Anul VIII No. 7 14 Noemvrie 1904 mmec& Comitetul de Redacţie: ion Kaîinderu P Gârboviceanu G. Go^buc General P V Năsturel G. Adamescu I Gtescu P. Dulfu V. 5- Mo^a N- Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^că, www.dacoromanica.ro /(oua parjumerie şi i)rognerie Medicinala T6MA B‘RĂTULE5GU jîucurescl. calea Griviţel N°- 145 (liniă Gara de Nord), gucurescl Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele mat renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponeal»«. briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunl, apă de colonia, d« lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomecji de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, the rmometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru uieiingiă, ca : ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-tnonade, romuri şi cognacurl, esenţe pentru conserve alimentare, Sifdtie cu cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, aoid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiO, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunî, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, câră şi sirmă pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scdrţe, frunze, flori şi seminţe pentru câiuri in şi muştarurî, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleia din ficat de morun pentru cura de ărnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giîe, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, eraydne, ciaiurî drageie, elixire, emulsiunî uleiose, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiunî, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiunî, siropuri şi vinuri medicamentase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritdre, sunt preparate cu scopul de a fi intrebuiuţate la vindecarea suferindilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemululul nervos îndepărtându-le ou totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment de canciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifdne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectore şi sistematice irigatore pentru Mdşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighene de porţelan, specule, aţă de mătase ' şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatore, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatdre şi vaporisatdre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiil platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfecî şi cleşti, etc. La cerere, expediază în orî-ce parte a Ţăreî, contra ramburs, prompt şi cu preturile cele Htal ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din acâstă branşă www.dacoramamca.ro Anul VIII. No. 7. 14 Noemvrie 1904. ALBINA REVISTĂ ENCieisOPEDieĂ POPULA'RĂ V. N> ysf Abonamentul în ţar* p« an li.i S j Abonamentul în atr«ln. p« an lai B Pantru anunolurl 1 leu linia. Misa p 6 luni- » 3 ( Un aun>«4.............15 bani Itate, 8 bani ouvîntul. Manuscriptele nepublloatte se ard. RSsISîţSfc! SUMARUL: Carmen 8)ivo, Căminul noFliu. — Th. P. Sper «nt fa, Teatrul ca cel mai puternic mijloc de moralisare.— I>r. tonst. An. Mani. Sfaturi asupra îngrijirilor de dat femeei însărcinate, naşterea, îngrijirea lehuzei, a copiilului, alăptarea şi Înţărcarea. — Al. T. Uamitreseu, Pelerinajul dela Mănăstirea Putna.—Gh. Manolescu, Gunoirea ogoarelor.—I). Teleor, V. Alexandri intim. — I)r. Irimiu Popeştii. îngrijirile ce trebuiesc date la creşterea şi prăsirea cailor.— Marin Ch.Ţintită. Al VTIl-lea an al revistei Albina». — Marin M. Ţiculescu, Din viaţa lui Cogălniceanu.—Mulţumiri.-Poşta administraţiei. Sfaturi : Curăţitul şi albitul stofelor de lână. — Contra păduchilor şi râiei la vite. IluKtraţiiini: Castelul Peleş.—Mănăstirea Putna. — Sfinţirea Episcopiei Argeşului. - M. Cogălniceanu. CĂMINUL N 6 5 T R U DE CARMEN 5YLVA. /fjfa astelul Peleş a dat mult de lucru. E aşezat la o înăl-*12?,- ţime de 3.000 urme deasupra mărei, fără comunica-ţiuni cu valea. Urşii veneau noaptea la poalele cas-telului şi dimineaţa le găseam urmele labelor. Am locuit £ timp de 13 ani în mănăstire, în chilii de călugări. Vecinul meu eră un călugăr, care nu ieşiâ nici odată din zidurile mânăstirei: aşa făgăduise înaintea lui Dumnezeu. Intr’o zi făcuse asupră-mi semnul crucei, atât de larg cât putea să-şi întindă braţul: — Eşti o femee sfântă, vei fi ca Elisabeta şi Sarah, tu vei avea copil la bătrâneţe. Camerile noastre erau de o simplicitate rară, ziduri spoite cu var, jos pământ acoperit de scânduri şi mobilă de lemn. Când luam masa aveam nevoie de lumină, căci sala de mâncare nu avea decât un coridor în care ne aşezam pe scaune de lemn şi stăm toată seara, căci nu aveam salon. Câte odată însă eram foarte obosită: să stai trei ore pe un scaun de www.dacoromanica.ro 170 ALBINA lemn. Când mama mea veni să ne vadă, cumpăraiu pentru dânsa, din Braşov, mobile vieneze. Un vechiu proverb românesc spune: «Casa domnească este casa ţârei.» Lucrul acesta a fost adeverit încă odată în existenţa noastră. La Sinaia, Peleşul este apa împărţitoare de viaţă şi lumină. La început Peleşul şi toate izvoarele s’au răzvrătit împotriva castelului, şi cu noi părea că se întâmplă ceia ce s’a întâmplat cu Meşterul Manole şi Curtea de Argeş. Mai întâiu vine răsboiul, şi lucrările fură întrerupte pe timp de doi ani, din causa lipsei de bani. In urmă pământul se mişcă mereu, şi asta ţinu ani de zile până să să facă sănătos şi până să se poată schimbă drumul izvoarelor. Pământul şi izvoarele întemeiaseră o ligă formală împotriva noastră, ca şi când ar fi presimţit la ce muncă şi chinuri vor fi supuse. De atunci Peleşul s’a mai micşorat. Nu mai e aşâ de bogat, nu mai e sălbaticul şi veselul râu de munte, cum erâ odinioară. Mă gândesc cu părere de rău la timpurile din mănăstire, când fratele meu erâ acolo împreună cu compozitorul suedez I-Iallstroem şi cu tânărul Nedmann. Se cântă, se făcea pictură, se făceau versuri. Atunci am scris pentru Hallstroem libretul operei Neagu. Duminica, ţăranii şi toate doamnele dânţuiau pe livadă, danţuri pitoreşti, pe care Hallstroem le învăţă pentru a le introduce în opera sa. Pentru a avea o dreaptă şi exactă impresie a minelor noastre de sare, în care lucrează ocnaşii, ne-arn coborât în salinele dela Telega, pentru a ne servi de această visită în opera Neagu. A fost o adevărată intrare în infern şi impresia ce ne-a lăsat-o a fost sguduitoare. Condamnaţii mergeau puşi in lanţuri şi ca unică lumină aveau nişte lămpi cu seu. Eră înspăimântător şi când am ieşit, Hallstroem a strigat: — Toată viaţa nu-’mi voiu recăpăta veselia! Tocmai asta voiam, dorind ca actul, care se petrece în salină să fie sfâşietor. Astăzi se lucrează în mine cu maşini, la lumina electrică şi modul de muncă nu mai are nimic îngrozitor. In acea vreme cântecele sburau din inimile noastre în pădure şi pe munţi. Ne agăţam d’asupra prăpăstiilor, stăm d’asupra stâncilor şi se scria, se cântă, iar nobila figură a lui Hallstroem se ridica în faţa zidului de munţi ca o imagine din ţara legendelor. Nedmann şi fratele meu cântau unul cu vocea de tenor cellalt cu vocea de bas: da, erau vremuri frumoase! Mai întâiu îmi veniâ foarte greu să lucrez în castel. Erâ foarte bogat şi numeroasele obiecte mă distrau. Am scris «Ie- www.dacaromamca.ro Castelul Peles, 172 albina liovah vrăjitoarea* într’o odăiţă lungă de trei metri şi largă de doi, spoită cu var, cu o singură lumină. Măsurăm odaia din lung în larg. Această odaie eră ceea ce se numea «cabinetul meu de toaletă», în care ghetele mele stau pe nişte scăunele, fiindcă dacă le-aşi fi pus pe jos ar fi mucezit, atât de mare eră umezeala. Asta nu mă supăra de loc. Mergeam din lung în larg şi vedeam vrăjitoarea cu părul roş, sburând d’asupra norilor, o vedeam mult mai bine ca în măreţiea castelului. Măreţiile de atunci—eră în timpul verei din 1879 — au dispărut de mult, dar totul este atât de proaspăt în inima mea, în cât nu a-şi aveâ decât să intru şi totul ar fi viu ca într’o zi. Am ideea de a scrie următorul lucru: o femeie solitară, rătăcind prin castelul său cu ruine, unde revede tot ce a trăit. Ceva între nuvelă şi roman, care va produce o impresie graţioasă, chiar tragică. împrejmuirea mea cea mai scumpă este de lemn şi nimic mai mult: aceasta face o impresie plăcută, odihneşte ochiul şi nu distrează. Când îţi arunci apoi privirea afară şi vezi stejari şi fagii cum se leagănă, atunci impresia este perfectă, condeiul sboară şi ceasurile sunt plăcute, ori