Anul VII.	No. 32.	9 Maiu 1904.
Comitetul de Redacţie:
Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc
Colonel P V Năsturel G. Adamcscu I. Stescu P. Dulfu V 5- Mo^a N Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Taşcâ.

www.dacoromanica.ro
j\oua par/umerie şi Droguerie Medicinală T6MA B'RĂTULESeil
fjucuresci, calea Griviţei No. 145 (lîri^â Gara de Nord), fiucurescl.
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, gerrnane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru per, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pometjî de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi cosmetice higienice, piepţinî fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menngiu, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată'Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifone cu cari se prepară ape gazose, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid borio, naltalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunî, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceră şi sirmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scorţe, frunze, flori şi seminţe pentru cdiurî, in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiCi din iicat de morun pentru cura de drr.ă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giîe, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayone, ciaiuri, drageie, elixire, emulsiunî uleidse, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositoril, so-luţiunî, siropuri şi vinuri medicamentdse care, prin rolul ce îndeplinesc unele de fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritore, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de ale fi reconstituante ale sistemululuî nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Hogat asortiment de cauctucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticeî, ca: vată şi tifdrie, guthaperclia şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injeclore şi sistematice irigatore pentru Moşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberone, plosci şi lighăne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatore, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatdre şi vaporisatore, preservative, suspensore thermometre maximale cum şi alte ulensile şi accesorii de sticlă, aluminifl platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfecî şi cleşti, etc.
La cerere, expediază în orî-ce parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din acesta branşă.
www.dacoromanica.ro
Anul VIL
No. 32.
9 Maiu 1904.
AL> BINA
REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
Abonamentul în ţarâ pe an L»e! 5 t Abonamentul în străin. pe an lei 8
*	»	»	6 luni t 3 I Un număr.............15 bani
Pentru anunoiurl 1 leu linia, jvilea publicitate, 5 bani euvîntul. Manuscriptele nepublicate se ard. * 1
SUMARUL*:
(iir. Georgescu, l» Maiii.—G.Coşbuc, Descânt ccile şi bolele.—Th. I». Sperantlu, Talanga.—
1. Georgeseu, Nutreţurile şi folosele lor. — Laurenţi» Gribincea, Povestea lui Ştefan cel mare şi sfânt (Hntalia de la Răsbocnî). — Dr. Const. An. Mauri. Usturoiul. — V. S. .Moga, Observa* ţiunl asupra tăciunelui (cărbunelui) la cereale. — Adâncimea mărilor. — Sava Şerbau Neutru, Omorâţi omizile! — După statistică. — De pe Domeniile Cordneî. — De la cercurile culturale.—De la sate.—InformaţiunI.—Bibliografii.—Mulţumiri.
Sfaturi: Praf bun pentru dinţi. — Contra ploşniţelor. — Un oţet pentru a avă o voce frumosă.—Lăc contra durerilor de măsele.
Uiistraţiunl: Ştefan cel mare şi mama Sa Domna Marin, după bătălie la p6rta Cetăţii Ndmţuluî.—Ştefan cel mare pe patul de mdrte poveţuesce pe fiul său Bogdan să închine Moldova Turcilor.
10 M A I 0.
n vechime, ca şi în timpurile nostre, fie-care ţară îşi are eroii săi, (Jilele sale sfinte; pe când alte popdre respectă alte cjile din an, dat ne a fost şi nouă de Providenţă ca să avem un IU Maiu, <Ji în care s’a întrupat idealul nostru naţional, căci la Maiu în 10, s’a îndeplinit pentru noi 3 mari fapte: dinastia, independenţa, regalitatea, a) Prin stabilirea dinastiei s’a pus frâu odată interesului familiar, s’a adus stabilitatea şi prin ea progresul şi binele ţăreî. Odată cu stabilirea dinastiei s’au dus acele timpuri de jaf şi de durere, ce apăsau asupra ndstră, s’au dus acele vremuri, când Mihnea cere domnia cu suma cât ar pute duce (500 cai, sa’u dus acele timpuri când Cercel pără-siâ tronul cu 43 care de bani. S’au dus acele timpuri când după domniile române umblau toţi veneticii, tăte nemuri le ca după lucrul nimănui: Poloni, Italieni, Jidani, şi spre ruşinea nostră, chiar şi Ţigani. S’au dus acele vremuri când poruncile Porţei ţineau loc de legi şi când un vizir dispunea de viaţa Domnului. Pungile Sultanilor, vizirilor şi femeilor din harem se golesc, însă visteria năstră începe a-şi făuri primele temelii.
www.dacaromamca.ro
746
ALBINA
Eră natural să fie aşâ: domnul da bani să se sule pe tron şi când îl apucă apoi îl storcea, îl storcea la infinit pe de o parte sâ-şî scdtă banii, pe de alta să se menţină pe tron, iar mai presus de tdte să-şi adune mari averi ca • -atunci când va fi mazilit să aibă cu ce concură la domnie, după spusele cronicarului. «Domnii (fanarioţii) când sunt mazili îngrijesc pentru domnie, iar când sunt domni îngrijesc pentru mazilie». Se vindeâ tronul la mezat, eram puşi la licitaţie. Cine erau cumpărătorii?
«Top acei cari în Ţarigrad mâncau simit negru cu bostan,
Iar la noi aci trăiau îmbrăcaţi toţi în caftan».
Se întreceau concurenţii în preţuri, căci sciau ei că tot spinarea bietului Român va fi aceea, care le va împlini sumele. Pentru căpătarea domniei se îndoiâ tributul şi când domnul aflător pe tron nu îndepliniâ aceste cerinţe ale Tu-cilor propuse de un nou solicitator, apoi bine nu eră do capul lui. 11 dureâ inima pe Ion-Vodâ cel Cumplit ca să marescă dăjdiile ţărănime!, în urma intrigilor lui Petru Şchiopul şi plătesce scump acest devotament către naţie: e sfâşiat în bucăţi legat fiind de codile a doue cămile.
Dar vocabularul cel bogat al dărilor: văcărit, vădrărit, pogonărit, ajutorinţă, mucarel, ierbărit, gostinărit, oierit etc., dar modul de a le împlini «închinând femei şi bărbaţi prin coşare şi înecându-: cu fumuri de gunoiu şi de ardeiu, ne-dându-le demâncare, legându-î cu mâinile în dărăt şi bătân-du-i cu bicele până la mdrte sau ţinendu-i cu picidrele gdle cesuri întregi în zăpada gerdsă», 6re tdte acestea nu erau consecinţele deselor schimbări de Domni? (1).
Unii nici n’apucâ să domnescă, căci abiâ sosesc din Fanar şi când tocmai pun piciorul pe pământul României, gata a se înfruptă din ale ei bunuri, firmanul de mazilire îl ur-mâresce dând loc altuia. Se săturase lumea de astă nesta-bilitate, de aceea poporul în a lui înţelepciune a caracteri-sat aceste cjile de nenorocire prin (jicetorea : «schimbarea domnilor, bucuria nebunilor», căci de sigur numai nebunii doreau aceste schimbări atât dc dăunătdre progresului unei naţiuni. Dat ne-a fost să nu suferim la infinit. La 10 Maiu 1866, Divinitatea ne găsi pe întemeetorul unei dinastii statornice, pe tînerul principe Carol, care punend piciorul pe pământul României (Jicea: *Mi se impun, o sciu, mari datorii. Sper că Mi va fi dat a le îndeplini. Vă aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără margini către noua: mea patrie, un neînvins respect de lege. Cetăţen adi, mâine, de va fi nevoie, soldat, voiu împărtăşi cu voi sorta cea bună, ca şi pe cea rea. Din acest moment, totul este comun intre noi. Credeţi în Mine, precum eu 1
(1)	Xenopol, Ist. Românilor din Dacia Traiană.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
747
cred în voî I Să ne facem datoria! Să ne întărim prin concordie! Să unim tote puterile nostre, spre a fi la înălţimea evenimentelor». (1). Aceste cuvinte nu erau de cât un program şi întru cât şi l-a îndeplinit şi şi-l îndeplinesce Suveranul nostru, ve las să judecaţi. Intru nimic nu s’a abătut de la cele ce a spus ..................................................
bj 10 Maiu din 1877 ne redete independenţa. Şi ce pote fi maî scump în lume pentru un popor de cât acest nume! Insă meritul cel mare constă în faptul că acâstă independenţă ne-am creat’o noî. nu ne-a picat din hazard, nu din voia sdrteî, nu ne-a dat’o alt cine-vâ, ci noî am câştigat’o prin foc, prin fum, prin mii de baionete. Nimeni nu se pdîe lăuda cu liberarea n6stră «Pentru popore recunoscinţa e un greii lanţ şi mulţumită lui JJumnedeu el nu ne legă» (2). Eră o piatră, care apăsă pe numele de Român şi cu greu vitâ-zul vitejilor, eroul eroilor, lucefărul creştinătăţeî, Mihaiu, suferi să fie numit vasalul netrebnicului Sigismund, cu greu Mircea împlini tributul Porţeî, cu greu le cătju Basarabilor şi Marilor noştri Voivozi să fie supuşi Porţeî, Poloniei şi Ungariei Şi după cum odinidră Marele Traian înlătură tributul către Daci, nesuferind să împărăţescă peste un popor tributar; tot astfel Marele Carol spălă pata, care înegrise atâta timp faţa ţăreî nostre. De mult timp spada ruginită a poporului român disperase de a maî fi mândră vre-o dată de un braţ viguros, steua românismului apusese, grija şi necazul îl copleşise, îl nimicise. Dar, nici spada nu ruginise, nici stdua n’apusese, ci trebuia numai comandantul, care să înbărbăteze pe urmaşii legionarilor romani şi se-î ducă la izbândă.
La p'ecarea în rSsboiu Domnul Carol îmbărbăta pe ostaşii seî cu ast-fel de cuvinte: «Ostaşi Români, voi sciţi cât demult
a suferit patria vdslrâ în timp de peste 200 ani.................
Reîncepem astădi luptele gloriose ale străbunilor. Armata ro-mânescă va redă Ilofnâniei rangul ce i se cuvine între naţiunile Europene. Faceţi dar să fâlfâie din nou cu glorie drape-lul Românesc pe câmpul de bătaie, unde strămoşii voştri au fost secoli întregi, apărătorii legei şi ai libedăţeî. Nainte dar, ostaşi Români, nainte cu bărbăţie şi în curând ve veţi intdrce în familiile vostre, în ţara vostră liberă prin voî înşi-ve, acoperiţi de aplausele întregei naţiuni» (3). Iar la înt6rcere se adreseză soldaţilor: « ... . Povestea faptelor măreţe ale trecutului voi aţi îmbogăţit-o cu povestea faptelor nu mai puţin mari ce aţi săvârşit şi cartea vigurilor va păstră pe neştersele ei foi, numele acestor fapte alături de numele vostru». 1
(1)	Sturdza. O padină din Istoria Contimporană.
