Anul VIII No. 9 28 Noemvrie 1904 Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu P- Gârboviceanu G. Go^buc General P. V. Năsturel G. Adamescu I- Gtescu P- Dulfu V. 5- Mo^a N- Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^că. Redacţia y Adm■ nişt www dacoromanica ro jVoua parfumerie şi Droguerie JVîeDicinală T6MA JB'RĂTULESGU Bucuresci. calea Griviţei No 145 (lâqjă Gara de Nord). Bucureşti. Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilalore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite felini de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru mesagiu, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», «arborai, borax. acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iarnă, etc. Mnlte specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ciaiuri drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, so-luţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate Ia vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de ale fi reconstituante ale sistemulului nervos, indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Negat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Leliuse, pompe trnge-lapte şi biberoane, plosci şi ligheane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatoareşi vaporisatoare, preservative, suspensoare thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază in orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. www.dacaromanica.ro Anul VIII. No. 9. 28 Noemvrie 1904. AL, BINA 'REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ Abonamentul în ţe\râ » » » Pentru anuneiuri 1 IVI an în strSîn. pe an lei 6 r. . .............15 bani te, 5 bani euvîntul. ard. Principele Fritleric de llohenzollcrn. — TI». 1». Spernntiu, Este sau nu teatrul un mijloc do moralisare ? — U. Coşbuc, Analogia în medicina. — Dr. Irimiu Popescu, Vârsta potrivita pentru întrebuinţarea cailor la prăsire şi îngrijirile ce trebuiesc date iepelor borţoase. — Suiam, Respectul proprietăţii. — Asistent, Inaugurarea monumentului lui G. C. Cantacu-zino.—I). Telcor, Muzica la .Japonezi (traducere).— Al. T. IMiinltrescu, Pelerinajul dela Mănăstirea Putna.—Const. C. Pop-Taşcu, Răsboiul Ruso-Japonez. — Marin M. Ţieuleseu, Ca la Vlaşca (poesie populară).— Infoimaţiuni. Licitoţiuni. — Lista minierilor câştigătoare a loteriei «Parcului Bibescu din Craiova.—Bibliografii.—Poşta administraţiei. Ilustraţiiiiii: Principele Frideric cu soţia ba. — Biserica Sf. Ilie de pe Calea Rahovei, Bucureşti. —G. C. Cantacuzino. i- Principele Frideric de Hohenzollern Un doliu greu a lovit Familia noastră Regală, doliu care răsună şi în inima tuturor Românilor, căci ştirea că Majestatea Sa Regele şi întreaga Familie Regală, suferă de groaznicul gol ce moartea Principelui Frideric de Hohenzollern-Sigmaringen a. lăsat în inimele Lor, a umplut de durere întreg poporul Românesc. Recunoştinţa ce ţara întreagă are către Majestatea Sa Regele, pentru înţelepciunea cu care ne-a condus în timp de pace şi în timp de războiu, învingând toate greutăţile ce nu putea să nu întâmpine —în opera cea mare a întemeerii unui stat modern la gurile Dunărei, — face ca cu toţii să luăm parte la durerea ce inalta-1 inimă simte, când www.dacaramaiiica.ro ALBINA 22 fi moartea a stins din numărul celor vii p>e fratele Său iubit. Gh'ija şi dragostea cu care şi acuma urmăreşte lucrarea de consolidare a României moderne, II va Principele Frideric de Holienzollern cu soţia Sa. face să învingă jalea tivească de care e cuprins 'şi să Se mângâe cu încredere că nu Şi-a închinat o viaţă de muncă unui popor nerecunoscător. www.dacoramanica.ro ALBINA 2$7 Principele Frideric Eugeniu loan de Hohenzo-llern-Sigmaringen a murit la 19 Noemvrie (2 Decemvrie), ceasurile 2 după amiază, la Munich, în etate de 61 de ani. Născut la Itzighofen, lângă Sigmaringen, la 25 Iunie 1843, ca al patrulea fiu al Princepelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, se căsătorise, la Ratisbona, la 21 Iunie 1879, cu principesa Luisa de Tliurn şi Taxis, născută la 1 Iunie 1850. Eră general de cavalerie prusiană, «ă la suite», în al 2-lea reg. de dragoni ai gardei şi în regimentul de ulani (din Westphalia) No. 5; cavaler al ordinului Vulturului negru al Prusiei şi St. Huber, al Bava-riei, Mare Cruce al Stelei şi Coroanei României etc. Este sau nu teatrul un mijloc de moralisare? eatrul este plăcut; nu pare impus; nu cere osteneală, muncă, sau răbdare din partea spectatorilor; desfăşură interes: adică îndeplineşte toate condiţiunile unui bun mijloc de moralisare; dar In ce se cuprinde virtutea moralisatoare a tea trului? Cum lucrează teatrul asupra omului ca să poată să-l moraliseze? Teatrul presintă pe scena sa fapte omeneşti, sau mai bine am putea zice: teatrul presintă pe scena sa suferinţe omeneşti, şi anume: a) Suferinţi mari ori serioase, venite din împrejurările vieţii, venite din partea lumei şi căzute asupra omului oarecum fără voea lui şi ameninţân-du-1 cu moartea ori cu pierderea fericirii. Acest fel de suferinţi alcătuesc drama sau tragedia. b) Suferinţi mici ori neserioase venite asupra omului din pricina purtării lui necumpătate, ori greşite. Aceste suferinţi trecătoare alcătuesc comedia. Din felul cum lucrează asupra sufletului omenesc www.dacoromanica.ro 2^S ALBINA drama sau tragedia şi comedia vom înţelege cum lucrează teatrul asupra omului. Se spune că un artist englez de pe la 1740, un actor, dacă nu cumva Dcivid Garrick, eră într’o zi într’un salon, în mijlocul unei mari societăţi de lume aleasă, bărbaţi şi femei. Rugat de cei de faţă să le facă plăcerea a-i întreţinea un moment cu talentul său do artist, el luă în braţe un scăunel mic şi începii a vorbi cu dânsul ca şi cum ar ii vorbit cu un copil. Vorbeşte cu scăunelul, îi cântă, îl joacă, îl sărută, îl mângâe, îl poartă într’o parte, în alta; câd deodată în mijlocul mângâerilor celor mai sentimentale, A! strigă artistul şi scăpă scaunul jos. A! repetă atunci toată lumea din salon şi se repede să vină în ajutorul copilului căzut, adică a scaunului; ian unei doamne i se face rău şi cade leşinată, strigând: Copilul ! Vrea să zică artistul prin arta lui a putut să deştepte în oameni sentimentul de milă şi emoţiuni zguduitoare pentru un scăunel, pentru un lucru do lemn. Vezi pe un om do rând bătând pe un altul mai slab, bătându şi femeea sau un copil. — Do ce-1 baţi ? îl întrebi. — Dacă-i rău, sau dacă n’aro minte, îţi răspunde- — Nu ţi-o milă ? — Da do ce să-mi fio milă de un..., etc. Aşa îţi răspunde şi n’ai ce săi faci. Nu poţi să-l faci să înţeleagă că nu trebuie să fie crud, şi mai ales nu poţi să-l faci să-i fie milă pentrucă inima lui nu e obicinuită a simţi mila. Inima lui nu simte mila cum nu simte cel din urmă animal, numai stomacul lui simte lipsă do îmbuibare. Dacă-1 vei face însă ca să vadă teatru, adecă dacă într’o zi îi vei da un prilej ca să-i fio milă, să i fie milă de pildă, de un nenorocit care o pus la închisoare şi osândit să moară de sete; dacă-1 vei face să se gândească un moment că ar fi chiar el în locul celui care suferă, şi dacă îl vei mai face şi altă dată, şi altă dată şi de multe ori să sufere www.dacoromamca.ro ALBINA 229 de suferinţa altuia, inima lui se va învăţa să simţă, şi va simţi. Şi dacă apoi din nebăgare de seamă ori din pornire nesocotită s’ar apucă să se dea la vr’un fel de cruzime şi tu îi vei zice: — De ce faci aşa? Nu ’ţi-o milă?.. Ei îţi va răspunde: — Ba da, mi-o milă, dar iată ce mi-a făcut... Adică va căută să se îndrepteze înnaintea ta re- cunoscându-şi în acelaş timp greşala. Alta mai face teatrul, roade, înmoae, înobilează încet câte încet, bucăţică cu bucăţică, inima cea sălbatică, până ce ajunge s’o facă toată simţitoare, miloasă şi bună. Acesta e rolul «dramei» şi al «tragediei». Când pe scenă se presintă un om beat şi cu neroziile ce le face, negreşit că ceice privesc râd. Când pe scenă se presintă fel de fel de nerozii, cari pot să le facă oamenii nesocotiţi, ceice văd râd. Ceice văd astfel de lucruri pe scenă râd, şi nu numai că râd, ci mai în urmă când se întâmplă ca în viaţă să le vină şi lor rândul să facă vr’o nerozie, îşi aduce aminte de ceeace au văzut pe . scenă şi se păzesc să nu facă. Astfel teatrul prin dramă şi tragedie înnobilează inima şi sentimentele şi schimbă pe om din fiară nesimţitoare în om cu simţire; iară comedia îl preface în om cu prevedere şi cu judecată. Teatrul moralisează pe om prefăcându-i firea. Teatrul moralisează pe oameni, statornicind între ei un fel de «opinie publică liminată», stabilind un fel de opinie publică hotărâtă a sluji ca unitate de măsură pentru alegerea faptelor bune din cele rele. Prin aceste mijloace lucrează teatrul ca mijloc de moralisaro şi astfel teatrul ajunge un puternic factor al civilisaţiunii. Se înţelege că cei înrădăcinaţi în role nu se vor schimbă, dar cu încetul se vor schimbă cei tineri, cu încetul se vor forma cei mici şi neâncercaţi şi cu inima curată. www.dacaromamca.ro 230 ALBINA Şi fiindcă tinerimea reprezintă viitorul, de aceea să punem teatrul la îndemâna tinerimei ca să ne asigurăm moralisarea pe viitor. Th. 1). Sperantia —-----.