cât de-tăcute şi solitai’e ar fi. Căci nu eşti nici odată singur, când ai un trecut bogat şi când nădăjduieşti într’o viaţă viitoare-cu întâlniri mult mai splendide ca cele pământeşti. Când fratele meu îmi scrieâ mai târziu, că are de gând să vie să mă vadă, săream şi cădeam de bucurie, râdeam şi plângeam în acelaş timp, în sfârşit eram nebună de bucu-rile: eră întâia visită după 10 ani. Ce va fi în ceruri, unde nu ne despărţim nici odată ? Acolo planează îngerii artistului Fiesole pe livezi înflorite şi privesc la porţile Paradisului pe sărmanii şi neliniştiţii copii ai pământului. Acest tablou îmi place mai mult decât toate câte se află în lume şi cred, că toate se vor întâmplă aşa, cum le-a văzut piosul artist. Am să încerc acum să scriu Neagu ca piesă: e o bucată atât de plină de viaţă românească, ea va interesă câteva persoane. Am povestit până aci ca o adevărată bătrână: o amintire a adus pe alta şi dacă această istorie nu oboseşte pe copii* o voiu continuă altă dată. Zece bani daţi zilnic pe rachiu, fac într’un an 36 de lei cheltuiţi zadarnic. Cu aceşti bani, omul îşi poate îmbrăcă copiii, sau îşi poate arendă o bucată de pământ. www.dacaramamca.ro ALBINA 173 teatrul ca cel mai puternic mijloc de moralisare ondiţiunile pe cari trebuie să le îndeplinească mijloacele de moralisare sunt: 1) să fie j) făcute, 2) să nu se pară ca impuse, 3) să nu ceară osteneală, muncă sau răbdare, 4) să desfăşoare interes. Să vedem dacă teatrul îndeplineşte aceste conţii ţi uni. Se înţelege că dacă vorbim de teatru ca mijloc de moralisare pentru popor, noi ne închipuim un teatru popular, un teatru pe-a cărui scenă se prezintă lucruri înţelese şi cunoscute de popor: piese cuprinzând fapte de-ale sătenilor, sau de-ale sătenilor în atingere cu altfel de lume, şi chiar dacă faptele n’ar fi de-ale sătenilor ci ar fi, de pildă fapte istorice, atunci ele să fie arătate aşâ cum le-ar a-rătâ sătenii sau cum le-ar puteâ înţelege ei. Se înţelege că n’ar avea nici un rost ca pe-o scenă de teatru popular să pui personaje străine ca duci, -conţi, viconţi, etc. Acest fol do persoane nu merg nici în oraşe pe scena teatrului orăşenesc, unde tot se mai găsesc oameni mai cunoscători, şi ca dovadă oă nu merg e faptul că poporul de pe la oraşe nu s’a obicinuit încă să se ducă la teatru. Condiţiunea de a fi plăcut, teatrul o îndeplineşte cu prisos mai mult decât toate celelalte mijloace de moralisare. Pentru ce e plăcut? Pentru că pre-sintă fapte omeneşti, şi pentru că pe om faptele omeneşti îl interesează mai mult decât ori ce în lume. Şi acest interes e negreşit o manifestare a instinctului de conservare şi anume, pe de-o parte simţul de sociabilitate care face ca pasăre pe pasăre să caute, peşte pe peşte, lup pe lup, câne pe câne; iar pe de-altă parte instinctul de apărare care face pe orice vietate ca între alţi vrăjmaşi să numere şi pe semenii săi. De altfel faptele zilnice ne arată cât de mult se interesează oamenii de fap- www.dacaramamca.ro 174 ALBINA tele oamenilor: Se ceartă doi inşi într’un colţ de stradă, iată într’un minut zeci de oameni s’au adunat împrejurul lor- se aude un strigăt într’o curte, pe loc lumea năvăleşte înăuntru, ori cel puţin se adună pe la poartă. Cine nu scie câte ceasuri pierd oamenii pe la bâlciuri uitându se la paiaţii cari fac gălăgie pe la barace!! Teatru e tot ce poate fi mai plăcut, se înţelege teatru cum am zis mai sus, potrivit cu înţelegerea şi interesul poporului. Şi teatrul interesează tot felul de oameni, chiar şi pe cei mai sălbatici. îmi aduc aminte că în 1885 la expoziţia universală din Anvers am văzut negri din Congo, care mergeau la teatru şi priviau cu un deosebit înteres, se înţelege părţi de-acele cari puteau să le înţeleagă; mai ales gimnastica şi jocurile clovnilor dela circ îi interesau grozav. La un teatru de păpuşi, într’o scenă tragică unde se arată un schelet şi o hârcă de mort negrii se uitau cu atâta băgare de seamă că par’că nici nu suflau; iară la Ocolul ‘pământului când au văzut apărând negri pe scenă, deodată toţi s’au sculat în picioare. Teatrul e plăcut. Teatrul nu se poate părea ca impus, ci din contră în el se pare că domneşte cea mai mare libertate. Cel ce merge la teatru se simte om liber, se simte om întreg, se simte în deplinătatea voiei de a petrece. Teatrul nu cere osteneală, nici muncă, nici răbdare — se înţelege când teatrul e potrivit cu oamenii pentru care e hotărât — Din potrivă, în loc de osteneală omul la teatru simte un fel de uşurare, a prefacere folositoare sufletului. Teatrul desfăşoară cel mai mare interes, după cum am zis chiar dela început. Teatrul deci îndeplineşte toate condiţiunile cerute dela un bun mijloc de moralisare sau de civilisare. Dacă istoria ne poate fi de folos, ori dacă faptele trecutului pot să ne slujească drept pildă pentru viitor, atunci ar trebui să băgăm de seamă că istoria ne arată ce mare rol a jucat teatrul în trecut, la toate popoarele, atât în timpurile vechi pre- www.dacoromaiiica.ro ALBINA 175 cum şi în cele mai noui. Ar trebui să băgăm de seamă cum teatrul a fost sprijinit chiar de reli-giuni şi cum s’a născut şi a crescut sub adăpostul religiunilor. Despre însemnătatea teatrului, sau despre chestiunea dacă teatrul este sau nu un mijloc de mora-lisare, vom vorbi altă dată. Aci am ţinut numai să arătăm că îndeplineşte condiţiunile cerute, şi încă le îndeplineşte cu prisosinţă. T. Sperantia. S T' A. T TJ R. I 1) Sarcina, îngrijirile femeii însărcinate. — Orice femee însărcinată trebuie să fie privită de toţi ca şi cum ar fi o bolnavă. Aer curat, mâncare bună şi curăţenie foarte mare, să le aibă din belşug. Să nu le supărăm, să le vorbim cu blândeţe, să nu le lăsăm a munci din greu, căci le poate face rău. Hainele de pe dânsele să fie largi şi călduroase, să nu poarte corset, sau altă cingătore care strânge pieptul sau pântecele, ci să fie lăsate să crească, să se mărească în voia lor, numai atunci copilul se dezvoltă cu oasele drepte şi tari, şi naşterea se tace cu înlesnire şi fără pericol. La picioare să nu poarte legături strânse sau jaretiere, căci dă umflături de vine, şi de picioare. Dacă sufere des de încuială să facă clistire cu apă caldă şi untdelem sau cu miere ; nici odată să nu iâ vre-o curăţenie prea tare pe gură. Plimbări pe jos sau cu trăsura pot tace, dar să nu să obosească mult. La maşina de cusut cu piciorul să nu lucreze. Băi calde pot face, dar să nu stea mult. Dacă în urma unei oboseli sau căderi, o temee însărcinată să îmbolnăveşte şi are colici, sau poate chiar puţină scurgere de sânge, numai decât să se pună în pat şi să înştiinţeze pe moaşă; până atunci se va face un clistir cu apă caldă. 2) Naşterea. — Când ceasul naşterii să apropie, de mai înainte să se pregătească o cameră curată fără multe lucruri în ea, un pat, o masă şi 2, 3 scaune; patul să fie curat cu saltea de paie sau de lână, şi mai multă rutărie curată, prostiri şi cârpe. Patul trebuie să fie depărtat de la perete, ca să putem umblă împrejurul lui, se va pune deasupra saltelei, hârtii sau jurnale, dacă nu avem muşama, puse unele peste altele, formând 8—10 straturi de hârtie, pe deasupra lor punem o prostire curată, apoi altă prostire îndoită în 4 şi trecută de-a cumerzişul patului, aceasta se va murdări şi se va puteâ înlocui cu alta. îndată ce a început durerile dintâi, temeea se va aşeză în pat, îngrijind a avea la îndemână apă caldă, după ce mai întâiu a fost bine clocotită, să- www.dacoromamca.ro 176 ALBINA pun şi spirt; va face dacă e cu putinţă şi un clistir cu apă caldă, şi va trimete îndată la moaşă. Când durerile se repet des, din 5 în 5 minute, naşterea este aproape; se va culcă pe spate, cu picioarele îndoite şi depărtate. Dacă moaşa n’a sosit şi copilul esă înainte de venirea ei, ne uităm să vedem dacă ţipă ; dacă n’a ţipat se leagă numai decât buricul cu un şiret curat, fiert în apă, formând un nod la 10 c.m., de pântecile copilului, apoi se pune al doilea nod la 2 c.m., mai sus, şi se taie între aceste noduri şi se ridică copilul de picioare şi de cap, se ia imediat, un şervet muiat în spirt sau rachiu, şi se freacă copilul pe corp, şi mai mult pe piept, încercând a’l aduce la viaţă. Dacă copilul a ţipat, se aşteaptă câteva minute până se leagă buricul. După prezentarea sau eşirea copilului, după 15—30 minute trebuie să iasă şi locul sau casa, moaşa va aveâ grija ca să easă toată, căc altfel pune pe lehuză în pericol de moarte. 