29 AuiU5t 1904 Anul VII. Krr. 48. Comitetul de Redacţie: ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc General P. V Năsturel G. Adamescu I Otescu P. Dulfu V. 5. Moja N- Nicolaescu Gr. Teodosslu Gonst. G. Pop.-Ta^câ, rV. -Redacţia şi www Harommanlca m /{oua parfumerie şi Drognerie jyîedicinalâ T6MA Bi^ĂTULESeU Bucurescl. calea Griviţei No 145 (lîr\Jâ Gara de Nord). Bucuresol Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele mal renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi sapone alee*, briliantine, superbe colorante pentru pSr, diferite Ioţiunl, apă de colonia, d« lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomec la t'orod. Războiul Ruso-Japonez.—G. C, Vântul, Ce poate face preotul în sat (raport).—11. D., închiderea cursului de lucru manual. —Animale rare. — Informaţiuni. — Bibliografii. — Apel. — Mulţumiri.—Administraţia, Către domnii abonaţi. Sfaturi: Contra colicei de maţe.—Leac contra tăeturilor. IluNtraţiuni: Pădure din America Sudică. — Pluguri arând. — Vedere de pe malul Prutului.—Român de pe Valea Prutului. — Cal. Cei chemaţi! Dăm loc in fruntea acestui număr, circularii, pe care d-l Ministru Haret, a adresat'o învăţătorilor, cu privire la ajutorul ce toţi Românii in general fi învăţătorii fi preoţii in special, cată să-l dea sătenilor in aceste vremuri de grea cumpănă. Suntem fericiţi că in sfârfit, a venit timpul, ca să se ftie de ţara întreagă, că acefli dascăli, multă vreme oropsiţi, sunt. acei ce au pus întâia piatră temeinică la temelia statului Român, Iat'o: Domnule Învăţător, Seceta neauzită de care suferă ţara întreagă de mai bine de un an, ameninţă să devină un dezastru pentru săteni, dacă nu le vor veni în ajutor toţi acei cari pot să-i ajute într’unfel oarecare. Guvernul a luat măsurile cari erau în putinţa sa şi va mai luă pe acelea pe cari le vor impune împrejurările. Credem însă că atâta nu e de ajuns, şi că concursul tutulor oamenilor de bine este neapărat trebuitor, pentru ca să triumfăm de o calamitate aşâ de mare. Printre acei chemaţi în prima linie ca să dea ajutorul lor, sunteţi D-voastră, învăţătorii; căci D-voastrâ cunoaşteţi oamenii şi împrejurările locale şi aveţi şi priceperea pentru a vă da seama de măsurile ce se iau de lâ centru şi de modul cel mai nemerit pentru a le aplică. Un motiv şi mai puternic este, că activitatea D-voastră din anii din urmă, v’a câştigat încrederea şi iubirea sătenilor, şi că vorba D-voastră ei o ascultă şi o urmează. După cum aţi putut vedea www.dacoromaiiica.ro 1148 ALBINA din publicaţiile făcute în zilele din urmă, guvernul, în împrejurările cele grele prin cari trecem, a introdus, ca organ principal al acţiunii sale, băncile populare săteşti. Printr’însele se va face împărţirea ajutoarelor la săteni şi tot printr’însele se va face şi regularea socotelilor. Băncile populare sunt dar chemate ca îndată după înfiinţarea lor să joace un rol de frunte şi să aducă cel mai mare serviciu ce se poate aduce clasei ţărăneşti; acela de a o scoate din nevoia momentului şi de a nu o lăsă ca, din causa acestei nevoi, să rămână îngenuchiată pentru multă vreme, după cum se întâmplă până acum. Dacă băncile populare vor împlini bine şi cu tragere de inimă însărcinarea ce li se dă, ele vor binemerită de la ţară şi recunoştinţa sătenilor în deosebi le va fi dobândită pentru vecinicie. Acum este dar timpul ca să se arate ce admirabilă instituţie sunt aceste bănci. Şi de vreme ce D-voastră, învăţătorii, sunteţi aceia cărora înaintea oricui altora se datoreşte înfiinţarea lor, este acum pentru D-voastră oarecum o datorie de onoare ca să dovediţi şi celor mai neîncrezători ce mari servicii aţi făcut ţărănime!, când i-aţi dat băncile populare. De acţiunea D-voastră acum va depinde ca ele să devină în adevăr populare, în sensul că sătenii să înţeleagă că nu mai pot trăi fără ele, să le pre-ţuiască şi să le iubească aşa cum merită. Ceea ce aşteaptă astăzi ţara de la D-voastră, este ca să daţi concursul D-voastră din toată inima la opera de salvare din nevoia actuală. Ministerul de Interne şi finance s’au adresat deja la D-voastră, făcându-vă să participaţi la lucrările comisiilor, cari vor fi însărcinate cu repartizarea ajutoarelor. Vă rugăm şi noi să daţi concursul D-voastră înţelept şi stăruitor acestor comisii, să îndemnaţi pe săteni a li cu chibzuială în cererea şi în întrebuinţarea ajutoarelor, să le daţi sfaturile cele mai potrivite locului şi împrejurărilor în cari se află. Cu aceeaşi ocasie, veţi putea face o