Anul viii No 8. 21 Noemvrie 1904. ummec& Comitetul de Redacţie: iori Kaiinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc General P V Năsturel G. Adamescu I Gtescu P Dulfu V 5- Moj » 6 IU Abonamc intui în strâln. pe an lei 8 Un numit...............15 bani anuneiurl 1 leii linia, iviioa publloitate, 5 bani euuîntul. Manusorlptele nepublieate se ard. Gât poate munca omului ^ u e florărie mai bine îngrijită, în care să nu se vadă % fel de feluri de trandafiri; unii albi, alţii galbeni, ori ,JÎ roşii, unii mirositori, alţii bătuţi. Dacă însă s’ar căută pe toată faţa pământului, nu s’ar găsi nicăeri asemenea trandafiri, care să crească sălbateci; pretutindeni nu se întâlneşte decât măcieşul spinos cu florile albe-roşietice, formate numai dintr’un singur rând de foi colorate (petale). Atunci de unde şi cum au luat naştere atâtea soiuri de trandafiri ? Se vede că numai răbdarea şi munca florarului le-a născocit. Dar este oare cu putinţă ca omul să facă o floare nouă care nu este lăsată de Dumnezeu prin meleagurile neumblate? Puterea omului prin ştiinţă şi muncă este aşa de mare în cât poate săvârşi chiar această minune. Eată cum: E ştiut de oricine că o însuşire mai deosebită ce se observă la o vietate, poate să se moştenească de către urmaşi. Poporul a prins bine acest fapt, ca dovadă proverbele: «ce naşte din mâţă (pisică) şoareci prinde» ori «surcica nu sare departe de trunchiu». Aşâ bunăoară un părinte are şase degete la mână; copiii pot aveâ şi ei un deget mai mult. S’a vâznt o familie cu 14 indivizi care aveau câte şase degete la amândouă mânele. însuşirile—bune sau rele—se moştenesc deci de urmaşii ori www.dacoromanica.ro 198 A' BINA căror Ginţi, deci la animale ca şi la plante. Omul poate prin urmare, îngrijind bine un animal ce prezintă îutâmplător o însuşire din care ar trage folos, să capete o rasă (un soiu) noua de animale, ce se deosebesc întru cât va de acele ce le aveâ mai înainte. Aşa în ţara numită Paraguay (America de sud), născân-du-se în anul 1770 un taur fără coarne, prin îngrijire s’a ajuns la un soiu de vite albe fără coarne. In anul 1791, ne povesteşte un învăţat care s’a ocupat cu a-ceastă chestiune, trăia în Massachusett (citeşte meseşuset), o provincie din America de nord, un agricultor cu numele Seth Wright (citeşte reit). In turma bogată de oi ce o aveâ, să născu într’o bună zi un mieluşel, cu un trup subţirel şi picioare scurte şi strâmbe. Din această cauză mielul nu putea să sară din ocol în grădina vecinului, deşi gardul eră destul de jos. însuşirea aceasta bucură pe agricultor, căci el se gândi să scoată din mielul bine îngrijit, prin încrucişarea cu cele alte oi, o turmă care să nu mai poată sări in grădina vecinului. După mai mulţi ani, el a-junse în Gne la ceia ce doriâ. Tot aşa şi grădinarul a ajuns să capete din măcieş, soiurile de trandafir bătut care-i fac podoaba grădinei. Observând într’o vară că un măcieş are mai multe pedale roşii în floare, îl îngriji mai deosebit, săpându-1 bunăoară la rădăcină, şi peste câţiva ani avu un trandafir roşu bătut; atâta a fost de ajuns. însuşirea aceasta moştenindu-se, el a putut prin altoire să umple lumea cu trandafiri bătuţi. Şi astfel, omul care observă şi-şi dă seamă de toate, a putut să capete soiuri de animale ori plante, ce-i pot aduce un deosebit lolos. Ei, dar poate să zică cineva.... e vorba însă de voia întâmplării, dacă nu se năştea un viţel fără coarne, nu aveâ de unde să iasă soiul de boi din Paraguay. Intâmlarea poate să iuţească numai mersul lucrurilor; căci omul şi tără întâmplare dacă are ochi buni şi e muncitor, poate ajunge la acelaş rezultat. Se ştie că mai nici odată două animale nu se aseamănă ca două picături de apă, după cum nu sunt la fel nici două seminţe din aeiaşi floare. Seminţele mai pline şi mai mari, vor da plante mai cu putere. Orice agricutor ştie lucrul acesta; şi când samănă alege todeauna săminţele. Eşind din seminţe mai sănătoase plante mai bune, alegându-se an cu an, se ajunge la urmă să se capete plante mai trainice şi mai rodnice decât cele dintâi. Astfel s’au născut şi se nasc îutr’una toate felurile de cereale ori de poame ce se vând în comerţ. Cum e cu plantele aşâ e şi cu animalele. In Saxonia, o ţară mai mică din Germania, crescătorii de oi, zise merimos (un fel de oi cu lâna mai mătăsoasă decât a oaei ţigae dela noi), când au să aleagă berbecii de prăsilă, să adun mai mulţi la un loc; şi cântăresc, observă şi Chibzuesc lucru mare, ne a-legând decât pe acele animale, cari au lâna mai mătăsoasă şi mai lungă. In chipul acesta ei ajung să aibă soiul cel mai bun de oi, iar www.dacoromanica.ro AI.TÎTN A ] 09 lâna căutată, o vând cu preţ mai mare decât in alte părţi. Dacă ar fi lăsat să se prăsească vite la întâmplare, nu numai că nu ar fi căpătat un soi mai ales de oi ci din contră rasa ar fi dat înapoi, iar crescătorii ar fi păgubit. Aşâ s'a întâmplat la noi. Ce rasă vestită de cai era mai înainte prin Moldova ! Vemau Nemţii din ţara lor, de cumpărau cai de ai noştri pentru călărimea lor . De când însă i-am lăsat în voia Domnului, neamul cailor moldoveneşti a pipernicit, iar astăzi alergăm noi la Unguri sau la Ruşi de cumpărăm caii ce nu le trebuie lo»*, pentru armată. Ce deosebire este între noi şi poporul englezesc bunăoară. Englezii au ajuns, prin o îngrijire cum se cuvine şi prin alegerea armăsarilor de prăsilă, să aibă caii cei mai vestiţi ce fac până la 1 Km. pe minută, întrecând în iuţeală chiar şi caii arăbeşti. Şi tot dela ei aducem noi uumeroase soiuri de porci şi boi, căpătaţi numai în urma unei îngrijiri anumite. Fig. 1. Hulub (Porumbel) guşat. ' Unde se poate prinde mai bine puterea omului de a schimbă înfăţişarea şi însuşirile unor animale, prin creşterea iăcutâ cu judecată este la hulubi (porumbei). Figurile alăturate ne întăţişează chipurile a două soiuri de hulubi, din numeroasele cari există. Unul din ele ne arată un hulub guşat şi cu picioarele înalte (Fig. 1); cea- www.dacoromamca.ro 200 ALBINA laltă un hulub cu coada răsfirată (Fig. 2) ca a unui curcan mânios sau ca a unui păun. Ce deosebire între ele şi între figura 3,. ce re^-prezintă hulubul sălbatec din care^omul a scos celelalte soiuri! Fig. 2 Hulub (Porumbel) cu coada de păun. Fig 3. Hulub (Porumbel) sălbatec, din care au eşit cele lalte două soiuri- Se vor întrebă poate mulţi dintre cei nedumiriţi Dar bin» ce folos trage omul din munca aceasta? Nu e lui tot una c& www.dacorQmanica.ro ALitUCA 201 soia de animale domestice va avea pe lângă casă? Răspunsul poate fi repede dat. Noi mâncăm cu toţii carne de vită; mulţi agricultori îşi vând toamna vitele la măcelar. Având numai boi obişnuiţi, pe cari i-au muncit toată vara la plug şi la cărat bucatele de pe câmp, preţul ce ia de pe ei va fi mic, pentru că fiind ciolănoşi vor avea carne puţină şi tare. Dar dacă am face ceia ce a făcut Englezii, şi adică am creşte anumite vite pentru măcelărie? La urmă am ajunge la celea ce au ajuns ei, căpătând un soiu de boi fără ciolane aproape, ci numai carne! Banii ce am luă de pe asemenea vite, lăcute anume pentru măcelărie, ar fi mai mulţi, căci măcelarul va fi bucuros să-i cumpere, vânzând mai repede carnea fragedă şi grasă. Tot aşa şi cu porcii. Cine nu a văzut în viaţa lui soiul acela de porci zişi de Yorkshire (citeşte iorcşair), ce sunt ca nişte vălătuci de grăsime, cu piciorul şi capul aşa de mici, că