3) . îngrijirea lehuzei. — îndată după naştere se ridică orice lucruri murdărite, şi se înlocuesc cu altele curate ; moaşa va face spălături cu irigatorul cu apă fenicată, se vor curăţi toate părţile murdărite, şi se vor pune cearşafuri curate. Lehuza poate mânca imediat după naştere, mâncând puţin şi bun, cum e zeamă de carne, lapte cu cafea, smântână, unt, ouă etc. Va trebui asemenea să doarmă, ca să se odihnească şi să se întremeze. Pe cât timp se formează murdării, se va schimbă foarte des lucrurile murdare. Lehuza va stă în pat cel puţin 10 zile. 4) îngrijirea copilului. — După ce a eşit copilul, i se spală îndată ochii, cu cârpă curată, muiată în apă feartă, şi mai răcită puţin, se scaldă în apă curată, se spală cu săpun peste tot corpul, se usucă bine, şi se înveleşte în scutice curate şi încălzite. Buricul copilului se înfăşoară cu bumbac curat sau cârpuliţe curate unse cu vaselină boricată dela spiţerie, şi se primineşte în toate zilele. Dacă nu se păzeşte cea mai mare curăţenie, dacă intră murdării la rana dela buric, copilul se bolnăveşte de brâncă sau de fălcariţă şi moare. Copilul Irebuie apoi înfăşat, cu picioarele puţin mai libere, şi de câte cri s’a murdărit trebuie imediat schimbat. Scuticile sau rufele udate de urină, nu trebuie numai uscate şi apoi a se servi iarăşi de ele, căci de aceea se bolnăvesc copiii de inflamaţii, de opăreală, de roşaţa pielei sau alte boale de piele. Copilul mic trebuie să aibă foarte multe cârpe şi scutice, a le schimbă forte des, şi apoi cele murdare strânse grămadă, spălate bine şi fierte, pentru cea mai mică udeală. Copilul mai trebuie scăldat cu apă căldicieă în fiecare zi; după două luni dela naştere nu-1 mai înfăşaţi, ci lăsaţi-l liber. Când îl culcaţi puneţi-1 mai mult pe partea dreaptă; când copilul se deşteaptă, lăsaţi-l pe spate. Lumina să nu bată numai dela o parte, schimbaţi-i poziţiunea. In leagăn sau covată să nu-1 legănaţi, căci îi vatămă sănătatea, şi îl învăţaţi cu obiceiu rău. 51 Alăptarea. — Orice mamă trebuie săşi alăpteze singură copilul ; laptele mamei este proprietatea copilului. Nici un lapte nu i mai bun ca laptele mamei pentru brana copilului. Un co- www.dacoromanica.io ALBINA 177 pil despărţit de mama sa, viaţa sa este în pericol, şi de aceea este bine că muma să îngrijească de copil. Orice femee care lăptează trebuie să îngrijească de pieptul ei, ca să fie cât se poate de curat, spălândul adesea ori cu apă caldă şi săpun, şi mai ales gurguiele şi înainte de a suge copilul şi după ce a supt. Să nu dăm nimic copilului să sugă, înainte de al pune la piept, cum se obicinueşte prin unele locuri cum e: ceai de romaniţă, apă de Hori, sirop de revent, apă zaharată etc, căci nu fac decât să dea •copilului colici. Este bine să dăm să sugă copilul chiar cel întâiu lapte al mamei, căci îi face eşire afară. Copilul trebuie dat, la piept să sugă după o regulă, iar nu de câte ori plânge, sau se trezeşte din somn, căci îi stricăm stomacul şi îl învăţăm şi cu obiceiu râu. Prima zi de la naştere îl punem la piept o singură dată, dându-i pe ambele ţâţe succesiv 5—15 minute; a doua zi de 3 ori, a treia zi de 4 ori; în zilele următoare laptele Tine mai mult şi începem a-i da la fiecare 2 ore ziua, şi la fiecare 4 ore noaptea. Sub nici un cuvânt, să nu-1 punem mai mult la ţâţă, chiar dacă plânge căci este pentru răul lui. Dela 5 luni se va rări cu datul la ţâţă, la fiecare 3 ceasuri, iar la 8 luni noaptea nu-i mai dăm ţăţă şi de această dată când începe a se arătă câte un dinte, putem să-i dăm pe lângă lapte şi puţină supă, griş cu lapte, tapioca, etc. Ori ce femee care lăpteaz trebuie să se ferească de a bea băuturi alcolice. O femee care alăptează trebuie să mănânce totdeauna aceia cu ce este deprinsă ea, dar sunt unele lucruri cari fac rău laptelui cum e: varza, usturoiul, ardeiul, piperul, scorţişoara, ciuperci, hrean, peşte sărat, pastramă, brânză, etc. căci produce copilului boale de piele cu mâncârime şi urdinare cu colici. Când prin mai multe împrejurări, mama nu poate lăptâ singură copilul, trebuie a căută o doică. O doică ca să fie bună trebuie ca să îndeplinească unele condiţiuni: să nu fie mai în vârstă de 30—35 ani. Femeile brune sunt mai de preferat, căci au un lapte mai bogat, şi mai nutritor ca acele blonde. Se va căută să găsim o doică cu o fizionomie deschisă, dulce, graţioasă, supusă, blajină, şi să nu fie prea grasă. Sânurile să lie bine desvoltate, fără semne, moi, dar sferice, piritorme, să nu atârne în jos. Dupe ce a supt copilul puind o picătură de lapte pe unghia degetului mare şi întorcând’o în jos dacă laptele nu cade jos e bun. Vârsta laptelui să se apropie pe cât e posibil de aceea a copilului, căci laptele la început este mai apos, şi mai târziu mai gras, mai untos; după, 13, 14 luni laptele se împuţinează. Atât doica cât şi mama care lăptează să se ferească de supărări, de emoţiuni şi plăceri mari, căci strică leptele şi îmbolnăveşte pe copil. Când în fine nu putem avea nici doică şi nici mama prin diferite înprejurări nu poate lăptâ, se poate nutri copilul cu lapte de animale: măgăriţă, capră, vacă, etc. Alăptarea cu lapte de animale nu va fi nici odată bună, căci este o diferenţă între www.dacoromanica.ro 178 AL1UNA laptele de femee şi laptele animalelor. Laptele animalelor nu va fi dat nici odată curat, ci amestecat cu apă zaharată, după următoarele regule : se prepară o apă zaharată, 50 grame zahar la un litru de apă, se fierbe şi se păstrează; se va amestecă din această apă zaharată cu lapte fiert, în diferite proporţii, după vârsta copilului: prima săptămână, lapte o parte, apă zaharată trei părţi; apoi prima lună, lapte o parte, apă zaharată două părţi; a doua lună, lapte o parte, apă zaharată o parte; a treia şi a patra lună, lapte două părţi, apă zaharată o parte; acincea lună, lapte trei părţi, apă zaharată o parte. După a cincea lună, laptele va fi curat, fără apă. Este bine de a prepară amestecul pentru o zi, toiul trebuie fiert ca să nu să înăcrească sau să aibă microbi lipicioşi (seminţe de boală). Modul cum trebuie hrănit copilul cu lapte de animale, cel mai bun mijloceşte cu linguriţa, biberoanele sunt foarte periculoase, mai ales acelea cari au tub de gumă lung. Se va dă prima zi vre-o 12 linguriţe de lapte amestecat după regulele de mai sus; a doua zi 10 linguri mari, a treia zi 30 linguri, dela a patra zi se va dâ câte 40 grame de lapte la fiecare dătătură. Dela a două zeci şi cincea zi, 60 grame lapte aproape, după a treia lună, fiecare dătătură va fi de 100 grame lapte. Să nu dăm nici odată copilului mai mult lapte, căci îi stricăm stomacul şi îl îmbolnăvim de diaree (eşire afară). 6) înţărcarea.— După un an—1 an jum. copilul trebuie înţărcat; nu este bine sâ’l înţărcăm nici prea curând, nici prea târziu, nici de odată, ci cu încetul, între 13 şi 18 luni, este cel mai potrivit. Iarna şi vara nu este bine pentru a înţărca copiii, căci se pot îmbolnăvi. Mai bine este primă-vara şi toamna. Când voim a înţărca un copil, trebuie cu încetul deprins la câte ceva de ale mâncării, ca supă, lapte cu griş, lapte cu şocolată, etc. şi a-1 face să se dezguste de ţâţă, ungând sfârcurile cu drojdii de cafea sau cu chinină. Un copil când merge bine trebue să sporească în greutate pe fiecare lună cel puţin cu 500 greme până în luna a 6-a, apoi cu 300 grame până la a 12-a lună. Când un copil are ferbinţeală, tuşă, diaree (treapăd) sau vărsături, atunci el este bolnav şi trebuie a chemă doctorul îndată-Dacă veţi urmă întocmai aceste sfaturi, copilul nu va aveâ nici colici, nici încueală, nici diarie. Să nu luaţi plânsul copilului ca semn de boală, îndată ce ţipă desfăşaţi-1, vedeţi-1 dacă nu e ud, dacă nu-1 strânge ceva, nu-l pişcă vre-un purece. Un copil trebuie vaccinat în cele dintâi două luni de la naştere. Di*. Const. An. Macri. Foltcşti-Covm-lui. — Cine se loveşte de pragul de sus, îl vede şi pe cel de jos. www.dacoromanica.ro ALBINA 179 Pelerinajul dela Mânăstirea Putna i)n ajunul zilei de 2 Iulie, plecarăm din Bucureşti cu trenul. Pe drum numărul nostru se mări cu pelerinii, cari porniseră din toate părţile ţării. A doua zi dimineaţa, ajungem la graniţă. Dincolo de vama Burdujeni, se desprinde o grădină ruptă din raiu, cum s’ar desprinde un trandafir rupt de tulpină. In staţia Iţcani, punem piciorul pe pământul Bucovinei, spre a merge la Suceava. înaintea noastră, pe clina unui plaiu, se întinde vechia capitală a Moldovei, cum şi-ar întinde un vultur aripile-i zdrobite peste puii săi ucişi. Din mijlocul