-o. ---- Analojia în medicină a să vezi cum ajunge poporul de întrebuinţează la anumite boale anumite leacuri, am să-ţi fac un catastiv, după cât m’au ajutat puterile, spre ştiinţa ta şi-a altora. De unele leacuri te vei miră, de altele vei râde, iar de vreo câteva te vei mâht.i, căci sunt şi de acele cari sunt vătămătoare celui ce crede întrînsele. Bubele-dulci se vindecă cu zeamă de frunză de măr dulce. Aşa aud, eu nu ştiu. Dar mai întâiu îmi vine să cred, că «dulceaţa» a a-propiat leacul de boală, căci bubele sunt dulci şi mărul e dulce. O zic asta, pentru-că bubele dulci se pot vindecă şi cu lapte din ţâţa unei femei, iar aici leacul iarăşi e dulce—e vorba de lapte dulce. Dar mai e şi al treilea leac: rădăcina de iarbă dulce. Nu ştiu dacă ajută bubelor dulci iarba asta, ori laptele, eu însă tare mă tem că temeiul leacului nu ealta nimic decât numele lui. Acum ascultă. Nodurile cari se fac pe sub piele, la om ori la animal, şi cari se numeşte cârtiţă, se vindecă dacă le înconjurăm de nouă ori cu o labă de cârtiţă, ori dacă le spălăm cu apa în care am pus ţărâna de muşuroiu, ori dacă le presarăm cu praful ce rămâne dintr’o cârtiţă arsă. Dacă nu mă înşel, nodul acesta, cârtiţa, se numeşte şi ariciu, dar numai la cai. Se înţelege, schimbând numele boalei, ai schimbat şi pe al leacului. Deci, leacul lui? Taie de viu un ariciu şi lipeşte carnea caldă pe nodurile de sub piele ale calului. Aceste două leacuri pot să fie şi adevărate; dar tot adevărat este, că ori boala a luat numele dela leac, ori leacul a fost căutat după numele boalei. Dar acum n’ai să te îndoeşti: tuşea măgărească o vindeci dacă bei must de balegă de măgar, sau dacă săruţi măgarul pe rădăcina cozii. Fără îndoială, boala, în caşul acesta, şi leacul ei tot atâta potrivire au cât şi nuca cu peretele. Dar se potrivesc numele. Dacă a intrat şarpele în om, îl poţi scoate mâncând inimă de pui de barză. înţelegi de ce? Barza e duşmanul şerpilor, deci şl în stomacul omului tot duşman o să-i fie, iar şarpele de frica ei are să fugă din om. Vezi cât de poznaşe sunt babele! Căci n'a fost mai cu duh nici acel doctor care a spus unui bolnav ce se plângeâ că are şoareci în burtă, să înghiţâ o pisică şi va scăpă de ei. Dar asta a fost o glumă; cu şarpele şi cu barza nu e glumă de loc, ci credinţă la care ţin cu sfinţenie babele. www.dacoromanica.ro ALBINA 231 Tot de felul acesta e leacul pentru junghietură: să înghiţi alicele dintr'un iepure de curând împuşcat. Precum fuge iepurele de alice, aşâ are să fugă şi junghietură ! Bietul om, îşi mai încarcă stomacul cu alice! De urechelniţă ştii ce crede poporul? Că ar fi intrând în urechile omului şi face cuib, pricinuind dureri. Ea însă n’are acest obiceiu rău, şi durerile de urechi, pricinuite de răceală, ori de vr’o palmă trasă peste ureche, ori de-o vătămare a peliţii, ori de altceva, sunt toate puse în socoteala ure-chelniţii, ca şi boalele maţelor pe socoteala şarpelui. Acum, ori din ce ar veni boala de urechi, ţăranul în loc să alerge la doctor, aleargă la babe, iar babele aleargă tot la biata urechelniţă. O prind, o pun pe cărbuni aprinşi, şi cu praful ei fac alifie pe care o poartă bolnavul pe ureche. Bine-i tace ! Ea a pricinuit durerea, tot ea s-o vindece. Dar chiar şi când nu e vinovată, tot plăteşte cu pielea nenorocul ei. Căci aceeaşi alifie de urechelniţă arsă e bună şi când se jupueşte ori să despoae urechile copiilor mici. Dacă urechelniţă aceasta n’ajutâ, atunci babele a-leargă la alta, care nu e vie, căci e buruiană pe câmp, şi o cheamă varză de stâncă. Chipul ei cam aduce cu o ureche, şi de aceea i-se zice şi urechelniţă, iar dacă i-se zice aşâ trebuie să fie bună pentru urechi. Intr’adevăr, zama din frunzele fi se stoarce bolnavului în ureche — ca să-l asurzească şi mai tare! Eu bănuesc că pe lângă chipul ei, mai e vinovat la asta şi numele ei moldovenesc, căci varza e curechi la Moldoveni, iar planta se chemă curechiuş, şi curechiuşe (pe cum se chiamă în Nordul Ardealului), şi e lesne să înţelegi urechiuşe în loc de curechiuşe. Se mai chiamă şi iarba-ciutei, căci ciuta se numeşte aşa după felul urechilor ei, şi cam seamănă planta cu urechia ciutei. Vezi acum din toate acestea, cum se nasc credinţele din nume, şi la ce lucruri fără noimă ajung babele. Am zis de nume. Ştii, că Moldovenii zic ficatului maiu, şi că e credinţa ca pelinul băut la Armindeni îţi întăreşte ficatul. Credinţa e născută dintr’o zăpăceală de şume. Moldoveanul a crezut că pelinul de Maiu e întăritor de maiu, căci numele lunii s’a părut numele ficatului. In felul acesta, fetele se spală cu calonfir ca să le crească părul. Credinţa a intrat în Moldova din Bucovina. Calomfirul are mirosul tare şi e în rând cu maghe-ranul şi cu busuiocul, d ir cu creşterea părului n’are nici o legătură. Credinţa s'a născut din numele lui, căci în Bucovina se cheamă calapăr. In sfârşitul numelui său îi stă toată puterea de a creşte părul. Albeaţa se vindecă tot cu lucruri albe. Cu lapte dulce, cu zahăr pisat şi suflat în ochi, cu corniţe albe de melc. Dar ce te miră e, că se vindecă şi cu albine arse şi făcute prat, precum şi cu albuş de ou. Numele albuşului ca şi a albeţei sunt fraţi, că sunt eşite din vorba alb, dar numele albinei cum ? Albina nu e albă, poporul însă vede şi în numele ei vorba alb, şi deci o pune în legătură cu albeaţa. Intr’asta îi stă toată puterea leacului. O şi spune într’o legendă chiar în «Albina». www.dacoromamca.ro 232 ALBINA Băşica do peşte ajută la băşicare, şopârla verde, guşterul, fierte îu rachiu te scapă de primejdioasa boală a guşterului, şopârla obicinuită o leac la şopârlăit. Rana numită unghia găiei se vindecă dacă o atingi cu piciorul unei gâi împuşcate în zi de sec, ori cu planta numită unghia găiei, fiindcă seamănă cu ea, adecă umllarea şi înflăcărarea. Colţul de lup, unui buboiu care răsuflă mereu şi scoale puroaie, se vindecă dacă descânţi bolnavului cu un colţ de lup încă nehuiduit de câni şi împuşcat tot în zi de sec. Grozavele dureri do burtă, numite cârcei fiindcă te încârceeşti do durere, se vindecă cu zeama de cârcei fie de ce-o fi, de castravete, do hameiu, de viţă do vie, de carpeni, de fragi, numai cârcei să fie; atâta putere are numele. Sâ-ngerul, fiindcă numele lui îţi aminteşte de sânge, e leac fără greş la vărsături de sânge, la scursuri de sânge şi la menstru-aţia femeilor. Ulciorul la ochi, numele lui e făcut din orzişor, fiindcă ulciorul ochiului seamănă cu un fir de orz, se vindecă dacă dintr’o balegă de cal, alegi un fir de orz şi-l atingi do trei ori de ulcior rostind (un descântec). Ferega fiartă e bună pentru cei încueţi, fiindcă numele plantei—e latinesc, ferecă— îţi spune însuşi că lereacă şi desfereacă, adecă încue şi descue. Lucrul acesta e întâmplător, dar nu face nimic, ferega o