Anul VII. No 35. 30 Maiu 1904. r;.} t&’-S ummecst Comitelui de Redacţie: Ion Kalinderu P- Gârboviceanu G. Go^buc General P. V. Năsturel G. Adamescu I 6te5cu ' P Dulfu V. 5- Mo^a N- Nicolaescu , Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^că, 'Redacţia „sî Admini www.dacororn^oica.ro*;.; Jtoua parfumerie şi Droguerie Medicinală T6MA ^'RĂTULESeU Bucurescf. calea Griviţel No. 145 (lîr\$ă Gara de Nord). BucurescF. Oferă onor. sale clientele parfumurî din cele mal renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru pSr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomeni de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţinî fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, the rmometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete- Articole pentru menagiâ, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifone cu cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiii, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, câră şi sîrmă pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scdrţe, frunze, flori şi sem inţe pentru câiurî in şi muştarurî, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleid din ficat de morun pentru cura de drnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giîe, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayone, ciaiurl drageie, elixire, emulsiuni uleiose, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, so-luţiunî, siropuri şi vinuri medicamentose care, prin rolul ce îndeplinesc unele de fl atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi intăritdre, sunt preparate cu scopul de a fi intrebuiuţate la vindecarea suferincjilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemululuî nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticeî, ca: vată şi tifdne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectore şi sistematice irigatore pentru Moşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberone, ploscî şi lighene de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatore, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatâre şi vaporisatore, preservative, suspensore thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiii platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază în orî-ce parte a Ţăreî, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din acestă branşă. 52—36 www.dacoromaiiica.ro Anul VII. No. 35. 30 Maiu 1904. AUBlNft •REVISTĂ ENeieLCĂ POPULARĂ Abonamentul în ţar& pe an L>«1 5 ţ Abonamentul în etrâln. pe an lei 6 > » » 6 lunii'-» 3 I Un numir..15 bani Pentru anuneluri 1 leu Unla. Nllea publicitate, 5 bani ouvîntul. Manuscriptele nepublioate se ard. SUMARUL: I. Knliiiilcru, Industrializarea fructelor.—X. Rădulescn-Xiscr, Cântecul ogorului (poesio).— Cristiuii X. Ţapu, Din iesle pe cruce. — Laurcnţla (Jribincea, Povestea lui Ştefan cel mare şi sfânt.—A. Vântul. Coţofana.—I). Telcor, George Asacki.—(Jeograr, Oraşul Dalny.—Dr. Const. An. MacrI, Limba mielului.—Rev. Viticolă, Stropitul viei contra manei — Industria României.—Din lucrarea: Şapte biserici. Biserica Sf. Spiridon nou din Bucurescl.—(di. Munolcscii, Mana legumelor. — F.. H. M. Stanley.- De la cercurile culturale. — Ziarele în Japonia. — A. A. Naum, Din literatura poporală.— InfornîaţiunT.—Bibliografii. Sfaturi: Cum se prepară brânza de Soie.— Cum să apărăm varza contra omizilor. lluHtraţiunl: Ştefan cel mare sfătuesce pe fiul seu Bogdan să închine Moldova Turcilor.—Ultimele momente ale Iul Ştefan.— George Asacki. — Limba mielului.—Biserica Sf. Spiridon nou din Bucurescl.___________________________________________ INDUSTRIALIZAREA FRUCTELOR ultura pomilor roditori este veche în ţara nostră, maî ales în regiunea colinelor. De alt-fel arborii fructiferi cresc mai peste tot locul, şi mulţi din proprietarii noştri îşî fac o ocupaţiune seriosă din crescerea pomilor roditori. De la un timp încoce, ca maî tote culturile accesorii agriculturii, crescerea pomilor a început să ia o mare desvoltare. Eră natural ca paralel cu înmulţirea plantaţiunilor de pomi roditori, să crescă şi producţia şi dec! se ivea grija desfacerii produselor. Astăzi când lumea s’a înmulţit, şi trebuinţele nostre s’au mărit, trebuie să căutăm mijloce de a întrebuinţa cu maî mult rost orî-ce fel de rode ne dă pământul. Este de netăgăduit un lucru îmbucurător, că o parte din producţia fructelor nostre se desface în www.dacaromanica.ro 