de abia se văd. Tot Englezii au a-juns să-i capete prin îngrijire şi muncă, din porcii obişnuiţi ce să cresc pe la noi. Cam ce e cu animalele e şi cu plantele. Cumpărătorii de grâne caută mai întâiu greutatea şi mărimea bobului de grâu, înainte de a face preţul. Grâne mari la bob, nu se capătă decât îngrijind ogorul pe care sâmănăm, arându I adânc şi îngrăşindu-1, iar ia semănat alegând fir cu fir numai bobul mare. In telul acesta prin îngrijire, căpătăm dintr’o falce ori un pogon de pământ, tot aţâţa bani cât ne-ar veni din două sau trei fălci semănate «după obiceiul rămas dela moşi strămoşi» ! Deci iată unde duce munca omului făcută cu judecată şi cu ştiinţă. Omul poate schimbă încetul cu încetul un soiu de a-nimale ori plante în altul, după cum îi vine pentru folosul lui, trăgând din aceasta un câştig mai bun şi deci înlesnindu-şi traiul. Dr. I. Simionescu Profesor la Universitatea din Iaşi. Un mijloc de a obicinui vitele între ele. — Când într’un grajd de vaci se aduc altele streine, sau chiar când se schimbă locul vacilor din acelaşi grajd, se întâmplă foarte adesea, că animalele vecine se împung între ele, şi cele mai slabe sunt împiedecate de a mânca. Spre a nu se întâmplă aceasta, să se spelb vacile, mai cu seamă cele slabe şi fricoase, cu spirt, pe cap şi pe gât. — Omul înţelept ştie să se potrivească împrejurărilor după cum apa ia forma vasului care o conţine. www.dacoromaiiica.ro AI.RINA 20 2 Din înţelepciunea popoarelor O scriitoare germană, acum patruzeci de ani, s’a apucat s’adune şi să sistemiseze proverbiile din aproape o sută de limbi: a luat un proverb ca temă şi apoi a îngrămădit pe lângă el proverbiile câte exprimă acelaş gând, dela toate neamurile. E interesant în câte mii şi mii de chipuri tratează feluritele popoare aceeaşi idee în proverbii, fiecare după felul său de a fi şi de a gândi. Unul dintre capitole adună proverbiile cari constatează adevărul că firea lucrurilor e neschimbătoare, că «sângele apă nu se face.» Proverbul acesta îl are şi autoarea, dar la alt capitol, şi-l dă ca albanez nu ca românesc. Frumos e pentru noi, că în capul acestui capitol pune un proverb românesc pe care-1 găseşte ca cel mai potrivit dintre toate câte le-a adunat. Adevărat e, că l’a tradus aşa de rău, în cât a trebuit să-mi bat capul până să ştiu care este. Ea zice: «natura n’are vindecare,» însă proverbul la care s’a gândit autoarea e: «năravul din fire n’are lecuire.» Afară de acesta, care e pus — cum spusesem — în fruntea tuturor şi care într’ade-văr exprimă mai limpede ideea întregului capitol, autoarea n’are alte proverbe româneşti în capitolul acesta, pentrucă unul: «raţa sălbatică nu se dă îmblânzită» pe care-1 dă ca românesc e, se vede, din greşală dat ca al nostru, pentrucă cel puţin eu unul nu ştiu să existe în poporul românesc. Proverbul «ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă» îl are, şi-l arată ca italian şi ca albanez. Acest proverb, cunoscut în literatura noastră şi dat de scriitorul Filimon chiar ca al doilea titlu al romanului său «Ciocoii vechi şi noi», nu cred nici eu că este al poporului nostru, ci e introdus de scriitori. Se poate că e albanez. Broasca nu se lasă de orăcăit, sau gâscă nu se lasă de gâgâit, sau pisica nu se lasă de prins şoareci, acestea sunt proverbe daneze. Broasca nu-şi lasă balta, zice Englezul, iar Francezul: oaia beheeşte tot într’acelaş fel. Mai frumoasă e vorba Danezului: Broasca pune-o şi pe tron de aur că tot o să sară în mlaştină, iar Persianul zice: Dă-i cerşetorului toată bogăţia lumii că tot va umblă după pomană. Acest proverb îmi aduce aminte de altul din literatura san- www.daooromanica.tD ALBINA 203 scrită, pe care autoarea nu-1 are: Cânele fă-1 împărat şi-l îmbracă în porfiră, că tot va căută tălpi de cismă prin gunoaie. Un proverb al Talmudului: Leagă şi mărgăritare de gâtul porcului că tot se va tăvăli prin noroiu. Turcul zice:. Barza se naşte şi piere cu lac! lac! (din cioc). Mielule, mielule, asta e rugăciunea de toate zilele a lupului, zice Danezul, iar Negrii din coloniile engleze: Eu sunt corb, şi de stau pe cracă fac era, şi de mă dau jos fac tot era! Cânele cu coada tăiată, tot câne a rămas, zice Italianul de cei ce-şi schimbă felul vieţii, ca şi Latinul cu: Lupul îşi schimbă părul, dar năravul nu. Acest din urmă proverb e cunoscut, cu puţină variaţie, de toate popoarele Europei. Lituanul zice: Haina e schimbată, dar sluga e tot ea. Olandezul: Lupul îmbătrâneşte, dar nici prin gând nu-i dă să se facă mai cuminte; sau despre unul: s’a potolit şi el ca lupul bătrân. Ceeace e una cu cotoiu călugărit. Vorba Rusului : Când năpârleşte năpârca, tot într’o piele de şarpe se vâră, sau a Italianului: Vulpea îşi pierde blana dar nu şi păcatele. Iar Norvegianul: Lupul cască gura după miel să-l prindă, chiar şi când îi iese sufletul. Firea se moşteneşte din neam in neam, pentru că aşchia nu cade departe de pom. Bine zice Rusul: Uliul n’are nevoie să-l înveţi cum se smulg penele; sau: ce se naşte din lupoaie o s’alerge după oaie, iar Litvanul: Cine arată lupului drumul prin pădure? sau şi aşâ: Cerşetorul şi lupul îşi găseşte singur drumul. Iar Finlandezul: Ce te-apuci să « înveţi cânii cum să latre! Pentrucă, ce se naşte din găină cotcorozeşte — o vorbă a multor neamuri — şi, vorba Francezului, un copoiu bun n’aşteaptă sâ-1 înveţi cum să vâneze, sau iepurele nu trebuie să meargă la şcoală ca să ştie cum să roadă varza, zice Rusul, şi tot el cu mult umor: broasca nu-şi învaţă din psaltire cântecul (adecă n’are nevoie de învăţătură). Caprele nu fată oi, zice Negrul din Africa, vulturul nu scoate turturele, zice Italianul, iar Flamanzii: Sălciile nu fac pierseci. Aceasta îmi aduce aminte de proverbialele noastre versuri: Când o face plopul pere şi răchita vişinele. Rusul: Nu poţi culege nuci din alun, iar Danezul: Ce cauţi struguri pe măcieş? Sau, scutură plopul cât vrei că n’o să cadă nuci. Olandezul o cam schimbă: Din cireşi nu scuturi vaci, o vorbă care dovedeşte despre ocupaţiu-nea lor principală, creşterea vacilor, vestite ca şi cele de www.dacaromamca.ro 204 AL RINA Elveţia Cu haz e proverbul Flamanzilor: Dovleacul nu ştie ce sunt lămâile. Albanezul zice: Cine-mi spune cum se fac copac din cimbru ? Fiecare cu ale sale. De aceea oricât s’ar întinde cânele, leu tot nu se face. Danezul zice: Ce aştepţi ca să cânte broscoiul ca privighitoarea? Şi tot el: De pe măgar nu poţi tunde lână, sau şi: Scroafa nu cântă ca sticletele. Iar Litvanul: Dela ţap nici lână nici lapte. Iar Persianul cu mai multă filosofie: N’aştepta răcoreala dela ardeiul iute şi nici omenie dela porcul-de-câne. Arşiţa nu-ţi stâmpără setea, zice Englezul, şi din doniţa cu apă nu poţi scoate bere. 6. Coşbuc. 