Anul VII
No. 40 - 41
*>*•
4 — 11 Iulie 1904-
ummec&
Comitetul de Redacţie: Ion Kalirtderu P Gârboviceariu G. Go^buc
Generai P V /Năsturel G Adamescu I Gtescu P Dulfu V 5- Mo^a N Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^că.
www.dacoromanica.ro
_____A.
Jfoua far/umerU şi X/rojjucric JitedicinaU T6MA Bi^ĂTULESeU
gucurescl. calea Griviţei No 145 (lîqiâ Gara de Nord), fjucurescl
Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante peutru per, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pometjî de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru bale şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole peutru tualete,
Articole pentru menaglâ, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-rnonade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifone cu cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodifi, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi giăsimî minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, cdră şi sîrmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scorţe, frunze, flori şi seminţe pentru câiuri in şi mu.ştarurî, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiQ din ficat de morun pentru cura de drnă, etc.
Multe specliilităţl farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giîe, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, craydne, ciaiuri drageie, elixire, emulsiunl uleiose, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiunî, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositoril, so-luţiuni, siropuri şi vinuri medicamentose care, prin rolul ce Îndeplinesc unele de fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritdre, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinţelor cărora să le redea sănătatea, torţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemululuî nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Regat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticeî, ca : vată şi tifone, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectore şi sistematice irigatore pentru M6şe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighdne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatore, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatdre şi vaporisatâre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu Dlatină, faianţă şi porcelan, ochelari, forleci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază în ori-ce parte a Ţărei, contra ramburs, prompt si cu
preturile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din aedstă branşă
____ 25—40
www.dacoromamca.ro
Anul VII.
No. 40-41.
4—11 Iulie 1904.
ALBINA
IVIanusctlptele nepublloat
REVISTĂ EHCICbOPEDICĂ POPULARĂ
Abonamentul în ţarâ pe >	>	> e i
Pentru anunoiuri 1 le
tul în atrâln. pe an lei B num-##....................15 bani
a. iviloa pubilttltate, 6 bani ouvîntul.
se ard.
Sp. llnrct, 2 Iulie 1504.—Şedinţa festivă a Academiei. — Sărbătorirea lui Ştefan în Bucureşti.—Mlcrcann, Serbările din Borzeşti (Bacău). — Albulescu, Inaugurarea monumentului lui Ştefan din comuna Bârzeşti (Putna). — lilestugenn, Serbările de la Putna. — Dusculcsca, Un semn de recunoştinţă. — C. Mălclărcscu. Descrierea comunei Oltina (Constanţa). — Sp. Popescn, învăţătorul din satul ideal. — I). Tclcor. lonescu-Gion. — Eiir. Pop-lteteganul, Cum eră Iisus. —V. S. Moţa, Exposiţia agricolă.—Societăţi economice la sate.— Informaţiuni. — De la sate.
Sfaturi: Cum se prepară laptele de Soia.—Contra cancerului.—Contra Cârceilor.—Cele 12 sfaturi Ia îngrijirea cailor.
Unstraţimii: Ştefan cel mare, după o evanghelie. — Planul citadelei do la Suceava. — Mănăstirea Putna (Bucovina).—Iisus Chrlstos.—Iisus vorbind.
3 IULIE 1504
’au împlinit 400 de ani, de când s’a stins, în toată strălucirea gloriei sede, cel mai mare dintre oamenii mari, cari au ilustrat trecutul neamului Românesc. Şi clacă ar fi să se măsoare mărimea omului, nu după întinderea ţârei sede, ci după puterea de concepţie, după energia şi priceperea în execuţie, după pătrunderea genială a tainelor viitorului, ar trebui ca neîntrecutul nostru Domn, să se numere, nu numai ca cel mai mare Român, dar şi ca unul din cele mai puternice genii ce a produs vre-odată neamul omenesc.
Grele erau pentru Români vremile, când fiul lui Bogdan-Vodă, îşi puse coroana pe cap. Ţara era mică, slabă, cu populaţie rară şi săracă; hotarele ei din toate părţile erau înconjurate de vecini puternici, ale căror pofte nu erau nici odedă săturate, a căror invidie nu era nici odată adormită, pe a căror vorbă nu se putea pune nici odată temeiu. Despre răsărit, hotarul ţărei era bătut
www.dacoromanica.ro
972	ALBINA
de ultimele, dar furioasele valuri ale potopului de barbari, care timp de o mie două sute de ani, trecuse dincolo, peste noi, asupra Europei. Din miază-zi, năpădise noianul otoman, care cu patru ani mai înainte aruncase la pământ cele din urmă rămăşiţe ale vechei împărăţii romane. La apus şi la miază-noapte, aveam vecini, ale căror gânduri umblau după câştiguri uşoare, dar nu puteau înţelege primejdia comună a creştinătăţii. Inlăuntru, ţările Române erau sfâşiate de lupte cari făceau să se schimbe domnii la câte trei-patru ani mai tot-deauna cu ajutor străin. Oştite Ungureşti, Poloneze şi Turceşti îşi făceau într’una drum, ca să aducă un domn nou, sau ca să gonească pe cel de mai înainte, prădănd şi sărăcind ţara la fie-care invazie nouă.
In ast-fel de vremi a luat coroana fiul viteazului Bogdan- Vodă. Câte-va zile i-au fost de ajuns ca sa pună pe fugă pe nemernicul Ucigaş al tatălui său; dar o jumătate de secol nu l-au mai putut clinti din loc vijeliile pornite în contră-i fără încetare. O jumătate de secol, Ştefan-Vodă îşi învârteşte sabia contra vrăjmaşilor, care curg asupra lui din toate părţile; şi pe toţi îl răzbeşte. Trufia sau lăudăroşia unora, puterea ne-rezistibilă a altora, reaua credinţă a tuturor, s’au zdrobit pe rând de pieptul de aramă al domnului Moldovean.
Grele, dar frumoase vremi au fost acelea! Frumos era spectacolul unui petec de pământ şi al unui pumn de oameni, cari neînfricoşaţi, ţineau piept unei lumi întregi, pentru apărarea moşiei lor. Frumos era să se vază ţărănimea ridicându-se ca un singur om, la glasul domnului său, şi înnarmatâ numai cu coase şi topoare, risipind ca pulberea în vânt, mulţimea fără număr a vrăjmaşilor! Mare şi înălţător era a se vedea cauza creştinătăţii, pe care cei mari şi puternici nu ştiau să o apere, sprijinită cu atâta foc şi noroc de neînfrânta sabie Românească! Dar mai pre sus de toate, neîntrecut era eroul, archanghelul răzbunător, care neardomit, a-lergă de la un hotar la altul, zdrobind şi spulberând pe toţi cei cari i se puneau în cale!
Abia de un an se scoborăse în mormânt un alt mare Român, Ioan Corvin. care, şi el, singur în vremea lui, înţelesese primejdia Otomană şi singur îşi pusese piep-
www.dacoramamca.ro
Ştefan cel Mare, după ilustraţiunea din Evangelia dăruită.de dansul
mănăstirii Homor.
www.dacoromanica.ro
974
ALBINA
tul ca să o stăvilească. După dânsul nimeni nu mat ştiu să ţină sus steagul pe care îl purtase el. Puterile cele mari creştine îşi răsipirâ vremea şi forţele în rivalităţi joasnice şi în lupte sterpe. Dacă ţara Moldovei nu ar fi dat lumei pe Stefan-Voclâ, nu ar fi fost poate în vremea aceea nimeni, care să-şi dea seamă că istoria, lumei se afla la uu moment, când avea să se aleagă dacă omenirea îşi va urma drumul înainte, sau va avea să dea clin nou înapoi cu o mie de ani. Stefan-Vodă a înţeles aceasta, şi de aceea îl vedem timp de 47 de ani, neavând odihnă, căutând să deştepte interesul creştinătăţii, să înjghebeze alianţe, alergând până prin Italia şi Germania, pentru a întoarce cu faţa spre răsărit frontul de apărare al Europei. Muncă pierdută!' Pe când Ştefan numai cu ţăranii lui, opria şi împingea înapoi valul năvălitor, vecinii lui îşi bălteau capul cum să-l îngenunche, ei, pigmei ridiculi, pe dânsul, uriaş.
Dar dreptatea cea de sus a dat fie-căruia după faptele sale. Ştefan însuşi a pus la jug pe aceia cari năzuiau să pună jugul pe gâtul Moldovei; şi, nu după mulţi ani, jugul otoman, mult mai greu de cât cel de la Dumbrava Roşie, fu pedeapsa celor cari îl lăsaseră■ fără ajutor, atunci când el îşi punea pieptul pentru creştinătate.
Sunt patru sute de ani de atunci, şi pare că a fost ieri. Au trecut peste noi nevoi mari, în mijlocul cărora neamul nostru a fost în pericol de a se pierde. Cu toate acestea, amintirea marelui Domn a rămas vie în sufletul Românilor, şi neştearsă va rămânea ea pentru tot-deauna Din Vrancea până în Hotin şi din Suceava până la Chilia, se povestesc încă împrejurul vetrei, iz-bânzile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi în credinţa sa naivă, poporul şi astăzi nădăjclueşte în ajutorul lui,, ori de câte ori se găseşte în nevoi grele.
Si grele au mai fost vremile prin care a trecut el,, de când a închis ochii Ştefan Vodă! Nu i-a fost cruţată nici una din suferinţele, cari pot să lovească un popor : umilinţe, invazii, îngustare de hotare, de toate au trecut peste noi.
Aniversarea pe care o serbează azi Românimea întreagă, ar fi trebuit să fie serbată încă de trei ori în-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
975
naintea noastră. Dar cum era să se serbeze? La 100 de ani după săvârşirea eroului, tronul lui era ocupat de un nevrednic, care îl închinase urmaşilor robilor de la Dumbrava roşie, şi care cu dânşii împreună zădărnicise vastele proiecte ale unui alt mare voevod, Mihaiu Viteazul. După cdtă sută de ani, ţara ajunsese în pragul perioadei celei mai triste a istoriei sale, când coroana lui Ştefan şi Mihai avea să se prefacă în cgu-giuman pentru capetele rase la ceafă ale veneticilor din Fanar. La a treia sută de ani, aceşti venetici aduseseră neamul românesc la cea mai clin urmă treaptă a căclerei şi a umilinţei: îl ruinaseră, îl ingenunchiaserâ şi amândouă ţările erau în punctul de a fi ocupate pentru şectse ani de oşti streine.
In aşa împrejurări, cine se mai putea gândi să ser-bătorească amintirea Voevodului, a cărui spadă fusese groasa duşmanilor? Pentru ţară ar fi fost îndoită durerea prezentului, la amintirea gloriei trecutului; iar pe gloatele de străini ce căzuseră asupra ei, imaginea eroului de la Baia, de la Racova şi de la Cozmin l-cir fi îngrozit.
Ne-a fost dat nouă, cei de azi, să putem serbă, aşa cum se cuvine, gloria lui Ştefan-Vodă. Astă-zi, în 1904, când ne uităm înapoi şi veclem pe unde am trecut clin ziua câncl a închis ochii marele Domn, ni se pare că de pe munte înalt ne-am prăvălit în fundul unei prăpăstii, ele uncie, numai cu osteneli şi cu pericole nenumărate, abia am ajuns să ne ridicăm până in vârful muntelui clin faţă.
Pentru întâia oară, de patru sute ele cini, poporul românesc se regăseşte unit şi tare în lăuntric, respectat în afară. Unirea ţărilor surori, Ştefan cel Mare se silise să o facă, şi a luptat pentru clânsa o viaţă întreagă, vărsând şirocie de sânge.
Cu o sută de cini mai târziu, Mihai Viteazul a si reuşit un moment să o realizeze, tot pe câmpul de bătălie. Căci pe atunci ideea unirei fraţilor era aşa ele departe şi aşa ele neînţeleasă ele mintea gloatei, încât numai cu sabia se puteau gândi să o realizeze unii
www.dacoromamca.ro
97G
ALBTNA
ca Ştefan sau Mihai, a căror agerime depăşea priceperea şi prevederea contimporanilor. Dar suferinţele comune apropie şi înfrăţesc pe oameni mai mult de cât ori-ce. Cei patru sule de ani de umilinţe şi necazuri ce au trecut peste noi, au făcut mai mult pentru cauza unirei de cât victoriile de la Cetatea Dâmboviţei şi de la Râmnicul-Sărat: şi de aceea, îndată ce împrejurările ne-au lăsat un moment ele resuflu, ideea unirei a izbucnit de odată de la un capăt până la cel-alt al ambelor ţări, şi sa impus nu numai înăuntru, dar şi Europei întregi.
Sunt abia 45 de ani de atunci; mulţi din noi am trăit anii aceştia, şi am luat chiar parte la desfăşurarea evenimentelor. Am văzut cu ochii noştri cum din două neînsemnate provincii s’a făcut un stat modern; am asistat la naşterea şi creşterea lui, la botezul lui de sânge; l’am văzut crescând în pidere şi înţelepciune ca un tânăr atlet, şi întinzând braţ de ajutor şi altora în nevoi; am luat şi noi parte, cu inima, cu sufletul, sau cu sângele nostru, la răsplătirea, cu vârf şi îndesat, a seculelor de ruşine trecute; si am lucrat si noi mari şi mici, la desăvârşirea visului care nu a fost dat marelui Ştefan să-l vază împlinit.
Poate dar, marele şi sfântul Domn, să reiea în pace somnul său cel veşnic. Dacă sute de ani a tresărit în mormânt, atunci când neamul său se părea în primejdie de pieire, astăzi poate să doarmă liniştit, căci Românii uniţi în gânduri şi în simţiri, viteji ca în vremile lui, înţelepţi şi hotărâţi, vor şti să-şi apere moşia cum a apărat-o şi el.
Fie ca această zi mare, când inimele tuturor Românilor bat împreună, însufleţite la amintirea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, să fie legătura care să ne unească pe toţi în acelaşi gând de iubire de ţară şi de sacrificiu pentru gloria şi tăria ei! Acesta va fi adevăratul şi cel mai scump prinos pentru eroul de la Putna.
Spiiu Haret.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
977
Şedinţa festivă a Academiei
Academia Română, a serbat printr’o şedinţă solemnă, aniversarea ■celui de al patrulea centenar de la moartea lui Ştefan cel-Mare.
Vineri, 2 Iulie, la ora 2şijum. p. m., şedinţa s’a des bis sub prezidenţia <l-lui I. Kalinderu, care înainte de a întră în ordinea de zi, comunică domnilor membrii moartea regretatului profesor Ionescu Gion, făcând elogii defunctului,
I)upa această tristă comunicare, d-1 Kalinderu, citeşte următorul discurs: Onoraţi colegi,
Azi e o zi mare, o zi sfântă. Se împlinesc 400 de ani do la moartea marelui Ştefan, Domnul Moldovei.
Patru sute de ani sunt chiar şi în viaţa unui popor o lungă periodă de timp. In cursul celor 18 secole, cari au trecut de când Marele împărat, Divul Traian, a adus şi a aşezat pe acest pământ neamul nostru, s’au ţinut lanţ încheiat anii, chiar veacuri de luptă, de durere, de viaţă sbuciumată şi încercată, iar clipele de reculegere, în care putem să ne împlinim menirea şi să privim cu încredere în viitor, au fost puţine şi scurte. Viaţa şi domnia lui Ştefan, sunt una din acele nepreţuite clipe, fără îndoială cea mai luminoasă şi mai înălţătoare, căci nimeni n’a înţeles ca el chemarea neamului românesc şi n’a ştiut de o potrivă cu dânsul să ne ducă spre realizarea ei.