830 ALBINA străinătate şi că acest export de producte prdspete a crescut într’un chip simţitor în ultimii 12 anî; aşa, consultând Comerciul exterior al ţării nostre vedem că, pe când în periodul de la 1890 până la 1894, media exportului anual eră de 679.395 kg., media anilor 1898 până la 1902 a fost de 2.628.425 kg. Totuşi sunt ani, în cari producţia pomilor este atât de abondentă, în cât tot mai remân multe fructe neutilisate. Transformarea fructelor e forte restrânsă la noi. Pe când Serbia şi Bosnia scot sume mari din exportul lor de prune uscate şi de magiun de prune, la noi acest export nu există. Caisele uscate se pot de asemenea vinde cu preţ bun în totă lumea. Noi nu exportăm caise uscate; din contră, cantităţile ce se consumă în ţară, sunt aduse din depărtata Californie. Anglia consumă cantităţi colosale de peltele, de fructe preparate fără zahăr, cari intră chiar în raţiunea soldaţilor. Am pute să exportăm ori cât de .mult de acest jam, dar din contră puţinul ce se mănâncă la noi e adus din Anglia. Pe tote Domeniile Coronei, pe lângă grădinile de pomi roditori ce am înfiinţat şi din cari dăm fără plată, pomi pe la locuitori, se fac asemenea plan-taţiuni pe totă întinderea moşiilor, pe liniile din-tarlale, aşa că producţiunea pomelor va cresce, fără îndoială, din ce în ce mai mult. In special la prune, întinderea plantaţiunilor a crescut după statistica agricolă a Ministerului Domeniilor, de la 56.170 hectare în 1899, la 80.784 hectare în 1903. Trebuia să se găsescă şi o punere în valore mai rentabilă, de cât transformarea în ţuică, sau desfacerea în stare prospătă. Acest mijloc este uscarea fructelor, o industrie care cere mai multă pricepere şi bună-voinţă decât capital, şi care în Sâr-bia, în Bosnia, în Ungaria, a ajuns la un neaşteptat grad de desvoltare. In Franţa, din vremuri depărtate se prepară şi www.dacoromanica.ro AI.RINA 831 -se exportă calităţi, relativ scumpe, de prune uscate, şi de cât-vâ timp şi California, unde tot ce pri-vesce cultura şi utilizarea fructelor, a luat o des-voltare colosală, calcă în aceeaşi cale. ' La noî în ţară, cu uscarea prunelor s’aîi ocupat, din străbuni, mai mult răzăşiî din Moldova. Loz-niţele (cuptorele de uscat) şi acum sunt forte răspândite în judeţele: Iaşi, Suceva, Neamţ, Bacău, şi /dau, după împrejurări, un câştig destul de bun proprietarilor de livezi de prune. Aceste lozniţe, fiind 'însă defectuos construite, produc o marfă inferioră, de multe ori stricată, ne-egal de uscată şi în orî-ce cas neîntrunind calitatea prune! bosniace, sârbesc!, 'sau franceze. Prunele românesc!, uscate pe lozniţe, .nu sunt căutate nicî odată pe pieţele cele mari, .consumarea lor limitându-se ma! mult în straturile ţărănesc! din România şi Galiţia. Ore noî, n’am pute face ceea-ce fac vecini! noştri! Sârbi! şi Bosniacii, car! scot an cu an din livezile lor de prun! peste 10 milione lei, când în ţările lor sunt chiar ma! puţine livezi de prun! de cât la noî ? De bună semă că şi mo! vom scote pote întreit, tcând vom şti ce trebuie să facem, şi când ne vom .încredinţa că, afară de ţuică, se ma! pote scote şi ,alt-cevâ din prune. Trebuie dar a se învăţă ţărani! cu industrializarea fructelor. Ion Kalindern. O i ) Lipsă de Femei In America au tot emigrat bărbaţi, aşa că a a-juns ţara cea mai bogată în tote, dar săracă de femei. O statistică a Statelor-Unite spune că în unele locuri numărul femeilor şi al fetelor e abiă de a treia parte din populaţiune. In California sunt 230.504 bărbaţi gata de însurat şi caută o soţie în cele 88.745 de fete. In Idaco pe lângă 3.546 de fete se învârtesc 23.421 de băeţi. La balurile ce se dau în Montano, lie-care fată are trei cavaleri, de aci rezultă că numărul bărbaţilor este întreit. In O-regon băeţil sunt de patru ori mai mulţi ca fetele, iar în Washington de cinci ori. www.dacQromaoica.ro Cântecul Ogorului Am o ţară. am o casă, Am un neam, am un ogor.. . Cui mă plânge ^icu-î: «lasă. Nu mă tem de viitor»! Drag sunt ţării,— ea mii dragă; Casa, — nu pot fără ea; Neamul, — mi-î inima ’ntrâgă, Iar ogorul viaţa mea. In ogor le văd pe tote, El, la tote-î legământ: Să-mî încapă ’ntr’însul pote Bucuria pe pămînt. De sub nea când mi s’arată Icî cu grâul înfrăţit, Ici cu faţa luî curată De tărâm întinerit; Şi cu ochiul când îi face Pluguleţuluî de zor, Să-Î dea brazda ce 1 preface Sân de maică roditor.