(2)	Iorga. 10 Maiu.
(3)	Onciul. 10 Maiu.
www.dacoromamca.ro
748
ALBINA
Dec! bubuitul tunurilor de la Plevna, Rahova, Smârdan şi Vidin ne au redat locul ce-1 meritam în concertul statelor Europei, au arătat lume!, că sângele lu! Traian ma! dăinu-esce încă în vinele urmaşilor sei, că din vultur vultur nascer din ştejar ştejar răsare şi că România modernă ne-am creat-o noî prin noi înşine. Şi după cum odinibră Leuctra şi Mantinea se mândriau a se numi fiicele eroului Epaminon-das, tot ast-fel Rahova şi Plevna se fălesc purtând numele de fiicele regelui Carol. Ast-fel cele câte-vâ mi! de bravi că-tjuţî în şanţurile Plevneî, înălţară într’o «Ji» mai sus pe Român!, de cum i-ar fi putut ridică an! întregi de pacinică des-voltare.
De atunci Europa s’a convins pe deplin că suntem un popor, cure scie să m<5râ şi dec! are dreptul să trăiască. . .
c) După cele 2 mar! succese câştigate, dinastia şi independenţa, trebuia să urmeze neapărat un alt succes, tre-buiâ ca România să culegă rbdele jertfelor făcute şi a sângelui versat. Atunci pentru a 3-a bră dina de 10 Maiîi străluci in Istoria României prin proclamarea Regalilăţei, iar co-rbna regală pusă în acestă cji pe fruntea biruitorului Domn, este corona istoriei nbstre întregi. Primind cordna din mâna preşedintelui Senatului, Suveranul nostru, dise, între altele, următbrele cuvinte: «Primesc cu mândrie, ca simbol al independenţei şi al tăriei României acestă coronă, tăiată dintr’un tun stropii cu sângele vitejilor noştri, sfinţită de biserică. Ea va. fi păstrată ca o comoră preţiosă, amintind momentele grele şi timpurile gloriose, ce am străbătut împreună, ea va arătă ge-neraţiunilor viildre, voinicia Românilor de eşli timpi şi unirea, care a domnit intre ţară şi domn. Să ne unim dar în faţa a-cestor stoguri, cari au strălucit pe câmpul de onore, în faţa a-cestei corone, emblemă a regalului, împrejurul căreia, naţiunea străngă-se ca ostaşii împrejurul drapelului, să ne unim în strigarea scumpă inimilor noslre: Să trăiască iubita ndstră Românie, astădi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare.»
Şi pe când Regele îşi împodobesce cordna de oţel cu dragostea poporului românesc, pe atunci nobila ndstră Regină, întreită Regină a poesiei, a bsteî şi mărireî române, împle-tesco la cordna-i de aur, prin faptele salo generdse, prin calităţile înalte ale inimei şi spiritului seu, ghirlandele ne-murirei.
Oliristache Georgescu.
Târgovişte.
— Rogă-te lui Dumnezeu, dar lucreză tot mereu.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
749
Descăârtfecile şi bolele.
a să înţelegi medicina poporului — cu tote descântecile el, cu felul şi întrebuinţarea leacurilor şi cu acţiunile ce însoţesc descântecul — trebuie să scil şi să al mereu în vedere lucrul următor. Omul primitiv îşi închipuesce bolele ca fiinţe vil, cu voinţă şi cu pricepere, cari simt ca ori-ce vietate plăcere ori scârbă, au îndrăznălă şi frică, mânie şi nevoie de linişte, sunt supuse şi ele durerii şi morţii. Să dicem, întru tote ca omul. Se deosebesc chiar după firea lor, căci unele sunt iuţi şi înfocate, altele molatice, dar nici una nu scie altă limbă decât pe a bolnavului. De-aceea descântecul într’altă limbă nu e de nici un folos. Ele intră în om mal tot-deauna trimise, fie de vrăjmaşi prin babe des-cântâtore, fie de strigoi, de ceas-reu şi de cel-ce sciudeochia, fie de puterile reu-voitore şi vătămătore ale aerului, ale apel, ale pămîntulul şi ale focului, adecă de duhurile necurate. Aici îţi pomenesc aşâ în trecet aceste duhuri, bă-gându-le pe tote într’acelaş sac, dar într’alt loc ţi le voiu spune pe viţă şi pe sămînţă, ca să te ştii învârti ca între cunoscuţi prin vavilonia lor.
Bolele ca fiinţe vil, deşi sunt mal tari decât omul, sunt slabe de înger. Forte slabe. Vreau să dic, că sunt în mintea copiilor, se sperie de tot nimicul, se îngrozesc lesne, se lasă uşor amăgite, tote le cred, şi cine e stăpân pe descântece şi vrăji, le pote purtă de nas cum voesce. Pe lângă acesta, sunt negrăit de proste, ori-ce fac şi ori-ce dreg, omul e tot-deauna mal şiret decât ele. Acestea să o scil nu numai despre bole, ci şi despre duhurile necurate. Căci una sunt, adecă bolele sunt întruparea acelor duhuri. Dar să le deosebesc! de Dracul, căci acesta, după cum îl seim din învăţăturile religiei nostre, este alt ipochimen, şi se înde-letnicesce numai cu păcatele nu cu bolele. Deci, în tot lungul cărţii când voiu vorbi de duhuri necurate să scil că nu e vorba de Satana ori de slugile sale, ci de alte puteri întunecate cari n’au nimic de lucru prin Iad.
Dacă odată ştii, că bolele sunt vietăţi întru tote cu însuşirile omului, îţi va fi uşor să înţelegi tot tipicul medi-
www.dacoromamca.ro
750
ALBINA
cinii populare. Şi vei vede că sunt multe numai formele dar «sistemul» întreg e unul şi, mai ales, uşor de priceput şi copilăresc de tot. Cum ai dice cu vorbe mai de oraş, e simplu şi naiv.
Dacă boia e ca omul, atunci ai să te aperi de ea tot în felul cum te aperi de un om. Te lupţi cu ea şi o alungi din tine tot cum ai alungă un om străin din casă. Să bagi de semă că ori-cât de încurcate şi de netâlmăcite ţi s’ar părea la întâia vedere mulţimea de boscorodeli ale descântecelor, mulţimea de acţiuni cari însoţesc descântecul, mulţimea de doctorii bâbesci, ca maţul pe care-1 scoţi din gura ciorii, ori apa din urma ursului, ori găinaţul de păun furat şi câte şi mai câte le vei vede amintite de mine în carte,—apoi chipul cum caută ei felul bolelor (diagnosticul),, chipul cum se apără de ele (mijlocele preventive) şi semnele lor (simptomele) — tote sunt într’acelaş înţeles, antro-pomorfic.
Să-ţi mai spun odată: bolele, ca şi duhurile, sunt fiinţe vii, răutăciose, dar slabe de înger şi proste.
Ca s’alungî din curtea ori din casata pe un om, ce faci? îl întrebi şi-l poftesci să plece. Dacă nu plecă, îl ameninţi cu ciomagul. Nici aşa, îl baţi, îl legi cobză. Daca nu vrei cu reul, îl iaî cu buna, îl rogi, îl momesci cu ceva să iasă din curte, îl înşeli. Daca e unul pe care-1 ai în casă, să dicem un prieten nu prea iubit, îl alungi ori prin viclenie ori ii faci traiul la tine nesuferit.
Intru totul aşâ fac babele cu bolele. Tot ceea-ce încercă omul ca să alunge pe cel nepoftit, aceea încercă şi bolnavul cu boia lui. O rogă cu buna, ii făgăduesce cine scie ce — dar tot lucruri pe cari nu le are, şi boia crede, căci e prostă — o ameninţă cu frigarea, cu cuţitul, cu fringhie de om spânzurat, cu mătura, cu fusul, că va frige-o, va străpunge-o, va spânzura-o, va arunca-o la gunoiu, va pune o la munca torsului. Dacă n’ajută, atunci o legă, o bate, o chinuesce, o spurcă umplend o de murdării, o blestemă şi-î face viaţa amară, până ce boia ori Duhul îşi ia lumea în cap de groză, de putore şi de cicăliturile gurii.
Asta e totă înţelepciunea cea mare a felului cum se luptă ţăranii cu bolele. Vedi, că mijlocele sunt de tot copilăresd, că bietul ţăran face numai cât îl taie capul, credend că are înaintea lui o vietate, tot ca el, pe de-o parte cu mult
www.dacoromanica.ro
ALBINA
751
mai îndrăcită decât omul — deci cu. mult mai tare— iar pe de alta mai puţin deşteptă, mai fricosă, mai neispitită cu cele ce sunt în lume, deci mai slabă decât omul. Şi tote armele lui, sunt la urma urmei, şiretenia. Precum în basme uriaşii sunt cât munţii şi au puteri peste-fire de mari, dar sunt proşti şi lesne de înşelat, precum duhurile rele în credinţele superstiţiose au puteri peste-fîre şi sunt tot mereu la pândă, dar sunt grozav de copilărose, tot aşâ bolele au puteri ce trec peste puterea omului în tote, numai nu în -deşteptăciune şi şiretenie. Lucrul acesta trebuie tălmăcit aşa, că omul se simte cu mult mai inteligent decât tote puterile ce-1 înconjorâ: or fi acestea mai tari, fiind-câ sunt mai puternice, dar tot omul cel mai slab e mai tare, fiind-că e mai cuminte. E biruinţa omului asupra naturii, aşâ cum înţeleg omenii biruinţa. Că ursul e mai puternic decât omul, are şi ghiare şi dinţi mai tari decât ai omului, dar omul cel slab a născocit cuţitul şi toporul, ba acum şi plumbul pusciî, şi ori stă la luptă cu ursul ori îl trântesce cu plumbiî la pămînt. Şi rîul e puternic că rupe maluri, îndcă omeni şi vite şi se varsă pe câmp pustiind semănăturile, dar omul îl silesce să curgă între zăgazurile ce i le-a făcut, îl îm-blândesce şi face poduri peste el. Este un obiceiu al nostru, care arată lămurit cât de tare se simte omul asupra Duhurilor întunericului: îndată ce scot mortul din casă, unul dintre ai casei s’aşedă repede pe locul unde a stat mortul pe laiţă şi se face că aşteptă pe cine va cu mândrie şi cu nepăsare. De vei întrebă pe ţărani de ce fac asta, îţi rdspund: ca să vadă mortea că suntem mai tari decât ea! E frumosă şi înălţâtorea de inimi credinţa acesta, căci într’adever viaţa este mai tare decât mortea, iar Dumne-•deu ne chiamâ tot spre lumină şi spre viaţă, nu spre morte şi spre întuneric. Insu-şi Christos înviind, ne-a arătat că omul pote birui puterea morţii, ca să înţelegem că neperitore în lume sunt numai cele ale sufletului şi ale minţii.