5 fATUi^l înţelepciunea poporului zice: «Nimic nu-i mai scump ca sănătatea: averile lumii întregi nu preţuesc nimic, dacă mt eşti sănătos». Am arătat altă dată cât e de trebuitor pentru sănătate a locul într’o casă curată ; dar, pe lângă curăţenia casei, se cere a hainelor şi-a trupului. Prin piele es din sângele omului o mulţime de necurăţenii împreună cu sudoarea ; parte din ele rămân pe trup, parte intră în cămaşă. Sudoarea, amestecându-se cu praf, pielea nu poate răsufla şi sângele n’are cum se curăţ! de o mulţime de otrăvi, ce se fac în trupul nostru. E bine să ştim că în trup se fac o mulţime de otrăvi, cari, dacă nu pot eşi prin piele,otrăvesc sângele tot mai mult şi acesta în loc să hrănească mădularele le slăbeşte, şi le umple de otravă. Necurăţenia nu numai că aduce nesănătate, dar face altora greaţă şi desgust. Omul, fie bătrân sau tânăr, sărac sau bogat, o dator a-şi dâ osteneală să fie privit de alţii cu dragoste şi plăcere; căci însuşi Iisus zice: «Iubiţi-vă unii pe alţii». Poruncă foarte preţioasă; căci, având dragoste fără prihană unii pentru alţii, ne vom ajută şi sfătui Ia vreme de nevoi. Unde e dragoste între oameni, e înţelegere şi propăşire spre mai bine. Necurăţenia pielei şi-a hainelor slăbeşte trupul şi-i aduce boale, de vreme ce sângele, nefiind curat, nu poate hrăni bine creerul, inima şi întreg trupul şi tot felul de boli se prind mai lesne de un trup slab şi înveninat, de aceea una dintre cele mai mari datorii ale femeei e de-a se îngriji ca toţi ai casei să fie curaţi şi primeniţi, cel puţin o dată pe săptămână. In multe sate guvernul a luat măsuri de-a se face băi pentru oamenii mari; acolo femeea trebuie să se îngri-jască numai de primeneli. Lucrul nu-i atât de greu. «Ochii sperie şi mânile bucură», zice o vorbă. Apă se găseşte pre- www.dacoromanica.ro *t tuna 205 tutindene, iar în satele unde e gârlă e şi mai lesne. Rufele ţărăneşti sunt, de obiceiu, de pânză groasă, de aceea se spală bătându-le cu maiul. Aci e bine să amintim gluma : «fie care gospodină să-şi bată rufele, cum a bătut nora cămaşa soacrei!» Se spune că o noră, de necaz ce avea pe soacră, la spălat i-a bătut cămaşa făr de milă, ca să-şi răzbune; iar pe ale sale abiâ le-a atins. Se înţelege că rufele soacrei au eşit albe şi curate, iar ale ei au rămas vinete. Mijlocul cel mai lesne de-a spălă rufele e următorul: Se fierbe apă cu cenuşă cernută, destulă ; se toarnă fiertura într’o putină şi se pune peste ea atâta apă în cât să fie lucie la mână. Când s’a limpezit, punem leşiea în căldare pe foc şi cu ea, călduţă, muiem rufele într’o copae ori într’un hârdău, săpunindule. După asta le batem bine cu maiul, le vânturăm în leşie, săpunindu-le din nou, apoi le punem la fiert. Pe une locuri, aşează rufele într'un ştiubeiu şi toarnă peste ele leşie clocotită, zicând că le zolesc. A doua zi le duc la gârlă, le bat din nou bine cu maiul şi le limpezesc bine în apă curată. E bine să se facă treaba aceasta des demineaţă, ca să le poată întinde la soare şi să aibă când se usca şi albi. O gospodină bună şi harnică are mai multe rânduri de schimburi, ca să nu fie silită a spălă, când nu-i vreme senină sau când are alte treburi, cari n’o îngădue. Când pune cămăşile la uscat, le scutură cu îngrijire ca să nu fie mototolite. După ce se usucă, le drege, dacă sunt rupte, le întinde şi le pătureşte bine. Le aşează în ladă, unde a avut grijă să pue sulfină culeasă de cu vară şi uscată, ca rufele să aibă miros plăcut. Toată săptămâna bărbatul, femeea şi copiii mai mari muncesc; se cuvine ca Duminica să fie curaţi şi primeniţi ca să poată merge şi ei la biserică, unde s’asculte cântări frumoase, cari să le înnalţe sufletul şi s’auză învăţături bune şi de folos; căci sufletul omului, lăsat în părăginire, se sălbătăceşte întocmai ca şi plantele lăsate să ie înnăbuşe mărăcinii. In unele sărbători se ţin cuvântări la şcoală ori se face teatru, ceea ce e tot spre folosul minţii şi inimei sătenilor. Şi, dacă sunt curaţi la port, merg cu drag, iar de nu, iau mai curând drumul crâşmei, unde nu se sfiesc a merge ori cum. Acolo în loc să folosească, îşi pierd banii, mintea şi sănătatea. Când, atât de mari sunt foloasele, pe cari femeea le poate înlesni prin munca ei, nu trebue să cruţe nimic spre a-le aduce. Femeea să nu uite că un bărbat curat şi primenit are altă trecere şi altă încredere; trebile îi merg mai cu folos, spre binele ei şi al copiilor. Femeea curată şi gospodină e adevărată podoabă a casei; ea va fi iubită de copii şi de soţ, care îşi va scurtă, din ce în ce, tot mai mult, cărările cătră cârciumă. Sofia Nădejde. www.dacoromamca.ro ALBINA 200 Ghristian Gothilff Salzmann alzmann, vestit pedagog, s’a născut la Sommerda (Germania) la anul 1744 Iunie 1, şi a murit la 1811, Octomvrie 31. Fiu de pastor (preot protestant), după ce studiă teologia la lena, se făcu şi el pastor la vârsta de douăzeci şi patru de ani în Rohnborn, o parohie mică lângă Erfurt. La 1772 e chemat ca preot la Erfurt; aci. se ocupă şi cu şcoalele parohiei, pune bazele unei fon-daţiuni scolastice şi tipăreşte la 1778 două cărţi: «Şase cuvinte pentru Ipohondrioşi» şi «Nouă cuvinte pentru emanciparea inteligenţii». In afară de discuţiile religioase ale timpului său, desfăşură cea mai mare activitate pe terenul pedagogic, făcând cu succes aplicaţia câtorva din ideile lui Jean Jeaques Rousseau şi Basedow. Publică în această perioadă trei scrieri cari au contribuit la formarea renumelui său: «Recreaţiuni pentru copii şi pentru amicii copiilor» (7 volume); «Despre cele mai bune mijloace de a predă copiilor Religiunea»; «Cărticica Racului sau metoda cum se poate face în mod neraţional educaţiunea copiilor». La 1780 i se face propunere din partea lui Basedow ca să primească postul de profesor de Religiune în Institutul său «Philantropinum» din Dessau. Basedow ii arată o deosebită stimă şi dragoste, găzduindu-1 câtva timp, chiar în casa sa, împreună cu întreaga lui familie. Salzmann îi răspunde printr’un deosebit zel în îndeplinirea datoriilor. Aci compune o Leturghie şi când se oficiâ această Leturghie, ţineâ înaintea elevilor şi profesorilor cuvântări religioase pe cari le-a tipărit în patru volume. Mai publică la Dessau două volume de Morală, şi începu un roman: «Carol de Carlsberg sau Mizeriile omeneşti» (6 volume), ceva ca «Le-onard şi Gertruda» de Pestalozzi. Timpul cât a stat la Dessau a fost pentru el de cea mai mare importanţă profitând mult, graţie bărbaţilor conducători ai Institutului cari i-au dat voie să observe şi să ia parte la lucrările lor. Fondează apoi un Institut propriu al lui la 1785, şi anume în Schnep-fenthal în Turingia, Institut care există şi acum. Scopul şcoalei eră de a formă pe elevi pentru viaţă, de a’i înarmâ cu cunoştinţele necesare, ca astfel să poată după terminarea ei să intre imediat într’o şcoală specială. Aci Salzmann www.dacoromanica.ro AT.RIN \ 207 a publicat: «Călătoriile şcolarilor din Institutul lui Salzmann (6 volume); «Noutăţi din Schnepfenthal»; un ziar pedagogic (1788); «Familia Ehrenfried»; «Enrik Gottschalk»; «învăţământul Religiunii creştine»; «Cerul pe pământ» şi «Cărticica Furnicilor», tradusă în româneşte de dl. P. Gârboviceanu, dela care am luat cele mai multe informaţiuni privitoare la Salzmann. mari locuitori ai stupului. Fără îapul mare, ochii rotunzi şi um ,, ^ eună în creştetul capului. Ei sunt lipsiţi de ac, cu care să înţepe. N’au fost înzestraţi cu nimic, care să-i facă destoinici la vre-o treabă în stup; limba lor e scurtă şi n’au covăţele la picioarele din napoi pentru adunat polen şi nu pot face nici ceară. Unii stupari împărtăşesc părerea că trântorii ajută la facerea căldurii în stup, ca să zorească clocirea ouălor. Dar e dovedit, că această părere e greşită. Trântorii se nasc într’un timp când căldura de afară a ajuns mare şi când albinele simt mai mult nevoia de a face răcoare în stup, decât de a-i mări căldura. Ei sunt destinaţi pentru o singură treabă: să se împerecheze cu matca tânără şi s’o facă rodnică. Do aceea se ivesc