Anul VIII.	No 6.	7 Noemvrie 1904.
mmm
■■
ummeca
Comiretul de Redacţie: ion Kaiinderu P Gârboviceanu G. Go^buc
Generai P V Năsturel G Adamescu I 6te$cu P Dulfu V 5- Moja N Nicolaescu Gr. Teodossiu eonst. G. Pop.-Ta;că.
www.dacoromanica.ro
Jioua parjumerie şi Drognerie JfleDicinaia T6MA SWULESeU
gucurescl, calea Griviţel No. 145 (lir^ă Gara de Nord). gucuresol
Oferă onor. sale clientele parfumurT din cele mal renumite fabrici fran ceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponeal*e«, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunl, apă de colonia, d« lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomeni de quinquina parfu mate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţin fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, the rmometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualetr
Articole pentru menagiâ, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulber» făină lactată Nestlă, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi 1> monade, romuri şi cognacurl, esenţe pentru conserve alimentare, Sifdne ci cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denatu rat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin* carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiii, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băi, pentre fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină ameri cană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, câră ş' sirmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, sc6rţe, frunze, flori şi seminţe pentru căiun in şi muştarurî, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiil din ficat de morun pentru cura de ărnă, etc.
Mnlte specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum :bu-giîe, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, craydne, ciaiuri drageie, elixire, emulsiunl uleiose, emplastre, glicerofosfate, globule, granule injecţiunî, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositoril, so-luţiunî, siropuri şi vinuri medicamentose care, prin rolul ce îndeplinesc unele de fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăriiore, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuiuţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemululuî nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Dogat asortiment de canclucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifâne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectdre şi sistematice irigatore pentru M6şe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberone, ploscî şi lighdne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatdre, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru ddmne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatdre şi vaporisatdre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiQ platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază în ori-ce parte a Ţărel, contra ramburs, prompt si <-v preturile cele mal ieftine, ori şi ce fel da mărfuri din acăstă branşă
52-6
www.dacoromanica.ro
Anul VIII.
No. 6.
7 Noemvrie 1904.
ALBINA
REVISTĂ ENC10L OPTICĂ POPULARĂ
fl/fe	vi, 2: li
Abonamentul în ţară pa an I»ei 6 1 Abonamentul în atrâln. pe an lei •
»	»	»	6 luni • a J Vi^D^nJtr.16 bani
Pentru anunaluri 1 lefi linia. )Vllsa<publloltate, B bani ouuîntul. Manuscriptele nepubllcate se ard.
SUMARUL»:
(iii. A , Seminariul «Veniarain Costache> din Iaşi. O. Coşbuc, Instinctul Conservării la păianjeni. — Solia Nădejde, Munca luminată învinge toate. —Tli. D. Speruntia, Mijloacele de moralizare. — N. Nicolaescu şi G. Stofneseu, Albinele (matca). — I>. Negru, Vaccinarea 8au altoirea. - (iii. Manolescu. Grapatul şi tăvălugitul.— D. Telcor, Literatura japoneză.—St. C. He-pites. Starea udometricâ şi agricolă a României în luna Octomvrie. — Inforraaţiuni.— Scrisori către redacţie.—Licitaţiuni.
Sfaturi: Lăsaţi copiii să se joace. — Mijloc de a obişnui vitele între ele. - Oile cari îşi mănâncă lâna.
llustraţinni: Arhiereul Ieremia Dârţu Gălăţeanu.—Arhimandritul Nichifor Iliescu Sprânceană.—Arhimandritul Filoteiu Romanescu.—Arhimandritul Varlaam Răileanu. — Vederea Seminariului de la Socola.
Seminariul „Yeniamin Costache“ din laşi U).
Inul 1864 este un punct de căpetenie în viaţa noastră de stat, fiindcă de atunci datează legiuirile fundamentale, cari sunt, în parte, în vigoare până azi. Intre legiuirile acestui an este şi cea privitoare ia învăţământ, din 5 Decemvrie 1864.
Articolele 223—248 din legea aceasta sunt privitoare la se-minarii.
Se deosebesc două feluri de seminarii: de gradul I cu 4 clase la fiecare reşedinţă de episcopie ; de gradul II cu 7 clase în Bucureşti şi în Iaşi. Ele se află sub directa privighere a Ministerului de Instrucţie, iar Mitropoliţii şi Episcopii au drept a observă mersul acestor instituţii şi a aduce la cunoştinţa Ministerului orice neregularităţi ar constată.
(1) Vezi No. 5.
www.dacoromamca.ro
142
ALBINA
învăţăturile seminariului de gradul I, cuprind dezvoltarea obiectelor din clasele primare, la cari se adaogă noţiuni de fizică şi chimie, de istorie naturală şi de agronomie, de medicină populară şi veterinară, de filozofie, istorie şi geografie, apoi materii speciale: istoria vechiului şi noului testament, istoria bisericească; teologia morală şi pastorală, liturgică cântări şi predici.
Arhiereul Iercmia Dârţu Gălăţeanu fost Director al Seminariului «Veniamin» dela 1869 până la 1872.
Seminariile de gradul II, au în cursul inferior aceleaşi materii ca în cele de gradul I, iar în cursul superior se adaogă teologia dogmatică şi dreptul canonic, limba latină şi cea elenă, algebra şi geometria, psihologia şi retorica.
Pentru dezvoltarea şi explicarea principiilor din lege s’a întocmit o programă de studii în 1865 şi un regulament în 1867.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
143
După normele stabilite aci, s’a condus seminariul până In 1872.
Intre 1864—1872 s’au schimbat mulţi directori: Arhimandritul Climent, Arhimandritul Isaia, Arhimandritul Iero-nim, Arhimandritul Ieremia, Arhimandritul Nichifor.
Elevii sunt parte interni, parte externi. Internii sunt bursieri sau solvenţi.
Arhimandritul Nichifor lliescu Sprânceană
fost Director al Seminariului cVeniamin» dela 1872 până la 1876.
Localul se află în stare nemulţumitoare, de şi se făceau reparaţiuni în fiece an. lată descripţiunea ce face d. D. Bo-roianu, fost elev şi apoi profesor al acelei şcoli, azi profesor la facultatea de teologie: 1
1. Intrarea se făcea prin şoseaua Socolei, unde şi azi se vede. Urme de poartă erau; iar la dreapta intrării eră o căsuţă, în care câte odată se află un servitor. De cele mai multe ori nu se afla nimeni. Casa eră intr’o stare foarte rea.
Drumul mergea până la un loc pe unde se făcea intrarea la corpul clădirilor în partea stângă: el însă continua până la via d-rului Ciurea, acum decedat.
www.dacoramamca.ro
144
ALBINA
Dela drumul care ducea spre clădirile şcoalei, eră un ceair mare, având cam la mijloc o fântână. Partea de jos a ceairului serviâ câte odată la păşunatul vitelor; partea de sus uneori eră cultivată pentru şcoală.
2.	La intrarea spre clădiri eră un loc de poartă. La stânga intrării aceştia erau nişte case cam ruinate în care steteau servitori de ai şcoalei.
3.	Dela intrarea aceasta o cărare ducea spre clasele cursului inferior şi dormitoare; tot pe aci se mergea şi la biserică, care există şi azi. O altă cărare ducea în dreapta, la corpul cellalt al clădirii şi unde se aflau: clasele cursului superior, cancelaria profesorilor, locuinţele preoţilor bisericii, locuinţa şefului pedagog, a directorului; spre capătul din fund al clădirii aceştia eră sufrageria elevilor, a personalului adiministrativ şi bucătăria.
Arhimandritul Filoteiu U o mau eseu fost Director al Seminariului «Veniamin» dela 1877 până la 1884.
4)	Dela intrarea spre clădiri, la mijloc între clădirea din stânga şi cea din dreapta eră un drum, care eşiâ la alte case unde locuiau iarăşi servitori, apoi economul când eră civil, iar câte odată şi vreun preot care urma cursul superior.
5. In partea din vale a localului, spre şoseaua Socoleij eră cimitirul chiar lângă biserică, apoi grădină cu pomi, iar partea cea mai de jos loc do cultivat. Câte odată eră cultivat acest loc, de cele mai multe ori nu. Rare ori grădina eră deschisă elevilor* căci se temeau să nu strice fructele.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
145
6.	In partea de sus a locului şi in dosul clădirii de aci era iarăşi o grădină. Şi aci rar şcolarii puteau fi învoiţi să înveţe. Tot aci “eră o prisacă a unui călugăr Viciientie, preot al bisericii.
La 1872 se aduc oarecari schimbări în programa semina-riilor, scoţându-se câteva studii, parte de cunoştiinţe generale, parte de specialitate. Cu aceasta s’a împuţinat şi numărul profesorilor.
Arhimandritul Yarlaam Răileanu
fost Director al Seminariului «Veniamin> dela 1885 până la 1899
Directori au fost de la această dată înainte: Arhimandritul Nichifor Iliescu, Arhimandritul Filoteiu Romanescu, Arhimandritul Teoctisl Scriban, şi apoi Arhimandritul Var-laam Răileanu.
In corpul profesoral se introduc câteva elemente nouă, precum : P. Răşcanu, acum profesor la Universitatea din
www.dacaramamca.ro
146
albina
Iaşi, C. Erbiceanu, fost profesor la Facultatea de Teologie,
ş. a.
O inportantă reformă se face în 1884, căci nu se mai primesc externi.
Biblioteca Seminariului se îmbunătăţeşte în acest timp mult, primind, pe lângă legatul lui Vida, şi pe al Arhereului Iosif Bobulescu, la cari se adaugă cărţile rămase delaF. Scriban şi de la Nichifor lliescu.
Astfel merg lucrurile până în 1893.
(Va urma).