Aduşi aici ca să ne ţinem pacea romană, ordinea şi civi-lizaţiuna antică, noi am trăit tot-deauna în luptă cu turburătorii liniştei şi cu asupritorii popoarelor, şi eroii noştri, toţi au fost nu numai naţionali ci şi apărători ai marilor bunuri ale neamului omenesc. Dar nici unul din aceşti viteji nu s’a ridicat la însemnătatea universală a lui Ştefan, Sfânt şi Bun pentru noi, Maro pentru toţi. Mare a fost şi Mircca, care a pornit lupta contra cotropitorilor Osmanlâi şi a purtat o cu vrednicie. Mihai Viteazul, care a căzut continuând lupta a-ceasta, ne-a lăsat şi el o moştenire de glorie. Ştefan însă mai fericit, şi poate şi mai înţelept, apărându-şi ţara, neamul şi legea, a fost un erou al creştinătăţei şi al civilizaţi-unei, care atunci renăşteâ, şi ne-a arătat la toţi dreptceea-ce suntem, împlinitori ai voinţei lui Dumnezeu aici pe pământ, cum zice marele nostru poet Alexandri.
Onoraţi colegi,
Epocile din viaţa naţională puternică sunt mai tot-deauna şi epoci de înflorire estetică. Ştefan-cel-Mare care înfiinţa după fie care biruinţă, ca jertfă de mulţumire, un locaş al Dumnezeirei, împodobit cu frumoaso săpături, cu ciubuce împleticite deasupra uşilor, cu roate de smalţ colorat, înfăţişând dobitoace fantastice din zodii şi din poveşti, iar pe dinăuntru cu frumoase icoane,cu preţioase odăjdii de stofe scumpe
www.dacoromanica.ro
978
ALBINA
şi grele, cu bogate cruci, cu potire şi vase sfinte de un stil şi execuţie artistică perfectă, ne-a lăsat ast-fel comori artistice, din care multe s’au perdut, dar şi multe au rămas şi care vor fi pe viitor o nepreţuită călăuză pentru artiştii noştri,
Privit în mijlocul contimporanilor săi, Marele şi Sfântul Domn, se ridică în rândul celor aleşi, nu numai ca mare căpitan şi înţelept cârmuitor, ci tot de odată şi ca om al înăl-ţărei sufleteşti. Contimporan al îndrăzneţilor Vasco di Gama, Maghelan şi Cristofor Columb, el stă ca om de arme alăturea cu Mahomed al II, Matei Covin, Carol-cel Temerar, cu Ludonic al Xl-lea, cu Enric Tudor şi cu Maximilian do Ilab-sburg, cavaler ne-învins do nimeni, iar ca ocârmuitor se întrece cu Inocenţiu al VlII-lea, cu Xixt al IV-lea, cu Isabela de Castilia şi cu, atunci încă tînărul, loachim de Brandenburg. Trăeşte încă Ştefan al nostru—deşi departe în orientul turburat şi întunecos—şi alături de Lorenzo il Magnifico, de Nicolo Machiavel şi de Benvenuto Celini, alăturea cu Leonardo da Vinci, Michel Angelo, Rafael şi cu cei-lalţi luminători ai timpurilor.
Mare el însuşi, şi fiu al unui timp mare, el se ridică din trecut în mărire deplină.
Nici centenarul întâiu, nici al doilea şi nici al treilea, al strălucitului Voivod, n’au fost serbate. Nestabilitatea, nesiguranţa viitorului, înmulţirea primejdiilor, nu lăsau să se desvolte mândria naţională, amintirea vremurilor bune, iar cărturarii n’au ştiut se vorbească cum se cuvine despre faptele lui Ştefan-cel-Mare.
Numai Niculcea, după mai bine de un veac şi jumătate de la dispariţia eroului, ne-a mai transmis o mică comoară de fapte, care am dori să fie de o sută, de o mie de ori mai bogată. Apoi tocmai la 2 Iulie 1762 vedem prima serbare a aniversărei triste şi glorioase. Arhimantritul Vartolomeiu Măzăreanul, aduse cel dintâiu prinos de omagiu marelui Moldovean, şi se întreabă cu sfială: «Oare ne vom mai vrednici şi noi să avem asemenea vremuri?» Nu putea sărmanul şi bun Român, să ştie cât do aproape eră de anul învierei, căci Dumnezeu, în nepătrunsa-i înţelepciune, n’a dat decât unui număr nesfârşit de mic de muritori, darul supra-omenesc, de a ridică un colţ al vălului care acopere privirei noastre viitorul.
Trec 59 ani — o clipă în viaţa unui popor — şi la capătul cel-lalt al ţărei, Tudor, dă semnalul deşteptărei naţionale. Veacul trecut, început cu atâta fericire, a despăgubit ţara noastră de timpurile de încercare, căci am mers clin treaptă în treaptă la mărire.
După 1821 vine 1848, 1859, vine 1866, care aduce pe Acel care cu atâta înţelepciune ne-a călăuzit spre 1877 — 78, spre 1881, spre starea de azi, care ar umplea de bucurie pe Marele Ştefan, pe răsboinicul Mihaiu Viteazul, pe toţi domnii
www.dacoromamca.ro
ALBINA
979
buni cari au mai fost, pe boerii şi căpitanii lor, pe toţi mu-■conicii românismului, în sfârşit pe scumpii noştri străbuni, tot aşa de iubitori de ţară ca şi noi, dar mai puţin norocoşi.
Onoraţi Colegi,
Pătrunşi, ca în timpul lui Ştefan, de simţământul că numai lucrând pentru pace, pentru ordine şi pentru civilisaţiune, ne împlinim menirea, să ne luminăm, să ne însufleţim de faptele marelui Voevod, care ridicându-se pe el, a ridicat şi neamul nostru şi ne-a deschis calea pe care umblăm şi azi.
Din lăcaşul nemurirei, din de trei ori sfântul sanctuar al păcei şi al iubirei divine, unde viaţa e fără de sfârşit, Ştefan şi voinicii lui ne privesc, se bucură de bucuria noastră şi ne spun :
«Munciţi, adunaţi comori de muncă şi de iubire, pentru •ca moşia strămoşească să fie tot mai frumoasă, mai întărită şi mai slăvită, şi pentru ca toţi fii neamului să fie, până la sfârşitul veacurilor, adunaţi într’un singur gând şi tari prin frăţeasca lor unire».
După d-1 Kalindaru, ia cuvântul d-1 Dimitrie Sturdza, Prim-ministru, care începe cuvântarea d sale prin a spune că meritele cele mari se cunosc, nu atâta când ele vin de la cunoscuţi, ci când ele vin de la străini.
Şi Ştefan cel-Mare a fost lăudat de întreaga lume creştină, şi citează părerea istoricului polonez Dlugosz, care într’un moment de entuziam, exclamă:
«O bărbat minunat, întru ni.nic mai inferior ducilor eroici pe care noi ii admirăm, care în timpurile noastre, a repurtat cel dintâi dintre principii lamei, o victorie strălucită contra Turcilor, după judecarea mea el este cel mai vrednic a fi numit în fruntea unei coaliţiuni a Europei creştine contra Turcilor».
Iată judecata cea mai curată, termină d-1 D. Sturdza, şi cred că nu e nimic de adăogat la C3le spuse de Dlugosz.
D-1 Spiru Haret, Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii publice, comunică că oferă Academiei 50 medalii de aur, bătute cu ocaziunea aniversârei de astăzi, de către ministerul instrucţiunii publice, pentru comemorarea zilei.
Se suspenda şedinţa pentru 10 minute.
Cunoscutul profesor universitar, d-1 N. ;Iorga, la redeschiderea şedinţei, ia cuvântul şi intr’un lung şi foarte documentat discurs, face istoricul domniei voevozilor, Ştefan-ce -Mare şi Mihaiu-Viteazul şi al Mitropoliei Ardealului.
începe prin a spune, că astă-zi poporul Românesc, serbează o zi mare, nu numai pentru Românii din Moldova, ci şi pen
www.dacaromamca.ro
980
ALBINA
tru cei din Ardeal, căci Ştefan-cel-Mare a desfăşurat multă activitate spre a-i ridică şi a-i scăpă de diferitele influenţe străine de prin acele timpuri.
D. N. Iorga, face un lung istoric al infiinţărei episcopiei din Ardeal şi spune că faptul acesta are o mare însemnătate, care întrece chiar o mare biruinţă, căci în tot-deauna întemeierea unui mare aşezământ, glorifică în mod deosebit pe cel care l’a înfiinţat.
Conferenţiarul înşiră numele şi activitatea diferiţilor epis-copi cari s’au perindat în Ardeal. Arată cum Românii ardeleni şi au păstrat legea strămoşească, cu toate influenţele şi presiunile exercitate asupra lor.
Continuând, d. N Iorga, spune că pe lângă multe altele, cea mai puternică dovadă că mitropolia din Ardeal a fost înfiinţată de Miliaiu Viteazul este, că înainte de domnia lui, nici nu exista măcar biserică românească pe acolo şi Românii erau nevoiţi să urmeze cultul calvin sau catolic.
încheind, oratorul spune că Episcopia şi Mitropolia din Ardeal, sunt monumentele neperitoare cari fac ca măreţele fapte ale lui Mihaiu-Viteazu şi Ştefan-cel-Mare, să rămâe neşterse în memoria întregei Românimii din toate timpurile.
Şedinţa se ridică la orele 4.15.
După terminarea şedinţei.s’a trimis M. S. Regelui, următoarea telegramă:
Majestăţei Sale Regelui,
Castelul Peleş
Serbând amintirea de patru ori seculară a lui Ştefan, Vo-ovodul Moldovei, unul din cei mai buni şi mai mari domni ai ţărei, depunem cu cel mai profund respect, cu cea mai sinceră iubire şi admiraţiune, tributul recunoştiinţei noastre la picioarele Majestăţai Voastre, care în Regatul României aţi reînviat şi aţi întrecut gloria străbună.
Membrii ai Academiei Româno: preşedinte, Ion Kalin-deru, D. Sturdza, Sp. Ilaret, Gr. Ştefănescu, Angliei Saligny,
I.	Bianu, dr. V. Babeş, St. C. Ilepites, I. Bogdan.
M. S. Regele a răspuns prin următoarea telegramă:
Castelul Peleş, 2 Iulie 1904.
Domnului I. Kaîinderu, Preşedintele Academiei Române, Bucureşti.
«Astăzi câncl toată suflarea românească, 'pomeneşte cu dragoste şi mândrie numele lui Ştefan- Vodă ca mare şi viteaz ostaş, sunt viu mişcat că gândul Academiei s’a îndreptat către Mine.
«Mulţumesc călduros membrilor săi, pentru mărturia de recunoştinţă adusă iubitei Mele Armate, care a pecetluit cu sângele său mărirea României».	CAROL.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
981
Sărbătorirea lui Ştefan-cel-Mare îu Bucureşti
Diz de dimineaţă, Calea Victoriei înbrăcase haina de sărbătoare, steaguri naţionale împodobeau foarte multe edificii şi magazine, iar lumea se grămădii către centru şi şosea, spre a vedea şi a asistă la serbarea ce se da în amintirea Marelui Voevod.
Tribunele construite la şosea, erau pline de lume, iar la orele 8 precis, A. S. Regală, Principele Moştenitor, cu fiul Său, Principele Carol, au sosit şi au fost primiţi în sunetul imnului regal după care a început imediat serviciul religios, care a fost oficiat cu mare pompă de P. S. S. Arhereul Nifon, Vicarul Sf. Mitropolii, asistat de un numeros cler.
La citirea panachidei pentru odihna Aceluia care s’a războit pentru Lege, Ţară, Neam, asistenţa aflată, în pavilionul central, împreună cu AA. LL. RR. miniştrii, etc. au înge-nunchiat.
După terminarea serviciului, s’a cântat «Vecinică să le fie pomenirea» apoi corurile şcolare speciale şi secundare, sub conducerea maestrului de muzică d-11. Costescu, au întonat Imnul lui Ştefan cel Mare, o bucată anume, care a fost ascultată cu mult nesaţiu.
După aceasta, d. Victor Raţia, student al facultăţei de drept, a ţinut o cuvântare arătând faptele glorioase ale domniei lui Ştefan şi luptele lui.
D. Ion Bogdan, profosor universitar, decan al facultăţei de litere, a făcut istoricul vieţei glorioase a lui Ştefan cel Mare, a cărui bărbăţie a redat ţărilor române încrederea, şi le-a îndrumat pe o nouă cale.
D. Spiru Ilaret, ministrul instrucţiunei, a făcut un scurt istoric al ţârilor roinân6 până la Ştefan cel Mare şi a adus elogii marelui Domn, care în timp de 47 do ani, a apărat cu vitejie ţările Române. Amintirea despre gloriosul Domn s’a păstrat prin viu graiu şi astăzi să ne servească faptele lui ca imbold al unirei şi vitejiei poporului Român.
D-1 Grigoriu, elev în clasa 7 a de la liceul Lazăr, a recitat «Dumbrava roşie».
La şfârşit corul societăţei «Carmen» a cântat «Deşteaptă-te române», iar corul elevilor şcoalelor secundare, a cântat «Trăiască Regele».
A urmat defilarea detaşamentelor trupelor din garnizoana Bucureşti, care a fost primită de A. S. Ii Principele moştenitor, după caro au urmat şcolile, în frunte cu un mic grup de studenţi universitari, care purtau drapelul albastru de la Sibiu, apoi elevii internatului liceului Sfântu Sava, elevii liceului sfântu Sava, elevii liceului Lazăr, elevii liceului Ma-teiu Basarab, elevii liceului Mihai Baravu, elevii gimnaziului Cantemir, elevii gimnazului Şincai, elevii seminarului cen-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
982
trai, elevii şcoalei normale pentru învăţătura poporului român, elevii şcoalei comerciale, elevii' şcoalei de meserii, şi două societăţi.
După o mică pauză se aud trompeţii jandarmilor călări, cari dâschid calea cortegiului istoric, care a defilat ast-fel:
«Buciumaşii», cu lungi buciume pe după gât, mergeau în fruntea cortegiului.
«Toboşarii», având fie-care tobe de ambele părţi ale calului.
«Surlaşii şi trimbiţaşii», formând grupul muzicanţilor.
«Ceata Steagului» ostaşi în armuri, formând garda de onoare a steagului, reconstruit după steagul autentic al lui Ştefan, aflat la muntele Atlios.
In mijloc «Stegarul» având în dreapta şi stânga doi alţi ostaşi, purtând halebarde cu steaguri mai mici; ei sunt urmaţi de alţi patru halebardieri.
Au venit apoi:
«Grupul Domnesc», format din Ştefan cel Mare, în vesminte istorice de ceremonie, purtând coroana pe cap şi sceptrul în mână. Alături de el, Vlad Ţepeş, de asemeni în haine de ceremonie, având pe cap cunoscuta lui căciulă de perle şi ţinând în mână sceptrul domnesc.
«Grupul copiilor de casă»: Şeaşe tineri coconi, luxos vesmân-taţi, formau garda de onoare a voevozilor, purtând în mâni lungi spade de procesiune.