propagandă foarte folositoare pentru popularisaroa ideei băncilor populare, căci serviciul cel mare pe care-1 vor face de-acum, va dovedi ori cărui sătean că este aşroape o datorie pentru dânşii ca să fie membru la o bancă. Nu-i lăsaţi să creadă neadevărul născocit de cămătari, că băncile vor li îndatorate să plătească din banii membrilor lor, datoriile celor ce nu vor putea plăti ajutoarele din nnul acesta. Lămuririle date de Ministerul de Finance sunt destul de limpezi, pentru ca asemenea născociri răuvoitoare să mai poată amăgi pe cineva. Cu concursul D-voastră, cu al Administraţiei, care este asigurat, şi cu al preoţilor, la care de aseamenea ne adresăm, avem încrederea că vom trece cu bine şi această grea încercare. Ministru, S. C. 1FARET. A. 3? E Invăţătorul-diriginte, Trifan Oprea şi locuitorii comunei Chio-seler, Constanţa, călăuziţi de dorinţa de a-şi hrăni sufletul cu învăţăminte folositoare, lac un călduros apel tutulor d-lor autori ele cărţi, librari, şi ori cărei alte persoane cu dor de ai săi, ca să bine-voiască a trimite bibliotecei acestei şcoli, cărţi de ori-ce natură, menite a aduce foloase masei poporului. www.dacoramanica.ro ai.iuxa 1149 Pădurile din America Sudică. Dacă ai putea cuprinde cu o privire, de sus din văzduh, toată întinderea de păduri uriaşe cari acoper întreaga A-merică sudică, dela stepele Venezuelei până la bărăganurile dela Buenos-Aires, ai avea o privelişte uimitoare. Complexul acesta de păduri este cel mai mare de pe pământ şi cuprinde im loc de 124 de ori mai mare decât suprafaţa României. O singură pădure! Ea e tăiată în toate direcţiunile de râuri uriaşe, aşa de uriaşe în cât mulţi dintre afluenţii lor de mâna întâia şi de-a doua întrec în mărime Dunărea. Acest codru enorm are tot felul de copaci. De obiceiu pădurile dela tropi se deosibesc de altele prin amestecul curios al copacilor. Lucru care se vede în Europa bună-oară, că aceeaşi pădure e alcătuită numai din acelaşi soiu de copaci, şi deci vorbeşte do o pădure de fag, de stejar, de brad— acest lucru e necunoscut în pădurile de la tropi. Parcă acelaşi copac nu suferă lângă el pe altul din neamul lui, şi de-a-ceea pădurile sunt un amestec nesfârşit de copaci, şi rar vezi doi ori mai mulţi copaci de acelaş neam unul lângă altul. De aici o nesfârşită variaţiune, după felul copacilor. Lângă unul care abia înfloreşte vezi altul cu fructele coapte, dincolo unul cu fructele abia născute, altul îngălbenit şi cu frunze ce cad, pe când dincolo altul acum înverzeşte. Râurile sunt singurile căi de comunicaţiune prin păduri. Pe malurile lor sunt sate, la depărtări enorme unele de altele, şi pe unde o loc pe maluri trăesc cu sutele de mii boii, caii şi catârii, avere a nimănui, ducând o viaţă foarte primejduită. Cu milioanele trăesc în stare sălbatică aceste animale pe nesfârşitele bărăganuri şi pe stepe, şi ajung ast-fel şi prin păduri de-alungul râurilor până pe la izvoarele Ori-nocului. Dar aici sunt vecinie hărţuite de jaguarul negru, cel mai mare şi mai iubitor de sânge dintre neamul tigrilor. Dureroasa pierdere a unui câine frumos care ne însoţise, prin păduri, într’o noapte când am poposit pe malul unui râu, ne-a făcut ca la întoarcere, peste două zile, să poposim anume noaptea tot în acelaş loc în nădejde că vom găsi câinele, deşi bănuiam că a fost sfâşiat de un jaguar. Intr’a devăr peste noapte am auzit foarte aproape de cortul nostru urletul fioros al unui jaguar, pe semne eră tot acelaş care ne mâncase câinele. Fiindcă nu puteam dormi şi trebuia să veghem la focuri toată noaptea, am stat de vorbă cu călăuzele noastre, cu Indienii, întrebându-i ce ştiu ei despre jaguar. Intre altele ne-au spus, că jaguarii de multe ori se rătăcesc, în umblarea lor după pradă, şi ajung în locuri aşa de nestrăbătute ale pădurii, printre tufişuri şi liane în cât nu mai pot eşî, şi neavând putinţa de a se mişcă pe jos trăesc până la moarte pe copaci pustiind maimuţele. www.dacoramanica.ro Pădure din America sudică. ALUliSA 1151 Lianele şi alte plante agăţătoare se întind pe jos şi se sue pe copaci formând nestrăbătute ziduri, tot aşa tufişurile mărunte, încât nu e cu putinţă să se strecoare printre ele nici animale mici ca pisica. E un haos de tulpini, de coarde, de crengi, de tufe, împleticite în toate chipurile, şi aceasta ţine pe întinderi enorme, poate sute de chilometri într’una, Dela insula del Diamante, pe care indienii Zambos cultivă trestie de zahăr, scoborând pe Orinoco, ajungi în locuri înspăimântătoare prin