Oh. A.

Instinctul conservării la păianjeni
eneralul olandez Quatremere D’Isjonval a fost cel dintâiu dintre oamenii învăţaţi care a atras luarea aminte a cărturarilor asupra darului «profetic» al păianjenului. Acest general a şi aArut destulă vreme — deşi de mare nevoe — să studieze cu deamănun-tul toate îndeletnicirile păianjenilor şi să scoată învăţături din ele. Fiind prins la 1781 şi aruncat într’o închisoare ordinară, el a stat în temniţă patrusprezece ani, până la 1795, şi în toată vremea aceasta n’a avut alţi tovarăşi, cum zice el, decât păianjenii. Ca să-i treacă de urât, neavând şi neputând să facă altceva, el se uită toată ziua la păianjenii din celula lui; la început îi privea numai ca să aibă la ce să privească, dar cu încetul se trezi în el curiositatea şi interesul de a urmări ocupaţiunile lor, pe cari le găsi vrednice de băgat în seamă. Urmărea munca lor la pânză, felul lor de a-şi face pânza în felurite chipuri, luptele lor purtate cu o tactică anumită între doi vrăjmaşi, alianţa a doi contra unuia şi felul de a atacă din două părţi, strategia celui mai slab când eră cotropit de unul mai tare, canibalismul lor faţă cu cei biruiţi şi întoarcerile triumfale. A văzut curaj şi mişelie !a ei, ură şi iubire, diplomaţie şi bizantinism, a văzut că iubesc muzica şi urăsc colorile, că au apucături uneori nobile şi cavalereşti, iar alte ori barbare şi negrăit de ticăloase. Mai pe scurt, a văzut la ei o viaţă tot aşa de complicată ca şi a oamenilor.
La început i s’a părut generalului de mirare că uneori aproape, într’aceeaşi clipă, doi, trei, sau dacă vor fl fost doisprezece păianjeni în diferite locuri ale odăii, se opreau din lucru lor, adecă din ţesutul pânzii, şi o rupeau la fugă spre ascunzători. Ca la o comandă. Şi de geaba se trudea gene-
www.dacoramamca.io
ALBINA
147
ralul să le mişte pânza încet, ca să-i facă să iasă din ascunzătoare, precum ies ei la mişcarea sbătută a pânzei, crezând că mişcarea ar fi pricinuită de sbaterea unei muscu-liţe ce s’a încurcat în fire. Nu ieşeau. îi chiemâ pe nume — căci dresă pe cei mai bătrâni şi cu acest lucru, şi-l pricepeau. Luă pe unul străin, dintre cei fără de casă. şi-l punea pe pânza celui ascuns, ca să-l facă pe acesta să iasă la răsboiu şi s’alunge pe venetic. Dar nu ieşea. Altă dată vedea că păianjenii, după ce isprăveau jumătate pânza, se opreau, alergau nervoşi în sus şi în jos, şi, fără nici un motiv văzut, se apucau cu o furie nebună să şi desfacă pânza şi s’o strice toată, cu o iuţeală de câteva clipite. Altă dată ieşea câte unul din ascunzătoare, ca fulgerul de iute, şi în-cepeâ dela un colţ să-şi strice toată pânză, ori numai jumătatea dreaptă, ori numai jumătatea stângă a ei, sau — ceeace eră şi mai minunat — strică numai roatele, lăsând întregi spiţele pânzei (1). Şi nu treceau câteva clipite, şi ieşea altul şi făcea tocmai pe tocmai acelaş lucru la pânza lui.
Generalul a băgat de seamă, cu vremea, că aceste lucruri nebuneşti ale păianjenilor îşi aveau rostul lor foarte cuminte. Ele steteau în raport cu schimbarea vremii. Şi astfel, stu-diindu-le mereu, cu o dragoste mare şi cu o răbdare demnă de admirat — şi bine înţeles şi cu destulă vreme, căci să te ocupi 14 ani numai de păianjeni e destul de frumos! — Generalul a ajuns să cunoască cu siguranţă şi în multe amănunte darul de prooroc al păianjenului şi să sistemiseze observaţiile. Negreşit există o experienţă de veacuri a popoarelor cu păianjenii, şi so cunoşteau de multă vreme multe prognosticuri ale acestui animal, dar învăţaţii nu le recunoşteau precum n’au voit să recunoască şi nu recunosc multe alte adevăruri ale poporului de rând. Dar cu vremea se mai dau şi ei pe brazdă. Acest general, prin studiile sale, a deschis ochii .învăţaţilor cari au început să vadă că «proorociile > păianjenului nu sunt vorbe goale, şi astăzi nici un învăţat n’are nimic în potriva lor, nici într’ale păianjenilor nici în-tr’ale altor animale, sau chiar plante şi anumite minerale, cari proorocesc vremea. De ce «prooroceşte» argintul-viu din barometru ce vreme va fi ? De ce proorocesc vremea picioarele celui bolnav de podagră, sau ranele vechi, ba chiar şi bătăturile şi reumatismele ? De ce unele flori se închid când se face de ploaie, iar altele îşi întind foile cari pe vreme uscată stau strânse ? 1
(1) Nu toţi paiajenii fac la fel pănza. Mai minunată şi-o fac cei cu cruce pe spate : la centru e un cerc mic, dela care pleacă raze (spiţe) în toate direcţiile, pe cari le prinde de pereţi, de grinzi etc. Spiţele sunt legate între ele cu cercuri (roate), toate concetrice, şi la o distanţă anumită exact potrivită cu depărtarea dela o păreche de picioare a păianjenului până la alta. E o ţesătură rară. Păianjenul de casă îşi ţese pânza mai des.
www.dacoromamca.ro
148
ALBINA
Lucrul acesta e uşor de explicat căci nu e nu ştiu ce înţelepciune mare. Nu e nici o minune, nici o proorocie în înţelesul proorociilor supranaturale. Ele se întemeiază pe instinct şi pe sensibilitate. Multe animale, şi poate că toate, au din firea lor putinţa de a simţi înainte schimbările atmos-ferii şi dau semne văzute despre aceste schimbări. Insă semnele acestea — adică «proorociile» — nu sunt altceva decât urmările instinctive ale putinţei de a simţi schimbarea ce se va face în aer, adică sunt anumite măsuri pe cari le ia animalul în vederea schimbării atmosferii, ori de frică ori de intenţiunea de a trage foloase. Dacă presimte o furtună, animalul instinctiv va căută să fugă spre adăpost, va da semne de nelinişte, de frică, de spaimă. O plantă, dacă presimte ploaie, îşi va închide floarea ca să-şi adăpostească seminţele tinere dintr’însa; alta îşi va întinde foile ca să poată prinde mai multă apă. E lucru ştiut, că animalele mari, mai ales caii şi boii, presimt cutremurile de pământ cu vr’o câteva clipite înainte de ce se întâmplă, şi că ele tremură de spaimă, stau pe loc şi caută să se culce dealungul pământului. Aceasta o fac instinctiv, ca o măsură -de mântuire. Pretutindeni s’a făcut experienţa că animalele au un presimţământ misterios (eu zic că numai ni se pare nouă aşâ, şi e misterios numai întrucât nu l putem încă pricepe) întru cunoaşterea stărilor atmosferice de cari atârnă binele ori răul lor.
Cu deosebire pasările, melcii şi paiajenii au mai desvol-tat acest presimţământ. Eu, din capul locului, voiam să vorbesc numai despre păianjeni şi despre fostul lor prieten general D’Isjonval care i-a ridica tla rangul de cei dintâiu prooroci între proorocii nevorbitori. E adevărat că Francezii au ocupat Olanda pe timpul lui D’Isjonval cu puterea armelor, dar e adevărat şi asta că, pentru cucerirea Olandei Francezii au trebuit să-şi aleagă un timp priincios, cel mai priin-cios cu putinţă, iar acest timp l’au proorocit Francezilor păianjenii lui D’Isjonval. Anume, păianjenii au proorocit un ger cumplit, şi tocmai gerul acesta a dat putinţă Francezilor să intre şi să ocupe Olanda, ba mai mult: păianjenii lui D’Isjonval au hotărât, de mai nainte cu o siguranţă care nu i-a dat de minciună, chiar şi ziua în care ghiaţa o să fie aşâ de tare în cât să poată suporta oastea Francezilor, cu cai, care şi tunuri.
Generalul a adunat multe observaţiuni, bine înţeles nu tote numai asupra darului de a fi prooroc al păianjenilor, ci asupra vieţii lor sub toate raporturile. Dintre observaţinnile asupra proorociei lor, unele sunt aşâ de limpezi şi cât de colo le vezi că numai aşâ poate să fie şi nu altfel. Cititorul o fi curios să-i spuiu măcar câteva din ele. Aş putea să-i spuiu, dar sunt sigur că el, înşelat în aşteptările sale, o să zică: bine, dar astea le ştiam şi eu! Le ştiai, dragul meu, căci le ştiu de mult oamenii, le văd mereu şi le vor vedeâ şi de acum.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
149
Generalul meu n’a scos la iveală cine ştie ce lucruri neştiute până la el; a scos la iveală lucruri pe cari el însă nu le ştia până n’a fost închis şi cari, spre bucuria lui, erau tocmai aşa precum le ştia lumea de mai nainte. Meritul lui e numai atâta, că a întărit cu mare tărie adevărurile experimentate de popor şi că a făcut pe învăţaţi să studieze şi să afle adevărate experienţele poporului.
Murţca luminată învinge toate
ovestirile despre inşi se potrivesc adesea popoarelor. Voind a arătă că naţiunile mai bogate sunt cele
veste, care par’că s’ar potrivi.