poţi bea pentru încuere, ca să te pomeneşti cu o răsturnare de rânză. Acum să-ţi arăt altă lăture a doftoriilor băbeşti. Toate însuşirile şi bunătăţile unui animal ori ale unei plante şi alo unui lucru le poţi dobândi tu însuţi dacă înţrebuinţezi ca leac lucrul acela, planta aceea sau unul dintre mădularele animalului. Cânepa creşte înaltă, deci fetele cari voiesc să aibă păr lung să spală cu sămânţă do cânepă pe cap. Coţofana n’are astâmpăr, deci ca să faci pe un om să alerge de colo până colo şi să nu aibă alinare să i dea pe neştiute, să beâ scrum de pene de coţofană, dopul creşte înalt şi frumos, deci spâldndu te pe cap cu apă în care ai fiert frunze de plop, îţi creşte părul; iar frunza plopului tremură mereu, deci ca să facă fetele să tremure după ele inima flăcăilor, fac descântece cu muguri de plop, şi lahorămerg cu câte o lrunză de plop în mână. Cioturile în lemnul bradului sunt privite ca nişte junghiuri, cari au pricinuit durere bietului brad, deci ca să scapi de junghiuri bea zeamă de cepuri de brad. Cine e mai ars pe lume decât cărămida? Dacă ai arsură pe piept, bea cărămidă pisată, că arsura ta se va speria de arsâtura cărămizii şi va încetă. Femeile sterpe cari vreau să aibă copii, bea rachiu în care au plămădit o matcă de epuroaică, şi cred că vor fi rodnice ca epuroaicele, iar bărbaţii cari n’au copii mănâncă rodul cocoşului ori boaşo de armăsar. Este o buruiană numită Coada mânzului, dar are şi alt nume ruşinos după asemănarea ce o are cu un mădular al calului, pe aceasta o beau bărbaţii slabi în căsătorie şi capătă dureri grozave de stomac, şi unii se şi îmbolnăvesc, fără nici un folos. Ca să nu fii fricos, te a-f'umi cu păr de urs, ca să fii isteţ, iai în mâncare argint viu. www.dacoroniamca.ro AI.BINA 233 Eu ţi-am înşirat aici numai pe acelea caro sunt vătămătoare sănătăţii ori bunelor moravuri, numărul lor de altfel o lighion. Apoi mai este un roiu de leacuri: cum cucuiu. De te a muşcat un paiajen nu scapi de moarto decât numai legându-te la rană cu pânză de paiajen. Dacă te-a muşcat un câne, ori un şearpe, ori o nevăstuică, te vindeci punânnd pe rană păr de-al cânelui care te-a muşcat ori bând şi spălândute la rană cu apă trecută printr’o piele de şarpe, ori printr’o piele de nevăstuică. De aceea pe la ţărani găseşti rar lucruri de folos prin casă, dar piele de şearpe şi de nevăstuică des. înţelegi, gândesc, că vătămătoare o credinţa asta, mai ales la muşcătura de năpârcă în loc să caute să-şi sugă otrava din rană ori să arză, ţăranul bea apă dintr’o piele de şearpe. Cine are bătae de inimă, să înghită crudă o inimă de turturică. G. Cosbuc. t Vârsta potrivită pentru întrebuinţarea cailor (a prăsire şi ingrjirile ce trebuiesc date iepelor borţoase învăţătorul. Bună ziua. Sătenii. Bună să-ţi fie inima... învăţătorul. A ! Văz că astăzi sunteţi mai mulţi ca în totdeauna, se cunoaşte că aţi terminat cu strângerea bucatelor depe câmp, cu agonisirea celor trebuincioase pentru iarnă. Moş Gheorghe. Aşa este, domnule învăţător, am cam isprăvit cu alo câmpului, dar nu atât munca câmpului a fost pricina caro a făcut po creştini să nu se adune aţâţi ca astăzi, căci de, treburile nu se sfârşesc nici odată, omul vrednic, sănătos să (io, şi găseşte în totdeauna ceva de robotit pe lângă casa lui. Mulţi săteni nu au venit până acum, pentru că nu au ştiut de poveţele frumoase pe cari ni le faceţi d-voastră Duminecile şi sărbătorile. învăţătorul. Vă foarte mulţumesc de stăruinţa pe care o puneţi pentru a vă folosi de sfaturile ce vă dau, aceasta îmi dă putere de a vă spune şi mai multe despre cele ce cunosc, pentru binele obştesc Sătenii. Vă mulţumim. Învăţătorul. Do Dumineca trecută a rămas să vorbim despre vârsta potrivită la care urmează să fie întrebuinţaţi caii la prăsită. Armăsarii ca şi iapa nu este bine să se întrebuinţeze pentru reproducţiuno la ori ce etate. întrebuinţaţi prea de tineri, mânjii ca şi mama, nu se desvolt în destul, mai ales când mama n’a primit în timpul însărcinării o hrană îndestulătoare. Vârsta cea mai potrivită, ar fi începând cu al treilea an. Armă-arii devin buni mai ales în al cincilea an al etăţii, www.dacaromamca.ro 234 ALBINA păstrându-şi deplina putere până la 12 ani. S’a văzut cu toate acestea armăsari producând mânji foarte de ispravă, chiar atunci când aveau o etate cu totul înaintată, aşa Aristotel, un mare filosof al Greciei, povesteşte despre un armăsar care era încă bun de prăsilă, la vârsta de 40 de ani. Tot asemenea se vorbeşte de către unii învăţaţi şi observatori, despre iepe cari au avut mânji la etatea de 30 de ani. Acestea sunt însă întâmplări cu totul rari, obiceiul fiind că armăsarii nu mai sunt destul de viguroşi după etatea de 12 ani, iar epele nu mai prind după 17—18 ani trecuţi. Neculae Ion. Iapa cea albă a părintelui Dinu, se zice că este de aproape 20 de ani, şi aşa bătrână cum este, are mânz. de estimp. învăţătorul. Iapa aceea, este un prea bun soiu de animal: ea este neamul cailor arăbeşti; în afară de acestea, a fost foarte bine îngrijită şi hrănită la părintele, în cât bătrână cum se găseşte, este încă destul de isteaţă şi vrenică, astfel că nu este de mirare, că la vârsta ei, are mânz mic. Ion Bonclucică. Nu este aşâ că iapa ţine cam 11 luni? învăţătorul. Da, grăeşti bine ; aproape un un fără o lună ţine-, câteva zile mai mult când e să nască cal, câteva zile, din contră, mai puţine, când fată iapă. Stan Florea. După ce se cunoaşte domnule învăţător că o iapă este borţoasâ. învăţătorul. Sunt mai multe semne după care putem pricepe că o iavă este însărcinată. Astfel iapa îndată ce a prins, devine mai blândă, mai liniştită, mai fricoasă ; în acelaşi timp ea începe a se întremâ, a prinde carne, unele chiar se îngraşă. Un alt fapt care ne asigură şi mai mult de starea de însărcinare a iepei este începerea mărirei pântecelui. El se măreşte treptat, începând de la a 3a lună a însărcinării; către a 7-a, a 8-a, a 9-a lună, pântecele creşte aşâ de mult, în cât este uşor ori cui a spune că iapa este borţoasă. Pe lângă aceasta, în a 7-a şi a 8-a lună, un om obişnuit, poate încă să observe cu ochii, mişcările mânzului, privind pântecele iepei, sau să le simţă cu mâna. Aceste mişcări se arăt mai ales dimineaţa după adăpatul iepei, sau în urma unui trap uşor, de câteva minute. Pentru a le simţi aşezăm latul mânei pe partea de jos şi stângă a pântecelui. Ugerul iepelor borţoase se măreşte de asemenea, mai ales în apropierea fătării. Gheorghe Ion. Dacă ştiam toate câte ne spui d-ta. roaiba mea poate nu s'ar fi stârpit, aşi fi îngrijit-o mai bine; n’am cunoscut-o că este borţoasă, aşâ că am pus o să muncească din greu. Astăzi două săptămâni a lepădat un dolofan de mânz, trebuie să fi fost de 6— 7 luni, mi-am frânt mâinele de necaz. www.dacaromamca.ro ALBINA 235 învăţătorul. Neapărat că iepele însărcinate trebuiesc ele aproape îngrijite. Vor fi hrănite bine, căci pe lângă întreţinerea corpului lor, ele sunt obligate a da materialul necesar la plăsmuirea şi desvoltarea mânzului din pântece. Iarba la păşune, le prieşte dc minune. Le vom feri însă, de a le lăsă să pască, mai înainte de a se ridică rouă sau bruma, când erburile sunt acoperite cu ele, fiindcă pot determină lepădări. In timpul păscutului, se va căută ca pe cât este cu putinţă să se lase singure, depărtându-se dintre ele armăsarii sau alţi cai răi, precum şi vitele cornute. In timpul ernei, fânul, paele, grăunţele, tărâţele cari li se vor da, se va îngriji, mai mult ca pentru ori care alt animal, a fi de bună calitate. Fânul plin de nisip, de nomol, fânul şi paele încinse, mucede, sunt foarte rele pentru epele borţoase. Adăpatul lor se va face cu apă bună şi la vreme, ferindu-se de a li se da apă prea rece sau cu ghiaţă, cu zăpadă. In tot timpul însărcinării, în afară de cele din urmă două luni, epele pline, pentru sănătatea lor, pentru buna desvoltare a mânzului, cât şi pentru ca fătarea să se facă în mod regulat, precum şi din punctul de vedere