în stup la vremea roitului. Trântorii sboară greoiu, cu un bâ-zâit asurzitor. Când es din stup, dau la o parte streaja, răstoarnă lucrătoarele, cari fac vânt la urdiniş, înghiontesc pe cele cari vin încărcate cu hrană, în cât vâzându-i atât de zoriţi, ai crede că cine ştie de ce ispravă mare sunt vrednici. Trăesc însă într’o trândăvie desăvârşită, din sudoarea altora. Tot timpul şi-l petrec în plimbare şi în traiu bun. Aleg pentru dormit locul cel mai cald din stup ; se scoală numai ca să mănânce mierea cea mai mirositoare şi murdăresc cu necurăţeniile lor, locurile pe unde trec. Lucrătoarele le rabdă toate neajunsurile, dreg stricăciunile lor şi aşteaptă ceasul răfuelii. Intre ceasurile 11 şi 3, când e căldura cea mai mare din zi, ies la plimbare, cutreerând împrejurimile, cu gândul de a găsi o matcă tânără, cu care să se împerecheze în sbor. Dacă obosesc sburând, adorm pe flori, în dogoreala soarelui. Când răcoarea serii îi trezeşte, se întorc la stup, cu acelaşi sgomot, şi lihniţi de foame ; merg întins la faguri şi se îndoapă cu miere, până când nu mai pot; apoi gâfâind se duc să se culce şi când se trezesc se pun 1). Teleor. ALBINELE Trântorii. matca, sunt mai groşi şi mai www.dacoromaiiica.ro 208 ALBINA din nou pe mâncare. Nu vei găsi nici odată unul fără o picătură de miere din cea mai curată, în burtă. Şase albine muncesc ca să hrănească un trântor. Numele ce li s’a dat, li se cuvine pe drept şi se dă şi oamenilor, cari nu lucrează nimic, cari sunt nefolositori semenilor lor, trăesc din muncă streină şi din lucrul altora. In stup nu iau seama la matcă, pare că nici n’o văd, nici n’o simt. Afară însă, matca ieşită la împerechiat, lasă un miros ca de spirt, iar trântorii o simt de departe. Cum o zăresc cu ochii lor mult mai ageri ca ai lucrătoarelor, se iau pe urma ei. Matca se înalţă tot mai sus, urmată de o droaie de trântori, dar unul câte unul din cei mai slăbănogi şi fără putere rămân îndărăt, şi cel mai bărbat isbuteşte să se împerechieze cu ea, în sbor; dar aceasta îl costă viaţa, căci în clipa, în care s’a făcut împerechierea, cade mort din înălţimea văzduhului. Un trântor poate face rodnică o matcă, numai în răstimp de 8 zile dela naşterea lui. Jntr’un stup puternic, numărul trântorilor se ridică pe vară dela 3—5 mii. Când într’un stup vedem un număr covârşitor de trântori e semn că matca e bătrână şi nu mai face ouă de lucrătoare, sau că nu s’a putut împerechiâ şi a rămas nerodnică, sau chiar că lipseşte cu totul, iar unele lucrătoare ouă şi se încearcă zadarnic să se prăsească, căci din ouăle lor ies numai trântori ceva mai mici la trup decât cei scoşi de matcă. Văzându-se câtă risipă de miere fac trântorii în stup, încă din vremile cele mai vechi, stuparii au căutat să-i împuţineze. Unii împedecă de a mai intră în stup, pe cei ce au ieşit afară, şi-i lăsă a muri de foame şi de frig. Azi s’au făcut pentru ei prinzători, care se pun la urdiniş. Trântorii intră în ele, dar nu mai pot eşl afară. Dacă se văd opriţi afară, se trudesc să intre cu orice preţ înăuntru. Când li se sleiesc puterile de trudă, cer albinelor miere. Acestea le dau limba să le-o sugă; trântorii prind puteri, din nou se svâr-colesc să intre în stup şi se vaită printr’un bâzâit ascuţit, de isgonirea lor. Mai bine facem însă dacă nu-i lăsăm să crească, ca să nu ţină locuri în faguri şi să mănânce mierea, fără folos, când sunt pui, pentru că 1.000 de trântori prind loc în faguri şi mănâncă cât 1.500 de albine. Cu stupii de sistem nou şi cu faguri făcuţi cu tiparul, silim albinele să scoată un număr cât mai mic de trântori. Cu toate astea nu e bine să împingem lucrul prea departe şi să-i stârpim cu totul. Dacă un număr prea mare e păgubitor, un număr restrâns e trebuincios. Un roiu fără trântori arată nelinişte şi caută să-i prăsească. Câtă vreme florile bogate în miere dau albinelor nădejde de a*şi strânge hrană îndestulătoare, ele păstrează dorinţa de roit şi prăsesc la trântori, cari vor avea să facă rodnice mătcile tinere. Atunci trântorii sunt bine îngrijiţi, toţi stupii le sunt deschişi şi albinele le suferă toate neajunsurile. www.dacoromaiiica.io ALBINA 209 Dar îndată ce se împuţinează florile şi culesul mierii, răbdarea albinelor iâ şi ea sfârşit. Intre ele şi între trântori se naşte învrăjbire. Pe fraţii lor cu care s’au născut şi au crescut sub acelaş acoperământ şi pe care i-au hrănit, încep a-i izgoni ca pe nişte netrebnici. Nu-i mai lasă să intre în stup şi mor afară; le rod aripile, îi înţeapă, îi ghemuesc într’un colţ al stupului, şi i ţin la post, până când mor. Dacă au mai rămas în faguri, pui de trâtori neieşiţi, îi scot şi-i aruncă afară. Dacă iese alt rând de flori cu miere; în albine se naşte iar nădejdea de roit şi încep a face din nou trântori. Orice stup care se găseşte în bună stare, nimiceşte trântorii după ce a trecut culesul mierei. Dacă toamna târziu, se mai văd trântori la vre-un stup, e semn că matca nu e bună, ori că roiul e besmetic. N. Nicolaescu şi G. Stoinescu. Seminariul „Yeniamin Costache11 din laşi O)- feregea asupra clerului mirean din 1893 cuprinde şi un capitol despre seminarii. Din pricină că numărul preo-ţilor din ţară s’a mărginit, trebuiâ să se împuţineze şi seminariile. De aceea vedem că, prin acestă lege, rămân numai patru: două cu trei clase inferioare la Roman şi la Curtea-de-Argeş; două cu cinci clase superioare ia Iaşi şi la Bucureşti. Seminariul «Veniamin» rămâne deci cu clasele superioare. El se organizează după principiile legii şi după amănuntele din cele două regulamente (unul pentru desvoltarea articolelor de lege, altul pentru ordinea şi disciplina interioară), iar pentru studii se întocmeşte o programă amănunţită, — toate acestea în anul 1893. Cu aceste schimbări, el urmează a da servitori altarului, mai ales că acum nu se mai pot preoţi decât cei ce au absolvit seminariul ori facultatea de teologie. Spre o mai liniştită viaţă a şcolii a contribuit şi împrejurarea că directorii s’au schimbat mai rar, precum am văzut. In ultimii ani, după moartea arhimandritului Varlaam Răileanu, urmează Păr. P. Savin, actualul Director. * * (1) Vezi No. 5 şi 6. www.dacaromamca.ro O sală de studiu (lin actualul local al Semiuariului „Veniamiu Costaclic." A.LUINA 211 Dar cel mai însemnat fapt în acestă ultimă parte a vieţii de o sută de ani a Seminariului este aşezarea lui în localul cel nou. Am văzut cum eră localul dela Socola. El se dărăpănă din zi în zi. De prin anii 1874— 75 vedem din acte că: «zidurile erau desbrăcate de tencuială, păreţii negri, sobele vechi «şi ruinato, pardoseala şindrilită şi spartă, acoperământul «stricat şi putred, comodităţile năruite, catedrele şi băncile «stricate...» Trebuia deci să se mute. Dar unde? A fost vorba să treacă la mănăstirea Neamţului, la mănăstirea Golia, la mănăstirea Frumoasa ; dar în celed in urmă s’a decis a se mută în Iaşi şi pentru a-1 instala s’au cumpărat casele cari slujise de palat domnesc lui Mihaiu Sturdza. In anul şcolar 1885 — 86 s’a aşezat în mod trecător în casele zise Tausig, iar mai târziu în casele Şuţu de pe strada Seulescu. De aci în 1893 s’a instalat definitiv în localul de azi. Intr’unul din numerele trecute (1), s’a dat vederea generală a acestui local. El este un adevărat palat, vrednic de o instituţie atât de însemnată cum este o şcoală în care se pregătesc preoţii slujitori ai sfintei noastre biserici creştine ortodoxe. Vechia clădire domnească a fost reparată cu totul şi cele două aripi mărite mult. Aci se găsesc săli mari pentru clase, săli spaţioase pentru pregătirea lecţiilor seara, dormitoare bine aerisite şi încăpătoare ; aci e o frumoasă bibliotecă şi un paraclis minunat zugrăvit şi cu bogate odoare. * * . In 1900 şi în 1901 se modifică câteva articole din legea dela 1893 cu privire la seminarii. Astăzi avem numai două seminarii, cel din Bucureşti şi cel din laşi. Ele cuprind şi cursul inferior şi cel superior reunite în şapte clase. Un nou regulament făcut în 1901, şi o nouă programă, în 1902, aduc simţitoare îmbunătăţiri în mersul acestor şcoli; (1) No. 2. www.dacaramanica.ro Sala (le serbări din actualul local al Seminarinlni „Yeniamin Costache.