Era o seară senină de primăvară. Cerul, mare albastră presărată de stele sclipitoare, aruncă mu-
ritorilor farmecul vecinie neîntrecut. Frumuseţea firei se în-trecuse pe sine însăşi prin vraja liniştei. Pădurea de sub deal părea turnată, de aramă, cu nemişcate foi tinere. Linişte, tăcere, somn, moarte, cuprinseseră întreaga fire. Toate înmărmuriseră vrăjite sub farmecul frumuseţei.
In bordeiul din mijlocul pădurei se născuse prunc tânăr, nevinovat, neştiutor de menirea soartei. La fereastră, ursitoarele îi meneau rostul vieţei. Cea mai mare dintre toate, aceea care a văzut omenirea din faşă, zise: «îi dau sărăcia». A doua zînă, îngrozită, zise: «îi dau frumuseţe şi minte». Ursitoarea întâia zâmbi nepăsătoare, adâogând: «Frumuseţe, minte, nu vor izgoni sărăcia». Ursitoarea a treia, cea mai tânără şi mai isteaţă, zice: «îi hărăzesc ştiinţă şi muncă!».
La aceste daruri, zâna întâia se posomori, îngânând: «O să mă învingă !».
In această povestire se închiagă trecutul omenirei: a pornit din sărăcie, nevoe şi neştiinţă; a fost o vreme, când vânatul şi războiul îi erau singura îndeletnicire.
Dar, ori cât ar ii fost poporul de dibaciu la vânat şi de viteaz la războaie, nu se putea îmbogăţi, nu putea ajunge, unde s’a ajuns prin muncă şi ştiinţă.
Englezii, Germanii şi alte popoare chiar mici, ajutate de ştiinţă, şi-au sporit într’atâta rodnicia muncei, în cât au ajuns a fi popoarele cele mai bogate: au oraşe şi sate mari şi frumoase, pline de tot felul de bogăţii; au armate mari, cu cari sunt a tot puternice.
Bogăţiile unei naţii nu atârnă numai dela întinderea şi bunătatea pământului, ci mai cu seamă dela cât şi cum munceşte; dovadă Olandezii, popor mic şic’un pământ nă-sipos, cari dacă nu sunt atât de bogaţi ca Americanii ori En-
G. Cosbuc.
t
cari muncesc mai mult. Mi-a venit în minte o po-
www.dacoromanica.ro
150
ALBINA
glezii, dar tot sunt camelii cupriinşi. Bogăţile pământului sunt comori ascunse, cari să pot găsi numai prin ştiinţă şi muncă. Popoarele, de cari am vorbit mai sus, nu numai că sunt bogate pentru dânsele, dar împrumută cu bani pe cele sărace şi rămase in urmă, ca ştiinţă şi muncă, şi acestea sunt silite a le plăti camătă şi deci a împărţi rodul muncei lor cu popoarele bogate. Lucrul nu-i de mirat, de vreme ce acele noroade au maşini, cari lucrează într’o zi cât o sută de oameni, aşa că munca lor e mult mai spornică şi mai a-ducătoare de bogăţii. Alt fapt, care ajută mult la îmbogăţirea lor e că oamenii muncesc tot anul, pe când la noi chiar ţăranii aproape jmătatea de an nu lucrează mai nimic, tră ind pe seama muncei de cu vară.
Deci nui minune ca noi Românii să nu fim bogaţi ca Englezii ori Nemţii, de vreme ce avem foarte puţine maşini, cari să ne sporească munca şi la ţară se munceşte mai numai jumătate de an. De aceea e de mare folos, ca şi la ţară sătenii să deprinză tot soiul de meşteşuguri, ca să aibă ce lucră în vremea ernei, şi, dacă nu sunt încă maşini şi fabrici pe lângă sate, să muncească şi cu mâinile; tot e mai mult decât a stă degeaba. Ţăranii din Galiţia tot aşâ n’aveau ce face în vremea ernei, dar au învăţat a împleti un fel de coşuri de nuele şi de papură pentru fructe şi le trimete până şi în Angliea, unde desfac aproape de-un milion de lei pe an.
Pe’ncetul, prin munca de tot anul, vom începe a fi mai cuprinşi, ajutaţi şi de ştiinţa ce pe fiecare zi câştigăm tot mai mult, prin născocirile ei folositoare, vom aveâ tot mai multe maşini, cari să uşureze şi să sporească munca, atunci Românul va fi bogat în ţară bogată.
Un popor nu poate fi socotit ca avut câtă vreme are ne-voe să împrumute dela alţii. Ţăranii noştri au pământ destul şi bogat, dar n’au ştiinţa trebuitoare spre a-1 munci cum e mai bine, nu şi-au sporit munca prin ajutorul maşinelor, şi nici măcar nu muncesc tot anul.
Numai prin muncă spornică şi multă, ajutată de ştiinţă, ursitoarea rău voitoare va fi învinsă. De aceea copiii trebuie s’asculte cu drag poveţele ce li se dau în şcoală şi în afară de şcoală, precum şi alte învăţături bune, prin cari li se arată cum să-şi sporească rodnicia muncei.
Românii au norocul de-a avea o ţară bogată şi dacă se vor folosi de descoperirile ştiinţei şi vor face măcar în jumătate pe atâta pe cât fac Englezii, Nemţii ori Olandezii, nu numai că vor scăpă de nevoi, dar ursitoarea cea rea din poveste va fugi, zicând: «Munca şi ştiinţa m’au învins!».
Soliei Nădejde.

www.dacaromanica.ro
ALDINA
151
Mijloacele de moralisare
a să aflăm care e cel mai bun mijloc de moralizare, trebuie să căutăm mai întâiu ce condiţiuni trebuie să îndeplinească el.
Mijlocul de moralizare cel mai bun, adecă acel care va da roade mai multe şi mai bune va fi acela care:
1)	Va fi plăcut,
2)	Nu se va părea ca impus,
3)	Nu va cere osteneală sau muncă sau răbdare,
4)	Va desfăşură interes.
Mijloacele de obiceiu întrebuinţate şi propuse până acum se pot reduce la acestea:
a)	Sfaturi din viu graiu,
b)	Sfaturi cuprinse în cărţi,
c)	Scrieri literare,
Să vedem cari din aceste mijloace îndeplinesc condiţiunile de mai sus.
a)	Sfaturile din viu graiu, de obiceiu plăcute nu sunt. Nimănui nu-i place să primească sfaturi. Ori cât de blând ar fi tonul sfatului tot se pare că ar fi un fel de imputare. Când ţi se dă sfat, chiar din capul locului ţi se presupune ne ştiinţă, ori nepricepere, nebăgare de seamă, sau un altfel de cusur. Şi fiind că omului nu-i place săi se spună cusururile, de aceea nu-i plac sfaturile.
Sfaturile din viu graiu mai au şi cusurul de a se părea impuse. De obiceiu ţi se dă un sfat, par’câ simţi un fel de călcare în picioare a libertăţii tale, simţi un fel de înjosire a persoanei tale, simţi că o voinţă străină vrea să-ţi calce în picioare voinţa ta, şi în loc să asculţi cu plăcere, simţi în tine un fel de revoltă care te împinge să faci tocmai din potrivă. Nu mai vorbesc de cazul de neîncredere, adică de cazul când ţi se pare că acel ce te sfătueşte are vre-un interes ca tu să faci aşâ, şi acesta e un caz foarte dese ori întâmpinat.
Sfaturile din viu graiu deşi par’că n’ar cere osteneală sau muncă sau răbdare, totuşi sunt ostenitoare şi nesuferite din pricină că sunt neplăcute.
Sfaturile din viu graiu nu desfăşură nici un interes, afară de cazul când chiar persoana care primeşte sfaturi, are vr’un interes. Şi de obiceiu interes au numai sfaturile rele, de pildă unul care are obiceiul de a fumâ, ascultă cu mare interes poveţile cari i-se dau cum să facă să nu fie prins. Sfaturile bune de obiceiu le ascultă însă omul numai când n’are ce face, când e nevoit.
b)	Sfaturile cuprinse in cărţi pot să fie plăcute, şi pot să
www.dacaramamca.ro
152
ALBINA
nu se pară impuse, dar sunt ostenitoare, cer muncă, cer răbdare. Vrea să zică, pentru ca să moralizezi pe cineva prin sfaturi cuprinse în cărţi, trebuie să izbândeşti mai întâiu să-l faci să aibă răbdare ca să citească acele cărţi. Dar când ar avea el acest lucru (adică răbdarea de a citi) atunci ar fi chiar moralisat şi n’ar mai avea nevoe de citit cartea
Prin urmare cărţile de sfaturi ori nu le citeşte, ori e de prisos să le cetească, adică şi într’un caz şi în altul sunt ne-folositoai*e. Este în popor vorba că : Incuetorile sunt pentru oameni cinstiţi, aşa se poate zice că: Sfaturile cuprinse în cărţi sunt bune pentru oamenii morali, adică sunt bune ca pe cei buni să-i faci şi mai buni. — E vorba însă cu ce să începi, cu ce să ajungi până acolo ?
c). Scrierile literare nu sunt toate plăcute pentru omul din popor.