«Sfetnicii domniei»: Marele Vornic Boldur şi marele Logofăt Tăut, boerii bătrâni în vesminte de curte, purtând în mâni buzdugane, semn al puterii.
«Sfatul boerilor mari»: Spătarul, Vistiernicul, Postelnicul» Comisul, Stolnicul şi Paharnicul, în veşminte de curte.
«Pârcălabii», cel de Hotin şi cel de Cetatea Albă, mergeau în fruntea armatei, şi erau urmaţi la distanţă de cei-lalţi pârcălabi, de Neamţ, Roman şi Orhei.
«Aprozii» formau şirul, care încheiâ alaiul domnesc şi după care începu să treacă:
«Corpul Hânsurilor», format de cete, de aşa zişi «Voinici» comandaţi de «Viteji».
Fie-care ceată de voinici, avea în cap pe halebardierul cu steagul cetei; cetaşii purtând costume naţionale moldoveneşti, iar ca arme: scuturi, arcuri după gât, tolbe cu săgeţi, arbalete, suliţe, topoare, halebarde, măciuci, paloşe etc. Ei formau 15 cete, comandate de căpeteniile lor (viteji), cari purtau pe umăr vechiul topor cu două tăiuşuri.
Totul s’a peti’ecut în cea mai perfectă ordine şi linişte.
Cortegiul a fost primit de miile de oameni, cari umpleau stradele, cu strigăte de «ura.»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
983
Serbările din }3orzeşti (J3acău)
frăşelul Târgu-Ocna, presintă o însufleţire neobişnuită. Pretutindeni casele sunt împodobite. Cu primul tren au pornit la orele 6 şi 20 o sută de elevi şi învăţători din oraşe şi comune. Imediat alte trenuri au transportat pe primarii comunelor rurale şi sute alte persoane din oraş şi sate.
Pentru hrana mulţimei, comitetul organizator, a trimis patru vagoane cu pane şi multe vase de vin.
Dacă în toate colţurile unde se află o suflare românescă, serbarea acelui de al 4-lea centenar de la moartea lui Ştefan cel Mare s’a desfăşurat cu o solemnitate deosebită, apoi la Borzeşti, serbarea a avut proporţiuni într’adevăr înălţătoare, entuziasmul a întrecut ori-ce margini.
Se pare că aci, prin jubileul lui Ştefan, întreaga Românime şi-a serbat nu numai pe cea mai glorioasă figură, care domină istoria noastră naţională, dar şi puterea sa proprie.—putere care nici odată n’a şovăit în mijlocul atâtor sbuciumări şi restrişti...
Oamenii din toate părţile ţării, şi din toate clasele sociale, bătrâni şi tineri, femei şi copii, mii şi mii la număr, plini de entuziasm au ţinut să vie în falnica localitate, nnde, pentru întâia dată, lumina tremurătoare a văzduhului curat, a mângâiat pleoapa micuţului Ştefan, a Marelui Ştefan cel sfânt din urmă.
Norocosul colţ al Moldovei,—Borzeştii—colţ sortit într’o zodie fericită, ca să fie locul de naştere al Viteazului Ştefan, şi-a luat pe ziua aceasta haina marei sărbători.
Pregătirile făcute sunt extra-ordinare.
In afară de măreţiea-i naturală,—mândru şi sălbatic, poetic şi minunat—Borzeştii a fost prefăcut într’un adevărat raiu pământesc, fiind împodobit cu toată arta cuvenită.
Falnicul tricolor, fâlfâie mândru pe toate casele, pe toate colţurile, la fie-ce pas; iar drumurile, împrejurimile, satul,— mulţumită grijei administraţiei — curăţite, îngrijite, orânduite şi ornate în chipul cel mai minunat.
Un adevărat belşug de arcuri de triumf şi de tribune s’a făcut pentru ziua aceasta la Borzeşti.
S’au înălţat pavilioane în deal, în apropierea bisericei. Ceva mai departe o imensă tribună, pentru persoanele oficiale, ministrul cultelor, persoanele particulare invitate şi reprezentaţii presei.
O altă tribună, situată în vale, pe şes, e la fel cu tribuna din Bucureşti.
In faţa acestei tribune au defilat trupele şi elevii şcoalelor. Pavilioanele, tribunele, ca şi mulţimea arcurilor de triumf,
www.dacoramanica.ro
984
ALBINA
au fost înălţate după proectele alcătuite de d-1 Petricu, ar-hitect-şef al primăriei din Capitală.
Comitetul organizator al serbărei, în cap cu d-1 deputat din Bacău, Radu Porumbarii (preşedinte), a luat toate măsurile pentru mulţumirea miilor de vizitatori la această serbare.
De asemeni şi direcţia C. F. R. a făcut mari înlesniri publicului, organizând trenuri speciale din Adjud, Bacău, etc. dispunând în aelaş timp, ca toatG trenurile,—atât cele obşnuite cât şi cele speciale,—să se oprească in dreptul Borzeştilor câte 10 minute, deşi în această localitate nu există gară.
încă de Sâmbătă, m’am transportat la faţa locului, străbătând cu trăsura, şoseaua Slănic—Tg.-Ocna—Borzeşti.
Drumul este mai mult de cât frumos.
Şoseaua netedă, albicioasă şi lucie, şerpueşte tot printre munţi, în cea mai mare parte, pe malul rădicat al pârâului Stanic.
Una dintre multele suprize plăcute pe acest drum, este de sigur mulţimea de copilaşi săteni, cari, cu o agilitate de căprioară se ţin goană după trăsură, aruncând mereu bucheţele de fiori roşii ori galbene, culese de pe culmile munţilor.
După o călătorie de aproape 4 ceasuri, a început să mise desfăşoare priveliştea minunată a localităţei şi a munţilor dinspre Tg.-Ocna cari împrejmuesc falnicul Borzeşti, închi-zându-1 şi apărându-1 din depărtare, ca pe o comoară nepreţuită.
Intrarea în Borzeşti e tot ce închipuirea omenescă poate concepe mai frumos.
Acest sat, atât de liniştit şi mod:st, aşăzat în pustiul măreţ al naturei sălbatece, prin frumuseţea posiţiunei şi prin amintirile ce deşteaptă, îţi mişcă sufletul.
Impresia e complectată de bogăţia şi măestria dccoraţiuni-lor, cari, pe ziua de azi, dau Borzeştilor aspectul cochet şi elegant, al feeriei ameţitoare a unei serbări venetiene.
Am zis că încă cri Sâmbătă am ajuns la Borzeşti.
După ce am vizitat satul şi am luat notă de toate pregătirile ce s’au făcut, am căutat să am convorbiri cu mai mulţi săteni din partea locului, pentru a vedea cam ce ştiu ei despre A'oevodul Ştefan, sau despre locul său natal.
Printre alţii, am dat şi de un bătrân unchiaş, dulce la înfăţişare şi fermecător la vorbă.
«Se zice că eră o zi nouroasă,—îmi povestea bătrânul unchiaş din Borzeşt i.—cu furtună şi mare turburarc în ceruri.
Nourii se frământau, munţii gemeau mânioşi par'că de neliniştea firei, apele curgeau spumoase şi mai repezi decât de obiceiu. De odată par'că se rupse cerul şi o ploaie ce vroia să înece lumea,porni să cadă clin întunericul furtunos de sus.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
985
«Alunei în mijlocul acelei vijelii şi groaznice furtuni, cu trăsnete şi fulgere, cu potop şi tunete, Ştefan cel fericit, veni pe lume, luminos şi plin (le noroc, ca firea de belşug.
«Se mai zice că într’o clipeală furtuna s’a potolit, ploaia ■a stătut şi un soare strălucitor şi ferbinte, cuprinse în mreaja razelor lui munţii uzi de ploaie.
«Şi întreaga fire s'a înveselit de fericirea bine-cuvântatu-lui neam al Românilor».
Aşa mi-a povestit duiosul unchiaş din Borzeşti, chipul cum o săpată în mintea poporului de la ţară, naşterea marelui nostru erou naţional.
Şi câtă fîlosofie fermecătoare nu e în această închegare apo-vestei dulcelui unchiaş!
Astă-zi Duminecă, încă în zorii zileii, Borzeştii era prefăcut într’un adevărat furnicar de oameni. De prin toate locurile şi pe toate drumurile, se văd venind grupuri, grupuri de oameni, majoritate săteni, toţi în haine de sărbătoare, toţi sănătoşi, Români de la munte. Unii vin în trăsuri, alţi călări; cei mai mulţi pe josşi nu puţini, în special tineretul din Bacău, Tg.-Ocna etc., pe biciclete.
Toate trenurile de dimineaţă, aduc sute de persoane, din toate unghiurile ţărei.
Trenurile speciale sunt tixite de lume.
Cu trenul de Iaşi, au sosit studenţii, Dumitriu-Păuseşti, Ilie. Ghibănescu şi Ion Popescu, reprezentând studenţimea leşană De asemenea au sosit numeroşi Ieşeni şi peste 800 miliţieni şi soldaţi.
Miliţienii şi jandarmii rurali păzesc ordinea.
Cu trenul de Tg.-Ocna, a sosit d-1 Romulus Voinescu, şeful siguranţei generale, cu numeroşi agenţi. Până la sfârşit, ordinea a fost desăvârşită.
Sosirea d-lui Ministru Haret, la ora 9.30, cu un tren special, e salutată cu entuziasm. Trenul e compus din 38 vagoane, înţesate de oameni. La sosire musica reg. 7 şi corurile •cântă.
Odată cu d-1 şi d-na Haret, sosesc multe notabilităţi şi persoane oficiale din Bucureşti. Am văzut în marea îmbulzeală pe : dr Istrate, Garboviceanu, Jean Dimitrescu, Bianu, Sihleanu, Vântu, Take Protopopescu, Petraru, colonel Văleanu. Gh. Lahovary, colonel Tarnoschi, Leon Sachelarie, colonel Gheorghiu, inginer Dragu, etc.
D-1 Haret e întâmpinat de d-1 Leca, prefect de Bacău, de d-1 deputat Radu Porumbarii, preşedintele comitelutui organizator, urmat de întregul comitet, de reprezentanţii tuturor autorităţilor din Bacău, Tg.-Ocna, de membrii consiliilor comunale din aproape tot raionul judeţului Bacău, precum şi de nenumăraţi elevi ai şcoalelor rurale şi urbane, sub conducerea profesorilor şi a învăţătoriior lor. Se fac manifestaţii entusiaste.
www.dacarotnamca.ro
986
ALBINA
In pavilionul construit lângă biserica istorică a Borzeşti-lor (înălţată de către însuşi marele Ştefan), se începe slujba religioasă.
Solemnitatea şi evlavia acestui moment sunt de nedescris. Cât vezi cu ochiul, pe deal şi în vale, tot capete de oameni aplecate în spre pământ, toată lumea descoperită, cei mai mulţi îngenunchiaţi...
Serviciul divin e oficiat de P. S. S. Episcopul de Roman, asistat de întregul cler al judeţului Bacău
Rugăciunile la acest parastas sunt lungi şi mişcătoare.
Când clerul a invocat cerului vecinica odihnă, făcând pomelnicul marelui erou naţionalşi al neamurilor sale, precum şi a Vitejilor Moldoveni cari au căzut în războaie, multă lume plângea.
Corul preoţilor şi corurile şcoalelor, intonează imnuri religioase cari par a se ridica până la ceruri... Artileria trage salve.
Pentru parastas s’a făcut o colivă mare cu chipul voevo-dului Ştefan.
Primul vorbeşte deputatul Radu Porumbarii, caro într’o entusiastă cuvântare, arată emonţiunea ce i-a produs măreaţa serbare. Mulţumeşte tuturor cari au contribuit la succesul serbărei.
Studentul Ghibănoscu din Iaşi, arată că serbarea de astăzi este amintirea trecutului istoric, aci pe cimentul naţiunei Româneşti. Poporul care-şi ignorează viaţa istorică n’are trăinicie pentru viitor.
Doctorul Istrati, într’o atingătoare cuvântare, face în numele Academiei, apoteosa faptelor lui Ştefan.
Demonstrează că Ştefan este bine-l'ăcătorul. chiar salvatorul civilisaţiei întregei Europe ameninţate de Tui\i.
Face istoricul fap>telor eroului, numindu-1 gloria întregei omeniri.
Domnul Haret, într’o superbă cuvântare, demonstrează însemnătatea serbărei de azi, spune că masele populare româneşti, sunt mereu inspirate de faptele lui Ştefan, arată că serbarea de astăzi este răsplată Dumnezeiască dată Românilor pentru suferinţele îndurate în trecut şi sfârşeşte conjurând poporul Român, să ia de exemplu în fapte pe Ştefan, dând în sensul lor educaţiunea copiilor.
Poetul Duţu Duţescu citeşte frumoasa sa poesie ocasională.
La orele 11 sa început defilarea, în ordinea următoare:
In faţa tribunei, înţesată de oficiali şi de popor, defilează într’o ordine exemplară, elevii liceului «Principele Ferdi-nand» din Bacău, precum şi elevii tuturor celor lalte şcoli primare, rurale şi de meserii, numeroase societăţi, învăţători, primarii rurali, delegaţiunile satelor răzăşeşti cari au sosit la Borzeşti.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
987
Muzica reg. 26 Bacău, a cântat în tot timpul defilărei, de asemeni şi corurile şcolare.
Comitetul organizator al acestei înălţătoare serbări, a izbutit să formeze şi aici un măreţ cortegiu istoric care reamintea glorioasele vremuri de altă dată.
La vederea acestui falnic cortegiu, entuziasmul miilor de oameni nu mai are margini.
Toţi şi toate se manifestă în chip sgomotos, bărbaţi, femei şi copii îşi amestecă vocile lor în strigăte puternice de «ura» văzduhul până la mari depărtări, răsună de veselie, corurile cântă, iar muzicele nu mai sfârşesc
Entuziasmul şi ovaţiunile indescriptibile. Peste 50.000 de oameni au venit la Borzeşti, cari manifestează zgomotos. Entusiasmul ajunge la cuhne.
Defilează apoi infanteria şi artileria din Bacău.
La orele 1, a început banchetul, întinzându-so nenumărate mese îmbelşugate cu peste 3.000 persoane.
Primul toast la ridicat Radu Porumbarii pentru ministru Haret. Aceasta răspunde închinând pentru Regele Carol. D. Istrate aduce salutul de la Românii ţărilor subjugate, zicând că serbarea de la Borzeşti este cea mai falnică serbare românească. Laudă activitatea depusă de d-nii Haret şi Porumbarii, pentru succesul serbării. Bea pentru prosperitatea Bacăului.
Avocatul G. Răileanu, bea pentru corpul didactic.
Ministru Haret închină din nou pentru săteni.
La orele 2 jum., încep serbările şcolare.
Acestea au răuşit în mod admirabil, începând prin intonarea «Imnului Regal».
D-l Haret, ministru de instrucţie, într’o caldă cuvântare, şi-a exprimat marele entusiasm pentru reuşita serbărei. D-sa arată meritele câtor-va învăţători din jud. Bacău, cari au dovedit multă tragere de inimă în misiunea lor.
învăţătorul Matei mulţumeşte d-lui ministru, în numele colegilor săi, pentru solicitudinea ce o arată învăţământului.
Profesorul Pătrăşcanu, vorbeşte despre activitatea şi despre vitejia marelui erou Ştefan-Vodă, dându-1 ca exemplu tinerelor generaţiuni.
