Anul VII
No 30.
25 Aprilie 1904.
Gomiletul de Redacţie: Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Goşbuc
Colonel P V Năsturel G. Adamescu I. 6tescu P. Dulfu V. 5- Mo^a N Nicolaescu Gr. Teodossiu Const. C. Pop.-Ta?câ.
Redacţia si Adminiswww.:dacoro!manica.îo	'	■■■■
Jfoua par/umerie şi Droguerie Medicinală T6MA B’RĂTULElSeU
gucurescl. calea Griviţei No. 145 (lîqjâ Gara de Nord). Bucurescl
Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele mat renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunl, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomecji de quinquina parfumate, Capilarlne, col-cream, de la princesse şi cosmetice higienice, piepţinî fint, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagiu, ca : ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacurl, esenţe pentru conserve alimentare, Sifone cu cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiii, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băl, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, câră ş: sîrmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scorţe, frunze, flori şi seminţe pentru câiuri, in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiii din ficat de morun pentru cura de ărnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane.
Itogat asortiment de cnuciucăric şi pansamente cum instrumente şi accesorii do resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dcntisticeî, ca: vată şi tifone, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectore şi sistematice irigatâre pentru Moşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighâne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatore, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatdre şi vaporisatdre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiă platină, faianţă şi porcelan, ochelari, fotfecl şi cleşti.
Acostă Droguerie are organizat un servicii! special pentru ducerea acasă a obiectelor cumpărate sau comandate in capitală, cum şi un servicii! (le expediţie deosebit pentru provincie.
Pentru d-niî profesori şi profesdre, institutori şi institutore, învăţători şi nvSţătore, cum şi pentru toţi abonaţii revistei «Albina» cari vor presantă alăturatul cupon, se vor face preţuri scăzute la tdte articolele trebultdre.
Cupon de reducere pentru „Albina"
52 -29
www.dacoromanica.ro
Anul VII.
No. 30.
2o Aprilie 1904.
AL.BINA
REVISTĂ ENCICL)
Abonamentul în ţară pe *	>	*	6 lu
Pentru anunolurf 1 leu
M an
t)
CĂ POPUL.A'RĂ
in străin. pe an lei 6
. . .	. . 15 ba nl
te, 5 bani euvîntul. ard
<». Coşbne, Cântec.— Sp. Popeseu. Scrisorî către învăţători. — I.uiircnţiu «rlbineea, Povestea lui Ştefan cel mare şi sfânt. —Pr. (’onst. An. Macrl. Nucul.-St. Negiilesea. îmbrăcămintea copiilor mici.—T. (•heorţhlu. Plugăria. — Toina Dlcesrii, Lăcul beţiei. — VItort., Impără-tăsa Japoniei.—De pe Domeniile Cor6neI.—Informaţiunl.
Sfaturi : Mijloc de a opri sângele care curge dintr'o rană
Ilustraţlul: Mal nainte de a muri Ştefan cel mare, încredinţăză ţiului şi urmaşului său Bogdan, testamentul său politic.—Plug de fier.—Grapă de fier. - Imperâtăsa Japoniei.
cântec
Ţi-al mînat prin veacuri turmele pe plaiu,
Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă,
Şi-ţî cântai amarul din caval şi naiu.
Dar cumplit tu fost-aî când te-a dus în luptă Ştefan şi Mihaiu.
Când ţî-or pune piedici duşmanii să cazi Spada ta să fie şi de-acum, Române,
Fulger care-aprinde, vînt ce rupe brazi,
Şi te ’ncrede apururî că vei fi şi mâne Tare cum eşti azi!
Sus ridică fruntea, vrednice popor!
Câţi vorbim o limbă şi purtăm un nume,
Toţi s’avem o ţintă şi un singur dor — Mândru să se ’nalţe peste toate ’n lume Steagul tricolor!
<1. Coşbne.
www.dacoromanica.ro
690
ALBINA
Scrisori către învăţători (1).
De ce mă opresc atâta asupra moravurilor fruntaşilor ?
Ţi-am mal spus şi repet: Cele mal multe şi mai adânci amărăciuni, din viaţa unui învăţător, stau în legătură şi izvorăsc din moravurile fruntaşilor satului şi din lipsa de tact a învăţătorului.
Pentru multă lume nici nu se explică cum de se sparg atâtea în capul învăţătorului; e învinovăţit, de multe ori, pentru lucruri cari n’au nici în clin nici în mânecă cu şcola şi cu misiunea învăţătorului. învăţătorul, adică se amestecă, vorba românescă, şi unde nu-i ferbe ola.
Ei, veţlî ?...Aici iar trebue să ne oprim şi să ne lămurim.
E drept că de multe ori învăţătorul se amestecă şi unde—după tote aparenţele—nu-i ferbe ola; dar eu sciu, îmi dau semă că dacă nu-i ferbe ola, îi ferbe alt-cevâ : îi ferbe inima!
Am dat aci peste o chestie, care nu-i de loc uşoră.... deşi, totă lumea, se uită cu forte mare uşurinţă la ea. Pentru totă lumea chestia e simplă de tot: învăţătorul se amestecă şi în lucruri cari n’au a face cu şcola şi deci trebue să sufere tote consecinţele acestui amestec. — Consecinţele acestui amestec însă nu pot să fie numai decât rele pentru învăţător, ele pot fi şi bune, din punctul de vedere al satisfacerei trebuinţelor sale sufletesc!. E drept însă că până acum amestecul său, în alte chestii de cât acele care îl privesc direct ca învăţător, a avut mai dese-orî, şi forte dese-orî, urmări grele pentru el.
Ca să nu păţim şi noi păcălela, pe care o păţesce forte multă lume, e bine să precisăm din capul locului, ce va să clică chestii în cari învăţătorul să nu se amestece, adică chestii cari nu-1 privesc ca învăţător.
înainte însă de a răspunde la acestă întrebare, suntem siliţi să ne înţelegem, ori cel puţin să nu uităm că e vorba de un om care are anumite îndatoriri ca învăţător.
învăţătorul ca om nu-şî pote smulge din el una din feţele sufletului omenesc, simţirea omenescă; nu pote nici măcar să fie supus vre-unei operaţii chirurgicale de stîrpirea, ori amorţirea, unor anumite bucăţi din inima sa. Prin simplul fapt că e om, el nu pote trăi decât acestă viaţă omenescă. Noi îl înarmăm cu cu-noscinţele despre o viaţă omenescă, alta decât aceea pe care o trăesc sătenii, îi dăm drumul în sat şi spunem că viaţa satelor trebue schimbată şi ridicată la idealul de viaţă pentru care l’am trimes să lupte; iar când intră în viaţa reală şi se întâlnesce cu tote buclucurile ei, atunci îi spunem că nu trebue să se amestece în viaţa reală. Ca şi când i-am spune: du-te la ţară, ridică vmţa sătenului la idelul de vieţă omenescă; fii învăţător nepă-nxînten, însă nu ax voe să fii om şi să te amesteci în vieţa reală! 1
(1) Scrisorile următore, privind esclusiv pe înveţătoiă şi pe pi’eoţî, vor apare numai în colecţie, împreună cu scrisorile apărute până acum în «Albina». Coleoţiunea complectă va apare în curând, în editura tipografiei „Moldova» din Galaţi. Cine doresce să aibă un exemplar pote face, chiar de acum, o Carte poştală la adresa C. Graur, tipografia «Moldova» Galaţi. Se vor imprimă numai atâtea exemplare câte cereri se vor face. Cererile pot fi şi individuale şi colective.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
691
Nu! vieţa reală îi izbesce simţirea învăţătorului—om cu mai multă violenţă—decât ar putea fi izbită simţirea ori-cărui din acuzatorii săi, adică simţirea tuturor acelor cari cred că învăţătorul nu trebue să se amestece în tote părţile vieţeî reale.
Dacă totă lumea, care pretinde învăţătorului să nu se amestece în tote părţile vieţei reale, s’ar găsi la un moment dat în aceleaşi împrejurări în care se găsesc învăţătorii tineri, ar înţelege pote pentru ce aceştia caută să se amestice în tote părţile vieţii reale. Toţi l’ar justifică, însă nu toţi l’ar ertâ. Intre aceşti din urmă sunt şi eu: justific, înţeleg amestecul învăţătorului în vieţa reala, însă nu’l apăr şi nu’l ert de amestecul necondiţionat, orb. Amestecul necondiţionat, în întregimea vieţii reale, a satelor, nu-şî ajunge nici-odată ţinta; mai degrabă şi tot-deauna face victime, învăţătorul cade în primele rânduri.
Cari sunt deci chestiunile, în care nu trebue să se amestece învăţătorul ?
Nu există chestiune legată de viaţa reală, a satelor în cari să nu trebuescă să se amestece el; viaţa eînsuşi câmpul său de activitate ; cu tote acestea nu pote trată tote chestiunile la fel. Sunt anumite chestiuni în care e nevoe de amestecul său direct; sunt alte chestiuni—cele maî multe—în care amestecul direct ar fi un pericol şi pentru el şi pentru scopul urmărit.
Se vor fi găsit, de sigur, învăţători al căror suflet s’o fi revoltat de apucăturile cămătarilor din sate. Dacă un învăţător s’ar fi apucat să atace direct pe un cămătar, să-î spue în faţă
că-î hoţ, ar fi spus un lucru adevărat, însă.... ce resultâ din
amestecul său direct? îşi pote închipui ori-cine că voinicosul nostru învăţător n’ar fi maî avut a doua oră poftă de un asemenea atac direct. — Atacul însă indirect—băncile populare—şî-a ajuns ţinta mai repede.
Puţine sunt chestiunile, cari pot fi atacate direct. învăţătorul trebue să scie că viaţa nu e glumă, că nu te poţi uită uşor la ea. Sunt chestiuni—cum e chestiunea pămîntului—cari, dacă sunt
atacate direct, duc....direct la puşcărie. Atacate însă indirect
—cum ar fi adoptarea cultureî intensive a pămîntului, de pildă— duc de-adreptul la ţintă. — Dar despre acesta vom mai vorbi.
învăţătorul trebue să se gândescă bine, înainte de a luă o ho-tărîre. De la început să se gândescă la urmările reale la care pote duce acea hotărâre; e mai cuminţesc lucru să nu-ţi încerci voinicia, când şeii ci nu vei reuşi. Bărbăţia unui om se judecă numai după stăruinţa in hotărărele înţelepte, chibzuite.
Nu uită că menirea de învăţător cuprinde în ea nu numai instrucţiunea ci şi educaţia. Educaţia însă nu pote aveâ un mai mare impuls decât puterea exemplului. Trebue să dai exemplu de ordine; desordinea provocată de moravurile fruntaşilor satului să-ţi fie motivul cel mai puternic pentru respectarea or-dinei, care nu pote lipsi de la basa propăşire! nostre ca popor.
XVIII.
Sunt ore fruntaşii satului atât de negri la suflet încât să fie nevoie de evitarea lor sistematică din partea învăţătorului.?