sălbăticia frumuseţii lor. Râul cel uriaş îşi strâmtează albia până la 300 de metri şi curge câte-vâ zeci de chilometri într’o linie dreaptă de tot, ca un canal. De amândouă părţile pădurea vine până în mal, şi este a-semeni unor uriaşe ziduri. Parc’a-i fi într’o chee de munţi. Copacii cendrela şi demantns se ridică înspăimântător de înalţi, încât cei mai înalţi brazi la noi sunt tufiş pe lângă ei, şi deşi şi întunecaţi, de parcă pădurea întreagă se prăvăleşte în râu. Văzduhul eră plin de flamingi şi de alte pasări de apă, cari întunecau lumina zilei cu mulţimea lor. Sub poala înfricoşatelor păduri, pe malurile nisipoase se găseşte mai fără excepţie în tot dealungul râului un şir nesfârşit de tufăriş foarte des, înalt cam de un metru şi jumătate, aşa că seamănă cu un gard viu de o lăţime de mai mulţi metri. Regulat, la îndepărtări mari, gardul acesta are deschizături în chip de poartă. Acestea sunt negreşit făcute de animalele mai mari din pădure, ca să poată ajunge la râu. Prin ele vezi ieşind, mai ales în zori şi seara sau amurg, tigroaicele cu puii, tapirii şi un fel de mistreţi, ca să se adape. De pe mijlocul râului, din luntrii, îi vezi necontenit cum răsar de pe aceste porţi, şi de multe ori ai bucuria să-i urmăreşti cu ochii câte o jumătate de chilometru, cum merg pe malul râului, căci dacă le nelinişteşti cu trecerea luntrii ori cu strigăte, ele nu încearcă să rupă gardul acela cu sila, ca să se ascundă, ci se duc încet pe mal până la cea mai apropiată deschizătură şi dispar în pădure. In cele 74 de zile, cât am călătorit pe râu, am avut de nenumărate ori ocasiu-nea să văd această privelişte, şi totdeauna cu un farmec nou. Ies din pădure, ori ca să bea, ori ca să se scalde, ori ca să pescuiască, fel de fel de animale, în grupe mari, şi mamifere şi păsări şi amfibii şi reptile, animale uriaşe şi curioase ca făptură şi ca frumuseţe a culorilor strălucitoare. Uneori lucrurile se petrec în linişte, alteori cu mare sgomot, când vr’un tigru atacă animalele ori când se ivesc duşmănii între ele. Bietele făpturi se adună după neam, se observă, se pândesc şi sunt tot pe pază. Mai ales viaţă sbuciumată duce capi-basul, sau porcul de apă, căci pe uscat îl pustiesc tigrii iar în apă crocodilii. Pe lângă toate, bietul fuge aşa de greoiu, încât mai de multe ori am gonit turmele lor, şi am prins câte unul din turmă. U. Coşbuc. www.dacoconnamca.ro 1152 ALBIM A DE5PRE ARAT flându-ne după secere, când mulţi încep a ară holdele mai de ogor, mai pentru ceva semănătură, ţinem să scoatem la iveală unele din cerinţele de frunte ale aratului, să arătăm unele puncte ideale, cum s’ar zice, spre care ar trebui să tindă toţi plugarii, spre binele lor propriu. Intre lucrările de căpetenie ale pământului, aratul se poate pune în locul întâiu ca, temeiul celorlalte lucrări. Şi temeiul ori cărei lucrări trebuie să fie întru toate bun, dacă e ca lucrările următoare, să izbutească şi să tie împreunate cu cel mai mare folos. Prin arat ţintim a mărunţi şi a face afânată pătura roditoare a pământului (solul) pentru ca aerul, umezeala şi căldura să poată străbate cu înlesnire la adâncime, astfel ca pământul să se amestece cât mai bine, asemenea şi gunoiul. Totodată prin arat se înpuţinează şi se stârpesc buruienile netrebnice, iar rădăcinile plantelor ce cultivăm înadins pot străbate cu înlesnire la adâncime şi se pot întinde în toate părţile, adunându-şi hrana trebuincioasă. La arat trebuie însă să se ţină seamă mai ales de următoarele legi: 1. Să se stărue ca prin arat, încetul cu încetul, pătura roditoare să devină mai adâncă, arând din an în an ceva mai afund, până am ajuuns la adâncimea de 16—24 centimetri. Cu chipul acesta rădăcinile plantelor pătrund la adâncimi, unde şi în anii secetoşi găsesc umezeala şi astfel plantele nu sunt osândite să tânjească ori să piară. 2. Toamna mai ales, pământul să ară cât mai adânc, pentru că pământul mort (până acum nelucrat) scos dela adâncime, peste iarnă se îmbunătăţeşte foarte mult prin lucrarea îngheţului. Ogorul de primăvară încă se face mai adânc decât întorsul şi decât aratul de a treia oară, în pragul semănatului pentru spicoase. Plantelor de săpat: porumbului, cartofilor, napilor ş. a. nu le strică arătura mai adâncă nici înainte de semănat, pentru că ele au rădăcini puternice şi lungi cu care îşi caută hrana şi în pământul mai bun, ce prin aratul adânc ar ti ajuns la adâncime. www.dacoromanica.ro ALBINA 1153 '; j3. Locul gunoit din proaspăt şi miriştea, îndată după secerat să ară, de obiceiu mai puţin adânc. Rămânând gunoiul şi miriştea la mai mică adâncime, căldura şi umezeala străbat cu înlesnire la ele şi le descompun mai în grabă, astfel că planta ce se seamănă poate trage mai mult folos pe urma gunoiului. Când insă aratul miriştilor urmează a se face toamna, trebuie făcut adânc. 