Directorul liceului clin Bacău, d-l Lascar Veniamin, face o dare de seamă asupra anului expirat. Apoi se face pre-miarea elevilor liceului şi şcoalelor rurale.
D-l revizor şcolar, Eugeniu Stoica, arată activitatea şcoalelor rurale şi meritele învăţătorilor şi termină mulţumind călduros d-lui ministru Haret, pentru munca depusă.
D-l Haret răspunde.
Ultimul care vorbeşte este d-l Clein, preşedintele ligei Culturale din Bacău, care arată însemnătatea acestei zile pentru întreaga suflaro românească.
www.dacoromamca.ro
988
ALBINA
La orele 4, încep pe câmp producţiunile şcolare în ovaţiunile generale ale mulţimei. Succesul este enorm.
La orele 6, a avut loc un al doilea banchet, la care a par-tipat d. Ilaret, persoanele oficiale şi o mulţime de invitaţi.
In vremea când s’a servit masa, la care au participat persoanele oficiale şi invitaţii, s’a încins în vale o mândră horă ţărănească.
Flăcăi şi fete, din toate comunele învecinate, s’au prins la joc, în care, la un moment dat, se prind frăţeşte şi «surtu-cari» şi cucoanele, neputând rezista entuziasmului ameţitor al acestora.
Mulţimea, îmbătată de bucurie, serbează în locul natal al Marelui Ştefan, amintirea marelui erou naţional.
Borzeştii înnoată într’o mare de lumină, şi Ja strigătile de veselie ale mulţimei, se amestecă şi sgomotul focurilor de artificii şi lumina de foc bengalic.
La fie-ce pas, în fie-care colţ, e veselie, e armonie, e fru-muşeţe, e mulţumire.
Timpul este superb. Din cauza enormei aglomeraţii şi căl-durei, au fost câte-va cazuri de leşin. Observ numeroşi delegaţi sosiţi din Transilvania. In tot timpul ordinea a fost complectă, graţie d-lor Romulus Voinescu, Mişu Cantuniari şi căpitanului de geandarmerie Mardare.
TâVziu, târziu de tot, lumea începu să se împrăştie, fie-care apucând pe alt drum. Totuşi, focurile de artificii, rachete şi bombe, urmează a cădea asupra Borzeştilor, luminând până la mari depărtări câmpiile şi culmile dealurilor.
Miereanu
Cum se prepară laptele (le Soie.— Pentru a populariza cât mai mult întrebuinţarea laptelui de Soie, dăm reţeta după care se prepară.
Laptele de Soie se prepară la fel ca laptele de cânepă sau de migdale:
Soia (boabe întregi sau măcinate mărunt) se pune în apă moale, în care se lasă 2—3 ore ca să se moaie. După aceea Soia se bate bine de tot, într’o piuliţă, ca să formeze o pastă uniformă, în care să nu să simţă prin pipăire bucăţi nesfărâmate.
La această pastă se adaogă câte puţin, din apa în care a stat Soia de s’a muiat, frecând bine cu pisălogul până ce se face o spumă albă, persistentă. Apoi se continuă cu adăogirea de apă moale, în proporţie de 10 părţi apă pentru 1 parte Soie.
In urmă se strecoară printr’o pânză, se încălzeşte şi i se adaogă zahăr sau sare.
www.dacoromamca.ro
AÎ/RINA
989
Inaugurarea monumentului lui Ştefan cel Mare din corn- Bârssşti (Putna)
Duminică, 4 Iulie, a avut loc inaugurarea monumentului ridicat în amintirea marelui Voivod, Ştefan-cel-mare, cu ocaziunea împlinirei a 400 ani de la moartea lui,
Au asistat peste 6.000 oameni, veniţi din toate unghiurile jud. Putna.
Monumentul e ridicat prin subscripţiune publică.
Solemnitatea a început la ora 8 dimineaţa.
S’a celebrat panachida de către protoereul judeţului, asistat de 50 preoţi.
Onorurile militare au fost date de o companie din reg. 10 Putna, în frunte cu muzica.
La orele 10 au început cuvântările.
Protoerul Bontea, arată faptele vitejeşti săvârşite de Şte-fan-cel-Mare, spunând că a fost un mare om politic şi viteaz.
D. prefect Săveanu, spune că Ştefan a fost acela care a salvat creştinătatea.
Adresându-se femeilor, le spune să iâ pildă de la mama lui Ştefan, iar soldaţilor să-’l imiteze.
Ţăranilor Vrânceni, le spune să nu dea uitărei amintirile despre Ştefan-cel-Mare, pentru care scop s’a şi ridicat monumentul.
Desvălindu-se monumentul, muzica intonează imnul lui Şte-cel Mare, iar publicul aclamă cu entusiasm
D. general Macarovici, adresându-se armatei, îi spune să ia pildă de la faptele vitejilor lui Ştefan-cel-Mare, apărând cu preţul sângelui lor, Patria şi Dinastia.
D l revizor şcolar, Niculescu, adresându-se institutorilor şi elevilor, arată faptele vitejeşti săvârşite de Ştefan cel Mare.
După aceasta a urmat apoi defilarea.
Au defilat elevii Ocoalelor primare din 23 comune din Vran-cea. O companie din regimentul 10 Putna, sub comanda d-lui căp. Mateescu, teritorialii sub comanda d-lui sub locot. Todo-ran, primarii şi consilierii comunali din plasa Vrancea, precum şi fruntaşii Vrânceni.
A urmat apoi împărţirea premiilor la 23 şcoli, după care a avut loc un banchet de GOO tacâmuri, la care a luat parte tot ce Focşanii şi comunele învecinate au avut mai distins.
Primul toast care s’a ţinut la acest banchet, a fost al d-lui general Macarovici, care închină pentru Familia Regală.
D. Săveanu-senior, toastează pentru fericirea poporului Român, în special pentru Vrânceni.
D. advocat Graur pentru armată.
D. Săveanu-junior, arată meritele generalului Macarovici la ridicarea monumentului pentru luptătorii Putneni de la
www.dacaramanica.ro
990
ALBINA
1877 şi termină închinând în sănătatea d-sale. D. general Macarovici răspunde.
D. Sache Georgescu, din Odobeşti, închină pentru ambii Săveni, arătând meritelelor pentru propăşirea judeţului Putna.
Mai toastează apoi d-1 advocat Rădulescu, pentru Săveanu senior, protopopul Bontea pentru Biserică, iar preotul Mi-hail Namja, adresându-se Vrâncenilor, arată însemnătatea monumentului, care s’a inaugurat azi.
D. Săveanu-junior, într’o cuvântare mişcătoare,des întreruptă de aplause, bea pentru toţi oamenii de bine şi cinstiţi cari contribuesc la propăşirea judeţului Putna.
b’otograful Corosetz, din Focşani, a fotografiat tot publicul asistent.
— La orele 3, au avut loc frumoase recitări patriotice de către elevii şcoalelor, în mijlocul entusiasmului şi aplauselor sgomotoase ale asistenţei.
Monumentul e din piatră şi mosaic; s’a ridicat pe dealul deasupr-a Bârseştilor, numit Dumbrava, privind în faţă satele Negriceşti, Tulnici şi Bârseşti.
Mai jos se întinde o ţarină, unde legenda spune că-şi avea locuinţa Tudora, bătrâna în al cărei bordeiu, trudit şi amărât, a dormit o noapte Marele Ştefan.
Monumentul poartă câte-va inscripţii, pe cele patru feţe ale sale :
La răsărit:
«Lui Ştefan-cel Mare, voevodul Moldovei, după 400 ani de la moartea sa, prinos de admiraţie şi recunoştinţă din partea Vrâncenilor, în 2 Iulie 1904.»
La miază noapte, un fragment din necrologul cronicarului Grig. Ureche:
«Domnit’a Ştefan-Vodă 47 ani, 2 luni şi 3 săptămâni, şi a zidit 44 monastiri şi biserici, şi eră însuşi ţiitor peste toată ţara...» «După multe răsboaie cu noroc, ce a făcut, cu mare jale, a răposat Marţi 2 Iulie 1501».
La apus frumoasele versuri ale lui Eminescu:
Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Te înalţă din mormânt Să te aud din corn sunând Şi Moldova adunând.
De-i sună din corn odată Ai s’aduni Moldova toată,
De-i sună de două ori Ne vin codri in ajutor,
De-i sună a treia oară Toţi duşmanii or să piară.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
991
Spre mează-zi se citeşte următoarele rânduri, din povestea Vrancei, scrisă de Carmen Sylva, M. S. Regina României.
«Vezi, zise Vrăncioaia, lui Ştefan-cel-Mare, toată Vrancea s’a sculat pentru tine. Iată-i vin toţi de după înălţimi şi cei 7 flăcăi, cari merg înaintea celor-l-alţi sunt 7 flăcăi ai mei, pe cari ţi-i dăruesc.
Monumentul acesta este ridicat prin subscripţie publică ; pentru prima dată a fost vorba de el la Vidra, când în ziua de Sf. Gheorghe, la 23 Aprilie, acest an, a fost o întrunire făcută în acest scop. Propunerea a fost făcută de către d-1 N. N. Săveanu şi la glasul lui, cu drag au răspuns cei, ai căror străbuni au fost ostaşii marelui Voevod.
La desvelirea monumentului, de pe dealuri au sunat buciume, tocmai în locurile, unde, cu patru veacuri în urmă, ele chemau pe fii munţilor să vină lângă marele lor Domn; în văile depărtate a răsunat imnul lui Ştefan, iar pe deal ostaşii au presentat armele.
Albulescu.

planul Citadelei (castelului princiar) de la Suceava, după săpăturile executate până la finele anului 1901
www.dacoromanica.ro
992
ALBINA
Serbării^ de la Putrţa
Pe când în pavilionul din curtea monăstirei se desfăşura banchetul oficial, într’un alt pavilion, împodobit cu verdeaţă, şi drapele Române şi Austriace, se ospătau sutele de studenţi şi de delegaţi strânşi în jurul meselor.
Animaţia eră mare.
Aci s’au ţinut cuvântări entusiate de către d nii Tufan», din partea comitetului de organizare al serbărilor; Popovici şeful delegaţiei de la Viena; Covată, din partea studenţimei macedo-române; Pogonatu, din partea studenţimei din Bucureşti ; N. S- Ionescu, din partea ştudenţilor în litere de la facultatea din Bucureşti; Rusu, din partea academiei ortodoxe din Cernăuţi; etc.
Toate cuvântările erau primite cu nesfârşite aplause.
D-lui prof. Gr. Tocilescu, care a ţinut de asemenea o caldă şi patriotică cuvântare i s’a făcut cele mai călduroase ova-ţiuni.
Priveliştea meselor ţărăneşti, în jurul cărora erau înşiraţi peste 3000 de ţărani, eră încântătoare.
Mesele au luat sfârşit pe la orele şease.
Străzile înguste şi întortochite ale Putnei, deveniseră impracticabile din cauza mulţimei ce se îmbulziâ în toate părţile spre a merge la staţie.
La sfârşitul banchetului. I. P. S. S. Mitropolitul de Cernăuţi, a expediat M. S. împăratului Franţ-Iosef o telegramă, prin care îi aduce omagii de recunoştinţă şi devotament pentru Înalta solicitudine arătată de M. S. Românilor Bucovineni şi instituţiilor lor.
Suveranul Austro-Ungariei, a răspuns prin următoarea telegramă, expediată din Iscld, de către mareşalul curţei imperiale.
Eminenţei Sale Mitropolitului de Repla.
«M. S. I. şi R. cu o deosebită satisfacţie a bine-voit să ia cunoştinţă de expresia nestrămutatei credinţe ce I s’a exprimat cu ocazia serbărei centenarului al patrulea de la moartea principelui Moldovei, Ştefan-cel-Mare.
«Majestatea Sa, mulţumeşte Eminenţei Voastre, precum şi tuturor oaspeţilor adunaţi, pentru manifestaţia făcută şi cu această ocaziune.»
Tânăr şi viguros, prinţul Hohenloe, e o personalitate cât se poate de simpatică.
Din marea familie Hohenloe, guvernatorul Bucovinei, se înrudeşte cu fostul cancelar al Germanei şi mai multe familii domnitoare din Europa.
E un nobil în toată puterea cuvîntului şi nobleţă sa se vede din toate actele sale.
www.dacoromamca.ro
993
ALBINA
E un bun prieten al Românilor pe cari îi iubeşte şi-i rcs-- pectă.
Cu ocazia şederei lor în Putna, Românii sosiţi din ţară, au fost obiectul unei deosebite atenţii din partea Alteţei Sale.
In urma cererei prinţului, d l Cogălniceanu, consulul nostru la Cernăuţi, i-a prsentat pe toate persoanele marcante din Bucureşti, cu care Alteţa Sa, s’a întreţinut în delung cu cea mai maro afabilitate şi prietenie.
Toastul ce l’a ţinut la banchet a entusiasmat pe toţi Românii, mişcându-i adânc.
D-l Nicu Filipescua avut dreptate zicând că, centenarul Iul Ştefan-cel-Mare a depăşit marginile unei simple serbări pioase, transformându-se ast-fel într’un eveniment politic, acela al cimentărei priteniei ce leagă ambele naţiuni vecine.
Eminenţa Sa Mitropolitul de Repta e do o amabilitate neţărmurită. Cu toate că înaintat în vârstă, e voios şi vesel.
In cursul banchetului, părăsindu-şi câte va momente locul, s’a întreţinut cu o parte din comeseni.
Reprezentanţii presei bucureştene, cari luaseră parte la banchetul oficial, au fost obiectul unei atenţiuni deosebite din partea Eminenţei Sale, care le-a mulţumit pentru că veniseră la Putna să ia parte la serbările centenarului.
Eminenţa Sa ne-a vorbit cu multă laudă de Majestatea Sa împăratul Frantz Iosef, pentru înalta solicitudine ce o are pentru Români.
Baronul Hurmuzachi, e unul din cei mai mari fruntaşi Bucovineni şi şef al partidului naţionalist.
Eră imposantă manifestaţia ce au făcut-o miile de ţ ărani după terminarea banchetului.
După ce au intonat în cor imnul «Deşteaptă-to Române», dânşii au defilat pe dinaintea pavilionului, pe când buciu-maşii, veniţi de la Suceava, sunau voioşi din instrumetele lor antice. Defilarea a durat mai bine de un ceas; aşa erau de numeroşi ţăranii cari luaseră parte la ea.
Mcstugean.
©©©©©©300000 fc©©©©©©©©©©©©©©©©©'©©©©©©©©©©1©©©©©©©*
Suntem deja în si doua jumătate a anului al YII-lea şi totuşi un mare număr din abonaţii noştri n’au trimis încă micul cost al abonamentului, deşi ’i-am rugat de mai multe ori, ba unii nu sunt încă achitaţi nici pe anul trecut al Yl-lea. Facem apel la d-n’ii abonaţi şi îi rugăm să achite chitanţele, care au tost trimise prin oficiile poştale, când vor ti avizaţi, sau li se vor presentâ de factori. j
sooooooooooooomooooooooooooooooooo* ccceec ©cccce
www.dacoromamca.ro
Alfcnasurta fuma am Bucovina.
ALBINA
995
Un semn de recunoştinţă
Duminică, 27 Iunie, la orele 3 p. m„ revisorii şcolari ai învăţământului primar, au oferit d-lui ministru Haret, un prea frumos semn de recunoştinţă pentru munca inteligentă şi patriotismul d-sale în organizarea şcoa-lelor, potrivit timpului şi nevoilor poporului.