oraşului, luăm drumul spre cetate. Prin praful, ce se ridică în urma pelerinilor, aşteptam să zărim ziduri uriaşe, înălţându-se falnic până la cer, ameninţând nuorii cu vârfuri ascuţite şi sfărâmând trăsnetul de porţi ghintuite ; şi tot mergând, doriam, ca de o dată acele porţi să se deschidă, lacătele dela temniţe să cadă, întunericul să iasă dintre pereţii mânjiţi de sânge, lumina să pătrundă din sala tronului într’a armelor, şi cu ea să pătrundem şi noi şi să nu ne deslipim de cuibul ţării Moldovei, până ce rugina n’ar începe să se deslipească de arme. Aşa gândiam, aşâ mergeam şi aşa voiam. De o dată un glas de bucium pătrunde văzduhul din spre cetate. Ne cheamă la arme? Inviat-a Ştefan-Vodă? Zorim pasul şi ne aruncăm privirea pe muchia unui deal. Şapte plăeşi cu plete negre pe spete, sună de o dată din buciume. Tot poporul ne priveşte din înălţime: Mai trăesc încă plăeşii lui Ştefan-Vodă! Dar glasul buciumului e duios, trist şi atât de dureros în cât nimeni nu-i răspunde decât glasul clopotelor dela biserici, care-i ţine isonul unui cântec de jale, ce se prelungeşte pe vale către ţara Moldovei: Ştefane, Ştefane Al nost’ tătuc, Doamne! Sunt ceasurile patru. Soarele străluceşte pe cer, pelerinii umblă printre ruine, dar soarele Moldovei porneşte pe al 401-lea an de când a apus şi numai răsare. Ajungem în vârful ruinilor. Din înălţimea lor, privirea se furişează de lacrămi şi se repede spre Suceava, dorind a stăpâni o clipă cetatea, care a stăpânit atâtea veacuri o ţară cu largi hotare. Dar de când vremea roade hotarele ţării Moldovei, s’au ros şi marginile cuibului moldovenesc. Braţele vitejilor au putrezit de mult. Numai braţele puru- www.dacoromanica.ro 180 ALBTNA rea deschise ale sfintei cruci îşi mai resfiră încă, din înălţimea bisericilor, razele sale mângâetoare asupra cetăţii mântuitoare a lumii creştine medievale. Sfânta cruce e semnul cel din urmă al bietului Român şi numai sfânta cruce a mai rămas neamului nostru de aci. Scoborâm printre ruine. Spre apus se deschide un locşor, ocolit spre răsărit c’o retezătură de zid, poligonală. Spre această frântură sfântă a ruinilor se apleacă steaguri sfinţite şi frunţi credincioase. Aci e altarul bisericuţei din cetatea bătrânilor voevozi ai Moldovei, unde ochiul provedinţei văzu născând credinţa, legea, neamul şi ţara celui mai glorios popor din veacurile credinţei creştine. De aci bătrânii voeArozi ai Moldovei sămănară întreaga ţară cu sfiinte lăcaşuri şi răsări raza crucii, care scrise pe cerul eternităţii numele Românilor cu slovele biruinţii lui Ştefan-Vodă. La 3 Iulie, pe la ceasurile 2 noaptea, plecăm din SuceaAra la Iţcani. La 4 luăm trenul spre Putna, însoţiţi de populaţia română din Suceava. In staţiunile următoare- încep a se urcă şi răzeşi de ai lui Ştefan-Vodă, înalţi ca bradul, cu braţe vânjoase şi cu minte sănătoasă. In ochii lor mari, urmaşii sângeroşilor învingători dela Dumbrava-Roşie mai păstrează încă cerbicia războiului, cu care ei ţin morţiş la datinile strămoşeşti. In mijlocul acestor frăţiori, calea ni se pare dulce şi drumul xişor. Ziua se îngână cu noaptea, precum se îngână în sufletul nostru fericirea de o clipă cu durerea de ani. O răcoare plăcută a dimineţei ne înviorează privirea, care colindă de-alungul plaiurilor prin dumbrăvile tăcute, până când aurora trandafirie se înalţă spre răsărit. Soarele îmbracă grădina Moldovei printr’o mantie purpurie şi pământul pare că arde în roşaţa razelor solare, cum arde sufletul românesc în flăcările nestinse ale dorului. Atunci livezile înflorite şi lanurile de grâu îşi scutură stropii de rouă pe faţa pământului, iar aburii răcoroşi ai dimineţei se ridică spre noi, ca şi cum ar vrea să ne spue durerea lui. Nici o palmă de pământ n’a rămas ne lucrată de mâna omului. Prin locurile cele mai nisipoase, cartofii cresc verzi şi mari, arătându-şi bobocii lor. La păşune es vite grase, boi cu coarne lungi şi vaci lăptoase. Carele ferecate pornesc la drum spre Putna. Ajungem la Rădăuţi. Trenul trece prin mijlocul oraşului înconjurat cu Arerdeaţâ. Străzile sunt largi şi curate, casele au grădini întinse. Oraşul numără 15.0000 locuitori. www.dacoromamca.ro ALBINA 181 Aci e necropola bătrânilor voevozi ai Moldovei, uncie ţărâna astupă oasele descălică torilor de ţară. Printre mormintele, cari se înşiră în vechia episcopie a Rădăuţului, se arată cele 7 morminte de piatră împodobite cu flori ale strămoşilor lui Ştefan-Vodâ. Mănăstirea Putna. In culmea măririi sale, viteazul Voevod şi-a adus aminte de oasele părinţilor săi. Şi, stropindu-le cu lacrămi, le-a aşezat pe flecare în lăcaşuri neperitoare. Toate aceste morminte au aceiaşi formă, aceiaşi mărime aceleaşi săpături şi şase din ele chiar aceiaşi dată de an-Aci zac oasele lui Bogdan I Voevod, ale primilor Muşă-teşti, ale lui Laţcu Voevod şi ale fiicei sale, Doamna Anastasia. Iată de ce nici Dumnezeu, nici vremurile, nici pietrile şi ci oamenii n’au uitat pe Ştefan-Vodă, cum nu şi-a uitat ţărina strămoşească. www.dacoromairica.ro 182 ALBINA Din Rădăuţi se urcă foarte mulţi Români şi o parte din pelerinii din România, sosiţi înaintea noastră prin Cernăuţi. Nici odată un tren din Bucovina n’a fost plin cu atâţia Români ca acum. Pelerinii scot pe ferestrele vagoanelor steguleţe tricolore. Sătenii din cale es de prin case cu copii şi cu neveste. Bărbaţii îşi descoperă capul, lăsând să se vadă un păr negru spălat de curând, după obiceiul românesc în zi de sărbătoare. Femeile poartă furca în brâu ca matroanele romane şi se înclină în faţa noastră. Mamele ţin prunci rumeni la sân, iar ei îşi întind mânuşiţele lor spre noi. O Doamne, cum i-am fi cuprins pe toţi cu Bucovina cu tot! Alături de noi merg şi şirurile de care. Românii sunt gătiţi ca în zi de sărbătoare, iar nevestele tinere par’că merg pe calea naltă după nuntă. Cele măritate poartă năframa de borangic alb în cap; fetele lasă să se vadă pe spate cosiţe aurii împletite cu panglicuţe tricolore şi împodobite cu flori de grădină. Portul femeilor seamănă cu al muntencilor din România şi Transilvania. Cusăturile pe altiţe sunt de diferite culori. Fiecare e condus de un pater familias, care calcă rar pe lângă boi, sau de un însurăţel de curând, care merge cu mândrie. Trenul urcă plaiurile din apropierea Putnei. Codrii încep să roiască de oameni. Munţii şi văile trimet plăeşii iui Ştefan-Vodă la mormântul lui să plângă în locul lor. Cât poate să cuprindă ochii în lung şi în lat, atâta şi mai mult, se ridică oameni din toate părţile şi scoboară cărările munţilor, trec codri şi ape, ocolesc hăgeşurile şi es la lumină prin potecile strâmte dintre lanurile verzi de holde. Şi cu cât privirea îşi aruncă braţele sale să înconjure cât vedem noi, cu atât braţele inimei se întind să coprinzâ cât dorim noi. Cine ar putea spune, de când codrii şi izvoarele Bucovinei n’au mai simţit atâţia fraţi de luptă şi de durere trecând printre ei? Poate dela moartea lui Ştefan-Vodă o singură dată a mai fost pătrunsă Bucovina de un singur vis de durere, dar atuncea lumea dormea. (Va urma) Al. T. Dumitrescu. •---- ------------------ Curăţitul şi albitul stofelor de lână. Se face apă cu săpun, în care se pune câte o lingură de făină de fiecare litru de apă. Se pune apa la foc şi se mestecă într’una. îndată ce această leşie s’a înfierbântat, se moaie stofa şi se freacă, ca orice rufă, cât timp mâna poate răbda fierbinţeala apei. Se clăteşte apoi în apă curată. www.dacoromamca.ro ALBINA 183 GUN6IÎKA 6G6A1^E;LG'R e lângă pregătirea ogorului, trebuie să ne îngrijim şi de puterea lui de a rodi, căci un câmp sărăcit şi sleit de toate puterile sale de rodire, nu mai poate să ne răsplătească nici odată munca, dăcă nu-i vom da înapoi acele părţi hrănitoare, pe cari sămânţa bucatelor le-a luat din pământ. Spre nefericirea noastră, trebuie să mărturisim, că toţi plugarii, fără să-şi dea seamă, singuri îşi risipesc avuţia de pe ogoare şi nu dă acestora ca hrană nici măcar paiele sau cocenii (strujeuii) rămaşi din ieslea vitelor, ci le aruncă prin şanţuri, astupă gropile cu ele, sau le dă foc. Trebuie să ne învăţăm şi noi a pricepe că bunioară unui lan de grâu, pentru a ajunge la deplina lui coacere, îi trebuie hrană, şi această hrană nu o găseşte decât în pământ şi dacă omul a hrănit ogorul său bine, l’a pregătit bine prin arături şi grăpături la timp, îi dă roade îndestulătoare; şi chiar în cei mai secetoşi ani, cum a fost şi anul acesta, tot se va scoate de pe un asemenea ogor de 3—4 ori sămânţa ; pe când un ogor sleit de toate puterile sale, bolovănos, rău arat şi negrăpat, primăvara oricât de timpuriu l’am semănâ, sămânţa aşteaptă mai întâiu să se scurgă apa de printre bolovani şi apoi să răsară. După ce a răsărit, creşte bine atât cât are hrana în corpul ei, iar mai departe îngălbeneşte şi încetează în creştere, pe de o parte pentru că pământul este sărac, iar pe de alta pentru că fragedele rădăcini ale noului fir născut, nu se pot degrabă înfige în bolovanii cei mari, apoi pe măsură ce primăvara trece, ploile dacă nu încetează, totuşi se răresc, şi pământul ce a fost abia sgâriiat pe d’asupra şi lăsat în brazde, chiar dacă ar mai avea din când în când câte’o ploaie, tot se usucă de soare şi vânt, mai ’nainte de a se scurge o parte din apă în jos, şi astfel slabul firicel al grâului, porumbului, etc. odată stingherit din creşterea lui, în-tr’un pământ sleit, este pierdut, şi în orice caz nu-şi mai ajunge rostul său dacă nu creşte la timp. . Din cercetări ştiinţifice s’a dovedit că bucatele spicoase sug din pământ de două ori greutatea lor în stare uscată (adică sămânţa, paele şi pleava), şi astfel plantele spicoase cari nu se mai schimbă de pe ogoarele noastre, sunt cele care au mai multă trebuinţă de hrană, dar cu cât cer mai mult cu atât rămân lipsite de hrană şi ele la rândul lor ne dau mai puţin. Cartofii cer mai puţin. Ei sug din pământ hrană 1*/* ori greutatea lor, în stare uscată. Mazărea şi măzărichea cosite îu stare verde, folosesc foarte mult pământului, prin faptul că ele sunt frunzoase, şi prin frunzele lor trag din aer multe părţi hrănitoare (azot) şi le înmagazinează în pământ. Trifoiul şi lucerna cosite în stare verde, iarăşi înbogăţesc pământul foarte mult (în azot), îl curăţă de burueni, îl înfoiază, etc. Trifoiul şi lucerna lăsate să se coacă pentru a ne da sămânţă, sleiesc pământul. Din aceste cercetări ale ştiinţei, tragem învăţămintele următoare : Să semănăm totdeauna după spicoase (grâu, orz, ovăz, etc.) trifoiu sau lucernă pentru nutreţ, care pe de o parte odihnesc www.dacoromamca.ro 184 ALBINA ogoarele şi le îmbogăţesc (in azot), iar pe de altă parte, şi cea mal îusemnată, trifoiul şi lucerna, ne va da o hrană bogată pentru vite şi având vite bune, vom putea ară bine ogoarele; apoi dela vite pe lângă munca lor vom aveâ gunoiu în deajuns, pentru ca să înapoem pământului ceeace ’i-am luat în fiecare an, căci am văzut mai sus că bunioară grâul suge din pământ de două ori mai mult decât cântăresc la un loc grăunţele, paele şi pleava uscate. Adică dacă un pogon de pământ care ne-a dat 1.000 kgr. sămânţă şi 3.000 kgr. paie şi pleavă, a avut trebuinţă de 8.000 kgr. părţi hrănitoare până s’a copt, şi noi suntem datori să dăm înapoi ogorului în întindere de un pogon 8.000 kgr. gunoiu în fiecare an, pentru ca ogorul să se poată ţine totdeauna în aceeaşi stare de rodii’e. Gunoiul de grajd foloseşte pământului din două puncte de vedere : 1) aduce pământului ceeace i s’a luat prin rodire (dân-du-i nutriment pentru vegetaţie); 2) îmbunătăţeşte pământul (ameliorează calităţile fizice ale pământului). Că gunoiul hrăneşte semănăturile, este uşor de înţeles; ca să ne încredinţăm cum gunoiul îmbunătăţeşte pământul (ameliorează calităţile sale fizice), să dăm o pildă. Dacă o bucată de postav ar fi muiată în grăsime şi ar fi întinsă pe pămât în arşiţa soarelui, oricât ar fi de puternic soarele, sub bucata de postav, tot se păstrează umezeală — chiar din rouă — şi postavul nici odată nu se usucă. Tot astfel este şi cu pământul gunoit, căruia totdeauna i se păstrează umezeala în anii secetoşi, şi cu atât mai mult ai cât este mai ţărânos şi adânc arat. Pământul fiind gunoit, poate să scoată din sânul său prin ajutorul gunoiului părţile hrănitoare pentru a da o viaţă bună semănăturilor, căci în pământ deşi mai sunt deosebit decât cel din gunoiul de vite, multe părţi hrănitoare (săruri minerale) pentru bucate, dar acestea stau întregi şi sunt fără nici un folos dacă ogorul nu coprinde humus, care păstrează umezeala şi amoniacul, prin ajutorul cărora părţile hrănitoare din pământ (sărurile minerale) se pot folosi. Humusul atât de bine făcător nu se poate câştigă decât prin gunoirea ogoarelor. Pământul gunoit se sfărâmă uşor, se frăgezeşte şi capătă o culoare închisă, se încălzeşte foarte uşor şi iarna ţine căldură, iar vara răcoare, sugând umezeala în ţărâna sa ca un burete poros. Primăvara totdeauna se deşteaptă din amorţirea lor sămănăturile de pe un ogor bine gunoit cel puţin cu 10 zile înainte şi acestea prinzând timpul unei ploi îşi asigură rodirea. Apoi se coc mai timpuriu ca toate cele lalte şi ne înlesneşte pregătirea ogoarelor pentru viitoarele sămănături şi tot deauna porumbul scapă de brumă pe ogoarele bine gunoite. Gunoiul de cal şi de oaie fiind uscat, iute şi cald, este bun pentru un pământ rece şi umed, căci el încălzeşte şi îl mai usucă. Gunoiul de vite cornute şi porci fiind mai rece şi umed, este bun a-1 da unui pământ uşor şi uscat, căci îl mai leagă şi-l face umed. Este însă mai folositor a se amestecă gunoiul de cal cu cel de vite cornute, căci se completează unul pe altul. Gli. Manolescu. www.dacoramamca.ro ALBINA 185 V, ALEXANDRI INTIM e curând a apărut un volum întitulat: V. Alexandri, Scrisori, către T. Maiorescu, I. Negru-zzi, Papadopol-Calimach şi Paulina Alexandri, publicaţie îngrijită de Jl. Chendi şi E. Carca-ieclii. NM ştiîi cine, a zis că adevăratul caracter al unui scritor trebuie judecat după epistolele sale familiare, şi a avut dreptate. Răsfoind volumul de care e vorba, vedem pe veselul Alexandri, cum îi zice Eminescu, că nu e tocmai vesel, el sufere de multe : de aerele ce’şi dau unii, de frig, etc, etc. Neapărat că aceste scrisori sunt un tezaur pentru acela care va studia înt’o zi pe poet şi opera sa. Noi, spre a dâ cititorilor o idee despre ele, vom reproduce câteva pasage mai interesante............................ - Astfel îmi vine mie să-ţi zic (lui Papadopol-Calimach) în-urma frumoasei serbări dela Curtea de Argeş. Ai citit negreşit descrierea ei în foile noastre, dar nimic nu poate să îţi dea o idee exactă de mărirea, de originalitatea acelei serbări săvârşite pe malul Argeşului, la poalele munţilor, sub un cer albastru ca în zilele de primăvară. Serviciul religios al sfin-ţirei Bisericei restaurate a fost maestos şi perfect; purtarea poporului adunat într’o gloată de 20.000 oameni a fost demnă de timpurile acele de credinţă în cari strămoşii noştri săvârşeau faptele urieşe în numele Domnului. Regele a făcut un discurs de toată frumuseţea şi de un înalt caracter politic, discurs întrerupt prin mii de glasuri entusiaste cari strigau ura. -Scena se petrecea în capul scării, Regele şi Regina apărând poporului în uşa Bisericei, şi având sub ei înşiraţi pe treptele scării, Episcopi şi preoţi în veşminte aurite. După rostirea Regelui şi răspunsul Ministrului de Culte, am citit în gura mare oda ce compusesem pentru această ceremonie religioasă, şi pre cât mi s’a spus, a produs o mare impresie. Ce să’ţi mai spun? Biserica lui Neagoe şi a lui Meşterii Ma-nole e o minune aşa cum a restaurat’o d-1 Leconte de Nouy; pe platoul unde-i aşezată se pare o sculă nestimată, pe pământ din cer picată. • La întoarcerea mea aice am compus şi legenda sfinţirei acelei lavre admirate de toţi streinii, miniştrii plenipotenţiari. Ea se înfrăţeşte cu legenda lui Meşter Manole şi va apărea într’un album minunat pregătit de d-1 Sturdza. «Gândul meu e să plec poimâine, Miercuri; să şed două sau trei zile la Bucureşti, şi în sfârşit să-mi iau drumul spre casă pentru ca din sânul ei să mă îndrumez spre Paris, trecând prin Berlin. www.dacaromamca.ro 186 ALBINA «De-a fi să nu te văd înainte de plecare, îţi trimet multe îmbrăţişări. V. Alexandri . Sfinţirea Episcopiei Argeşului, ce a avut loc la 21 Octomvrie 1886. Vorbind în o altă scrisoare despre locuinţa sa iubită dela Mirceşti, zice între altele: «Sărmanul bordei! Mult e drăgălaş, chiar pus în comparaţie cu castelurile cele mai feerice. In el mă simt ca într’un calup potrivit cu talia şi cu gusturile mele; în el am lucrat pe Despot, Fântâna Blanduziei, Ovidiu, Pastelurile, Legendele, Dumbrava Roşie, ete. şi sunt dar legat de zidurile lui prin numeroase suveniri, scumpe inimei mele. Aci duc o viaţă cât se poate de plăcută într’un lux regal, in compania cea mai strălucită____ dar vorba ceea: apa la matcă şi Românul la ceapă». www.dacaromamca.ro ALBINA 187 La 1874 Iunie 27, poetul V. Alexandri