G. Coşbuc.
Un praf bun pentru dinţf:
Praf de cărbune de teiu fin 30 grame Zahăr de lapte . . 30 Uleiu de garofiţe . 3 picături. Mentol...............1 gram
www.dacaromamca.ro
i jl jl i i 1xXXXX XXXXXXXXXX
Tflbfl]^ Gfl
I.
Talanga! Ce sunet auţlu ’mî pătrunde, Un sunet ce sună-a câmpie!
Pe nopte cu lună, la cântec de lluer Talangă drept ison să fie!!
II.
Prin vremi de restrişte, prin vremuri trecute, Păgânii cădend peste ţară,
Şi omeni şi vite da ’n găuri de şerpe, Fugîau toţi pe lumea amară.
Pe urme de holde ce ars’a pojarul Zadarnic mai cată uliul,
Nici urmă de pradă pe jos nu se vede:
In totul domnesco pustiul.'!
Nici sunet de fluer, nici cel de talangă Din somn nu deşteptă pămîntul;
Dor praful de drumuri pe ’ntinse pustiuri In cale-î de-1 spulberă vîntul.
III.
Când fluer, talangă, s’aud în câmpie;
Când luna primblarea şî-o face:
In visuri plăcute ne legănă somnul,
In ţară ’î odihnă şi pace.
Tli. I). Sperantia.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
753
Nutreţurile şi folosele lor.
Seim cu toţii cât de importantă este vita la casa omului. Vitele ne ajută la muncă, ne îndestulâză casa cu lapte, lână, carne, ne face gunoiu, un îngrăşământ bun pentru locurile cam sărace, ne formeză boi de muncă, cai de trăsură, vaci de prăsilă ; afară de astea facem cu ele un bun comerţ şi este o petrecere plăcută iubitorilor de vite.
Crescerea vitelor, deşi atât detrebuincidsă, astăcji lâncezesce şi acesta nu se datoresce de cât lipsei de islazuri şi plantelor de nutreţ.
Pentru a încuraja acestă ramură de avuţie a ţării năstre, trebue să facem dre-carî sacrificii prin a lăsă din terenul destinat culturei câte o porţiune pentru a formă livecjî, fie naturale, fie artificiale.
Vedem aeji cu destulă părere de rău, că suhaturile, odi-nidră atât de multe, s’au redus, islazurile comunelor s’au împuţinat la minimul număr de pogăne cari sunt ne-înde-stulătdre pentru vitele sătenilor. Mai vedem asemenea că pădurile statului sunt oprite păşunatului vitelor. Aceste păduri sunt aprope în toţi anii pârlite de locuitori din răsbu-nare sau că iau foc din 6re-cari cause. Locuitorii ar plăti bucuroşi şi forte bine, pentru vitele lor, mai ales vara, dar cu tote astea statul care ar trebui să încurajeze crescerea vitelor, nu admite păşunatul.
Precum vedem, calea spre o îmbunătăţire a crescerii vitelor, este închisă bunurilor economi, crescători de vite, şi dacă a<JI se mai găsesc câţi-vă din cei ce doresc regenerarea şi desvoltarea acestei ţări, ei fac acestă ramură cu mari sacrificii.
Pentru a face întru cât va să fie mai lesnicidsă acăstă piedică, înlocuind suhaturile, islazurile şi livezile naturale, trebue să desvoltăm mai bine cultura nutreţurilor artificiale.
Printre nutreţurile ce sunt, mai bune pentru hrana vitelor, sunt: Lucerna, trifoiu, sparceta, etc. Aceste nutreţuri consti-tue livecjile artificiale bisanuale vivace. Mai sunt sfecla, napii, etc.
Cum însă aceste plante nu pot avea locul lor în anumite circumstanţe, trebue recurs la altele de aceeaşi valdre care să acomodăză mai mult cu cerinţele câmpenesc!.
In locurile de delimitare din 1864, sătenilor le este imposibilă cultura unei plante vivace ca lucerna ori trifoiu, pentru că locurile lor sunt împărţite în mai multe loturi de 2—3 pogdne, nu ca cele de atji ce se dau câte 5 pogăne la un lot (în 2 locuri) şi pentru că sătenii nu se înţeleg a pune t6te într’o parte schimbându-şî alte locuri, formând un trup de lucernărie, care ar fi bine păzite şi le-ar aduce foldse.
Sunt mulţi din dmenî care dacă nu au un loc închis cu
www.dacaramanica.ro
754
ALBINA
gard în sat, şi cultivă asemenea nutreţuri în câmp, în timpul verii sunt stricate de alţi locuitori, mai ales după ridicatul holdelor, făcând ca nemulţumirea celui ce a semănat şi nereuşita lui să influenţeze asupra altor săteni şi deci să nu mai cultive nimeni.
Pentru a putea înlocui aceste neajunsuri trebuie să introducem în cultură alte nutreţuri tot bune, dar care nu ne opun atâtea piedici. Dintre plantele ce le-am pute cultivă (anuale) putem cită: Meiu păsăresc (pâringul) mohorul de California, Lintea furajeră, Borceagul, porumbul furajer şi amestecurile de graminee.
Aceste plante sunt nu numai bune ca nutreţ, dar o parte din ele prepară chiar terenul, prin proprietăţile lor fisice. (lintea, borcegul şi meiu păsăresc).
Dintre acele ce se întrebuinţezi acji mai mult şi cari sunt mai mult cultivate de săteni avem: Meiu păsăresc (Pâringul) şi Borceagu. Lintea furajeră deşi e un nutreţ bun, însă nu se cam cultivă de cât de aceia ce au oi multe.
Fiind timpul pentru semănatul acestor plante, dau mai la vale cultura în parte a câtor-vâ din ele.
Mohorul de California. Meiu păsăresc (pâring).
Acestă plantă este anuală, nutreţul său fdrte mult căutat de vite, e hrănitor şi spornic. Se semănă prin luna lui Aprilie cât de timpuriu.
Ca varietăţi se află în comerţ cu sămînţa albă şi cu se-mînţa roşiatică, cel mai bun e cel dântâiu.
Terenul se prepară prin o arătură înainte (adâncă) de preferinţă tdmna; lui îi place un pămînt bine lucrat. Dacă e bine muncit ne dă recolte frumbse.
In Aprilie de la 20—28 se semănă în urma unei arături semănându se deasupra şi grăpându-se cu grapa de lemn, pentru a nu-1 băgă adânc în pămînt. După semănat şi gră-pat se pote tăvălugi (în lipsă de tăvălug cu o targă se îndesă pămîntul spre a-1 face mai compact şi a nu pătrunde vânturile şi a-1 usca). Se pdte semăna sau singur sau amestecat cu porumb. Mai bun e însă singur, că uscarea (brazdele) se face uniform.
Se semănă la pogon 35—40 litri (l3/4—2 duble) însă, să fie sămînţa nouă, bine conservată, şi bine coptă.
Ca lucrări de întreţinere el reclamă plivitul de pălămidă, mărăcini, ciulini, etc., care i-ar periclita vigurdsa sa desvoltare. Timpul recoltei variază după întrebuinţare. Dacă-1 cosim pentru fân se cosesce când s’a început a se formă bobul, iar pentru (sămînţă) bdbe, când el a ajuns la epoca cdcerii, bine înţeles nu când s’a trecut rău, că atunci s’ar scutură şi am pierde.
Cositul e bine să se facă după ce s’a ridicat rouă. După cosit se lasă brazdele până se usucă şi se întorc când sunt grdse, pe urmă se strâng şi se formeză copicidre mici (purcdie),
www.dacoromamca.ro
ALBINA
755
cari se lasă câte-vâ cjile spre a se păluî şi pe urmă se face copiţî mari.
Conservat, la locul destinat, e bine să se facă în copiţî mari de formă conică cu vîrful bine ascuţit şi de e posibil la locuri ferite de ploi şi vânturi;
Un pog. Mohor California, pdte da 4—5.000 kgr. fân uscat.
Un pog. »	»	»	» 38—45 duble la pogon
sămînţă şi 3—4.000 kgr. fân, care e bun, însă nu de aceeaşi calitate.
Acest nutreţ fiind fdrte bun, e de recomandat a se cultivă de toţi cultivatorii pentru că sămînţa e eftină şi lucrările de întreţinere puţine. Sămînţa de Mohor de California semănată în urma ogdrleor de primăvară, destinate ca ogdre sterpe, ne dă un bun nutreţ pentru vite, fără a ne împiedică de la cursul normal al lucrărilor agricole.
In comerţ seminţei albe i se cjice şi Mohor de California iar 'celei roşcate i se (Jice rneiu păsăresc (pâring), ele însă sunt acelaşi fân şi se deosebesc varietăţile prin culdre. La cel cu sămînţa roşcată, fânul o mai aspru şi mai puţin păros, în producţiune e însă acelaş.
Lintea furajeră. Asupra acestui nutreţ nimeni nu pdte contesta cât este de bogat în principii azotdse; faptul se explică şi prin aceea că lasă terenul într’o stare perfectă de curăţenie şi fertil.
Lintea e un bun nutreţ mai ales pentru oi, înlesnesce pe agricultor şi-l scutesce de grăunţe. Lintea în hrana oilor alternată cu alte nutreţuri, influenţâză mult asupra secreţiunei laptelui, dându-î şi un miros plăcut. Laptele de die hrănită cu linte e mai gros şi mai bogat în caseină ca cele hrănite mai mult cu alte fânurî.
Lintea după varietăţi e do mai multe feluri: cu bobul ce-nuşiu-alburiu, cu bobul mare şi lat şi cu bobul mic şi mai oval, asemenea cu bobul vercjuiu.
Cea mai bună din ele e varietatea cu bobul oval şi cenuşiu Lintea de nutreţ se asemănă cu cea cultivată pentru hrană.