— Inima în mine cresco Şi dă mugur de ’nhorit, Şi ca mine, voînicesce, Cine ’n muncă-î potrivit? Şi ca mine cine-şî portă Florea hărniciei luî ? Cuî, îî bate sporu’n portă Cum îmi bate mie, — cuî? Domne, ţine-1 temelie Vieţeî nostre, tuturor,— Că prescura sfîntă, — ţie ’Ţî-o aducem din ogor ? N. Rădnlescu-Niger. pfe www.dacoromanica.ro albina 833 din iesle: pe eT*ueE. (Fine). Iosif din Aritmathea vine la Pilat, Guvernatorul Palestinei să ceră pentru îngropare corpul Mântuitorului: — O puternice Pilate Ce stăpânesc! multe glote, Dă-ml pe Christos restignit, De toţi ai lui părăsit! Dă-mi pe acest om strein, Ce a murit in mare chin Şi Apostoli mulţi avea, Când în lume el trăia; Acum cu toţii au fugit, L’au lăsat, l’au părăsit! Dă-mî, dă-mi trupul cel rănit, Fără milă ţintuit, Fără milă necăjit, In sfântul obraz scuipit! Cu spini, ghimpi, încununat Şi cu fiere adăpat, Ca un mare blestemat! * • * Dă-mî, puternice Pilate, Trupul cel fără păcate Al Domnului meu Iisus, Care e venit de Sus Şi pre mare a umblat Pe apă ca pe uscat; Dă-mi acest corp ţintuit, Fără milă chinuit, Care orbilor vedere, Slăbănogilor putere. Bolnavilor uşurare Şi la şchiopi a dat umblare. Care pe morţi a înviat Şi dracii i-a alungat! * ♦ * Dă-mi p’acest om ce n’are Loc de stat, nici de culcare ; Dacă nemut jidovesc, Neam câinesc, Neam sgripţoresc, Nu-1 suferi pe pămînt, Dâ-ini-1 să-l puiu iu mormînt. Acolo să odilinescă, Acolo să lăcuescă, Jidovii să înveselescă! * * * Şi luând Iosif corpul de sus de pe cruce, în giulgiurî curate l-a înfăşurat, cu miresme l-a îmbălsămat, şi în mormînt noâ din piatră săpat l-a pus. Jidovii au pecetluit, cu sigiliu Domnesc, piatra d’asupra mor- www.dacaromamca.ro 834 A T. IUN A mîntuluî, ca nu cum va, noptea, înşelându-I somnul, să vie ucenicii lui să-l fure şi să dea lumii de veste, c’a înviat Christos. * * * Sâmbătă, noptea, spre Duminecă, pe la al treilea cântat de cocoşi, Mântuitorul a înviat din mormînt. Iată cum s’a întâmplat scularea lui din morţi: In acea nopte de Sâmbătă spre Duminecă, Jidovii strejuiseră cu soldaţi mormîntul Iul Christos şi el chiar întinseseră masa, pe piatra pecetluită d’asupra mormîntuluî, ca să-şt petrecă în mal mare linişte Pascele lor. Pe când eî chefuiau şi ciocneau unul cu altul din pahare, cji-ceau : Când acest vin se va face aci în pahar strugure copt, când astă azimă după masă se va face grâu verde şi când ăst cocoş fiert din strachină va învia şi va cântă cucuriguu, atunci să învieze Christos, atunci, nici atunci ! O văpaie cerescă străbate văzduhul şi pe mormînt se lasă. Soldaţii strejarî, văcjend pe Christos cum din gropă cu o lumină Dumnetjeiescă iese şi se înalţă ca un fulger către cer, au început să strige : Christos a ’nviat La ceruri s’a 'nălţat! La strigătele soldaţilor strejarî de: «Christos a înviat!», Jidovii, se desmeticesc din zăpăcăla în care căzuseră şi de temă ca, soldaţii să nu svonescă adevărul despre învierea Mântuitorului, îl cumpără cu mari sume de bani, şi-I silesc să spună în cetatea Ierusalimului că Iisus Christos n’a ’nviat. Cu bani au cumpărat Jidovii pentru restignire pe ziditorul lume! şi tot cu bani aii cumpărat adevărul despre învierea Dum-necjeesculuî Fiii, l-aii dat lumii ca neadevăr, că Christos n’a înviat ! Noi, adevăraţii creştini, să nu ne rătăcim de Ia adevărata credinţă, cum au lăcut Jidovii, ci cu inima curată şi fruntea senină, cu mâna pe sfânta Evanghelie, cartea cea plină de adevăruri curate, să strigăm cu bucurie şi să cântăm cu toţii: Christos din morţi a ’nviat, Mortea cu morte-a călcat, Viaţă morţilor a dat! Şi noi cu păstorii de pe vremuri să no unim a nostre rugi într’un singur gând, cu inima curată, neîntinată de patimi. Să uităm supărările şi duşmăniile dintre noi, fraţi şi prietini; să uităm totul—pentru nascerea celui din iesle, acjl în mormînt,. mâine la ceruri, şi în profumurl do cântări, cu adâncă smerenie, să-I adresăm cuvintele: Astă-qh Domnul cel de sus, Bunui Dumnezeu Iisus, Ce s'a născut pentru noi, Să ne scape de nevoi — www.dacoramamca.ro ALBINA 835 Din păcatul din Edem, De marele crud blestem, Astăzi noi toţi să-l cinstim, Cu cânlârî să-l prea mărim : Că El e cu adevărat Al Lumii mare împărat! * * * Şi Ion l-a botezat In Iordan—şi lui i a dat Nume mare de împărat: Mântuitorul lisus, Glăsuit de cel de sus; Iar cu nume de Christos II chemăm noi cel de jos, Că ne este drăgăstos Şi la lume de folos! ' «* * * * Şi pe. .cruce ’n cuie sus A fost pus blândul