Anul viii

No. 2.
10 6ctomvrie 1904.
Redacţia 5i Adminisirwww.daccf'omaniciat.ro;;	:	J:r.
Jim farjumerie şi Droguerie Medicinala T6MA B’RĂTULESeU
fjucurescl. calea Griviţe! No. 145 (lîrţ^â Gara de fiord) Pucuresol
Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele maî renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunl, apă de colonia, d« lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pome<jî de qulnquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru bale şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagiă, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacurl, esenţe pentru conserve alimentare, Sifdne ou cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băl, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, cără şi sîrmâ pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scdrţe, frunze, flori şi seminţe pentru câiuri in şi muştarurî, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de ărnă, etc-
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giîe, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, craydne, ciaiuri drageie, elixire, emulsiunl uleiose, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiunî, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositoril, so-luţiunî, siropuri şi vinuri medicamnntose care, prin rolul ce indeplineso unele de fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi intăritdre, sunt preparate cu scopul de a fi intrebuiuţate la vindecarea suferin(Jilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemulului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticeî, ca: vată şi tifdne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injeetore şi sistematice irigatore pentru M6şe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighdne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatore, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi storaachale, pul-verisatdre şi vaporisatdre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiO platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfecl şi cleşti, etc.
La cerere, expediază in ori-ce parte a Ţărel, contra ramburs, prompt si cu creţurile cele maî ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din acdstă branşă.
52-2
www.dacaramamca.ro
Anul VIII.
No. 2.
10 OCTOMVRIE 1904.
SUMARUL.:
A. T., Serbările de la Iaşi.— («. Coşbnc, Şamanii. — Th. D. Speranţia, Mijloc bun pentru n oralizare.—Tom a IU cuseu, Mândria Neroadă.-D. Tclcor, Cântăreţii ţării. — G. Ma-nolescn, Despre Arături. — Demlr, Vizita domnului ministru Haret în Dobrogea. — (onst. Răhlăresru, Locuri istorice din cătunul Oltina. — Informaţiuni. — Scrisori către Redacţie.— bibliografii.— Apel.
Iliistratiuni: Biserica Sf. Nicolae-Domnesc.—Biserica Trei-Ierarhi.— Mitropolitul Venia-min Kostaki.—Actualul local al Seminarului Veniarain».
aşii, a doua capitală a tării, a îmbrăcat haina de săr-
bătoare pentru a primi pe Auguştii oaspeţi, cari timp 22—^ de 5 zile au onorat cu presenţa Lor, vechea cetate.
Târnosirea bisericilor Sf. Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi ca şi împlinirea a 100 de ani dela fundarea Seminarului Veniamin, au fost cele 3 mari acte la cari ca toată dragostea au luat parte Bunii noştri Suverani.
Iată în resumat cum s’au urmat aceste serbări:
Joi, 30 Septemvrie, la orele 9 seara, Majestăţilo Lor Regele şi Regina, d’impreunâ cu Alteţele Lor Regale Principele Moştenitor, Principesa Maria, Principele Carol şi Alteţa Sa Principele Wilhelm de Hohenzollern, urmaţi de suitele regale şi princiare, au pornit cu trenul regal din Sinaia, pentru a merge la Iaşi.
A doua zi Vineri, 1 Octoinvrie, MM. LL. au continuat călătoria. Majestăţile Lor au fost primite de prefecţii judeţelor, primarii oraşelor, deputaţii şi senatorii, notabilităţile locale, domni şi doamne din societate, care au prezintat flori, precum şi de elevii şi elevele şcoalelor cari primiau pe Majestăţile Lor cântând Imnul Regal şi acoperindu-l cu flori.
5E"R!3ĂTţlLE DE LA IAŞI
www.dacoromanica.ro
30	ALBINA
Majestăţile Lor convorbiau cu multă afabilitate până la ora plecărei trenului, care se punea in mişcare în mijlocul nesfârşitelor aclamaţiuni şi urări, de bună călătorie, ale publicului.
La orele 4 p. m., trenul regal a fost salutat la intrarea în a doua Capitală a ţărei cu 101 lovituri de tun.
Coborându-se din vagon MM. LL. au fost întâmpinate de d-nii miniştrii, autorităţile respective şi numeroase persoane venite din toate părţile ţării.
Majestăţile Lor au fost salutate la Iaşi, în numele Majes-tăţilor Lor împăratul Austriei şi Rege al Ungariei şi Împăratul tuturor Ruşilor, de către trimişii Lor speciali Generalul Wanka din comandamentul militar al Bucovinei şi Principele Urusoff, guvernator în Basarabia.
Numeroase şi frumoase buchete de flori au fost presen-tate M. S. Reginei şi A. S. R. Principesei Maria de către doamne.
Primirea făcută Suveranului, Reginei şi Augustei familii Regale de către cetăţenii celei de a doua Capitală a ţărei, a fost dintre cele mai călduroase şi entusiaste.
De aici MM. LL. au plecat la Mitropolie.
La Mitropolie Suveranul, M. S. Regina şi Auguştii membri ai familiei Regale, au fost întâmpinaţi de către i. P. S. S. Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, înconjurat de Prea Sfinţiţii Episcopi.
După terminarea serviciului divin, Suveranul şi Regina s’au dus la palatul comandamentului corpului IV de armată, unde se pregătise Cartierul regal.
La orele 7 seara s’a servit la Palat un prânz de 35 persoane.
In timpul mesei M. S. Regele, adresându-Se primarului oraşului, a rostit următoarea cuvântare:
ţ
«Am venit cu atât mai mare bucurie împreună cu Re-«gina şi membrii familiei Mele în mijlocul cloinnniilor «voastre, cu cât a trecut multă vreme de când nu am fost «în a doua Mea, Capitală. Primirea, strălucită şi plină de «căldură, care Ne-a întimpinat în acest vechiu scaun domnesc,
Inii dovedesc din nou cât de adâncă este credinţa, iubiţi-«lor Mei Ieşeni pentru Noi. Strigătele lor entusiaste au «găsit un puleric răsunet în inimile Noastre şi viu mişcat, «mulţumim pentru atâta dragoste. Având toată dorinţa ca «laşul, acest centru cultural, să se desvolte încă mai mult «şi ca viaţa sa comercială să ia un avânt mai însemnat,
închin paharul Meu în sănătatea cetăţenilor şi în pros-«peritatea acestui frumos oraş».
Primarul aduse M. S. Regelui omagiile de adâncă recunoştinţă a cetăţenilor Ieşeni, pronunţând un frumos şi bine simţit discurs.
www.dacoramamca.ro
Biserica St'. Nicolae-Domuesc.
www.dacoromanica.ro
32
ALBINA
Sâmbătă, 2 Octomvrie, s’a târnosit de către 1. P. S. S. Par-thenie, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, biserica Sf. Nico-lae de curând reclădită, în presenţa M. L. L, a întregei familii Regale şi un imens public.
Iată actul de fundaţiune al bisericii:
In al trei-zeci şi noulea an al Domniei Regelui Carol I şi în presenţa Sa s'a sfinţit întru lauda lui Dumnezeu Celui A-Tot-Puternic, apărătorul Regatului şi ocrotitorul Poporului Român, acest locaş dvmnezeesc cu hramul Sfântului Erarch şi făcător de minune Nicolae, fondat de Ştefan Voevod cel Mare şi Sfânt, domnul Moldovei, de către înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Parthenie Chnceni, faţă fiind Regina Elisabeia, Principii Ferclinand şi Maria, Principele Carol şi Principele Wihelm de Ilohen-zolern, premiu şi numeroasă adunare de creştini din toate părţile României.
La orele 12 din zi, terminându-se serviciul divin, Suveranul, urmat de Alteţele Lor Regale, s’a întors la Cuartierul regal, în mijlocul entusiastelor ovaţiuni ale mulţimei.
La ora 1 p. m. a avut loc, la Cuartierul Maiestăţilor Lor,, un dejun de gală, în onoarea trimişilor M. S. împăratului Austriei, Rege al Ungariei şi M. S împăratului Rusiei.
In timpul dejunului M. S. Regele, ridicând paharul său, a pronunţat următorul toast în limba franceză:
îndeplinesc o datorie scumpă Mie, ridicând acest pahar «.în onoarea M. S. Frantz Iosef şi M. S. Împăratului Nicolae? «Cari au binevoit a Mă saluta în a doua Mea Capitală *prin trimişi speciali. Exprimând vinile Mete mulţumiri pentru această graţioasă atenţiune, fac urări călduroase «pentru fericirea Maiestăţilor Lor şi prosperitatea puterni-«celor Lor imperii, legate prin o strânsă prietenie cu Ro-«mânia. Beau în sănătatea M S. Împăratului Austriei «Rege al Ungariei şi în sănătatea M. S. împăratului Rusiei -
Aceste cuvinte ale M. S Regelui au fost urmate de urale prelungite.
La orele 3 p. m. M. S. Regele, însoţit de d. prim ministru şi urmat de d. primar, de şeful Casei militare şi de adjutantul de serviciu, a inspectat:
Spitalul Sf. Spiridon ; liceul naţional; şi penitenciarul centraL
Seara la orele 9, Suveranii şi Alteţele Lor Regale, împreună cu suitele, au mers la teatru, pentru a asistă la o re-presentaţie de gală.
Programul representaţiei a cuprins şi piesele: «In ziua scadenţei), dramă într'un act, şi «Mărioara» dramă în două acte, în versuri, ambele de Carmen Sylva.
Duminică, 3 Octomvrie, la orele 9 dimineaţa, Familia regală a asistat şi luat parle la târnosirea bisericei Trei-Erarhi*
www.dacoromamca.ro
liiserica Trei-Ierarlii.
34
ALBINA
care s’a săvârşit cu acelaş ceremonial ca şi biserica Sf. Ni-colae.
Ina ceastă zi fiind şi aniversarea naşterei Principelui Carol (care a împlinit 11 ani), iubiţii noştri Suverani, A. S. R. Principele Ferdinand şi Principesa Maria, au primit urări atât dela persoanele aflătoarea în Iaşi cât şi din toate unghiurile ţărei prin fir telegrafic!