Terenurile uşdre sunt cele de preferat pentru linte. Ca fertilitate lintea nu cere un pămînt prea gras, pentru că atunci cresce în trunchiu şi devine băţdsă, ea cere un pămînt bine lucrat.
Lintea e una din acele plante care se potrivesce pentru agricultorii, cari au locuri mai inferidre ca calitate. In schimb se cere o arătură adâncă ca ogor, fie de tdrnnă, fie chiar de primăvară, o a doua arătură în timpul semănatului se impune de la sine. Semănatul se face sau cu maşina sau prin împrăştiere. Se sămănă în Aprilie, 1—26 Aprilie, cu cât ea e de timpuriii cu atât e mai bună, obţinând fân maî mult. După şese cjile răsare şi cresce vigurdsă, având grije a o plivi de pălămidă şi erburile vătămătdre.
Lintea se semănă în amestec cu o ceieală, de preferinţă
www.dacaromamca.ro
756
ALBINA
ovSsul, cantitatea de sămînţă e de 4 DD. (80 litri) linte la pogon şi 20 litri ovăs; se semenă înainte ovăsul şi pe urmă lintea şi se grăpeză cu grăpile de fier, pe urmă se tăvă-lugesce.
Epoca recoltei variază după întrebuinţare: pentru nutreţ o cosim când bobul a început a se întări, iar pentru semînţă când bo1 ui s’a întărit bine şi teca a început a se îngălbeni. Fructul său e o tecă cu 6—12 băbe. Cu cât lintea e mai desă, cu atât fânu e de mai bună calitate şi vice-versa. Un pogon fân produce 2—4.000 kgr. fân uscat. Un pogon linte ne dă 1—1 »/2 kil. semînţă şi 1—300 kgr fân, nu însă aşa bun ca cel anume pentru nutreţ.
Pe acăstă moşie se cultivă lintea forte mult, oile hrănite cu ea, cu sfecle tocate şi fân natural, nu numai că sunt fru-mose, dar dau un lapte bun şi gustos, bogat în materie grasă. Vecinii proprietari cu oi şi-au procurat sămînţa acestui,nu-treţ, văcjend foldselo lui mari.
Porumbul furajer. Acel ce nu are un loc pentru a-şi pasce vitele sau unde să-şi puie lucerna, trebuie pentru vitele lui să aibă */t sau un pogon porumb şemănat, se ară locul şi se semăna porumbul îngropându-1 cu grapa de fier, se se-mănă până la 2 duble la pogon (140) litri, el se cosesce de 2 ori în timp ploios. Din acest nutreţ cultivatorul ţine cu maldăr verde vitele lui; iar ce prisosesce, îl face stoguri (frunzare) şi-l conservă pentru ernă; e bun pentru boi, vaci, bivoli şi capre, e asemenea bun tocat şi amestecat cu sfecle şi saramură ţinute 2 (Jile, să se acrescă puţin. Producţia lui, graţie lungime! firului fiind mare, el se cultivă de săteni forte mult. îndemn deci pe bunii economi a-şî asigură hrana vitelor lor, căci numai atunci vor putea face munci bune şi la timp.
Ion Georgescu.
Moşia Letea-Noue.
Suntem deja în a dona jumătate a anului al YH-lea si totuşi un mare număr din abonaţii noştri n'aii trimis încă micul cost al abonamentului, deşi ’i-am rugat de mai multe ori, ba unii nu sunt încă achitaţi nici pe anul trecut al Yl-lea. Facem apel la d-nli abonaţi şi îi rugăm a grăbi cu trimiterea abonamentelor, prin mandat poştal, care nu costă decât 5 bani. Avem credinţa că rugămintea ce facem va ii luată în de aprope băgare de semă.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
757
Povestea lui Ştefan cel mare si sfânt
' « *
Bătălia de la Resboienî.
numai de odată, că-î veni veste lui Ştefan, că Sultanul amărât din cale afară de cumplita înfrângere de la Ra-hova s’a hotărât numai de cât să strângă din nou dste, câtă frunză şi erbă şi să vină el singur în fruntea oştirei împotriva lui Ştefan, cu gând de-al şterge de pe faţa pămîntuluî; iar ţara lui s’o prefacă în ţară turcescă.
Dacă aucji Ştefan cel mare aşa ceva, prinsă a trimete solii la Craiul Mateiaş al Ungurilor, la Craiul Lehiei, la Papa de la Roma, la Veneţienî, poftindu-I cu multă dragoste să-î tri-metă bani şi ajutor de omeni, căci el nu se crede destul do destoinic, numai cu dstea lui, care nu putea li mai mare ca de 10.000 do bmeni, să le mai ţină piept păgânilor. Cu toţii i-au repuns că-1 vor ajută, dar în urmă s’a ales numai cu lauda de la dînşiî şi cu făgăduieli; iar de-o pildă, cum eră Craiul Mateiaş al Ungurilor, nici n’ar fl vrut do fel ridicarea Domnului Măldoven ci din potrivă caderea lui.
Dar dacă la aceşti crai pământescî, mari la cuvânt şi mici la faptă, e Inu găsise sprijin, îi mai rămăsese luinădejia într’un loc, unde ştiâ că tot-deauna el găsise ajutor şi mângâiere şi prin urmare într’acel loc, spre Dumnezeu, îşi îndreptă el sufle tul rugându-1, din adâncul inimeî, să nu-1 părăsescă. Dar şi Dumnezeu pune la încercare credinţa fiilor săi, aşa că nu numai cu bine îi încercă ci şi cu de cele rele. Cu Turcii nu fu glumă. Ei se ţinură de cuvânt, căci nu trecu mult şi ca din pămînt răsări din nou o dste şi mai numerdsă ca cea dântâiu, care porni ca vârtejul unei grdznice furtuni, gata să sfărâme şi potopescă tot ce-a întâlni în cale; iar Domnul Moldovei, îndată ce simţi acestea, strânse dste cât îi fu prin putinţă şi plecă să întâmpine pe Turci la Dunăre.
Şi nu veneau în potriva lui Ştefan numai Turcii, dar par’că eră un făcut ca toţi vrăjmaşii lui Ştefan se ’şî dee mâna ca împreună să sfărâme, în sfârşit acest vitez, de grdza căruia gemea şi se cutremură Stambulul, se temeau Ungurii, tremurau Tătarii. Pe când Ştefan se îndreptă spre Dunăre, ca să oprescă şivoiul de duşmani de a pătrunde în ţară, numai ce-I vine vestea, că Tătarii au năvălit din nou pe la Nistru, iar că din Muntenia, Laiot Basarab, care din nou izbutise să pue mâna pe tron, strânsese oştire şi ştiind pe Ştefan că se duce în potriva Turcilor, găsise vreme să pur-cedă şi el în potriva Vitezului, dar de astă dată nefericitului Domn.
Când amjiră Moldovenii de năvălirile Tătarilor, cu lacrămî, se rugară Domnului Ştefan, să-i învoiască a se duce, să-şi apere nevestele şi copiii. Atunci Ştefan îşi schimbă drumul,
www.dacaromanica.ro
758
AI.UINA
se repezi contra Tătarilor pe cari îi alungă; iar când se în-tdrse, Turcii trecuseră Dunărea, lăsând în urmă foc şi pârjol, peste tote locurile, pe când dmeniî fugeau în spre munţi, cuprinşi de gr6ză, ca să-şi ascundă acolo averile, femeile şi copiii. Lui Ştefan îi eră inima îndoită, câcî ajutor nu-i venea de nicăieri, iar dstea lui eră aşa de mică, în cât un Român ave a se bate cu 20 de Turci, dar tot socotea să-şi facă până in sfîrşit datoria către ţară şi poporul său. De aceea el, după ce-şi întări averile, pe Ddmna Vochiţa şi pe mama-sa în cetatea Nemţului, s’apucă de pustii totul în drumul Turcilor şi apoi îşi alese loc de luptă la o strâmtdre în munţii din ţinutul Nemţului, numită Valea Albă, iar acR numită Răsboienî, după urma înfricoşătorului răsboiu ce Ştefan avu aci cu Turcii. Acolo puse el de săpară dmenii şanţuri mari şi tăind copaci îi răsturnă şi turnă deasupra lor ţărână, aşăcjând printre deschizături tunuri, aşa că se întări mai bine ca într’o cetate; iar Turcii aflându le ascun-cjătdrea năvăliră ca nişte lupi flâmânZi şi înfricoşătdre fu lupta, ce se desvălui aci, în tdtă sălbătăcia ei, căci luptă, pe viaţă şi pe mdrte, eră din amândouă părţile. Când trâmbe-ţele şi tobele sunară începutul luptei, iar Turcii se repeziră asupra întăritorilor Răsboienilor, de odată Moldovenii slobozind tunurile, tote rândurile din frunte ale Turcilor că-Zură la'păinînt, fără suflare. Atunci Sultanul Mahomet în-hăţâ stegui din mâna celui ce-1 ducea şi se repeZi ca un fulger asupra întă rituri lor.
Atât le-a trebuit Turcilor. Nebuni de mânie şi de frică de a nu fi învinşi să repeZiră ca vântul, ce în turbarea lui de nimic nu mai ştie, şi numai cu puterea mulţime! lor, luară Valea Albă, deşi Moldovenii se luptară ca nişte lei, până în sfârşit.
Povestea mai spune că, Ştefan cel mare dacă se văZu înfrânt la Răsboienî, umilit şi cu durerea în suflet, urcă drumul până la cetatea Nemţului şi acolo, bătând la pdrta ce-tăţeî, în miez de ndpte, rugă pe Ddmna. mama-sa, ca să-l primesc înlăuntru, căci Turcii îl caută ca erba de lec, pentru a-1 prăpădi, şi rănile ce le-a căpătat în luptă, îl dor până în suflet; iar ventul rece al nopţii îl străbate până în măduva dselor.