“ ALBINA 213 iar în 1903 începe a se tipări cărţile didactice necesare, scrise de pi’ofesori dela facultatea de teologie şi dela serainarii. * * * Aşă a mers şcoala întemeiată de vrednicul de vecinică pomenire Mitropolit Veniamin Costaclie. Şcoala de catihisie din 1803 a ajuns azi — în zilele M. S. Regelui Oarol 1 — un mare institut, cu o bogată programă, cu profesori mulţi şi aleşi, cu un local vrednic de menirea şi însemnătatea seminariului. Facă Cerul ca să meargă mai departe pe calea progresului şi a înfloririi spre slujba ţării şi a altarului! Gh. A. — —=---------------- îngrijirile ce trebuiesc date la creşterea şi prăsirea Cailor i1)- învăţătorul. In sânge trec părţi din alimente, el se încarcă de oxigen, urmează să aflăm ce li să întâmplă acestor ubstanţe odată ajunse în sânge. In corpul omului şi animalului se petrece neîntrerupt două feluri de lucrări şi anume: pe deoparte el se roade, se uzează, iar pe de alta se drege ceea ce s’a ros. Toate părţile corpului: muşchii, oasele, creerul. etc. snfer neîncetat aceste două feluri de operaţiuni, sângele fiind agentul activ al îndeplinirilor. El se încarcă de substanţele alimentare din intestine, pe care le cară şi le risipeşte in tot trupul, pentru a-i servi după ce au primit anumite pregătiri, la repararea stricăciunilor, pierderilor ce a încercat. Rămăşiţele stricăciunilor sunt adunate tot de către sânge, şi clate afară din corp sub formă de acid carbonic, de apă, de ud, ele. Nicolae Ion. De acid carbonic am înţeles, că ese din plămâni în timpul răsuflrăii, dar cu apa cum se face V învăţătorul. Că din corpul nostru ese apă, nu am decât să vă reamintesc următorul lucru: suflaţi într’un pahar de sticlă sau pe o oglindă, sau pe o farfurie şi numai decât se abureşte, acoperindu-se chiar de picături de apă, dacă se suflă mai mult timp. Bucătăresele şi femeile leneşe şi murdare, chiar şterg paharele şi farfuriile aburindule cu suflarea, obiceiu urât şi vătămător sănătăţii acelora cari beau sau mănâncă din vase astfel curăţite. Ei bine, apa aceea după pahar, oglindă sau farfurie, ese din corp odată cu acidul carbonic pe care’l dăm afară din plămâni, când răsuflăm. Moş Gheorghe. Şi la adecă, şi ceaţa aceea ce se formează în dreptul gurei şi nasului, pe timpurile friguroase, pe gerurile uscate, tot apă eşită din piept, trebuie să fie. Vezi No. 7. www.dacaromamca.ro 214 ALBINA învăţătorul. Aşa este. Sângele duce de asemenea cu el, oxigenu pe care-l iă în plămâni, în toate părţile corpului. In drumu lui, mai tot acest oxigen se uneşte cu diferite părticele ale corpului, care după cum s’a zis, sunt zidite cu material pregătit din hrana pe care o mănâncă animalul. Unirea oxigenului cu acele părticele este un fel de ardere, care este şi origina căldurii corpului şi a forţei vii, a muncii pe care o îndeplineşte animalele. Ca rămăşiţi ale arderii avem apa, acidul carbonic, urina, etc. cari se dau afară din trup ca vătămătoare, după cum s’a spus. Urmează din toate acestea, că animalele, trăiesc, luând din afară, din mediul în care veţuiesc, diferite materii, pentru formarea corpului lor, şi că acest material se reîntoarce cu ţimpul, acolo, de unde a fost luat, sub o altă formă. Dacă acum venim la asămanarea ce am făcut corpului calului cu un cazan cu vapori, observăm: Calul mănâncă, vegetale: fân, pae, grăunţe etc. iar aceste vegetale nu au putut să se formeze decât sub influenţa razelor soarelui dela care au împrumutat energia, forţa necesară constituirii lor. Intrate sub formă de alimente în corpul animalului, ele după ce-1 dreg şi-l întreţine, se uzează, se ard, dând loc la căldură şi la forţă. Putem dar să zicem că tot corpul calului este o adevărată locomotivă, la care cărbunii şi lemnele sunt înlocuite prin alimentele, apa şi oxigenul, pe care le introduce în corpul lui,şi-a căror ardere este origina căldurii corpului şi a forţei animalului, a muncii ce el o face. Lemnele lasă cenuşă, arderea din corpul animalului lasă şi ea rămăşiţe, care să dau afară din corp sub formă de ud, de acid carbonic, de apă. etc. Când cunoaştem toate acestea, pricepem pentru ce, tubul digestiv, care începe cu gura şi sfârşeşte cu maţele şi care este însărcinat cu pregătirea alimentelor destinate a hrăni şi repară corpul, este necesar a se găsi în bună stare, la animalul de muncă ; pentru ce, aparatul respirator, care începe cu nările şi se termină cu plămânii, şi piin care se îndeplineşte respiraţiunea, luându-se oxigenul necesar arderei ce se petrece în năuntrul corpului, fără de care nu este cu putinţă producerea căldurii animale şi desvoltarea de forţă, de putere, atât de folositoare calului, trebuie să fie sănătos şi bine desvoltat la un asemenea animal. Pântecele ca şi pieptul sunt părţile la cari trebuie să ne uităm pentru a ne dă seamă de starea aparatelor arătate. Un cal cu pântecele potrivit desvoltat şi rotund, înseamnă că are un aparat digestiv care lucrează în bune condiţiuni, şi din contră, dacă pântecele este subpt ca de ogar, dovedeşte că el este slab, că tubul digestiv este bolnav. Calul bine făcut pentru muncă, şi deci pentru prăsilă, trebuie să aibă nările şi şgheabul largi. Pus în mişcare la trap www.dacoroinamca.ro ALBINA 215 sau galop, să respire cu uşurinţă, să nu tuşească, să nu şuere, sau să hârâe în gât; dacă tuşeşte des şi sec, atunci are tignafes, iar dacă hârâe în gât atunci are cornajiu, cusur, ce se poate reproduce la mânz. Cele două picioare de dinainte să fie depărtate, încât pieptul să se vadă larg. Coşul pieptului do asemenea trebuie să fie larg. Aşa dar un animal de prăsilă se cere să fie sănătos şi neatins de vr'o boală lipicioasă, să aibă picioarele puternice, iar pieptul şi pântecele bine alcătuite. Pe lângă acestea, pentru ca maşina animală să funcţioneze regulat, se mai cere, ca şi la o locomotivă, un bun regulator. Acest regulator este sistemul nervos, adică creerul şi măduva spinării cu nervii lor. El regulează mişcările picioarelor, potrivit cu sforţările şi iuţeala cu care trebuie să se îndeplinească acele mişcări. Un cal cu ochii mari, cu privirea vioae, îndrăzneaţă, cu urechile drepte, scurte şi mişcătoare, însemnează că are un sistem nervos, un regulator bun, că are sânge, după cum se obişnueşte a se numi asemenea cai. Dar să ne oprim aci pentru ca să continuăm de azi într’o săptămână. Atunci vom vorbi de vârsta potrivită pentru întrebuinţarea cailor de prăsilă precum şi de alte chestiuni. Sănătate bună. Săteiiii. Să te auză Dumnezeu. Irimia Popescu. Medic-veterinar Pelerinajul dela Mănăstirea Putna w- renul se opreşte la staţia Putna. Două braţe de plai