După amiază la orele 3l/2 M. S. Regele şi Regina şi familia Regală s’au dus la şcoala militară, al cărei elev este principele Carol.
Tot corpul profesoral, ofiţerii şi elevii, având în cap pe directorul şcoalei, au făcut o grandioasă primire iubiţilor noştri Snverani şi Auguştilor oaspeţi.
Elevii au făcut diferite exerciţii militare, iar la defilare.
A. S. R. Principele Carol s’a pus în rânduri, defilând împreună cu 170 elevi, în faţa întregei Famili Regale.
După aceea, Auguştii Suverani au vizitat interiorul şcoalei, amfiteatrul, etc., interesându-se de toate şi rămânând pe deplin satisfăcuţi.
La 5 ore p. m. M. S. Regele a făcut o vizită I. P. S. mitropolit Partenie, apoi a vizitat din nou biserica Trei-Ierachi, admirând frumuseţea clădirii.
La 4 ore principesa Maria a vizitat şcoala de menaj pe care a fundat-o în Iaşi.
Seara M. S. Regina şi Perechea Princiară au asistat la repre-sentaţia de gală dată la teatrul naţional cu piesa Ullranda a cărei autoare e M. S. Regina.
Elevii liceului naţional şi cei dola Internat, au trimis Prinţului Carol printr’o delegaţie de 6 elevi, numeroase şi strălucite obiecte, ca dar de ziua anivesărei naşterei sale.
Luni, 4 Octomvrie, s’a serbat cu o deosebită solemnitate aniversarea de o sută de ani a înfiinţării seminarului «Ve-niamin».
Seminarul «Veniamin Costache» este cea mai veche şcoală din România, înfiinţată la 1803, de către fericitul în Domnul, Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costache, ceeace reiese din următorul autograf al lui Veniamin pe un manuscris, ce se găseşte la Academia română:
«Acest prolog.ce are în sine cuvinte pe trei luni: Martie, Aprilie şi Maiu, s’au atierosit de smerenia noastră şcoalei dela mănăstirea Socola, care s’au făcut acum pentru învăţătura feciorilor de preoţi, spre a noastră pemenire, 1803 Noemvrie».
f Smeritul între Archierei Veniamin (m. p).
Din aceasta se vede că seminarul a fost întemeiat la mănăstirea Socola, în luna Septemvrie 1803.
In cursul veacului trecut, seminarul «Veniamin» a fost de
www.dacaromanica.ro
ALBINA
35
mai multe ori reorganizat. Din cauză că localul în care se află seminarul dela mănăstirea Socola eră aproape ruinat, el fu strămutat la Iaşi, stând cu chirie mai întâiu în casele Tausig şi apoi în casele Şuţu, din strada Săulescu. Mai târziu ministerul instrucţiunei a cumpărat palatul fostului Domnitor Sturdza, care a fost restaurat şi unde se află azi seminarul «Veniamin», care s’a instalat acolo în anul 1893.
La 9>/2 dimineaţa, s’a oficiat un parastas de către I. P. S S. Mitropolitul Partenie, asistat de PP. SS. LL. Episcopii de Huşi, şi Dunărea de jos şi Arhiereii Ghenadie şi Meletie.
Au asistat MM. LL. Regele şi Regina, AA. LL. RR. Principele Ferdinand, Principesa Maria, Principele Cai’ol şi Principele 'Wilhelm de Ilohenzollern.
Prinţul Urusoff, trimis al Imp. Rusiei, general Wanka, trimis al Imp. Austriei. D-nii miniştii, mai mulţi senatori şi deputaţi; d-nii P. Gârboviceanu, G. Adamescu; representanţii tuturor autorităţilor ; ofiţerii generali şi superiori.
După terminarea parastasului, părintele Savin, directorul seminarului, a ţinut o frumoasă predică despre Mitropolitul Veniamin Costache.
Procesiunea dela Mitropolie la seminar a fost din cele mai impunătoare.
înainte mergeau prapurile, moaştele sfintei Paraschiva, icoana Mitropolitului Veniamin şi corul mitropolitan, care pe tot drumul a cântat Imnul regal.
Procesiunea a trecut prin două şiruri de soldaţi, cari despărţeau o lume imensă.
Pe tot parcursul, pe strada Ştefan cel Mare şi Lozonschi până la seminar, M. S. Regele, AA. LL. RR. Principele Ferdinand, Principele Carol şi Principele Wilhelm au urmat procesiunea cu capul descoperit; M. S. Regina şi A. S. R. Principesa Maria au urmat în trăsură deschisă trasă de 4 cai.
Familia Regală a fost întâmpinată la seminar de S. S. Economul Stavrofor Pavel Savin, director, şi de întregul corp profesoral. Corul seminarului a cântat Imnul Regal.
MM. LL. şi A A. LL. RR., au fost conduşi în sala de onoare frumos împodobită. In fund, pe perete se aflau portretele MM. LL., iar jos se află bustul Mitropolitului Veniamin Costache.
Aci au ţinut cuvântări, întâiu Mitropolitul Moldovei, al doilea d-1 ministru Iiaret şi la urmă M. S. Regele, a rostit următoarele simţite cuvinte:
«Primirea călduroasă ce a doua a Noastră Capitală a făcut Reginei, Mie, şi faniliei Mele, ne-a dovedit dragostea adâncă şi neţărmuritul devotament ce ea Ne păstrează neschimbat. De asemenea şi cuvântările cu cari ne întâmpinaţi ac), ne arată cât. de vii sunt în inima iubitului nostru popor aceste sentimente, pe cari le tălmăciţi în mod aşa de vrednic şi de înalt.
www.dacoromamca.ro
3rt
ALBINA
«.Din partea domniilor voastre nu vă veţi îndoi de răsunetul şi. recunoştinţa nesfârşită ce aceste mult preţuite mărturisiri de iubire^au deşteptat în sufletele noastre mişcate şi îmbucurate.
In această viată încărcată eu grije şi hipic, omul găseşte un sprijin puternic şi sigur numai în credinţă. Ea înlesneşte a trece vremurile de mâhnire şi înec care, ea dă tărie spre a învinge. întâia noastră datorie este dar de o o sădi cât mai adânc în inima poporului.
«Domnii ţârei ne-au dat în această privinţă o nobilă pildă, rezemându-se în toate împrejurările pe pronia cerească şi, xnălţând în amintirea evenimentelor însemnate, aceste sfinte locaşuri păstrătoare ale măririlor din trecut.
«Este pentru mine o nemărginită bucurie sufletească de a fi putut, luă parte la aceste trei zile de sărbătoare, închinate Bisericei şi de a -vedea biserica Sf. Nicolae reînfiinţată în vechea ei strălucire şi deschisă din nou slujbei Dnmnezeeşli, tocmai îu anul când poporul român prăznueşte cei 400 de ani trecuţi de la moartea ctitorului ei, Marele Voevod Ştefan.
Ştefan-Vodă şi-a croit în istoria universală, ca şi in in ima neamului său, un loc aşă de mare, încât patru veacuri au putut trece fără a-l micşoră. Prin faptele sale râs-boinice, prin înalta sa înţelepciune politică şi prin o adevărată evlavie, acest falnic voevod. mare printre cei mai mari, ne înfăţişează o viaţă cârmuită şi însufleţită <lc două credinţe adânci, nedăspărţite izvoare de putere şi de izbândă: credinţa în Dumnezeu, şi credinţa in popor. Ele luminează şi tălmăceşte slăvită sa domnie. După fiecare victorie repurtată asupra duşmanului cotropitor, gândirea, sa recunoscătoare se îndreaptă către voinicii săi şi mai ales către acela care ţine in dreapta sa destinele popoarelor şi Regilor, spre a-i slăvi numele prin nenumărate sănie locaşuri.
Ştefan Vodă e nu numai fala neamului românesc, dar şi un erou al creştinătăţii, căci a întrupat în el, pe lângă virtuţile româneşti şi măreţul avânt al cruciaţilor, puind singur stavilă valului năvălitor al islamului. împreună cu întreaga suflare românească, care şi-a rostit pioasa, sa amintire cu o căldură în adevăr mişcătoare, ca întâiul Rege al României-Unite şi de sine stătătoare, îndeplinesc astăzi o sfântă datorie către Marele Voevod Ştefan, adu-cându prinosul recunoştinţei şi veneraţiunei Mele nemărginite. Facă cerul ca iubirea sa de ţară şi de neam să ne însufleţească pe toţi în toate actele noastre şi ca virtuţile lui să strălucească deapururea în ochii urmaşilor ei ca o pildă de urmat.
«Nu cu mai puţină mulţumire am fost faţă la sfinţirea bisericei Trei-Erarhi a lui Vasile Lupu, încredinţată a-
www.dacoromanica.ro
U.BTNA
37
■chiu ca un scump odor iubitei Mele a doua capitală, Este o dreptate ca tocmai in sânul acestei vechi reşedinţe domneşti, care a tăcut atâtea jertfe pentru unirea şi mărirea României, in care au trăit atâţia Domni mari şi Mitropoliţi slăviţi, să se înalţe una dintre cele mai minunate biserici ale răsăritului, ca un semn vădit al culturei şi credinţei noastre.
Alăturea cu a^est mândru monument, Va sile Lupu a mai aşezat o modestă şcoală, insă cu scop măreţ, acela de a pregăti pe preoţi spre a înlocui limba slavonă cu aceea a poporului în slujba dumnezeească. Sub orânduirea învăţatului Mitropolit Varlaam, această mică şcoală cu tipografia ce-i eră alipită deveni cu încetul un adevărat adăpost al culturei naţionale, făcând să se dea graiului românesc locul ce i se cuvine şi să răsune şi la altar. Un veac şi jumătate în urma Mitropolitului Varlaam găsi în marele Veniamin un urmaş vrednic de dânsul. Intru îndeplinirea gândului lui Vasile Lupu, Mitropolitul Veniamin închină toată energia sufletului său înflăcărat de un patriotizm cald şi luminat. Intr'un lung şir de ani nu cruţă nimic pentru a ridică cultura morală şi intelectuală a ucenicilor săi şi a înlătură înrâuririle slavone şi greceşti atunci precumpănitoare în Biserica răsăriteană.