Ddmna mamă rămase uimită! Cum ? Ştefan cel mare, Vitâzul Vitejilor, acela pe care îl ştia hotărât să lupte până la cea din urmă picătură de sânge, când eră vorba de apărarea ţăreî, el să vină şi să-i ceră eî, o biată fernee, adăpost? Ce ruşine! Ce durere! gândi ea, a cărei inimă viteză, n’aveâ altceva mai scump pe lume ca: cinstea, vitejia şi ţara, şi-î răspunse «Cum tu, acela care te milogeşti la pdrtă, ca un neputincios, eşti Ştefan, vitâzul Ştefan, fiul meu ? In lături streine cu acestă nemernică minciună, şi cată să scii că fiul meu e acum pe câmpul de luptă, unde culcă la pă-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
759
mînt nemul duşman, care no turbură şi ne primejduesce ţara». Dar vorbele din urmă i se opriră pe buze, căci în întunericul nopţei plutea suspinele înăbuşite a celui dc-afară. Atunci ea urmă îndurerată:
Dar, dacă din întâmplare, Dumnezeu din ceruri, o atât de neîndurat cu mine şi tc-a umilit şi schimbat într’atâta, atunci întorcete înapoi la luptă, strângeţi restul oştiroi tale
şi mori alături de dânşii, dacă nu vei fi in stare să biru-oşti, căci de cât să trăieşti cu ruşine, mal bine mori ca un vitez, apărând ţara şi drepturile ei; iar mormîntul teu îţi va li atunci încununat cu flori». Şi (Jicând aceste vorbe Ddmna dispăru în cetate, pe când Ştefan cel mare, cu inima sângerândă de durere încălecă pe calul său, care de atâtea ori l’â întors victorios de la lupte, şi cobora încet, încet, pe potecă la vale până se perdii în desişul codrilor, prin care
www.dacQromanica.ro
760
ALRIN A
abia mai pătrundea câte o rătăcită rarjă de lumină, când luna tremurând de grăza norilor, ce se sileau în grăbita-1 cale s’o întunece, îşi arata câte o clipă faţa. Dar unde se ducea vitezul greu încercat? Unde se ducea voinicul, pentru întâia ără înfrânt? Se duceâ să se piardă în desişul negru al codrului, pentru ca nimeni să nu-I mai afle de nume, sau în liniştea spăimântătăre a pădureî căuta el liniştire sufletului seu sbuciumat? Nu. Ştefan Vodă câta acolo un vechiu prietin al tinereţe! lui; el căuta pe Sihastrul Daniil, care de mult timp se adăpostea, într’o cbiliuţâ din munţii Voroneţu-luî. Merse ce merse Ştefan, ducându-şi calul de dârlog, prin cărarea îngustă a codrului, când de o dată văZu o lumină desprinzând genele uriaşe ale întunericului. Ajunsese la chilia Sihastrului, şi de ce se simţiâ mai aprăpe, de ce nă-dejdia începea din nou să-i încolţască în suflet. Stăpânito-rul unei ţări, vitezul între viteji, care a culcat la pământ sute şi mii de duşmani, smerit şi cu cuvioşie se apropie de cele sfinte. Bate încetinel la uşa chiliei şi după ce Sihastrul întrebă cine-i turbură liniştea, Ştefan, cu glasul smerit, îi spune că: el, v’oevodul Moldovei, fiind înfrânt de Turci iar de mainasa depărtat, vine să ceră un sfat bătrânului pusnic.
«Fătul meu, — cjise Sihastrul—mai aşteptă o lecă afară, până îmi voiu isprăvi rugăciunea şi apoi vei intrăm. Iar isprăvind pusnicul rugăciunea şi chemând înlăuntru pe Ştefan, acesta îi spune tot amarul lui, ba mai adăogă şi planul de a închina ţara Turcilor, rugând pe Sihastrul să-l sfâ-tuescă cum să facă şi cum să drăgă.
Sihastrul se minună şi el de slăbiciunea lui Ştefan, şi-i spune că nu a creZut, Domne feresce, că un vitez asemenea lui, păte să nutrescă vre-o dată gândul, de a închina ţara lui, altei împărăţii sau ţări; şi mai adaose că: dacă el se simte nevrednic de a mai luptă înainte, să lase altuia locul, fiind că un Domn are dreptul, pentru neatârnare, să schimbe în morminturî şi popor şi ţară, dar nu are dreptul de a-i umili de a-î robi. «Dute—îi mai Zice Sihastrul — de strânge din nou ăste şi. te luptă cu încredere în DumneZeu şi în tine şi vei vede că a-i să izbutesc!. Iar după ce vei fi câştigat izbânda să ridici aici o mândră mănăstire, pentru pomenirea celui prea înalt.»
Ştefan, la auZul celor rostite de mamăsa şi de Sihastru, simţi în sufletul său din nou născându-se mândria şi dorul de vitejie şi luându-şi rămas bun de la Sihastru, făgădui să-l asculte întru tăte şi o porni înainte şi merse şi merse, până ce ajunse în munţii Vrancei, la locul ce aZT se chemă «Svpte munţi». Cei bătrâni mai spun că dacă ajunse Ştefan aici să uită în drepta să uită în stâga, dăr de-o zări vre-o casă a lui DumneZeu, unde să pătă îmbucă ceva şi să se odihnescă şi el şi calul, care era numai sudori.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
761
Şi tot uitându-se aşa, numa iacă ce (Jăreşce pe vîrful de-luluî «Dumbrava» o căsuţă, în pragul căreia stăteâ şi torcea o bătrână cu faţa bărbătdsă, dar cu privirea bine-voi-tdre. Atunci se îndreptă Domnul într’acolo şi dacă ajunse în faţa bordeiului întrebă pe babă, dacă-î bucurdsă de ospeţî.
«Cum de nu—răspunse baba—că ddr dmeniî de asta îşi fac case pentru a se adăposti în ele, şi la vreme de nevoie şi altora să le p6tă da adăpost».
Apoi aruncând baba cât colo furca, unde prinsă a sluji pe Vodă şi ai da mâncare şi băutură, poftindu 1 mai pe urmă la odihnă şi (jicendu-î, să n’aibă de cal nici o grijă, că-1 va cătâ ea cum se cuvine. Dar să dice că Ştefan tot ofta într’una şi se frământă de colo-colo; iar baba mirată îl întrebă de pricină. Din una din alta, Ştefan spuse babei păţania: cum Turcii l’au învins, cum i-a perit mândra lui oştire şi cum nu se dumeresce acu de unde să mai adune noui oştiri.
Atunci bătrâna, închinându-se înaintea lui, îi (Jîse să nu se scârbăscă şi să n’aibă temă, că va învinge duşmanii.
«lată—adăogă bătrâna — eu am şapte feciori, voinici ca nişte smeî. Cine nu cundsce pe feciorii babei Tudora! la-î, Măria Ta, sub steg şi ei îţi vor fi de mare ajutor».
Ştefan cel maro mulţămi babei, făgăduindu-î, pentru băr-băţiea şi inima-î bună, mare cinste, dacă va izbândi. Apoi, mai liniştindu-se, se culcă să se odihnescă; iar a doua <Ji porni cu cei septe feciori ai babei Tudora Vrâncidia şi adună din nou oste. După ce se vă<Ju cu un pâlc de ostaşi, i se păru că are cine ştie ce mulţime nenumărată de oşti şi porni pe urma Turcilor. Pe aceştia, cu tdtă izbânda lor, iar îi bătu şi munci amarul. Unde dete o ciumă în dstea lor, de picau cu miile; iar nutreţ n’aveau de loc din pricină că aşa vru Dumnezeu, ca să se înece corabia ce venea pe mare, plină de merinde şi în ţară nu găsiră, căci Moldovenii pustiiseră anume tot în calea Turcilor. Aşă în starea în care se aflau numai bine îi nimeri Ştefan care-i luă pe fugă, tâindu-î şi luându le prăcjile. Se (jice că aceşti şapte fraţi în tot locul erau lângă Ştefan si s’au luptat cu multă voinicie. După ce s’a mântuit lujita, Ştefan Vodă a chemat la dânsul pe cei şapte feciori a-i Vrâncidei şi, după ce-i lăudă înaintea în-tregei curţi, cjicându-le: «ferice de mama care v’a făcut şi v’a crescut», le dete în stăpânirea lor cei şapte munţi a-i Vranceî, cu Arale cu tot, ca să-i stăpânescă ei şi tot ndmul lor în vec de vec.
Iată ce au înţeles Turcii din izbânda lor. îndată ce se curaţi ţara de liftele turcesci, Ştefan se duse în munţii Vox-o-neţuluî şi acolo puse de se ridică mănăstirea Voroneţuluî cu hramul sfântului Gheorghe; iar pe locul, unde a înmormântat pe cei căcjuţi la Valea Albă, ridică o mândră bise-
www.dacaromamca.ro
762
ALBINA
rică, pentru pomenirea acelei mulţimi de viteji Moldoveni, cari au că(Jut pe câmpul de luptă apărându-şî ţara.
Tot în acest an se săvârşiră din viaţă doî fecior! de-a! Iu! Ştefan, din preună cu Domna Maria din Mangop, cea lepădată de Ştefan cel Mare.
Laurenţia Gribiucia.
-----=>S>S>®<S<3<=---
TJSTTJiROTTTI^
(Allium sotivum).
estul de cunoscut la noî ca plantă de condi-cjloji ment; este originar din Sicilia. Totă planta şi maî ales bulbul când a ajuns la maturi-To tate conţine: mucilag, puciosă, un uleiu volatil, galben, torte iute şi mirositor, feculă şi zahar.
Usturoiul este un stimulant energic pentru stomac, activâză digestia alimentelor mucilaginose şi vâscose, măresce puterea organelor digestive şi uşu-reză eşirea gazelor. Un mijloc simplu pentru a face să dispară în parte mirosul urât ce lasă, este să mâncăm câte-vâ fire de pătrunjel. Se pote între buinţâ ca lec contra limbricilor, doue sau trei fire de usturoiti ferte în apă sau lapte şi îndulcite cu zahăr, este o doctorie bună dată copiilor cu limbrici.
Când avem nevoie de a aplică un muştar, şi nu
www.dacaromamca.ro
ALBINA
703
avem la îndemână făină de muştar, atunci se pote pune în locul lui o cataplasmă făcută cu câte-vâ lire de usturoiu pisate şi aplicate pe o cârpă, şi apoi pusă în locul unde voim, va face tot acelaş efect, iar dacă se lasă maî mult în acel loc pote scote o beşică ca şi o visicătore.
Usturoiul pisat şi aplicat maî mult timp pe o bătătură face să dispară une ori. Usturoiul cu tote că are atâtea daruri lecuitore, trebuie să fie oprit de a-1 mânca personele car! au vre-o bolă de piele, acei cari au pecingenî, personele cari sufer de iritaţii de stomac sau de intestine, femeile cari alăp-teză copiii, find-că strică laptele şi dă colic! copiilor.
Dr. Constantin Au. Macii.
Foltcscl-Covurlul.