I s’a oferit d-lui llaret, ' ustul de bronz în mărime naturală. Şcoala -de arte şi mesenii din Capitală, unde s’a turnat bustul, a făcut şi alte busturi mai mici, tot de bronz, după dorinţa multor dascăli şi cetăţeni.
Cu această ocaziune, d-1 D. Constaminescu, revisorul şcolar de Vâlcea, după însârci area ce a avut de la colegii săi, a rostit următoarele cuvinte:
Domnule Ministru,
«Intr’o întreită calitate, ne prezintăm domniei-voastre în mo* mentul de faţă: Doi din noi ca inspectori, cei-lalţi revisori şco* lari, cu toţii la o laltă, însă, ca devotaţi colaboratori ai d-voa* stre, la marea operă de regenerare a şcoalei române: ne prezin* tăm savantului profesor universitar ca dascăli conştienţi de apo* stolatul nostru, căci aceasta ne e misiunea de căpetenie; ne pre" zintăm în fine ilustrului cetăţean, fruntaşului patriot, Spiru Har ret, ca cetăţeni iarăşi conştienţi de datoria ce au membrii une1 naţiuni d’a lucră şi pentru binele comun ca pentru a lor propriu.
Aţi luat obiceiul, d-le ministru, a adună cel puţin odată pe an pe toţi revisorii şcolari în Capilală, ca să ne luminăm asupra celor mai nimerite mijloace pentru atingerea ţelului urmărit: ridicarea culturală cât mai repede şi pe temelii cât mai sănătoase.
La asemenea convocări, cu toţii am răspuns şi s’a putut probă cât de folositoare sunt şcoalei aceste consfătuiri. Dar după terminarea lucrărilor am stat şi am tăinuit între noi. Şi de......., ca
la taină, e cu neputinţă să nu vie vorba şi de cei mari şi să nu spună fie-care ce are pe sufletul lui.
Aşâ fiind, vă mărturisim păcatul, anul acesta, la întrunirea noastră din Martie, aproape un fel de revoltă păreâ că se face din parte-ne contra d-voastră, căci ne ziceam : «De ce ne-o fi lăsat d-1 ministru fără diurnele ce aveam înainte pentru inspecţii? De ce a redus lefile învăţătorilor şi institutorilor tocmai când le cere mai multă muncă şi energie? Să-i cerem să revină etc.».— Aceasta eră judecata ce o făceam privindu-ne pe noi numai. In-tinzând, însă, mai departe convorbirea noastră, ne-am întrebat îndată : «Şi de ce oare, totuşi, acest ministru, se bucură de dragostea tuturor dascălilor»?
«Faptele lui sunt o adevărată bine facere pentru fiii poporului român», aşa au răspuns cu toţii şi ast-fel v’am luat din nou la judecată pe această cale, în care am dat la o parte interesele noastre proprii, şi v’am urmărit de când eraţi încă pe băncile şcoalei până în momentul de faţă.
Ca student am constatat, că numai cine nu va cunoscut n’a ştiut că Spiru Haret a fost fala şcoalei.
Ca profesor universitar, aveţi numai admiratori în elevii d- voastră.
Ca cetăţean, deşi faceţi parte din restrânsă grupă a privile-geaţilor educaţiunii, nu v’a plăcut să vă închideţi, ca unii, în conchilia această strâmtă, să filosofaţi în templul senin şi liniştit al ştiinţei.
www.dacoromamca.ro
990
ALBINA
Din contră, dându-vă bine seamă de datoria ce au toţi privilegiaţii ştiinţei, de-a-şi plăti la rândul lor tributul lor de recuno-ştiinţă către cea mulţime, cu ale cărui sacrificii au ajuns a avea. o cultură înaltă şi o educaţie aleasă ; ştiind bine că soarta celor privilegiaţi ai educaţiunii, stă strâns legată de a celor mai puţin sau de loc instruiţi; în fine, convins de adevărul pe care un francez de inimă (Joyau) l’a pronunţat într’o conferinţă la Clermont-Ferrand, că numai atunci literile, artele şi ştiinţele pot li considerate ca semne caracteristice ale civilisaţiunei unei naţii,, când sunt împărtăşite şi poporului, cel puţin în măsura trebuinţei lui şi a posibilităţei; — condus, zic, de aceste umanitare şi sănătoase idei, v’aţi coborât în mijlocul poporului şi une-ori prin conferinţe publice, alte-ori prin articole în reviste, prin sfaturi, etc., aţi căutat să răspândiţi cu profuziune din comoara ini-mei şi a ştiinţei d-voastră, tot ce aţi crezut că poate folosi poporului.
Ca ministru, nu voiu înşiră cu această ocaziune, toate creaţiu-nile d-voastră pentru binele şi fericirea poporului; cu toţii le ştim şi cetăţenii au început să le simţă şi efectele. Voiu zice numai atât în ce priveşte stimularea la muncă a noastră : Prin măsurile ce-aţi luat, pe dascălii bătrâni, i-aţi întinerit la muncă; celor tineri le-aţi dat înţelepciunea bătrânilor. înainte, dar, pe această cale.
Acum, d-le ministru, când ne-am uitat la balanţa în care vă pusesem, judecându-vă în taina noastră, am văzut, că atât de mult cântăresc faptele d-voastre, pentru binele neamului, în cât nevoile noastre nu mai presentau nici o însemnătate, aproape dispăruseră. Şi aşâ, ne am hotărât şi noi a le lăsă pe seama înţelepciunii d-voastre, siguri fiind, că e cu neputinţă a nu vă gândi d-voastră şi la colaboratorii, cu cari lucraţi, şi că nu vă veţi folosi de momentul oportun d’a le îmbunătăţi soarta.
In urmă, pătrunşi de datoria de recunoştinţă pe care o avem ca Români, către toţi aceia, care lucrează cu atâta dragoste şi patriotism pentru binele neamului românesc, ne-am gândit c’ar fi bine, ca şi d-voastră să aveţi aci, în casa d-voastră, un semn vădit de recunoscinţa ce vă poartă cetăţenii şi dascălii ţării, ca ast-fel să vă puteţi spori curajul în continuarea bine-făcătoarei opere, la care lucraţi, iar noi vom avea continuu înaintea ochilor figura acelui mare bărbat de stat, care a deşteptat — până la uitarea nevoilor lor persoanele—conştiinţa naţională în dâs-călimea ţării.
Şi aşâ am decis a turnă în bronz chipul d-voastră, oferindu-vi-1 cu această ocaziune şi rugându-vă să credeţi, că nici odată nu ne vom permite a ne adăposti la umbra lui pentru împlinirea datoriilor noastre, fie ca revisori şcolari, fie ca dascăli, fie ca simpli cetăţeni; din contră vom căută să ne însufleţim şi mai mult, căci bronzul acesta pentru noi şi pentru toţi câţi simt româneşte are şi va aveâ viaţă.
Primiţi-1 dar, ca un omagiu de recunoştinţă din partea noastră şi a tuturor dascălilor şi cetăţenilor, cari au avut dorinţa d’a îndeplini un aşa act, şi înainte cu Dumnezeu.
Să trăiţi, d-le ministru, erudite profesor şi ilustre cetăţean, împreună cu scumpa d-voastră soţie, d-na Ana Spiru Iiaret!»
La această cuvântare, d-1 Ministru a răspuns foarte emoţionat, ară-
www.dacaramamca.ro
ALBINA
997
tând pe de o partecă motive cu mult mai puternice de cât voinţa o mului, motive de ordin cu mult mai înalt, căci era în joc pieirea ori consolidarea creditului ţârei, au dictat guvernului măsura dureroasă, dar şi bine-făcătoare, a reducerei lefurilor. De altfel— a adogat d-sa— Dumnezeu şi împrejurările s’au însărcinat să ne dovedească cât de înţelepte au fost măsurile acestea. Cu privire la atenţiunea ce dă muncii sale corpul didactic, spune, că deşi nu eră nevoie de asemenea semne materiale de recunoşti-inţă, totuşi e o încurajare pentru d-sa d’a merge înainte cu reformele sale pentru îndrumarea şcoalei pe calea practică.
Mulţumeşte din inimă, dascălilor ţărei, că l’au urmat şi ajutat cu atâta abnegaţie şi pricepere şi-i roagă a lucră în acelaş chip şi de aci înainte, ori care ar fi ministrul sub care ar servi.
Seara, a avut loc pe terasa de la lordache, o masă comună a tuturor revizorilor şi inspectorilor. S’a petrecut până la orele 12 şi s’au pronunţat mai multe cuvântări, cari sunt o adevărată programă ce voes’c să îndeplinească revisorii şcolari cu privire la educarea sănătoasă a poporului.
Dăscălescu.
Descrierea comunei Oltina din plasa Silistra-nouă. jud Constanţa
i.
Cătunul Oltina
Oltina e situată pe ţărmul drept al fluviului Dunărea, la o depărtare de 1 km. şi la Vestul plâşii Silistra-nouă, din raionul căriea face parte. După tabela de parcelare are o întindere de "932. H. a. din care 724. H. a. se cultivă alternativ bisanual, iar restul de 208 E. a. se lasă ca islaz pentru pâşunatul vitelor. Din punctul de vedere administrativ, cătunul Oltina este reşedinţă de comună, având ca pendinte satul Câşla, la depărtare de comună de 5 km. 400m. în spre S. V.
Solul acestei comuni e foarte accidentat, având numeroase dealuri şi văi cu următoarele numiri: Spre Est: «Dealul Morilor, Movila Mare, Dealul Merchez, care formează văile: Valea viilor şi valea cu puţul lui Moş Paraschiv. La Sud: Dealul Movila Săpată, Dealul Ciorbagiului, Dealul Lungele, [lealul laşi-Târlaşi, Dealul Ciauş, Dealul cu 2 movile, Dealul de la Cişmeaua mică şi Dealul Ciu-futucu văiile: Puţul Ciorbagiului (primar), Trei puţuri, valea Iaşi-Târlaşi (sau valea umedă), Valea mică şi valea mare. La Nord: Dealul Valea Goală, Piscul Balici, Platoul şi drumul Vizirului, Movila Duzucilor, Dealul cu Movilă, Macuca şi Dealul la Cetate, cu văile: Calbârgina mică şi Calbârgina-mare, unite cu valea Goală şi valea cu cişmeaualui Stoica. Dealurile şi văile menţionate, având înclinaţiunea spre Dunăre, nu formează nici un pârâu, de ore-ce toate izvoarele îşi au scurgerea subterană în fluviu.
Dealul Movila-Mare are o înlăţime aproximativă de 200 metri. Toate cele-l-alte dealuri ocupă o întindere de aproape
www.dacQromanica.ro
998
ALBINA
5.	km. şi înălţimea medie a lor e de 70—130 metri, socotit de la nivelul apei.
In limita de Vest a satului, se află ghiolul Oltina, carear e o suprafaţă de 1.800 E. a. şi o adâncime medie de 3 metri. Ghiolul conţine toarte mult peşte şi anume: Şalău, crap, lin, cosac, plă-tioă, caracudă, vâduviţă şi prea puţini raci Pescuitul se lace în tot timpul anului, afară de lunile de la 1 Aprilie şi până la 31 Maiu. inclusiv, conform art. 20 din regulamentul pentru aplicarea le-gei pescuitului. Lacul se alimentează cu apă din Dunăre prin 2 privaluri. Oltina fiind situată în zona păduroasă, e împrejmuită la Sud de pădurea Ciufutu cu o întindere de 100. E. care coprinde următoarele feluri de arbori: Carpen, arţar, păducel, ştejar şi frasin La Nord, Pădurea Valea Goală 0,260 E. suprafaţă,. Ostrovu-Strâmbu, 125 E. în suprafaţă Strâmbu-Mic 25 E. în suprafaţă pe o întindere totală de 410 E. ; iar ca arbori are: Carpen, arţar, păducel, ştejar şi în ostroave numai sălcii şi plopi.
Arborii au în general o înălţime de la 5—20 metri, iar tufişurile de 1,50 metri.
Lângă valea numită cişmeaua mare, în spre N. E. se află nisip ce se întrebuinţează la pavatul şoselelor. Pe marginea ghiolului în spre Vestul satului, se află la o adâcime de 1"‘.50 şi pe o lungime de 500 metri, o pantă de nisip depus de ape în timpul revărsărei. Acel nisip se pune în exploatare, transportâdu se până pe la Brăila şi Galaţi.
In direcţiunea paralelă cu Dunărea,mergedrumul naturalce vine de la reşedinţa plăşii (la Ostrov) şi trece prin mijlocul acestui cătun, îndreptat în spre Cerna Vodă.
In acest cătun se află staţiune telefonică. Oltina fiind un punct, bun pentru încărcatul vaselor plutitoare pe fluviu, servă pentru exportul cerealelor ce vin din împrejurimi şi localitate. Aici se a-flă înfiinţat şi un obor de cereale, cum şi un târg anual de vite. Acestea cu aprobarea Onor. Minister al Domeniilor. Satul e străbătut de 2 uliţi mai principale ce merg în direcţiune paralelă cu Dunărea şi alte 2 în direcţiune perpendiculară. Dintre aceste 2 din urmă, unul e pietruit şi care duce pană la punctul de încărcare al vaselor ce ancorează la malul Dunărei.
Casele din acest cătun sunt în număr de 290. Ele sunt construite parte d n gard de nuelp, din chirpice (pământ amestecat, cu pae) şi acoperit cu olane, tablă şi puţine cu stuf. Terenul ocupat de sat, parte fiind în loc şes, iar parte pe coasta unui deal, are o înlâţime medie de 12 metri de la nivelul Dunărei,, iar lăţimea aproximativă este de 1 km.
Aci se află numai o singură biserică, construită din piatră, în 1855, de către obştia locuitorilor.
Vechimea salului nu se poate cunoaşte hotărât. După povestirea unor bătrâni se zice că s’ar fi înfiinţat prin pescari, veniţi de peste Dunăre. Stabilindu-se aci se indeletniceau cu pe-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
99î>
scuilul în apele Ghiolului de astă zi (Oltina) şi în Dunăre. Fiiml-că ei aveau ca uneltă de pescuit numai undiţa, satul s a numit Olta, ce în limba Turcă se zice undiţă.
Altă povestire este: In partea de Nord a satului actual şi în apropiere ca de 40 metri de locul numit «La Cetate» se spun» că ar fi fost un oraş mare, cu numirea Oltinimatum, sau Oltima-tum, nu-şi aduc bine aminte numirea, dar zic că acel oraş ar fi-fost distrus prin loc de către jidovi, ce îşi aveau sediul în comuna din apropiere, numită Caranlâc şi că după distrugerea acelui oraş s'a înfiinţat tot în apropiere un sătuleţ cu numele de Oltina. Mai târziu satul s’a desfiinţat mutându se mai la val» lângă malul Ghiolului Oltina, unde se află acum. Astăzi pe locul unde se vede urme din vechiul oraş sunt viile locuitorilor.
După ultimul recensământ din a. c., s’a găsit în localitate 325 capi de familii şi contribuabili 312. Numărul suiletelor în total e de 1.402, toţi de naţionalitate română şi de religiune ordoxă-şi au următoarele obiceiuri.