se întind dealungul Putnei, ca şi cum ar vreâ să ne apropie mai repede de inima dintre pietre. Râuleţul Putna pare a-şi îndoi undele înapoi, spre în sus cu noi, dar nu poate şi rămâne în vale. Ce bine ar li fost să fi rămas aci şi lacrămile noastre! Dar în lacrămile Dacilor ne-a plămădit viaţa marele Traian şi cu spumă de sânge ne-a lipit de pământ, încât de atunci tot lăcrămi a fost partea noastră şi sânge a pământului. Ş’apoi de când ni s’a frânt pământul şi parte pentru sânge n’avem, câte lacrămi nu s’or fi vărsat zadarnic cu sânge ? Zadarnic curg lacrămile noastre acum. N’are ţara Moldovei între hotarele ei atâta lărgime să mai încapă pe Ştefan-Vodă, de ar învia el, şi nici groapa pământului marelui 1) Vezi No. 7. www.dacoromanica.ro 216 albina voevod n'ar putea cuprinde lacrămile noastre, de am plânge toţi. Ne apropiem de zidurile mănăstirii, trecând pe sub arcuri de sărbătoare. La mijlocul unui arc înalt atârna o diademă de flori şi frunze peste numele ŞTEFAN, împletit din iarbă şi rămurele. Un zid cu metereze înconjură lăcaşul Domnului. Spre răsărit se deschide poarta, apărată de un turn înalt. La apus păzeşte alt turn. O inscripţiune dovedeşte că zidul şi un turn au fost ridicate de Ştefan-Vodă, iar starea lor de astăzi arată dese reparaţiuni Iată inscripţiuuea fundamentală tradusă din slavoneşte: «Evseviosul Domn Io Ştefan-Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţării Moldovei, fiul lui Bogdan-Voevod, a zidit şi a înălţat acest turn şi zidul, care ocoleşte mănăstirea, în anul G989(=1481) luna Maiu 1». Prenoirea zidurilor s’a făcut la 1757, de Mitropolitul Iacov, precum se arată în sinodicul mănăstirii: «Zidul mănăstirii,carele eră de totu răsăritu (cu burueni!) şi părăsitu, totu din temelie l’au făcut». Mănăstirea cuprinde biserica, chiliile şi un metoh mai depărtat numit «Sihăstria», azi în ruină. Biserica e construită în stilul bizantino-roman cu împrumuturi din cel gotic. In decursul vromei ea a fost prenoită. Ctitorul e Ştefan Vodă, după cum probează inscripţia slavonă dela poartă: « Evseviosul domn a toată ţara Moldovei, marele Ioan Ştefan Voevod, fiul lui Bogdan marelui Voevod, a zidit şi a făcut mănăstirea întru cinstea prea curatei Născătoare de Dumnezeu, în zilele Arhimandritului Ioasaf, la anul 6989( = 1481)». Zidirea mănăstirii începuse îndată după izbănda lui Ştefan în potriva Turcilor. Cele dintâi cărămizi s’au aşezat după ce marele voevodlărgise hotarele Moldovei spre sudul Basarabiei, astăzi pierdută. Sfinţirea s’a făcut după învingerea necredincioşilor Tătari, cu ajutorul pururea îndurătoarei Maică a Domnului. In veacul al 16-lea, mănăstirea fu dărâmată de Cazacii lui Timuş, strămoşii santinelelor, care ne despart azi de frăţiorii noştri din Basarabia. Prenoirea s’a început în zilele lui Gheorghe Ştefan şi s’a terminat la 1662, după cum probează inscripţiunea slaAronă de deasupra uşii: «Această biserică a înoit-o Ic. Ghiorglii Ştefan-Voevod şi s’a săvârşit în zilele lui Istratie Dabija-Voivod, în anul 7170(=1662)>. In veacul al 18-lea, mănăstirea şi zidurile s’au prenoit iarăşi de Mitropolitul Iacov al Moldovei. Arhimandrit în această vreme eră cunoscutul Vartholomeu Măzăreanul, autorul panegiricului lui Ştefan Vodă. www.dacaromanica.ro ALBINA 217 Din tinda bisericii trecem în pronaos, apoi în naos. In partea dreaptă a naosului, printre coroanele aduse din toate părţile românimei, se restrânge lumina gălbue a candelilor, care ard la capul marelui erou. Un mausoleu de sticlă acoperă piatra mormântului, împodobită cu săpături şi acoperită cu un pocrovăţ scris slavo-neşte: «Ic. Bogdan-Voevod, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldovei, a înfrumuseţat şi a acoperit cu acest pocrovăţ mormântul tatălui său Ic. Ştefan-Voevod, carele a domnit în toată ţara Moldo vii 47 de ani şi trei luni, şi carele s’a mutat la vecinicul lăcaş în anul 7012(=1504), luna Iulie în ziua a doua, în ora a patra din zi». De desuptul acestui pocrovăţ, ceva mai aproape de ţărina trupului, se află marmora trapezoedică, care astupă oasele fericitului ctitor. Printre săpăturile ornamentale vremea a şters câteva slove din inscripţia mormântală. Astăzi se pot citi următoarele rânduri tălmăcite din slavoneşte: «Evseviosul Domn Ic. Ştefan-Yoevod, cu mila lui Dumnezeu domn ţării Moldovei, fiul lui Bogdan-Voevod, ctitorul şi ziditorul acestui sfânt lăcaş, carele aicea zace, inutatu-s’a la vecinicile lăcaşuri în anul 7 . . . luna ... şi a domnit ani . . . ». Complectând rândurile şterse cu slovele păstrate pe pocro-văţul lui Bogdan-Voevod, inscripţiunea întreagă pare să fi fost astfel: «Evseviosul Dom Ic Ştefan-Voevod, cu mila lui Dumnezeu doir.n ţării Moldovei, fiul lui Bogdan-Voevod, ctitorul şi ziditorul acestui sfânt lăcaş carele aicea zace, mutatusa la vecinicile lăcaşuri în anul 7 [012] [=1504], luna [Iulie, în ziua a 2-a, în ora a 4-a din zi] şi a domnit ani [47, luni 3] >. Acesta e mormântul eroului creştinătăţii, pe care îngroziţii urmaşi ai lui Mahomed al II-lea, l’au vândut cu oasele lui • Ştefan şi cu ţară cu tot. Aci veniră Românii din România liberă cu frăţiorii lor din Bucovina, din Ungaria şi din depărtata Macedonie şi din uitata Basarabie să depue sărutările lor pe mormântul unui sfânt domnitor. Şi atunci căldura sufletului oricărui Român trecu prin sărutare din inimă pe piatră şi după piatră fu iarăşi sorbită de frăţiorul său. Astfel se împărtăşiră Românii la mormântul lui Ştefan-Vodă la 3 Iulie 1904. (Va urma). Al. T. Dumitrescu. — Greşala unei clipe, face nenorocirea întregei vieţi. www.dacoromanica.ro Sala de mâncare din actualul local al Serainariului „Veuiamin Costache.“ AT.R1' v 219 Pregătirea gunoiului felui da gunoiu, lăsat în grajd, lără nici o îngrijire, îşi 'jjj f pierde amoniacul carbonic (mirosul său) care este cel mai folositor. Spre a nu pierde amoniacul carbonic tre-buie să-l legăm prin gips, presărând a şeasea parte '* dintr’un kgr. de gips pentru gunoiul unui cal pe zi. Un gunoiu, care pe lângă părţile ce le cuprinde, ar avea amoniac şi alcalii (părţi toarte hrănitoare, pe care gunoiul le pierde prin rea păstrare), ar fi un gunoi de cel mai mare preţ şi ar aduce cele mai însemnate venituri. Urina vitelor, care cuprinde multe părţi foarte hrănitoare (nitrogen, acid fosforic şi alcalii), se poate păstră prin paele cari tre-buesc aşternute sub vite, căci paele au darul de a suge apa (urina) păstrând-o şi dând un mare preţ gunoiului; apoi paele nu lasă ca gunoiul vitelor să se descompună uşor (a şi împrăştia în vânt părţile lui cele mai bune). Toate telurile de pae au marele dar de a suge apa şi a o păstră. De aci înţelegem că paele nu numai că ar folosi vitelor ca aşternut, bucurându-se şi ele de aşternut, cum s’ar bucură şi omul de un pat mai bun pentru odihna sa, dar ele îndoesc preţul gunoiului de grajd, prin faptul că-i păstrează părţile sale cele mai hrănitoare, şi numai aşa prin mijlocirea paelor, putem să dăm o parte bună de hrană bgorului, din ceia ce i-am luat prin sămânţă şi pae. Gunoiul proaspăt de grajd are mai multe părţi hrănitoare ca cel putred, însă adus pe ogor, semănăturile nu se pot folosi de toate părţile lui, pe când din cel putred folosesc de îndată toate părţile. Pentru pământurile umede şi reci este foarte bun gunoiul proaspăt, căci el le încălzeşte şi Ie usucă, iar gunoiul putred este bun pentru pământurile uscate şi