Observaţiuni nouî asupra tăciunelui (cărbunelui) la cereale.
articol este publicat in rjiarul de agricultură practică U&'j din Paris de la 14 Aprilie, de către d-1 Schribaux. Acest articol ne privesce direct, din causă că cultura grâului la noî în ţară se întinde din ce în ce mai mult, şi dintre tote cerealele ce se cultivă la noi, întreţine în prima linie co-merciul de export şi în acelaş! timp formeză baza de hrană a populaţiuneî oraşelor ţărel nostre.
Daca populaţiunoa satelor, ar întrebuinţa grâh la hrana lor, numai pe jumătate cât se întrebuinţeză la oraşe,,ar fi deja un progres însemnat în higiena de hrană a satelor nostre.
Pentru cititori! «Albine!», voiu da numai în resumat articolul d lui «Schribaux».
Dintre omenii de sciinţă car! s’au ocupat maî mult cu studierea tăciunelui ce atacă spicele de grâti şi le nimicesce cu totul, ca şi a altor cereale, este dr. Breteld, care în 1884 a constatat că tăciunele nu trăesce numai ca părăsit pe cereale, ci pote să trăiască şi pe socotela altor materii organice; cu alte cuvinte el pote să trăiască şi ca părăsit şi saprotit. Tăciunele se nu-mesce plantă părăsită atunci când absorbe hrana de care are trebuinţă, ca să potă să crescă şi să se înmulţescă din tulpinele plantelor pe cari trăesce el; iar saprotit se numesce atunci când hrana o absorbe din substanţa organică ce provine de la plantele morte. Deci mult timp s’a creclut că tăciunele ce trăesce pe cereale este o ciupercă (plantă) părăsită.
Prin experienţă s’a constatat, că în pămînturile îngrăşate cu băligar, sau care sunt bogate în materie organică, tăciunele se înmulţesce cu cea maî mare uşurinţă. S’a maî constatat că tă-
www.dacoromanica.ro
764
ALBINA
ciunele se pole înmulţi şi prin înmugurire, produced un număr forte mare de alţi germeni noul. Acest mod de înmulţire se pote socoti ca şi al drojdiei de bere când se pune în must dulce.
In 1888, Brefeld a arătat că, germenii eşiţl din praful negru (spori sau sămînţă), fie în pămînt fie în băligar, şi pe cari bo-taniştil îl numesc conide, sunt mal periculoşi pentru cereale, decât chiar pralul ne<?ru, a cărei germinaţiune (încolţire) este cam schimbătore, sau mal bine cjis nu reuşesce tot-deauna. Dr. Brefeld ca să-şl dea şi mal bine socolăla de germenii secundari, cari sunt agenţii principali de molipsire, a udat cu apă molipsită de conide un pămînt bogat în humus (materie organică) şi l’a semănat cu grâu sterilisat, a văcjut că într’un pămînt ne îngrăşat de-abia sunt 10 plante la sută bolnave, pe când în pămînt îngrăşat a fost de 10 la sută bolnave.
Acest lucru s’a observat şi de agricultorii practici, că în tote locurile gunoite, holdele de grâu au fost mal mult atacate de tăciune decât în pămînturile negunoite.
Este adevărat că un spor (semînţa tăciunelui), pote să producă în pămînt sau în bălegar, un număr fărte mare de germeni activi, cari nu pot molipsi plantele decât atunci când sunt tinere şi mal cu sămă atunci când încolţirea seminţei de tăciune, s’ar pute face în eeelaşl timp cu a bobului de grâă. Dar se scie că încolţirea bobului de grâu se pote face de la 1 — 2 grade de căldură, pe când a sporului (sămînţa) de tăciune numai la 5—11 grade de căldură. De aceia grânele de tomnă sunt mal puţin molipsite de tăciune decât cele de primăvară, fiind-că tomna căldura scade cu cât înaintăm spre ernă, iar primăvara din contră căldura se măresce aşa în cât ajută la înmulţirea tăciunelui.
Cu cât grânele de primăvară se semănă mal de timpuriu cu atât grâul este mal puţin molipsit de bolă, fiind-că îndată ce coja (epiderma) paiului începe a se întări, tăciunele nu mal pote ataca, aşa după cum îl pote ataca când ţesătura este tînără. De asemenea firele de grâu care provin din bobe bine desvoltate, sunt mal puţin atacate de tăciune decât firele de grâd provenite din bobe mal slabe şi pipernicite.
In anul trecut 1903 s’a mal constatat că, molipsirea cerealelor de spori sau conide se produce nu numai în timpul când seminţele încolţesc, dar şi pe timpul înflorirei. In acest cas boia se produce numai prin conide.
Dar se scie că chiar semănăturile de grâu de tomnă, ca şi grâul de primăvară şi orzul, nu sunt cruţate de acestă bobă, deşi seminţele acestor cereale, înainte de a fi semănate au fost bine sullatate. In acest cas, se crede că mal sunt şi alţi germeni necunoscuţi cari pot să producă boia, sau printr’o molipsire pos-terioră periodel încolţireî.
Dr. Breleld a mal lăcut experienţe şi cu tăciunele care atacă porumbul; ultimul resultat este că, sporii sau semînţa tăciunelui care atacă porumbul s’ar găsi în aer, care fiind duse de vânt, cad pe florea porumbului şi ast-fel se molipsesce, sau că coni-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
765
dele pot să provină de la un corp din apropiere semănat cu cereale. Experienţele dr. Brefeld, a fost îndreptate şi asupra ovă-sulul, ele au dat aceleaşi resultate ca şi la grâti
In resumat: germenii tăciunelui străbat în grâu când încol-ţesce (germineză), şi când holda de grâu înfloresce.
Sporii sau sămînţa tăciunelui cari a molipsit florile unei holde de grâu în 1903, nu pote să-şî aibă efectele vătămătore decât în 1904, când spicele vor fi atacate de tăciune; deci perioda de încolţire a sporului de tăciunne în caşul acesta ţine doi ani. Acum se înţelege de ce chiar seminţele de grâu sulfatate încă pot da nascere la plante bolnave de tăciune. Pentru a stârpi cu totul germenii boiel, trebuie a aplică seminţelor, înainte de semănat, un tratament intern şi extern şi în caşul acesta nu rămâne decât metoda cu apă caldă a lui Iensen.
Din cercetările dr. Brefeld, se mal pote constata: că pe timpul înflorire! grâului, sporii (sau sămînţa de tăciune), se introduc în florile spicului de grâu prin deschiderea foiţelor ce for-meză învelişul organelor de fructificare sau legare ale florei, aceste foiţe la treeratul grâului dau plevă.
De aceia când se selecţioneză (se aleg) varietăţile de grâu, trebuie a se alege acele spice ale căror foiţe în cari se găsesc organele de fructificare, să rămână închise în momentul când se face semănarea germenilor de tăciune, dar acestă părere are încă trebuinţă de verificare, de ore-ce la grâu, orz, şi ovăs, fruc tificarea (lecundaţiunea) este regulată, şi foiţele cari adăpostesc organele de fructificare, nu stau deschise, decât prea puţin şi de comun pe la mijlocul cjilel când căldura este mal mare; aşâ în cât molipsirea florei, de sămînţa tăciunelui este forte slabă, sau de loc, când cerul este noros, sau dacă timpul este mal răcoros. Sămînţa tăciunelui care se găsesce în substanţa bobului de grâu, este în mică cătăţime, deci şi mal puţin periculosă. Dacă printr’un tratament s’ar pute stârpi, aşâ după cum se potey stârpi la exterior prin sulfatarea băbelor de grâu, în acest cas boia s’ar micşoră din ce în ce mai mult.
y. S. Moga.
Adâncimea mărilor. — Intr’o carte nemţescă, ce a apărut de curând, se arată adâncimea mărilor. După datele acestei cărţi, marea Mediterană nu are nicăieri adâncimea maî mare de 3.500 metri. Ocenul Atlantic are unele locuri de 6.000 metri adâncime, dar cel mai adânc este Ocenul Pacific, care într’un loc este de 9.426 metri. — Prin urmare adâncimea acesta este mai mare de cât înălţimea celui mai înalt munte de pe pămînt, care n’are de cât 8.840 metri.
www.dacaramamca.ro
Ştefan cel mare pe palul de morte poveţuesce pe liul seu Bogdan să încliiue Moldova Turcilor.
A T.PTN \
7li7
OMORÂŢI 6MIDILE !
încă din ernă am vedut publicat pe la tote primăriile din jud. Putna un ordin, în care se spunea» că fic-care locuitor se-şî cureţe livezile de omidl înainte de a învia.
Ordinul s’a executat de cea mai mare parte din locuitori, dar au fost câţl-vă leneşi cu livezile în diferitele părţi ale comunei cari nu le-a curăţit şi insectele înviind, s’au comunicat şi la livezile harnicilor gospodari, cari şi le-au curăţit.
Ast fel că cea mal mare parte din livezi sunt acum distruse de omi^î.
Mijlocul pentru stârpirea omizilor înviate, cel mal eftin şi la disposiţia fîe-căruî ţăran este următorul :
Se scutură bine pomii de tote ornic,Iile, se ia păcură simplă şi se ung pomii la jumătatea trunchiului de jur împrejur în lungime de 15 — 20 cent.
Omizile căţlute jos caută să se suie imediat şi când ajung la păcură se opresc, neputencl trece Se va căuta ca păcura să nu se usuce.
Om iniile îngrămăclindu-se se pot omora lesne, stri-vindu-le cu un sac. Dacă nu se omoră, trec la ceilalţi pomi, sau la vecini, unde pomii nu sunt unşi.
Neavend unde să se maî suie, trec la vil, pe cari le pot distruge, neputendu-le trată cu ast fel de material. De aceea este de neapărată necesitate ca să fie omorâte.
Lecui acesta se va repetă ori de câte ori se va observă că s’a ivit iarăşi omidî, ţinencl semă ca păcura să stea necontenit umedă căci îndată ce s’a uscat, omidile pot trece peste ea.
Sava Serbau Neagn.
Agricultor, str. Pichet No. 3. Focşani»
După statistică,—In anul 1903 aii apărut în Bucu-rescl 55 diare Şi 113 reviste, iar în provincie 114 diare şi 52 reviste.
www.dacoromamca.ro
768
ALBINA
De pe Domeniile Coronei.
In cliua de 29 Martie a. c., a fost o representaţie teatrală în comuna Dobroveţ de pe Domeniul Coronei din jud. Vasluiu. Serbarea s’a dat în sala Tetruluî sătesc» de acolo de către societatea «Lira» a elevilor din clasa IV-a a Gimnasiuluî Ştefan-ceL Mare din Iaşi, cari au jucat «Sunt Vlăduţă, taică» şi s’au produs cu mai multe cântece în cor şi cu diferite şansonete şi anecdote.
