qmy&'-k urninec* Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu P. Gârboviceariu G. Go^buc Colonei P V Năsturel G. Adamescu I. Gtescu P. Dulfu V. S Moia N Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst. C. Pop.-Tajcă. Anul VII. Nt). 24 14 Martie 1904. www.dacoromamca.ro J'foua par/umcrie ţi Droguerie jKleOicinală T6MA B'RĂTULESeU gucuresci. calea Grlvifel No. 145 (llrţjă Gara de Nord), pucuresci Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele maT renumite fabrioî franceze, ruse, germane şi englez?; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunl, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomecjî de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream, de la prinoesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete Articole pentru menagiâ, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlă, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifdne cu cari se prepară ape gaz6.se, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, aoid borio, naftalină ieftină, bicarbonat de sodia, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, cără şi sirmă pentru parchete, etc. Diferite Ierburi alese, rădăcini, sodrţe, frunze, flori şi seminţe pentru căiuri, in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şl amigdale şi curat uleia din ficat de morun pentru cura de ărnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane. Bogat asortiment de cauctucărle şl pansamente cum instrumente şi acce-sorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Optioel şi Dentistioel, ca: vată şi tifdne, guthapercha şl muşamale impermeabile, tuburi de cau-ciuo, canule, injectdre şi sistematice irigatdre pentru M6şe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighăne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatdre, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru d6mne şi ciorapi pentru varioe, tuburi stomachale, pul-vorisat6re şi vaporisatdre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de stiolă, aluminitt platină, faianţă şi por-, celan, ochelari, forfecî şi cleşti. Acesta Droguerie are organizat un servieta special pentru ducerea acasă a obiectelor cumpărate saă comandate In capitală, cum şi un serrlcia de expediţie deosebit pentru provincie. Pentru d-nii profesori şi profesdre, institutori şl institutdre, învăţători şi Învăţă ţâre, cum şi pentru toţi abonaţii revistei «Albina» cari vor presentâ alăturatul cupon, se vor face preţuri scăzute la t6te articolele trebuit6re. Cupon de reducere pentru „Albina" 52—24 www.dacaramaoica.ro Anul VII. No. 24. 14 Martie 1904. REVISTĂ ENC Abonamentul în ţară pe a » * » 0 lu: Pentru anunoluri 1 leu Manuscripte A POPULA'RĂ I in străin. pe an lei 6 • . . . . 15 bani tare. 5 bani cuvîntul. se. ard SUMARUL: CIi. Todlrlţă. Iubirea de ţară.-îi. Iiîdnlcscii-Mger. j5rna ’n Faur (poesie .— Mp. I’opcsi-u, Scrisori către învăţători. — Cli. Manolescn, Păşunile şi liveijile de fân. — TU. I». Spenmtiu. Copiii răi safi obraznici. — l.aurenţia Gribincea, Povestea Iul Ştefan cel marc şi sfint. — Strateg., Căuşele răsboiulul între Rusia şi Japonia. — Cineva, Anecdotă. — Ilimitrie Tclcor, Cântec soldăţesc. —Vasilc Sandu, O scrisăre.—De pe Domeniile Corănel. — Societăţi economice la sate.—Teatru Ia sate.—Informaţiunî.—Mulţumiri.— Bibliografii. Sfaturi: Cum să păstrăm mult laptele. — Supă de Iepure, ţigănescă. — Dovlecel umpluţi.—Bureţii caselor. Ihistraţiunl: Traian. — Decebal. —Soldat Roman. — Ştefan cel mare (tinăr).—împăratul Coreei.—Generalul Kuropatkin.