scrie d-lui T. Ma-iorescu, numit de curând ministru al Cultelor, următoarea epistolă dela Mirceşti. (1) Ea e un importat document istoric din care se vede starea Teatrului de acum treizeci de ani: «Iubite d-le Maiorescu, vă mulţumesc înainte de toate pentru înlesnirea ce aţi făcut lui Millo, acordându-i două zile pe lună pentru reprezentaţii, în Teatrul cel mare. Dorinţa lui este astfel satisfăcută, fără nici un prejudiţiu pentru direcţie care se va bucură de subvenţia teatrală, şi publicul va rămânea mulţumit de concurenţa ce-şi vor face ambii directori pentru a se întrece în alegerea repertoriului şi în ese-cutarea lui. «Pentru anul acesta nu este alta de făcut, dar pentru viitor eu cred că ar fi prea necesar de a se luă alte dispoziţii privitoare la progresul artei dramatice române: Noi avem direcţii de teatruri cari se preocupă numai de exploatarea publicului: Avem diletanţi ce se cred şi se zic artişti, şi cari nu au cea mai slabă idee de artă ; avem Conservatoriu de declamare fără profesori capabili de a creeâ elevi... într’un cuvânt avem de toate, împodobite cu titluri mari, cu etichete sonore, dar în fond nu avem nimic care să fie la înălţimea numelui pompos ce poartă... Cum să facem darea să avem un Conservatoriu cu profesori, un teatru cu artişti? Iată opinia mea : «Dela anul viitor, subvenţia teatrală în loc de a fi dată exploatatorilor de scenă română, va fi consacrată la educarea artistică a patru tineri, aleşi dintre elevii Conservato-riilor, sau dintre elevii altor şcoli. Aceşti opt fenicşi, luaţi atât din Moldova, cât şi din Yalachia, vor fi trimeşi la Paris şi încredinţaţi unui artist de renume, precum Got de le Theâlre Frangais (care este îu strânse relaţii amicale cu fratele meu). Ei vor primi acolo lecţii de artă dramatică, vor asistă la reprezentaţii din diverse teatruri, vor jucâ însuşi pe scene înadins destinate pentru elevi, şi după un timp de trei, patru sau cinci ani, vor reveni în ţară ca să formeze sâmburele unei bune trupe române. Totodată, jucându-se şi apreciindu-se talentele lor vor fi numiţi profesori şi profesoare de declamare la Conservatorii. «Astfel, şi numai astfel vom puteâ dobândi o trupă serioasă care să fie pătrunsă de importanţa carierei artistice şi să inobileze scena română. Trupa fiind bună şi bine condusă, piesele bune nu vor lipsi, căci autorii compun (? Alex.) opere potrivite cu interpreţii scrierilor dramatice: On ecrit le Tartuffe pour le theâlre frangais el Tabarin pour le Iheâtre dela foire,(2), zicea St. Marc de Girardin. (1) Autograf inedit. Manuscrisele Academiei Române. (2) Se scrie piese ca «Tartuff* pentru «Comedia Franceză» şi *Tabarin* pentru teatru de bâlciu. www.dacoromamca.ro 188 ALBINA «Aşâ dar pe timp de cinci ani, liber fiecare de a exploata teatrul, însă fără subvenţie, subvenţia având o altă destinare decât aceea de a încuraja paiaţeriile actuale; Conservatorul de declamare va fi închis, fiind că lipsit de profesori, nu poate produce nimic folositor; cât pentru cel de muzică, trebue menţinut. «Iată în puţine cuvinte, iubite d-le Maiorescu, opinia mea asupra teatrului nostru». V. Alexandri Propunerea poetului Alexandri s’a admis în parte. De atunci s’a luat obiceiul de a se trimete artiştii mai buni în lunele de vară la Paris spre a studiâ roluri importante cu artişti vestiţi dela«Comedia Franceză», care este teatrul cel mai mare din toată lumea. I). Teleor. îngrijirile ce trebuiesc date la creşterea şi prăsirea Cailor Învăţătorul. — Bine v’am găsit sănătoşi. Sătenii. — Bine aţi venit. învăţătorul. — Ei, ţineţi minte unde am rămas cu convorbirea noastră? Sătenii.— Da, v’aţi oprit la trunchiu, la corpul calului. învăţătorul. — Aşâ este. Ştiţi că am potrivit calul, cu o locomotivă, la care roatele ar ti înfăţişate prin picioare, iar cazanul prin trunchiu. Am vorbit de roate, să ne ocupăm acum de trunchiu, să vedem cum trebuie el să fie făcut, pentru ca o eapă sau un armăsar, să poată fi buni pentru muncă şi pentru prăsilâ. La locomotivă nu este aşâ, că pe lângă cazan, avem de desubtul lui focarul, cuptorul, în care se bagă lemne, ţiţeiu sau cărbuni, cari arzând încălzeşte apa din cazan, schim-bândo cu încetul în aburi fierbinţi, a căror putere pune în mişcare roatele. Ce se petrece: lemnele arzând produc căldură; apa ia din căldura focului şi se schimbă în aburi fierbinţi, aburii învârtesc roatele, pierzând din căldura şi din tăria lor, deci roatele se mişc întrebuinţând căldura aburilor, aşa dar căldura produce mişcarea. Ion Uşurelu.—Toate bune, daria corpul calului care este cuptorul şi care e cazanul? învăţătorul. — Ascultaţi numai deocamdată, ca să puteţi înţelege, aceia ce voesc a vă tăinui. Calul, de fapt ca ori-care alt animal, mănâncă, introduce nutriment: fân, pae, iarbă, greunţe, etc., în corpul său, sau mai bine în stomacul şi în intestinele (maţele) lui, unde ele sunt cu totul transformate, amestecate, mistuite. Din intestine, parte din acea mistuială se suge, se înghite prin pieliţa www.dacoromanica.io AI.KINA 189 din nâuntru a intestinelor şi mai ales prin o mulţime de t'oatre subţiri firişoare cari se găsesc pe ea, trecând apoi în sânge. Cunoaşteţi că sângele este un lichid care curge prin tot corpul animalului, prin o mulţime de ţevi, mai mult sau mai puţin sgârcioase, dintre care unele groase, ca acelea din apropierea inirnei, altele mai mijlocii, ca acelea ce trec prin ficat, şi altele cu totul subţiri, dintre care unele zise capilare, nici nu se pot vedea, decât cu microscopul, cu ochianul. Aceste din urmă sunt răspândite în toate părţile trupului, ducând sângele astfel pretutindeni. Te crestezi din întâmplare cu un cuţitaş la un deget, îndată dă sânge, în asemenea caz capilarele pielei şi a părţilor de sub piele, sunt acelea cari s’au tăiat, şi din ele esă deci sângele. Ion Urs. — Eu, ca potcovar, ce să zic, slobod deseori sânge din talpa calului sau a boului; strivesc odată, şi numai decât curge sânge, nu văz nici o ţeavă, poate că pe capilarele acelea, le tae stricneaua şi din ele picură sângele. Stan Bărbierii. — Când las sânge la braţe sau în alte părţi, taiu o vână groasă, cam ca pana de gâscă şi numai decât sângele începe a şiroi. învăţătorul.— Şi unul şi altul aveţi dreptate : unul tae în totdeauna caoilarele, altul o ţeavă groscioară, o vână. Dar să revenim la ceia ce ne interesează. Din intestine am spus că trece în sânge, o parte din conţinutul lor, preparat din alimentele de care s’a hrănit animalul. Prin urmare sângele este format şi din părţi, care ’şi-au obârşia, pentru animale, în fânul, paele, greunţele, apa, etc., pe cari le-au introdus în corpul lor, aşa că animalul mâncând, pe lângă că îşi astâmpără foamea, dă sângelui, fapt principal, părţile trebuincioase formării lui. Aceste părţi ale sângelui, luate din intestine, după ce mai întâiu trec prin ficat, sunt duse prin anumite tuburi sau ţevi la inimă, de unde apoi sunt gonite către plămâni—bojoci. Aci sângele şi deci şi zisele părţi, vin în atingere cu aerul pe care animalele ca şi omul, îl introduce în plămâni prin respiraţie; dela aer sângele împrumută un gaz zis oxigen, dând afară un altul zis acid carbonic, care se răspândeşte în locuinţa în care trăeşte omul sau animalul. Acest gaz din urmă, acidul carbonic, este foarte vătămător; el cu cât se îngrămădeşte mai mult într’o sală, într’un grajd, cu atât omul sau animalul resuflă mai cu greu, şi dacă nu se ia măsuri pot să moară. Uite aici, în sala asta. unde suntem adunaţi, dacă am închide ventilatoarele, adică moriştele acelea dela ferestre, şi am strânge bine uşa, am vedea că după câteva ceasuri, nu am mai putea răsufla, ne-am înăbuşi, clin pricină că din aerul din sală, s’ar luă mereu prin respiraţia noastră, oxigen, înlocuindu-se prin gazul vătămător zis, acid carbonic. www.dacaromamca.ro 190 ALBINA Nicolae Ion. — Cum este oxigenu ăsta, domnule învăţător, fii bun şi ne desluşeşte, ca să putem pricepe mai bine. învăţătorul — Pe lângă corpurile văzute cari ne înconjoară, sunt altele cari nu se văd, de esemplu aerul. Fără mâncare, şi chiar apă, omul sau dobitocul poate trăi o zi două sau şi mai mult, fără aer însă el într’o clipă este pierdut. Astupându-ne la gură şi nas, suntem numai decât ameninţaţi a dă ortu popii. De ce oare aceasta, decât pentru motivul că nu se mai lasă a se duce aerul către plămâni. Priviţi ventilatoarele dela geamuri, cum se învârtesc, ei bine această mişcare a lor se face de aerul din sala noastră care ese prin ele, intrând în schimbu lui, altul curat din afară. Aerul este format dintr’un amestec de alte două gaze; dintre care unul este oxigenul. Acesta are însuşirea de ase uni cu o mulţime de corpuri. Aşâ, de exemplu, ruginirea fierului, este datorită lui. O bucată de fier ruginită este mai grea, ca mai înainte de a se rugini. Rugina nu este altceva decât o unire a oxigenului din aer, cu fierul. Această se face producându-se căldură ; cum însă ruginirea se face încetul cu încetul, şi căldura se produce tot astfel, aşâ că noi nu o putem simţi cu mâna. Când aerul intră la plămâni oxigenul lui şi aci se uneşte cu parte din sânge. Această combinaţiune se însoţeşte asemenea de căldură. Din plămâni oxigenul este purtat cu sângele în toate părţile corpului. Va urma Irimia Popescu. McdioYctorinur. ---Og>î)^ Contra păduchilor şi râiei la vite.