4. Să se înconjoare la arat facerea greşilor, adecă să nu rămână loc nearat printre brazde ; să nu se dea brazde www.dacaramamca.ro 1154 ALBINA prea late, şi acestea să se răstoarne toate de o potrivă, bine. 5. Ogorul de toamnă poate fi cât de bruşos, şi de aceia se poate face şi fiind pământul ud; numai să nu să lipească de plug. 6. De regulă pământul trebuie arat, când nu e nici preâ vârtos nici preâ moale Cel prea vârtos se lucrează cu greu şi rămâne bruşos, cel prea moale se întăreşte din cale afară. In amândouă împrejurările arătura nu e priincioasă. Şi de aceia potrivirea unui timp priincios pentru arat, ajută nespus de mult sporirea roadelor. 7 Pentru ca locul să rămână cât mai oblu, şi pentru ca buruenile să poată răsări cât mai bine, după fiecare arătură el trebuie grâpat. Făcând aşa, arătura următoare izbuteşte neasemănat mai bine, şi buruienile se pot stârpi mai uşor cu plugul. 8. Pentru locurile late, se recomandă şi aratul în curmeziş din când în când. Cu chipul acesta locul se lucrează mult mai bine şi se pierd spinările, cari se văd la toate locurile arate numai dealungul. A P. R ------------------------- Către Domnii Abonaţi Constatăm că un bun număr dintre domnii abonaţi, după ce i-am avisat de plată, când li s'au presentat chitanţele le-au refusat sub diverse pretexte. Suntem poale singura re-vevistă din ţară, care prin felul expedierii, nu se poate invocă motivul *n'am primit». Trimiterea chitanţelor la domiciliul abonaţilor spre încasare, ne costă timp şi bani, şi e trist că se găsesc abonaţi cari, deşi suntem la finele anului, totuşi au amânat plata, neţinând socoteală de chelluelile ce facem. Rugăm eu insistenţă pe domnii abonaţi, să achite chitanţele când sunt avisaţi sau li se presintă, iar pe acei cari au amânat plata, îi rugăm a ne trimite cât mai grabnic abonamentele direct, pentru a nu ne expune la noui cheltueli. La 1 Octomvrie viitor, începe anul al VlII-lea al revistei şi nu e decât drept ca să fim achitaţi pe anul ce se sfârşeşte. Spei-ăm că rugămintea noastră va fi ascultată cu bunăvoinţă şi d-nii abonaţi se vor grăbi a şi achită datoriile. Administraţia. www.dacoromamca.ro ALBINA 1155 Fâneţele meşteşugite > La noi în ţară pe an ce merge şi mai cu seamă ăst timp, unde seceta se resimte ca o năpaste, dela un capăt până Ia cellalt al ţărei, auzim tânguiri, că nu să mai pot ţine vite din pricină că le lipsesc imaşurile şi livezile. De almintrelea este şi uşor de înţeles, că pe măsură ce se întinde cultura grânelor şi altor plante, spre pildă porumbul, rapiţa, sfecla de zahăr, şi altele, pa aceeaşi măsură trebuie să scadă şi întinderea fâneţelor naturale, unde mâna omului nu lucrează, decât doară la vreme de coasă. Pe cât timp pădurile se tăiau mai fără de chibzuinţă decât astăzi, oamenii făceau tot una cu pământul codrii întregi, încât acolo, unde acum 30—50 ani erâ sălbăticie, astăzi creşte porumb şi grâu, ori e păşune de vite. De oarece însă şi cultura grânelor Ia noi nu-i tocmai îngrijită şi economul nu ştie şi de multe ori nici nu vreâ să-şi ia osteneala de a scoate de pe o întindere mică de pământ o recoltă cât se poate mai mare, de aceia caută de a se tot întinde pe suprafeţe din ce în ce mai mari, are nevoie de ogoare din ce în ce mai coprinse, şi pentru aceasta îngustează dacă se poate în fiecare an islazul şi livezile de tâneţe. Acest rău îl simte mai mult cel mic, care are numai un petec de pământ, unde trebuie să facă de toate, şi porumb pentru hrana lui, şi fân pentru nutreţul vitelor. Proprietarul mare mai schimbă pământul, îl mai lasă să se odihnească, şi cu chipul acesta capătă un fâneţ pentru vite, ce i drept cam slab, dar totuşi îl capătă, pe câtă vreme săteanul cu câtevâ holduţe se învârteşte într’un loc, e nevoit a intrâ în învoieli cu proprietarul mai mare, pentru islaz; învoiala făcându-se în bani ori în muncă, vâră pe sătean îu datorii, din care nu mai iese. Aceasta este şi una din pricinile pentru cari au început să se împuţineze şi numărul vitelor, căci Românul erâ deprins din strămoşi de a aveâ pentru vitele sale o păşune cât o moşie de maro şi când aceasta n’a mai fost cu putinţă, a început să mai împuţineze din vite, în loc de