lisus; Iar în morrnînt nou săpat Christos a fost îngropat! * * * A treia (ji în mânecat lisus din morţi s’a sculat; La ceruri El s’a înălţat, Cu Tatăl de drăpt’a stat! Sionul l a cuvîmat Că din morţi cu adevărat lisus Christos a înviat! Cristian N. Ţapn. Profesor-Focşanl. Povestea lui Ştefan cel mare şi Sfânt. Mortea lui Ştefan cel Mare. r4iua cea mândră şi lumindsă a Moldovei e aprdpe pe w/Ţ sfârşite, căci sdrele eî se îndreptă încet către apusul vieţeî. Razele luî ferbinţl s’au răcit, lucirea Iul a prins să se întunece şi, mal aruncând câte-vâ mănuchiurl de raze lucitdro, lumina-I în curînd se va stinge şi va intră în întunericul vecîniciel. Domne! Drtmne ! de ce sunt tdte trecător? şi menite să se prăpădescă, întocmai ca rouă dimineţii, ca aburul sării, ca negura tdmneî, ca norii ce-î împrăştie şi-I nimicesce vîntul? Craii mari, de necuprins cu mintea, s’au prăpădit şi s’au nimicit, şi vieţile atâtor viteji s’au stins în vreme, ca flacăra unei candele în bătaia vîntuluî. Trăiesc vitejesce o viaţă de om, se fac îngroziţi de lumea întregă şi do odată, când nici prinzi măcar de veste, încep a slăbi, cesul cel din urmă s’apropie, mdrtea suflă în flacăra sufletului. ... s’a sfârşit. www.dacaromamca.ro 836 ALBINA Şi când socoţi şi-ţî dai semă că opiul ca şi tdte măreţiile ce ne înconjdră, acu pot fi, acu pot pieri într’o clipelă, nu te poţi opri de a nu oftă şi a dics; Ce puternice şi ce slabe sunt tâte. Dar cele ce nu mor nici odată, cele ce nici vremea şi nici o putere nu le pdte sfărâmă, sunt faptele măreţe ale dme-nilor şi mintea, care le trece de la vâc la vec, spre pomenire. Cel mai voinic între voinici, cordna vitezilor, Ştefan-cel-Mare şi sfânt, acel care a înfruntat cu atâta bărbăţie primejdiile cele mai mari, prin care pdte trece o ţară, s’a coborât de pe tronul său aurit într’un pat de abanos, unde stă ţintuit de bdlă, cu faţa galbenă ca ciara, împrejmuită de o barbă argintie lucitore, cu perul alb ca zăpada, răsfirat pe umerii lui slăbiţi, cu ochii vii şi lucitori, căci într’înşii se grămădiseră acum scânteia vieţei lui, cu mânele şi picidrele slăbite de podagră şi de durerea vecheî răni de la picior, care a căpătat’o în lupta de la Chilia. Cel maî vitez între vitezî, după 47 ani 2 luni şi 3 săptămâni de domnie gloridsă, zace pe patul morţii, aşteptându-şi sfîrşitul, care maî pdte întârzia, o dh un ces, o clipă. Şi acest vitez care plin de tinereţe şi puterea vieţii, ’şi-a nesocotit viaţa, când eră vorba s’o jertfăscă pentru ţară, acum când simte că rndrtea încet, încet, s’apropie şi-i întinde să bea cel din urmă pahar, simte că inima i se strînge de durere. Ce doctori mari n’a adus de prin ţări străine, dar de geba, bdla era prea veche şi înrădăcinată. Aşa-i când omul nu ia din pripă o metehnă, cât do mică fie ea, căci de se învecheşte nici un doctor şi nici un lec n’o maî pdte tămăduit Dar marele şi sfântul Yoevod, avend multă credinţă în Dumnedeu şi în viaţa viitdre, curând îşi întări inima, aşteptând cu răbdare deslegarea sufletului de trup, mai ales ştiind că pe cea lume îl va aşteptă viaţa de veci; iar pe pământ, faptele lui îl vor face sâ trăiască, atât cât va trăi şi poporul său. Cu tdte că acest sfânt şi iubit Voevod erâ în prada suferinţelor morţeî, deşi trupul seu erâ jio jumătate ţapăn, mintea însă şî-o frământă tot numai şi numai spre binele ţăreî. Hotărâse de maî înainte ca la tron să-î urineze fiul seu legitim, Bogdan, iar pentru că în lunga lui domnie vă-duse ce le pdte pielea crailor creştini, cari toţi cu duşmănie şi vicleşug au umblat cu dânsul, apoi ştiind ce greu este a te lupta cu păgânii de turci, care, dacă te închinai lor şi le plătiaî peşcheş, îţi erau credincioşi şi te apărau cu bună credinţă, lăsâ, cu limbă de mdrte, feciorului-seu, hotărârea lui, de a închina ţara Turcilor şi a lega prietenşug cu dânşii. Dar n’a fost dat lui Ştefan să-şi dea sufletul înainte de a mai avea încă odată prilejul ca să arate cât erâ de hotărât, atunci când era vorba de binele ţârei. El mai avea, www.dacoromamca.ro ALBINA 837 afară de Bogdan, care’î eră fecior legitim, încă unul numit Fetru Rareş, care 1 făcuse cu o mândră pescăriţă, numită Rareşa. Acesta moştenise pe tatăl seu în vitejie şi mândreţa -chipului. Acu, chiar înainte de a-şî da sufletul domnul Ştefan, numai co, vre-o câţi-va boerî, cari iubeau pe Rareş, seburzu-luirâ şi arătară către Vodă, că nu voesc de domn pe Bogdan «i