I. La naştere
îndată după naşterea copilului, părinţii dau o masă la care invită vre-o câţi-vâ vecini. Acea masă o numesc masa Maicei Domnului, din credinţa că Sfânta Fecioară stă în genunchi din-înaintea mesei, rugându-se pentru sănătatea şi norocul copilului.
La 3 seri după naştere, se pune pe o masă: un colac, o sticlă cu vin, pe o farlurie puţină sare şi un ban sau doi; toate acestea stau până a doua zi dimineaţă. Prin aceasta cred că în timpul nopţei vin ursitorile şi ursesc viaţa copilului. In dimneaţa zilei, moaşa primeşte toate cele de pe masă; în urmă se face scâldătoare mamei copilului, după care se dă iar o masă, aceasta în sănătatea copilului şi a mamei. De la naştere şi până la oficiarea botezului, vecinii şi rudele aduc copilului lelurite dar. ri cum: un colac impletit frumos, câte-va bucăţele de zahăr, stafide, plăcinte şi pui de găină. La capul copilului pune 5 bani sau 10, zicând vorbele: «Se’şi cumpere condee şi cărţi» (dacă e băeat), iar dacă e fată: «să-şi ia igliţă se înveţe a lucră».
II.	La botez
A doua zi după naşterea copilului, moaşa duce o găină şi o sticlă cu rachiu la naşii caro au cununat pe părinţii copilului, anunţându-i că a dobândit un (in sau o fină. Naşii dacă au buna voinţă, primesc ploconul adus, iar de nu îl refuză cu vorbele «iert pe fin» ceea ce însemnează că s’au din neavere sau din alte împrejurări nu-1 pot boteza şi că în atare cas părinţii sunt liberi a’şi alege un alt naş.
Naşul s'au naşa, când vine să ia copilul de acasă, face 3 cruci şi 3 mătănii, zicând: «Doamne ajută» după care ridicând copilul de jos lasă în acel loc 50 bani.
www.dacoromaxuca.ro
1000
albina
După săvârşirea botezului, naşul sau naşa, ducând copilul acasă îl dă în braţele mamei, zicând: «Să trăiască» şi în urmă mama pruncului dă o masă pentru naşi cărora la plecare li să dă cadouri: un colac împletit frumos, un şervet lung cu ţeseturi de lânuri pe la capete şi o găină friptă; urându-le în acelaşi timp ca să le dăruiască D-zeu viaţă spre a li naşi şi la cununia copilului.
A doua zi se tace cumetria (o altă masă) la care iau parte numai femeile. înainte de a se pune masa. moaşa scaldă copilul, •ceea ce însemnează că ia mirul pruncului. In scâldătoare, naşa pune un 50 bani sau 1 leu, după putere.
Tot asemeni fac şi femeile de laţă. Banii din scăklătoare rămân pentru copil. La plecare, naşa primeşte iar daruri: un colac şi un ştergar. Tot asemenea şi moaşei, cu deosebire că primeşte şi o bucată de săpun.
(Va urmâ).	Constantin Măldărescu.
învăţător.
învăţătorul din satul Ideal (*)
i
m văzut că învăţătorul n’a avut până acum simpatia, iubirea satului, când zic sat înţeleg totalitatea, obştea satului. Numai în mod excepţional au fost învăţători încunjuraţi de dragostea satului. Fie că învăţătorii n’au ştiut că au nevoie de dragostea satului, fie că n’au avut darul de a-şi câştigă această dragoste, fie că au fost şi alte cauze independente de voinţa lor, dar e fapt că n’au avut-o în general.
Urmările faptului că învăţătorul se simţiâ strein în sat, şi că satul se uita la el ca la un strein, le-am arătat în urmă.
Să vedem acum ce urmări ar avea şi pentru învăţător şi pentru învăţământ, reciprocitatea de simpatie între invă-tor şi sat.
*
* *
Să presupunem că ne găsim într’un sat ideal, unde în- 1
(1) Dăm eu plăcere loc acestui capitol, care face parte din lucrarea d-lui Popescu, ce în curând va apărea în editura tipografiei •Moldova» din Galaţi, sub titlul : «Scrisori către învăţători» şi ai cărui cost va fi numai de 1 leu şi 50 bani exemplarul. îndemnăm pe cititorii noştri să ■caute a se inse ie din timp, de oare-ce tirajul având a fi mărginit numai la numărul cererilor, va fi greu de căpătat mai târziu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1001
văţătorul ar fi înconjurat de întreaga iubire a satului. Şi se va vedea îndată pentru ce mă pun în ipoteza unui sat ideal, adică a unui sat, care în realitate nu există încă. Nu vreau să zic că nu există sate cu învăţători simpatici satului ; vreau să zic numai că şi simpatia are gradele ei de intensitate, şi de întindere. In satul ideal, simpatia dintre învăţător şi sat nu suferă comparaţie: învăţătorul e înconjurat de toată dragostea de care e capabil sutletul omenesc şi o manifestă faţă cu un om.
In acest sat nu se poate admite că există vre-un om, care nu şi-ar da seama de rostul şcoalei şi al învăţătorului. Munca învăţătorului in acest sat e uşurată, cum numai în vis se poate întâlni. In acest sat nu există obligativitatea învăţământului. Fie-care sătean consideră ca cea mai mare sărbătoare ziua în care îşi trimite copilul la şcoală; copilul se duce la şcoală vesel, că în sfârşit poate avea şi el fericirea de a se duce la şcoală. Copilul se duce la şcoală nu ca la un lucru necunoscut : el ştie de-acasă ce vrea şcoala să facă dintr’însul. Învăţătorul n’are nevoie nici de avize de chemare, nici de strigare la catalog, nici de făcut socoteala absenţelor, nici de ajutorul perceptorului pentru constrângere prin amenzi pentru şcoală.
învăţătorul e scutit de toate batjocurile, ameninţările şi înscenările celor cari nu vor să-şi dea copii la şcoală.... pentru simplul fapt că nu exist în sat oameni cari să nu judece şcoala după adevăratul său rost. învăţătorul nu are grija nici unei lucrări extra-şcolare, — cel puţin, nu are în spatele său hamalâcul unor asemenea lucrări; şi nu le are, pentru că nici n’are nevoie să le aibă, din moment ce satul ştie rostul şcoalei şi al cărţii, din moment ce satul face legătură între carte şi viaţă; învăţătorul n’are altă grijă de cât să le indice sătenilor de ce anume cărţi să se călăuzească în toate trebuinţile vieţii practice şi sufleteşti. La banca populară? dar ce zor are el de banca satului, când însuşi satul e pătruns de utilitatea acestei instituţii!? Învăţătorul poate cel mult să-şi plece urechea, să-şi deâ sfatul in chestiile în care satul ar avea nedomirire. Grădina şcolară? dar în acest sat ideal sunt şi gospodării ideale : fie-care îşi are grădina sa de zarzavat, livedea sa de pomi roditori. Pentru ce dar grădina şcolară, când fie-care elev vede la casa părintească făcându-se toate încerările de îmbunătăţirea
www.dacoromamca.ro
1002
ALBINA
culturei plantelor? ! Este în adevăr o grădină lângă şcoală, dar înţelesul ei e altul: ea serveşte ca punct de plecare, ca ilustrare pentru cunoştinţele teoretice, pe care învăţătorul e ţinut să le deâ elevilor, după programa şcolară; grădina de la şcoală serveşte şcoala cu piese demonstrative pentru cunoştinţele de botanică. De această grădină îngrijeşte satul, care îşi dă seama de importanţa ei pentru propriii lor copii.
Creşterea vitelor? dar suntem doară în satul ideal, din toate punctele de vedere : fie-care gospodar îşi are vitele îngrijite după cele mai nouă cărţi de creşterea raţionată a vitelor; învăţătorul n’are decât să înştiinţeze pe oameni că în cutare carte au ieşit la iveală oare-cari lucruri noi în această privinţă.
Ingrăşarea pământului? plugărie intensivă? stupărie? gândaci de mătase? şi toate mijloacele pe cari le-am numit «mijloace externe», mijloace de atragere către şcoală? dar la ce?. . . şcoala face parte deja din sufletul, din fiinţa satului ideal!
Cunoştinţi de higienă! de medicină populară? Lăsăm la o parte faptul că satul îşi are medicul său, dar fie-care om are în el ambiţiunea şi dorinţa de higiena şi de sănătatea sa, a familiei sale şi a satului său, şi deci fie-care om citeşte el singur, ori, când n’are vreme, cere sfatul învăţătorului, în care are nemărginită încredere.
Datoriile şi drepturile cetăţeneşti ? dar deja omul satului ideal simte că trăieşte viaţa omenească în adevăratul înţeles al cuvântului şi deci ar fi cea mai mare înjosire pentru el de a nu se simţi adevărat cetăţean. La ce s’ar amestecă învăţătorul?
Conştiinţa naţională? dar din moment ce viaţa satului ideal e complectă, nici nu s’ar putea concepe fără această condiţiune de desvoltare a individului 1 învăţătorul ar hrăni doar conştiinţa naţională cu faptele noi ce s’ar ivi în conştiinţa celor-lalte naţionalităţi.
Industrie casnică? lucru manual? dar îmboldirile pentru aceste lucruri au trecut deja în domeniile istoriei: în satul ideal e o întrecere în combinarea frumosului cu utilul— învăţătorul e chemat numai ca judecător al progresului.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1003
Atunci? ce face învăţătorul satului ideal? care e munca lui extra-.şcolară? Ei!... nici una; cel puţin nici una din hamalâcurile extra-şcolare, cari îl apasă astăzi, în satul real. Se bucură de munca generaţiilor de învăţători, cari au fost înaintea sa, şi cari au făcut ca şcoala să fie înţeleasă în adevăratul ei scop ; se bucură de munca celor cari au pus umărul înaintea sa, şi cari au făcut ca şcoala să fie înţeleasă în adevăratul ei scop; se bucură de munca celor cari au pus umărul înaintea sa, cari au spulberat întunerecul din sat, cari au identificat şcoala cu viaţa.
Fruntaşii? Fruntaşii satului n’au vreme să se gândească să pună beţe în roate învăţătorului, pentru că ei au alt ce-vâ de făcut; fruntaşii formează comitetele tuturor societăţilor de cooperare pentru propăşirea satului, iar învăţătorul are de dat, din când în când, oare-cari sfaturi, are de făcut oare-cari propuneri, are de adus note noi, în lucrurile dejâ admise cu toată convingerea de către fruntaşi.
Primarul? dar nu e dânsul acela care, în comun acord cu învăţătorul, provoacă satul, provoacă pe fruntaşi ca să se aducă la îndeplinire toate lucrurile de utilitate publică? Nu primarul caută şi privegherză aplicarea tuturor legilor în spiritul şi litera lor?
Preotul? Dar, pentru Dumnezeu, nu vedeţi, nu simţiţi că generaţiile de învăţători n’ar fi putut preface repede un sat real în altul ideal, dacă n’ar fi conlucrat, în armonia cea mai desăvârşită, preotul cu învăţătorul pentru propăşirea satului ?
Medicul? Organele administrative? Nu vedeţi, nu simţiţi că toată inteligenţa, toată dorinţa, toată munca tuturor s’a unit, au întins mână de ajutor preotului şi învăţătorului ca să se simtă viaţa în sat?
*
* *
Ce face învăţătorul satului ideal ? ! Dar, pentru Dumnezeu, nu-1 vedeţi înconjurat de întreaga admiraţie a satului? Nu simţiţi că inima satului întreg bate, în acelaşi tact, cu inima sa? Nu vedeţi cum e urmărit de privirea lacomă a satului? Nu auziţi nişte şoapte în fie-care casă, între prietini, in adunări, pretutindeni...... nu auziţi că vorba învăţă-
torului e purtată din gură în gură, că «învăţătorul a spus, ori a făcut...... şi că nu poate să fie decât aşâ ! ? » Nu
www.dacoromamca.ro
1004
ALBINA
recunoaşte-ţi în acel ecou sufletesc al satului, chiar sufletul învăţătorului?
Dacă vedeţi, dacă simţiţi, dacă auziţi toate aceste lucruri, apoi ce mai vreţi?! Poate fi concepută mai covârşitoare fericire sufletească pe pământ decât aceea ce o simte învăţătorul, care ştie că sufletul satului e reflexul propriului său suflet?
Nu. Învăţătorul satului ideal munceşte, însă munca lui are un singur imbold: «iubirea». Iubirea de profesie, iubirea de oameni, au locul în adevăr numai acolo, unde ţi se răspunde tot cu iubire. Iubit de elevi, adică de viitorii gospodari, iubit de sat...... munca este o trebuinţă orga-
nică, o plăcere sufletească, munca e fericirea însăşi pe acest pământ.
*
-X-
Dar. . . să nu ne ameţim! Să ne trezim din vis şi să nu uităm că scopul şcoalei se cuprinde în acest vis! Să mergem în satul real, dar să nu uităm nici un moment visul acest frumos : năzuinţa către el, înseamnă mântuirea noastră. Dacă putem avea învăţători ideali, nu e tot atât de uşor să avem şi sate ideale. Să fim convinşi de acest lucru : un sat real nu se va puteâ preface, în vecii vecilor, în sat ideal, dacă va lipsi mereu din el legătura de iubire dintre învăţător şi sat. Iubirea e punctul de trecere a unui sat către ideal, pentru că iubirea e puntea dreaptă, sigură, fără cotituri ori şovăeli, pe care se face comunicarea sufletească dintre dascăl şi sat.
Sp. Popescu.
IONESCU-GION
n ziua de 30 Iunie, a încetat din viaţă, profesorul G. I. Ionescu-Gion, în urma unei congestii cerebrale produsă de angina pieptului.
Gion s’a născut la anul 1857, Octombrie 14-în oraşul Piteşti. Studile gimnaziale şi le-a făcut la gimnaziul Lazâr, iar liceul la Sf. Sava; apoi a plecat la Paris şi la Bruxelles, de unde a obţinut gradul de doctor în litere şi filozofie.
Gion a colaborat la «Revista Nouă» a d-lui B. P. Has-deu, la «Binele Public» unde au rămas în foiletoane minu-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1005
nate descrieri din Elveţia şi corespondenţe din Paris ; la «Românul» ; la «l’Independance Roumaine» unde a fost şi director.
Sub ministerul generalului I Em. Florescu, a ocupat importanta luncţie de secretar general al ministerului cultelor, ministru fiind regretatul G. Dem. Teodorescu, precum şi pe aceia de inspector al învăţământului secundar.
Profesor eminent de Istorie şi limba franceză, la cursul superior al Liceului Mateiu Basarab, eră iubit de elevi şi de toată lumea. Împreună cu Const. Şeineanu a alcătuit câte-vâ cărţi de lectură pentru cursul de limba franceză ; iar în asociaţie cu câţi-vâ institutori, a tipărit tot cărţi de lectură pentru clasele primare, cărţi aprobate de minister.
Monumentala operă a lui Al. Odobescu: «Le Tresor de Petroasa», a fost tipărită (ultimile coaie) la Rottschild în Paris, sub îngrijirea lui. Cu Odobescu a colaborat două piese de teatru, după Labiche: «Radicalele», (La gram-maire) şi «Nea Frăţilă» (l’Ami Fritz) cari piese s’au jucat la Teatrul Naţional prin 1881. Localizatorii iscăliau: Aliod Gion
Literat şi conferenţiar distins, a scris între altele :
Ludovic XIV şi Const. Brâncoveanu;
Elementul pitoresc în cronicile române;
Entuziazmul în trecuta Generaţiune ;
Studiul Istoriei Naţionale în şcoalele noastre.