Ca să fie plăcute trebuie mai întăiu să fie înţelese. Pentru aceasta trebuie să fie scrise într’o limbă care să fie limba poporului, limbă uşoară, cuprinzând cuvinte din cele mai cu noscute, construcţiuni gramaticale foarte obicinuite, şi un stil popular amănunţit şi trâgănat, spunând lucrurile cu încetul şi bucăţică cu bucăţică aşa ca să-i poată intră în minte: un fel de povestire ca cea din basme. Iar lucrurile de cari se vorbeşte să fie lucruri cunoscute de popor: păţanii, snoave sau anecdote, istorioare, etc; aşa cum au fost vechile cărţi-şoare cari au ajuns populare: Tilu-Buhoglindă, Peticat cu barba de-un cot, Leonat şi Dorofata, Arghir şi Frumoasa Elena, Genoveva de Brabant, Cartea Sfintei Duminici, Visul Maicei Domnului, Nastratin Hogea, şi altele de acestea. Scrieri mai înnalte decât acestea pot să vie cu încetul la rând după acestea, dar târziu de tot şi încă şi atunci trebuie deodată să fie cineva ca să le explice. Dintre scriitorii noştri cari s’au trecut din viaţă cred că poporul ar putea înţelege ceva din scrierile lui Anton Pann, adică Povestea-vorbei, şi Nastratin Hogea, Poveştile lui Creangă şi Moş-Nichifor Coţcarul, apoi.... poate Peneş Curcanul al lui Alexandri, dacă ,1’ar explică cineva.
Vrea să zică pentru popor pot fi folositoare scrieri literare uşoare, uşoare şi scurte şi simple: fără date, fără încurcături.
Fapte istorice poate i-ar plăcea poporului, dar ar trebui să fie scrise înadins pentru el. De pildă să scrie cineva bătălia dela Călugăreai, dar s’o scrie aşa cum trebuie şi cum place poporului amănunţit şi plastic, aşa de plastic ca să-i pară lui că vede chiar pe Mihai, pe Paşa. etc. lată, de pildă mulţi oameni din popor au citit şi citesc povestea lui Bujor de N. D. Popescu şi nu sunt în stare să citească istoria unui domnitor.
Acest fel de scrieri ni se par impuse. Cer oarecare osteneală, dar această osteneală poporul o dă cu plăcere când
www.dacaramanica.ro
ALBINA
153
cartea e plăcută, adică atunci când e înţeleasă şi când are interes pentru el. Zic înţeleasă pentru el pentru că alte lucruri îl interesează pe sătean şi altele pe orăşan şi cu totul altele pe oamenii cu o cultură şi o educaţie aleasă.
Vrea să zică anumite cărţi populare pot servi ca mijloc de moralizare pentru popor. — Mai este insă şi alt mijloc.
Th. I>. Sperantia.
ALBINELE-
1VE a t c a.
atca este sufletul stupului. Din ea se prăsesc toate albinele şi numai fiinţa ei în stup, le slujeşte de îndemn la lucru. Matca se poate uşor deosebi dintre albinele lucrătoare. Trupul său, mai mare şi mai lung decât al acestora, îşi aduce cu trupul viespei. Aripile sale sunt de asemenea mai lungi, decât ale lucrătoarelor, dar par scurte pe pântecele său lung, pe care îl acoper numai pe jumătate. Inelele cari alcâtuesc pântecele sunt pe de desubt aurii la faţă, iar pe deasupra ceva mai închise decât la albine. Picioarele, mai lungi şi mai deschise la faţă decât ale lucrătoarelor, n’au covăţele pentru adunatul polenului, iar limba e mai scurtă şi nu poate ajunge în fundul florilor, ca să le sugă dulceaţa. Matca are un ac otrăvitor, mai lung decât al lucrătoarelor, puţin îndoit şi fără putere de a înţepă un om. Ea nu-1 întrebuinţează la altceva, decât să omoare cu el, protivnicele sale.
Matca umblă pe faguri încet, şi în mersul ei se vede oarecare măreţie, pare că ea îşi dă seama de cât preţ este pentru propăşirea roiului. Pe cât e de domoală în mersul ei obicinuit, pe atâta se arată de sprintenă şi de vioaie, \a o lovire sau sguduire a stupului. E sperioasă şi fuge de lumină. Când streaja vesteşte vre-o primejdie, lasă ouatul şi se ascunde în locurile cele mai depărtate ale stupului, ori în vre-o grămadă de albine. Când e atacată, n’are curajul să se apere; dacă vre-o hoaţă de miere a pătruns în stup, se lasă să fie bătută, se ghemueşte şi-şi strânge inelele pântecelui, de teamă să nu fie înţepată de acul vrăjmaşului. Ea umblă însoţită totdeauna de o gardă de
www.dacaromamca.ro
154	albina	____
albine, care o poartă în alaiu pretutindeni şi n’o pierd din ochi un minut, veghiând asupra ei, ziua şi noaptea. Toate albinele se întrec să-i arate dragostea şi respectul ce i-1 poartă. De câte ori se apropie de o grămadă, albinele se întorc cu faţa spre ea, şi-i arată în felurite chipuri dragostea nemărginită ce o au pentru ea : unele îi fac loc să treacă, ca să n’o stânjenească în lucrările ei; altele îi ies înainte,
0	curăţă, o netezesc şi o desmiardă cu corniţele lor; îi întind limba încărcată cu mierea cea mai limpede şi mai curată şi o hrănesc ca pe un copil. Uneori, ea se opreşte şi suge mierea ce i-se dă ; alteori o suge mergând. Orice
1	s’ar întâmplă, vestea merge din albină în albină şi ele se vaită şi se grămădesc împrejurul ei. In toate primejdiile, viaţa mătcii se grăbesc s’o apere întâi. Poţi să le strici fagurii, să le ucizi, să le iei puii, dacă au matca, care să le îmmulţească neamul, nu-şi pierd nădejdea, nu se lasă nici o clipă din lucru. Alaiul cu care e însoţită pretutindeni matca, a făcut pe unii să creadă că este regina albinelor, care porunceşte şi rândueşte toate lucrările din stup. Ea însă n’are nici o putere mai mare peste albine, ci trăeşte în stup ca o mumă în mijlocul copiilor săi, care o iubesc; iar în unele împrejurări e nevoită să asculte şi să se supună voinţii obşteşti. Toate semnele de dragoste, ce se arată mătcii, pornesc numai din dorinţa ce au albinele pentru propăşirea neamului.
Chipul minunat de vieţuire a albinelor, a atras băgarea de seamă a învăţaţilor încă din vremile cele mai vechi, şi i-a îndemnat să cerceteze cu deamânuntul toată întocmirea lor. Sexul mătcii şi rostul ei în stup au rămas însă multă vreme o taină pentru toţi. S’a crezut întâi că e albină de parte bărbătească şi e regele care cârmueşte roiul. Acum 170 ani s’a dovedit că e albină de parte femeiască şi că numai ea singură dintr’un stup poate să devie rodnică şi să prăsească albine. Dela aflarea acestui fapt i s’a schimbat numele din rege, în regină şi aşâ o numesc şi azi mulţi stupari streini. Stuparii mai noui ai noştri, luându-se după cărţile streine, se încearcă să împământenească şi la noi acest nume, nepotrivit cu rolul ce-1 are matca în stup. Sătenii noştri i-au zis încă din vremile cele mai vechi, matcă, care înseamnă mumă, obârşia dela care îşi trag prăsila albinele dintr’un stup. Nu cumva, stuparii noştri, numind-o
www.dacoromanica.ro
ALBINA
155
cu numele cel mai potrivit rolului ei, au aflat taina care învăluiâ fiinţa mătcii în stup, cu mult mai nainte de învăţaţii streini, cari şi-au bătut capul atâta vreme, să i afle rostul ei printre lucrătoare? Matca n’are în stup altă treabă decât să ouă, şi ea îşi împlineşte cu prisosinţă această datorie, pentru-că nu stă din ouat, nici când mănâncă, nici când doarme. Din ea se naşte popor mult ca frunza şi ca iarba. In 24 de ceasuri, ea pune în căsuţele fagurilor până la 3.500 ouă ; ba s’au văzut mătci ouând câte 6 ouă pe minut, ceea ce face 8640 în 24 de ceasuri. Intr’o singură vară, prăseşte trei sute de mii de albine şi poartă în pântecele ei, sămânţă pentru 25 milioane de lucrătoare. Toată viaţa şi-o petrece în stup. De obiceiu nu iese din el, decât o singură dată cât trăieşte, ca să se împerecheze în aer cu un trântor; a doua oară când iese, îl părăseşte pentru totdeauna cu albinele cari roiesc. împerecherea ei se face de obiceiu între a 5—7 zi dela ieşirea ei din botcă. Atunci ea devine rodnică şi după 3—5 zile începe să ouă şi să pună în faguri ouă de albine lucrătoare. Dacă timp de 3 săptămâni n’a putut ieşi din pricina vremii, sau a vreunui beteşug, care ar împedica-o la sburat, ea tot nu rămâne stearpă: ouă, dar din acele ouă nu ies decât trântori. Mătcile născute târziu, când nu se mai găsesc trântori, sau când şi acestora le-a trecut vremea de împerechiat, rămân nerodnice. In vara aceasta, am avut 2 mătci, cari ne-au eşit din botei, una la 30 Iulie şi alta la 3 August, şi timp de 34 zile n’au ouat nimic, din pricină că nu se mai găsiau trântori în această vreme. Cât e matca afară, albinele o aşteaptă neliniştite să se înapoieze. Se întâmplă însă uneori, ca să piară, mâncată de păsări, ori să nimerească, la întors într’alt stup strein, în care nici odată albinele nu i cruţă viaţa. Roiul rămâne atunci văduv de matcă sau după cum îi zic sătenii, besmetic. Vestea despre peirea măteei se răspândeşte cu iuţeala fulgerului printre albine, şi ele cutreeră în toate părţile s’o afle. Dacă n’o găsesc, se întorc în stup mâhnite şi-şi arată desnădejdea printr’un bâzâit plângător, pe care un stupar băgător de seamă îl înţelege. Dacă n’au altă matcă, cu care s’o înlocuiască şi nici ouă tinere, din care să-şi facă alta, nu mai simt nici un îndemn la lucru, nu mai agonisesc nimic, părăsesc puii; straja nu mai face
www.dacaromamca.ro
156
ALBINA
pază la intrare, hoţii de miere intră şi ies neopriţi, iar stupul cade pradă lor; albinele se risipesc şi într’o lună sau două, stupul piere de jale şi sărăcie.