«Astfel fu întemeiat seminarul dela Socola, care n’a întârziat a deveni cu sârguinţa neobosită a marelui Veniamin, un focar de studii serioase şi o pepinieră de preoţi pătrunşi de înalta lor menire. Roadele acestui bine făcător aşezământ le putem judeca, astăzi, când sărbătorim a o suta aniversare a înteineerii sale.
Să pomenim dar cu dragoste şi recunoştinţă numele neuitat al acestui venerai prelat alăturea cu numele celor mai buni şi mai mari din fiii ţârei. In urma lui a rămas o operă a tuturor sguduirilor ce-i au stal împotrivă, el ni-a transmis o ca o dovadă pipăită de patriotismul clerului românesc şi de strânsa legătură ce întotdeauna a domnit între propăşirea Bisericei şi dezvoltarea Statului Român.
«Silinţele lui Veniamin n'au fost dar deşarte, de oarece pe lângă biserica Mitropolitană începută de dânsul se ridică astăzi această nouă clădire, în care se va urmă cu sfinţenie învăţământul său.
*Cănd o întocmire evlavioasă se coboară de la obârşie aşă de curată, ea nu poate da decât roade binecuvântate de Dumnezeu.
Doresc din adâncul sufletului ca amintirea acestor zile de sărbătoare chemate a întări credinţa in inimile noastre, să ne ajute a înlimpină cu bărbăţie greutăţile acestui an, aşă de puţin mănos pentru ţară.
Să înălţăm dar cu toţii rugile noastre fierbinţi către A-Tot-Puternicul, ca să nu înceteze a revărsă binecuvântările sale asupra scumpei noastre Românii, şi iubitorului nostru popor».
www.dacaromamca.ro
Mitropolitul Yeniamin Kostaki.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
89
La urmă, di Haret citeşte actul co are m ora tiv al seminarului, care a fost semnat de MM. LL. şi AA. LL. RR., de D-nii miniştrii, de P. S. prelaţi, etc.
La orele l d. a., Familia Regală s’a retras la Palat.
Invitaţii au trecut apoi în refector, unde a avut loc banchetul, la care au luat parte 200 persoane, dintre cari mulţi foşti elevi ai seminarului.
Banchetul a fost prezidat de 1. P. S. S. Mitropolitul Moldovei, având la dreapta pe d-1 preşedinte al consiliului, D. Sturdza şi la stânga pe d-1 ministru al cultelor şi instrucţiunii, Sp. Haret.
I. P. S. S. Mitropolitul Partenie, spune că România are rara fericire de a avea un Rege înţelept între înţelepţi, care pentru noi şi pentru ţară este cu adevărat un trimis al lui Dumnezeu. Toţi trebuie să ne gândim la El cu dragoste şi să-L venerăm după cum merită. Trebuie să se ştie atât în ţară cât şi în străinătate că vom fi totdeauna cei mai credincioşi supuşi ai M. S. Regelui. Rugăm pe Dumnezeu să hărăzească viaţă lungă, atât Lui cât şi întregei Sale Familii. Trăiască M. S. Regele, trăiască Dinastia română.
Ovaţiuni entusiaste acoperă ultimele cuvinte ale înaltului prelat.
D. Dim. Sturdza. preşedintele consiliului, spune că aceste trei zile au fost şi mai întăritoare pentru ţară, pentru biserică şi pentru cultura română. După cum a spus I. P. S. Sa, Dumnezeu ne-a dat un Şef pe care orice ţară ar fi doritoare să-L aibă.
Pildă de virtute în viaţa Sa particulară ca şi în viaţa Sa politică, în cea mai înaltă concepţiune, cea mai bună dovadă ne-a dat-o astăzi prin modul cum a participat la această serbare.
In ceea-ce mă priveşte pe mine, aceste serbări m’au mişcat adânc.
D. ministru Haret spune că d-1 Sturdza a vorbit despre legătura ce există între Biserică şi Ţară. Nam nimic de adăo-gat, zice d-sa.
închină pentru Biserică şi doreşte ca acţiunea ei să fie ca întrecut: cel mai însemnat factor al progresului românesc.
D. Climescu, rectorul universităţei, închină pentru prosperitatea şcoalei române.
Părintele Savin, directorul seminarului, arată mulţumirea ce o simte corpul profesoral pentru că tot ce are ţara mai distins ia parte la primul centenar al primei şcoale româneşti. închină pentru toţi bărbaţii de stat cari lucrează la binele Bisericei.
P. S. S. Episcopul Pimen spune că toate faptele mari trebuie să aibă la baza lor credinţa în Dumnezeu. De sigur că Mitropolitul Veniamin Kostaki nu s’a gândit că seminarul său are să ducă cu dânsul sentimentele patriotice şi creşti-
www.dacaromamca.ro
Actualul local al Seminarului „Yeuiamin“ ’
www.dacoromanica.ro
ALBINA
41
neşti până la ţermurile Mărei negre. întreaga viaţă de stat este în mâna profesorilor cari oţelesc aceste sentimente. închină pentru profesorii seminarului.
D. Dim. Sturdza spune că este un mare act naţional serbarea acestui centenar. Noi însă am mai sărbătorit şi alte aniversări, cum a fost aceea de 400 ani dela moartea lui Ştefan-cel Mare, şi despre care Regele a amintit în cuvântarea sa în mod aşa de cald. Am mai serbat al 251ea an dela Independenţa câştigată de armatele române, conduse de M. S. Regele. Sperăm că peste doi ani să mai sărbătorim a 40 aniversare dela venirea în ţară a Regelui nostru.
D. preşedinte al consiliului închină pentru cei tineri, cărora le aparţine viitorul,
Banchetul s’a terminat la orele 2A/2 p. m.
După amiazi, M. S. Regele a vizitat şcoala profesională de fete, şcoala primară de băeţi «Carol I», de unde a trecut apoi pe jos la liceul-internat. Aci a terminat vizita la orele 6 seara.
M. S. Regina şi A. S. R. Principesa Maria au vizitat şcoala profesională de fete şi şcoala Reuniunei femeilor române.
După amiază M. S. a vizitat spitalul militar, iar M. S. Regina şi A. S. R. Principesa Maria au vizitat şcoala pro fesională a reunirii femeilor române şi şcoala normală de fete.
Marţi 5 Octomvrie, la orele 9A/a dimineaţa, M. S. Regele a asistat la deschiderea cursurilor Universităţei, vizitând palatul universitar, apoi a vizitat cazafmele călăraşilor şi vânătorilor; iar după prânz s’a dus la şcoala normală «Vasile Lupu» a vizitat facultatea de medicină şi şcoala primară Trei Ie-rarchi». M. S. Regina şi A. S. R. au făcut preumblări prin oraş şi împrejurimi.
Seara a avut loc un mare Bal în sala teatrului naţional.
Miercuri, 6 Octomvrie, la orele 9 dimineaţa, familia Regală a părăsit laşul.
Pretutindeni MM. LL. Regele şi Regina, ca şi întreaga familie Regală au fost primiţi cu un entusiasm de nedescris şi cu dragoste nemărginită.
Poporul Român, recunoscător Marelui nostru Rege şi Nepreţuitei noastre Regine pentru binefacerile ce revarsă asupra ţărei, nu pierde nici un prilej pentru a-şi arătă iubirea, devotamentul şi supunerea către Tron şi Dinastie.
Dea Dumnezeu ca încă mulţi ani Fondatorul regatului României şi graţioasa Mamă a răniţilor, să sten pe tronul aurit prin fapte măreţe şi să poarte coroana făurită pe câmpul de glorie.
Fie ca pildele măreţe pe care le dau Suvranii. să servească nouă şi generaţiilor viitoare şi să fie puternic înbold spre fapte mari.
A. T.
www.daconnnamca.ro
42	ALBINA
ŞAMANII (O-
(rasjs? achirii cred cu convingere că ei au pătruns într’una cyAjS* din tainele naturii. Rămâne de discutat dacă ei cred rGy?| că această putere a lor de a se străpunge fără de a cy? le curge sânge şi de a face celelalte câte le fac, este b o putere care numai lor li se dă de către Alah spre a birui cu ea ghiaurii, ori că ştiu bine că ea e o simplă urmare de oparte a extazului lor la care ajung prin pierderea simţurilor în urina mişcărilor violente şi a esceselor, iar de altă parte a deprinderii îndelungate. Hotărât însă este, că n’au în vedere adevăratul scop al extazului: visiu-nile limpezi şi vederea în viitor, căci cu astea se pot explică — după credinţa tuturor celor ce-au instituit misterii religioase— toate tainele naturii. Ei sunt pe o scară mai înaltă decât dervişii urlători, cari dovedesc că în extas nu simţi durerii iar aceştia pe o scară mai înaltă decât dervişii învârtitor, cari se trudesc numai s’ajungă într’un extaz fără nici un scop. Adevăratul scop al extazului îl ajung şamanii — iniţiaţi ai popoarelor de prin nordul asiatic — cari se luptă s’ajungă în extaz ca să aibă vederea clară şi să profeţească. O descriere frumoasă a ajungerii în extaz a unui şaman o dă un martor ocular, învăţătorul rus Matuschkin, pe la 1820, care a luat parte într’o expediţie sciinţifică prin Siberia. Şamanul descris e din ţara făcuţilor, din aşâ numita iurta dracului, dar descrierea se potriveşte pentru toţi şamanii, căci toţi practică vrăjitoriile lor cam într’acelaş fel.