Nu mă unesc cu acestă părere. Totă lumea care stăruesce, prin fapte, pentru îndulcirea moravurilor, e convinsă că acestă îndulcire e posibilă; iar acestă îndulcire se şi constată că are loc de
www.dacoromanica.ro
692
\ I.HIN A
fapt. Acesta e şi convingerea mea ; ba chiar eu sunt convins că îndulcirea moravurilor se va face de aci înainte mult mai repede, pentru că văd că mult mal multă lume se intereseză şilucrăzăjm acestă direcţie. Mai cred în posibilitatea’şi mersul repede al acestei îndulciri şi pentru consideraţiunea următore: Fruntaşii satului nu sunt toţi la fel. Susţin chiar că sunt forte puţini, cari pot fi numiţi omeni cu suflet negru.
Trebue să facem deosebire între un om rău care scie că e rău şi între un altul, care nu-şi dă semă că e rău. Cu primul e greu de luptat, cu al douilea nu; de primul trebue să rupi şi să fugi,, de al doilea trebue să te apropii şi să fii cu prudenţă în relaţiile cu dânsul.—De felul celui din urmă sunt, în genere vorbind, fruntaşii satului. In genere fruntaşii satului sunt răi, însă ei nu sciu că sunt răi. Răutatea lor deci nu e o ihanifestare calculată a fondului lor sufletesc, nu e ceva care pornesce din năuntrul seu, ci e venită din afară; e un lucru împrumutat, imitat, impus de moravurile mediului şi de tradiţie.—Moravurile rele, la rîndul lor, nu au luat nascere din propria iniţiativă a fruntaşilor de origină ţerănescă, ci au fost şi sunt aduse din oraş; iar la oraş^ sunt resultatul luptei pentru vieţă şi a interpretăreî greşite a civilisaţiei. Mişcarea satelor către oraş e funestă pentru ţara nostră—ţară agricolă — dar e tot atât de funestă pentru moravuri, dacă nu şi mai mult, năvala oraşului la sate. Prima mişcare a umplut de groză pe totă lumea; a doua nu e observată. Satul dă pentru oraş în genere ce are mai bun ; oraşul trimite-în sate ce are mai rău.—Satele judecă pe orăşeni după stărpi-ciunea morală a orăşenilor cari se pripăşesc prin ele ; iar acesta în dauna comunităţei de sentimente care trebue să existe în sufletul naţiuneî întregi.—Mişcarea satului către oraş o pote împiedica învăţătorul—vom vedea mai departe cum—mişcarea oraşului către sat nu o pote împiedică decât ore-cari măsuri pe cari le îa şi va trebui să ia mereu statul. Şi statul are tot interesul ca moravurile să fie asanate; aşâ se şi explică năzuinţa omeni-lor de Stat de a legifera şi a pune stavilă perpetuăreî moravurilor rele în general. La rîndul său şi Statul are nevoie de sprijin.
*
* *
Fondul sufletesc al fruntaşilor nu e rcu; pe acest fond sufletesc însă se găsesc ore-cari pete. Aceste pete sunt mai mult sau mai puţin întinse, au pătruns la o ore-care adâncime; n’au acoperit însă, nici n’au străpuns întreg sufletul lor.
Dacă fruntaşii satului ar avea numai defecte, n’ar mai fi nimic de făcut; ei au însă şi calităţi. Nu numai atât: ori cât de mari şi de multe defecte ar avea un fruntaş — vorbesc şi de cei pripăşiţi—nu se pote susţinea că are numai defecte. Ast-fel stând lucrul, am greşi dacă am privi pe fruntaşi numai în partea lor rea. Acesta mă şi face să cred în posibilitatea armoniei, cel puţin convenţionale, între fruntaş şi învăţător.
Pentru acesta mă şi opresc inereu asupra raporturilor dintre fruntaşi şi învăţător.
Greutatea pentru învăţător stă tocmai aci; să scie să încun-jure defectele fruntaşilor şi să se folosescă de calităţile lor. In primul loc însă va trebui să scie, să distingă defectele şi calităţile. Aci însă trebue putere de pătrundere, timp şi răbdare.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
693
Acesta m’a făcut să-î spun învăţătorului tînăr să fie sgîrcit în manifestarea sentimentelor sale, faţă de fruntaşi, până când nu-î va cunosce; şi tot acest lucru m’a făcut să-i atrag luarea aminte eă tot umblând, fără reservă, după prietenia fruntaşilor să nu se pomenescă mai degrabă cu duşmănia lor in cale.
De duşmănia fruntaşilor pote scăpă un îuvăţător în două chipuri : ori să se facă la fel cu ev—mijlocul cel mai comod de a-şî eâştigâ simpatia lor imediată—ori, înarmat cu forţa convingerilor şi cu consciinţa permanentă de rolul său de învăţător, să nu cedeze ispitei de a se luă după ei dar nici de a-i zădări.
In caşul întâi prietenia e găsită, e drept... la început o ilu-
sie, mai apoi o tristă realitate. Pote găsi chiar prietenia adevărată, fără să cădem de loc în contrazicere cu ceea-ce am zis asupra prieteniei adevărate (potrivire sufletescă). In caşul din urmă însă învăţătorul are încă rolul său neştirbit, dar şi trebuinţele sale sufletesc! nici până la un punct satisfăcute.
i9unt silit deci să urmez cu sfaturile mele date învăţătorului tînăr.
*
* *
Mângâe-te cu speranţa că nu vei avea piedici în misiunea de învăţător dacă vei sci să le înconjuri orî să nu ţi le stîrnescî singur.
Cată că în sufletul fruntaşilor trăesc încă multe calităţi bune comune nemuluî nostru. Orî-cum s’ar uită un fruntaş la d-ta, e cert pentru el, că nu te pote privi ca pe un ţăran de rând. De pildă şi fruntaşul e ospitalier. Ospitalitatea lui nu-î aşa de largă ca a unui simplu ţăran, dar pentru d-ta o are. Să te folosescî de acăstă calitate, numai să nu abuzezi de ea. Să ai o măsură în tote, şi măsura acesta să-ţi fie dictată numai de ţinta misiu-nei de învăţător. Ospitalitatea să-ţi fie punctul de plecare pentru a studia şi a cunosce şi alte calităţi bune ale lor. Defectele lor nu ai nevoe să le cunosc!—cel puţin nu vei avea mare muncă pentru acesta— ele o să-ţi sară repede înainte; greutatea o vei avea în cunoscerea calităţilor. Numărul şi puterea calităţilor o să-ţi arate dacă trebue, când trebue să faci un pas şi cât de mare pas să faci către ei; defectele lor îţi vor arăta cu câţi paşi trebue să dai înapoi, fără să fă simţit de ei. Nici mergerea cătră ei nici retragerea- -nu înţeleg ruperea, căci acesta ar însemnă declararea de răsboiîi—să nu fie sgomotosă; să laşi să se înţelegă că mergerea înainte ca şi retragerea sunt numai bănueli nejustificate. Starea acesta nu-î de loc plăcută, dar e necesară. In acest chip poţi să-î cunosci mai uşor pe fruntaşi. Afară de cu-noscinţa lor mai pote resulta şi captivarea lor, dacă vei avea răbdare.
In adevăr. Nu se pote ca un om să nu aibă influenţă asupra altui om, dacă întâlnirea are loc de multe orî şi dacă nu sunt puse în relief defectele unuia, fără trebuinţă, de către cel-lalt. Forţa convingere!, a moralităţei a cumpătărei în cuvinte, a corectitudine! în fapte şi a tactului, impune; cumpăna se plecă în partea acestor calităţi. Ai tote aceste calităţi, să scii numai să te folosescî de ele, vei captivă pe fruntaş. Dacă vei avea răbdare te vei impune de la o vreme, pentru că în partea d-tale sunt numai calităţi. Când vei ajunge aci, vei putea încet încet influenţa în bine şi asupra moravurilor, ori cel puţin nu vei putea
www.dacoromamca.ro
694
ALBINA
fi atacat şi nu vei suferi consecinţele lor. Să ţintesc! să câştigi ' admiraţia fruntaşilor. Vei putea ajunge obiectul lor de admiraţie numai dacă vei stărui mnltă vreme în acestă direcţie şi numai dacă nu vei face sgomot. Să sciî că admiraţia fruntaşilor, în general, vine forte târdiu, dar vine negreşit; iar dacă nu va veni nici odată,.... să ve<,li în acest fapt lipsa de tact din partea d-taleî Intîrdierea admiraţiei fruntaşilor trebue s’o atribui nu numai moravurilor fruntaşilor ci şi lipsei de tradiţie asupra adevăratului rol al învăţătorului. De vei face în totă viaţa d-tale de învăţător numai acest lucru—convingerea fruntaşilor asupra adevăratului rol al învăţătorului—să scii că aî făcut cel mai însemnat lucru pe care îl pote face un om în vieţă; urmaşul d-tale va fi primit de fruntaşi cu braţele deschise, se va scî prin urmare rostul şcolei şi (urmaşul) va putea lucră cu spor chiar de la început.
Cum vedi, nu mă grăbesc.... eu nu aştept schimbarea moravurilor numai într’o vieţă de om. Susţin însă că o singură vieţă de învăţător apostol ajunge unui sat pentru ca să fie înzestrat cu tot ce-î trebue pentru ca şcola să nu mai aibă piedici; iar o ast-lel de vieţă îşi sapă, ea singură o amintire neperitore în în-trăga consciinţă a nemului românesc.
*
* *
Trebue să-ţi atrag luare aminte asupra unei cestiuni, despre care n’am vorbit până acum: politica.
Ce atitudine trebue să ai în politică?
Pentru ca să-ţi pot da sfaturi, trebue să-ţi amintesc despre rostul partidelor politice, pentru că ai dreptul legal de a te manifestă politicesce. Manifestarea politică nu e lipsită de ore-cari neplăceri; ba, de multe ori, îţi aduce amărăciuni neaşteptate şi neprevăzute în nici o lege.
Când Z*uem manifestare politică înţelegem numai decât manifestare pentru un partid politic; iar când (,Ucern partid politic înţelegem o grupare de cetăţeni apărători aî unor principii. In tote partidele politice—nu numai în ţara nostră—nu toţi membrii unui partid sunt admiratori ai principiilor în numele cărora se face gruparea politică; sunt membrii din partide — şi sunt cei mai mulţi — cari nici nu sciii în jurul căror principii se adună. Acest lncru se petrece la oraş—şi, repet, nu numai în ţara nostră, ci şi în ţările cele mai civilisate.