pe Petru Rareş. Domnul Ştefan, vă(Jend că, în inimile boerilor, iar vrea să încolţescâ buruiana negră a liârţueleî pentru domnie, se întristă forte şi, măcar că viaţa înt’insul sta când de când să sb6re, porunci să-l scoţă cu patul afară şi acolo, înnaintea oştireîpuse de se tăiară capetele tuturor boerilor, cari nesocotise dorinţa lui, spusă aprbpe cu limbă de mdrte.Printr’acesta. voi să arate marele Ştefan, că el nu socotesce de păcat văr- www.dacoromanica.io 838 ALBINA sarea de sânge, atunci când îi făcută, ca să apere (ara de vrajbă şi alte vărsări mai mari de sânge, cari pot aduce îngenuchiarea şi sfârşirea ţârei şi a poporului. După aceia, Ştefan cel Mare şi sfânt, fu dus înapoi, în casă, şi ceru bătrânului Mitropolit Teoctist. caro de o jumătate de veac, ducea cârja păstoriei, sfânta cuminicăturâ, pe când Ddmna Voehiţa şi fiul ei Bogdan suspinau adânc, în-genuchiaţi la picidrele patului. B Toţi stau cu sfinţenie în piciore: Mitropolitul, slab, gârbovit de ani şi cu manele tremurătdre, vlădici, egumeni şi diaconi, îmbrăcaţi în haine de slujbă, florea boerimei românesc! şi copiii de casă, cari cu ochii în lacrimi, privesc, cu smerenie, pe Cel marc şi puternic, care se stinge încetul cu încetul, întocmai ca amurgul unei cjile mândre şi luminase. www.dacaromamca.io ALBINA 839 De odată un fior trecu prin tdtă sala. Domnul ridică ochii spre cer, un oftat adânc muri. pe buzele lui vinete şi odată cu amurgul tjileî de Marţi 2 Iulie 1501, s’a stins viaţa acestui mare vitâz, remâind ca el să trăiască în veci de veci, în sufletele nostre. Bogdan şi t<5tă boerimea prinse a plînge şi a sărută cu sfinţenie mâna mortului, iar Dâmna aşâ amar bocea, că şi pietrele se înduioşau la aufv,TTyT,yyv^ Coţofana, (oţofana se deosibesce de corb, fiind-că are aripile mai scurte, coda mal lungă şi în etajur! şi printr’o îmbrăcăminte mai puţin mormântală. Coţofenele sunt omnivore ca şi corbii, cu deosebirea, că ele nu se nutresc cu prâdi morte. Ele au mania, fie în stare selbatică fie domestică, de a-şi face provisiunî, ascundend ori-ce corp strălucitor. Instinctul furatului este forte desvoltat la aceste paseri, împrejurare, ce le-a atras din timpurile cele mai vechi o mare celebritate. Se spune, că o servitore fu acusată de a fi furat nişte www.dacoromamca.ro 840 ALBINA tacâmuri de argint, şifind dată în judecată lu declarată culpabilă şi spânzurată pentru acăstâ faptă. In cele din urmă însă s’a recunoscut nevinovăţia ei, dar fusese prea târdiu! Autorea furtului fusese o coţofană. Faptul s’a întâmplat la Paris la un turnător de clopote din parohia St. Jean en Greve. Coţofana este forte incredătore; numai de om se teme şi o iea la fugă văcjendul că se apropie. Lucru ciudat nu se teme de câine, de vulpe şi de nici o pasere răpitore. Când se ivesce în mod neaşteptat vr’un vultur, coţofana începe să strige din tote puterile, chemând într’o clipă în ajutorul ei pe tote cele-lalte pasări de specia ei, cari se îngrămădesc în jurul ei, apărând’o, şi fiind unite reuşesc să-l alunge. Coţofana alergă cu multă uşurinţă şi cu ore-care graţie, sborul ei este greoiu. O particularitate a acestor paseri este, că ele strigă şi cârâie în continuu, une-orî într’un mod asurditor, ceea-ce a contribuit la nascerea proverbului: «Flecară ca o coţofană», epitet, ce se dă mai cu semă femeilor limbute, cari nu tac un moment, tocându-le gura într’una ca clopotul, sau ca toca. Coţofana îşi construiesce cuibul în vârful arborilor celor mai înalţi sau a stufişurilor celor mai dese. Cuibul ’ş-l face din ramuri de spini, din rămurele forte subţiri şi din nisip, pe care-1 aduce cu ciocul. Cuibul coţofenei este interesant prin forma, mărimea şi soliditatea lui. Ea începe să facă mai multe cuiburi de odată, unele fără nici o temă, pe cel din urmă însă cu precau-ţiunî infinite, spre a nu fi observată. După părerea naturalistului german Nordmann, coţofana procede ast-fel spre a înşelă personele, ce-i spioneză mişcările; căci în acest din urmă cuib îşi depune ea ouăle. Dacă faptul este adevărat, presupune de sigur o mare viclenie la acestă pasăre. Coţofana face şepte sau opt ouă, cari sunt clocite alternativ de cei doi soţi. Amândoi arată cea mai mare iubire, pentru puii lor, pe cari îi îngrijesce forte bine. Coţofana se îmblân^esce forte uşor, devenind forte prie-tenosă. www.dacoromanica.ro ALBINA 841 Ea ţine forte mult la dragostea stăpânului ei, însoţindu-1 