Intr’un stup nu e decât o matcă. Se întâmplă însă uneori să se găsească două mătci odată, dar aceasta e rar şi pentru puţină vreme, cum ar fi înainte de roit, sau când o matcă a îmbătrânit şi albinele, tâcându-şi alta tânără, o ţin în viaţă şi pe cea bătrână, până la moartea ei. Când se întâlnesc două mătci, o luptă de moarte se încinge între ele şi cea mai slabă, sau mai puţin vicleană, trebuie să piară. Cum se zăresc, amândouă mâtcile se reped cu furie una împotriva alteia; îşi apucă una alteia corniţele în fălci, se prind cu picioarele din napoi, se strâng la piept şi se încearcă să se străpungă cu acele. Dar abiâ şi-au scos a-cele înveninate şi de odată se desfac, şi se depărtează una de alta în cea mai mare grabă. După câtevâ minute încep iarăşi să se caute, şi cum se zăresc se năputesc din nou una asupra alteia; iar se prind, şi iar se desfac şi se depărtează. Aceasta se repetă de mai multe ori, până când una din ele, găsind un moment priincios, când cealaltă nu bagă de seamă, cade ca un fulger asupra ei, îi înfige acul în pântece şi o ucide. Fie cât de tânără, de slabă şi fără putere, o matcă nu rabdă în stup o protivnică, care ar puteâ să-i ia locul. Cum a ieşit din faguri ea începe să caute fără astâmpăr căsuţele cu pui de matcă. Le găseşte prin miros şi se năpusteşte cu furie pe ele; scormoneşte cu picioarele, rupe cu fălcile, până ce face o spărtură cât îi încape coada; se întoarce, îşi vâră coada înăuntru, o mişcă în dreapta şi în stânga, până ce izbuteşte să-şi înfigă acul în puiul de matcă. Mulţumită că a scăpat de o protivnică, porneşte să caute altă căsuţă cu matcă. Albinele, cari au stat până aci de o parte, privind, lărgesc spărtura şi scot afară trupul mort al puiului. In vremea aceasta, matca tânără lucrează la altă botcă, pregătind moartea altei protivnice. Când albinele vor să roiască şi să mai scoată vre-o matcă, împiedecă matca tânără dela acest omor al puilor. Dacă n’au de gând însă să mai roiască, ele singure dau ajitor măteii, ba chiar isprăvesc, când o văd obosită, nimicirea puilor.
Matca trăeşte până la 5 ani. Spre bătrâneţe ouă mai
www.dacoromanica.ro
ALBINA
157
mult trântori. Ea poate să-şi piardă rodnicia în urma vreunui frig puternic, care ar amorţi-o. Atunci după ce reînvie naşte numai trântori.
N. Nicolaescu şi G. Stoinesc
Vaccinarea 5au Altoirea
m ână acum 118 ani, variola sau vărsatul eră un duşman •Mxţ de frunte al sănătăţii omului. Au fost molime de văr-VJ-X sat, când din 100 de oameni muriau 20, iar cei cari scăpau cu zile, rămâneau însemnaţi toată viaţa cu
e)	ciupituri pe obraz. Dar boala asta rea n’a avut veleat mult, pentru că i s’a ridicat înainte un puternic zid de apărare, de către ştiinţa lecuirii: medicina.
Azi vărsatul e socotit ca înmormântat de veci în aceiaşi groapă în care de timpuriu doctorii au prăbuşit anghina difterică—în aceiaşi groapă pe care ştiinţa o sapă mereu tuturor boalelor şi mai ales ofticei.
Dar să vedem cum a ajuns ştiinţa leacurilor să alunge pentru totdeauna vărsatul: Acum un veac şi mai bine, nişte păzitori de vite din ţara englezească, băgară de seamă că juncile lor făceau nişte bubuliţe pe uger, că aceste bubuliţe se luau şi pe manile lor, iar acei cari le căpătau odată, nu mai zăceau de vărsat.
Tot pe vremea aceia un doctor englez Jenner, venise vara să petreacă la ţară, şi cum se nimerise tocmai la satul cu păstorii de cari am vorbit. Lui i se spusese de cele văzute de păstori, dar el nu le prea crezuse, până când într’o bună dimineaţă vine servitoarea lui şi-i arată nişte bubuşoare căpătate ia mână dela o vacă pe care ea o mulsese cu vre-o 2 zile mai înainte. Doctorul Jenner s’a gândit atuncea să încerce dacă nu cumva bubuliţele dela mâna servitoarei s’ar putea molipsi şi la alţi oameni. Pentru aceasta a luat el, pe vârful unui cuţitaş, puţin puroiu şi l-a pus pe sgârâeturile făcute pe mâna unui copil. Peste câteva zile copilul aveâ bube la fel cu servitoarea. Aşa a făcut el cu mai mulţi copii, cari singuri au scăpat neatinşi într’o molimă de vărsat.
Atunci a rămas el încredinţat că în adevăr bubuşoarele căpătate dela vaci apără de vărsat: vaccinarea eră descoperită. Repede s’a răspândit în toate părţile minunea lui Jenner— copiii erau altoiţi cu sutele iar vărsatul se pregătiâ de călătorie. Şi multe 'au fost onorurile, şi mare răsplata lui Jenner. Bani îi curgeau de pretutindeni, iar împărăteasa Rusiei, Ca-terina a Il-a îi trimese un diamant nestimat de scump.
Toată lumea îl numiâ binefăcătorul omenirii şi cu drept cuvânt, căci până la el numai în Paris muriau 15.000 de oameni pe an şi din 10 inşi 4 erau ciupiţi de vărsat.
www.dacoromanica.ro
158
at.rina
Napoleon cel Mare, care era pe vremea aceia împărat în Franţa, a pus de i-a altoit pe propriul său copil.
Dar dacă se vedea că vaccinarea apără de vărsat,'nu se ştia însă cărui fapt se datoreşte asta. Şi nu se putea şti, pentru că pe atunci nu se aflase încă pricina boalelor şi deci nici a vărsatului. N’a trebuit să treacă mult şi iată că a venit marele învăţat Pasteur, care cu lumina minţii lui a gonit întunerecul i:eştiinţei, cum goneşte soarele nourii.
El a dat de gol pe pricinuitorul boalelor, şi a arătat că nu-i alta decât o vietate foarte mică, un firicel, pe care nu-1 poţi zări cu ochiul liber, şi care se chiamă microb (1). Acesta e duşmanul care, aşa mic cum este, năvăleşte în corpul omului şi-l roade cum roade mălura pe grâu.
Fiecare boală îşi are microbul sau germenele ei—unul mai îngăduitor, altul mai cumplit, după boală. Dar, ia să vedem acuma, în scurt, cum microbul unei boale, prin urmare şi al vărsatului, năvăleşte în trupul omenesc ; cum acesta se apără şi cum vaccinarea îi vine în ajutor ca să-l înfrângă. Să ne închipuim că armate întregi de germeni ai unei boale, ai vărsatului d. ex., vin pe furiş şi dau năvală în trupul unui om. Acesta e luat pe neaşteptate şi n’a avut vreme să-şi adune toate armatele la locul năvălirii. Cine sunt aceste armate? Are omul în sângele lui tot un fel de vietăţi cam ca microbii, dar îs mai mari şi mai voinice. Aceste finţe mici se cheamă în ştiinţă celule albe ale sângelui sau numai globule albe. Aceste celule—să le zicem deacuma şi noi tot aşa — se pot mişcă foarte iute plutind în apa sângelui şi au slujba ca atunci când prind în calea lor un microb, să-l în-şface şi să-l mănânce.
Dar microbii îs duşmani necinstiţi, ei nu vor luptă corp la corp căci atunci totdeauna i-ar înfrânge celulele albe—ci fac şi ei ca orice făptură neputincioasă, dar rea aruncă un venin foarte otrăvitor, care cum atinge bietele celule albe le ucide. E întocmai cum un crâmpeiu de vărguţă, ca năpârca, poate ucide cu veninul ei un bou mare, măcar că nu e de asemuit puterea unuia cu a celuilalt.
Dar dacă celulele albe s’ar bizui numai pe vârtoşenia corpului lor, n’ar scoate-o nici odată la capăt cu microbii, pentru că aceştia n’au decât să arunce venin, şi celulele nu se pot apropia.
Insă aceste celule, credincioşi soldaţi ai corpului nostru, au găsit şi aici ac de cojocul microbilor—ele s’au pus să scoată un fel de venin care are puterea, pe deoparte să tae tăria veninului microbilor, pe de alta, să-i ucidă pe aceştia chiar.
Oricum ar fi, dar veninul microbilor e mai cumplit şi celulele albe tot în puterea trupului se încred mai mult. Acum (I)
(I) Microb e o vorbă grecească care însemnează fiinţă mică.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
169
să ne întoarcem, după ce am arătat armata trupului, la locul năvălirii.
Am spus că la poarta pe care au intrat (fie asta o sgârâe-tură, ori peleagurei, a nasului etc.) microbii n’au găsit santinelele la locul lor. Aşa se întâmplă totdeauna în timp de pace, militarii mai se adună la sfat, se mai odihnesc şi ei, mai ales când nici nu visează de atac. Ei, da microbii noştri a-sta aşteaptă, ei intră, găsesc sub piele grăsime cu care se hrănesc, se îmulţesc iute, se întăresc, şi scot mereu la venin. Ce-i de făcut ? Repede se adună oaste, dar până să vină celulele albe dela cap, picioare, mâni de ex. la gură unde să presupunem că e inamicul, trece vreme, soldaţii vin răsleţi, microbii îi ucid, iar leşurile lor putrezite, fac ceia ce noi o numim puroiu sau coptură. Iar dacă microbii se înmulţesc groaznic de mult, dacă apărarea trimite mereu oştiri risipite, acestea sunt distruse treptat şi dela o vreme ţara—corpul— secetă de oştiri, cade pradă năvălitorilor, care o mănâncă şi o fac să piară. Aceasta e moartea prin microbi.