Grupările politice din oraşe se presupun— minoritatea membrilor unui partid e conscientăde principiile pe care le apără— că sunt făcute în vederea apărărei principiilor respective; la sate însă pot fi grupări de orî-ce natură — dar forte rar se pot numi grupări politice.—In sate sunt lupte, cari numai până la un punct se pot asemăna cu luptele politice din oraşe. Asemănarea constă numai în aceia că grupările se fac în jurul unor persone. La oraş însă şefii represintă nisce principii, la sat şefii represintă, în genere interesele lor personale. Lupta pentru principiu, cum se scie, e civilisată; lupta pentru interese personale,, cum iarăşi se scie, e sălbatică. Pe cât sunt de folositore luptele
www.dacoromamca.ro
ALBINA
69b
între princif, pentru propăşirea ţărel, pe atât sunt de dăunâtore pentru propăşirea satelor, luptele între grupările fruntaşilor din ele. E uşor de prevăzut care ar fi resultatul amestecului unul învăţător în luptele grupărilor din sat; e mal uşor încă unul învăţător tînăr să întrebe pe un învăţător, cu experienţă îndelungată, să-I spue din păţeniele Iul, dacă se va fi amestecat în luptele grupărilor din sat.
Vel aucjii fel de tel de lucruri, fel de fel de învinovăţiri aduse de fruntaşi unii altora. Vor veni, după ce va trece destul timp, după ce vel începe a inspiră încredere, şi-ţl vor şopti, şi-ţi vor cere toţi concursul, în luptele lor personale. Fereştete de a aprobă sau de a desaprobă purtarea vre unul fruntaş. Nu uită că clevetirea e principala armă şi hrană sufletăscă în lupta dintre imntaşi. Nu uită că dacă grupările sunt tomnate astă-c]Lî într’un chip, nu ar putea ca mâine să fie formate în alt chip. Nu pierde din vedere că dacă ţi-aî arătă astă-cji părerea d-tale despre un fruntaş, faţă cu un duşman al său, mâine, în noua formaţie a grupărilor, duşmanul de erî al fruntaşului cu care vorbeai, prietenul de astăzi al aceluiaşi fruntaş, nu-ţî pote deveni duşmanul d-tale personal, întovărăşit încă de duşmanul lui de erî, fostul d tale prieten. Nici un moment nu scăpă din vedere că prietinul d-tale ue astă-<Ji îţi pote fi duşmanul d-tale de mâine.
Iată pentru ce îţi spunăm încă, mai sus, că trebue să fii sgâr-cit în manifestări de păreri, de sentimente, faţă cu toţi fruntaşii. Numai în caşul când un fruntaş, după îndelungată observare şi experienţă ţl-ar formă convingerea că e un om de bine, că se ridică mal presus de interesele sale personale, că lucreză pentru binele obştesc, că cuvîntul său e ascultat de tot satul, numai în acest cas poţi să te uiţi ia el ca Ia un tovarăş şi poţi să-i araţi simpatia d-tale chiar şi în public.
Să mă esplie. Deşi n’am intrat până acuma în salul propriu <Jis, în obştea satului, unde ai să-ţî faci apostolatul—totuşi pot să-ţi spun chiar de acum: d-ta ai nevoe ca satul întreg (obştea) să te iubescă. Prea mari legături cu un lruntaş nesimpatic satului te depărteză de sufletul satului. Când grupările fruntaşilor satului rămîn constante—lucru rar—atunci şi satul e împărţit în tot atâtea grupări, cari se vrăjmăşesc între ele. Dacă eşti înglobat în vre una din aceste grupări eşti vrăjmăşit de tete cele-lalte grupări de fruntaşi şi de săteni. Deci nu vei putea nici odată cîştigâ iubirea satului întreg, cum ţi-al putea ciştigâ dacă al rămînea în afara de luptele dintre grupări.
Dacă grupările se priminesc—ceea-ce se întâmplă de obiceiu— atunci situayiunea d-tale e şi mai tristă, dacă ai avut neprevederea de a te înglobă în vre-o grupare In caşul întîiii puteai comtâ cel puţin p« simpatia grupărei corespunijlătore din sat, dacă o căutal; în caşul acesta nu poţi contă pe nimic, căci şi grupările satului se schimbă.
Dacă un fruntaş are purtarea aşa iei că satul întreg ascultă de el, dacă la basa acestei ascultări stă iubirea, iar nu frica, şi
www.dacoromamca.ro
696
ALBINA
dacă aoăsta purtare a iul rămîne permanentă, atunci te poţi uni cu el, fără să al temă că îţi vel perde iubirea satului. Dacă din contră, nu vel găsi nici un asemenea fruntaş simpatic satului* nici nu vetjl posibilitatea de a ţi-1 formă, atunci fă bine şi te ţine în mîinl: calculează-ţl orl-ce mişcare faţă de fruntaşi, nu dă nici unuia preferinţă, pentru ca să nu aibă nici un săten motiv de a nu te iubi. Neamestecul în vre-o grupare a satului mal are folosul următor: când o grupare are puterea comunală în mână, nu are nici un motiv de a se răsboi cu d-ta. AI atunci un singur duşman—un duşman represintat rând pe rând de tote grupările—ignoranţa şi aroganţa.
Contra acestui duşman nu poţi luptă singur : pentru tote abaterile dela obligaţiele către şcolă să te adresezi, când al nevoe la revisoratul şcolar. Să nu uiţi că ignoranţa scie de frică.
*
* *
Cum adică : să nu faci politică ?
De obiceiu cuvîntul politică e nedespărţit de ideia de sgomot. Acesta-Î înţelesul banal al cuvîntulul politică. Sgomotul aduce cu el, de multe ori, învălmăşală; iar din învălmăşală—fie învăl-măşală fisică sau morală, nu importă — resultă scandal, în înţelesul evangelic, educativ.
Să nu faci politică sgomotosă. Să nu uiţi nici un moment că chiar în manifestările d-tale de cetăţian trebue să rămăî în-veţălor, educator. De multe ori manifestările cetăţenesc! iaâ caracterul de patimi politice. Să te ferescl de a te arătă ca un pătimaş politic; nu uită că patima însemnă defect, rău exemplu; învăţătorul nu trebue să deâ exemple rele.
Nu vreaă să susţin că trebue să-ţî fie indiferent orl-ce partid politic, întru cât partidele politice represintă principii; susţin însă că n’al nevoe şi nu folosesce la nimic manifestarea sgomotosă pentru un principiu. — AI la îndemână o singură şi sigură armă de manifestare cetăţenescă—dreptul de vot. Votul e secret şi nu în zadar s’a introdus secretul votului. Secretul votului a fost impus de necesităţi, pentru a deruta patimele politice; punete la adăpostul secretului de vot, lă-ţl datoriile cetăţenesc! în linişte; ia-ţî ca martoră consciinţa d-tale, care să-ţî arate concordanţa dintre votul dat şi principiul de care te călăuzesc! în consciinţa d-tale de cetăţen. Vel da un exemplu de manifestare politică, cea mal demnă şi mal conformă cu rolul de învăţător.
Nu participă la banchetele politice, dacă nu vrei să faci politică sgomotosă. Nu confundă însă manifestările politice cu manifestările de respect pe care îl datorim autorităţilor, ori care ar fi gruparea politică prin care ele ar fi represintate. Abţine-te de la politica banală, curentă; fii mândru că faci cea mal înaltă politică—căci lucrezi la ridicare nămulul—politica naţională, singura care rămâne şi trebue să rămână în afară de ori ce discuţie, deasupra tuturor partidelor politice.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
697
Propaganda politicei de partid, orî de principii, las’o în sarcina conducătorilor de partid, cari au obligaţia morală de a po-pularisâ principiele de cari se călăuzesc.
*
* #
Am văijut că năzuinţa învăţătorului către fruntaşi a avut şi are în general, resultate cu totul contrare decât cele visate: trebuinţele sufletesc! nu numai că nu l sunt satisfăcute, dar de cele mal dese ori sunt umilite. Prin atâtea încercări grele, din partea fruntaşilor trece un învăţător, şi din lipsă de tact, are atâtea de-samăgirl, în atâtea rânduri, i se spulberă ilusiele, în cât nu e de loc de mirat că în scurtă vreme, i se distruge energia şi posibilitatea iniţiativei: câţî-vâ ani sunt suficienţi pentru ca să-I ucidă în el entusiasmul şi să-I scadă de n9-maî-cunoscut puterea de muncă. Aşa se explică pentru ce întâlnim învăţători, abia după câţî-vâ ani de dăscălie, desgustaţl, nemulţumiţi de totâ lumea, fără drum şi fără cărare, cu convingerea formată că nimic nu se pote lace. Un învăţător ajuns în acostă stare nu e nici mal mult, nici măi puţin, de cât o maşină ; evident, o maşină nu-î în stare să şî dea sema de scopul pe care îl ur-măresce, deci nici de mijlocele pe care le întrebuinţeză. învăţătorul care cumpănesce, la fie-care moment, mijlocele întrebuinţate în vederea scopului urmărit, dă dovadă că are puterea sufletescă întregă; tactica de înconjurat greutăţile create de fruntaşi face şi ea parte din mijlocele pentru ajungerea scopului urmărit de învăţămînt.
Să se mâgâîe învăţătorul rural că nu numai în sat dascălul e privit rău de fruntaşi; se scie că tote gradele de înveţămînt îşi au greutăţile lor de înlăturat, iar dascălii au şi la oraş de luptat cu greutăţi, între cari lipsa de consideraţiune din partea fruntaşilor, jocă un rol tot atât de însemnat în viaţa lor sufletescă.
*
* *
Dar dacă sufletul învăţătorului nu pote găsi uşor mângâierea şi satisfacerea trebuinţelor sufletesc! între fruntaşi, urmeză ore că cestiunea acestor trebuinţl rămâne închisă?
Dacă sufletul său nu găsesce între fruntaşi aceea ce caută, nu pote ore găsi nicăerl cu ce să-şî umple golul pe care îl simte şi care îl silesce să intre între fruntaşi ?
Eh cred că da ; ba chiar cred că pote găsi mal uşor aceea-ce îl trebue, în altă parte.
Firesce că n’ar fi de lepădat nici prietenia fruntaşilor, dacă ar pută-o căpătă în adevăr, căci ar aveâ-o la îndemână în orice moment şi în orl-ce împrejurare; dar dacă n’o pute căpătă uşor, nu e un motiv ca pentru acesta să facă pe desnădejdu-itul. Prietenia fruntaşilor, firesce, i-ar uşurâ imediat situaţiunea sa în sat.
învăţătorul pote găsi însă uşor prietenie: a) între învăţători; b) între preoţi; c) în căsătorie; d) între toţi omenii de bine ;
www.dacaramamca.ro
698
ALBINA
e) în elevi şi f) în obştea satului. Suntem siliţi deci să vorbim şi să ţinem semâ de toţi aceaşî factori, cari, împreună cu biblioteca şi munca, pot contribui la fericirea unul învăţător şi deci la progresul învăţămîntulul.
________________ Sp. Popescu.
Povestea lui Ştefan cel mare şi 5fînt.