El a găsit pe şaman în mijlocul iurtei, într’un cort făcut din piei negre de oi sălbatice, stând lâng’un foc cu flacără mare. Faţa lui eră buhăită, roşieţică-neagră, acoperită mai de tot de pletele-i lungi, negre şi încâlcite, şi abia puteai să-i vezi ochii-i scânteietori, mari şi cu vinele albului lor pline de sânge. El se plimbă în jurul focului cu paşi măsuraţi, largi, şi în cadenţă, murmurând din gură formule de vrajă. Veşmântul lui eră un talar lung de piele de capră, plin de sus până jos de curele, amulete, lanţuguri, clopoţele şi fel de fel de bucăţele de lier şi de aramă. In mâna dreaptă ţinea toba sa de vrăjitor, împodobită cu clopoţele, în mâna stângă ţinea un arc încordat, foarte lung. Privirea lui înfricoşată, sălbatică de tot şi dătătoare de fiori. Cu incetul flacăra s’a stins, cărbunii se vedeau abia ca nişte ochi roşii din spuză, şi şamanul acum s’a trântit la pământ. După trecere de vr’o 5 minute, în care vreme el a stat nemişcat cu desăvârşire, începu să scoată un gemăt sfâşietor, apoi un fel de ţipăt, răguşit, sugrumat, care părea ca şi când ar fi scos din mai multe guri deodată. (I)
(I) Vezi No. 50, 61, 52 din anul VII şi No. 1 a. VIII.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
43
După câtăvâ vreme discipolii lui au aţâţat diu nou focul. fâcându-1 cu flacără. Şamanul atunci sări de jos, ca aruncat de-o putere supra-firească, stete drept şi proptind arcul cu un capăt pe pământ îşi puse fruntea pe capătul de sus al arcului şi începu să se învârtească împrejurul arcului său, cu fruntea plecată cum am spus, întâiu încet, apoi iute, tot mai iute, în sfârşit aşâ de repede încât nu credeam că e putinţă pe lume o astfel de învârtitură fulgerătoare. Ameţeam însu-mi eu, numai văzându-1. In sfârşit el se opri, fără nici o urmă de ameţeală, şi începu să facă cu mânile semne în aer, părând c’ar vrea să desemneze figuri, şi le făcea tot mai repede, tot mai violent, de credeai că au să-i sară mânile din umăr. Tot-odată făcea mişcări violente şi cu capul, şi nici din picioare nu stetea pe loc, şi totul eră într’o mişcare vehementă. Deodată luă toba sa, şi, într’un fel de însufleţire, începu s’o bată după un anumit ritm şi, după tactul tobei, începu să sară acum mai încet acum mai iute, împrejurul focului. Dela o vreme o ţinu într’un fel de sărituri desperate, în vreme ce îşi învârtea necontenit capul cu atâta vehemenţă şi cu atâta rapiditate încât îi părea o bilă învârtită în loc, iar corpul şi-l sgârceâ şi-l tremură într’un fel foarte ciudat. Dar în mijlocul tuturor acestor mişcări fulgerătoare, el n’a încetat nici o clipită să fumeze cu furie cel mai tare tutun pe care-1 cunosc Cerchezii, şi să tragă din vreme în vreme câte o înghiţitură de rachiu.
La un moment, el căzu la pământ şi rămase ţapăn şi fără viaţă. Doi din discipolii săi săriră atunci şi începură să clănţănească şi să ascuţă deasupra capului lui, două cuţite mari. Acest sunet metalic păru că-1 aduce din nou în fire, el îşi gemu din nou ciudatul său gemăt sfâşietor şi începu să se mişte încet şi cu convulsiuni, iar cei doi îi ajutară să se ridice şi-l puseră pe picioare. Privirea lui eră acum scârboasă. Ochii îi erau ieşiţi din cap şi ţapeni, faţa lui roşie ca de sânge, el păreâ într’o desăvârşită lipsă de conştiinţă, şi afară de o uşoară tremură tură a corpului întreg, nimic altceva, nimic nu arătă că este în viaţă. Un mort în picioare. In sfârşit el pare că-şi revine în fire; cu mâna dreaptă proptită pe arc, el înalţă cu stânga toba peste cap, o învârteşte spasmodic şi repede, şi o lasă apoi, ca un mort. să-i cadă din mână pe pământ. Discipolii mi-au spus că acesta e semnul, că el e cu desăvârşire acum însufleţit, şi că putem să-i punem întrebări.
Matuschkin acum se duse la şaman, îl găsi nemişcat şi absolut fără viaţă în ochi, în obraji, în celelalte membre. Nici întrebările lui Matuşchkin, nici răspunsurile şamanului date repede şi fără vreme de gândire, n’au adus nici un fel de schimbare în membrele sale îngheţate şi în trăsăturile moarte ale feţii. întrebările puse priveau expediţiunea pe care o întreprinsese întrebătorul; răspunsurile date de şaman au
www.dacoromamca.ro
44
ALBINA
fost în stil de oracol, însă de o siguranţă uimitoare. Şamanul a răspuns, că expediţiunea va ţinea 3 ani, că succesul îi va fi deplin, întrebătorului i-a vestit o boală foarte primejdioasă, că va avea de suferit o furtună groaznică pe Lena, trei zile de drum dela Bulun — ceeace într’adevăr toate i s’au întâmplat lui Matuschkin. Unele dintre răspunsurile şamanului însă au fost întunecate şi aşâ de poetice, încât tâlmaciul lor nu le-a putut traduce.
După ce a isprăvit de întrebat Rusul, şi după ce au întrebat şi alţii, şamanul a căzut din nou şi a rămas poate ca vr’un sfert de ceas întins, între cele mai violente con-vulsiuni şi dureri interne, de-ţi eră fmilă de el. Discipolii spuneau, că acum iară-şi iese «Duhul» dintr’însul, ceeace se întâmplă mai lesne decât intrarea, căci aceasta a ţinut patru ceasuri. In sfârşit totul s’a isprăvit şi şamanul s’a ridicat de jos ; pe faţa lui se vedea expresiunea mirării şi a uimirii unui om care, deşteptat dintr’un somn adânc, se vede într’o societate mare de care nu ştia.
Acesta e caşul tipic. Toţi şamanii fac aşâ. Iar dacă îi întrebi de vr’un răspuns întunecat pe care-1 dete, el se uită cu privire mirată la cel ce-1 întreabă şi clatină capul tăgă-duind, ca şi când n’ar fi auzit nici odată în viaţă de aşâ cevâ. Cu alte ocasiuni, au băgat de seamă cercetătorii că starea epileptică a şamanului e molipsitoare pentru cei pre-dispuşi să cază în extaz, că privitorii încep adecă să schimbe faţa, că fără voia lor sar şi joacă în felul şamanului şi apoi înţepenesc cu totul după ce le vine sudoarea de sânge, particulară şi nelipsită a convulsiunilor cari totdeauna însoţesc crisa de nervi a şamanului, şi că ei căzând scot din gură cuvinte neînţelese şi bolborosite, întocmai ca şamanul, cu deosebire că el le spune limpede şi cu oarecare înţeles, şi că apoi cad într’un somn adânc şi liniştit.
G. Coşim c.
«A. FEL
Subsemnatul, N. Alessandrescu, dirigintele şcoalei din comuna Frasinul, jud. Dâmboviţa, văzând dorinţa cea mare ce are de a se cultivă, tinerimea din această comună, am hotărât a înfiinţâ o bibliotecă populară în această cumună. In acest scop fac apel la toţi autorii şi iubitorii de cultura tinerei noastre generaţiuni a ajută această bibliotecă cu ce vor binevoi din scrierile d-lor. Pentru acest scop s’a înfiinţat şi un registru, în care se va trece numele tutulor donatorilor, spre a se păstră în arhiva acestei şcoale ca pomenire.
www.dacaramamca.ro
albina
45
Mijloc bun pentru moralişare.
i
Fa sate, în mahalale, în popor, nu există o opinie publică luminată, morală şi folositoare ; oamenii se iau după ce le iese înainte, după ce le convine, după ce li se pare lor mai bun s’au mai folositor.
S’a zis de demult că în ţara orbilor cel cu un ochiu e împărat. Aşa şi în popor: oamenii când văd că unul a ajuns mai bine prin mijloace necinstite, cred că aceasta e calea cea mai nemerită şi se ieau după dânsul. Din neştiinţă oamenii se iau după pildele cele greşite şi îşi strică şi lor şi semenilor lor. Calcă în picioare cinstea, calcă datoriile morale, se nenorocesc pe dânşii, îşi nenorocesc familia, nenorocesc pe alţii, perzându-şi sănătatea şi bunul traiu.
Toată lumea, care simte durere de inimă pentru soarta poporului, se întreabă care ar fl mijlocul cel mai bun de-a statornici în popor curente de idei sănătoase, opinie publică bună, morală, folositoare.
Unii cred că numai învăţătorii pot face acest lucru. Alţii cred că învăţătorii şi preoţii, alţii cred că cea mai bună ispravă ar face-o cărţile morale scrise anume pentru popor.
Negreşit că şi învăţătorii şi preoţii şi cărţile pot face ceva dar nu pot face mult
învăţătorii şi preoţii ce pot face altceva decât să sfă-tuaiscă ? Dar ce ajută sfatul? Omul ascultă sfatul, dacă îl ascultă, iar când vine la faptă face tot cum ştie el, ori cum îi vine mai bine, după cum zice vorba: Nici toate ale popei, nici toate ale doctorului, şi resultatul e că nu face nici una d’ale preotului şi nici una d’ale doctorului, ci face tocmai din potrivă.
Morala directă nu prinde, nu se lipeşte de om; morala directă se pare prea aspră, prea despotică, şi în ioc să deştepte în om gândul de ascultare şi de supunere, adese ori deşteaptă, tocmai din potrivă, tendinţa de revoltă, de protestare. Dar ce! Sunt eu copil? Sunt prost? N’am şi eu minte să pricep? N’am şi eu dreptul să fac aşa cum îmi place mie?... De ce mă învaţă pe mine? — Să-şi înveţe copiii lui! Facă el aşa!...
Vorba aceasta din urmă: Facă el aşă, e mai grozavă decât toate Când vede că cineva — preotul sau învăţătorul — îl sfătueşte prea mult să facă ceeace nu-i place. Omul numai decât zice: Facă el aşă, adică, nici mai mult nici mai puţin, îl învinovăţeşte că predică lucruri, pe cari însuşi nu le face. Şi cum să dovedească preotul sau învăţătorul, că el face aşă cum predică ?
Tot ce va spune el, nu va putea avea atâta trecere, ca
www.dacoromamca.ro
4(5
ALBINA
vorba: Facă el aşă, pentru că aceasta le place la toţi, iar cele ce le spune el, nu plac nici unuia.