Geogralia în cronicarii Români;
«Astra» roman de Carmen Sylva, traducere ;
«Bate la Uşe > nuvele de Carmen Silva, traducere;
Călătoria lui Carol XII prin România ;
Duşmanii lui Mihaiu Viteazul ;
Bucureştii în timpul Revoluţiei franceze ;
România în secolul al XVII;
Schiţe geografice ;
Cum vorbim;
Raport asupra exposiţiei geografice de la Berna;
Din Istoria Fanarioţilor în România ;
Muzeul pedagogic român ;
Doftoricescul meşteşug în trecutul ţârilor române;
Ciuma şi Holera după Zaveră ;
Poetica Română ;
M.	Cogălniceanu şi răpirea Basarabiei;
www.dacaromanica.ro
1006
ALBINA
încercare asupra Istoriei ştiinţelor în ţările române;
Din Istoria şi comerţul Braşovului •
Generalul Florescu;
Istoria Bucureştilor ;
Sima Stolniceasa ;
Şezătoarea lui Ştefan-Vodâ;
Afară de acestea, Gion a scris sute de articole de critică literară, muzicală, teatrală, artistică, prin o mulţime de ziare şi reviste.
Pierderea sa e o pagubă pentru literatură şi pentru învăţământ.
I). Teleor.
Cum era Răscumpărătorul nostru lisus Christos
n Roma locueşte o familie nobilă, cu numele Cesarini In proprietatea familiei acesteia, este un tezaur foarte preţios, o epistolă, care a scris-o Lentelus, locţiitorul regelui din Judea, împăratul Romei Tiberius, pe când trăia încă Domnul nostru lisus Christos, şi care epistolă din cuvânt în cuvânt, sună asâ :
«Am auzit, oh împărate, că vrei să ştii, despre ce voesc a-ţi scrie. Bărbatul despre care ştiriceşti, trăieşte aclîn mare, vază. II cheamă lisus Christos. Poporul îl numeşte profet, dar învăţăceii lui îl numesc -Fiul lui Dumnezeu care a zidit ceriul şi pământul, şi toate lucrurile de pe lume cari au fost şi sunt». Intru adevăr, oh Cesare! din zi în zi se aud mai multe minuni despre Christos. învie morţi, vindecă bolnavi, şi toate acestea numai cu un singur cuvânt. Are statură mijlocie şi o faţă foarte frumoasă. Faţa lui e atât de plină de demnitate, în cât cine-1 vede trebue să-l respecteze şi să se teamă de el. Culoarea părului lui e ca al alunelor rescoapte şi până la urechi e peptânat neted, de la urechi în jos e în culoarea pământului sau mai vederos. Părul lui — după obiceiul Nazarinenilor — e despărţit pe mijloc. Fruntea i e netedă şi senină. Faţa-i e netedă şi fără pistrui, şi foarte serioasă. Nasul şi gura lui sunt regulate. Barba-ie deasă ca şi părul, nu-i lungă şi pe mijloc despărţită.
Privirea lui e serioasă, blândă şi scrutătoare, ochii lui samănâ cu razele soarelui, aşâ în cât de lucirea lor vie nimenea nu sa poate uită în ei. Căutătura lui însuflă frică, vorba lui cea dulce te atrage. E vesel, dar plin de demnitate. Spun că încă nu l’a văzut râzând, dar nici plângând
www.dacoromamca.ro
1007
ALBINA
Manile şi braţele îi sunt foarte frumoase. Vorba lui îndes-tuleşte foarte pe ascultători. Rar îl vezi, clar şi atunci foarte serios. In privinţa fisonomiei, e cel mai frumos om, care s’ar fi văzut sau ’şi-arfi închipuit cine-vâ a vedea.
In memoria oamenilor din ţara aceasta, trece mamă-sa de cea mai frumoasă muiere.
Dacă voieşti să-l vezi, oh Cesare, înştiinţeazâ-mă, şi eu îl voi trimite la tine. Cu învăţătura lui pune în uimire întreg Ierusalimul. N’a învăţat ceva nici când, şi totuşi ştie de-a rostul toate învăţăturile. Umblă desculţ şi cu capul gol. Mulţi îl râd, dar cine îi ascultă învăţăturile aceia îl admiră şi tremură înaintea lui. Spun că în ţinutul acesta încă nimeni n’a văzut nici n’a auzit despre aşâ om. Precum îmi spun Jidovii, învăţături aşâ de înţelepte nimeni n’a spus ca acest Christos. Mulţi Jidovi îl ţin de Dumnezeu şi îi cred lui, dar sunt şi de aceia, care mi-so plâng, ca şi când el ar fi inimic maiestăţii tale. Acum urgisesc pe aceşti jidovi rău voitori. Susţin cum că n’a făcut la nimeni rău, ci numai bine fiecăruia. Aceia, care-1 cunosc, susţin cum că s’au împărtăşit din bine facerile lui, şi prin el s’au vindecat. Despre acestea sunt gata aţi urma poruncile, şi a face conform prescrieri-
www.dacoramanica.ro
1008
ALBINA
lor tale. Să trăieşti mult! Dat în Ierusalim în luna a unsprezecea, ziua a şeaptea.
Al maiestăţii tale, cel mai fidel şi cel mai supus locţiitoriu al Iudeii, Publius Lentelus m. p.»
Trad. de Engenia Pop Rcteganul. ---------------------
Razele Rontgen, leac contra cancerului. — Se vesteşte din Paris, că medicii Doumen şi Lemoine au reuşit să vindice cancerul din nâuntru corpului cu ajutorul razelor Rontgen. Până acum contra cancerului intern, se aplică cuţitul, dar fără rezultat durabil, că tumorile se desvoltau iarăşi. Contra cancerului extern se aplicau şi până acum razele Rontgen, cu destul succes, dar contra celui intern încercarea medicilor amintiţi mai sus o prima. Anume, o femee în etate de 04 ani, avea o tomoare de cancer în stomac, în mărimea unui ou de găină Aceşti doi medici au supus’o tratamentului cu razele X şi prin şapte aplicări de raze i-au delâturat tumoarea total, aşâ că femeea e deplin sănătoasă. Asemenea au vindecat prin tratament de două luni, cancerul de stomac al unei femei de 48 ani, iar altei femei i-au vindeat în acest chip cancerul de piept.
Contra cârceilor.—Să se roadă în câteva dimineţi muştar alb.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
100&
Expoziţia agricolă a Societăţii Ajţrare
icietatea Agrară, a marilor agricultori din ţarăr încă din anul trecut, dacă nu chiar de la formarea acestei societăţi, au avut grija şi buna ideee, dea face o expoziţie agricolă în Bucureşti,, la caro să poată lua parte toţi agricultoiii din ţară, fără deosebire. Pe lângă agricultori, n’au fost înlăturate de la această exposiţiune nici marea şi mica industrie, caşi exploatatorii de mine. Statul, ca cel mai mare proprietar, n’a refuzat concursul său dea luă parte în mod oficial, făcând aceleaşi înlesniri posibile la toţi aceia ce voesc a luă parte, iar pentru cei cari voesc a visitâ această exposiţiune, li s’a redus preţul pe jumătate la căile ferate. In această privinţă deci nimeni n’are a se plânge; acum rămâne la buna voinţă a agricultorilor de a participă cât mai mulţi şi de a visitâ această exposiţiune.
Domeniul Coroanei, ca tot-deauna, a căutat ca prin neobositul său administrator, d-l I. Kalinderu, să ia parte şi să se represinte prin tot ce Domeniile pot să producă, fie ca produs agricol, fie industrial.
Exposiţia agricolă şi industrială care s’a deschis la 27 Iunie, are să fie, cred eu, pe deplin popolută cu toate pavilioanele şi produsele agricole prin luna Septembre. Cred că în această lună ori-ce visitator, n’are să regrete că a pierdut vre-o 2, sau mai multe ore, admirând sau criticând unele produse, după cum le va găsi mai bune sau mai rele, mai bine aranjate sau mai slab.
La deschiderea acestei exposiţiuni, unde marea agricultură se poate controla mai bine de progresele făcute pe a-cest tărâm,caşi unii din industriaşii noştri, nu s’a putut vedea în mod ezact aranjate produsele nici unui exposant aproape, din causa timpului prea scurt, de aceia o adevărată dare de seamă asupra acestei exposiţiuni trebuie reservată pentru luna Septembre, daca nu chiar pe la începutul lunel Octombre. Zic luna lui Octombre, fiind-că cred că la această exposiţiune vor lua parte şi puţinii horticultori care-i avem în ţară, sau cel puţin cei din Bucureşti, fiind-că numai la ast-fel de exposiţiuni se poate vedea acest, gol ce îl lasă de dorit cultura pomilor la noi în ţară, de către noi şi prin noi înşine, precum şi cultura zarzavaturilor.
Deşi la deschiderea acestei exposiţiuni, aproape totul este încă în lucrare, cu toate acestea în pavilionul Domeniului Coroanei, se poate vedea şi admiră produsele agriculturei, silviculturei, caşi partea industrială. Dintre toate aceste produse, nici unul nu lasă nimic de dorit, şi fie-caro visitator a plecat mulţumit do ceea-ce a văzut, cu gândul însă do a se mai reîntoarce încă odată la acest pavilioan bine aran-
www.dacoromanica.ro
1010
ALBINA
jat, cu tot ceea-ce Domeniile Coroanei pot să producă, nu numai pentru ele, ci şi pentru alţii. Vor zice unii: Cum pentru alţii ? Voiu răspunde: Domeniile Coroanei, nu produc numai pentru ele, ci şi pentru satele ce se găsesc pe ele, sau sunt în apropiere de ele. Lucrul se explică de sine: Din momentul ce pe aceste Domenii lucrările câmpului se fac în mod raţional, pentru ca producţiunea să fie mai mare, agricultorul mic văzând cu ochii ce se face, la rândul său face şi el, fără să-l coste ceva. Nu numai atât, dar pe aceste Domenii, micului agricultor, îi este chiar impus să facă bine ori-ce semănătură şi ori-ce lucrare a câmpului. Vitele lui trebuie să şi le ţie bine, adică: să le hrănească şi să le îngrijească bine. Deci în mod direct sau indirect, micul agricultor de pe aceste Domenii, se trezeşte un bun gospodar şi cu o stare economică mai bună pentru el şi familia lui.
Deci nu trebuie să criticăm, ci trebuie să spunem adevărul, că acolo unde micul agricidtor a văzut lucruri bune pe moşia marelui proprietar, el a căutat a’l imită. De exemple bune nu fuge nimeni, cu atât mai mult micul agricultor.
Domeniul Coroanei a început cu plugăria ca ori-ce agricultor, mai pe urmă, şi în mod raţional, a căutat a înfiinţa unele industrii accesorii la produsele agricole, cum este lăp-tăria cu produsele ei, fringhieria, ba până şi industria olăriei. Oare înfiinţarea acestor industrii au avut de scop numai un venit mai mare al Domeniului; ori un alt scop cu mult mai mare ? Iată întrebarea la care răspundem noi. Scopul principal a fost nu pentru venitul Domeniilor, ci pentru venitul micului agricultor. Administraţia Domeniilor a căutat să arate, că nu trebuie să ne bazăm numai pe producţiuni agricole, cari ocupă braţele muncitorului agricol numai în timpul verei, ci aceste braţe trebuie ocupate şi iarna, şi în ori-ce timp al anului, când la câmp nu se poate lucră.
In timpul iernei cânepa se poate toarce, pentru facerea pânzei, se poate face din ea frânghii, se pot fabrică oale, de cari fie-care sătean are trebuinţă. Cu o bună îngrijire se poate ţine o vacă cu lapte sau mai multe, după putere, din lapte se scoate unt, se face brânză, care îndestulează casa fie-cărui agricultor. Acestea sunt bunele exemple de pe Domeniile Coroanei, de aceea am zis că aceste Domenii, nu produc numai pentru ele, ci şi pentru satele de pe ele şi din apropierea lor.
Un lucru m'a lăsat nedomirit la această cxposiţiune. Mă aşteptam să văd un pavilion, numai pentru marea agricultură din toată ţara, credeam că marea agricultură din toată ţara s’a asociat la această sărbătoare agricolă, la care să se arate, că la ast-fel de sărbători nimeni nu se dă înlături, şi că în acest cas nu mai poate fi vorba de opiniuni politice, mai cu seama când este vorba de a arătă, ce poate marea
www.dacaramanica.ro
1011
ALBINA
agricultură la producţiunea pământului, caşi la alte produse accesorii ale agriculturei şi ale industriilor casnice.
La această expositiune agricolă, făcută din iniţativa marilor agricultori, asociaţi în «Societatea Agrară», trebuia ca marii agricultori din Mehedinţi să-şi dea mâna cu cei din Dorohoiu, pentru ca ori-ce visitator să poată vedeâ ce poate să producă unul şi ce poate altul, căci numai la «Societatea Agrară», marele agricultor din Mehedinţi este asociat cucei din Dorohoiu. După părerea mea trebuia, ca cel puţin marii agricultori din 3 — 4 judeţe, fie chiar din 10 judeţe, să se fi asociat spre a-şi face un pavilion, unde să fio expuse produsele acestor judeţe do marea agricultură.
Acest lucru l’a găsit bun numai Domeniile Coroanei, ca produsele silviculturei din judeţul Neamţ, să se întâlnească cu produsele agricole ale judeţului Ilfov, etc. etc.
Nu trebuie să aşteptăm numai ani buni ca să ne presen-tăm la exposiţie, ci un bun agricultor găseşte cu ce să se presinte şi în anii mediocri, cum a fost acest an ; fiind-că numai în acest cas ochiul visitatorului poate să-şi facă o idee mai bună de un produs mai bine favorisat de un timp mai bun la vegetaţie, de un produs slab, nu din causa lipsei de muncă, ci din causa timpului secetos, cum a fost şi anul acesta.
Dar ori-ce visitator trebuie să aibă puţină răbdare la început, până ce totul va fl isprăvit şi expus la această expo-siţiune, ce face onoare iniţiatorilor ei, şi atunci îşi va puteâ da mai bine socoteala de ceea-ce este şi de ceea-ce trebuie
să fie.
V. S. Moga.
Societăţi economice la sate
Bilanţul Băncei populare «Fântâna Oei», comuna Coiumpunar plasa Măcin, jud. Tulcea, încheiat la 31 Decemvrie 1903:
VENITURI
Taxa de înscriere.................................. 202,—
Cotisaţiuni lunare............................... 1.406,—
Fructificări..................................... 1.724,—
Dobândă........................................... 236,45
Amenzi............................................. 24,10
Achitat din împrumuturi.........................  2.466,—
Total.......... 6.058,55
PLĂŢI
împrumuturi..................•...................... 5.026,—
Cotisaţiuni restituite................................... 9,—
Dobânzi restituite...........•...................... 0,09
Diferite cheltueli.................................... 141,55
Bani aflaţi în casă................................... 881,91
Total . .	. 6.058,65
www.dacoromamca.ro
1012
ALBINA
I nf orxrt.a.ţru.zii
Ca şi în anii precedenţi, în lunile Iulie şi August, revista va'apare în numere duble. Numerele de faţă, apar pentru 4 şi 11 Iulie, ţnumărul viitor, pentru 18 şi 25 Iulie, va apare la 30 Iulie.