Bătălia de la Rac ho va.
urn se zbat înfuriete valurile unei mări muncite de furtună, cum se frământă pe ceruri norii, când vijelia îî biciuesce din sjiate, cum sbie-rând îngrozite, alârgă turmele când din urmă haltele de lupi flămânzi dau năvală în ele, aşa se sbăteau şi se frământau Moldovenii de prin satele de din vale, ca să-şî strângă tot avutul lor şi să fugă şi să se ascundă în gaură de şarpe, căci nu furtuna vijeliosă eră aceia ce bubuia în depărtări, nu eră nici potop de apă, ce cară cu ea tot de pe pă-mînt, nu eră nici focul, ce-1 slobdde Dumnezeu din cer, ca să-şî arate marea putere a lui, eră ceva mal înfricoşător, mal vrednic de jale şi gr<5ză: erau Turcii. Turcii, spaima crailor, spaima lumii întregi; căci şi după furtună mal rămâne cevâ în urmă şi de trimete Dumnezeu potop, ori foc pe pămînt, more omul dintr’o dată, pentru păcatele lui, pe când aceşti balauri înfricoşaţi, aceste ligliidne spurcate, femeile şi fetele le necinsteau, trecendu-le apoi sub ascuţişul săbie», spintecau mamele şi, dinpreună cu feţii lor, le spânzurau de ramurile copacilor; iar pe bătrâni şi chiar flăcăi de le pică în palme, cu cele mal grozave morţi şi chinuri îl isprăviau. Judecaţi apoi de ce fugeau care cu ce apucau din casele lor, văltându-se şi strigând din băerile inimel: «Vin Turcii, vin Turcii».
Şi cu adevăr că mulţi erau. Unii tjic să fi fost până pe la o sută de mii, dar cine pustiul i-ar mal fi putut numără, ca să le scie hotărât numărul. Şi veneau, veneau, şi pe unde treceau cerul se întunecă, sorele se îngălbineâ, verdeţa se vestejeă, florile plecau capul şi mureau, văile suspinau, rîu-rile îşi frământau valurile când şi când să-şi iasă din matcă, iar codrii se legănau de jale văltându-se, şi trimeţănd vântul grăbit să ducă vaetele la urechile lui Vodă; şi Vodă înţelese prăpădul ce ameninţă neamul şi trimeţend după aju-tdre pe la Craii de prin prejur, cari nu se prea grăbeau la asta, strânse ca la vre-o patruzeci mii de Moldoveni şi după ce ridică rugi către Dumnezeu îşi luă tjiua bună de la D6mna sa do al doilea, care se chiemâ Maria din Mangap şi porni contra celor mal cru(}I şi mal înfricoşători dintre păgâni.
Puzderia cea de Turci, după ce ajung la Dunăre, o trec
www.dacoromamca.ro
albika
699
şi se revarsă peste câmpiile şi pămînturile ţării, ca un stol de lăcuste flămânde; atât numai că Domnul Moldovean le purtă de grije, căci porunci să pustieze tdte locurile pe unde aveau a trece ordiile păgâne, aşâ ca să nu mai găsăscă nici adăpost, nici hrană nicăirea. După aceia, prin hărţuell tot îl bătu: ba la Fundătura, ba la locul ce se chiamă acjî Podul Harapului, ba pe şesul Bârladului, unde-î aijî satul lui Ştefan cel Mare; iar dacă a ajuns la Scînteia, nu ştiu cum se rătăci el şi de odată iacă Turcii cât p’aci să-l prindă. ţ)ic bătrânii că lui Ştefan i-a dat prin minte să se suie în-tr’un stejar fdrte înalt şi acolo se rugă lui Dumnezeu să-l izbăvescă şi de astă dată şi va ridică, chiar, pe locul unde eră acel stejar, o biserică. Şi Dumnecjeu îl ascultă ruga şi orbind duşmanii, aceştia trecură fără să-l vadă şi Ştefan, scăpând, se întorse la ăstea lui şi iar luându-se la harţă cu lupte uşurele, în care Ştefan se prefăceâ a se retrage, îl aduse la «Podul înalt» din jud. Vaslui, care eră ridicat peste pârâul Rachova şi aşecjat pe drumul vechiu, ce ducea de la Iaşi la Vaslui, prin Bordea, Scînteia şi Cănţălăreştî.
Locul acesta anume îl chitise iscusitul Vodă, din princină că eră numai văi şi râpl mocirldse şi apoi mal eră acolo şi o luncă plină numai de mocirlă, în care cresceâ şovar.
Ce ţi-e şi cu mintea luminată şi pricepută a unul om!
El la tdte dă cu gândul şi tdte le bagă în semă, socotind şi cumpănind de nu le-ar pute întrebuinţa în folosul său.
Pe văile, luncile şi locurile acelea, fiind vecinie bălt6ge şi apă, se ridică une-orl câte o pâclă desâ, de nu vedeai la o azvârlitură do băţ, şi tocmai asta aşteptă Ştefan Vodă şi asta-I dădu Dumnezeu.
Chiar în dimineţa luptei hotărâtdre, unde se lăsă o negură desă. de nu se mal vede om pe om şi unde luă Vodă nişte trâmbiţaşi şi-I puse în dosul luncel, să sune de luptă. Dacă auŞiră Turcii cel hămesiţi de fdme, rupţi de obo-sela drumului şi îngheţaţi de frig, semnul de răsboiu, se repeejiră ca nisce năuci şi zevzeci, din cotro veneâ vuetul, gândind că se vor desgheţa în focul luptei; dar val şi amar, că se înglodară ca nişte şărecî în mocirla din luncă şi, strigând şi văltându-se, se sbăteau de m6rte, cu picibrele înfundate până la genunchi; iar cel din urmă, turbând de necaz îşi făcură pod din cel înglodaţi şi trecend peste dînşil şi sfă rămându-l cu picidrele, în furia lor sălbatică, trecură dincolo de luncă, unde câcjură ca iarba la coasă, potopiţi de c6-sele, topdrele, greblele, ciomegele, arcele şi ghidgele oştire! lui Vodă.
In zadar strigau paşii de le eşeau ochii din cap, în zadar buzele lor murmurau rugăciuni către Dumnezeul lor; prea făcuseră multe păcate, ca să mal găsăscă îndurare. Stă-gurile, tunurile, averile, ce aveau cu dînşil, tdte căzură în mâinile lui Ştefan. Pe lângă asta şi o grămadă de paşi şi
www.dacaramamca.ro
700
ALBINA
de ostaşi turci au fost prinşi şi robiţi, pentru capul cărora Sultanul trimise bănăret cât lumea.
Acâstă mare şi minunată izbândă a fost vestită şi trâmbiţată în lumea întrâgă. Cel mal mari Crai şi cele mal vestite împărăţii nu cutezase încă, să înfrunte, în aşa chip, pe cel mal înfricoşaţi duşmani al creştinătăţii şi Ştefan cel Mare, Voevodul Moldovei, a făcut’o. A pornit contra lor, i-a învins, i a potopit.
Şi ce potop, Ddmne Sfinte! Câţi va, din acea mulţime, de înnegrea zările, abia au mal scăpat în ţara lor, ca să împrăscie peste tot locul jalea şi amarul înfrângere!.
Ce se închinau toţi în numele lui Vodă până acum, dar de la acâstă izbândă, mal ales când, nu numai alţi Crai vestiţi i-au trimes prin cărţi, cuvânt de laudă şi preamărire, ci şi Papa de la Roma, boeriî, de la mic până la mare, nici nu îndrăzneau să cârcnescă în faţa lui Vodă, chiar dacă nu le prea plăcea dragostea cea mare, pe care Vodă o arătă obşteî.
După acâstă izbândă, mare laudă aduse el lui Dumnezeu, şi ridică o frumdsă biserică în Scânteia, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, chiar pe locul stejarului, unde Dumnezeu i-a scăpat viaţa. Pe morţi i-a îngropat în locul care şi acjî se numesce Ţintirimul lui Vodă, iar după aceia a ridicat curţi domnescl în Vaslui, căci de la acâstă luptă mult iubea el locurile acestea. Şi nici voinicii cari s’au arătat în bătălie mal viteji, decât toţi, n’au rămas neresplătiţi, căci tuturor le a dăruit pămînturî, ca neam de nemul lor să pomenâscă şi să scie, cum au fost răsplătiţi cel-ce au luptat voinicesce şi cu totă inima ca şă-şî apere moşia.
Se cjice că «Răzaşiî din Bucătăria Cănţălărescî, Chetrescî, Clofenî, CosescI, Gârcenî, MircescI, Telâjna de sus şi Păţeni, toţi au fost împământeniţi din vremea răsboiulul de la Ra-chova».
Acum un lucru îl mal ţine pe Vodă şi gândi el să nu se întdrcă la Suceva, până n’a isprăvi şi cu asta. Laiot Basa-rab, cel aşezat de dînsul în domnie, mult i se arătase viclen şi necredincios, şi se hotărâ să-l pedepsâscă. Deci se repezi în Muntenia şi-l bătu. Iar întorcendu-se Vodă din nou prin Vaslui şi cum eră Duminică, voi să se ducă la biserică, dar de odată autji Ştefan viind din depărtare, de prin ţarine, glasul unul român ce ară strigând în gura mare, hooo! hăis! ceaa! ceaa! bourean! Mult se minună domnul de una ca asta, căci îl şciâ pe toţi cu pămînturî şi averi şi cum deci să aibă îndrâznâla, să are, un creştin, pămîntul, în (Ji de serbătbre; prin urmare ca să scie pricina, trimise omeni să-l caute pe român şi să-l aducă înaintea lui. Dacă veni românul, Vodă îl întrebă de pricina, el, prea plecat şi cu multă smerire, spuse lui Vodă, că se numesce Burcel, că în resboiul de la Rahova a ucis mulţi turci, iar că atunci când măria sa Vodă a răsplătit pe toţi cel voinici, el era bolnav, căci erea beteg
www.dacaramanica.ro
Mai îiainte d’a muri Ştefan cei mare, încredinţezi ţiului şi urmaşului seu Bogdan, testamentul seu politic.
702
ALBINA
de o mână ce-î căzuse în răsboiu, aşa că dacă s’a tămăduit de una a dat peste alta: rămăsese sărac, lipit pămîntuluî, pentru că b<51a lui tot i-a mâncat; iar acu săracu de el, pentru ca să-şi are bucăţica de pămînt, neavend boi, se vede silit să-î împrumute de la avutul şi sgârcitul defrăţină-său, care nu-i face bine cu dînşiî de cât Duminica, în cele lalte cjile trebuind el să are cu boii.
Dacă au<Ji una ca asta Vodă, se înduîoşă mult de bietul Burcel şi luând boii celui bogat îi dete ăstui sărac, pentru ca să fie spre pildă tuturor celor sgârciţî, iar după aceea îi dete lui Burcel şi o răzăşie mare şi frumdsă, pe care eră o movilă ce şi atjî se cundsce sub numele de movila lui «Burcel» spunendu-î că el de pe vârful acelei movile să pân-de3că şi de va vedea că se arată duşmanii la hotarele ţăreî se-î dea lui de veste, c’apoî nimeni nu mai trebue să aibă vre-o grijă.