Pe lângă personele culte din localitate, cu rudele şi cunoscuţii cari le veniseră de sărbători a asistat un mare număr de săteni. După representaţie a fost dans, la care au luat parte şi ţăranii petrecându-şî până târziu.
Serbarea a isbutit pe deplin. Venitul net a fost de 70 lei. Diletanţii s’au presentat în costume naţionale şi fiind bine pregătiţi s'au achitat spre satisfacţia generală de roiurile lor. In deosebi a făcut impresie ţinuta lor românescă şi vioiciunea cu care au jucat în comedia forte potrivită ce au ales pentru acestă ocasie. Nu mai puţin au plăcut în cântecele naţionale la cari sătenii au dat cei dintâi semnalul aplauselor.
La sfârşitul representaţieî elevul Hârlescu a ţinut o scurtă cuvîntare în care mulţumind d-lui Ion Kalinderu, administratorul Domeniilor Coronei, pentru bună-voinţa ce a avut de a le da voie să dea serbarea, a arătat importanţa tetrului sătesc pentru ridicarea nivelului moral şi cultural al populaţiunii rurale.
După aceea s’a cântat in cor «Trăiască Regele» care a fost ascultat în piciore de toţi cei de faţă.
De la Cercurile Culturale.
In (Jiua de 18 Aprilie a. c., s’a ţinut şedinţa Cercului Cultural în localul şcolei din comuna Golesci, jud. R.-Sărat.
De la orele 8 — 12 a. m, toţi membrii cercului au asistat la serviciul divin oficiat de preotul paroh local, Iacob Goleanu, unde s’a cântat le-turghia pe 2 voci de elevii şcolei. De la orele 1 — 2 p. m„ s’a ţinut şedinţă intimă între membrii, unde s’a discutat despre farmaciile comunale dacă e bine sau nu să se dea în sema învăţătorului sau preotului. S’a emis părerea ca să se ţină de preot, care este în legătură mai intimă cu poporul.
De la orele 2 p. m., se deschide şedinţă publică. D l IonBrătilă, învăţător local, a citit o frumosă conferinţă despre «Hrana şi îngrijirea vitelor», arătând cum ar trebui îngrijite bine; mal vorbesce de cultura lucernel şi a sfeclei de nutreţ. Arată cum ar trebui hrănite vitele atât în timpul verei cât şi pe ernâ. Toţi membrii cercului a găsit că conferinţa e forte potrivită de a se citi de toţi învăţătorii în satele lor, hotărând a se trimite revisoratului pentru a o trimite la toţi învăţătorii din judeţ.
S’a mai recitat poesiile: «Din vremea Fanarioţilor», «Cei doi lucrători», «O cerşetore», «Ţara mea», printre cari au variat cânturile pe 2 şi 3 voci: «Sună buciumul d’alarmă», «Hora ostaşilor Români», «Libertatea naţională» şi «Românaşul».
Atât cânturile, cât şi recitările s’au executat minunat de către elevi.
*
* *
La cercul cultural Leurtlenî care
Aurelian Georgeseu. s’a ţi nat îu comuna Budi-
www.daooromanica.rD
ALBINA
760
ştenl, d-niî învăţători, au luat parte de dimineţă la slujba bise-ricescă ce s’a oficiat în biserica sus cjisel comuni, care era plină de credincioşi.
Corul bisericesc, condus pe două voci de învăţătorii acestei comuni, au cântat liturgia.
Acsionul cântat de d-1 Rodoş, învăţător şi explicarea evangheliei, de d-1 Diaconescu, învăţător, au lăsat multă uimire în popor.
La 1 eşind din biserică, d-niî învăţători s’au dus la şcolă, unde d-1 Popescu, învăţător, local, a ţinut o lecţiune de istorie.
La 12'/s aQ luat masa cu totiî la d l Popescu, împreună şi cu d-niî: Duţu-Duţescu şi Maximilian Popovicl.
La ora 2, toţi s’au adunat la şcolă, unde d-1 I. Marinescu, învăţător din Călinescî, a ţinut o conterinţă relativ la folosele învăţăturii şi bibliotecelor, desluşind folosele ce se pot trage din citire, explicând că atunci când se trimet copiii la şcolă ies buni agricultori, cu cunoscinţe mal multe câştigate prin învăţătură, şi terminăcu cuvintele, «voiţi şi veţi putea, ajutaţi-vă că vă va ajuta şi Dumnedeu»
După dînsul a vorbit d-1 Duţu-Duţescu, reamintind multe din trecut, în adevărata limbă a strămoşilor.
DE LA SATE
In ţliua de 12 Aprilie curent şoola din Târgu-Călugărenl jud. Nemţu, a fost visitată de către d-1 Era. Zaharia, noul Prefect al judeţului.
Elevii şi-au făcut datoria, iar d-1 Prefect a arătat multă bună voinţă şi cu un deosebit interes a ascultat şi cercetat totul.
In diua de 18 Aprilie, tot la acestă şcolă a fost cercul cultural «Pionul». Succesul a fost strălucit, căci la serbarea populară de la 1—4 7* sub conducerea dirigintelui, a luat parte atâta lume cum nu în multe locuri s’a vedut: 2 săli de clasă spaţioso au fost pline, antretul, pe la ferestre, curtea plină, pe zaplaz şi şosea de asemenea plină.
Lumea a plecat cu regret că numai ţine serbarea. De asemenea şi conferinţa d-lul N. Trofin, învăţător a fost primită şi ascultată de popor cu multă plăcere.
INFORM AŢIUNI
Direcţiunea Seminarului „Yeniamin44 din Iaşi aduce la cunosciinţă ca în luna Octomvrie viitor se va serbători centenarul Seminarului şi rogă pe toţi foştii elevi ai Seminarului să-şi trimetă adresa precum şi ori-ce sciinţă ar avea despre foştii colegi.
De asemenea rogă pe toţi foştii elevi, cari sunt autori să-şi trimiată câte un exemplar din operile
www.dacoromamca.ro
770________________________ALBINA ____________________________
<l-lor Direcţiune! Seminarului, spre a se expune cu ocasia serbării.
♦
* *
Din iniţiativa d-lul Revisor şcolar Teodoru, Duminică, 4 Aprilie 1904, a avut loc o mare Serbare Şcolară în oraşul Tecuci, dată de elevii şi adulţii şcolelor urbane şi rurale, în scopul ridicare! statueî nemuritorului «Vasile Alexandri».
PROGRAMA.
Partea I.—1 Imnul «Trăescă Regele», cântat de elevii şcolelor primare urbane.
2.	Conferinţa despre «Vasile Alexandri» tinută de d-1 Scarlat PopovicI, institutor în Tecuci. In timpul desvoltărei conferinţei s’a recitat la fie-care gen de poesil, versuri de către elevii şi elevele şcolelor primare-urbane.
3.	Corurile «Cuculeţ cu pana sură» şi «<Jis’a badea c’o veni», cântate de flăcăii şi fetele şcoleî de adulţi din Cernicarî, conduse de dd C. Glieorghiu, dirigintele şcoleî.
4.	«Banul mărăcine», joc naţional esecutat de elevii şcolelor rurale din Poeana şi Matca, conduse de învăţătorii V. Berbeciu şi I. Angheliu.
Pareta II—1. Corurile «Frunză verde de trifoiu», «Mâl Ştejare», Plugar şi oştaş» şi«Totţi-am ţlis Mândro ţi-am ţlis» cântate de flăcăii şi fetele şcoleî de adulţi din Cernicarî.
2.	«Vivandiera» Piesă într’un act de V. Alexandri, executată do elevii şi elevele şcolelor primare-urbane.
3.	Jocurile naţionale; Soldăţesca, Ardelenesca şi Săltata, esecu-tate de elevii şi elevele şcolelor din Matca şi Poiana, în mod alternativ.
Beneficiul net a fost de lei 219,60, cari s’aii înaintat Onor Academiei Române.
*
* *
—	In ţliua de 12 Maiu 1904, ora 10 jum. a. m., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţie pentru darea în întreprindere a construire! unei case de arendaş la proprietatea Eforiei Popenî comuna Sudiţi, din jud. Ialomiţa, conform planurilor şi devisulul în sumă de lei 10.000.
Concurenţii vor trebui să depună ca garanţie provisorie lei 5% din suma devisulul, cea definitivă va ii de 10% din suma re-sultată la licitaţie.
—	Pentru darea în întreprindere a reparaţiunilor generale ce urmeză a se face la clădirile schitului Slobozia, lângă Câmpina.
Devisul în sumă de lei 9.978.50.
Condiţiunile, planurile şi devisul se pot vedea la serviciul bunurilor Eforiei, în orl-ce ţii şi ore de lncru.
Supra oferte nu se primesc.
Domnii concurenţi, spre a lua parte la licitaţie vor trebui să depună garanţie provisorie lei 5°/0 din suma devisulul, cunoscând că cea definitivă va fi de 10% din suma resultată la licitaţie.
— De te potrivesc! viţelului rămâi fără lapte.
www.dacoFomamca.ro
ALBINA
771
Bi bliografii.
D-l. Teodor Speranţia, profesor şi scriitor, a întreprins acum de curând publicarea, în fascicule săptămânale, a unei forte interesante lucrări intitulate: Psihologia, pentru toţi.
In mod clar, fără mari pretenţiunî, cu expresiuni anume alese pentru a fi pricepute într’adever de toţi cititorii, d-l Speranţia tratează cu multă competenţă, una câte una, importantele cesti-uni ale psihologiei, acestă sciinţă vastă a sufletului.
Scrierea acesta este bine venită şi va umplea o lacună demult timp simţită în literatura filosofică din ţara nostră.
Intr’adever, în afară de câte va manuale de psihologie scrise în limbi streine, prea puţine scrieri avem relativ la acest important obiect de studiu, absolut necesar ori-cârul om ce trăesce în societate.
A se cunosce pe sine şi apoi a cunosce pe acele persone cu cari ne vedem c,lilnic, a fost considerat şi în vechime şi este considerat şi astăzi ca lucrul de căpetenie pentru toţi omenii fie ei pe ori-ce treptă a cultureî, a nascereî şi a avereî.
Bogat şi sărac, tînăr şi bătrân, nobil, sau nenobil, toţi omenii sunt datori să cunoscă legile acestei importante sciinţe.
Advocatul trebue neapărat să posedă bine psihologia, dacă voesce să obţină câştig de causă de la judecătorii cărora el se adreseză.