economic, este bine a se întrebuinţâ la serviciu. Munca lor însă, va fi mai uşoară ca de obiceiu, îndeplinindu-se mai mult la pas. Cele de călărie se vor feri a li se da pinteni, sau izbi cu biciul, cu nuiaua sau cu coada biciului peste pântece. Acele de tras nu se vor înhămă, pe cât este cu putinţă, între ulube sau la cotiga cu două roate. In a 10-a şi a 11-a lună nu se vor lăsa a sta numai în grajd, ci se voi* plimbă de căpăstru, câte un ceas, două, pe zi, mai ales când vremea este frumoasă, ferindu-le de a alunecă, de a urcă sau scoborâ dealuri. Pe timpurile urâte, geroase, se vor adăposti în grajduri curate. Locul pe care îl va ocupă ele în grajd va fi în totdeauna mai la o parte, mai mare, mai întins, comparativ cu acela destinat altor cai, pentru ca astfel să poată fi liniştite, să poată să se culce şi să se scoale în libertate. Curăţenia epelor pline nu trebuie perdută din vedere. La ţesălarea lor însă se va servi mai puţin de ţesală, şi mai mult de perie. Părul din coadă nu li se va scurtă nici odată. In fine omul care îngrijeşte epele însărcinate trebuie să fie priceput, milos, blând, ne arţăgos, ne beţiv sau cu un alt viţiu. Să rămânem aci; Duminica viitoare ne vom îndeletnici cu îngrijirile ce trebuiesc date epelor însărcinate în momentul naşterii, precum şi de altele, pe cari le vom spune atunci. Să ne întâlnim sănătoşi. Sătenii. Să dea Dumnezeu. Vă foarte mulţumim. Irimia Popescu. Mcdi ©-Veterinar. www.dacaromamca.ro 23(5 ALBISTA Respectul proprietăţii •ri de câte ori trec hotarul, călătoresc in ţări streine, ,) am de obiceiu a observă cu deamănuntul, a stu-^ diă foarte deaproape, toate progresele, tot ce este bun la popoarele cari, constituindu-se de mult în state, au dat cu capul de toate greutăţile şi învin-gându-le au scos din ele mari şi frumoase învăţăminte. Proprietatea, este o năpaste mare, pentru care în omenire s’au făcut atâtea crime, şi până când omul n’a înţeles ce va să zică: «d’aci şi până aci stăpânesc; acest lucru este al meu», nu se cunoştea ce va să zică: asasinatele, răpirile, călcările de hotare, falsificările, etc. Prin cultură însă, în unele părţi, s’a ajuns la bune re-sultate în ceeace priveşte respectul proprietăţii. Civilizaţia pe pământ se ştie că este un mare bine; stăruind, prin educaţie, aţi văzut că până şi cu animalele se poate ajunge la oarecari bune resultate, ele chiar ţinute d’a-proape, ştiu face oarecari servicii, îndeplini poruncile dom-ftorului (1). Cât de rău însă trebuie să ne vină când vedem, între oameni, petrecându se fapte pe cari animalele nu le-ar săvârşi ? In ţara noastră am înaintat mult într’unele lucruri, iar într’altele suntem tot înapoiaţi. Nu sunt din firea mea rea, nici vreau s’ating pe nimeni, vreau numai împreună cu cititorii acestei răspândite reviste să fac o anchetă asupra următoarelor: Oare avutul nostru este respectat, nu se calcă el nici c’un deget? Oare culegem noi singuri, noi proprietarii, ceeace am semănat? O floare, o poamă, un zarzavat, stau ele pe ramuri şi pe vrejuri până să se coacă? iar noi ceice ne-am străduit cu dânsa, am semănat’o, am sădit’o, am plivit’o, am săpat’o şi am udat’o, ca s’avem fericirea d’a ne vedea recolta strânsă, pusă întreagă în pătule, în hambare şi în celare, nu cumva o împărţim cu trândavii, cari îşi lasă grădina şi ogorul plin 1 (1) Domftor să numeşte acela care să ocupă cu dresarea animalelor. www.dacoromanica.ro AT BIV » 237 de dudaie, ş’o vedem jumulită, smulsă, şterpelită până încă nu dă bine în pârguit? Nu ştiu cum o fi la ţară, aş dori să am răspunsurile sătenilor ca să mă bucure aflând că ei, cari cunosc sudorile muncei, sunt mai cinstiţi şi au sădit în sufletul lor respectul ce se datoreşte proprietăţii, dar aici la Bucureşti jaful este de nedescris. Se calcă peste tot, se răpeşte, se fură tot, smulgându se până şi arborii din rădăcină. Şi care să fie causa acestor rele porniri? Mai întâiu ne lipseşte cunoştinţa de dreptul şi datoria fiecărui om către aproapele şău. Ne lipseşte educaţia şi cunoaşterea legilor cari opresc jaful, dar cari nu sunt destul de aspre în aplicarea lor. Apoi, am mânca de toate, însă ne este lene să cultivăm, căci dacă fiecare am aveâ ce ne trebuie, n’am râvni la avutul altuia, nu l’am hrâpi ca să ne satisfacem poftele din sudoarea şi din munca altuia, fapt pedepsit şi de lege şi de morala creştină prin a zecea poruncă. Aceste gânduri, pline de adevăr, mi-au venit acum când am văzut in ţările civilisate: (Danemarca, Suedia, Norvegia) că oamenii, nici nu se îngrijesc de uluci şi de garduri, pentru apărarea proprietăţilor şi a productelor lor, ba din potrivă, curţile şi ogoarele sunt despărţite prin garduri vii, alcătuite din arbori fructiferi, (meri, peri, caişi, zarzări, duzi şi viţă), mai mult, zarzavaturile sunt semănate în drum, chiar prin şanţurile şoselelor şi prin marginele pădurilor, şi nimeni nu s’atinge nici măcar d’un fir de pătrunjel, fiecare om având semănat, în jurul casei sale, in ogradă, în luncă, în ghivece, atâta cât ii trebuie lui pentru gospodăria sa. Respectul proprietăţii, într’o ţară, dovedeşte multe lucruri, el este oglinda educaţiei morale a poporului şi la el este bine să înceapă a ţine ori şi care bun Român. Siiiara. — ■-------------------- — Nu trebue să fiţi sclavii copiilor voştri, faceţi-vă datoria de a îi îndrumă pe calea cea bună şi îşi vor găsi fericirea mai târziu. www.dacoromanica.ro Biserica Sf. II ie (le pe Calea Ralioyei din Bucureşti. (Vedere din Incrarea Adm. Casei Bisericii „Şapte Biserici"). 240 4T.BTNA Inaugurarea monumentului lui George C. Cantacuzino Duminică, 21 curent, la orele 2 p.m., s'a făcut cu o deosebită solemnitate inaugurarea monumentului lui George C. Cantacuzino, ridicat pe piaţa cu acelaşi nume, fosta Icoana, la întâlnirea stradelor Columb, Armaşului şi G. C. Cantacuzino. In jurul monumentului erau înşirate numeroase coroane, trimise de către: Consiliul de miniştri, Primăria Capitalei, clubul liberal din Capitală, partidul liberal din Dorolioi, Creditul funciar rural, societatea funcţionarilor publici, personalul căilor ferate. Liga culturală, cetăţenii liberali ai culorilor din Capitală, direcţia monopolurilor Statului,"’ministerul lucrărilor publice, ziarul «Voinţa Naţională», familia I. C. Brătianu, d nii G. Olunesu, AL Filipescu-Drăgăşani, B. Epurescu, Societatea Policlinică şi primăria oraşului Piteşti. Cu tot timpul noros şi umed, un numeros public a luat parte la solemnitatea inaugurării. Erau de ţaţă d-nii: Dim. Sturdza, preşedintele consiliului, llaret, ministrul instrucţiunii publice, E. Costinescu, ministrul de finaţe, Brătianu, ministru de externe, V. Lascar, ministru de interne, Em. Porumbaru, ministru lucrărilor publice, C. Stoicescu, ministrul de domenii, C. F. Ro-bescu, primarul Capitalei, Ferechide, preşedintele Camerei deputaţilor, P. S. Aurelian, preşedintele Senatului, I. Kalinderu, administratorul domeniului coroanei, şi alte persoane însemnate. Solemnitatea a început printr’un serviciu religios, oficiat de I. P. S. S. Mitropolitul Partenie al Moldovei, înconjurat de un numeros cler. După terminarea serviciului religios, s’a desvelit monumentul. Bustul e turnat în bronz de cunoscutul sculptor francez Ernest Dubois, şi e cât se poate de reuşit. Soclul e făcut din piatră de Vratza (Bulgaria), de sculptorul român Gheorghe Boboc. Pe soclu, în laţă slă scris: «G. C. Cantacuzino, 1845 — 1898» La poalele soclului este o figură turnată în bronz, o femee care reprezintă presa, ţinând în mâna dreaptă o pană, iar în cea stângă o carte deschisă pe care se citeşte cuvântul: „Patria44. Pe ambele file sunt scrise numele: «I. Câmpineanu, fraţii Golescu, C. Negri, A. Panu, C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, M. Kogâlniceanu, şi G. C. Cantacuzino». La picioarele femeei se află ziarul «Voinţa Naţională», al cărui director a fost ilustrul răposat. Pe partea cealaltă, din spre str. Cantacuzino, se află simbolul Căilor ferate române, al