Burcel făgăduind credinţă şi iubire lui Vodă; îi sărută mânele şi se cam duse; iar Vodă se duse înainte la biserică în veselia întregei mulţimi, care-1 prea mărea. Pe când Vodă Ştefan se află în Vaslui şi se gătea să jfiece, numa iacă vine veste, că au năvălit Cazacii, care strică şi pradă ţara fără milă.
Cum au<ji Ştefan acâstă tristă veste, ca un şoim de munte se repezi cu o cetă de Români şi lovindu-î ndpte fără veste, îi prăpădi şi îi bătu ca pe dînşi; iar dacă au ajuns Cazacii la Nistru n’au văfiut că-î apă de grdză, şi fiind fdrte întuneric au cădut înecendu-se mai toţi. Hatmanul Cazacilor Lobodă, fu prins de oştenii lui vodă, iar alt polcovnic vestit al Cazacilor, anume Jura s’a înecat în Nistru, în locul unde şi adî se chemă Vadul Jurăi.
După ce alungă Ştefan Cazacii, trecu prin Iaşi, unde ridică biserica Sf. Niculae, spre mulţumită Domnului că l’a scăpat de Cazaci, şi nisce mândre curţi domnesci; iar de aici se îndreptă spre Suceva, unde-1 întâmpină Mitropolitul, care-i dădu bine-cuvîntarea, ca unui stăpânitor. şi biruitor. După aceea, despărţindu-se de Ddmna lui Maria din Mangap, luă de nevastă pe ddmna Vochiţa (Maria) fiica lui Radu cel frumos, pe care mult o iubea pentru frumuseţea ei; iar pe Ddmna Maria soţia lui Radu, cu multă cinste a trimeso în ţara Muntenescă, la Domnul ei.
Iadată ce serbările nunţei se isprăviseră, Ştefan Vodă iar se adânci cu gândul la nevoile ţărei, căci presimţea el că nici izbinda de la Raliova nu va fi ultima, şi că nici duşmanii nu şi-or fi luat rămas bun, pentru tot-deauna, de la ţările ce le-a rîvnit veşnic. Pentru asta vitezul Vodă trmise ştiri peste tot locul de izbînda lui. rugând şi îndemnând pe toţi Craii creştini să-î vie în ajutor, dacă din întâmplare duşmanul creştinătăţei nu se va astîmpăra în culcuşul seu şi din nou va începe a-şi revărsă urgia asupra Creştinătăţii.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
703
Şi n’ar fi cerut ajutor nici o dată, dar mal ales în aceste dese resboie, el perdea prea mulţi clin florea oştire! lui şi amar se temea ca nu cum-vâ Turcul să-l prindă nepregătit.
Laurenţia Gribincia.
1TUGTJL
(Juglaus regia).
Arbore forte cunoscut şi răspândit în ţara nos-tră, original din Persia. Tote părţile nucului sunt folositore omului: frunzele, coja, zâma din cojile vergii de nuci, uleiul din fructe, mugurit, etc, sunt bune ca lecuri, apoi lemnul seu este forte căutat pentru facerea mobilelor sau altor obiecte. Frunzele trebuiesc culese când încep nucile a se coji, zema din coji de la nuci, când ajung la desvolta-rea lor complectă, iar coja în tot sesonul.
Nucul.
Ceaiul din frunze, 25 — 40 grame la 1.000 gr. apă, este bun la copiii scrofuloşî, luat mai mult timp şi îndulcit cu zahăr sau miere.
Fiertura din frunze în dosă de 50 grame la 1.000 grame apă, este bună la spălarea diferitelor răni sau bube şi la femeele cari au polă albă.
Din zema de la cojile vergii şi adăogându-se tot
www.dacaromamca.ro
704
ALBINA
atâta zahăr sau miere, se pote face un sirop, forte bun la copiii scrofuloşi, anemici, cari n’aii putere, clacă s’ar da câte 3 linguriţe pe <Ji.
Din mugurii de nuc se pote face o pomadă, bună contra căderii părului şi contra mătreţeî. Pentru a face acestă pomadă, se fierbe vre-o 25 minute, un pumn de muguri de nuc, în 300 grame grăsime de porc prospătă sau vaselină albă.
Se mai pot face băi din fertură de frunze de nuc sau cojă de pe lemn, adăogându-se şi câte 3—4 pumni de sare, la copiii slăbănogi sau scrofuloşi.
Dr. Constantin An. Macri.
Foltescî-Covurlul.
îmbrăcămintea copiilor mici (1).
umnedeu a dat animalelor o îmbrăcăminte potri-VI vită cu anotimpurile şi cu locul unde trăesc. O-muluî însă pe care l-a înzestrat cu minte şi putere de a gândi, i-a lăsat grija de a-şi alege singur îmbrăcămintea trebuitore lui şi copiilor sei.
Cea d’intâiu cămăşuţă, precum şi cele-lalte albituri ale copilului să nu se facă din pânză prea subţire şi desă ci, dacă se pote, să fie de pânză de in sau de cânepă, care fiind rară şi ceva mai aspră, înlesnesce transpiraţia corpului şi împedică depunerea sudorei sub formă de coji pe pielea cea delicată a acestei gingaşe fiinţe.
Faşele cele lungi, cu cari se înfăşoră copiii de repetate ori, fapt observat atât de des la poporul de rând, nu sunt de nici un folos; ci din contră, mai mult nisce instrumente din chin care, ca şi corsetul pus înainte de vreme, împedică adevărata desvoltare a organelor corpului.
Cât de bine şi de mulţumit se simte bietul copilaş, când mama sa îl desfaşe şi-i lasă libere mânuşiţele şi piciorele, spre a le mişcă după voe !
O bucată de flanelă în jurul pântecelui şi a piciorelor este de ajuns, dacă în odaie se pâstreză tot-deauna o temperatură potrivită.
In general, îmbrăcămintea copiilor să fie uşorâ şi destul de largă, spre a lăsă trecere liberă aerului şi transpirârii 1
(1) VeŞî «Albina > Anul al VI, No. 27. 34, 37,'39 şi 49.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
705
naturale a pielei; dar îndestulătore, spre a-i feri de recelă. Preotul Kneipp dice: «Acolo, unde pătrunde aerul, dom-nesce sănătatea; din contră, acolo de unde el este gonit, moleşirea şi boia nu întârzie de a se arătă.
O condiţiune igienică de cea mai mare însemnătate pentru sănătatea copiilor este curăţenia. Să nu se uite, că prin întrebuinţarea albiturilor şi a veştmintelor murdare se pote da nascere la multe bole. De aceea se impune ca o datorie schimbarea desâ a albiturilor, îndată ce s’au murdărit înlocuindu-se cu altele curate şi bine uscate.
Fac o mare greşală mamele şi doicele, cari usucă rufele sau le netezesc cu maşina cu cărbuni în odaia copilului. Nu se pote ceva mai periculos şi mai nesănătos !
Capul copiilor trebue ţinut descoperit, pentru motivul, că acestâ parte a corpului va fi expusă aerului liber totă viaţa. Nu e nevoie de scufiţe căldurose, dar nici chiar de cele subţirele, căci acestea nu lasă aerul să pătrundă până la porii capului şi să înlesnescă evaporarea prin piele a substanţelor nesânătose. De aceea pe mulţi copii îi vedem cu capul plin de bube şi de care cu greu se pot vindecă.
De alt-fel, Dumnedeu a îngrijit ca, încă de la nascere capul plăpândei fiinţe omenescî să fie acoperit cu perişor.
Un reu obiceiu, care din fericire se observă mai rar, este legarea frunţii copilului cu o basmâ Cum cutia ososă a capului la început e mole, aprope ca cera, e uşor de înţeles, că legătura acesta e vetămătore. Un doctor de ţară întrebat în privinţa acesta, se exprimă: «Este o mare prostie de a strânge ast-fel capul copilului! Dîn acdstă causă se produce fără îndoială o scufundare sau o dungă mai cu sămă de asupra ochilor, care n’ar fi lucru mare, dacă n’ar împedicâ desvoltarea creerului şi prin urmare şi a inteligenţii copilului».
Dacă capul e destinat de a fi neîncetat expus aerului liber, piciorele sunt menite să fie în atingere cu pămîntul. Şi cum ori-ce răcelă se începe prin răcirea piciorelor, o îngrijire deosebită a acestor membre se impune.
Greşesc mamele, care caută să-şi obicinuiască copiii cu ciorapi, ba chiar şi cu pantofi, încă avându-1 în legăn. Să li se lase piciorele gole, atât în casă cât şi afară, se înţelege pe cât e cu putinţă, căci aerul curat cu care vin în atingere, atrage sângele în tote părţile suprafeţei lor. Şi
www.dacoromanica.ro
70K
A T.TUN A
cum sângele este izvorul de căldură din corpul nostru, se înţelege uşor ce influenţă bine făcetore are starea de căldură a piciorelor asupra sănătăţii.
Preotul Kneipp, citeză următorul cas: «Vecinul meu avea o fetiţă, care îndată ce putu să umble, căuta să se stre-core în curte ori de câte ori erâ neobservată. Odată afară, nu se mai sătura de alergat; iar când mama şa o siliâ să intre în casă, plângea cât îl lua gura. Ca o înpedicare de a nu mal ieşi, adesea-ori era ţinută neîncălţată, ba chiar fără ciorapi. Mare fu mirarea şi spaima mamei când, într’o di de ernă, îşi vă(Ju fttiţa alergând desculţă prin zăpada de curând câdută. De astă dată însă, mititica nu scăpă nepedepsită. La aplicarea pedepsei, aflându-me din întâmplare şi eu de faţă, dice Kneipp, făcuiu observarea, că o fuguliţă prin zăpada prospătă nu pote fi vătămătore. Şi de atunci mama îşi lăsă copila să alerge desculţă p’afară, fără a o mai dojeni; iar ea cresceâ văzând cu ochii şi adi e femee puternică şi plină de sănătate.»
Apa rece şi aerul liber sunt pentru piciore, ca şi pentru corpul întreg, cele mai sigure mijloce de întărire.
Câte mame de temă de a nu pricinui vre-un rău îngeraşului iubit, nu lasă nici odată plăpândele lor picioruşe să vie în atingere cu aerul atmosferic, cu pămîntul ori cu apa rece, nesciind că prin acesta le fac mai mult râu de cât bine.
Este aprope de necredut, cât de mult câştigă un copil fiind întărit de mic prin mijloce naturale şi câte suferinţe nu-i pregătesc părinţii pentru maî târdiu, cocolo.şindu-1 prea mult în timpul copilăriei.
Şt. Negulescu.
Mijloc practic de a opri sângele care curge dintr'o rană.—Când cine-vâ îşi produce o rană şi dacă sângele curge în mare cantitate, ne pierdem capul şi nu mai seim ce să facem. Iată un mijloc forte simplu de a opri o emoragie. Luăm vată curată şi o înmuiăm în apă fierbinte, de asemenea forte curată. Punem apoi vata pe partea sângerândă.