De asemenea şi profesorul şi artistul şi preotul şi generalul şi comerciantul, în fine totă lumea, toţi omeni mai bune resultate vor obţine în lupta vieţeî, sciind în ce mod să se cunoscă pe ei şi pe acei din prejurul lor, de cât dacă ar ignora cu desăvârşire sciinţa sufletului omenesc.
Marele defect al acelora cari până acum au alcătuit tratatele de psihologie este, că au considerat prea învăţaţi pe toţi cititorii şi de aceea mai toţi autorii unor asemenea tratate au expus materia în mod prea înalt, cu o terminologie riguros sciinţifică, cu ex-presiunî greu de înţeles; de aceea, marele public—tocmai acela care mai cu semă este chemat să profite de o aşa utilă îndrumare în viaţă—s’a folosit prea puţin, ba chiar de fel de aceste psihologii savante.
Scrierea d-lui Speranţia este tocmai menită a remedia acest reu: ea se adreseză marei mulţimi de cititori, le vorbesce în limba lor, se feresce de prea mari şi prea dese abstracţiuni căutând să le dea un strict necesar, absolut indispensabil.
De aceea, credem că acestă lucrare este forte utilă şi o recomandăm cu tot dinadinsul..
*
* *
A apărut:
-CREŞTINISM ŞI NAŢIONALITATE» de Victor Puiu.
De vîndare la librăriile Leon Alcalay, Socec & Comp din Bucu-resci şi la sucursalele librăriei Socec din provincie. Preţul 1 leu 30.
Contra ploşniţelor.— Pisăză frunză de cânepă verde şi câte-vâ cepe putrede, scote zema şi o amestecă cu fiere de boQ ; apoi unge crăpăturile unde ştab ploşniţile şi vei scăpă de ele.
www.dacaromamca.ro
772
ALBINA
IVI ulţu m i r I
încă din anul 1897, d-1 Ion Kalinderu, proprietarul moşiei Grecî-Olt, a dat un loc pentru grădina şcolară, cu scop de a servi ca exemplu sătenilor şi a se face lucrări agricole cu elevii şcoleî.
Acest loc s’a cultivat sistematic cu diferite zarzavaturi, plante textile, lucernâ, etc., şi conform dorinţei d-luî Kalinderu, s’a înfiinţat mai târziu şi o mică pepinieră de diferiţi pomi roditori, din cari să se împartă gratuit elevilor.
In anul trecut şi în anul acesta la serbarea «Sădirea pomilor-, s’a dat la elevi şi absolvenţi 60 persicî şi 88 nuci, restul remânend pentru viilor.
Lucerna, care până mai anii trecuţi eră necunoscută de săteni, acum a început a o cultivă şi ei în grădinile lor, pe mici porţiuni.
Pe lângă acestea şi alte multe îmbunătăţiri făcute şcoleî, d-1 Kalinderu a mal dat şi o vacă pentru elevii ai căror părinţi sunt în lipsă de vaci sau oi cu lapte.
Sub-semnatul, în numelele sătenilor şi elevilor şcoleî, aduc respectose mulţumiri d-luî Kalinderu, pentru aceste fapte mai pre sus de orî-ce laudă.
O. Popescu.
învăţător, Grecî-Olt.
* * *
Locuitorului N. Predan din comuna Băjeni, jud. Muscel, i se aduc vil mulţumiri din partea consătenilor şi a dirigintelui şcoleî, pentru că a oferit gratuit casele sale, spre a servi ca local de şcolă până la finele anului şcolar.
*
Epitropia Parohiei Borra, jud. Suceva, aduce respectose mulţumiri Onor. Administraţii a Domeniului Coronei pentru cărţile bisericesci dăruite acestei biserici.
* * *
I. Vulcănescu, înveţ. com. Padina-Mare, Mehedinţi, aduce cele mai căi-durose mulţumiri d-lui redactor al «Jurnalului Societăţii Centrale agricole», d-1 S P. Radianu, care a trimes gratis acestei şcole cinci chilo-grame semînţă de iucernă.
l’ii oţet pentru a ave o voce friitndsâ.—Când avem nevoe de a cânta vom căpătă o voce frumosă turnând 5 sau 6 picături din oţetul următor într’un pahar cu apă căldicică, cu caro ne vom gargarisi gâtul dimineţa şi	sera.
Viorele uscate .	.	4 grame.
Oţet bun de vin.	.	48	»
Alcool..............2	»
După ce le-am lăsat la un loc timp de 15 dile, filtrăm oţetul,, storcend totul bine şi îl păstrăm într’o sticlă bine astupata.
Lee contra durerilor de măsele.
Acest lec este formolul geraniat care se prepară forte uşor.
Se ia o soluţie de formol 4 grame, 6 grame alcool şi 2 grame de esenţă de geranium. Se obţine ast-fel un lichid cu un miros plăcut, forte antiseptic şi potolitor de dureri.
Se ia o bucăţică de vată, se înmoie în amestecul de mai sus şi se introduce în măseaua găunosă. Cei ce aii încercat acest lâc spun că durerea dispare ca prin farmec.
www.dacaromamca.ro
STEHUa
Societatea Steaua are de scop a lucră peutri întinderea înveţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa triotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Ootisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă 9 se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalinderc, membru al Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sava Şomănescu, mure proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petra GftrboTiceana, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Const. Bana, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Splru C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. bimitrescn Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescă, deputat, profesor universitar; Trista S. Negoescu, profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor. — Censori, Const. Allmăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Con9t. Alexandrescu, revisor şcolar.
Membrii înscrişi şi cotisaţiunî plătite (Urmare).
Spiru C. Haret, Ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii publice, (Bucuresci), 60 lei; Xenopol Alexandru, profesor (Iaşi), 5 lei ; Dr. C. Istrate, profesor universitar, (Bucuresci) 10 lei ; Angliei Saligny inginer, (Bucuresci) 10 lei ; B. P. Haşdeu, membru al Academiei (Bucuresci) 5 lei; I. Bianu, profesor universitar, (Bucuresci), 5 lei; Haret Mihail C., (Bucuresci), 2 lei; Dr. Felix lacob, (Bucuresci), 5 lei; Grigore Ştefănescu, profesor universitar (Bucuresci), 5 lei; Şt. C. llepites, (Bucuresci), 5 lei; C. Erbiceanu, fost pi'ofesor universitar, (Bucuresci), 2,50 lei; Dein.' Olă-nescu, (Bucuresci), 10 lei; Naum Anton, (Iaşi), o lei; Constantin Geneti, (Berlad), 1 leu; Haralambie Popa, (Zorleni-Tutova), 1 leu ; Dumitru Mi-ljail (Zorleni-Tutova), 1 leu; G. Tenea, preot, (Zorleni-Tutova 1 leu ; Nicolae Stoleriu învăţător, (Zorleni-Tutova), 1,50 lei; Mihail Lupescu, înveţitor, (Zorleni-Tutova), 4 lei; P. Petrici. (Berlad), 1 leu; Nicolae Ro-tariu (Zorleni-Tutova), 1 leu; Ilarian Velculescu, Directorul şcolei normale, din Câmpul-Lung, 12 lei; Grigoee l’ănoiu, învăţător (Benglescî-Gorj), 1 leu; 1. D. Velican învăţător, (Stejerei Gorj), 1 leu; D. 1. Po-pescu învăţător, (Vâlea-cu-Apă), 1 leu; D Bogdan învăţ.. (Stănescî-Gorj), 1 leu; Sinian Popescu învăţ., (Pocruia-Gorj), l leu; Lazăr Arjoceanu, învăţ., (Bâlănesci-Gorj), 1 leu; lacob Pârvulescu învăţ., (Urdaril-de-sus-Gorj) 1 leu; Emanoil Ciobanu, învăţ., (Cârligei-Gorj), 1 leu ; Constantin Purec învăţ., (Oostenî-Gorj), 1 leu; Dem. Amrulescu învăţ., (Peşteana-de sus-Gorj), 1 leu ; Demetru Diaconescu învăţ., (Gord-Rocaţi-Gorj), 1 leu; C. Filipescu învăţ., (Slobozia-Gorj), 1 le-u; V. Mălăcsscu învăţ., (Bâlesci-Gorj), 1 leu; Gh Dobrescu învăţ., (Copâciosa-Gorj), 1 leu; I. Popescu, învăţ., (Baia:de-fier-Gorj), 1 leu; Gh. Popescu învăţ., (Călnic-Gorj), 1 leu; G. I. Negrescu învăţ., (Ohaba Novaci-Gorj), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii e de J21 ; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 1.412 lei şi 75 de bani.
(Va urma în numărul viitor).
www.dacoromanica.ro
FABRICA G6MFTUL
AD6Lf 5AL0M6N
Str_ D6mneî 14, Bucaresci.
Sobe Calorifere. Maşini de bucate.
>
Mobile de grădină. Paturi şi mobile de fier.
62-7
•CCCCCCCCCOCCCCCCCCCCCCCCCCCVCOVUCCC <3<3993<39<3Q93<3
Cel mai mare ţi vast. magasin şl singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria ndstrâ Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente In Ghete <Ie Bărbaţi:
de Vas cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95. 11.95, 12 95, 13.95.
i »	»	Nasturi
» Laclt cu Elastic sad Şireturi »	»	»	Nasturi
» Chevreau cu Elastic »	•	» Nasturi
12.95,	13.95, 14.95. 15.95.
12.95,	13.95, 14.95.
13.95,	14.96, 16.95.
12.95,	13.95, 14.96-
13.95,	14.95, 15.95.
Preţnrl corentc Iu Ghete «le Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95.
11.95, 12 96, 13.95, 14.95, 16.96.
12.95, 13 95, 14.95, 15.95.
>	• u > Botoni i
»	» Colori »	> i
» Gerns cu Nasturi şi Şireturi >
Pantofi de Chuvrcau albi decoltaţi <
Idem cu ŞirelurI şi «Nasturi •>
Idem de Lack diferite forme »	5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95.
Kayon do Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri labulos de eftine. In tot denumi se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glucă, Albe, Colori,
7.95,	8.95,	9.96.
696,	6.95.	
6.95,	7.95,	8 95.
6.96,	6.95,	7,95,
şi Negre pentru Dame I^el 2.50.
> Bărbaţi »	2.95.
Rupându-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la Iote Sesonele, Calea Victoriei Xo. 27, alături de Poliţia Capitalei, Bucurcsci.
5°/o
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avd un BCădSralnt de 6°/0 din preţurile însemnate, preaontftnd cuponul.
Inst. de Arte Grafice
idcscu. Str. Domnel. 16.