pretutindeni cu atâta stăruinţă, în cât devine une-orî chiar supărăciosă. Ea învaţă să vorbăscă şi dintre cuvinte îi place să re-peteze adese ori cuvîntul frances «Margot». Iscusinţa ei de pronunţare se măresce tăindui-se frîul fi-bros şi mole, ce legă la partea inferioră limba cu vălul palatului. Coţofana locuesce în tote părţile lumeî. Coţofana Euro-penă se găsesce mai cu semă în ţările cu multe şesuri. Ea este o pasere de alt-fel frumâsă, cu penele negre şi moi la pipăit, avend pieptul şi o parte din aripi albe. Se găsesce în Brasilia şi în Paraguay o specie de coţofană ale cărei pene în întregime sunt albastre, în colorea cerului aduriu, afară de cap şi gât, cari sunt negre. A. Ventul. Profesor ge;6Rge a5 ae ki. i. Aga George Asacki s’a născut în orăşelul Herţa la 1788 Martie 1. A fost, cum spune V. A. Urechia, marel eşi nemuritorul luptător pentru triumful limbeî române şi apostolul cel mai devotat al şcolei naţionale. S’a credut de unii că Asacki e originar din Basarabia, lucrul nu e exact; talăl seu a fost din Ardei şi preot—Leon Asacki. De la 1805 până la 1808, Asacki petrecii pentru sănătate şi pentru studii în oraşul Roma din Italia, ocupându-se şi cu pictura şi poesia. A învăţat arheologia şi limba italiană, publicând în jurnalul «II Campidoglio», un sonet, în urma căruia deveni membru al Societăţei Literare din Roma. La 1812 găsesce in Moldova pe principile Scarlat Cali-macki înconjurat de fanarioţi, lucru care a desgustat mult pe tînărul entusiast care venea în ţară cu vorba «Dacia» pe buze. Şase ani de (Jile predete cursul de matematică, în limba română, la Academia elină din Iaşi şi publică o Aritmetică, o Algebră şi o Geometrie. In urma luptei lui Asacki, se înfiinţăză o Epitropie de învăţături, în care făcea parte ca mădular şi Mihaî Sturdza. www.dacoromamca.ro 842 ALBINA Epitropia Şcolelor la 1814 încuviinţă «D’a se paradosi (preda) învăţăturile în limba naţională cu ajutorul celor clasice». Şi câutară «mijlocele de a întemeiâ o sistemă de învăţătură publică înlesnitore, potrivită cu gradul luminării Europei şi cu trebuinţa acestei ţăti». George Asacki. Lui G. Asacki i se datoresce înfiinţarea unui curs de drept le 1814 de către Christian Flectenmacher ; organi-sarea unui teatru de societate la 1816, unde debutară în limba română fii de boieri; trimiterea lui G. Seulescu la 1819 în streinătate pentru filologie- înfiinţarea Conservatorului filarmonic la 1839 ; fondarea la 1820, împreună cu Mitropolitul Veniamin, a seminarului de la Socola. In timpul Eterieî grecesci, tote şcolele fură închise şi Asacki fugi în Basarabia. La întorcere sub Ioniţă Sturdza, Asacki se pune din nou pe muncă aşâ că la 1825 ajunge la scopul dorit ca limba de predare a tuturor învăţăturilor în tote şcolele să fie cea română. Cinci ani fu agent al Moldovei la Viena, unde se ocupă şi cu cercetare de documente. Ioniţă Sturdza îi acordă pentru merite rangul de Agă. www.dacaromanica.ro ALBINA 843 Divanul, după îndemnul seu, propune înfiinţarea Şcolei Mari (Academia), la Mănăstirea Golia. Şcola s’a înfiinţat la Trei Ierarhi la 1828. Tinerii absolvenţi puteau să ocupe slujbe la Divan, la Visterie şi la ori ce cancelarii. Acesta însemna gortirea cărturarilor greci. I) Teleor. TţEZBOtUL ftUSe-JAPONEZ Oraşul Dalny A venit ştirea că Ruşii s’au retras din oraşul şi portul Dalny, după ce mai nainte l’ar fi distrus şi că acestă localitate a fost ocupată de Japonezi. Dalny e situat într’o vale, de trei părţi e înconjurat de delurî înalte, iar de a patra e închis de golful Talienvanului. Oraşul nu are vre-o însemnătate comercială şi e construit de Ruşi. Architectul din Petersburg la împărţit în trei părţi: oraşul burghezilor, al comerciuluî european şi al Chinezilor. In prima parte se aflau edificiile publice, biurourile societăţii drumului de fer, locuinţele guvernatorului şi ale altor funcţionari, biurourile poştei, telegrafului şi telefonului, închisdrea, uzinele electrice şi alte 200 edificii administrative. Oraşul europenesc, centrul afacerilor din Dalny, cuprinde o suprafaţă pe 1.100 acre. Are numerose alee cari pdrtă numele oraşelor mari. Partea cliine-zescă a oraşului e despărţită de cele-l-alte printr’un parc public şi grădini botanice. Ruşii au cheltuit milibne de ruble pentru Dalny, şi în privinţa luxului, numai Parisul se pdte asemăna cu acest nou oraş al Răsăritului. Sunt strade largi, bine pavate, drumuri de