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
707
PbUGARlA
emănăturile nostre ca să crescă şi să înverclâscă, au nevoie de hrană Acestă hrană ele o găsesc în pămîntul pe care-1 avem. Pămîntul arabil îl putem asemăna cu-un hambar, din care plantele iau neîncetat hrana de care ah nevoie. Sciţî, însă ce se întâmplă când dintr'un hambar de păpuşoiu sau grâu, luăm mereu fără să mal punem la loc ce am luat: Vine o((li, în care hambarul rămâne gol, fără bucate. Tot aşa şi cu pămîntul. Plantele tot sugend din el hrana de care au nevoie, ajunge o vreme când ea se isprăvesce, atunci semănăturile nemal găsind nimic, nu mal pot cresce şi rodi cum ar trebui.
Pămîntul ţărel nostre eră odată forte bogat în hrană, erâ deajuns numai să-l sgârii puţin, să arunci sămânţa şi luai rode însutite. S’a dus pomina pe mări şi ţări de bunătatea bucatelor nostre. Grâu, orz, ovăz, secară, meiu, păpuşoiu, fasole . . . cre-sceaii cu îmbelşugare pe mănosele nostre câmpii, sătănul mal vindea din prisos şi la streini, de la cari luă bani berechet. Şi traiul nostru erâ atunci uşor şi frumos şi casa fie căruia erâ îmbelşugată cu de tote.
Au trecut acele vremuri! A(,ll în vatra celor mal mulţi dintre săteni domnesce nemilosa sărăcie, plugarul e descurajat, îşi blestemă sorta şi se plânge mereu că nu-I ajunge pămîntul; iar cel ce mal sciii puţină carte, alărgă după slujbe — cred el mal bănosă meseria de slujbaş, vecinie plecat şi smerit în faţa stăpânului seu şi totdeauna cu frica în sîn, câ-1 va da afară—de cât meseria de plugar voios, liber şi stăpân pe casa şi avutul său.
Dacă unii au ajuns aşâ, pricina cea mal însemnată, este că pămîntul nostru acjî nu mal produce bucate cum produceâ înainte vreme. Am făcut plugărie fără nici o socotelă şi am ajuns ca roda semănăturilor nostre să fie ne-în-destulătore şi dacă se mal întâmplă şi un an de secetă, cum a fost acum trei ani, ajungem lipiţi pămîntulul, la sapă de lemn.
*
* *
Grâul, orzul, ovăzul, păpuşoiul, fasolea şi alte bucate, le semănăm în pămînt. Mal întâid însă trebuie să arăm. Arăturile le lacem: 1) pentru a mărunţi bine pămîntul, ca aerul să potă pătrunde; iar plantele se-şi potă întinde cu uşurinţă rădăcineleîn tote părţile, şi al 2) ca să stârpim rădăcinile buruenelor rele, cari înăbuşesc sămănâturile nostre.
Priviţi! Vedem un plug de lemn şi altul de fier: simplu fără rote. Astfel de pluguri nu mal sunt bune; fiind-că cu ele arăturile nu se pot face destul de adânci. AcJI, partea de deasupra a pămîntulul s’a sleit de hrana trebuitore plantelor, ea însă se găsesce mal în alund. Noi nu ne dăm semă de asta
www.dacaromamca.ro
708
ALBINA
şi arăm, după cum arau şi părinţii noştri, tot cu pluguri de acestea adecă brazda tot mică o facem, şi aici stă tot răul.
Arăturile trebuie, să le facem mal în adânc, trebuie să desfundăm bine pămîntul ca să scotem hrana ce se găsesce mal înăuntru şi pe care plantele n’au putut’o suge. Cu cât brazda va fi mal adâncă cu atât şi recolta va fi mal bogată şi plantele vor suferi mal puţin de secetă.
Aceste arături nu le putem face de cât cu pluguri de fier, din cele mal bune, trase nu de doi cal sati doi bol, ci de şase bol puternici. Cu un plug de acestea să lac brasde mari, cu el arăturile se fac de o palmă domnescă şi mal bine.
Sunt pluguri mânate de puterea aburului şi a electricităţii, pe cari mintea omenescă le-a născocit, că să facă arăturile cât se pote de adânci, spre a scote din pămînt cât mal multă hrană pentru semănăturile ce le vom face.
O altă lucrare a pămîntuluî este grăpatul. Grapatul se face; 1) pentru a scote şi adună la marginea ogorului rădăcinile bu-ruenelor, 2) pentru a sfărâmă bine bulgării şi pentru a îngropa şi răspândi deopotrivă sămînţa aruncată.
Pentru a ne face acestă trebă, grapa trebuie să fie bună, cu dinţi de fier iar nu de lemn şi dinţii să fie destul de rnarî. Grăpatul trebuie tăcut şi în lungul şi dăeurmezişul brazdei. După ce se aruncă sămînţa se mal trage o grăpare, apoi se tăvălucesce cu vălătugul spre a se netetjl bine, a omorâ gângâniele răspândite la faţa pămîntuluî şi a îngropâ sămînţa, rămasă neîngropatâ de grapă, ca să nu fie mîncatâ de păsările cerului.
Aratul şi grăpatul sunt lucrări ce să mal lac şi pentru ca ploile şi aerul să pătrundă cu uşurinţă în pămînt.
Sămînţa înainte de a fi semănată trebuie alesă, nu ori ce se-mînţa e bună. Dintr’o sămînţă mică, sfrijită şi pipernicită nu pote ieşi o plantă puternică şi bună, de aceea trebuie să avem grijă, să alegem în totdeauna seminţele cele mal frumose, mal mari şi mal grele. Unele seminţe pot fi stricate de insecte sau necopte; ca să încercăm de sunt bune pentru semanat, luăm un
www.dacaromamca.ro
ALBINA
709
vas, e bine să fie de sticlă ca să vedem prin el, turnăm apă şi apoî aruncăm doi trei pumni de sămînţă, dacă tote cad la lund sunt forte bune; dacă cea mal mare parte staâ deasupra, însemnă că mal mult de jumătate din sămînţă e stricată. Şi după cât stă deasupra apel sau cade la fund, ştim cât de bună sau rea e să-mînţa. Se mal încercă şi ast-fel: se iau 25—50 fire şi se pun între două bucăţele de postav umede sau două bucăţi de hârtie sugătore şi se lasă aşa câteva <Jile, apoi ne uităm şi după numărul seminţelor încolţite seim cum e sămînţa ce voim s’o semănăm.
Putem semănâ cu mâna sau cu maşina.
Cu ajutorul maşinei de semănat semănăm sămînţa la rând facem şi o economie mare; căci prin aruncare se pierde cel puţin a treia parte din sămînţă, şi în fine tote seminţele sunt îngropate la o adâncime ce le priesce maî bine şi tote vor răsări odată.
învăţaţii au făcut încercări pentru a probă la ce adâncime trebuie vârâtă sămînţa în pămînt. Au luat o cutie de sticlă, în care s’a pus o scândură deacurmetjişul, în scândură s’au făcut mal multe găuri dealunguî eî, în fie-care gaură s’a vîrîl câte un grăunte de păpuşoiu şi apoî s’a umplut cutia cu pămînt. întâiul grăunte a dat nescere la un păpuşoiii mare şi puternic, al doilea la unul maî mic şi maî slab, fiind că a fost maî în adânc, al treilea la unul maî slab, al patrulea la unul şi mal slab: iar al cincilea la unul care nici n’a mal avut vreme să iasă deasupra căci a putrecj.it fiind îngropat prea în fund. Acesta a dovedit că seminţele trebuesc îngropate în pămînt la o adâncime care să fie de trei ori grosimea lor, de voim ca ele să dea nascere la plante puternice şi bune, acăsta însă nu o putem face de cât cu maşina.
(Sfîrşitul în numărul viitor).
Grapă de fier.
T. Gheorghiu
Institutor.
www.dacaromanica.ro
7J0
ALBINA
LECUI BEŢIEI.
Dăm un fragment din acdstă piesă de tetru, în cinci acte, care este alcătuită anume pentru elevii de clasa V aî şcdleî normale «Carol I» din Câmpulung şi va apare in curând de la tipar.
învăţătorul.
»
Iubiţi Consăteni,
Domnul Bunescu, respectatul şi prea iubitul nostru proprietar, v'a spus că e datoria mea să vă vorbesc de societatea ce de câte-vâ (Jile am întemeiat noî, vre-o câţî-va, ce voim binele d vostrâ cum şi al nostru propriQ. Eti o să vă vorbesc de nevoile ce se simţiau la noî de o asemenea societate, de marile eî folose şi care îl este întocmirea. Ascultaţi numai cu bună-voinţă!
Dacă aşî merge din casă în casă şi aşî întrebă: câte familii fericite şi mulţumite avem în comuna nostră, cred că n’aşî adună nici 15, aşă de mic e numărul lor!
Şi cum stă cu avutul lor? încurcat, încurcat de tot! Jumătate din locuitori au sărăcit; ceî-lalţî au ceva avere, dar au şi datorii; bogaţi sunt puţini de tot!
Cu religia şi morala cum stăm? Rău şi în partea acesta! Omenii rar, Duminica şi numai pe la cjlile mari, mal merg pe la biserică şi apoi totâ diua la cârciumă! Certuri, bătăi, procese, avem berechet şi falimente destule; mal în fie-care an se omoră câte unul, spâncjurându se sau înnecându-se; mă îngrozesc când mă gândesc la cel ce zac prin ocne şi puşcării!
Sunt ore tote aceste nenorociri şi păcate, rodul sfintei nostre religii? Nu, fraţilor, acăsta e rodul diavolului, el împinge la tote aceste rele pe cei slabi ce cad în mrejile lui, neavând destulă stăpânire asupra lor !
întreb, unde şl-a înălţat satana tronul lui diavolesc, pentru cel mal mulţi? Nu întârtjUez cu răspunsul: pe capul butoiului de vin vsi de basamac! Vedeţi, acăsta n’aţl sciut-o până acum şi tocmai de acesta voiesc să vă vorbesc mal întâiu. Sfînta Scriptură cjice: vinul înveselesce inima omului, înţelegendu-se, dacă îl bel cu măsură! Mesura este bună în tote lucrurile, aşa dar şi în lucrurile bune. Vinul este un dar dumnecjeesc, dacă îl bel cu cumpăt; dar basamacul este un dar al diavolului, şi îl poţi face din ori şi ce. Băut în cantitate măsurată, vinul n’are eleutul vătămător; chiar îmbătarea din vin neprefăcut n’are o urmare aşa de nustiităre asupra trupului şi sufletului, precum o are beţia din basamac şi chiar din ţuică. Şi Băutorii de vin, ajung şi eî beţivi, dacă beau mal des, căci cu cât beau, cu atât ar tot mai bea! Ajung să nu se mal mulţumăscă cu sucul strugurilor, se apucă şi de băutura spirtoseior. Mulţi o fac şi din pricină că n’aâ destul bani pentru vin. Nenorociţii, el nu sciţi ce fac! BeaO otravă! In tote spirtosele se află otravă şi încă în mod felurit. Acesta n’aţî ştiut-o până acum; de aceea sunt dator
www.dacoromanica.ro
aLbina
711
să vă desluşesc tot eQ şi aci. Ascultaţi. Spirtosele au în ele apă şi mult spirt, care e partea cea mai otrăvitore. Spirtul arde cu flacără albăstrue când îl dai foc; el lucrăzâ asupra sângelui şi fiere! şi ca o urmare rea sunt bolele de ficat. Spirtul nu se amestecă cu sucurile organismului, ci rămâne neschimbat. Trece în laptele mamelor, de aceea pruncii mamelor ce beau rachiu sunt sbuciumaţl în somnul lor. El trece şi în sânge, fără să- ş schimbe întru cât-vâ natura. Dacă am lua sânge de la un beţiv de rachiu şi dacă l-am destilâ, ar arde în flăcări albăstrui; spirtul se pote aprinde chiar în corpul omului. In rachiu găsim, mal cu semă dacă are colorea apel, găsim plumb şi aramă descompusă. Când se prepară rachiul el trece prin nisce ţevi şi atunci nu pote fi ferit de coclelă, fiind-câ în aceste ţevi se află adunată multă coclelă; de aceea mulţi beţivi se otrăvesc pe nesimţite. Friguri îndelungate, ameţeli şi oltica sunt semnele acestei otrăviri domole, dar care dărăpănă cel mal tare organism!