căror director general a fost G. C. Cantacuzino. Pe soclu escris: «Ridicat prin subscripţie publică de amicii săi politici, Creditul funciar rural, luncţionarii căilor lerate române, etc ; etc. 1904». Prima cuvântare a fost rostită de către d-l I. Bibicescu, din partea comitetului de iniţiativă pentru ridicarea monumentului. www.dacaromamca.ro ALBINA 241 D-sa arată viaţa lui Cantacuzino, care a fost un luptător aprig pentru binele acestei ţări. Răposatul Cantacuzino a dat dovezi de bun administrator în toate funcţiunile înalte pe cari le-a ocupat. Ca director general al regiei monopolurilor Statului şi al căilor ferate, posturi pe cari le-a ocupat în momente critice, Cantacuzino a introdus însemnate reforme în aceste vaste administra-ţiuni pe cari a ştiut în acelaşi timp să le romanizeze. Ca ministru de finanţe s’a remarcat de asemenea prin geniul său financiar; iar conversiunea rentei perpetue va rămâne una din operele sale cele mai de căpetenie. Principiul vieţei lui Cantacuzino a fost binele patriei. Această viaţă, din nefericire foarte scurtă, a fost însâ plină de fapte măreţe. In George Cantacuzino nimic nu eră de paradă; totul eră sincer şi pornit din adâncul credinţelor sale. Terminând, d-1 Bibicescu aduce omagii d-nei văduve Elena G. Cantacuzino care a luat parte la solemnitate cu cei cinci copii ai d-sale. Mulţumeşte d-1 ui sculptor Dubois, pentru măestria cu care a executat bustul şi adresându-sc d-lui primar, îi încredinţează spre păstrare monumentul care va 11 una din mândriile cetăţenilor capitalei. D-1 D. Sturza, Preşedintele Consiliului de Miniştri, între altele zice: «Stă scris în cartea vieţei, să lucrăm cât e ziua, căci vine noaptea •când nu mai putem munci. Aceasta a fost deviza întregei vieţi a lui George Cantacuzino. Astfel, dacă în România a fost un om dedat cu totul muncei, acesta a fost George Cantacuzino. Munca devotată ce a depus-o el pentru binele obştesc să fie pildă pentru toţi. Rine pregătit prin vasta sa cultură, prin sentimentele nobile de cari eră animat. George Cantacuzino a stat cu vrednicie în posturile cele-a ■ocupat. Prin energia sa a învins multe dificultăţi şi a dat soluţii în multe chestiuni de Stat. Văzând acest monument, mulţi trebuie să se oţelească, căci el este un omagiu adus muncei rodnice pentru binele patriei». D-1 Ion Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, a ţinut următoarea cuvântare: Onorată Adunare, Colegii mei din consiliul de administraţiune al Creditului funciar rural, mi-au făcut ouoarea a mă delegă pentru a vorbi aci în numele acestei instituţiuni. Am primit cu deosebită plăcere această misiune, pentru că o afecţiune sinceră şi încercată, — ■străină do politică, — mă legă cu neuitatul răposat, in ultimii ani ai vieţii sale. George Cantacuzino a luat la Creditul rural o parte însemnată la convertirea titlurilor de 7%, în 5°/o, la modificarea legei şi statutelor societăţii, şi la alte reforme îndeplinite în timpul cât a fost membru al consiliului nostru de administraţiune. www.dacoromanica.ro 242 ALBINA Viaţa amicului, al cărui chip îl dezvelim, fu scurtă, iar faptele prin care işi fac renume bărbaţii de stat, sunt roade ale maturităţii şi bătrâneţii lor, pentru că cer multă judecată şi îndelungată experienţă. Şi totuşi George Cantacuzino, înzestrat cu dărnicie de fire, muncitor fără preget, a putut să îndeplinească în viaţa sa politică dela 1876 la 1898, fapte cari l’au pus în rândul servitorilor buni ai ţării şi ai Tronului. Din aceste fapte, trei sunt mai ales însemnate: a organizat administraţiunea monopolului tutunului, care eră înainte exploatată de o societate străină, şi a dat chiar în primul an un rezultat strălucit; a administrat căile ferate; apoi, ca ministru de finanţe, i-a ajuns trei ani ca să lase urme neşterse ale conducerii sale. In consiliul de administraţiune al căilor ferate române, acum desfiinţat, şi al cărui preşedinte eram, am fost colegi în 1883 ; în urmă dânsul fu numit director general al Căilor Ferate. Am putut atunci aprecia zelul său, puterea şi iubirea sa de muncă, claritatea cu care stăpânea chestiunile economice şi administrative ce avea de rezolvit, energia cu care punea în aplicare ceea ce hotărâse. Ca ministru de finanţe, organizarea administraţiunilor financiare de judeţe, conversiunea din 1898, sunt actele sale de căpetenie. Om al muncii, a luptat luni întregi în potriva unei boli grozave înnainte de a se da învins, demisionând. Puţin după aceasta şi încetă din vieaţă, lăsând o văduvă ne-mângaiată şi cinci copii în vârstă fragedă. Coborâtor al unei familii ilustre şi istorice a ţării, eră cu toate acestea o fire foarte democratică şi a fost în toată viaţa sa politică şi unul dintre cei mai zeloşi luptători pentru drepturile Românilor de pretutindenea, şi un soldat statornic al partidului liberal, de care îl legau credinţele sale politice şi amiciţia pentru neuitatul Ion C. Brătianu. In tot timpul din Martie 1888 până in Octomvrie 1895, a luptat cu credinţă şi cu tărie în «Voinţa Naţională» — al căreia unul din fondatori eră — pentru apărarea convingerilor sale, pentru triumful cauzei cu care se identificase, şi a făcut jertfe personale. Ca adevărat bărbat de Stat, se convinse repede, că predilec-ţiunea teoretică pentru o formă electivă de guvern, cu care dacă nu mă îşel, se întorsese îu ţară după şfârşirea studiilor sale la Paris, nu se potriviâ cu nevoile şi cu aspiraţiunle ţării, şi ajunsese un adept tot mai hotărât al monarhiei şi un credincios devotat al Dinastiei naţionale. Citind istoria Patriei, — exclamă Cantacuzino întro ocaziune solemnă, — urmaşii noştri cu toată dreptatea şi plini de admira-ţiune, vor zice că epoca actuală este epoca lui Carol Intemeiătorul! înţelept cuvânt, căci în adevăr, dela 1866 şi până acum, Ţara şi Regele au împlinit o uriaşă muncă de întemieare, ale cărei roade le vor culege şi strănepoţii noştri. Datina de a împodobi pieţele publice cu chipurile iubite ale celor cari au servit bine Patria, cari au mărit slava neamului lor, e veche şi a inspirat strămoşilor noştri Romani cap de opere neperitoare. Ea eră o protestare puternică, pornită din cele mai tainice adâncimi ale firei, în potriva legei neînfrântă şi nemiloasă, care seceră d’avalma pe prunc ca şi pe bătrân, pe nenoro cit şi pe fericit. www.dacaromanica.ro ALBINA 243 Artistul, care plăzmuia din marmură ori din bronz, chipul cetăţeanului onorat, îi dedea singura nemurire. — o nemurire pur simbolică, cu care putea să se mângâie omenirea. Timpul care şterge tot, eră singurul consolator. Noi însă — cari privim cu duioasă plăcere faţa amicului ce nu mai este, modelată, cu privirea ce cunoaştem aşâ de bine — avem neclintita singuranţă că amicul ce onorăm acum, şi pe care-1 vom regretă totdeauna, a intrat în viaţa cea de slavă, fără de sfârşit, fără de durere şi de amăgire. Această siguranţă, mai mult decât simpatiile generale ce au înconjurat-o şi o vor înconjură, a dat tărie văduvei sale îndurerate, şi celor cinci copii, cărora părintele lor a lăsat exemplul unei vieţi frumoase, a întărit şi pe fratele său, care’l iubeâ cu cea mai frăţească afecţiune şi care şi el creşte faima părintească, cum fac feciorii cei buni — după vorba cronicarului Nico-lae Costin. G. C. Cantiicuzino. Acest monument, onorată adunare, nu e dar înălţat spre a da o deşartă nemurire lui George Cantacuzino. Scopul lui este de a deşteptă emulaţiunea generaţiunilor viitoare, de a le zice: priviţi un bun fiu al ţării, un bun servitor al ei, fiţi harnici ca dânsul, devotaţi ca dânsul, iubiţi Patria română, şi poporul român şi Dinastia care-i conduce soarta». D-l Em. Culoglu ia apoi cuvântul; d-sa între altele zice: «Timpul n’a putut să altereze in inimele noastre amintirea lui George Cantacuzino. www.dacoramamca.ro 244 albina El a fost un luptător cu un devotament nemărginit pentru ţară. A mers drept înainte pe calea cinstei, a afecţiunii şi devotamentului, nesocotind spinii acestui drum. Pentru