calde, căci totdeauna le ţine fragede şi umede. Pentru a se putrezi gunoiul, trebuie pus pe un loc numit platformă, făcută aşa fel ca să nu se scurgă mustul său, strecu-rându-se prin platformă în jos, căci, atunci gunoiul se usucă. Când se aduce gnnoiul pe platformă, trebiue să se bată bine după fiecare strat, pentru a nu se pierde umezeala din el prin pătrunderea repede a razelor soarelui, căci se usucă, şi în loc să putrezească se mucigăeşte şi gunoiul mucigăit pentru semănături este foarte vătămător. Prin uscare gunoiul îşi pierde părţile cele mai folositoare, adică cam jumătate din valoarea sa. Pentru a-1 feri de uscare trebuie ca platforma să fie făcută la un dos, nevăzut de razele soarelui, sau contra soarelui să plantăm pomi umbroşi de jur împrejurul platformei. Se mai poate păzi gunoiul să nu se usuce acoperindu-1 cu pae. In platformă să nu se pună gunoiul mai gros de 2 metri www.dacoromanica.ro 220 ALBINA căci aerul nu mai poate pătrunde în toată pătura sa şi astfel nu mai poate putrezi, ci să arde. Mustul ce se scurge din gunoiu, trebuie să fie sprijinit într’un vas aşezat la mijlocul platformei, care trebuie totdeauna în acest scop să fie aplecat. Gunoiul putrezeşte după 3—4 luni, iar dacă are îngrijire, chiar în timp mai scurt. După putrezire trebuie dus pe ogor şi împrăştiat de o potrivă cu furca, acoperindu-se toată suprafaţa ogorului cu o pătură de gunoiu mai groasă sau mai subţire; şi dacă ogorul este neted, poate să mai stea gunoiul împrăştiat câteva zile fără a fi băgat sub brazdă, dar fiind locul costişă nu poate să rămâe de loc neîngropat sub brazdă, căci venind o ploae, se spală cele mai folositoare părţi din el şi se perd în văi; deci totdeauna trebue arat de îndată după împrăştierea gunoiului. Gunoiul putred trebuie dus pe câmp primă-vara înainte de semănat, căci el este în stare de a hrăni bucatele îndată ce este în legătură cu ele, pe când gunoiul proaspăt, se duce pe câmp toamna cu un îndoit scop: 1) spre a usca pământurile prea umede şi a încălzi pe cele reci, şi 2) spre a hrăni sămănâturile. La un hectar de pământ este de ajuns 80.000 kgr.de gunoiu bun, pentru 4 şi 5 ani. Pentru a duce de o potrivă gunoiul pe ogor, mai înainte de a-1 căra, se măsoară cu o prăjină în lungime de 4 sau 6 metri (după cum voim să ducem gunoi mai puţin sau mai mult), pe ogor, şi la fiecare prăjină se înseamnă în linie dreaptă, cu o sapă, locul unde are să fie fiecare grămadă şi astfel au să vină de o potrivă toate grămezile şi fiecare lucrător va aveâ munca de o potrivă împărţită, pe fiecare rând la împrăştiat. Gh. Manolescu. ---------------------- Năpârlirea (schimbarea penelor) fainelor. — Năpârlirea găinilor nu se iveşte la toate găinile la un termen hotărât. Pe când unele găini încep cu năpârlirea deja prin August, altele aşteaptă cu schimbarea penelor până prin Septemvrie şi mai mult. Deşi în acest timp găinile nu ouă, totuşi tocmai în cursul năpârlirei trebue să le dăm o îngrijire deosebită mai ales în ce priveşte nutrirea lor, căci acuma, ca nici odată, corpul lor cere multe materii hrănitoare, din care se formează noile pene ce au a înlocui pe cele vechi. Şi tocmai în această epocă critică a lor vedem că sunt mai mult neîngrijite, sub cuvânt, că. nu au nevoie de mâncare mai bună, că nu iac ouă. Aceasta este o idee greşită şi de aci vine apoi, că găinile slăbite prin năpârlire nu încep a oua înainte de Fevruarie sau Martie. Cu cât se vor nutri mai bine în cursul năpârlirii, cu atâta vor oua mai repede. www.dacoramamca.ro 222 ALBINA Inaugurarea monumentului lui G. D. Pallade Luni, 8 Noemvrie, a avut loc în oraşul Bârlad, solemnitatea dezvelirei bustului ridicat în amintirea lui George D. Pallade. Amintirea lui, pilda vieţei lui curate, munca şi hărnicia lui în serviciul afacerilor publice, vor rămâne pururea vii printre noi, ca şi în clipa în care el îşi da ultima suflare vorbind de talismanul iubirei, al unirei şi al solidarităţei, care face tăria unui popor. D-nii miniştri Dim. A. Sturdza, Emil Costinescu, Const. I. Stoi-cescu şi Ion I. C. Brătianu, cum şi multe persoane însemnate au fost faţă la desvălirea monumentului ridicat în grădina publică, chiar pe locul unde G. D. Pallade, a încetat subit din viaţă, pe când ţinea o cuvântare. S’a oficiat un serviciu divin do către P. S. S. Episcopul de Huşi, Conon Arămescu, înconjurat de protoereii din eparhia sa. După serviciul divin, s’a făcut dezvelirea monumentului care reprezintă bustul lui Pallade în bronz, aşezat pe un soclu de piatră, iar la dreapta având o ţărancă în bronz, dându-i o ramură de laur. Pe soclu se află inscripţia: «G. D. Pallade 1857—1903», iar mai jos ultimele cuvinte din cuvântarea sa rostită pe acelaş loc la banchetul oferit de cetăţenii Bârlădeni în onoarea sa, anul’ trecut. Au rostit cuvântări: d-1 deputat N. Nicorescu, din partea comitetului de iniţiativă; D-1 Vidra, primarul oraşului; d-1 preşedinte al consiliului, D. A. Sturdza; d-nii G. Constantinescu-Râm-niceanu şi pi’ofesor Bontaş. ________________ Asistent. rjfjsv. -i!v Mijloc de a alege unt bun şi mult.— La î/2 oca de zmân-tariă să puric 1 dram piatră acră bine pisată şi 1/i oca lapte acru de vacă, mestecate bine, să încălzesc apoi la loc şi după ce s’a răcit, să alege unt. Astfel să va scoate, în 10 minute, nu numai un unt bun, dar şi mult. www.dacaromamca.ro ALBINA 223 De pe Domeniile Coroanei. Am avut adeseori prilejul să vorbim despre încercările ce se fac în toată ţara pentru luminarea sătenilor, mai ales prin conferinţe. In deosebi Cercurile învăţătorilor, cari se întrunesc des, şi Administraţia Domeniului Coroanei, sunt cele cari se ocupă mai mult şi cu mai mare folos în acestă direţiune. Administraţia Domeniului Coroanei are mai ales autoritatea, cum şi avantajul de a ilustră diferitele poveţe prin exemplele ce pune pe liecare moşie în vederea locuitorilor şi prin înlesnirile ce le face pentru a putea aplică sfaturile ce li se dau. Astfel ni se scrie că domnul Administrator Ion Kalinderu, care a luat măsuri salutare pentru aprovizionarea şi conservarea nutreţurilor, în acest an de secetă, a dat în acelaşi timp instrucţiuni agenţilor de a sfătui pe locuitori cum să păstreze fura-giul pentru vite şi cum să-l îngrijească ca să le ajungă. Pe Domeniul Coroanei Cocioc din jud. Ilfov, s’a ţinut chiar o adunare în acest scop, şi anume la 7 curent, în comuna Cocioc, la care a vorbit d-1 Alexandrescu, medic veterinar al judeţului Ilfov, despre creşterea şi îngrijirea vitelor de muncă, arătând câtă râvnă are Administraţia Domeniului Coroanei pentru îmbunătăţirea rasei vitelor. A citit diferite circulări date de d-1 Kalinderu în această privinţă, şi la urmă, a stăruit asupra pă zirei vitelor de a nu muri otrăvite de gazurile ce desvoltă alimentele umede şi reci, cari dacă se îngrămădesc, împiedecă mistuirea. In legătură cu aceasta a dat apoi felurite sfaturi despre mijloacele de combatere a cazurilor de asemenea natură, cari au fost ascultate cu mare luare aminte de cei de faţă. Au luat parte, la această prea folositoare şi bine desfăşurată conferinţă, locuitorii din Cocioc, primarul, consilierii comunei şi fruntaşii satului, cum şi câte doui săteni din comunele învecinate, împreună cu primarii şi notarii lor. Au mai fost de faţă preoţii, învăţătorii, d-1 inspector al plăşii şi alte persoane de samă. I I nform a. ţi urni In ziua de 15 curent s’au