—Mâncărimile calului sunt datorite în general păduchilor şi râiei; in' orice cas, doftorie este a-ceiaşi, cu diferinţa, că trebuie stăruit mai mult asupra tratamentului râiei, pentrucă insectele sunt mai mici şi înfipte mai adânc în piele. Să se frece cu săpun gras ordinar şi cu puţină apă, partea bolnavă, seara, să se lase aşâ săpunul pe piele toată noaptea ; a doua zi, să se spele cu apă conţinând 30 grame sulfat de potas la 1 litru de apă caldă. Să se repete spălăturile de 5—6 ori în timp de o săptămână. Să se puie calul la muncă şi să i se dea în ovăz cât va dăinui tratamentul, 1 gram de acid arsenic pe zi. Pentru vacă sau bou, una sau două spălături cu aceeaşi apă vor fi de ajuns pentru a o scăpa, mai cu seamă dacă se poate să se priponească sau să meargă liberă la păşune. Arsenic nu e iertat să se dea la vitele cornute. In grajdul vitelor să nu se culce nici găini, nici porumbei. www.dacoromamca.ro I ALBINA 191 Al Vlll-lea ari al "Revistei „Albiaa." Se începe al Vlll-lea an al revistei «Albina» cu «Tot înainte». Acest «Tot înainte» cuprinde munca încununată de succes a unui mănunchiu de oameni cu durere pentru sătean şi cu dor de a’l ridică din starea în care se găseşte, căutând din ce în ce mai mult a face îmbunătăţiri revistei şi aceasta în vederea nu numai a existenţei revistei ci şi al progresului ei. Vă mărturisesc sincer, că cu toate că se găsesc unii să facă obiecţiuni acestei reviste, mie îmi foloseşte şi ca om şi ca învăţătoare, folosind asemenea şi sătencilor în mijlocul cărora trăesc. Trebuie să explic următorul lucru: sunt încredinţată din practică, că învăţătoarea are de lucrat foarte mult pentru sătence, putând să influenţeze mult asupra lor. Adevărata menire a ei este: nu numai educaţia şi instrucţia copiilor din şcoală, ci şi luminarea mamelor şi surorilor copiilor. In viaţa sătencei — observând-o în totul ei — găsim a-tâtea greşeli şi porniri dăunătoare, cari îşi au începutul în timpurile noastre — avem bătrânele cari păstrează încă din vechile calităţi strămoşeşti — în cât ar fi o nepăsare de condamnat, dacă învăţătoarea ca femee mai luminată a satului ar stă în neactivitate, necăutând să îndrepte pe calea cea adevărată paşii greşiţi ai populaţiunei femenine săteşti. Tăria acestei covingeri m’a hotărât ca întreaga iarnă să fie sacrificată pentru sătence şi astfel am înfiinţat şezători. Şi eu am ca dovizâ «Tot inainte», nu numai ca să zic că fac şi eu şezători; ci a le face astfel ca săteanca să le cunoască folosul căpătând cunoştinţe cât mai mari. Pe mine şezătoarea mă preocupă mult. Aşa fiind pentru o şezătoare consult cărţi, reviste, de cari am la îndămână, alegând ce cred că e mai bun şi mai de folos sătencei. Dela nici una nu folosesc mai mult ca dela revista «Albina». Aceasta o probează alăturata programă a şezătorilor ţinute cu sătencile satelor Cristeşti şi Hereşti, jud. Suceava, în iarna anului şcolar 1903—1904, din care se vede că am folosit articole întregi. «Albina» pentru mine e mâna cea dreaptă. E o prietenă cu folos ce-mi scuteşte multe ore de neodihnă şi lucru. Sătencile înţeleg foarte bine articolele, punând în practică cele spuse. Acestea le comunic, nu ca reclamă ci ca prinos de mulţumire şi ca datorie către Onor. Comitet al acestei reviste, printre care se numără şi mult stimatul şi neuitatul meu profesor de Pedagogie, d-1 P. Dulfu. Tot înainte!..... Maria Gli. Ţintiiă Inv&ţ&toare Cristeşti-Suceava. www.dacaromamca.ro 192 ALBINA ALBINA 19o P R O Şezătorilor săteşti ţinute la şcoala din Cristeşti, Judeţul Suceava, de către Noemvric, Decemvrie, Februarie 1 Timpul când s’au ţinut şezâtorile. învăţăturile, sfaturile, distracţiile j LUNA Conferinţele ce s'au ţinut Istorioare, poesii şi sfaturi morale Basme ■■ ■ »■ . » : 1903 Octomvrie 28 7—11 p. m. La şcoală. 2) Despre curăţenie. însemnătatea ei şi mijloacele de întreţinere. 1 .. Discuţii între învăţătoare şi sătence, privitoare la chipul cum trebue să deprindem copiii, să se poarte cu bătrânii. 4) Cei doi lucrători. Poezie recitată de 2 eleve. 7) Povestea mamei, istorioară morală, spusă de o elevă. OlJFnta săracului cea isteaţă 2 ti Noemvrie 28 G—11 p. m. n 2) Despre îngrijirea copiilor 7) Cel d’intâiu rachier. 8) Despre economic. 0) Neamurile la Dumnezeu. 10) Laudu ţiganului. 5) Despre nemulţumire, poez. 4) Cu vitele se scoate sărăcia din casă 3 » Decemvrie j« 7 — 11 p. m. » S’ajucat piesa de teatru: „ Cum s'a iscodit rachiul,,; şcolii sub conducerea d-lui învăţător Gh. Ţintilă; 4 a •ml 11 ” ’ p. m. a S’a urmat acelaş program ca şi la26/12 1903. La aedstă ;> 1901 Februarie 12 7-ioy2 p. Dl. » 1) Omul e omnivor. 2) Oxid de cărb. 3) Marea descoperire a dr. Mencinicov. 4) Despre rachiu. 5) Dispreţul hranei G) De ce nu lucră femeile Vinerea. 7) Şerpi cari prind şobolani 8) Porcul fermecat. i G a n 17 7—12 tt 2) Despre râie Cauzele ei şi mijloace de vindecare. 8) Cu lelea Safta. Poezie recitată de o elevă. 4) Măritişul. 7) Despre învăţătură. 8) In gura lupilor. 9) Cuvinte despre sfârşitul lumei. 10) Despre dorobanţii noştri în răsboiul independenţei. 1) Voinicul col cu cartea în mână născut. 7 a a 26 7—12,20 p. m. •* n 6) Pojarul sau coriul. Cauzele şi mijloacele dej vindecare. 2) Prin judecaţi. Dialog în versuri spus de doi elevi. 3) Arbori, cari produc pune. unt şi lapte. G) Doamna lui Neagoe-Vodft. 7) Despre iuţeală. 1) Comoara lui Pinţea. 8 a Martie 3 67,-11,40 p. in. n 5) Copii sănătoşi se nasc din părinţi sănătoşi. 2) Chiva. Dialog în versuri spus de o elevă şi un elev. 3) Crima beţivului. î) Hoţul împărat. 9 a 12 7—12 V* a 1) Ce este oftica cum se înlătură! 2) sfatul nevestei. Poezie recitată de o elevă. 3) Nu speriaţi copiii. 4) 0 principesă muncitoare cu ziua. 5) Femeia beţivului. G) Norocul e orb. 10) Amintiri de Creangă 6) Danilă prepeleac. 10 i, n 17 V a 1J Păstrarea sănătăţii prin apă 11) Darea de sd-măa şezătorilor de către subsemnata. 12) Cuvântarea d-lui Revizor şcolar. 3) Păsări călătoare. 8) Copiii răi şi obrznici. 4) Gazda norocului. 5) Povestea M. Domnului, recitată de o femeie. Aşezarea programei şi executarea ci s’a făcut de către subsemnata. Corul a fost condus de NB. S'a însemnat cu 1, 2, 3, etc. ordinea după care au urmat subiectele. «RAMA Doamna învăţătoare Mar ia Gh. Tintilă, în cursul lunelor: Octoiuvrie, şi Martie anul 1903/904. numărul asistentelor şl ocupaţiunea lor in timpul şezătorilor. Sfaturi practice Dis,ractii’ Kî?ri- ca"tice- jocuri Numărul asistentelor Ocupaţiunea asistentelor in timpul şezătorilor Mijloace de desin-fectare 1 Cântece: 1) Imnul Regal. 3) Hora ostaşilor Români. G) Bravi ostaşi. 8) Carol, Carol. 10) Deş-toaptă-te Române. 5) Ghicitori: aluna, cartoful, barba, capra, cercelul. Femei 12 Fete 13 Elevele şcolii. . 20 Total . . . 45 Torsul Cusutul cu arnici împletituri 11. a) Contra negilor b) Mijloace do vindecare şi preîntâmpinare a boalei păsărilor de curte, numită „holera găinilor" 1) Cântece: J) Imnul Regal. 2) Hora ostaşilor. 3) Carol. 12) Ghicitori : apa şi ghiaţa, balerca, ceaunul, furca şi fusul, cântarul, nuelile tăiete, furca, drumul şi cărarea. La urmă jocuri: bora şi sârba. Femei 15 Fete .24 Elevele şcolii. . 23 Total ... 92 Torsul Cusutul împletituri Cântice patriotice; Jocuri : hora şi sârba. întregul program a fost executat de elevii ajutat fiind de subsemnata. Număr considerabil de sătence şi săteni şez. s’a făcut listă de subscrip. pentru cumpărarea unei cortine, strângându-se lei 13,80 9) Contra păduchilor la vite. 10) Curăţenia 11) O anecdotă contra tutunului. Ghicitori. Femei 13 Fete 7 Elevele şcolii . . 18 Total . . . G8 Torsul Depănatul 11) Contra aprinderii gazn'ni. 12) Stârpirea omizilor. 