rarele calităţi de cari eră dotat, Cantacuzino, a fost admis în intimitatea lui Brătianu şi a lui Rosetti, aceşti doui părinţi ai ţării, şi a stat în sfatul conducătorilor noştri. Viaţa lui întreagă e un exemplu de lăudat. A dat tot pentru ţară, ne păstrând nimic pentru dânsul. Cantacuzino a fost o stea mare a ţării noastre, şi e dureros că această stea n’a putut să dea decât o parte din lumina sa». D. Culoglu termină, aducând la rândul său omagii d-nei G. C. Cantacuzino şi exprimă convingerea că şi copiii defunctului vor li crescuţi în aceleaşi sentimente ca şi ilustrul lor părinte, spre a-i putea ocupă locul. D l Petre Giădişteanu. Preşedintele L'gci Culturale, pronunţă la rândul său câteva cuvinte aducând elogii memoriei regretatului George Cantacuzino. «Unul din meritele lui cele mai mari, spune d-sa, e acela că marele bărbat al cărui monument se înalţă în faţa noastră, în lupta aprigă pe care o ducea pentru binele ţării n’a uitat şi pe Românii din alte ţări streine, ci ca membru al Ligei Culturale s’a devotat şi cauzei lor. In numele tuturor Românilor, din lumea întreagă, salut memoria acestui adevărat patriot.» * * * Solemnitatea se termină Ia orele 4, printr’o cuvântare a d-lui Robescu, primarul Capitalei, care ia în primire acest monument ridicat unui valoros Român şi încredinţat dragostei cetăţenilor Bucureşteni. ____-r «---- Asistent. MUZICA T;H JAPONEZI (După Henri Condier). ■m/V- uzica la Japonezi este de origine chineză şi lfl|||pj budică; după doctorul Miillor, scara mu-zicală se compune din cinci note din gama 1 armonică minoră; d-1 Piggott credecă gama japoneză esto gama noastră minoră pur şi simplu. «Instrumentul cel mai perfect al japonezilor, zice Metehnicov, este «lcoto» un fol de ţiteră, din care se scoate cu ajutorul unui cârlig sunete destul de melodioase; dar ai rar prilejul să auzi acest instrument; mai nainte nu se cântă cu «koto» decât la Curtea împărătească. «Biwa», mandolină cu patru coarde, este instrumentul orbilor; slujeşte de www.dacoromamca.ro ALBINA 245 acompaniament la improvisări şi mai ales la recitarea lui Hcike Mono-gatari. Bărbaţii cântă asemenea adesea şi cu flautul (fouye) şi cu toba (taiko şi tsudzumi). «Sami-sen-ul» (chitară cu trei coarde) este instrumentul de predilecţie al celor două sexuri. E acordat în trei tonuri: hon-tsio (ton natural), «ni agari» (secunda majoră), şi sansagavi (terţia minoră). Când mai multe «sami-sen» sunt cântate de odată, se dă aceluia care serveşte pentru melodie, un acord particular, numit «taka-re». Există o mare varietate do «sami-sen» şi de «riu-ghei, stiluri sau metode do muzică. Stilul cel mai întrebuinţat astăzi este «zioruri», care servă de acompaniament la cântece erotice. «Naga-Uta» este stilul de acompaniament pentru declamaţii; «ghi-dai-yu-bu-ci» este stilul răsboinie: «hayari-uta» este muzica pentru danţuri». Tradusă do D. Teleor. Pelerinajul dela Mănăstirea Putna (*)• jângâ Ştefan-Vodă odihneşte soţia sa Maria-Doamna. vlBP Po pocrovăţul, care acoperă mormântul se află in-scripţia slavonă, tradusă astfel: «Acest acoperământ 0b3 l’a înfrumuseţat Io. Bogdan-Voevod, cu mila lui Dum-nezeu, Domn ţării Moldovei, iiul lui Ştefan-Vodă, nepotul lui Radu-Voevod, şi l’a pus pe mormântul răposatei întru sfinţi, maicăi sale Maria, Doamna lui Ştefan-Vodă, în anul 7021(=1513) Ianuarie bO®. Inscripţiunea de pe mormânt e ştearsă la sfârşit şi nu se poate complectă decât cu ajutorul inscripţiei de pe pocrovâţ: «Aicea este mormântul Doamnei Maria, fiica lui Radu-Voevod, soţia lui Ştefan-Voevod, Domnul ţării Moldovei, cares’a mutat la vecinicile lăcaşuri la anul 7[021j (1513) Ianuarie 30]»! In partea opusă a naosului, la stânga intrării, zac oasele peste a căror lespede rece au căzut de bună seamă lacrămile calde din ochii viteazului voevod, dacă cumva grija ţării îi va li îngăduit şi lui să-şi plângă o soţie şi doi copii, lnscripţiunile slavone, tălmăcite, sunt acestea: a).— «In anul G985(=147G),luna Decemvrie în 19, răposat-a evsevioasa roaba lui Dumnezeu Maria-Doamna, soţia'evse- (I) (I) Vezi No. 7. şi 8. www.dacofomamca.ro 246 ALBINA viosului Io. Ştefan-Voevod, Domn ţării Moldovei, fiul lui B ogdan-V oevod». b)— « Aceste morminte sunt ale robilor lui Dumnezeu Bogdan şi Petru, fii lui Ştefan-Voevod, Domnul ţării Moldovei, cari au răposat: Bogdan în anul 6987(=1479) luna Iulie 26, Petru în anul 6988(=1479) Noemvrie 21». In pronaos sau în nartec, la dreapta se află mormântul lui Bogdan-Voevod şi al domniţei Maria, fiii lui Ştefan-Yodă. Iată inscripţiunile traduse din slavoneşte: b). — «Acest mormânt este al evseviosului Domn Io. Bogdan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţării Moldovei, fiul lui Ştefan-Voevod, ctitorul acestui sfânt lăcaş, carele s’a mutat la vecinicile lăcaşuri în anul 7025(=1517) luna Aprilie,ziua 20». b). — «Acest mormânt este al domniţei Maria, fiica lui Ştefan-Voevod, ctitorul acestui sfânt lăcaş, care a răposat în anul 7026(=1516) luna Martie în 18». Din inscripţie se vede că această domniţă nu purtase încă cununiile căsătorii. In stânga pronaosului se află mormintele Doamnei Maria, soţia lui Petru Rareş şi a lui Ştefăniţă-Vodă, amândouă înfrumuseţate de Petru Rareş. Pe ele se află următoarele inscripţiuni slavone: a) . — «Evseviosul şiiubitorul de Dumnezeu Io.Petru-Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn Moldovei, a înfrumuseţat mormântul soţiei sale Maria, care s’a mutat la vecinicele lăcaşuri în anul 7037(=1529), luna Iunie, ziua 28». b) .— «Evseviosul şi iubitorul de Dumnezeu lo Petru-Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţârii Moldovei, a înfrumuseţat mormântul nepotului său Io. Ştefan-Voevod, care s’a mutat la vecinicile lăcaşuri în anul 7035(=1517)». Ultimul urmaş al lui Ştefan-Vodă pemenit la Putna este Alexandru Lăpuşneanu, fiul natural al lui Bogdan-Voevod. Pomenirea lui Lăpuşneanu s’a păstrat într’un fragment de inscripţiune slavonă, pusă deasupra uşii paraclisului din chilii. , Inscripţiunea merită atenţiune de oarece Ştefan cel-Mare e numit şi cel Bun: «Evseviosul Domn al Moldovei........marele Io Alexandru- Voevod, fiul lui Bogdan-Voevod, nepotul lui Ştefan-Vodă cel Bun.....în zilele Igumenului Io.....în anul 7067(=1559) Mai». In tindă la stânga se află mormântul Mitropolitului Teoctist, iar la dreapta se află îngropat Mitropolitul Iacob cu părinţii săi. Iată inscripţiunile: a). — «Evseviosul Domn Io. Ştefan-Veovod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Moldovei, fiul lui Bogdan-Voevod, a înfrumuseţat mormântul prea sfinţitului nostru părinte Chir Teoctist, Mitropolitul Sucevei, care a răposat în anul 6986(—1477) luna Noemvrie 18». (Traducere). www.dacoromamca.ro ALBINA 247 b). — «Acest grobnic iaste al preosfinţitului Mitropolit al Moldovei, înnoitorul acestei sfinte mănăstiri, Chyr Iacov, carele s-au mutat către vecinicile lăcaşuri la anul 7286 —(=1778) în luna Maiu 15.— Carele din shimă s-au numit Evthimii: 1778*. (Text original român). Inscripţiunea pusă pe mormântul părinţilor lui Iacov, este scrisă tot în limba română: «Subt această piatră zac oasele robilor lui Dumnezeu Andrian Ieroshimonah şi Mariana Monahia, după trup părinţi ai prea sfinţitului Mitropolit Moldovei Chyr Iacov, al cărora oase s’au adus aicea la anul 7266(=1758)». Afară, lângă altar, se află mormântul Episcopului Theofan al Rădăuţului mort la 1770. In apropierea Putnei, cale de o oră, se află metohul numit «Sihăstria». Sihăstria s’a început a se construi din lemn de Ilie Can-tacuzino, mort la 1709, şi «s’au înoit fâcându-se de piatră în zilele mării Sale Constantin Racoviţă-Voevod, cu mila a multor creştini, prin silinţa stareţului Silii şi s’au sfinţit de Chyr Dosithei, Episcop Rădăuţului la leat 7266(=1758)». * * * La ceasurile 10 începe parastasul. Mitropolitul Bucovinei Vladimir de Repta, încojurat de cler şi de corul mitropoliei din Cernăuţi, înălţă rugăciuni fierbinţi pentru odihna vecinică a morţilor. Clopotele din vremea lui Ştefan-Vodâ încep să cânte cântecul lor de jale dela moartea eroului. O durere pătrunzătoare cuprinde mulţimea. In mintea noastră revin vremile trecute şi, văzând steagurile sfinte ale mănăstirii îndoindu-se către morminte, ni se pare că a-cum Românii au îngropat pe Ştefan-Vodă. Profesorul Ştefan Şaghin dela universitatea din Cernăuţi ţine predica. Urmează o linişte profundă. «Moare un om, pe care lumea îl credea că nu va mai muri, moare Domnul unei ţări şi ca el altul nu va mai fi; moare părintele unui popor şi după el nu va mai fi drăguţul lui popor!»