Aşâ se petrecea cu microbii vărsatului, înainte de aflarea vaccinării.
Ce ajutor aduce altoirea în lupta asta?
Microbii vaccinei sunt slabi, otrava lor e nevătămătoare, ei se înmulţesc puţin.
Ce se întâmplă ? Când prin altoire noi punem sub pielea mânei aceşti sărmani microbi, repede îs înşfăcaţi de celulele albe, cari oricât de puţine s’ar găsî acolo, dar îs de ajuns.
Microbii mâncaţi, celulele albe se îndârjesc la luptă, mistuirea trupului microbului, le face să nu mai aibă habar de otrava lor, cum nu mai are ariciul când mănâncă năpârci, măcar că-1 muşcă.
Şi toate celulele albe, vin la faţa locului, fiecare se întrece să înşface un microb, şi să arunce otravă în calea lui.Jată dar că trupul omului are acuma o armată învăţată la luptă, deprinsă cu otrăvurile duşmanilor şi care a scos o mare câtăţime de veninuri ce rămâne în sânge, ca armamentul în cazărmi.
Ia să poftească acuma un alt microb, mai tare mult chear ca al vaccinei, să intre în corpul nostru, de exemplu microbul vărsatului: va găsî o armată pregătită de luptă, învăţată cu otrava microbilor, şi va mai găsî depozitul de mu-niţiuni de care am vorbit mai sus.
Atunci microbii îs învinşi şi trupul nostru scapă.
Aşâ lucrează vaccinarea.
Ea apără nu numai de vărsat, dar poate ferî corpul nostru şi de alte boale ca, de exemplu, scarlatina, ba chiar oftica, şi tot prin acelaş mijloc.
Vaccinarea se începe de la vârsta cea mai fragedă, de o-biceiu de la 3 luni la copii.
Dar darul celulelor de a se apără împotriva microbilor
www.dacaromainca.ro
160
ALBINA
vărsatului nu ţine prea mult, pentru că celulele albe, deprinse cu otrava lor, îmbătrânesc cu timpul, mor, iar urmaşele lor, nu mai ştiu să se apere. De aceea trebuie ca la vre-o 7 ani după întâia vaccinare, să se facă alta nouă, numită revacci-nare.
Toţi oamenii trebuiesc vaccinaţi, fără deosebire de vârstă pentru că vărsatul nu respectă nici o vârstă, nici chiar bă-trâneţele.
Dimttrie Negru.
Grăpatul şi tăvăluiitul.
După ori şi ce arătură, clin ori ce timp, trebuie să urmeze tot-d’auna grapa şi în anumite împrejurări tăvălugul.
Grapa nici când în urma plugului nu trebuie să fie de mărăcini, ci tot deauna trebue tras cu grapa ce are dinţi de fier.
Grăpatul ne aduce foloasele următoare:
1.	Mărunţeşte pământul în urma plugului şi astupă totdeauna locurile goale ce rămân printre brazde, legând ast-fel la o laltă toţi grăunţii de pământ nelăsând vântul să pătrundă prin aceste gropi şi printre brazde, din care pricină se usucă repede pământul, iar în timpuri ploioase se fac bălţi printre brazdele ridicate. Legând grăunţii de pământ prin grăpare, se ţine necotenit umezeala d’asupra, se dospeşte pământul, sămânţa de iarbă răsare toată şi aşa se poate uşor stârpi printr’o arătură uşoară sau o grapă puternică înaintea semănatului.
2.	Prin grăpat multe din burueni sunt scoase din rădăcini şi stârpite, mai cu osebire pe ogoarele pline de pir, grapele de fier cu dinţi pătraţi sunt de mare folos.
3.	După sămănătură trebuie tot deauna dat cu grapa pentru a acoperi sămânţa şi a o pune în legătură cu umezeala, căci numai aşa poate răsări peste tot de o potrivă, spre a se coace tot de o potrivă, lucru de mare preţ.
Prin grăpat se stârpesc o mulţime de viermi, care toţi se hrănesc pe socoteala sămănăturilor. Pentru a ne încredinţa despre aceasta să luăm seama în urma unei grape şi vom vedea grămezi întregi de viermi scoşi din cuiburile lor, umblând în susul şi josul brazdelor; oule acestora şi o bună parte din ei sunt nimiciţi de grapă.
Grăpatul spre a se face bine, trebuie să se facă totdeauna repede, căci uumai aşa bolovani veniţi în dinţii grapei se sparg şi se mărunţesc, iar rădăcinele de iarbă se scot bine; pentru aceasta sunt mai buni caii, având un pas mai iute de cât boii.
Pământul trebuie grăpat, când este înflorit pe urma plugului, sau svântat, pentru a se putea sfărâmi cu uşurinţă în grăunţi şi nici o dată să nu se grăpeze când este prea ud căci pe lângă că vitele trag greu, nici lucru nu este de seamă,
www.dacQromanica.ro
ALBINA
161
apoi pe rădăcinele buruenilor se lipeşte şi se încarcă toată ţărâna aflată d’asupra ogorului, care este cea mai bogată în părţi hrănitoare, precum şi rămăşiţe de pae care ar trebui să se prefacă pe ogor în humus, se amestică în grapă şi se scot afară de pe ogor; iar când pământul este prea uscat, grapa trece peste bolovani fără mult folos.
Peste un ogor grăpat de mai multe ori, dacă bolovanii nu s’au sfărâmat, trebuie dat cu un tăvălug greu şi apoi iar cu grapa până ogorul se mărunţeşte.
Pe pământurile uşoare, fragede şi nisipoase care pe urma plugului se prefac în ţărână, trebuie dat cu tăvălugul, pentru ca micile părticele de pământ să se lege strâns unele de altele şi aşa să păstreze bine umezeala, fără care frăgezimea şi dospirea pămârtului nu s’ar puteu face.
Prin tăvălugire, ca şi la grăpat, sămânţele de buruieni vin în legătură cu umezeala, răsar toate şi se pot stârpi prin lucrările viitoare.
De obiceiu în urma miriştelor, după arătura întâia de 8 — 10 c. m. făcută în bune condiţiuni, pământul fiind cam ţărânos, fără întârziere şi totdeauna trebuie dat cu tăvălugul după această arătură pentru a apropia şi lipi grăunţii de pământ unii de alţii şi prin modnl acesta dând loc umezelei să prefacă resturile miriştei în humus.
Totd’auna ogorul trebuie grăpat pe aceiaşi urmă în sus şi în jos, iar pământurile argiloase (mari şi grele) trebuesc grăpate de mai multe ori si chiar în lung şi în lat, căci cu cât va fi un ogor mai mult mărunţit, cu alât el va păstră mai mult umezeala, ne va scuti Ia prăşit de multă cheltuială, economisând bra-
ele de muncă şi va rodi mult.
Toate acestea nu se pot căpăta de cât prin arături şi grăpâri des repetate.
In practică s’a găsit că cea mai bună grapă, este grapa diagonală cu dinţii de oţel, întocmită din 3 aripi. Fie-care aripă lucrează pentru sine. Pe locurile neregulate, unde sunt ridică-turi şi şanţuri, una din cele trei aripi, trebuie ori şi cum să treacă prin şanţ sau peste ridicăturâ, pentru a lucră şi acolo; iar când din diferite împrejurări, ca pământ prea umed, v'Oe prea slabe etc., nu s’ar puteă trage de două vite grapa cu 3 aripi, se poate lăsă numai în 2 aripi.
De ţinut seama este la cumpărarea grapelor de fier, ca ele să aibă dinţi pătraţi, căci cei rotunzi nn sparg bolovanii bine şi rădăcinele de iarbă alunecă înapoi pe lângă ei.
________________ Oh. Manolescu.
— Când dracul n’are ce lucra, îşi cântăreşte coada.
www.daconnnamca.ro
Vederea Seminarinlui dela Socola
(După o stampă din colecţiunea Academiei Române)
v ( n i n a
163
Literatura Japoneză
zi când Japonia atrage spre ea ochii omenirei întregi, am crezut că nu va fi fără interes câteva rânduri asupra literaturei acestei ţări, rânduri pe care le-am adunat după «Grande Enciclopedie».
D. Ernest Satow, care se conduce după bibliografii indigeni, împarte literatura japoneză în şaşesprezece clase :
1)	Marile Istorii;
2)	Diferite opere istorice-,
3)	Dreptul-,
4)	Biografia-,
5)	Poezia;
6)	Bolnavele clasice:
7)	Amestecături;
8)	Jurnale personale;
9)	Călătorii;
10)	Teatru;
11)	Dicţionare şi opere de filologie;
12)	Topografie.
Ultimele patru clase mai coprind: literatura shintoistă ; literatura budistă; romane moderne; Diverse : opere asupa ştiinţelor, artelor, antichităţilor, confucianismul, etc.
La aceste şaşesprezece diviziuni ale lui Satow, d. Cham-berlain mai adaogă o a şeaptesprezecea care cuprinde literatura europeană a Japoniei, adică operile scrise de Japonezi sub influenţa streină. Japonezilor le place să cânte în versuri lucruri graţioase, florile, păsările, lucrurile naturei; mai toată poezia japoneză este lirică, afară de dramele clasice. Nu vom cită printre culegerile de poezii de cât pe Manyo-shu (colecţia unei miriade de foi) şi pe Kokinshu (cântice vechi şi moderne).