Asta încă nu e totul! Fabricanţii de spirtose mai adaogă tot felul de amestecături vătămătore, pentru ca băutura să fie mai plăcută, aşa cum fac şi negustorii de vinuri. La basamac se a-mestecă vitriol, piatră acră, plumb topit, frunză de laur şi de mac, piper, migdale amare şi alte substanţe aţâţătore şi ameţi-tore. De aceia efectul băuturilor alcoolice nu este acelaş la toţi beţivii. Unul suferă de o bolă, altul de alta; dar otrăvire găsim la toţi, chiar la cel mal cumpătaţi băutori. Ce să mal (Jicem de acel cari beau în tote cjfilele rachiul lor obicinuit ? — Mal sunt şi alţii, cari beau şi nu se îmbată; obicînuinţa i-a întărit şi el se cred grozavi că pot s'o ducă mult. Pe aceştia nu-I considerăm de beţivi, şi cu tote acestea el sunt, şi încă cum! Innăun-tru sunt mâncaţi, putrecll ! Splina, ficatul şi stomacul lor sunt viermănoşî. Mistuesc prost, nici puţinul nu-1 pot mistui.
Viaţa pentru aceştia e un chin ! Stomacul la unii beţivi s’a găsit strâns ca pumnul, la alţii de tot ciuruit. Unii beţivani re-sistă cu sănătatea lor de fier la tote relele viţiuluî, însă priviţi pe urmaşii lor! Ceia-ce nu suferă tata, precum ar merită, copiii Iul slabi şi bolnăvicioşi sunt victima păcatelor lui !
Cine bea spirtose îşi introduce în corpul Iul o porţiune de o-travă mal mare sau mal mică, când odată e lovit de bolă, ea îl sgudue mal tare de cât pe cel cumpătat, şi-I răpesce mal grabnic vieţa.
Omeni buni!
Vă uitaţi cu uimire la mine !
Su nu credeţi că spun mal mult de cât e lucru în realitate; vă vorbesc şi din cele ce am văijut eu, şi după mărturisirile doctorilor însemnaţi. Nu prea ne-am gândit până acum la primejdia băuturilor spirtose, acum avem destule experienţe triste!
Să nu credeţi că totă lumea simte nevoe de acestă băutură blestemată; trăiesc mii de omeni cari nu sciQ gustul spirtoselor, şi aceştia sunt sănătoşi şi voinici; şi alte mii trăiesc, cari cu-
www.dacaramamca.ro
712
vLBINA
minţendu-se prin suferinţă, sau lăsat cu totul de băuturile spir-tose şi sunt acum maî sănătoşi, mal cu minte şi mal avuţi ca mal ’nainte !
De când s’a întins băuturile spirtose, s’a mărit miseria. Basamacul încâlcjlesce stomacul pentru câte-vâ minute, aţâţă puterea p6te pe timp de un căs, dar în urmă lasă membrele trândăve, capul greoiu, paralizăză mintea, inima şi braţul. Lucrătorii beţivi, sunt de obşte lucrători proşti ! In lături cu eî ! Pe când eî îşi clieltuesc câştigul în cârciumă, în băuturi şi în joc de cărţi, nevasta şi copiii trăiesc acasă mal rău de cât câinii; şi când vin acasă beţi morţi, începe gâlcăva şi bătaia ! Priviţi pe drumuri, pe stradele satului, şi vedeţi pe copiii lor: istoviţi, a prope gol şi desmăţaţl ! Cum au ajuns eî istoviţi, gol şi des-măţaţl ? Prin blestamăţiile părinţilor lor! Mă înţelegeţi? —Maî ascultaţi! Sunt băeţî mici cari sug la rachiG, parc’ar bea apă. El imiteză pe cel maî mari al lor, cari la ori-ce împrejurări ale familiei, fie chiar la înmormîntărl, fac ce e ruşinos a se face !
Viţiul beţiei nu rămâne singur, el se întovărăşesce cu jocul de cărţi, cu destrînarea şi cu alte multe păcate ascunse.
O să mă credeţi, dacă vă spun că familiile cele mai scăpătate din comuna năstră îşi beafi rachiul lor obicinuit, care nu-î satură, nici nu le potoles ;e setea ! Mă credeţi, că prin acesta eî se sărăcesc tot mal mult şi se fac tot mai netrebnici la muncă? Mă credeţi, că din <jece nebuni de la Mărcuţa, că din <Jece hoţi şi criminali de prin temniţe, că din (jlece bolnavi în spitalurî, sunt câte nouă din cel ce beau rachiu şi prin beţie şi desfrî-nărl au ajuns acolo unde se găsesc?..........................•
Par’că văd pe mulţi dintre d-v. cjicend: «Prea, prea înegresce lucrul şi d 1 învăţător ! Un pahar de rachiu, chiar un mic chef nu face nici un rău. Ne maî risipesce grija şi ne înveselesce inima ! » — Da, da, aşâ o fi ! Dar eu vă spun că un mic chef, înveselesce pentru un ces, şi aduce supărări şi căinţă amară pentru o cli întrăgă, pote chiar pentru ani ! Un mic chef ne îm-bogăţesce pentru un moment, risipim atunci bani par’că am aveâ de prisos, nimeni nu e ca noi, totul ni se pare mărit ! Dar când ne trezim, vedem că am fost în amăgire şi ne găsim cu punga golă !
N’aţi vă<jut la mezaturi şi la alegeri, cum se dă de băut omenilor spre a le fură minţile? Şi câţi n’au ajuns în sărăcie şi în datorii dintr’un singur chef unit cu joc de cărţi ! . . . .
Tot nu mî vine să sfârşesc, aşa de grozav lucru e băutura! Să nu uităm, ea nu e numai otrava trupului, ci şi a sufletului. Ea nu răpesco numai sănătatea poporului, ci-1 sărâcesce, îl sălbă-tecesce, îl desmoralisăză şi măresce îngrozitor numărul crimelor. Dacă s’ar cere raporte despre vieţuirea de maî înainte a acelora ce se găsesc acjl în spitale, în temniţe, în case de nebuni, s’ar află că băutura i-a adus aci: s’ar află că hoţul, omorîtorul, tâlharul de pe drumul mare, cel ce pune toc la avutul altuia, toţi aceştia n’au săvîrşit crima până nu s’au îmbărbătat prin băutură!
www.dacoramamca.ro
XL BINA
713
Destul ce a fost până acum, trebuie să punem odată stavilă acestui viţiu îngrozitor!
Un număr de câţî-vâ bărbaţi onorabili din comuna nostră, s’au unit într’o societate pentru îndreptarea răului. Aceşti bărbaţi s’au hotărât să desfiinţeze în familia lor obiceiul de a beâ spirtose. Societatea are de scop ci prin cumpătare să ajungă să domnescă iarăşi în comuna nostră moralitatea, propăşirea şi urtirea între toţi. Şi nădăjduim, că toţi din satul nostru, încetul cu încetul, se vor uni cu noi.
Acum, când cunoscem păcatul, care pricinuesce un rău aşa de mare, păcatul în contra personeî vostre însăşi, în contra femeilor şi copiilor voştri, în contra consătenilor şi în contra lui Dumnezeu, cred că vă veţi hotăra sâ vă împotriviţi acestei patime!
Ascultaţi îndatoririle simple ale societăţii nostre:
«Noi, sub-semnaţil, locuitori din comuna Cumpănesc!, luminaţi prin diferite nenorociri, că viţiul băuturel este mama tuturor răutăţilor, şi că este unul din viţiurile cele mal de urgisire în faţa lui Dumnezeu şi a omenilor; că băutura de orî-ce soiu de alcool sdruncină sănătatea, ruineză trupul şi pustiesce sutletul; dă nascere la lenevie, la imoralităţi, la sărăcie, la gâlcevă, dihonii între omeni, şi împinge chiar la crime: lăgăduim solemn că noi subsemnaţii împreună cu întrega nostră familie, ne unim într’o creştinescă societate antialcoolică, şi înaintea lui Dumnezeii şi în presenţa consătenilor noştri jurăm sâ ne supunem din inimă următorelor îndatoriri:
Art. 1. Declarăm şi jurăm să nu mal bem băuturi spirtose; să nu le îngăduim nici nevestelor, nici copiilor noştri; să nu le dăm prietenilor, să nu cinstim cu ele nici pe slugile nostre nici pe muncitorii noştri, ci sâ sfătuim şi să îndemnăm pe prietenii şi cunoscuţii noştri, sâ se oprescă cu totul de la acestă băutură otrăvitore.
Art. 2. Declarăm şi jurăm să nu stăm la un loc cu un beţiv fie la cârciumă, ori la alte locuri publice; şi să ne depărtăm îndată de locul unde o personă îşi pierde mintea prin abus de băutură.
Art. 3. Declarăm şi jurăm, că dăm societăţii dreptul de a goni din societate pe orl-care dintre noi ar călcâ jurămîntul, şi să fie denunţat în adunare publică ca sperjur.
Art. 4. Noi membrii tundatorî, făgăduim membrilor înscrişi, cari sunt săraci, ajutor moral şi material. Lor li se va da de lucru mal înaintea celor laiţT.
Art. 5. Odată pe an toţi membrii se vor adună în adunare publică, ca să alegă pe preşedintele şi pe secretarul societăţii, precum şi alţi şepte membrii, pentru conducerea afacerilor societăţii şi pentru a raportă amănunţit despre mersul şi lolosul acestei societăţi.
Ari. (1. Ori cine voiesce, pote deveni membru societăţii, înscri-indu-se la comitetul eî».
www.dacoromamca.ro
714
ALBINA
Acestea s’au tipărit în mal multe foî şi se împart gratuit tuturor, ca să le puteţi citi acasă în linisce şi să vă sfătuiţi între voi. Cine voiesce apoi să se înscrie, să vie la mine, care sunt secretarul societăţii.