Facă el aşă, e un fel de scăpare a tuturor celor cari nu vor să îmbrăţişeze bunele poveţe.
Numai la nevoe, când se loveşte omul de pragul cel de sus, numai atunci îşi aduce aminte de vorbele preotului sau ale învăţătorului, care l-a sfătuit de bine. Numai nevoia deschide ochii omului, de aceea şi preotul şi învăţătorul, nu trebuie să înceteze de a sfătui; de aceea zicem că şi sfaturile pot să folosească ceva. Târziu! puţin ! dar tot folosesc.
Cât priveşte folosul ce poate trage poporul, din cărţile scrise înadins pentru el, iată cum stă lucrul:
Mai întâiu, sunt foarte puţini cari ştiu a citi. Apoi chiar şi cei ce ştiu a citi nu sunt obişnuiţi a citi. Şcoala n’a ajuns încă să le formeze gustul de citit.
Pentru ca poporul să citească, ar trebui să i se dea cărţi nu numai scrise bine şi desluşit, ca să poată înţelego cu înlesnire, ci încă ar trebui să i se deâ cărţi scrise în gustul lui, cărţi atrăgătoare, vesele, glumeţe ori să trateze lucrurile aşă, ca odată ce va începe să citească, să nu mai poată lăsă cartea din mână. Dar asemenea cărţi, încă nu s’a dat poporului.
Intr’un rând Ministerul Cultelor a hotărât "să facă o alegere din literatura noastră, de cărţile cari ar putea folosi poporului. S’a întocmit o listă din acele cărţi, dar din toată lista nu ştiu dacă e o singură carte care să placă poporului. Ce vreţi să citească poporul? El nici poeziile lui Alexandri nu le poate înţelege. Vrei să citească el pasteluri? Câ iarna ninge şi totul se acopere de zăpadă? Dar nu e sătul el de iarnă şi de asprimea ei? Ori să citească el cum vine cocostârcul primăvara? Dar ce-i pasă lui de cocostârc?
Sânt câteva din poeziile lui Alexandri ca: Sergentul, Pe-?ieş Curcanul, cari după fond ar putea ti înţelese, însă pentru aceasta ar trebui să i le citească cineva, aşă ca să iasă în evidenţă fondul. Noi dăm poporului ceeace ne place nouă, dar poporul are alt gust, şi cev.ace-i dăm noi nu se potriveşte. încercarea aceasta de a da poporului să citească literatura croită pentru păturile sociale mai de sus, îmi aduce aminte de o ilustraţie dintr’o revistă umoristică. In acea ilustraţie, un copil plângea, iar o maimuţă, ca să-’l împace, ii îndeasă în gură un papuc de noapte.
Pentru popor trebuie anumite cărţi scrise de oameni cari cunosc gustul poporului. De acestea însă n’avem, ori dacă avem vre-o brumă, tocmai la ele nu s’a gândit nimeni.
Ceea ce poate în adevăr folosi poporului, şi ceeace a folosit şi foloseşte pretutindeni, este titlul popular, teatrul sătesc. Se ’nţelege şi teatrul, adică piesele, să fie făcute anume pentru popor. Teatrul dă icoane vii cari se întipăresc în minte şi rămâne în minte.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
47
Când a văzut pe scenă unul de care râdea lumea, îi rămâne în minte şi se fereşte să n’ajungă şi el aşâ.
Despre aceasta însă, vom vorbi altă dată.
T. Sperantia.
mândria n e: "r g a d ă i (i).
.................................Ci isprăveşte odată cu
plângerile tale, că mă găsesc năbădăile! Pare că fata numai e
pe lume............aşâ se jâleşte! Vreau linişte şi pace! M’ai
înţeles, muere ! — «Eaca aşâ, mai face şi gură, ziceâ lelea Floarea şi îşi şteageâ ochii cu mânicile cămăşii. Flăeăiaşul maichii e la miliţie şi acum şi pe singura mea tată mi a băgat-o în pension. Ptiu, ruşine şi batjocoră par’că nu pot să-mi cresc copiii şi singură! N’am nevoie de nimeni ca să mi-i crească, sunt destul de vrednică» ! «Mătuşă, tacă-ţi gura odată şi nu te lăudâ aşâ de grozav, răspundeâ fruntaşul satului cu autoritate. Nu cumva ştii să vorbeşti franţuzeşte sau să cânţi la pian*? Tu nu ştii nici româneşte să citeşti — adică nici eu nu ştiu ! Tocmai d'aia să-ţi pară bine că lata are să înveţe multe şi de toate. Crezi că nu crăpăm de necaz, când vedeam pe primar cum se umtlă în pene cu dorul de liică-sa, când a adus-o dela pensionul din târgul ăl mare? In aste trei zile par’că a crescut cu trei palme, îngâmfatul ! Dar şi eu sunt cine sunt, nu se poate el nici odată măsură cu mine! Şi eu am avere! Şi să mai stau la gânduri şi să nu fac din fata mea o cucoană, dacă el doreşte a face din a lui? Ştii ce mătuşă, eşti o mamă neroadă, dacă nu vrei să-i dai singurei tale fete, învăţătură boerească !»—«Lasă-mâ în pace cu învăţătura aia boierească, răspundeâ tovarăşa gră-şulie. N’a învăţat fata mea destul la Domnişoara din satul nostru?» Şi supărată împingeâ ceaşca cu ceaiu şi lapte în cât lichidul subţire curgeâ pe masă. Bărbatul iar nu tâceâ, ci ziceâ ironic: «Ce mai mâncare ! Dacă te-ai spălă cu băutura asta, zău nu te-ai albi!» — «Aşâ! strigă ţăranca din ce în ce mai mânioasă, crezi tu că la pensin o să i se deâ ceaiu mai bun?» Şi duceâ ceaşca la gură, sorbind ceaiul cu aşâ mare poftă, că cineva privind-o iar fi lăsat gura apă. Când ceaşca, cam măricică fu golită, ea se scoală mulţumită şi pune vasele pe un dulăpior. Se grăbiâ să iasă din casă să-şi vadă.de alte treburi de ale casei.
Ţăranul aveâ gust de vorbă şi el ştia. că nevasta lui când în- 1
(1) Un obiceiu rău există încă de mult pe la sate. S’au văzut ţărani, cari n’au în casa lor nici ce trebuie Eă aibă un bun gospodar, şi cu toate acestea, furaţi «de modă» îşi duc şi ei fetele la pensioane pe la oraşe. Urinările rele ce pot decurge de aci, se pot vedea de oricine voeşte a studia moravurile noastre, cu interes sincer şi cu dorinţa de a contribui să se îndrepteze ce e rău.
Avem şi datoria ca prin toate mijloacele să desrădăcinăm relele ce bântuesc societatea noastră, atât la oraşe, cât şi pe la sate!
www.dacoromamca.ro
48
ALBINA
chideâ gura n’o mai deschideâ cu zilele, şi el nu putea să sufere această tăcere îndărătnică.
îşi apucă nevasta de şorţ şi-i zice în ton glumeţ, cercând s’o împace: «îmi pare bine Floareo, că-ţi place ceaiul aşâ demult, acum e la modă să se bea şi pe la noi ceaiu, şi e bine; eu ţiu la modă !» — «De aceia vrei să Iaci din tată o pâpuşe după modă! răspundeâ temeia mâhnită. Mergi numai aşâ înainte şi o să vezi tu bărbate, unde o să te ducă gândul tău trufaş!» Şi zicând aceste vorbe ieşi, trântind uşa cu sgomot în urma ei.— «Şi tocmai acum am să fac ceea ce vreau, strigă ţăranul roşu de mânie ; şi chiar de n’ai scoate o vorbă trei zile». Apoi îşi luă pălăria din cuiu, se îmbrăcă cu o haină mai bună şi fără a se mai uita îndărăt plecă de acasă. Se duse drept la primar, ca să se sfătuiască cu el într’o afacere comunală. Simţiâ in el o neapărată nevoie să se arate că şi el e ceva, şi erâ curios să vadă şi pe învăţata Marioara, fiica primarului........ Când in-
tră în casa spaţioasă a primarului, auzi sughiţuri de plâns; ne hotărât ce să facă, omul nostru rămase în tăcere lângă uşă, în-vârtindu-şi pălăria în mână, căci ce auziâ şi vedea erâ peste aşteptarea lui de a găsi o aşâ jale în familia primarului, pe care el îl pismuiâ aşâ de mult! Pe o bancă îngustă de lemn în tormâ de canapeâ, şedea nevasta capului comunei şi plângeâ amar cu şorţul la ochi, pe când primarul se plimbâ cu paşi apăsaţi prin odaie ; la fereastră stâ în posiţie trufaşă o lată îmbrăcată ca fetele de oraş. cu pârul lrezat, buzele ţuguiate, care arătau că e grozavă. Fără a se ocupa mai mult de noul venit, după ce i-a răspuns la salutare, primarul se opreşte de odată în ţaţa nevestei şi-i zice: «Vecinie te tângueşti ! Şi eu îţi zic degeaba, căci fata are drept! Nu cumva am cheltuit atâţia bani ca unica noastră fiică să-ţi fie acum rândăşiţă? Mamă eşti tu? Eşti o muere ticăloasă şi în toată viaţa n’ai să fii decât aşâ !»—Asta erâ prea mult pentru femeia lui; ea lăsă şorţul în jos, se ridică tremurând de mânie şi rosteşte aceste vorbe: «Aşâ, sunt ticăloasă, fiindcă cer ca fata mea să-mi ajute la trebile casei, in loc să şeazâ toată ziua cu cartea în mână, în grădină la umbră, ori să trăncănească pe maşina aia blestemată, că mi-a hodorogit capul! Iţi zic bagă de seamă, omule îngâmfat, o să vezi tu ce ai făcut? Mult o să plângi tu de pe urma cuconiţei tale !......»