Romanele clasice: cel mai cunonscut este poate Takelori Manogatari, istoria unui tăetor de trestie bambu, care a fost tradusă în mai multe limbi europene; Genji Monogatari, remarcabil prin stilul său.
Sub numele No se înţelege teatrul claselor înalte; iar sub acela de Shibai sau Kahuki teatrul claselor de jos. Cât pentru piese, ele sunt împărţite în două clase: piese istorice jidai-mono, comedii de inoravurii, sewa-mono. Teatrul a e-xistat în japonia din cea mai depărtată antichitate; origina lui se găseşte în danţurile religioase. In secolul al V-lea aceste danţuri ameliorate unite cu o acţiune teatrală formară cele dintăiu No. Numai în teatru se mai poate studia bine moravurile şi obiceiurile vechei Japonii, cari tind a dispare.
Cel mai vestit autor dramatic al Japoniei este Chikamatsu Montzaemon care a scris o dramă asupra cuceririi Formozei.
www.dacaromanica.ro
164
ALBINA
Cele mai reputate teatre sunt cele din Jedo ; cel mai celebru actor actual este Ichikawa Danjuro din Tokio.
Cel mai mare romanţier modern al Japoniei este Bakin (1767—1948) al cărui cel mai popular roman este Hakkenden, adică povestea a opt câini.
D. Teleor.
Starea udometrică şi agricolă a României la finele lunei 0ctomvrie1904st.n.
Starea udometrică.
Cu toate că în cursul acestei luni ploile au fost destul de dese, totuşi cantitatea totală de apă, aproximativ 31 mm, este cu 18 mm mai mică ca valoarea normală; şi prin urmare luna Octom-vrie n’a avut decât 66% din cantitatea sa obicinuită de apă. Ea este a patra dintre lunile Octomvrie cele mai puţin ploioase dela 1891 încoace.
Ploi mai bunicele au căzut în general în regiunea muntoasă, în vestul Olteniei şi în nordul Moldovei, unde cantităţile mijlocii de apă pe districte au ajuns la 40 mm şi mai mult. Dobrogea şi partea de câmpie a Munteniei, dela Brăila la Romanaţi, au avut cele mai puţine ploi; în Vlaşca, Buzău, Ilfov, Tuloea, Râm-nicu-Sărat şi Vaslui s’au obţinut mai puţin de 20 mm de apă.
Dacă considerăm perioada de 16 luni, dela Iulie 1903 de când a început seceta la noi şi până în prezent, găsim că a căzut în total pe întreaga suprafaţă a Regatului aproximativ 580 mm de apă pe câtă vreme cantitatea normală în această perioadă este de 804 mm; şi de notat este că aproape un sfert din această întreagă cantitate de 5S0 mm. s’a adunat numai în cursul lunei Septemvrie ce a trecut. Aşa dar, cu toată abondenţa ploilor din această din urmă lună, solul agricol, la finele Ini Octomvrie se găseşte tot într'un deficit de apă de 28%.
Deşi în această lună au fost, faţă de normala, puţine preci-pitaţiuni atmosferice, totuşi foarte multele ploi din Septemvrie, timpul noros şi nu prea călduros din Octomvrie, au menţinut în general o umezeală suficientă a solului, aşa că numai pe alocuri începuse a se simţi, spre finele acestei luni, lipsa de ploae.
In ultimele zile din Octomvrie s’a răcit simţitor şi pe alocuri se formă multă brumă.
Starea agricolă.
Luna Octomvrie a fost una dintre cele mai favorabile, atât pentru continuarea semănăturilor de toamnă ale viitorului an agricol, cât şi pentru repedea lor desvoltare. După ploile atât de abondente din cursul lunei precedente a urmat o perioadă loarte ploioasă şi călduroasă, ceia ce a permis întregei vegeta-ţiuni, să se dezvolte cu o vigoare extraordinară. Agricultorii au putut să’şi facă arăturile şi semănăturile mai fără întrerupere şi în cele mai bune oondiţiuni de cultură.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
165
Semănăturile de grâu, secară şi orz, făcute în luna precedentă şi chiar la începutul aceştia, au răsărit repede şi au crescut aşa de mari încât, de temere de a nu le da spic, s’au lăsat, în cele mai multe părţi, să se pască de vite sau se cosesc. înfrăţirea semănăturilor s’a făcut foarte bine,
Rapiţa de asemenea s’a desvoltat foarte mult şi pretulindeni este viguroasă, având frunze mari, cu toate că în multe părţi a fost atacată de viermi; pe unele locuri ea s’a prăşit. Acolo unde rapiţa a fost semănată odată cu prăşila a doua a porumbului, a crescut mare şi a început a înflori; agricultorii sunt îngrijaţi de această prea repede desvoltare a ei.
Pe fâneţe, izlazuri şi mirişti, iarba a crescut foarte mare şi abondentâ, aşa că vitele au ce paşte în belşug. In foarte multe părţi s’au putut cosi fâneţele artificiale şi chiar naturale precum şi unele mirişti. Nutreţul produs nu s’a putut însă uscâ tocmai în bune condiţiuni. In unele locuri, mai ales în districtele Buzău, Ialomiţa şi Brăila, iarba pe mirişti a crescut foarte mult din scuturăturâ (samulastră) şi amestecată după cum eră cu multă rapiţă sălbatică, a produs la vite foarte numeroase, cazuri mortale de meteorizaţie.
Porumburile pe unde s’au tăcut, au fost culese în această lună pretutindeni însă ele sunt umede, puţine şi de proastă calitate. In unele localităţi, multe din porumburi au legat tocmai acum. Fasolea a făcut din nou păstăi şi a legat.
Viile s’au terminat de recoltat; producţiunea lor este în general foarte mică. Cele din Muntenia şi din Dobrogea au dat ceva mai mult. Ele au început a se îngropa. In unele locuri din Muntenia s’au văzut flori nouă şi chiar fructul, format la viţa de vie, asemeni şi la unele specii de meri, peri, pruni şi corcoduşi. Au înflorit de asemeni a doua oară liliacul, salcâmul, castanul sălbatec şi alţi arbuşti şi diferite flori primâvăratice după câmpii şi de prin păduri.
In ultima decadă frunzele tuturor speciilor de arbori, arbuşti şi pomi roditori începuseră a se îngălbeni şi la unii arbori chiar a cădea în cantitate mai mare. In urma brumei foarte groase ■ia îngheţului din primele zile ale lunei Noemvrie, frunzele s’au pârlit cu totul; mulţi arbori au rămas dejâ fără frunze.
Arăturile, semănăturile de toamnă şi ogoarele de primăvară, se fac încă cu uşurinţă până în prezent. Faţă cu timpul favorabil ce a fost în cursul acestei luni şi cu rezultatul satisfăcător dat de cereale în acest an, semănăturile de toamnă s’au făcut atât de marii cât şi de micii cultivatori, pe suprafeţe mult mai însemnate ca în alţi ani. Printre cauzele cari au îndemnat pe ţărani de a se grăbi cu înmulţirea semănăturilor de toamnă, este şi teama ce au, că nu vor putea lucră mult în primăvară, din cauza vitelor cari poate ar fi prea slăbite din lipsa nutreţului suficient în timpul iernei.
St. 0. Hepites
Directorul Institutului Meterologic
www.dacaromamca.ro
16G
AI,BINA
Informaţiuni
Un număr de 30 elevi ai şcoalei Normale «Vasile-Lupu» din Iaşi, sub conducerea d-lui Director Mitru, au vizitat Expoziţia agrară din Capitală, în zilele de 24—25 şi 26 Octomvrie a. c.
In tot acest timp au fost găzduiţi la Seminariul Central. In ziua de 26 Octomvrie a. c. elevii escursionişti sub conducerea harnicului lor director d-1 Mitru, au vizitat şi şcoala normală a Societăţii pentru învăţătura Poporului român, unde au fost întâmpinaţi de d-1 P. Gârboviceanu, directorul şcoalei.
D-sa a condus pe escursionişti prin tot localul, dând toate ex-plicaţiunile necesare. Prin clase, coridoare, dormitoare etc. ; eră ordine desăvârşită, lucrul ce a impesionat adânc pe escursionişti şi în special pe d-1 Mitru.
După terminarea vizitei localului şcoalei şi al dependinţelor lui, elevii escursionişti au fost reţinuţi spre a luă împreună cu elevii normalişti bucureşteni masa de 12 p. m. şi cea de seară.
Vizita s’a terminat printr’o serbare dată de elevii şcoalei normale a Societăţi, în onoarea d-lui Director Mitru şi a elevilor escursionişti, care a luat sfârşit la ora 9 seara, când elevii Ieşeni s’au despărţit de fraţii lor Bucureşteni, spre cel mai mare regret al unora şi al altora.
Vizite de felul acesta au o deosebită importanţă pentru formarea caracterului viitorilor învăţători.
Lăsaţi copiii să se joace. — In timpul verei obişnuiţi copiii să se scalde în toate zilele, să înveţe înnotatul, să se joace la aer liber, cu mingea, cu lawn-tennis, etc. Aceste jocuri sunt bune pentru copiii cari au trecut vârsta de zece ani; ele desvoltă puterea muşculară şi propagă sănătatea.
bou.
Mai bine astăzi un ou, decât peste un an un
	
www.dacaromamca.ro
ALBINA
167
Scrisori către Redacţie
Multele ocupaţii m’au făcut a întârzia întru câtva, încu-noştiinţarea d-voastră, şpre a mă enumărâ şi pe anul 904/905 ca abonată la mult frumoasa şi folositoarea Revistă «Albina» ce cu onoare redactaţi şi de care, de 2 ani de când îmi îndeplinesc misiunea mea de învăţătoare a poporului Român, n'am fost lipsită de mierea ei şi voiu căuta să nu fiu nici odată pentru prea marea dragoste ce-i păstrez, atât ei, cât şi onor. Comitet. Ii urez deci muncă şi spor.
Abonată, Jeana I. Staicu
învăţătoare Orlea-Romanaţi.
Licita-ţiiani.
In ziua de 23 Noemvrie a. c. ora 10'/, a. m., se va ţine la Eforia Sp. Civile, Bulevardul Elisabeta No. 3, licitaţia publică cu oferte închise, pentru vânzarea spre exploatoare a următoarelor porţiuni de păduri:
«Judeţul Argeş». — 275 arbori brazi din pădurea Dângeşti; garanţie provizorie lei 100.
«judeţul Prahova». — O porţiune de pădure de pepropr. Vrăjitoarea garanţie, provizorie lei 450.
O porţiune de 55 hec. 7.730 m. p. propr., Sărasca garanţie provizorie lei 2.000.
O porţiune din zăvoiul Răsiani, garanţie provizorie lei 500.
»	» de pe proprietatea Bărăictarul garanţie provizorie
lei 1.000.
Zăvoaele de pe proprietatea Balaca Scăeni, garanţie provizorie lei 1.000
Supra oferte nu se primesc.
Condiţiunile generale pentru exploatarea acestor porţiuni de pădure sunt cele publicate în «Monitorul Oficial» No. 174,1901 iar cele speciale precum şi orice alte informaţiuni, se pot luă la serviciul silvic al Eforiei în zilele şi orele de lucru.
Ln mijloc de a obişnui vitele între ele. Când într’un grajd de vaci se aduc altele streine, sau chiar când se schimbă locul vacilor din acelaş grajd, se întâmplă foarte adesea, că animalele vecine se împung între ele şi cele mai slabe sunt împiedecate de a mâncâ. Spre a scăpa de acest rău se recomandă a se spălă vacile, mai cu seamă cele slabe şi fricoase, cu spirt pe cap şi pe gât.
www.dacoramamca.ro
168
ALBINA
MULŢUMIRI
D-l Scarlat Ferichide şi Doamna Elena Ferichide, născută Ioan Marghiloman, din Bucureşti şi proprietai’i ai Moşiei Vârtopu din Dolj au dăruit bisericei cu hramul Sf. Niculae din Parohia Vârtopu Dolj următoarele obiecte sacre: 1 potir, 1 steluţă, 1 discu, 1 capiu, 1 linguriţă, 3) procovete, 1 miruitor, 1 cădelniţă, 2 candele mijlocii, 3 sfeşnice toate de argint de china 1 steag şi 1 epitaf pictat artistic şi garnisite cu ciucuri, toate în valoare de lei 418. Epitropia le exprimă călduroase mulţumiri.
Şt. St. Tuţescu, învăţător diriginte al şcoalei din comuna Ca-tanele Dolj, în numele elevilor şi sătenilor din această comună aduce vii şi călduroase mulţumiri d-lui Ioan 1. V Socec editor şi librar din Bucureşti, pentru că a donat bibliotecii dela şcoală 42 cărţi de mare preţ.
♦
* *
Pr. D. Popescu dirigintele şcoalei din comuna Balta Doamnei, judeţul Prahova, în numele elevilor, aduce mulţumiri Administraţiei Domeniului Coroanei care a dăruit pentru elevi cărţi în valoare de una sută lei, iar pentru biblioteca şcoalei 18 volume cărţi diferite.
Cel 7nai însemnat fapt din vieaţă. Editorul unei reviste americane a pus cetitorilor săi următoarea întrebare :
«Care a fost cel mai însemnat fapt în vieaţa d-tale? 50 dolari pentru răspunsul, cel mai potrivit» !
Au venit mai multe sute de răspunsuri din partea cetitorilor. Cel mai potrivit răspuns după părerea comisiunei de premii, a fost următorul : «Cel mai însemnat fapt a fost în vieaţa mea, că m am 7iăscuty>. Trimiţătorul acestui răspuns a fost premiat.
După o lună editorul foii a publicat un nou concurs punând întrebarea :
«Care este faptul cel mai însemnat din vieaţa d-tale» ?
Din răspunsurile numeroase intrate a fost premiat următorul: « Respira rea ».
Oile cari îşi 7nănâncă lâna. îndată după ce s’a observat acel nărav la oi, să se pună intre ele ramuri de pin cu foile încă verzi şi să se reînoească după-ce oile au ros coaja şi frunzele. In cel mult 6 săptămâni năravul e înlăturat.
www.dacaromamca.ro
STERUfi
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirei de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Petru Gârboviceanu, strada Sf. Ecaterina, Bucureşti.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kaliiideru, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Admnistralor şi casier delegat, Petru Gftrboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Aidocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Const. Batiu, profesor secundar şi inspector şcolai—Membrii, Spira C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. bimitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescn, deputat, profesor universitar; Cristu S. Netjoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Censori, Const. Alimăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexniulrescu, rcvisor şcolar.
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Procopie Cazotti, mare propietar (Buzău), 200 lei; Dobre Ştefănescu învăţ. (Urziceni), 1 leu; Gh. Ionescu, învăţ. (Urziceni), 1 leu; Ivan ri-gorescu, învăţ. (Urziceni), 1 leu; D. Popescu, învăţ. (Urziceni), 1 leu; Uorneliu Droc, învăţ. (Urziceni), l leu; M. Balaban, general (Bucureşti), 20 lei; Th. Teodorescu, preot-protoereu, (Roman), 2 lei; Gh Climescu, preot, (Roman), 2 lei; I. Filip, preot, (Roman), 2 lei; V. Monariu, preot, (Roman), 1 leu; V. Cocea, preot, (Roman), 2 lei; I. Mircea, preot, (R.unan), 1 leu; V. Savin, preot, (Roman), 1 leu; Gr. Drăgan, preot, (Roman), 1 leu; Gh. Piaton, preot, (Roman), 1 leu; I. Andrei, preot, (Roman), 1 leu; C. Dabijea, preot, (Roman), 1 leu; Simion Munteanu, preot, (Roman), 1 leu; V. Iordachescu, preot, (Roman), 1 leu ; Atanasie Vasilescu, (Roman), 1 leu; I. Ionescu, preot, (Roman). 1 leu; I. Georgescu, preot, (Roman), 1 leu; D. Procopie, preot, (Roman), 1 leu; N. Vasiliu, preot, (Roman), 1 leu; V. Apostoleanu, preot, (Roman), 1 leu; Gh. Ghid, preot, (Romani, 1 leu; N. Petrovan, preot, (Roman), 1 leu; Em. Zolomir, preot, (Roman), 1 leu; N. Negură, preot, (Roman), 1 leu; Gh. Gheorghiescu, preot, (Roman), 1 leu; V. Lazer, preot, (Roman), 1 leu; V. Versescu, preot, (Roman), 1 leu; Ivan Georgescu, preot, (Roman), 1 leu; I. Toma, preot, (Roman), 1 leu;' D. Grigoriu, preot, (Roman), 1 leu ; Gh. Simionescu, preot, (Roman), 1 leu;
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii e de 270; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 8.146 lei şi 26 de bani.
(Va urma în numărul viitor).
P’T T ▼ V ▼ ' V T V ▼ V ▼ «1P 'W V V ▼ V T V T ▼ ▼ ^
www.dacoramamca.ro
Toţi acei cari ne cer programe, regulamente sau îndrunntri, sunt rugaţi a ne trimite costul lor, de oarece nu expediem nimănui nici cu ramburs nici pe credit.
Preţurile sunt ceie următoare:
Programa analitică pentru şcolile urbane lei 1,20 »	„	,,	,, rurale ,,
normale
I"
%-
$r
&■
n	»	»	»
de învăţători si învăţătoare
»
îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitoare Ia modificările aduse
programei........................„
Regulamentul pentru aplicarea legei asupra învăţământului primar şi normal
primar.......................... „
Idem pentru administraţia interioară a şcoalelor normale de învăţători şi învăţătoare. .....
Idem ideni şcoalelor primare urbane . . „
Idem idem

»
rurale
1,20
0,60
0,60
Gel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnlc sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Cop' din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic safl Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 95, 13.96.
»•	»	» Nasturi	»
» Laok	cu Elastic	sad Şireturi »
b »	» Nasturi	•
* Chevreau cu Elastic	>
» t b Nasturi	»
12.95,	13.96, 14.95. 15.96.
12.95,	13.96, 14.95.
13.96,	14.96, 15.95.
12.95,	13.95, 14.96-
13.95,	14.95, 16.95.
10.95,	12.95,	13.96.		
11.95,	12.96,	13.95,	14.95,	16.96.
12.95,	13 95,	14.95,	16.96.	
7.95,	8.96.	9.95.		
6.95,	6.96.			
6.96,	7.95,	8 95.		
5.96,	6.95.	7.95,	8.95,	9.95.
Preţuri corente la Ghete de Dame
de Chevreau negre cu Şireturi L<
> b	d t Botoni b
b	b Colori » B	B
b Gems cu Nasturi şi Şireturi b Pantofi deChuvreau albi decoltaţi b Idem cu Şirelur! şi Nasturi » idem de Lack diferite forme »
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de oftun-In tot deauna se găsesc mart cantităţi de mânuşi Glacd, Albe. Colori
ţi Negre pentru Dame Lei 2.60.	_______
b Bărbaţi > 2.95.
Rupfindu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la iote Sesdnele, Calea Variei No. 27, alaiuri de Politia “	'
Capitala. Bucurescx.	«niponul
3-
3?~
&-
»-
&-
&-
&-
\%r
3-
3-
3-
3-
ş-
3-
3-
3-
5°/0
Cupon de reducţie pentru cititori! Albim*