13) Chip de a scăpă de beţie. 14) Mijloc de a se trezi din beţie. 6) Cântece: 6) Fraţi Români, 6) Din Carpaţi. Femei 28 Fete 16 Elevele şcolii . . 25 Total. . . 68 Torsul împletituri. Cusutul 3) Întrebuinţarea funingine!. 9) Poalele găinilor şi lecuirea lor. 10) Apărarea pomilor dc viermi. 11) Ghicitori: A dam şi Eva, sfecla, plugul şi piuliţa, varza, vatra, pirostiile, ceaunul, apa, făina, cornul, culmeal. Femei 16 Fete . . .... 20 Elevele şcolii . . 14 Total ... 49 Torsul. Depănatul. Cusături naţionale, împletituri de ciorap 4) Pentru copiii cari varsă şi au urdinare. 6 îngrijirea pomilor. 7) Cum aflăm laptele curat. 8) întrebuinţarea albuşului de ou. 8) Pentru ouatul găin. 10)Con-tra păduebior de lemn. 11) Ghicitori: degetele mânii, cana, cacadârul, dinţii, stâlpii la hornl, pălăria, pepenele,ure. chile, nasul, scroafa şi purceii. Femei 17 Fete 16 Elevele şcolii . . 20 Total... 63 Torsul. Depănatul. 7) Mijloc de a alege unt bun şi mult. 8) Un leac cu miere Ghicitori. Femei 4 | Fete 11 Elevele şcolii. . 6 Total ... 2o Torsul şi cusutul. 2) Sfaturi date de d-1 [ Revizor şcolar. 7) Despre darurile urzicilor. 9) Spftlarea rufelor. 10) Contra guturaiului i 6) Ghicitori. Jocuri : hora şi sârba. Femei .... • . 18 Fete...........18 Eleve şi elevi • . 34 Adulţi.........6 Total... 76 Torsul. d-1 învăţător Gh. Ţlntilâ, executând cântecele pe două voci. învăţătoare, Maria Gh. Cristeşti-Suceava. Tintilă www.dacoramamca.ro 194 ALBINA Din viaţa lui Cogălniceanu. Ju vre-o câţi-vâ ani după lovitura de stat prin care s'au împroprietărit ţăranii şi s’au pus la cale toate legiuirile de atunci încoace, alt partid ajungând la putere, face o nouă alegere de deputaţi. Lui Mihalache Cogălniceanu îi vino gust ca în noua Cameră să fie ales deputat de ţărani. Gustul lui Mihalache eră nediscutat. Aşâ vrea el!..... îşi propune, cu 24 ore înainte de vot, canditatura, pe neaşteptate la Turnu-Severin. Oamenii stăpânirii turbează şi asvârlă asupra lui Cogălniceanu cele mai mari ponosuri. Ţăranii, cari nu cunoşteau şi nici nu ştiau cine e Cogălniceanu, vociferează şi strig: «Nu vrem pe Cogălniceanu, să plece, să se ducă, nu e cinstit, nu ţine cu noi!....» Furia lor e mare. Stăpânirea se bucură. Cu o jumătate de ceas înainte de votare, Mihalache Cogălniceanu, vine la locul de votare în mijlocul poporului gălăgios care neştiindu-1 şi necunoscundu-1 nici nu-1 bagă în seamă, se plimbă, ascultă toate şi-şi zice: «Au dreptate ! — Dar, el având credinţă că din neştiinţă şi din pâră, i-se aduc acele ponosuri, ia un scaun şi binişor, tacticos, liniştit, se urcă sus şi grăeşte cu sânge rece alegătorilor cărora le cerea votul de încredere: — Oameni buni şi fraţilor !.... (Toţi ţăranii se uitau la el să vadă ce le spune). Ştiţi voi cine e Cogălniceanu, care vă cere votul vostru de încredere? — Nu-1 ştim, nu-1 voim.......răspund ţăranii. — Rogu-vă fiţi liniştiţi, căci aici se cade dragii mei să respectăm legile care ne garantează persoana, libera cugetare şi adunarea. Eu sunt Cogălniceanu !...... (Ţăranii se uitară la el cu gurile căscate). — Dragii mei! Dacă eu nu voi fi vrednic ca să am încre- derea voastră să nu mă alegeţi. Dar cată să vă spun şi eu, ce-am făcut pentru voi când eram Prim-Ministru !......... (Ţăranii se uitau unul la altul cu mirare). — Vedeţi voi aici decretul aista Domnesc prin care vouă vi-s’a recunoscut dreptul la viaţă, la cetăţenie, prin care vi-s’a dat şi pământ? — II vedem boerule........răspund ţăranii înveselindu-se. — Ştiţi ce zice ? — Nu ştim boerule! — Ascultaţi-1 !!! Şi Mihalache Cogălniceanu citeşte ţăranilor revoltaţi împotriva sa, Decretul Domnesc din 1864. (Ţăranii numai pot de bucurie). www.dacoromanica.ro ALT5ÎNA 195 — Vedeţi aici iscăliturile aiestea? Aici eu am fost acela care am iscălit alături cu Domnitorul ca Ministru şi am stăruit pentru voi !!..... Dacă socotiţi ca să mă bucuraţi cu încrederea voastră, bine, să mă alegeţi cu aceiaşi dragoste —cum eu am pentru voi—; dacă nu, fiţi liniştiţi dragii mei, şi alegeţi pe cine voiţi! Eu nu mă supăr!....... (Ţăranii venindu-şi în fire întreabă:) M. Cogălniceanu. — Tu eşti Coconu Cogălniceanu ? Ăla de care s’aude că a făcut atâtea şi atâtea pentru ţară ? — Da. eu sunt! le răspunde Cogălniceanu foarte liniştit. — Ura !!!... răsună piaţa, răsună curtea, răsună întreg Turnu-Severin. Să trăiască Mihalache Cogălniceanu, coconu Mihalache, care ne-a dat pământ şi care ne-a scăpat Ţara din toate primejdiile şi nevoile!..... Ur-r-r-a-a-a !! Să ne trăiască, să ne trăiască ! !.. Şi ţăranii fac o gălăgie de se clătina întreg Turnu-Severin, întreg Mehedinţii. Mihalache Cogălniceanu este ales deputat de întreaga ob-ştie a Mehedinţului, obştie care cu o jumătate de ceas înainte îi era protivnică. Aşa ştiâ Cogălniceanu, şi aşâ ştie poporul să răsplătească pe .aceia care, în toată viaţa, au cugetat şi au lucrat pentru ţară. Marin M. Ţiculescu. *--------------lnvăţfttor în Vlaşca. www.dacaramamca.ro 196 ALBINA 0000003000*130 000000000000000000000030000000000000 Activitatea societăţii „5teaua“ Dela întemeiere şi până acum, Societatea a tipărit în broşuri decâte 90—126 pagine, următoarele lucrări: No. 1. Din Ţara Basarabilor, (Je G. Coşbuc.— Rezumat al Istoriei noastre naţionale dela colonizarea Dacilor până la răs-boiul pentru neatârnare din 1877—78. No. 2. Foloasele. învăţăturii, de P. Dulfu. — Descrierea stării de azi a sătenilor noştri în asemănare cu a celor de prin ţările apusene şi mijloacele de îndreptare. No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. D. Sperantia.— Povestire instructivă. No. 4. Grădina de legume, de Ion Hăşeganu.— Tratat de grădinârie. No. 5. Medicul poporului, partea I, de Dr. I. Felix. — Poveţe practice de igienă. No. 6. Avem cai ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu.— Spicuiri din Istoria şi Literatura naţională cu îndemnuri pentru săteni la învăţătură. No. 7. Medicid poporului, partea II. de Dr. I. Felix.—Poveţe pentru păstrarea sănătăţii. No. 8. Biserica ortodoxă română, de I. Mihălcescu şi V. Puiu.—Explicaţiuni asupra slujbei şi lucrurilor bisericeşti. No. 9. Ştefan cel Mare, de Al. Lăpădatu.— O scurtă povestire populară a iaptelor neuitatului voevod. Fiecare cărticică are numeroase gravuri, toarte bin isbutite şi potrivite textului. In anul curent societatea a mai dat la lumină portretul M. S. Regelui, înainte de serbarea dela 10 Maiu, şi portretul lui Ştefan cel-Mare, cu prilejul aniversării a 400 de ani dela moartea strălucitului voevod. Pentru acesta din urmă a avut concursul binevoitor al Ministerului de culte. Portretul M. S. Reginei e în lucru şi va eşi de asemenea în curând. Afară de acestea, conform statutelor, societatea a acordat mai multe premii la diferiţi autori, cari au publicat scrieri folositoare, mai ales pentru popor. 4VL u. 1 ţ xx m i r i D-l agent sanitar B. Tomescu, aduce viile sale mulţumiri domnului I. Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei, pentru bunăvoinţă ce a avut de a dat la Infirmeria Cercului Lipov, judeţul Dolj, suma de 200 lei. şi medicamente în valoare de 100 lei. Posta Administraţiei » J D. Galeriu. Răcătău. Bacău. — Despre cea dela Buzău nu ştim nici noi, cea dela Râmnicu-Sărat s’a amânat din nou. Const. D. Dima, Pietrarii de sus Vâlcea.—Acelaş răspuns. ©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©cec©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©©© www.dacoromanica.ro ^ ^ ^ + ''^—-^■^h—^~W Nasturi 12.96, 13.96, 14.95. 15.96. 12.96, 13.96, 14.96. 13.96, 14.96, 16.95. 12.95, 13.95, 14.96- 13.95, 14.95, 16.95. Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.96, 12.95, 13.96. » » » > Botoni » 11.96, 12.95, 13.95, 14.95, 16.95. * » Colori » » > 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. * Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » 5.96, 6.95, 7,96, 6.95, 9.96. Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabjilos de eftiue In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacd, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. ______________________________ » Bărbaţi > 2.95. RupCndu-se la încercare, se dă altă pereche. 7.95, 8.95, 9.96. 6.95, 6.95. 6.96, 7.95, 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, 5°/, Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. Magasin la tote Sesonele, Calea , o_ Ciţttoril revistei vor are un soăŞemlnt de r. torxex No. 27, alaturx de Poliţia &o/o djn preţurj|e însemnate, preeentfind Cuy Halei. Bucuresci. ou pomii. i- p»—