...... După serviciul divin, lumea ese în curtea mănăstirii, spre a ascultă povestirea istorică a faptelor măreţului Voevod. Lângă altar se ridică o tribună înconjurată de verdeaţă,, iar împrejur se lărgeşte o curte mare cu iarbă verde, dar fără umbră. Baronul de Hurmuzachi preşedintele comitetului de serbare, însoţit de membrii comitetului, ne deschid în toate părţile braţele unei iubiri frăţeşti. (Va urma). Al. T. Dumitrescu. www.dacoromaiiica.io 248 ALBINA "Războiul "Ruso-Japoriez e la cea din urină oară, când am vorbit despre acest perjii sângeros răsboiu, care se urmează de atâta timp în extremul orient, nu s’au petrecut lucruri mai do seamă & decât a doua luptă care s’a dat la Liao-Jang, şi care * a ţinut 12 zile. Trupele Ruseşti au început mişcarea de înaintare către 4 Octomvrie st. n., de oarece Generalisimul Kuropatkin hotărâse să ia ofensiva. La 7 Octomvrie, detaşamentele corpului Japonez do sub comanda generalului Kuroki, îşi lasă posiţiilo şi se retrag spre Sud, fără să dea semn că ar voi să primească Supta. La 9 Octomvrie seara, mareşalul Japonez Oyama, dă ordin celor 3 armate ale sale să ia ofensiva. La 11 Octomvrie începe marea luptă între Yan-Taî şi linia drumului de fier. Luptele ţin până în dimineaţa zilei de 18 Octomvrie, când trupele Ruseşti au fost nevoite să se retragă pe malul drept al râului Cha-Ho. Cele două armate răspândite pe o întindere de 50 kilometri, sunt atât de apropiate, în cât s’ar putea zice că între ele nici nu mai sunt avant-posturi, ci sunt despărţite numai prin redute şi şanţuri. Japonezii aşteaptă căderea Port-Ar tur ului, care ar face să se trimită mareşalului Oyama, comandantul suprem al trupelor Japoneze, noi întăriri. Pe de altă parte, pentru ca să înceteze deosebirile de vederi, cari erau între Amiralul Aloxief şi Generalisimul Kuropatkin, împăratul Nicolae a primit demisia amiralului Ale-xief şi prin decretul din 23 Octomvrie, Generalisimii Kuropatkin a fost numit şef suprem al armatelor ruseşti de uscat şi de mare din Mandciuria. Generalul Kuropatkin a publicat cifra exactă a pierderilor armatelor sale dela 9 —18 Octomvrie, care se ridică la 800 ofiţeri şi 45 000 soldaţi ucişi şi răniţi, adică 25°/0 din trupele intrate în luptă. Port-Arturul resistă încă atacurilor Japonezilor. La 28 Octomvrie dimineaţa, Japonezii au atacat cu furie forturile Antsushan şi Itsuchan. Vapoarele de răsboiu Japoneze bombardează vapoarele Ruseşti din port şi întăriturile dela Nord-Est şi Est ale ce-tăţei. Pulberăria a sărit in aer. O mulţime de incendii s’au declarat în oraş şi într’o usină dela poalele Muntelui do Aur. De atunci flota Japoneză ca şi armata înconjurătoare, bombardează mereu, şi dau asalturi puternice, devenind stăpâni pe forturile Pelişvang, Dealul Prepeliţei, Dealul de aur şi un deal numit do 203 metri, care nu se ştie tocmai hotărât www.dacaromamca.ro ALBINA 24$ în co loc se află, dar pare a li în colţul Nord-Vestic al frontului, de oarece o ştire din Şangai spune că de pe el Japonezii pot bombardă tot portul şi a împiedică eşirea vaselor Ruseşti din el, aşă că amiralul Togo, comandantul flotei Japoneze, ar puteă fără grijă să plece întru întâmpinarea fllotei Ruseşti din Marea Baltică, care se allă pe drum spre extremul orient. Căderea Port-Arturului nu mai poate întârziâ, cu toată apărarea vitejească a generalului rus Stocssel, care a făcut minuni de bravură şi pricepere. Cum se vede norocul este mereu de partea armatelor Japoneze şi până acum armatele ruseşti, cu toate sforţările făcute, a fost mereu bătute. Greutăţile cu cari au de luptat armatele Ruseşti sunt de neînchipuit, aşă încât împărăţia Rusească va trebui să cheltuiască mulţi bani şi să piardă mulţi oameni pentru ca să poată birui pe Japonezi. Const. C. Pop.-Taşcă. DIN LITE.'RATU'RA PGPGIţALĂ (Ga la Vlaşca). Frunză verde bob năut Inimă cu venin mult, Când o să te văz arzând? Şi iar verde bob năut Inimă cu venin mult, Când te-aş vedea ’n foc arzând Aş mai pune-un vraf do paie Ca să te-aprinzi cu văpaie, Să arzi să te mistueşti Că de geaba mai trăeşti! Foaie verde mărăcine Geaba mai trăiesc pe lume Dacă nu-i puica cu mine... Şi mai zic verde năut Ş’oiu să mor nevăcuit Şi ne sătul de iubit. www.dacaromamca.ro 250 ALB1KA Şi-am să las cu jurământ Să mă ’ngroape mai adânc Să nu putrezesc curând; Să putrezesc la opt ani Să fac voia la duşmani, La duşmani, duşmanca mea Oe mi-a secat inima. Culeasă de Marin M. Ţiculescu. învăţător. Informaţluni Ministerul Instrucţiunii, pentru a face ca conferinţele parţiale lunare ale corpului didactic primar, să fie cât mai rodnice, a fixat chestiunile de tratatîn anul şcolar 1904—1905, prin următoarea listă: 1. Progresele realizate de învăţământul nostru primar în ultimul deceniu. 2. Progresie realizate de învăţământul primar la Românii din afară de regat. 3. învăţământul primar în Serbia şi Bulgaria. 4. Fazele prin cari trece dezvoltarea psihică a copilului. 5. Intuiţiunile ca fundament al oricărui învăţământ temeinic. 6. Greşelile în care poate cadeâ învăţătorul, care nu se ţine în curent cu literatura pedagogică. 7. Valoarea relativă a obiectelor de studiu din punct de vedere a formării educaţiei elevilor. 8. Mijloacele cele mai de samă pentru asociarea familiei la problema şcoalei. 9. Superioritatea exemplului în educaţie, faţă de precepte şi maxime. 10. Rolul cărţii de citire în predarea studiului Limbei-Române. 11. Predarea religiunii în limitele şi după indicaţiile metodice coprinse în programă. 12. Importanţa calculului mintal în predarea artimeticei; motivarea psihologică şi exemplificarea. 13. Foloasele pe cari le pot aduce excursiunile şcolare. 14. Higena şcolară în general; recreaţiunile şi ocupaţiunile elevilor în timpul recreaţiunilor. 15. Metodica specială a aritmeticei şi a geometriei, şi 16. Dexterităţile în şcoala primară din punct de vedere educativ şi practic. —=>&.■&&«<£<=------- Lioitaţiuni — In ziua de 21 Decemvrie 1901, ora 101/, a. m., se va ţine la Eforia Spitalelor civile. Bulevardul Elisabeta, licitaţie p iblică cu oferte închise, în comptul d-lui Dumitru Roman, pentru închirierea prăvăliei No. 1, din imobilul Eforiei, (Casa Dancovici) din Str. Sf. Vineri No. 2, colţ cu www.dacoromamca.ro ALBINA 251 Calea Moşilor, din Capitală, pentru restul periodului de închiriere, cu începere dela data aprobărei până la 23 Aprilie 1906. Garanţia este de lei 600. Supra oferte nu se primesc — Pentru arendarea moşiilor mai jos notate pe un period de 10 şi 15 ani cu începere dela 23 Aprilie 1905 şi anume: «Judeţul Muşcel».—Muntele Clâbucetu, Corn. Nucşoara, garanţie provizorie lei 4f>0. «Judeţul Prahova».— Muntele Pleşuva mică, sau Vatra schitului Lespezile, Comuna Comarnic, jud. Prahova, garanţie provizorie lei 400. «Judeţul Gorj «.—Muntele Tigvele, Comuna Novaci, garanţie provizorie lei 260. «Judeţul Argeş» — Muntele Clăbucetu-Buşteni, Comuna Sălătrucu, garanţie provizorie lei 200. Supra oferte nu se primesc. — Pentru închirierea pe termen de 3 ani a următoarelor imobile şi anume: «Din Bucureşti».—Prăvălia No. 3 din palatul băilor Eforiei, de pe Bulevardul Elisabeta, cu începere dela 23 Aprilie 1905, garanţie provizorie lei 7c0. Pivniţa prăvăliei No. 4, din palatul băilor Eforiei, cu începere dela 23 Aprilie 1905, garanţie provizorie lei 75 «Din Sinaia».