Acum, cu ajutorul lui Dumnetjeâ, înainte!
Tonul Dicescu.
Imperăte$a Japoniei.
Japoniea, care atrage actualmete atenţiunea întregei lumi civilisate, are fericirea de a avă pe tronul ei o poetă în persona împărătesei. Viaţa literară, a acestui popor eră puţin cunoscută în apus. Abiâ în timpurile din urmă, prin turne-urile artistei japonese, Sada Yakko şi soţul ei Kawakami, ni s’a făcut şi nouă Europenilor cunoscută viaţa japonesă. Dar că şi soţia Mikadului ocupă un loc de frunte în literatura
Keruko, împerătesa Japoniei.
ţărei ei, nu ne eră până acum cunoscut. Impărătăsa este ca şi ilustrul său soţ, o propagatore a spiritului modern, mai cu sămă pe terenul literar. După Sada Yakko, îi revine şi împărătesei meritul de a fi îndemnat pe scriitorii Japo-nesi de a traduce operele europene. Chassegawa, traducătorul japones al operelor lui Shakespeare, Ibsen, Tolstoi şi TurgheniefF, consideră pe împărătesa Japoniei ca un talent superior şi portă un viu interes pentru ori-ce mişcare ştiinţifică şi artistică. Visităză forte des Universitatea din Tokio
www.dacaramamca.ro
ALBINA
715
precum şi alte şcoli populare şi cheltulesce sume însemnate din banii ei proprii, pentru institute de cultură de tote felurile.
Yitort.

De pe Domeniile Coronei.
Societatea economică-culturală «Alexandru N. Lahovary» de pe Domeniul Coronei Ruşeţul din judeţul Brăila, a ţinut filele trecute adunarea generală anuală.
Din darea de semâ pe anul 1903, se vede, că acâstă societate întemeiată în 1899, din iniţiativa d-lul Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coronei, a ajuns la sfârşitul anului trecut la un resultat mal mult decât satisfăcător.
Capitalul de care dispunea la acea dată era de:
Lei 18.350, din co isaţiî j
Lei 700, fond de reservă j sau
Lei 19.050 în total, afară de depunerile spre fructificar cariaţi
atins cifra de 2.500 lei şi de procente reportate.
Beneficiul net a fost de lei 830. Atât capitalul cât şi depunerile societatea le-a fructificat prin acordare de împrumuturi la locuitori. Interesant este însă că acestă societate care a început încă de la înfiinţare a se îngriji de progresul agricultureî, a cumpărat în 1902 o garnitură de treer, cu suma de lei 14.300 plăti-bilă în trei rate inegale.
Din acestea a plătit până acum suma de Lei 11.300 dintre cari 6.960 lei din câştigul realisat de maşină şi 4.340 împrumutaţi de societate.
Venitul dat de garnitură a fost:
In 1902 de lei 4.480.
In 1903 de lei 4.440.
Lei 8.920. din cari scă<Jăndu-se cheltuelele precum urmeză: în 1902 lei 900.
în 1903,1.060 lei 1.960, rămâne un venit net de:
Lei 6.960.
Preţul cu care s’a treerat a lost de lei 3, chila de 7 hectolitri la proprietari şi arendaşi şi Lei 2.80 pentru locuitori.
După achitarea definitivă a garnitureî, adică: Lei 4.340, pentru stingerea împrumutului lăcut de societate şi Lei 2.900, rata a treia către furnisor, preţul pentru locuitori se va puteâ reduce până la 1—2 lei de chilă, iar venitul net se va întrebuinţâ parte ca dividende la societari şi parte la procurarea de alte maşini agricole, ia procurarea de seminţe, etc.
Tot în privinţa acestei garniturlde treer mal e de remarcat că se puteâ cumpăra în condiţiunî de plată pe mai mulţi ani.
In acest cas însă trebuiâ plătită furnisoruluî dobânda, ast-fel
www.dacoromamca.ro
716
ALBINA
că societatea a preferat a avansa însă şi banii şi a încasa ea tlobînda cuvenită.
Am insistat mai multasupra acestui punct, că e un fericit îndemn pentru cele-lalte societăţi şi chiar pentru ţărani, de a se asocia şi a cumpără în comun diferite unelte pe cari unul singur nu-le p6te cuperâ. De altmintrelea acesta nu e singurul cas pe Domeniile Coronei. Ast-fel la Cocioc societatea a cumpărat un trior sistematic, etc. etc.
Revenind asupra societăţei de pe Domeniul Ruseţu, din darea de semă, se mal vede că dispune de mobilierul necesar şi de o bibliotecă de 327 volume, dăruite aprope tote d? Administraţia Domeniului Coronei.
Tot acestă Administraţie a abonat’o la mal multe reviste e-conomice.
In ce privesce partea culturală şi îndrumarea locuitorilor, către o agricultură raţională, s’au ţinut mai multe întruniri în cari s‘a discutat cestiunl economice, morale etc. întrunirile au fost împreunate cu mici representaţiî date de elevii locali sub conducerea învăţătorului.
încheind darea de semă, consiliul de Administraţie, aduce mulţumiri d-lul I. Kalinderu, Administratorul Domeniului Coronei, pentru sprijinul neîncetat ce dă societăţei, atât moral cât şi material, şi’l asigură că vor căută cu toţii să se profite şi mal mult de poveţele şi fericitele îndrumări ce le dă în scopul ridicăreî bunel stări morale şi materiale a locuitorilor.
INFORMAŢIUNI
Academia Română a înfiinţat un premiu de 700 lei pentru o scriere militară. Ministerul de răsboiu a instituit în acest scop o comisiune, care să se pronunţe asupra subiectului despre care va trată acestă scriere. Comisiunea, compusă din, generalul adjutant Condă, secretarul general al ministerului de resboiu; general M. Boteanu, guvernatorul cetăţii Bucurescî; generalul R. Boteanu, comand. Brigadei 2 călăraşi; colonel N. Constantinescu, şeful statului-major al corpului II de armată ; colonel I. G. Istrate, comand, reg. 1 geniu ; colonel A. Averescu, de la Marele stat-major şi locot.-colonel D. Antonescu, adjutantul A. S. R. principelui Fer-dinand, a stabilit ca acestă lucrare să trateze despre : «Pregătirea trupelor pentru răsboiu din punctul de vedere al
instrucţiei şi al conducereî, cu exemple istorice şi practice».
*
* *
In (jiua de 30 Aprilie 1904, ora 10l/j a. m.. se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisabeta, licitaţie pentru darea în întreprindere a construire! a doite magazii de bucate şi un pătnl la proprietatea Eforiei, Ciomă-
www.dacoromanica.io
ALBINA
717
gesci, comuna Ciomăgescî din judeţul Olt, conform planurilor şi devi-sului în sumă de lei 6.000.
Condiţiunile, planurile şi devisul se pot vede la Serv. Bunurilor Eforiei. în ori-ce <ji şi ore de lucru.
■ #
* *
Pentru darea în întreprindere a construire! a două pătule şi una magasie de bucate la proprietatea Eforiei Vărăsci-Dascălu, din judeţul Ilfov, conform planului şi devisului în sumă de lei 8.600.
Domnii concurenţi vor trebui -să depună ca garanţie provisorie lei 6% din suma devisului, considerând că cea definitivă va fi de 10% din suma resultată la licitaţie.
Supra-oferte nu se primesc.
*
* #
Pentru arendarea moşiilor mai jos notate pe un period de 10 şi 16 ani şi anume:
Cu începere de la 23 Aprilie 1904.
1) Livedea din Vălsanî, corn. Urluescî-Băbenî, garanţie provisorie lei 2C, jud. Argeş; 2) Muntele Clăbucetu, corn. Nucşora, jud. Muscel, garanţie provisorie lei 460; 3) Muntele Tigvele, comuna Novaci, jud. Gorj, garanţie provisorie lei 250.
Cn începere de la 23 Aprilie 1905.
4) Muntele Pleşuva Mică sau Vatra Schit. Lespezile, com. Comarnic, jud. Prahova, garanţie provisorie lei 400.
Supra oferte nu se primesc.
Condiţiunile speciale, precum şi ori-ce alte informaţiuni, se pot luă la Serv. Bunurilor Eforiei, în filele şi orele de lucru.
099999999999999999999999999999999999	©©©©©0999999
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucră penui întinderea învăţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândirel de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă » se primî în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lul Petru Gârbovicânu, strada Sf. Ecaterina, BucurescL
Comitetul. Preşedinte, loan Kalinderu, membru al Academiei Române— Vicepreşedinte, Sava Şomânescu, mure proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat. Petru GârbuTlceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, directorat Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, Secretar, Const. Bana, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spira C. Haret, Ministru,profesor Universitar; l. Diinilrescu Procop., senator, fost IVimar al Capitalei; M. Ylădesct, deputat, profesor universitar; Cristu 8. Negoescu, profesor secundar; ltim. Cceropid, institutor. — Censori, Const. Allmăneşteanu, inginer de mine; l'reotul econom Const. lonescu, pro fesor secundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar
99999999999999999999999999999999999® 99999999999®
www.dacoromanica.ro
FABRICA COMATUL
AD6Lf SAL6M6N
Stx*_ Dâmneî 14, Bucuresci.
Sobe Calorifere. Maşini de bucate. Mobile de grădină. Paturi şi mobile de fier.
62—8
•GCOCCCCCGCCCGCCiCeCCCGCCCCCCVCCVOGCCOOOQOOOOOOlSO
Cel mai mare şl vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Gliete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 96, 13.96.
12.96,	13.96, 14.95, 15.95.
12.96,	13.96, 14.95.
13.96,	14.96, 16.95.
12.95, 13.95, 14.96-
• t » Nasturi	» 13.95, 14.96, 16.95.
Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.96, 12.96, 13.96.
i- »	»	Nasturi
» Laok cu Elastic sad Şireturi »	»	»	Nasturi
» Chevreau cu Elastic
>	»	»	» Botoni
i > Colori >	»
» Gems cu Nasturi şi
11.95,	12.95,	13.95,	14.95,	16.96.
12.95,	13.95,	14.95,	16.96.	
7.96,	8.95,	9.96.		
6.95,	6.95.			
6.95,	7.95,	8 95.		
5.96,	6.95,	7,96,	8.95,	9.96.
Şireturi »
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»
Idem cu Şireluri şi Nasturi »
Idem de Lack diferite forme »
Rayon de Lingerie pentru Dame ,	, __	_____________________
In tot deauna se găsesc mari cantităţi' de mănuşi Glacd, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2.95.
Rupdndu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la tote Sesonele, Calea
Victoriei No. 27, alături de Poliţia	"IÎV.SÎ T?ravâ “ «>ă4«mint de
si ’j n	-	r	& /o din preţurile Însemnate, presen*—1
Capitalei, Bucuresci.	cuponul.
„	5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Inst de Arte Grafice
WWWCuBCfllflBlIlHICMlldesou. Str. Dâmnel. 16. 11-241