a căutâ să se folosească de mijloacele întrebuinţate în alte ţări, unde oamenii ţin vite multe, pe pământ puţin. Venim deci într’ajutorul cititorilor noştri, ca să i slătuim, cum e mai bine să reuşească către belşugul dorit; căci nu toţi pot să meargă în călătorii îndelungate, ca să vază cum se îndeletnicesc cu lucrul pământului şi alte neamuri streine. Trebuie de a părăsi chipul rău şi păgubitor al plugăritului de astăzi şi de a-1 înlocui cu altul potrivit nevoilor pe cari le simte agricultura acestei ţări. Trebuie să se deâ o mai mare întindere creşterei vitelor, nu numai că prin ea să poate aduce frumoşi bani în casă, ci şi din pricină că acolo unde sunt vite, este băligar, iar un pământ îngrăşat cu băligar de grajd, dă un rod mai mult şi mai bun, decât unul secătuit şi sărăcit. Că în vremea noastră pământul de muncă s’a împuţinat, este www.dacoromamca.ro 1 loG ALBINA adevărat, nu e însă mai puţin adevărat că s’au înmulţit cunoş-tiinţele oamenilor, şi că mulţumită ştiinţei, să poate dobândi roade mai multe şi mai bune de pe o bucată mică, şi puţine de-pe una mai mare, dar rău lucrată. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu plantele de nutreţ. De pe o holdă de pământ cultivată cu plante de nutreţ se poate scoate cel puţin de două ori mai mult lan verde ori uscat, decât pe aceeaşi întindere de pământ de păşune ori islaz. Săteanul având nutreţ în deajuns, va ţinea mai de grabă vite mai multe, iar când are vite, e în măsură de a îngrăşâ pământul, scoţând îndoit rod decât dacă 1 ar lăsă aşa numai în seama lui Dumnezeu, cum fac până acum cei mai mulţi dintre plugarii noştri. Că în bunătatea şi puterea vitelor stă tăria unei plugă-rii, s’a spus de atâtea ori, fără ca însă să se fi băgat prea mult în seamă această vorbă, tocmai de către plugarii necărturari, ca unii ce trebuie să cunoască mai de aproape nevoile vieţei. Marea pricină, pentru ce au dat înapoi vitele ţârei noastre, este lipsa de nuntreţ. Singura parte bună a vitelor noastre, ce le-a mai rămas, este că pot răbdâ de foame. Intr’adevâr, într’o vreme caii noştri erau mai frumoşi şi căutaţi de cumpărătorii străini. Dar în acea vreme chiar dacă aceste vite petreceau iarna şi vara în herghelii întregi pe câmp, ca şi cum ar fi fost sălbatice, pământurile necultivate erau însă mai largi, şi iarba rămânând necosită, ele tot găsiau o hrană mai bună decât astăzi, când desgroapă cu copita de sub zăpadă câteva fire de verdeaţă şi nişte rămăşiţe de iarbă uscată. Zicătoarea engleză, că «mărimea trupului calului slă în sacul cu ovăz», s’a dovedit la toate popoarele, şi trebuie să slujească drept pildă şi poporului nostru dela ţară Acelaş fapt se întâmplă şi cu vitele albe, cari cu toate că sunt mult mai de folos săteanului decât calul, sunt însă tot aşâ de rău, dacă nu chiar şi mai rău îngrijite. Aceeaşi vită este de multe ori şi de lucru, şi de lapte, şi de măcelărie, hrana însă care i se dâ, n’ar întrebuinţa-o un ţăran englez nici ca aşternut pentru vitele sale. Boul şi vaca, temeiul economiei noastre, s’au chircit şi din pricină, că nu s'a căutat de hrana lor, pe când erau tineri. Chiar vacilor a făta li se dă fân muced şi paie stricate, hrană care nu poate să le priească de loc. Cât priveşte despre îngrăşatul unei vite, se ştie prea bine, că numai cu paie ori cu iân, nu se poate scoate vite căutate şi de preţ pentru măcelărie. Dacă de nutreţuri de grajd, cum sunt turtele de cânepă, de in, de floarea soarelui, nu poate fi încă vorba în cea mai mare parte din economiile ţăranilor noştri, să căutam cel puţin, ca nutreţul de câmp să fie mai hrănitor. Dacă vitele stau pe câmp de cum încolţeşte iarba, până ce cade zăpada, cel puţin câmpul să le deâ hrana cu îmbelşugare. A hrăni vita mereu cu paie şi cu coceni de porumb, însemnează numai a o ţineâ cu www.dacoromamca.FO ALBINA 1157 zile, căci un asemenea nutreţ nici nu îngraşă, nici putere de muncă nu-i dă. La o expoziţiune de agricultură, foarte mulţi plugari de frunte şi tovărăşii agricole au arătat felul şi chipul cum îşi ţin economiile de lâptărie. Şi s’a putut vedea ce deosebire mare este în ce priveşte bunătatea şi bogăţia laptelui, între vacile nutrite bine, şi cele hrănite mai slab. Aşa bunioară un agricultor caro avea mai multe vaci, căpătă pe zi una cu alta 9 litri de lapte, hrănindu-le vara cu triloi amestecat cu ierburi nutritoare. 