* * *
Sâmbătă şi Duminică, 26 şi 27 Iunie, s’au ţinut examenele la "Institutul de fete de la Măgurele», care a fost înfiinţat de d-1 Ion Kalinderu, după dorinţa neuitatului răposat «I. Oteteleşanu». Astizi institutul se găseşte sub ocrotirea Academiei Române şi sub înaltul patronagiu al M. S Regelui.
Au azistat din partea Ministerului de Culte : d-na Elena M. Dumi-trescu, directoarea şcoalei de menaj externă, şi d-na Bârseanu, maestră de lucru la şcoala profesională de fete «Protopopul Th. Economu», iar din partea Academiei d-1 I. Kalinderu, şi d-nii Gr. Tocilescu şi Hepites, membrii.
După terminarea examenului, care a dat încă odată dovada meritelor incontestate a doamnei şi domnului director Slavici, cum şi a sârguin-ţei elevelor, şi după visitarea exposiţiei de lucru manual, a avut loc o mică produ^ţiune corală. La sfârşit una din absolvente a rostit o scurtă cuvântare de mulţumire pentru lnalţii protectori, la care a răspuns d l Tocilescu în călduroase cuvinte de satisfacţie pentru cele constatate şi de îndemn pentru eleve, cărora le-a arătat foloasele ce pot trage din cunoştinţele dobândite, atât ele cât şi cei în mijlocul cărora se vor al'lâ mai târziu. Apoi d-1 Kalinderu a oferit, ca totdeauna, câte un mic dar elevelor absolvente.
Anul acesta au terminat cursurile 15 fete, formând prima serie de când s’a introdus şi un al 6-lea an de practică.
Duminică, 27 Iunie, a avut loc la Societatea pentru învăţătura poporului român, solemnitatea distribuirei premiilor, în prezenţa d-lor G. I. Lahovary, preşedintele societâţei, I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei şi a unei numeroase asistenţe de d-ni şi d-m*. Serbarea s’a început prin imnuri, căinate de elevii şcoalei, sub conducerea d-lor Bănulescu şi Reit. Elevii secţiei froebeliane au executat jocuri sub conducerea d-nei Elena Aronovici. Elevii normalişti s’au produs cu exerciţii de gimnastică, sub conducerea d-lui Dera. Ionescu.
După aceasta, d-1 P Gârb iviceanu, administratorul Casei Risericii şi directorul şcoalei, a ţinut o cuvântare, arătând importanţa învăţământului şi cu deosebire a şcoalelor normale; d sa a făcut o expunere a jertfelor din partea «Societăţii pentru învăţătura poporului român», în scopul de a înlocui vechea clădire a şcoalei, cu măreţul palat de astăzi. Arată roadele date de şcoala societăţii de Ia înfiinţare până astăzi, exprimându-şi speranţa în viitor.
A răspuns d-1 G. I. Lahovary, mulţumind d-lui Gârboviceanu pentru modul cu'n condui e şcoalele.
După sfârşirea solemnităţei, s’a început distribuirea premiilor.
Asistenţii au visitat cu multă atenţiune expoziţia de lucrări manuale a elevilor din cl I, II, III şi IV.
* * *
In ziua de 17 Iulie 1904 orele 10 */a a- ui., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru vânzarea spre exploatare a următoarelor porţiuni de păduri:
Judeţul Argeş. — 1 200 goruni, pădurea Vatra S -lutului Cornet, comuna Racoviţa Copăceni garanţie provisorie lei 1.000; 275 arbori brazi corn. Dângeşti, garanţie provisorie lei 100.
Judeţul Ilfov.—5 parchete, pădurea Preasna Poiana şi PreasnaAnag-nosti, comuna Gurbâneşti-Coţofana, garanţie provisorie lei 1.000.
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1013
Judeţul Prahova. — O porţiune de pădure de pe proprietatea Vrăjitoarea, corn. Poiana, garanţie provisorie lei 450.
Judeţul Vlaşca. — O porţiune de pădure atinsă de pârjol din păd. Hodivoaia-Vieru, garanţie provisorie lei 250.
Judeţul Romanaţi. — 45 hectare, 1090 m. p. seria I Fusendrea, păd. Morunglav, exploatabilă in 6 ani, garanţie provisorie lei o.OO'J; 68 hectare, 3 259 m. p. seria II Bărăşti, păd. Morunglavu, exploatabilă în 6 ani, garanţie provisorie 6.000 lei.
Supra-oferte nu se primesc.
*
* * ...
In ziua de 5 August 1904, ora. 101/, a. m., se va ţine licitaţie publică
cu oferte închise pentru arendarea cu începere de la 23 Aprilie 1906 pe un period de 10 şi 15 ani, a moşiei Muru, comuna Albeşti de Muru, judeţul Prahova, garanţie provisorie lei 3.750.
Supra-oferie nu se primesc.
DE LA SATE
In seara zilei de 9 Maiu 1904, s’a dat în localul şcoalei din comuna Crăngeni, jud. Teleorman, o frumoasă serbare şcolară în lolosul copiilor săraci.
Serbarea s’a deschis cu Imul Regal, la orele 9 seara, după care a urmat o cuvântare rostită de d-nul învăţ. Diriginte, M. Seiculescu, în termeni foarte populari, prin care arăta însemnătatea zilei de 10 Maiu 1806, 10 Maiu 1877 şi 10 Maiu 1881.
Apoi a urmat mai multe cântece patriotice şi recitări precum: Pui de ploscă, Moţul şi Secuiul etc\, apoi jocuri şcolare precum: Mititele şi Taraşelul, jucate de elevii şi elevele şcolei cari au fost des aplaudată de cei de faţă. Sala a fost frumos impodobită cu foi de ştejari, cu tablouri istorice şi altele.
Nişte fanioane tricolore de hârtie, şi lampioane în diferite colori şi mărimi dădeau sâlei o lumină feerică. S’au mai făcut proec-ţiuni cu Lanterna Magică, trimisă de d-1 revizor şcolar al acestui judeţ, pentru serbare. D-1 Secretar al comunei a împrumutat Grafofonul său pentru serbare, cu care şi-a petrecut mult publicul
Serbarea s’a terminat pe la orele 3 dimineaţa, cu danţuri frumoase şi cântece cu vioara produse de Ion Zlătaru, din judeţul Olt.
Cele 12 sfaturi la îngrijirea cailor.
Nu bate calul când merge la deal!
Nu’l sili când merge la vale!
Nu’l cruţă când merge la şes!
Nu uită de el în grajd!
Nu’l lipsi de grăunţe şi de fân!
Nu’i dă apă murdară să bea!
Nu uită să-l cureţi cu ţesala şi peria!
Nu-i dă aşternut umed şi murdar!
Nu părăsi calul ostenit şi asudat!
Nu lăsă să tremure ostenit şi bolnav!
Nu trage de el în căpăstru şi zabală!
Nu bate calul când eşti tu mâniat!
www.dacoromanica.ro
1014
ALBINA
A Y I S
Se aduce la cunoştinţa generală, că pentru viitorul an şcolar, numărul locurilor vacante la şcoala normală a Societăţii pentru învăţătura poporului român, din Bucuresci, este de 25, dintre care 8 pentru bursieri şi 17 pentru solvenţi. Cererile de înscriere se vor adresa direcţiunii şcoalei ce, mai târziu până la 19 August a. c.
Fie-care cerere va fi semnată de tatăl, mama sau tutorul şcolarului! cu arătarea locuinţei şi profesiunei subscriitorului.
In cerere, se va arătă dacă concurentul candidează pentru un loc de solvent sau de bursier.
Cererile pentru solvenţi vor fi însoţite de următoarele acte:
1)	Extractul de naştere din care să se constate că aspirantul are vârsta între 13 — 15 ani împliniţi.
2)	Actul de vaccină sau dovadă că a zăcut de vărsat.
3)	Un certificat al primăriei locale prin care să se constate calitatea de fiu de român.
4)	Certificatul de absolvire al unei şcoli primare urbane, sau al unei şcoli complecte.
5)	Certificatul că a avut o purtare exemplară, liberat pe hârtie netimbrată, de direcţiunea şcoalei unde a absolvit cursul primar.
Cererile pentru bursieri, pe lângă actele de mai sus, vor fi însoţite şi de următoarele:
1)	Un certificat al perceptorului fiscal respectiv, prin care să se arate amănunţit dările ce le plăteşte părintele sau tutorele local al aspirantului, către stat, judeţ sau comună. Acest certificat va fi vizat de administraţia financiară respectivă.
2)	Un certificat al primăriei locale, prin care să se arate amănunţit: numărul copiilor şi vârsta fie-căruia, cum şi averea pe care o posedă re-presentantul legal al copilului.
Ori-ce neîndeplinire a acestor condiţiuni, se pierde dreptul de înscriere. Dispense pentru vârstă se vor da până la 6 luni în plus, în minus nu se acordă
Pentru clasa III şi a IV normală nu se admit cereri la şcoala normală a Societăţii, pentru anul şcolar 1904—1905, de oare-ce nu sunt locuri.
DIRECŢIUNEA.
La Administraţia „Buletinului Oficia 1“ al Ministerului Cultelor, Stradi Mântuleasa No. 9, se găsesc de vânzare: Noul regulament pentru aplicarea legel asupra învăţământului primar şi normal primar, cu preţul de 0,60 bani; Regulamentul pentru aplicarea legei şcolilor normale de învăţători şi învă-ţătoaie. Preţul 1 leu 20 bani; Regulamentul pentru administraţia interioară a şcoalelor primare urbane, 0,60 bani şi Regulamentul pentru administraţia interioară a şcoalelor primare rurale, 0,60bani. Asemenea şi programele analitice ale şcoalelor normale, urbane si rurale.
7	9
www.dacoromanica.ro
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucră pentrr întinderea învăţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa triotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă 9 se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a dresa d-lui Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresol.
Comitetul. Preşedinte, loan Kalinderc, membru al Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sava Şomânegcu, mure proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat. Petru Gărboticeaua, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru inveţătura poporului român-, — Secretar, Const. Banu, profesor secundar şi inspector şcolai—Membrii, Spiru C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. Dimltrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădesctl, deputat, profesor universitar; Cristu 8. Negoescu, profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor. — Censori, Con st. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescn, profesor secundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţinni plătite (Urmare)
Stan Macovei (Coclitu-Dolj), 1 leu; Nicu I. Nuncă (Coclitu-Dolj), 1 leu; Niţă I. Pistol (Coclitu-Dolj), 1 leu; D-tru I. Stan Cioacă (Coclitu-Dolj), 1 leu; D tru I. Popa (Coclitu-Dolj), 1 leu; Uie P. Nicolae (Coclitu-Dolj), 1 leu; loan C. T. Sârbu (Coclitu-Dolj), 1 leu; Ioniţă fpoimu (Coclitu-Dolj), 1 leu; Gh. Bitzică (Coclitu-Dolj). 1 leu; loan Oprea Stoinea (Coclitu-Dolj), 1 leu; Filip M. Ştefan (Coclitu-Dolj), 1 leu; Gh. I. Ţene (Coclitu-Dolj), 1 leu; Uie Stan Sandu Nină (Coclitu-Dolj), i leu; Staneu loan (Coclitu-Dolj), 1 leu; Victor Petrişor (Dania Dolj), 2 iei; D-tru Roşea (Daniă-Dolj), 1 leu; D-tru D. Roşea (Dania-Dolj), 1 leu; Radu Docea (Dania-Dolj), 1 leu; Iancu Ianoş (Dania-Dolj), 1 leu; Radu Drâmboi (Dania-Dolj), 1 leu; Inan M. Diaconu (Dania-Dolj), 1 leu; loan T Oşca (Dania-Dolj), 1 leu; loan Lungu (Dania-Doljt, 1 leu; Vasile Picau (Dania-Dolj), 1 leu; loan Popescu (Pisc-Dolj), 2 lei ; loan Iordan (Pisc-Dolj), 1 leu; Achini Achi-mescu (Pisc-Dolj), 2 lei; loan FI. Ghiţă (Pisc-Dolj), 1 leu; Tudoraclie Bucur (Dania-Dolj), 1 leu ; Marin Filişan (Dania-Dolj), 1 leu; loan Ca-ramaliu (Liştcava-Dolj), 1 leu; Gh. Spătaru (Pisc-Dolj), 1 leu; Alexandru Dobre (Sadova-Dolj), I leu; Tudoraclie Păceanu (Lişteava-Dolj), 1 leu; loan Diaconescu (Damian-Dolj), 1 leu ; Filinion Clement (Pisc-Dolj), 1 leu; Marin Albu (Pisc-Dolj) 1 leu; loan FI. Mitricoasa (Pisc-Dolj), 1 leu; Franţ Brauer (Pisc-Dolj), 2 lei; Gh. Ştefan (Sadova-Dolj), 1 leu; Const. Crăciun Marcu (Damian-Dolj), 1 leu; loan Ştefănescu (Pisc-Dolj), 1 leu; Stan Gană (Sadova), 1 leu; loan D-tru Stană (Damian-Dolj). Ileu; Uie M. Stoica (Damian-Dolj), 1 leu; Stan Măgaron (Damian-Dolj), 1 leu; Petru Nicolae (Damian-Dolj), 1 leu; Ştefan Popescu (Damian-Dolj), 1 leu; Nae Buculescu (Damian-Dolj), 1 leu; Stan Istrate (Damian-Dolj), 1 leu. Ştefan Negulescu, institutor (Bucureşti), 6 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii e de 197; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 6.373 lei şi 75 de bani.
(Va urma In numărul viitor)*
www.dacoramanica.ro
FABRICA GOMETLlL
ADGLf 5AL6M6N
Str_ TDâmxxel 14, Bucuresci.
Sobe Calorifere. Maşini de bucate.
i
Mobile de grădină. Paturi şi mobile de fier.
62-15
•CCCCCCCCCCCCeCCCCGQGCCCGCCOl'CCUCCCCCCCCOCCiCGCCO
Cel mal mare şi vast magasin şl singurul care vinde eftin.
pilnlc sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corcnte la Ghete de Bărbaţi: de Vas cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.96.
12.95,	13.95, 11.95. 15.95.
12.95,	13.95, 14.95.
13.95,	14.95, 15.95.
12.95,	13.95, 14.95-
Nasturi	» 13.95, 14.95, 15.95.
Preţuri coreii te la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.96, 13.95.
3	>	»	* Botoni » 11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 16.95.
i »	» Nasturi
> Lack cu Elastic sad Şireturi o*# Nasturi • Chevreau cu Elastio
o • Colori *	•	»
o Gems cu Nasturi şl Şireturi » Pantofi deChuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şirelurl şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme »
9.95.
12.96, 13 95, 14.95, 15.95
7.95,	8.96, 9.96.
6.95,	6 95.
6.95,	7.95, 8 95.
6.96,	6.95, 7,95, 8.95,
Bayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri (abulos do eftine. In tot deauna se găseso mari cantităţi de mănuşi Glacd, Albe, Colori,
şi Negre pentru Dame Lei 2.50.	_____________________________________
» Bărbaţi » 2.95.
UupAndu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la Iote Sesonele, Calea .	..	,	.	.	.,, ,	.
v„ 0-7	Cititonl reTistet Tor av« un BOiŞSmtnt
Victoriei Ao. 27, alaturx ae Follţia 60/o dln proturi|e '.„semnate, preaentiud
Capitalei, Bucuresci.	cuponul.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei