întâmplările acelor’zile răsboinice, cu atâta căldură în cât mulţi din cei de faţă plângeau. Parohul C. Gheorghiu, în a cărui mâni era drapelul, sărutân-du-1, l’a încredinţat dirigintelui, şi dânsul elevilor şcoalei, ros-tindu-le cuvinte înălţătoare. Intorcându-se tot în oraine, au dus drapelul până la şcoală, intonându-se în timpul mersului cântece naţionale. Fiind ora 12, s’a dat drumul elevilor, spre a merge la mâncare, iar la ora 2 p. m. a reînceput serbarea cu producţiuni şcolare, care au ţinut până la ora 4 p. m. Asistent. •--«fOHOI»- -- Bibliografii Importanta lucrare a d-lui Sp. Popescu «Contrlbuţiune la munca pen tru ridicarea poporului», (Scrisori către învăţători. Bucăţi de citit la şezători şi cercurile culturale. Uscături), se găseşte de vânzare şi la Administaţia revistei noastre, cu preţul de lei 2. Oricine ne va trimite 2 lei o va avea franco la domiciliu Asemenea se găseşte la Administraţia noastră şi «Cântece de vitejie», de G. Coşbuc, cu 60 bani exemplarul, şi Dâfii de Rădulescu-Codin şi St. St. Tuţescu, cu preţul de 1 leu. * * * A apărut în editura librăriei 0. Sfetea, Slr. Lipscani 96 Bucureşti, Capul lui Miliaiu Yiteazul de Ciru Oeconomu, preţul 0,60 de bani. * * * Monografia Comunei Priboeni-Muscel, după programul Ministerului de Interne, de Rădulescu-Codin învăţător Corn. Priboeni-Muscel: Pentru comande a se adresa autorului. * * * Cum povestesc istoricii des ire marii strâbnni. De Vasile Mihăilescu, profesor la liceul din Craiova. Preţul 0,60 de bani. O recomandăm cititorilor noştri. Posta Administraţiei j > Milan Pred eseu, Poiana de jos. Dâmboviţa. — V’am achitat pe anul curent al VIII cu chit: 15.018. Rădulescu-Codin. Priboeni-Muscel.—Cele trimise se vor publica. Listă de subscripţie nu putem deschide, de oare ce n’avem personal suficient. Nic. Potlogeanu învăţ. Beuca-Teleorman.— Până la 31 Decemvrie a. c sunteţi achitat cu chit. 12.602; dacă doriţi a fi achitat până la 30 Sept-1905, finele anului al VUI-lea, trimeteţi lei 3,75. Contra mătreţei. — O facem să peară dacă ne frecăm în toate zilelecapul cu o lingură din următoarele, topite în apă: apă desti-lată de trandafiri 250 gr., licoare Van Swietan 100gr., hidrat de cloral 25 gr.. Se mai foloseşte fertură de lipan, de tărâţe şi de capete de mac. www.dacoromanica.ro ■î» X X X* X» •X* «X? rX *X> »X» «A» *X* riî ?iî *Xr.riî-rXi.rXi.rvC.ivî %h Toţi acei cari ne cer programe, regulamente sau &*. îndrumări, sunt rugaţi a ne trimite costul lor, de gj~ oarece nu expediem nimănui nici cu ramburs nici g»-" pe credit. «*2 Preţurile sunt cele următoare: Programa analitică pentru şcolile urbane lei 1,20 g$- » 5? » 55 55 55 55 de învăţători si învăţătoare rurale normale 55 55 1,20 2,20 gj*. 0,50 g£ îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitoare Ia modificările aduse programei..............................„ Regulamentul pentru aplicarea legci asupra învăţământului primar şi normal primar....................... Idem pentru administraţia interioară a şcoalelor normale de învăţători şi învăţătoare.................. Idem idem şcoalelor primare urbane . . „ Idem idem „ „ rurale . . „ MCCC«CCCCI»CCC««CCe«eceCCCe«CCCt>V©C>C 93009.9 930993 Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnlc sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şl Copi din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vaz cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95. »• » » Nasturi > 12.95, 13.96, 14.95. 15.95. ■ Laok cu Elastic sad Şireturi > 12.95, 13.95, 14.95. » » > Nasturi » 13.95, 14.95, 15.95. » Chevreau cu Elastic » 12.95, 13.95, 14.96' » > > Nasturi > 13.95, 14.95, 15.95. Preţuri corente la Ghete de Dame: 10.95, 12.95, 13.95. 11.96, 12.95, 13.95, 14.95, 15.96. 12.96, 13.95, 14.95, 16.96. 7.95, 8.95, 9.96. 6.96, 6.96. 6.95, 7.95, 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. > > » » Botoni » » » Colori * > » * Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi deooitaţî» Idem cu ŞirelurI şi Nasturi » Idem de Lack diferite ferme » Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri tabiilos de eftine In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacd, Albe, Colori, şl Negre pentru Dame Lei 2.50.__________________________________________________ « Bărbaţi > 2.95. Rupfindu-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la Iote Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia Capitalei, Bucuresci. 0,60 fe- 1,20 §t-0,60 0,60 §f- I 5% Cupon de redacţie pentru cititorii Albinei Cititorii revistei vor avâ un scăţjfimlnt de 6% din preturile însemnate, preeentâo.1 cuponul. Inst. de Arte Grafice Car IWWWidSfiQTOWWMCWSiu Slr. Doamnei. 16 12.6'IG