macadam, pe o lungime de 50 de mile, biserici, oteluri, teatru, etc. Dalny mai este punctul terminus al celui mai mare drum de fier din lume, care face comerciul Asiei pe o lungime de 5.000 de mile. De două ori pe săptăinînă pornesce trenul transiberian din Dalny la Moscova şi drumul îl face în treî-spre-dececjile. Dalny scurteză drumul în jurul lumii şi apropie China cu opt zile de Europa. Portul intern e apărat de un dig de piatră, lung de 6.000 picidre. Doue mari macarale cu abur ridică câte 50 tone; un doc de granit, lung de 500 piciore şi larg de 50 e în funcţionare; altul de 600 picidre lungime eră aprdpe gata; amândouă au ateliere de reparat. Uzinele sunt iluminate electric. Portul posedă tdte instalaţiile moderne. Rusia luase Dalny în arendă pe timp de 25 ani; dar acest oraş nu e construit numai pentru un interval aşa de scurt. Geograf. www.dacaromanica.ro 844 ALBINA Limba mielului, Otrăţel, Orăţel, Borauţă. (Borrango officinalis). fste o plantă cam de 30 — 70 centimetri, de înaltă, acoperită cu perişori târî, cu frunze mari grose, eliptice, şi acoperite de perişori. Infloresce din Iunie — Septemvrie, flori albastre ca cerul, sau albe, rare ori roşiore; sunt puţin mirositore, şi aşezate la vîrful ramureî. Cresce Limba mielului. prin păduri, vii, crânguri, şi prin tote terenurile uşore, nisipose. Se întrebuinţeză ca leac de la acestă plantă, florile, care trebuiesc recoltate pe mesură ce vor în- www.dacoramanica.ro ALBINA 845 flori, şi frunzele şi tulpina cari trebuiesc culese de la 15 Iulie — 1 August. Să nu se confunde întrebuinţarea acestor diverse părţi din plantă, fiind-că nu conţine aceleaşi tării, ast-fel: florile conţin forte mult mucilag, sunt deci emoliente, potolitore, se pot da cu folos la tuse, guturaiîi sau recelă; pe când frunzele şi tulpina conţin: azotat de potasă, pentru care le face diuretice, adică măresce cantitatea de urină, putân-du-se da cu folos la reumatism, coriîi (pojar), scarlatină, şi la bolele de băşica udului. Din flori se face ceai 10 —15 gr, la 1.000 grame apă, şi din frunze şi tulpină se face fiertură 40 — 50 grame la 1.000 grame apă. Dr. Constantin An. Macri. Koltescl-Covurluî. 5tropitul viei contra manei- Este mai bine a stropi viea contra manei înainte de a se ivi, căci atunci nu facem de cât să oprim mersul bălei în loc.—De alt-fel în urma cercetărilor d-lul Gy. de Iastvanffy, mana păte ataca direct strugurile fără a se ivi mai întîiu pe foi.— In acest cas răul este mult mai mare. Un bun gospodar nu trebue să aştepte să se ivăscă băla, ci trebue să facă tratamentul preventiv, îndată ce lăstarii viţei au 15—20 cm. de lungime.—Acesta periădă corespunde la noi cu începutul luneî Maiu. Asupra zemei de întrebuinţat, sunt astă-te biserici. www.dacoromanica.ro Biserica Sf, Si)iridou-Nou din Bucuresci. www.dacoromanica.ro 850 ALBINA Mana legumelor. ^ upă cum viea este bântuită de mană (peronospera viti-cola) tot aşâ şi cartofii, castraveţii, pepenii vercji, rDl£)/l pepenii galbeni, ceapa şi în deosebi ceapa do sâmînţă, sunt nimicite de mana aşâ numită în sciinţă philoph-^ iova infenstans, bblă care se înrudesce cu mana viilor şi care de câţî-va anî încdce face stricăciuni forte mari prin grădinile de legume, ale tuturor agricultorilor. Stricăciunile aduse de acestă bdlă sunt: Cartofilor încă pe timpul cresceriî lor, încep a li se îngălbeni şi usca frunzele; pe lujerul atacat, mana pătrunde în pămînt până la cartof, îl strică şi-l putrezesce, şi odată numai un singur cartof în cuib stricat, e destul ca şi cei-lalţî să prindă de la el bbla, care deşi nu par a fi stricaţi, însă puşi la păstrare pentru ernă sau pentru semînţă, se strică şi nu mai au putere de a eşi în primă-vară ca cei neatinşî de mană; castraveţilor mânaţi li se usucă foile, rodesc puţin, rodul (castravetele) pare a fi împuns cu acul, remâne mic şi adesea-orî se îndoesce; iar murături nici-odată nu se pot face din aceşti castraveţi, de bre ce se strică în câte-vâ săptămâni; pepenilor verdi (liar-bujiî) şi pepenilor galbeni, de asemenea li se usucă foile de pe vrej şi rodul lor ca şi la castraveţi, este pe tbte părţile ciuruit de împunsături; în acestă stare nu se mai coc şi cu tbte îngrijirile date rămân crudi, iar cei ce par a fi mai copţi, nu au gust la mâncare; cepa tot în timpul crescere î se vede de o-dată ofilită şi foile uscate până la pămînt, din care cauză nu mai cresce bine în pământ şi atât