— «Mamă, nu-ţi dau voie să vorbeşti aşâ! Să ştii odată pentru totdeauna, că eu nu mai rabd una. ca asta>, strigă furioasă fiica prea studiată.—«Na, aşâ, îţi trebuie, adăogă primarul. Ce muere! Să mulţumim lui Dumnezeu, că ne-a dat o aşâ fată, de care se poate mândri satul întreg ! Ce proastă muere mai eşti! Să ceri tu ca diamantul ăsta de fată sâ-şi strice mâinile cu ale bucătăriei, să uite ce a învăţat, pierzându-şi vremea cu ale gospodăriei şi să-şi facă sânge rău cu slugilel»—«Nu fac şi eu toate astea, şi sunt stăpână în casa mea şi cinstită de toată lumea?» — «Ce bine ţi-ar mai şedea să taci şi tu pe cucoana», batjoco-ria şi râdeâ ţăranul nerod: ha, ha, ha! ». — «Ha, ha. ha,» re-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
49
pelâ şi fata prea învăţată, pe când biata mamă ieşia din casă, ne mai putând şuieri şi batjocura fiicei sale.
Fruntaşul satului asistase încremenit la această scenă neplăcută, gândindu-se în ei: dacă ar fi fost aceasta fata lui! Când mama trecu pe lângă el, plecă şi el, zicând: viu altă dată. Afară îşi trecu mâna peste fruntea lui înfierbântată şi murmură tremurând: «Ce fată, ce fată!» La prânz eră dus pe gânduri şi răspundea dean-doaselea; nevastă-sa se uită pe furiş la el şi nu ştiâ ce e cu el. De abia mâncă şi ese zicând supărat: «Mă duc la pension, să-mi văd fata! Nevasta nu-şi putu stăpâni mirarea şi zise: «Ce, azi în zi de lucru? Să strâng acum bucatele de pe câmp şi tu vrei să te duci la oraş?» — «Până încarcă oamenii mă şi întorc, nu te amestecă în treburile mele!» —«Fă ce vrei» răspundea suspinând femeea şi începea să strângă masa. Când erâ să iasă din casă, se mai întoarse odată şi zise: «Să ştii, nu vreau să văd un pian în casă, să mi hurue în cap, să ştii tu asta !» — Uluită nevasta se uită după el, oare n’a fost ea dela început in contra învâţă-turei dela pensioane, ce nu se potriveşte pentru fetele de ţăran? Ce s’a întâmplat cu bărbatul ei, de s’a schimbat aşâ?
Marin, căci aşâ se numiâ ţăranul nostru, porum i să înhame caii la poştalion şi ieşi din curte să se ducă mai întâiu pe câmp, să vadă cum lucrează muncitorii laîncărcarea snopurilor de grâu. Mer-geâ coprins de gânduri, ce ar fi fost, dacă i s’ar ti întâmplat lui ce a văzut în casa primarului! Dacă iubita lui copilă ar batjocori acum ce-i erâ drag odată : părinţi, obiceiurile simple, dar curate, munca cinstită, atunci mai bine să moară decât ruşinea să fie în casa lui ! Gânduri triste îi învăluiau sufletul la teama să nu se întâmple una ca aceasla. Bucuros ar fi adus el chiar astăzi fata îndărăt acasă, dar să se înjosească în faţa nevestei, să sufere batjocura sătenilor, la cari se lăudase ce are să iasă din fata lui, asta erâ preâ greu pentru el! — «Numai primarul e de vină, că m’am hotărât să mă iau după el» se tânguiâ nerodul că nu ascultase de vorba înţeleaptă a nevestei de a nu-şi depărtâ fata în streini şi a o duce într’o şcoală nepotrivită pentru ţărani! «Da, am voit să mi văd fata grozavă! Dar ce-i lipsiâ fetei mele? Oare nu este ea fata cea mai bogată de prin •prejur? Nu este ea bună şi harnică! Ce-mi trebuiâ mai mult? Doamne, Doamne, dacă aş puteâ.................................»
Un chiot foarte cunoscut întrerupse monologul său ; el se opri de odată în loc, îşi puse rnâna d’asupra ochilor şi se uitâ in partea de unde veniâ chiotul. Pe un car bine încărcat stâ o fată ca de 15 ani, cu mânecile sumese, şi aşezâ snopi de grâu şi strigă apoi: nu mai daţi, e destul! Ea râdea cu uu râs argintiu şi aruncă câte o legături de snopi, jos pe capetele lucrătorilor. — «Cum tu aici?» se auzi de odată vocea bogătaşului, care înăl-ţându-se în vârful piciorelor cât puteâ, prinse în braţele sale vânjoase pe fata ce sări sprintenă din car. — «Dela pension tată, zise fata cam smerită, n’am putut să mai rabd şi aşâ am fu-
www.dacoromanica.ro
50
ALBINA
git !» (1)—Şi vrei să. rămâi acasă, nu vrei să te faci învăţalâ ca fata primarului?» «La tine tată, la mama, în ograda noastră, pe câmpiile noaste, aici voiu să fiu, ca la noi nu e nicăieri de irumos! Nu mă mai duc la pension; să mă baţi cât ăi voi tată: nu mi place de loc acolo !»—«Bine, tată, strigă plin de bucurie ţăranul, ridicând o gogeamite fată în sus! Fată, cel mai cuminte lucru ce ai făcut, e că ai fugit dela pension!» — «Şi nu eşti supărat că am fugit?», întrebă fata veselă, dar mirată. — «Da, aşâ de supărat sunt, în cât mâîne o să capeţi răsboiul cel mai frumos ce 1-oiu putea găsi în târg! Să ne grăbim să mergem acasă; cum o să se mai mire mâţa; cum o să-i mai pară de bine, săraca, că ce cuminte e ! Ei sâ-i semeni, fata tatei; multe are să te înveţe ea, tot ce-ţi va trebui pentru casa ta!»
Aşâ de voios eră acum chiaburul nostru, aşâ de vesel, încât eră cât p’aci să salte de bucurie! şi avea dreptate. El consideră şi de acum înnainte şi fără pension pe fata lui ca cea mai deşteaptă de sub soare, căci numai ea găsise mijlocul cel mai bun de a-1 scăpa de toate nedumeririle sale, cum să-şi aibă fata iarăşi acasă!
Tonia Dicescu.
Profesor la liceul din Buzău. ------------------------
CÂNTĂREŢII ŢĂRII.
u e vorba de poeţi.
E vorba de cântăreţii de Biserică din Bucureşti şi din Muntenia de pe la anii 1830—1831. Aceştia erau următorii:
Costache Chiosea, ot podul lui Şerban-Vodă, care învăţă pe copii şi carte românească, după cum spune Ion Ghica ;
Constantin, ot podul Târgului d’afară ;
Dobrea, ot podul Calicilor ; Petrache Eliad, ot Craiova ; Teodorache, ot Focşani; Talasie, ot Buzău; Ioniţă Stoicescu, ot Ploeşti; Gheorghe Istrate, ot Târgovişte; Nicolae Panteli, ot Câmpu-lung; Nicolae Nanu, ot Piteşti; Costache, ot Râmnicul Vâlcei;
Anton Pantoleon, ot podul Mogoşoaei din Bucureşti.
Fie-care primiâ câte 150 taleri, dela casierul şcoalelor, stolnicul Dumitrache.
Cine eră cântăreţul ot Podul Mogoşoaiei, Anton Pantoleon?
Eră Anton Pann, care pe atunci păstră încă numele său 1
(1) Să presupunem că pensionul eră într’un oraş mare şi că holda fruntaşului se întindea între locuinţa lui şi una din marginile oraşului.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
51
cel adevărat. Anton Pann s’a numit mai în urmă, scurtându-şi numele.
Şcoala lui de muzichie, în vremuri, eră cea mai vestită şi mai toţi preoţii bătrâni cari mai trăeisc, spun lucruri mari despre ea. însuşi actualul înalt Prea Sflinţit Mitropolit Primat al Ungrovlahiei Iosif Ghiorghian, a fost în copilărie elev al lui Pantoleon la cursul de muzică, curs tipărit sub titlul de Muzichia. Pe acea vreme a compus neîntrecutul povestitor Cântecele de Stea cu muzica cuvenită, precum şi melodia atât de populară dela marşul : Deşleaptă-te Române, însă nu pe versurile poetului Mureşanu, ci pe nişte versuri ale sale proprii, din o romanţă care s’a cântat mult timp in România, încet, rar, trăgănat, şi care începea astfel pe cât îmi aduc aminte:
Din sânul maicii mele Născut in griji, necazuri, Restriştea mi-a fost soartă, Cu dânsa m’am luptat...
DE5P1U A "R Ă T ll “R I
ă dela o arătură la timpul ei şi adânc făcută, atârnă buna rodire a bucatelor, anul acesta care ne va rămânea la toţi ca o tristă amintire, ne-am încredinţat în deajuns.
Este înspăimântător să-ţi vezi boişorii — tovarăşii tăi de muncă — pierind de foame în bătătură şi copiii în casă plângând în aşteptarea unui codru de mămăligă, şi este cu atât mai înspăimântător, cu cât ne gândim că în parte singuri noi am dat loc la aceste amare suferinţe, prin neînţeleptul mod în care am lucrat până acum ogoarele şi dacă vom lucră mai mult tot astfel, vom merge spre o hotărâtă peire.
Timpul şi împrejurările în care trăim, cer fără nici o întârziere, ca să desmoştenim şi să schimbăm modul de muncă, de acum 100 ani, care se potriveşte numai vremurilor de atunci, când plugarul semăna unde îi plăcea şi păşună cu vitele peste 9 hotare; pe când acum tot pe aceeaşi îndindere de pământ, cu mult mai sleit de puterile sale — printr’un lung şir de ani de muncă nechibzuită — trebuie să hrănească un număr înzecit de oameni şi de vite.