0 tovărăşie agricolă cu 700 de vaci, capătă zilnic câte 11 litri de lapte de fiecare vacă, nutrindu-le iarna cu tescovină, tărâţe şi iân, iar vara cu tritoiu verde şi ierburi dintre acele, cari dau fânul cel mai bun. Pe când o altă tovărăşie de lăptărie cu 988 de vaci, al căror nutreţ iarna eră mai mult fân, iar vara păşune la câmp, nu avea nici trei litri de lapte de vacă pe zi. Pentru a aveâ o hrană bună şi îmbelşugată este însă nevoie de a face anume livezi, cultivând numai plante hrănitoare. Căci într’adevăr, chestiunea păşunilor la câtă duşmănie, procese, ba chiar şi vărsare de sânge n’a dat loc, pe când dacă s’ar ii urmat sfaturilor şi bunelor pilde, pe cari le-am dat în decursul anilor de a semăna şi cultivă trifoiu, lucernă şi alte plante de nutreţ, mulţi săteni n’ar mai fi avut nevoie să intre la învoieli cu proprietarii mari. Micul econom este prin urmare nevoit, din pricina rnicei sale proprietăţi, de a cultivă livezi meşteşugite. Dar chiar şi proprietarul mare face rău, că lasă pământul să se odihnească, şi să se acopere cu buruieni, cari dau o hrană proastă vitelor. De aceea în loc de a lăsă ogorul câţivă ani de zile în pârloagă, e mai bine do a-1 face în fâneţe mănoase, schimbându-le în trifoişte. Iată deci un mijloc ca şi marele proprietar să se poată folosi de pământul pe care îl are. Micul plugar duce însă greul cel mare, din pricina lipsei de pământ, căci învechindu-se micul său ogor, nu poate să-l schimbe, ci-1 cultivă într’una cu cereale, până ce se istoveşte de puteri. Intre-buinţându-se însă schimbarea semănăturei, de pildă acolo, unde într’un an ori doi, s'ar pune trifoiu, anul următor porumb, apoi grâu, ori altă plantă, ar scăpa dn acest rău. Mai ales că după trifoişte pământul se înoeşte, iar cerealele se tac mai cu belşug. Şi apoi trebuie ca sătenii să-şi cam ia gândul dela alte noi cumpărări de pământ, căci lumea înmulţindu-se, ogoarele s’au micşorat şi s’au învechit, iar cât priveşte pe marele proprietar, nici lui nu-i mai dă mâna de a se întinde mult, de oarece s’a scumpit munca şi preţul pământului. Pop. Contra colicei «le maţe—Se bea unt-cle-lemn, zeamă dulce de anason (mărar dulce),’ 2 ceşti pe zi; ceaiu de nalbă, teiu, muşeţel, soc, busuioc, izmă eu rachiu, oblojeli calde cu leuştean şi izmă ; frecări cu flanelă cu unt-de-lemn: să mănâncă lapte. www.dacoromanica.ro 1158 ALHINA IDE PE USTTITSTSXJL. ŢÂREI "Valea Erutuiioi. u e petec de loc pe suprafaţa pământului scumpei noastre Românii, care să nu înveselească, să nu mişte pe muritor! Ah! ce pământ sfânt, ce frumoasă şi binecuvântată ţară avem noi Românii! Aici, pe Valea Prutului, vale cu multe şi frumoase amintiri, despărţitoare în două a ini mei Moldovei lui Ştefan-cel-Mare şi sfânt, ce mai frumuseţe de loc, ce mai drăgâlăşie de viaţă, de traiu !!... Sunt locuri în lumea aceasta cari cu cât le vezi mai des, cu atât le cunoşti şi le iubeşti mai tare; altele din contră. Ce frumoasă e Valea Prutului şi ce Români frumoşi sunt pe această vale! Insu-şi M. S. Regele este încredinţat despre aceasta şi ne-a spus’o în faţă, cu ocasiunea visitei ce a făcut’o laşului, cu Alteţa Sa Regală Principele Ferdinand, în anul 1890 — 91. Coprinsă între două culmi de dealuri, cari acum se ridică, acum se lasă, acum se întretae, acoperite pe unele locuri cu păduri, vii, holde bogate şi presărate cu frumoase sate, se prelungeşte de la Miazănoapte spre Meazăzi, scăldată şi răcorită de apele argintii ale Prutului şi Jijiei, presărată de lunci bătrâne şi dumbrăvi răsunătoare, sate şi târguşoare, cari de cari mai frumoase şi mai bogate! Ah! ce frumoasă e luna lui Maiu în Valea Prutului! Ce verdeaţă, ce şoapte de frunze, ce susuri armonioase de zefiri, ce cântări amoroase de pasări, ce murmure plăcute de ape, ce arome de lunci şi dumbrăvi, ce strălucit de raze de soare ce ca o ploae de diamante, cad cu nesecată belşugare pe această vale! Prutul, bătrânul «Piretus», a multe văzător şi ştiutor, ca un balaur cu solzii argintii, alene trece prin iubitele sale lunci, dumbrăvi, sate, târguşoare, etc., scoţând uneori, strigăte de veselie, alte ori, gemete dureroase şi profunde!!... Cum mai fâlfâie în vânt panglicele sale argintii! Cum mai sclipesc şi strălucesc diamantele nenumărate din diadema sa regală !!. .. E de nedescris, când îndurerat peste seamă, cu câtă grozăvie şi urgie s’asvârle peste câmpii, târând şi nimicind totul în calea sa. «E slut la Prut» e vorba p’aici, sau: «Amărnici-tu-i, Doamne, Prutul, când l’ajunge focul blestemului nostru ş’a celor fraţi de dincolo! I...» Şi e de nedescris de cu câtă linişte, drăgâlăşie, vioişie şi sfinţenie curge, când aude veşti bune de la fraţi şi...când www.dacoromanica.ro ALBINA 1159 şi eu....cânt cu corul pe malul lui, uneori, în lunca Be- reştilor: Deşteaptă-te Române, Trăiască Regele, Hai fraţi, la năvală daţi, etc., iar fraţii noştri de dincolo se strâng spuză pe mal, ş’ascultă, ş’ascultă, cu dragoste şi sfinţenie cântecele corale româneşti!!................................ Plopii cei înalţi, din luncile sale, stau ca nişte părinţi gravi cari privesc zâmbind pe furiş la toate ştrengăriile voinicului; sălciile se mişcă cu o plăcere muerească şi totuşi cu un aer cam îngrijorat văzându-i săriturile cele semeţe; bătrânul şi puternicul stejar priveşte serios şi îngrijorat la toate mişcările sale; păsărelele îmbătate de aroma primăverei, luncilor şi dumbrăvilor nu mai pot de bucurie şi veselie cântă şi aplaudă frenetic actele sale; florile de pe mal duios şoptesc în taină: «Ah! ia ne şi pe noi, ia-ne drăguţu-le, iubitu-le, mândru-le, voinicu-le!....» Vedere de pe malul Prutului. Jijiea, ah! Jijiea, această şerpoaică cu solzii aurii-argintii prin câte minuni de lunci, dumbrăvi, poene, sate, crânguri, etc., nu trece! Câte stufişuri minunate nu creşte pe malurile şi gârlele sale, în cari lişiţa, raţa sălbatică, gâscă, etc., îşi au patria ! Ce mai de raci, scoici şi peşti în apele sale! In cursul său, câte grădini de legume, flori, zarzavat, nu se alimentează cu apă din apele sale! Câte chioşcuri minunate, pe la cei mari proprietari, câte punţi, poduri, pe apele sale! Ce mai de legiuni de berze prin gârlele şi apele sale, prin fâneţele şi poenele ce o înconjor! In zorii zilei, când soarele răsare, ce mai de boabe de diamante pe florile, erburile şi ogoarele sale! Ce mai de roiu de români plugari se împart la muncă prin ogoarele şi lanurile pline cu minunate holde! www.dacaromamca.ro Român 4) » » IV » 60 5) » div. I rurală 25 » 6) » » » II 70 y> 7) » » III 65 Au eşit de sub presă: Gurs complet de Aritmetică, împreună cu Moţiuni de Geometrie, propus prin probleme, şi întocmit conform programelor oficiale pentru şcoalele primare urbane, de D. Mireseii, fost profesor de matematici. Această lucrare, aprobată de onor. Minister al Instrucţiunii publice prin ord. No. 32.183, este împărţită în următoarele patru părţi: www.dacaromamca.ro 1174 ALBINA Partea I-a pentru clasa l-a cu preţul de 0,65 bani exemplarul. » 11-a » 2-a » » » 0,65 » * IlI-a » > 3-a » - » 0,66 » » » IV-a » 4-a » » » 0,90 » » Depositul la Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescn. Bucureşti şl la librăriile Tb. loaniţiu şi I. Socecu. Mulţumiri » Olteanu M. Ioan, aduce vii mulţumiri onoratului d-n G. Cherciu, preşedintele societăţii «Caritatea», a corpului didactic primar-urban Bâm-boviţean, din Târgovişte, precum şi membrilor acelei societăţi, pentru bunăvoinţă ce au avut de a mă ajută cu câte 200 lei pe anii: 1902 —903 şi 1903—904, din fondurile sus zisei societăţi, înlesnindu-mi prin aceasta urmarea cursurilor, ca solvent la şcoala normală a «Societăţii pentru învăţătura poporului român» din Bucureşti, pe cari trebuia să le întrerup din causa lipsei de mijloace. * * t învăţătorii Al. Vasilescu, Pătârlage Buzău şi D. Lemnaru, Pătârlage, V. Viei, în numele elevilor şi părinţilor copiilor, aducem viile noastre mulţumiri persoanelor mai jos notate, cari au contribuit cu bani la cumpărarea cărţilor pentru împărţirea premiilor la copiii săraci: G. Bădu-lescu, intendent, Spitalul Pătârlage; Cesar Jitianu, Căpitan V. Chirnog, P. Spreer, farmacist; N. Fătârlâgeanu ; Sp. Popescu; C. Veleanu, directorul şc. de meserii Pătârlage; C. Mihălcescu; Ion Totan ; Alexe Goga-lescu; Moise Frateş; C. D. Gavriloiu; Ş. 1. Drăgulinescu; Zoe G. Io-nescu; Ion Gh. Teodorescu; T. N. Anastasescu; G. Antonescu şi V. Fi-lote, advocat, Buzău. Toţi abonaţii cari ne cer programe, regulamente sau îndrumări, sunt rugaţi a ne trimite costul lor, de oarece nu expediem nimănui nici cu ramburs nici pe credit. Preţurile sunt cele următoare: Programa analitică pentru şcolile urbane lei 1,20 „ „ „ ’ „ rurale „ 1,20 „ „ „ „ normale de învăţători şi învăţătoare . ... „ 2,20 îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitoare la modificările aduse programei............................„ 0,50 Regulamentul pentru aplicarea legei asupra învăţământului primar şi normal primar............................... 0,60 Idem pentru administraţia interioară a şcoalelor normale de învăţători şi învăţătoare..........................