cât e crescută nu sepbte păstra bine, e supusă stricăciunii, oricât de meşteşiugit am păstra-o peste ârnă; iar cepa de sâmînţâ fiind mânată, tot-deauna remâne secă şi ast-fel remâne fără semînţa, la care ne aşteptăm. Pentru a scăpa grădinile de acestă primejdie, dăm următorul sfat: Cartofii să se stropescă cu aceeaşi zâmă, cu care se stropesce viea (piatră vânătă V/i — 2°/0 şi cu2°/0var alb nestins), când lujerii au crescut de 10—15 c. m. şi dacă timpul e ploios, se mai stropesc şi a doua 6ră, peste 20—25 «Jile; tot ast-fel castraveţii şi pepenii trebuesc stropiţi bine mal înainte de înflorire şi nici-odată după înflorire; cepa (căpăţână) trebue stropită bine când s’a ridicat foile d’asupra pămîn-tului şi dacă de asemenea e timpul ploios, se va stropi a doua şi chiar a treia 6ră; iar câpa de sămînţă trebue stropită odată sau de două ori—după cum e de ploios şi umed timpul—, nutnaî pănă ce se desvelesc florile. In felul acesta, cartofii, castraveţii, pepenii vercji şi cepa, vor scăpă de mană, vor cresce şi se vor coco în deajuns şi se vor păstră peste ernă fără stricăciuni. Gh Manolescu V Arieni — Vâlcea www.dacaromamca.ro ALBINA 851 H. M. STAN LE Y De curând a murit la Londra, în etate de 63 ani, renumitul explorator african Henry Morton Stanley. Din biografia acestui faimos bărbat, dăm următdrele amănunte: Rămas în etate de 3 am orfan, a crescut în orfelinatul Saint-Asaph; . părăsind acest orfelinat se angaja ca băiat de cabină pe bordul unul vas, pe care fu adoptat de un neguţător numit Stanley. Ca tîner a luptat în armata confederaţilor, şi fu făcut prizioner! intră apoi în marina Statelor-Unite ca sub-locotenent, părăsi acest serviciu şi făcu călătorii prin Abisinia şi Spania. In anul 1870, plecă în căutarea esploratoruluî Livingstone în Africa şi îl găsi după un an în apropierea lacului Ton-ganyka. Esploră cu Livingstone împreună partea de nord a lacului, îl părăsi în 1872 şi se reîntoarse în Anglia. ţiiarele «Nevv-York Herald» şi «Daily Telegraph», îl însărcinară în anul următor cu o a doua misiune în Africa. In acestă misiune exploră cu succes regiunea africană «Victoria Nyanza» şi urmă timp de opt luni cursul marelui fluviu,, pe caro Livingstone îl credea a fi Nilul, şi caro era în realitate unul din braţele superidre ale fluviului Congo. In decursul anilor de la 1879 —1882 descoperi basinul rîiilui Congo şi înfiinţă în 1884 staţiuni comerciale dealungul lui Congo. In anul 1887 plecă din nou în Africa, în ajutorul lui Emiu-paşa, pe atunci guvernator în Equatoria şi află pe acesta. Timp de 3 ani, cât a durat acestă nouă întreprindere, a per-dut 400 din 650 oameni, cari l-au însoţit. Cu ocaziunea acesta descoperi rîul Semliki, munţii Rouvezori şi esploră lacul Albert-Eduard. După acestă călătorie se stabili în Anglia, unde a luat parte la mişcările politice. Ultimii ani ax vieţeî sale i-a trăit retras ocupându-se cu scrieri. Dintre publicaţiunile eşite din pana lui, amintim celebrele opere: «Cum am găsit pe Livingstone», «De-acurmezişul continentului negru», «Congo şi înfiinţarea statului liber», «In întunecimile Africei», «însoţitorii mei negri şi straniile lor legende». Cel din urmă op al său, apărut în 1898, pdrtă titlu: «De-a curmezişul Africei australe». Operile sale, cari i-au creat un nume neperitor, au fost traduse aprdpe în tote limbile moderne. F. Cum se prepară brânza Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, .12.95, 13.95. j » i) » BotonI » 11.96, 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. » » Colori » » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi deChuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şirelurl şi iNasturl » Idem de Lack diferite forme » 12.95,-13.95, 14.95, 15.95. 7.95, 8.96, 9.96. 6.96, ; 6.95. 6.95, 7.95, 8 95. 5.95, ' 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Rayon de Lingcrie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine. In tot deauna so găseso mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. ____,_____ ______________________ * Bărbaţi * 2.95. Rup5ndu-se la încercare, se dă altă pereche. Mag asin la tote Sesânele, Calea , „ FNn 27 nln/tiri rlp Pn/itin Cititorii roTiiitei ror av<5 un scâ(Jemlnt de > IC. .net JYO. (liaiun ae Poliţia 6% din praţurile înseninate, praaentând Capitalei, Bucurcsci. cuponul. 5% )uport de reducţie pentru cititorii Albinei I Inst do Arte Grafice Idescu. Str. D6mnel. 16. n-432