Cel dintâiu pas făcut pentru înlăturarea prăpastiei ce ne ameninţă cu mormântul, nu este altul decât pregătirea ogoarelor de semănat şi înmulţirea mijloacelor de hrănit vitele, cu care să putem face lucrările câmpului, şi care să ne deâ gunoiu mult, pentru a da pământului înapoi puterile pierdute, prin ridicarea, gi’ăunţelor de pe el, care sunt făcute numai din sucurile sale
www.dacaromamca.ro
52
ALBINA
fără ca aceste sucuri să mai fie întoarse pământului prin gunoire. Apoi să nu uităm că pământul gunoit pe lângă că este foarte roditor, păstrează pământului umezeala câştigată iarna şi primăvara şi prin umezeala din pământ se dă loc vara la ploi. Spre a ne încredinţa despre aceasta, să luăm ca pildă pădurile întinse sub a căror frunze căzute şi prefăcute în gunoiu se păstrează ori şi când umezeală şi asupra pădurilor întinse cad adesea ori ploile mult aşteptate, pe când câmpiile deşerte, rămân arse de soare.
*
* *
Pregătirea ogoarelor de semănat are următoarele scopuri:
1.	A aduce pământul într’o astfel de stare în cât căldura, umezeala şi aerul să se împartă de o potrivă, pătrunzând în toţi grăunţii săi.
2.	A-l mărunţi în aşa fel încât să se poată trage cu multă uşurinţă cu sapă la prăşit şi să nu întâlnească bolovani, cari nu numai că nu priesc de loc semănăturilor, dar lucrătorii într’un asemenea ogor — bolovănos — cheltuiesc multă putere de muncă.
3.	A-l curâţi de buruieni, diferiţi viermi, şoareci, melci, etc., precum şi diferite ciuperci (boalele bucatelor cunoscute de toţi plugarii sub numele de mană).
Pentru a ajunge la aceste scopuri însemnate şi prea însemnate pentru orice plugar, trebuie să nimerim timpul şi felul arăturilor.
O arătură care să îndeplinească aceste condiţiuni, nu poate fi făcută nici odată în alt timp mai bun de cât toamna.
Numai arătura de toamnă are darul de a mărunţi pământul, căci în timpul iernei, el fiind mişcat, înghieţul şi desgheţul dintre ploi şi zăpezi mărunţesc orice pământ cât de cleios ar fi el, îl dospesc, îl umflă, (îl fac higroscopic), să lasă uşor să se îmbi-beze toate apele venite din ploi şi zăpezi, cari se afundă in josul pământului şi astfel vara în timp de secetă, umezeala este nelipsită din ogorul ce a fost arat toamna.
Numai in arătura de toamnă, brazdele se prefac în grăunţi mărunţi ca şi cenuşa şi astfel căldura, umezeala şi aerul pot pătrunde de o potrivă, înlesnind putrezirea tuturor gunoaelor duse pe câmp şi rămase dela paie şi numai astfel toate părţile hrănitoare din pământ le pot luă bucatele.
Numai prin arătura de toamnă cea mai mare parte din sămânţa buruienilor — care se hrănesc din pământ pe socoteala bucatelor — poate răsări, spre a le stârpi primăvara înainte de semănat; iar cuiburile diferiţilor viermi, şoareci, melci, etc., stri-cându-se ei caută să fugă, dacă nu toţi, dar cea mai mare parte, fără ca să mai aibă timp când să-şi facă alte cuiburi şi ouă pe ogoarele vecine — căci le apucă iarna — şi dacă nu vor pieri toate cel puţin nu vor puteâ ase înmulţi mai mult.
Numai prin arăturile <le toamnă făcute adânci, prisosul de apă ce ar stagna deasupra ogoarelor bătătorite, s’ar strecură în adâncime, spre a ieşi în timp’de secetă, ţinând loc în acelaş timp şi de un canal de scurgere, căci primăvara în timpul semănăturilor în pământul arat toamna adânc, apa se va scurge repede în jos, fiind înfoiat, şi se va puteâ semăna la timp.
Numai în urma arăturilor făcute toamna adânc, apa ne mai băltind deasupra şi scurgându-se în jos, aerul va pătrunde cu
www.dacaromamca.ro
ALBINA
fi 3
uşurinţă în toată întinderea scoarţei de pământ arat (să se ştie câ aerul nu poate pătrunde prin apă) şi numai atunci vor putea putrezi toate gunoaiele şi toate rămăşiţele paielor pe câmp, ca să poată ajută rodirea bucatelor.
Numai în urma arăturilor de toamnă, rădăcinele bucatelor, cele mai mici, cari sunt şi cele mai multe, vor putea cu toată înlesnirea să se vâre printre grăunţii de pământ, spre a căută acolo hrană şi umezeală, pe când în ogoarele bolăvănoase rădăcinile nu pot pătrunde, se răsucesc pe lângă bulgări, cari rămân totdeauna uscaţi când e secetă; iar când sunt multe ploi, intre aceşti bulgări se prinde apa, stagnează acolo şi bucatele pier în lipsă de aier.
Arăturile de toamnă ne vor scuti de multă cheltuială a puterii, căci pământul mărunţit din an în an, va fi mult mai uşor de răsturnat cu plugul şi se va puteâ întrebuinţâ cel mult 4 boi la un plug şi nici odată 8 sau 10 cum se petrece azi.
La arăturile adânci, trebuie foarte mult ţinut seamă de felul pământului, şi acolo unde se întâlnesc ogoare sub a căror pătură arabilă, este un strat de nisip în care s’ar pierde cu uşurinţă orice umezeală, să nu se are până la stratul de nisip, ci totdeuna trebuie lăsat o parte de pământ viu (ne arat) între stratul de nisip şi pătura arată, având de scop a împiedică scurgerea umezelei, prin nisip în jos.
Gh. Manolescti.
Vârleni-Vâlcea.
Vizita domnului ministru Haret iu Dobrogea.
In ziua de 23 Septemvrie, domnul ministru Haret, însoţit de d-nul prefect al Judeţului Constanţa Sc. Yârnav, d-nul Paul Paşa revizor şcolar, D. Bânescu, inginer şef al Judeţului, precum şi de numeroase notabilităţi a vizitat şi-a inspectat câteva şcoli din Judeţul Constanţa. La orele 9 jumătate, domnia-sâ venind din Cerna-Vodă a vizitat şi inspectat şcoala primară urbană din oraşul Hârşova, un local dintre cele mai frumoase din ţară ; biserica care-i în construcţie, spitalul Comunal şi de aci a pornit spre comuna Ciobanu.
Ajuns în faţa localului nou de şcoală—construit,cu contribuţia benovală a locuitorilor — fu întâmpinat de învăţătorii şi e-l’evii şcoalelor de prin împrejurimi.
In strigăte de ura a mulţimei domnul ministru răspundea tuturor celor ce au avut fericita ocasiune de a-’l vedea.
După intonarea imnului regal, d-1 Dimitrie P, Bujilă — Dăeni, ură bună sosire d-lui ministru ,în numele colegilor săi şi al sătenilor.
A arătat preţiosul concurs dat de d-1 prefect Vârnav şi Revi-sorul şcolar Paşa, în chestiunea localurilor de şcoli rurale.— Scoate’în relief munca depusă de învăţători, în a ridica cât mai sus pătura rurală ca economie, morală şi intelect. Aduce elogii domnului ministru, ca celui ce a fost premergătorul tuturor, în redactarea legilor învăţământului românesc,—ca celui ce cutreeră ţara, de la un capăt la altul spre a constata vrednicia unora, a încuraja pe ceilalţi, a semăna cinstea şi îndemnul spre muncă, în tot ce se numeşte trup şi suflet românesc în această ţară.
www.dacoromanica.ro
54
ALBINA
Domnul ministru răspunde prin o caldă cuvântare, mulţumind tutoror celor ce, cu mult cu puţin au ajutat la construcţiile localurilor de şcoli. Arată satisfacerea sufletească ce simte când vede că toţi învăţătorii de pe întinsul ţării, muncesc din răsputeri spre o corespunde chemării lor.
Constată progresele făcute în Dobrogea în timpii din urmă, că şcoala din Dobrogea e la înălţimea ei şi sfârşind nrează tuturor sănătate şi spor la muncă, spre a atinge cât mai curând ţelul urmărit de interesele naţiunei. — Vizitează apoi expoziţia de lucrări manuale şi ţesături de casă, la care d-na Elena Ionăşescu învăţătoare — Dăeni s’a distins, aducându i-se de cei prezenţi mulţumirile lor.
S’au decernat tot cu această ocazie medalia: «Serviciul credincios clasa II» la doi săteni, cari şi-au dat silinţa în constuctia localurilor de şcoli.
In imnurile «mergeţi cu bine» ale şcolarilor, strigătele de «ura» şi «să trăiască» ale mulţimei, domnul ministru Haret fi-a luat rămas bun dela cei prezenţi, mergând spre Hârşova .
De aci a visitat şcoalele din Topalu, Boascic, Raşova, Oltina şi Ostrov.
Dtmir.
Locuri istorice din cătunul Oltina-
Pe lângă lacul Oltina în partea de nord şi paralel cu Dunărea, se observă şi astăzi urma unei şosele lungă de vr-o 70 metri şi largă de 4 metri. Drumul vine din partea de Vest din-spre oraşul Ostrov şi se termină la poalele locului numit «Cetate».
Pe marginea acelui drum e şi o urmă de şanţ. O parte din drum e dărâmat în Dunăre. Bătrânii nu pot a-şi da seama de vechimea lui ; însă e probabil că acea şosea ser-via ca drum de comunicaţie între cetăţile Romane aflate pe malul Dunărei şi până la cetatea «Adam Kiisi».
Pe hotarul comunei în partea de Nord şi pe o înălţime aproximativă de 20 metri de la nivelul Dunărei, se află un teren în formă de drept-unghiu numit «Cetatea», împrejurul ei şi în interior se află bucăţi de piatră cioplită de unde bătrânii spun că îşi luau piatră pentru construcţia caselor lor. De jur împrejur, cetatea e împrejmuită cu o urmă de şanţ.
In partea de Est lângă Cetate se află o movilă cu numele «Macuca» lângă care sunt 2 drumuri numite: Turna-Orman (pădurea cu pietre) şi «Drumul Vizirului». Vechimea movilei «Macuca» nu se ştie. In timpul Imperiului Otoman acea movilă serviâ ca punct de observare până
www.dacoramamca.ro
ALBINA
00
departe în câmpia Bărăganului din jud. Ialomiţa, Cernavodă, Călăraşi şi până la Cetatea «Adam-Klisi»
La marginea satului în partea de sud s’a găsit în şanţul viei locuitorului Marin Sandu în 1886 o tăbliţă de bronz cu inscripţia latină ast-fel: Imp. Cesar. Nerva et Nerva-Traian, şi mai în josul tăbliţei era numele: Marcu şi Antoniu (tatăl şi fiul). Acea tăbliţă se află actualmente în muzăul naţional de antichităţi din Bucureşti.