—Pavilionul din pădure dela Sinaia, cu începere dela 23 Aprilie 1905, garanţie provizorie lei 50. Magazinul No. l din bazarul din parcul dela Sinaia, cu începere dela 23 Aprilie 1905, garanţie provizorie lei 75 Chioşcul de jurnale din parcul dela Sinaia, cu începere dela 1 Iulie 1905, garanţie provizorie lei 60. — Pentru închirierea pe termen de 3 ani, cu începere dela data a-probării, a chioşcului de lăptârie sit iat în parcul din Sinaia ,Prahova) garanţie provizorie lei 75. Supra oferte nu se primesc. — La 22 Decemvrie,pentru vânzarea de vecia lotului situat în Bucureşti, Bulevardul Carol No. 61 (fost hotel Athena) în întindere de 1.228 m. p. Garanţie provizorie lei 17.000. Supra oferte nu se primesc. Condiţiunile speciale, precum şi orice alte informaţiuni, se pot luâ la Serv. Bunurilor Eforiei. în zilele şi orele de lucru. Listatele tragere a loteriei „Parcului Bibescu“ din Craiova. Tragerea efectuată la 20 Octomvrie 1904. No. Fr. No. Fr. No. Fr. No. Fr. 2 747 500 46.508 5000 78.672 1.000 94.506 500 8.552 500 54.214 10.000 81.256 500 98.615 500 17.134 500 65095 500 86.332 500 101.808 2.000 17.313 500 75 753 500 86.513 1.000 103.787 1.000 34.087 1.000 76.179 1.000 Următoarele numere au câştigat câte 100 lei fiecare: 634, 1.565, 2 291, 5 980, 8.761, 10443, 10.985, 12.364, 13.599, 21.839, 26.307, 26.343, 26 489, 26.561, 28 822, 28.953, 32 190, 32.583, 35.054, 35.128, 38.007, 44.143, 51.151, 52.382, 57.530, 60.184, 68.033, 71.362, 71.734, 75 963, 77.548, 78.162, 78.719,79.466,81.745, 83.202, 85.500, 87 556, 87.823. 89.658, 91.554, 92 228.94.301,94.746, 104.186, 104.432, 105.002, 109.828, 113.773, 114.740. www.dacoromanica.ro l 252 ALBINA Următoarele numere au câştigat câte 50 lei fiecare: ' 021, 2.642, 3.483, 4.632, 4.896, 4.931, 6 738, 7.906,9.240,9.812, 11.175, 11.900, 13 025, 16.819, 16.986, 17.709, 17.993,18.521,20.260, 22.044, 22.543,24,073,20.585,31-777, 33.017, 33 817, 34.865, 35.493, 35.635, 36.649, 38.280,38.526, 38.559, 39.122, 39.761,40.788,44.465, 45.984, 48,100. 48 308, 49.100. 50.558, 51.003, 53.178,54.859, 54.982, 55.959, 56.092, 50.470,56.899, 50.962.57.092,61.196, 61.552,63.383 63 452,63.945, 64.029, 66 163, 67.904, 68 216, 70.507, 71.496,71.590 73.290 75.312, 75.533, 78 282, 78.305, 78.412, 79 522, 79.945, 81.036, 81.578, 81.978, 82121, 83.062, 83.082, 84.112, 84.216, 80.069, 86.545, 86.999, 87.335, 87.371, 87 917,88.693, 89.107,89.170,91.023,91.721, 92.346, 92.369, 92 716, 93.549,94,219,94.327,94.350, 94.417, 95.647, 96.908, 97.190, 99.414, 99.745, 99.911, 100 232, 100.495, 100.876, 101.080, 103.309, 104.197, 104.722, 106 708, 107.180, 107.417, 110.039, 112.470, 114.863, 117.005, 118.220 Următoarele numere au câştigat câte 20 lei fiecare: , 990, 1.146, 1.323, 1.460, 1.517, 4.701, 5.594. 6.193, 6.765,8.187, 10.267,10.623, 11.513, 11.701, 12.585, 12.775,13.488,16.134, 16.405, 17.404,18.515, 18.947, 20.507, 23.398, 23.734, 25.310, 28 575,29.852, 31.108, 33 025. 35.844, 36.515,36 731. 37.850,43.451, 45.188, 40.709, 47.245, 48 152, 52.145,53.128, 53.586, 53.636,54.435,57.959,59.522, 61.529, 02 228, 63.433, 64.583, 04 846, 66.918, 08425.69.991, 70.291, 70.536, 72.395, 72 449, 72.500, 74.844, 76 472, 79.627, 80.546.80.860, 81.912, 82.265, 82.700, 85.235, 86.237, 90.606, 91.925, 92.418, 93.478, 93.742, 95 271. 96.781, 98.611, 99.691, 101-124, 101.327, 104.400, 105.427,105951,100.530,107.872,109.001,109 429,110.440,110.830, 111.745,112 220,112.547,112.853,113 515,114.183,115.791,116.272, 110.526, 119.291, 119.462. Câştigătorii să se adreseze pentru plată dea dreptul Primăriei oraşului Craiova. Bibliografii Importanta lucrare a d-lui Sp. Popescu «Coiitribuţiunc la munca pentru ridicarea poporului» (Scrisori către învăţători. Bucăţi de citit la şezători şi cercurile cnlturale. Uscături), se găseşte de vânzare şi la Administraţia revistei noastre, cu preţul de lei 2. Oricine ne va trimite 2 lei, o va avea franco la domiciliu. Asemenea se găseşte la Administraţiea noastră şi «Cântece de vitejie», de G. Coşbuc, cu 60 bani exemplarul. Posta Administraţiei J j 1. Vârtejaru înv. dirirj. Corn. Beleşti. Dolj- — Sunteţi achitat pe anul curent al Vlll-lea, cu chit. 14.85G. Pr. Dim. Andreescu Corn. Căpreni. Dolj.—Vam achitat pe anul curent al Vlll-lea, cu chit. 14.986. P. Angelescu înv. Bâscovele. Argeş. — Datoriţi ‘/a an VII (1 Apri-lie-30 Sept. 1904) şi anul curent al VIII4ea. Vi s’a făcut mutarea. www.dacoromamca.ro I. I. Popovici. Vama Dorma. — Aveţi de plată anul curent al VUI-lea, care a început la I Oct. a. c. State Va,vechi- Ciochina. Ialomiţa. — Sunţeţi achitat pe anul curent al VlII-len, cu chit. 14 800. C. D. Dincâ, Pietrarii de sus. Vâlcea, Tragerea Lotăriei Bisericii «Buna Vestire* din Buzău a fost amânată pentru 29 Decemvrie a. c iar cea din B.-Sărat pentru 30 Noemvrie a. c. STEAUA Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin.un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Petrii Gârboviceanu, strada Sf. Ecaterina, Bucureşti. Comitetul. Preşedinte, Ionii Kalindern, membru al Academiei. Române.— Vice-prcşedinte, .Nava Şnmânescn, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat. IVtru (.'ârlioviccami, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe liomâne, director al Sc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului, român-, — Secretar, t'onst. Batiu, profesor secundar şi inspector şcolai—Membrii, Spini C II.a ret, Ministru,profesor Universitar; I. Dimitrescu Procop., senator, fost, Primar al Capitalei; M. Vladescti, deputat-, profesor universitar; Crislu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Censori. Const. Al iniAiicşt cuini, inginer de mine; Preotul econom Coust. loncscn, profesor secundar; Const. Alcxandrescu, revisor şcolar Membrii înscrişi şi cotisnţiuni plătite (Urmare). Petre Fetescu (Domniţa), 1 leu; Neacşu Gabrielescu (Domniţa), 1 leu; Toma Bodeanu (Domnita), 1 leu; Ioan Conduţ (Domniţa), 2 lei; Oueu N. (Domniţa), lleu;Dem. Grigorovici (Domniţa),2 lei; Pavel Nicolae (Domniţa), 1 leu; Mihalache Ionescu (Domniţa), 1 leu; Gheorghe Biriş (Domniţai, 1 leu; Vasile Ţigâreanu (Domniţa), 1 leu; Nicolae Stoian (Domniţa), 1 leu; Carol Honegger (Domniţa), 2 lei; Gh. D. Papadopol (Mălini), 1 leu; Const. C. Dohotariu (Horadniceni), 1 b>u;P. Gheorgheasa( Broşteni), 1 leu; C. Zaharescu (Sireţel-Lespezi), 1 leu; EufrosinaTeodorescu (Tg-Lespezile), 1 leu; Preotul C. Matase (Basarabi), 1 leu; T. C. Ioneseu (Tg-Pâşcani), V. Ciocan (Râdăşeni), 1 leu; Nicolae Vasiliu (Tg-Pâşcani), 1 leu; Elena N. Vasiliu (Tg-Păşcani), 1 leu; Pavel Herescu (Câineşti), 1 leu; P. N. Manoliu (Drâgăneşti), 1 leu; Ioan I. Bondescu (Boroaia), 1 leu; C Ali-mănişteanu, inginer, (Bucureşti), 5 lei; Alex. Popilian, licenţiat în Drept (Bucureşti), 2 lei. , Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii e de 298; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de Ia vechii membrii, e de 8.270 lei şi 2n de bani. (Va urma în numărul viitor). ry y y y r1 vy v » Nasturi » 12.96, 13.96, 14.95. 16.95. > Laok cu Elastic sad Şireturi » 12.96, 13.96, 14.96. • • > Nasturi » 13.96, 14.96, 16.96. » Chevreau cu Elastio • 12.95, 13.95, 14.96' > » t Nasturi • 13.95, 14.95, 15.95. Preţuri corente la Ghete de Dame: de Ohevreau negre cu Şireturi Lei > > » » Botoni » * > Colori • > » » Gems ou Nasturi şl Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem ou Şirelurl şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găseso mari cantităţi de mănuşi Glacd, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi » 2.95. Rupăndu-se la încercare, se dă altă pereche. ________ Magasin la tote Sesonele, Calea ,, , „. 17- , f, - «■_ o- j. Cititorii reviste! ror arâ un scăijSmlnt de VXCtoritt No. 27, alături de Politia (lin preturile însemnate, preBentând Capitalei, Bucureşti. cuponul. 10.96, 12.96, 13.96. 11.95, 12.95, 13.95, 14.95, 16.96. 12.95, 13.95, 14.96, 16.96. 7.96, 8.96, 9.95. 6.96, 6.95. 6.96, 7.95, 8 95. 6.96, 6.95, 7,96, 8.95, 9.96. 5% Cupon do reducţie pentru cititori! Albinei. jj~ Inst. de Arte Grafice Cuo|wWwtdacOrOna!îttii