deschis corpurile legiuitoare cu solemnita tea obişnuită. M. S. Regele a citit mesagiul de deschidere, prin care anunţă între alte lucrări, şi modificarea legei vămilor şi a pensiilor. Preşedinte al Senatului a fost ales d-1 P. S. Aurelian, iar al Camerei d-1 M. Pherichide. * * * Societatea studenţilor în teologie şi-a constituit astfel Comitetul pentru anul 1904— 905: P. C. S. Econom Staurofor Constantin Nazarie, Preşedinte de onoare; d-1 St. G. Brădişteanu, Preşedinte activ; d-1 Gheorghe Creţu, Vice-pre-şedinte; d-1 Marin D. Preoţescu, Secretar general; d-1 Grigore Costea, Bibliotecar; d-1 Teodor P. Păcescu, Cassier; d-1 D. Petrescu-Zoiţa şi d-1 Const. I. Popescu, Secretari de şedinţă. www.dacaramanica.ro 224 ALBINA Mulţumiri Se aduc mulţumiri d-rei Elena Todi eseu, învăţătoare la şcoala din Drăguşeni jud. Suceava, pentru că a abonat şcoala pe anul al VlII-lea la revista «Albina». * * * D-lGh Chiriacescu, învăţătorul diriginte al şcoalei din comuna Crunţi, judeţul Ialomiţa, în numele copiilor ce au primit cărţi, aduce călduroase mulţumiri d-lui State Vavechis, român macedonean, care a avut bunăvoinţă de a cumpără cărţi şcolare în valoare de lei 20, care s’a distribuit copiilor săraci.__________________ LICITAŢIUNI. In ziua de 29 Noemvrie 1904, ora 11 a. m., se va ţine la Eforia Spitalelor civile, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru darea în înteprindere a învelitoarei cu şindrilă (şiţă) a diferite eca-reteşiîmrejmuirea pe 250 m. 1. la moşia Rociu-Stănislăveanca din judeţul Argeş. Devizul e în sumă de lei 2.618.69. Supra oferte nu se primesc. Concurenţii vor depune garanţie provizorie lei 5°/0 din suma devizului, cunoscând că cea definitivă va fi de 10% din suma resultatâ la licitaţie. — In ziua de 8 Decemvrie 1904, ora 10% pentru arendarea moşiei Ciofrângeni-Poenari din judeţul Argeş, pe period de 10 sau 15 ani, cu, începere dela 23 Aprilie 1908. Concurenţii vor depune garanţie provizorie lei 4.000. — Pentru vânzarea de veci a lotului No. 22 în îutindere de 110 m.p. situat în Piaţa Veche din Sinaia. Concurenţii vor depune garanţie provizorie lei 130. Supra oferte nu se primesc. Pentru informaţiuni a se adresă la Serv. Bunurilor Eforiei, în orice zi şi ore de lucru. ©©©©©ceee©©e Juni fui. — Se bate ouăle bine până se amestecă albuşul cu gălbenuşul, apoi se sară şi se adaugă puţin lapte dulce, după plac; se toarnă în untul ferbinte dintr’o tigae ce stă pe foc şi se amestecă mereu până când începe să se prindă şi să se îngroaşe de ajuns, atunci să dau la masă repede spre a nu se răci şi a se face vârtoase. La jumări se poate adăugă şi caşcaval ras sau carne tocată bine şi prăjită în unt. Contra loviturilor (sgâriiturilor).—Se ia una sau mai multe foi de muşcată, se şterge bine rana şi se a-plică pe ea. Adeseori o singură foaie e deajuns pentru lecuire. Dacă se lipesce strâns de piele, ajută la împreunarea părţilor sgâriate şi lecueşte rana în scurt timp. www.dacaromanica.ro STEAUA Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirei de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care’mem- • bru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Petru Gârboviceanu, strada Sf. Ecaterina, Bucureşti. Comitetul. Preşedinte, Ion» Kalimlern, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomânescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistralor şi casier delerjat. Petru Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al $c. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. ISanu, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spini C. Ha ret, Ministru,profesor Universitar; I. Dimitrcscu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Yiâdescn, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Censori. t'onst. Alimăneştcann, inginer de mine; l’reotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexniidrescu, revisor şcolar. Membrii înscrişi şi cotisaliuni plătite (Urmare). O. T. Lovinescu, profesor, (Fălticeni), 2 lei; Andrei Oneanu (Bucureşti), 2 lei; Ştef. G. Făgădău (Bucureşti), 2 lei; George Shon (Potlogi), 2 lei; L. Lăzărescu (Bucureşti), 2 lei; Meletie Râuţ, protoreu, (R. Vâlcei), 2 lei; Siriteanu D-tru, preot, (R. Vâlcei), 2 lei; G. I. Popescu, preot. (Câineni), 1 leu; I. Margăritescu, preot, (Amârăşti), I leu; Mihaiu Frânceseu, preot, (Frănceşti), 1 leu; N. Nicolăescu, preot, (Păuşeştii-Otăsei), 1 leu; N. Popescu, preot, (Boteşti), 1 leu; N. Dăescu, preot, (Dăeşti), l leu; C. Ionescu, preot, (Bucureşti), 4 lei; loan Sălceanu, profesor, (Bucureşti), 2 lei; Francisc Reit, profesor, (Bucureşti), 2 lei; Gr. Dâmbeanu, profesor, (Bucureşti), 2 lei; Demelru Ionescu, profesor, (Bucureşti), 2 lei; C. I. Şonţu, profesor, (Bucureşti), 2lei; Dima Cristescu, Institutor,(Bucureşti), 1 leu; loan Ghiaţă, Insti.utor, (Bucureşti), 2 lei; Gh. Chelaru. profesor, (Bucureşti). 2 lei; Vasile Moga, profesor. (Bucureşti), 2 lei; C. Georgescu, profesor, (Bucureşti), 2 lei; Bartolomeu Stănescu, funcţionar, (Bucureşti), 2 lei; I. C Costescn, secretar, (Bucureşti), 2 lei; Alex. Papilian, student, (Bucureşti), 2 lei; Vasiie Mănescu, student, (Bucureşti), 2 tei; Mitică Fio-rescu (Slobozia- albenu), 1 leu; U. U. Mănescu (Slobozia-Galnenu), 1 leu; loan C. Popovici (Domniţa). 2 lei; loan Dobrescu (Domniţa), 2 lei; lulius Mihalcea (Domniţa), 2 lei; Const. Niţescu (Domniţa), 2 Iei; loan Georgescu (Domniţa), 2 lei; Const. Ioniţoaia (Domniţa), 2 lei; Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii e de 298; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 8.250 lei şi 25 de bani. (Va urma în numărul viitor). ¥-t iw 'wmw w w v w w w w w* www.dacoromamca.ro Toţi acei cari ne cer programe, regulamente sau îndrumări, sunt rugaţi a ne trimite costul lor, de gj— oarece nu expediem nimănui nici cu ramburs nici s»*-pe credit. Preţurile sunt cele următoare: Programa analitică pentru şcolile urbane lei 1,20 (%_ -42 J -M -1 -ă -ă 5? n ?? » » 55 de învăţători si învăţătoare rurale normale îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitoare Ia modificările aduse programei........................„ Regulamentul pentru aplicarea legei asupra învăţământului primar şi normal primar......................... Idem pentru administraţia interioară şcoalelor normale (le învăţători învăţătoare................ Idem idem şcoalelor primare urbane . 1,20 2,20 0,50 55 a şi Idem idem 55 55 rurale WC«CCCiC>CCt>Ct;«>OC>C>C>Cit>CC«;l>UCC 0009030009(5» Gel mai mare şi vast magasin şl singurul care vinde eftin. pilnlc soseso încălţăminte Negre şi Colori, pentru- Bărbaţi, Daune şi Copr din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 95, 13.95. »• » » Nasturi » 12.95, 13.96, 14.95, 15.95. » Laok cu Elastic sad Şiremri » 12.95, 13.95, 14.95. ■ » » Nasturi * 13.95, 14.95, 15.95. » Chevreau cu Elastic » 12.95, 13.95, 14.95' * > • Nasturi > 13.95, 14.95, 15.95. Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95. > » » » Botonî » 11.95, 12.95, 13.95, 14.95, 16.S». » » Colori » » » 12.95, 13.95, 14.96, 15.96. » Gems ou Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem ou Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » 6.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. ________________________ » Bărbaţi > 2.95. Rupăndu-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la tâte Sesonele, Calea ... „ ... , „r xr- j. n-,Cititorii revistei Toravâ un soa