Constantin Măldărescu.
Licit a/ţiu. ni.
In <jiua de 12 Octomvrie 1904, începând dela orele 10 a. m., se va ţine licitaţiune, prin oferte sigilate, în localul Ministerului Domeniilor, pentru închirierea, pe termen socotit dela 26 Octomvrie 1904 până la 26 Octomvrie 1909, a ecaretelor şi bunurilor mici, cari se pot vedea în tabloul de la Minister.
*
* *
In ziua de 15 Octomvrie 1904 orele II a. m., se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru închirierea pe termen de 3 ani, cu începere dela 26 Octomvrie 1904, următoarele imobile diu Capitală şi anume:
1)	Prăvălia No. i, din Palatul Băilor, B-dul Elisabeta, garanţie pro-visorie lei 800,
2)	Prăvălia No. 2 din Palatul Băilor, Bulevardul Elisabeta, garanţie provisorie lei 800.
3)	Casa Cathechitis Rădulescu, din Strada Cometa No. 22, garanţie provisorie lei 400.
* * *
Pentru închirierea prăvăliei No. 1 din imobilul Eforiei (Casa Dancovici), din strada Sf. Vineri No. 2, colţ eu Calea Moşilor, din Capitală, pentru restul periodului de închiriere cu începere dela 26 Octomvrie 1903, până la 23 Aprilie 1906.
Garanţia pentru admiterea la licitaţie este de lei 600.
Licitaţiunile se vor ţine conform articolului 72—83 din legea compta-bilităţei.
-O-	-O ►	-4
Scrisori către Redacţie
Harnică şi neadormită fiinţă, cu adânc respect şi pe deplin recunoscător — pentru anul de viaţă, în care intri, — viu a-ţi ură : «fericire şi prosperitate» înmiită, de cum ai avut în trecut; iar pentru erudiţii şi mărinimoşii tăi conducători, înalţ umila-mi rugăciune, către a Totpu-tintele spre a le lungi viaţa, făcând ca în orice direcţie, să calce numai pe flori, din cari să-ţi adune dulcele tău nectar, pe care depunânduţi-1 în drăgălaşii tăi faguri, să treci în sbor munţi şi râuri, spre a gustă din deliciosul tău produs, toţi ai noştri frăţiori, îndemnându-i a ne da mâna şi a' cântă :
Hai la joc cu toţi, Români,
Că ne-am scăpat de streini!
Ne-am împlinit al nostru dor,
De-a formă o Românie,
Mândră falnică ’n viitor Şi condusă, de-o vitează Dinastie!!
Eliza Stoeneştl, Ialomiţa.	învăţ, dirig. Petre X. Petreecu.
www.dacoromanica.ro
56
ALBINA
^ ^ ^ ^	^ ^ ^ ^	^ ^ ^ ^	^ ^ ^	^ ^ A. ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
Bibliografii
Cunoscutul scriitor şi membru în comitetul nostru de redacţie, d-1 G. Coşbuc a dat la lumină un volum de versuri intitulat «Cântece de vitejie».
Fiecare bucată din acest volum este o adevărată perlă literară. Scriitorul, în versuri curgătoare şi pline de viaţă, te face să trăeşti în timpii de măreţie pe care îi descrie şi ţi-se pare că simţi, că vezi, că auzi zingănit de săbii, bubuit de tunuri, şiruri lungi de ostaşi mergând să lupte şi să moară pentru ţară şi domnitor.
Volumul cuprinde 110 pagine, format octav şi pentru a-bonaţii revistei să vinde numai cu 0,60 bani. Cererile să se-adreseze Administraţiei noaslre. Numărul de exemplare fiind foarte mic, doritorii să se grăbească, dacă vor să-l aibă.
*
* *
A apărut «Câte-va cuvântări bisericeşti» de Victor Puiu, tipărite cu prilejul jubileului de 100 ani de la înfiinţarea seminarului «Veniamin» din Iaşi.
Preţul 2 lei.
cccccnreccr>«r>ef»«cccecccccceccecec©©et)cic0cccccccc
Toţi acei cari ne cer programe, regulamente sau Îndrumări, sunt rugaţi a ue trimite costul lor, de oarece nu expediem nimănui nici cu rambiirs nici pe credit.
Preţurile sunt cele următoare:
Programa analitică pentru şcolile urbane lei 1,20 »	»	„	’ » rurale	„ 1,2a
»	„	„	„	normale
de învăţători	şi	învăţătoare . .	.	„	2,20
îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitoare la modificările aduse
programei..........................„ 0,50
Regulamentul pentru aplicarea legei asupra învăţământului primar şi normal
primar.............................„ 0,60
Idem pentru administraţia interioară a şcoalelor normale de învăţători şi
învăţătoare.................! .	.	.	„	1,20
Idem	idem şcoalelor	primare	urbane	.	„	0,60
Idem	idem „	„	rurale.	.	.	„	0,60
rwvvrvvvv t ▼ vy ▼ t	v sr v v v v v v w w	w v T "T «
www.dacaramanica.ro
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirei de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care mem-bru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Petru Gârboviceanu, strada Sf. Ecaterina, Bucureşti.
Comitetul. Preşedinte, loan Kalindern, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinle, Sava Şoinănescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. Banu, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spini C. Haret, Ministru, profesor Universitar; I. IMmitrcscu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlâdescn, deputat, profesor universitar; Oristu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Censori, Const. Alimâneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. Ioncscu, profesor secundar; Const. Alcxandrescn, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plâtite (Urmare).
Apostoleanu G., învăţător (Ceamurli de Sus, 1 leu; Vasile Popescu’ învăţător (Bestepe), 1 leu; Elena Poeniru, institutoare (Tulcea), 2 lei! Ivanciu Ileana, învăţ. (Malcociu), 1 leu; Maria I. Roman, învăţ. (Vacă-reni), 1 leu: Eugenia I. Codreanu, institutoare (Tulcea), 2 lei; Maria C-Beizdadea, instit. (Tulcea), 2 lei; Elena C. Moisil, instit. (Tulcea), 2 lei! Dumitru Timoftiu, instit. (Tulcea', 1 leu, Iftimie Stan, învăţ. (Dunâvâţ-de jos), 1 leu; Simion I. Mardăre, învăţ. (Mibeihoi), 1 leu;Gh. I. Cărau, învăţ. (Vocsof), 1 leu; N. Machidon, învăţ. (Satu Nou Concas), 1 leu; Dăscâlescu C., învăţ. (Inan-Cisme-Cogelac), 1 leu; Stănescu Gh., învăţ. (Balabancea), l leu; Th. Donciu, învăţ. (Sf. Gheorglie), 1 leu; Mângu-rean P. 0., învăţ. (Luncaviţa), 1 leu; R. Popescu, învăţ. (Gatica-Sarghiol), 1 leu; Vasilica Tanasof, învăţ. (Samova), 1 leu; Elena D. Antonescu, institutoare (Tulcea), 2 lei; Elena T. Gheorghiu, învăţ (Cangagia), lleu; Maria H. Vârtejeanu, învăţ. (Mahmudia), 1 leu; Elena 1. Paicu, institutoare (Tulcea), 1 leu; Alex. I’anaitescu, institutor (Tulcea), 1 leu; Efti-mie Mihailof, învăţ. (Taxoff), 1 leu ; Gh. Gustav, învăţător (Bei-Dând), 1 leu; P. Demetrian, învăţ. (Congaz), 1 leu; Vasile Ifrim, învăţător (Ca-raorman), 1 leu; N. Boziadi, învăţ. (Greu), 1 leu; N. Ludovic, învăţător (Niculiţel), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 19)4 al Societăţii e de_201; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 7.695 lei şi 25 de bani.
(Va urma în numărul viitor).
r w > ?TTy??y y ?
www.dacoroinamca.ro
r^/i	t'ii r,^	rb »\i» * !<* rvi» 'V' rl
JL ,i a jl X X X
K£)
•'_ . '"	-	” J
••- . ••	•r?>=-....	~._x ■-
FABRICA GOMFTUL
ADSLf 5ALSM6fJ
Sir_ 3D cortinei 14, Bucuresci.
Sobe Calorifere. Maşini de bucate. Mobile de grădină. Paturi şi mobile de fier.
R2-2a
•eeeeeGCicicvccccGccececcccceccccitJijCcccceGccQGOQCG
Cel mai mare şi vast magasin şl singurul care vinde eftin.
pilule sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de	Vax	cu Elastio	sad	Şireturi	Lei 10.95, 11.95,	19 95,	13.95.
i	»	» Nasturi	•	12.95, 13.96,	14.95.	16.96.
»	Laok	cu Elastic	sad	Şireturi	»	12.95, 13.95,	14.95.
»	»	» Nasturi	>	13.96, 14.96,	16.96.
» Chevreau cu Elastic	» 12.95, 13.95, 14.96-
»	»	» Nasturi	» 13.95, 14.95, 15.95.
Preţuri corente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.96, 12.95, 13.96.
»	»	»	» Botonl » 11.95, 12.96, 13.95, 14.95, 16.06.
»	» Colori »	»	» 12.95, 13.95, 14.95, 16.96.
» Gems ou Nasturi şi Şireturi »	7.96, 8.96, 9.96.
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»	6.96, 6.95.
Idem cu ŞirelurI şi Nasturi	» 6.96, 7.95, 8 96.
Idem de Lack diferite forme » 6.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.96.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacd, Albe, Colori,
In
şi Negre pentru Dame Lei 2.60.
» Bărbaţi » 2.95. Rupfendu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la tote Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia
Capitalei, Bucuresci.
li-
ra-
I
t
sî-
I
1-
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor «vfi un scăijfimlnt de t°/o din preţurile însemnate, present&nd cuponul.
Inst. de Arte Grafice Carof