„ 1,20 Idem idem şcoalelor primare urbane . „ 0,60 Idem idem „ „ rurale. . . „ 0,60 yyyTT v y T t'v tt f f < www.dacoromanica.ro STEAUA Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirei de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel dântâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Petru Gârboviccanu, strada Sf. Ecaterina, Bucureşti. Comitetul. Preşedinte, Ioan Kaliuderu, membru al Academiei Române -Vice-prcşedinte, Sava Şomăitescu, mar e proprietar, fost senator .— Admnistrator şi casier delegat, Petru Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a So -ielăţii pentru învăţătura poporului român-, — Seci-etar, Const. Batiu, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spini C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. Diniitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Vhidescu, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Ocropid, institutor. — Censori, Const. Alimăueşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ioncscu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar. Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare). Ştefan Negulescu, institutor (Bucureşti), 6 lei; Albert Peltz (Câineşti) 4 lei; Ioan Doljean (Găineşti), 2 lei; Gh. Ioachi n (Câineşti), 2 lei; Io-sif Bergher (Găineşti), 2 lei; Emil Solomon (Găineşti), 2 lei; Friţ Fuse (Găineşti), 1 leu; Gavriel Creţu (Găineşti), 1 leu; Alex.S amate(Găineşti), 1 leu; Olimpiu Boiu (Mălini), 5 lei; E. A. Demetreasa (Mălini), 1 leu; Gh. Leonte (Mălini), 1 leu; Nicolae Mar on (Mălini), 1 leu; Alex. Precup (Mălini), 1 leu; Dumitru Vasiliu (Mălini), 1 leu; N. Alexandrescu. pro-toereu (Călăraşi), 4 lei; Iordache Angelescu. preot (Ueviga), 4 lei; Tacite Bădulescu, preot (Călăraşi), 4 lei; Gh. Colceag, preot (Cocamianca), 4 lei; Ioan Micşunescu, preot (Jilavele), 4 lei; Voicu Stănescu, preot (Slătioarele), 4 lei; Chiriţescu, (Speteni), 4 lei; Dumitrescu R., (Ciocă-neşti-Sârbi), 4 lei; Atanasie Georgescu, preot (Vlad-Ţepeş), 4 lei; V. Dră-ghiciu, preot (Luciu), 4 lei; Nedelcu Nicolae, preot (Gura-Ialomiţei), 4 lei; Voicu Ionescu, preot (Ciocăneştii-Sârbi), 4 lei; Gh. Mihaiu, preot (Axintele), 4 lei; Florea Demetrescu, preot (Călăraşii-Vechi), 4 lei; Anton Alexie, preot (Crunţi), 4 lei; Dobre Duhovnicu, preot (Vărăşti), 4 lei; N. I. Corbeanu, preot (Urbea-Călăraşi), 4 lei; Vişan D., preot (Găunoşi), 4 lei; Ionescu Fotache, preot (Ciocăneşti), 4 lei; Simion Cegâ-neanu, preot (Ianca), 4 lei; Andrei S Roşu, preot (Cocora), 4 lei; Ioan Ionescu, preot (Dor-Mărunt), 4 lei; Anastasie Andronescu, institutor (R.-Vâlcei), 2 lei; Maria Ioanid, inst. (R.-Vâlcei), 2 lei; Elisa Hangiu, inst. (R.-Vâlcei), 2 lei; Victoria Nicolaescu, instit. (R.-Vâlcei), 2 lei; Ilie M. Nicolaescu, inst. (R.-Vâlcei), 2 lei; Ioan Bănescu inst. (R.-Vâlcei), 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii e de 197; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 6.564 lei şi 75 de bani. (Va urma în numărul viitor). ************ ir-*"* www.dacaromanica.ro FABRICA GGMFTUL AD6Lf SAL6M6N Str_ Dbmneî 14., Bucuresci. Sobe Calorifere. Maşini de bucate. > Mobile de grădină. Paturi şi mobile de fier. 62—23 •MCCCCCCiCCiCGGCCCCiCGeCCCCCCiCCCOVtiCCCCCiGCGGGCCGCC Cel mai mare şl vast magasin şl singurul care vinde eftin. pilnic soseso încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame |i Copil din propria nâstră Fabrică, luorate de noi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sa Ci Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 95, 13.95. ». » » Nasturi > 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. • Lack cu Elastic sa Ci Şireturi » 12.95, 13.96, 14.96. • » » Nasturi > 13.96, 14.95, 15.95. » Chevreau cu Elastic » 12.95, 13.95, 14.96- » » » Nasturi » 13.95, 14.95, 15.95. Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Le' » » » * Botoni > » i Colori » » > » Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi deChuvreau albidecoltaţi» Idem cu ŞirelurT şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » 5.95, 6.95, 7,96, 8.95, 9.96. Hayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri iabulos de eftine. In tot deauna se găseso mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi » 2.95. Rupfindu-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la Iote Sesonele, Calea Victori* No. 27, alături de Pol,(ia Capitalei, Bucuresci. cuponul. 10.95, 12.95, 13.96. 11.95, 12.95, 13.95, 12.95, 13.96, 14.95, 7.95, 8.95, 9.96. 6.95, 6.95. 6.95, 7.95, 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. lnst. de Arte Grafice Str. Ddmnel. 16. 11.871)