— Amiralul Togo. Iubirea de tară. «gpoţî Românii avem câte o casă, câte un ogor, moştenit de la părinţi sau cumpărat. Cu câtă dragoste ne amintim de casa părintescă unde ne-am născut şi am crescut. Ce nu suntem în stare a face când ar voi cine-vâ să ne ia casa şi ogorul ? Apoi ca satul unde ne-am născut şi am copilărit, nici un sat nu e mal frumos pe lume ! Asemenea cel ce se depărteză de ţinutul lor, cum îşi mal amintesc cu drag de el! Dar cel ce se duc în ţări streine, cât nu-i mănâncă dorul de ţara lor, cântând adese-orl: «Fie pâinea cât de rea, tot mal bine în ţara mea» Sunt nemuri de omeni pe lume, care n’au ţară. Acele nemuri ori cât de bogate ar deveni... — amarul lipsei de ţară e mal mare ca tote fericirile bogăţiilor...! Noi, Românii însă avem ţară. E scumpa Românie, cu ţinuturi bogate, cu munţi plini de bogăţii, cu câmpii roditore şi răcorită cu o mulţime de ape curgătore, plină de voinici, şi salaşul păsărilor călătore în timpul verei. Acestă ţară, atât de frumosă şi de râvnită de streini, numai bunul Duinnedeu scie câte chinuri, cât sânge, câte vieţi de voinici, au costat pe străbunii noştri... Locurile pe unde suntem noi, acum 18 sute de ani, erau locuite de un neam de omeni forte voinici şi viteji. Dacii Din causa neastâmpărului lor de a jefui şi a cuprinde www.dacaramanica.ro 534 ALBINA ţări de peste Dunăre, pe unde e Bulgaria şi Serbia, de ale imperiului Roman, au fost bătuţi de Romani (străbunii noştri, sub conducerea blândului şi vitezulul împărat Traian, al cărui nume Traian îl păstrăm în troianele de omet, în brâul deştele ce se vede noptea pe ceriu). Atunci mulţi din Daci s’au ucis, mulţi au fugit în alte ţări; iar parte au rămas pe loc. împăratul Traian, vă^end o ţară lăsată de la Dumnezeu atât de frumosă, aprope pustie de locuitori, aduce locuitori din ţările locuite de Romani, armată, ca s’o păzescă de năvălirile duşmanilor, îngrijind bine de ea prin facerea de şcoli, şosele, băl (feredee), precum şi alte lucruri folo-sitore. In scurtă vreme Dacia ajunse una din cele mal frumose ţări ale împărăţiei Romane. După 150’ de ani, vestea de bogăţiile acestei ţări merse departe, aşâ că barbarii de prin prejur năvăliau necontenit, împăraţii Romani, ne mal putend apără acestă ţară, aii dat ordin să se mute armatele, funcţionarii şi toţi locuitorii peste Dunăre. Poporul, care nu ave altă bogăţie de cât casa şi pămîntul, nu voî să se mute, căci aicea în Dacia, eră voie de a se închină nouel religiuul a lui Christos, pe când în cele-lalte ţări erâ oprit şi supuşi la chinuri grele toţi acel ce cutezau a se închină şi a crede în Dumnedeu după învăţăturile Mântuitorului Christos. Timp de 1000 de ani, Romanii rămaşi în Dacia, au trebuit să sufere necazuri şi prădăciunî din partea barbarilor, ce veniau ca un potop diii spre răsărit. De Barbarii puternici fugeau şi se ascundeau prin munţi; pe Barbarii slabi îl băteau şi-î alungau; www.dacoromanica.ro ALBINA 535 iar cu cei mai blânzi trăiau în prietenie, fără a părăsi ţara. Cei din urmă barbari au fost Tătarii, cu cari Românii au luptat multă vreme, şi din partea cărora a suferit mult. In cele din urmă Românii, ca să scape de barbari, începură a se uni, formând mai multe ţărişore şi din acelea se formară ţările Muntenia şi Moldova. După aceea apoi, vr’o 400 ani, aceste ţări au fost conduse de domni Români, din cari mulţi au fost domni buni şi viteji. Cei mai însemnaţi au fost: Mircea cel Mare, Ştefan cel Mare şi Mihaiu Vitezu, bătend şi băgând groza în toţi duşmanii Românilor. Pe vremea lui Ştefan cel Mare şi chiar după dînsul, timp de vr’o 100 de ani, se iviră Păun aşii Codrilor şi Hoţomanii (adică acei voinici curagioşî, şi fără frică de nimic, de cât de Dumnezeu, toţi numai Români). Decebal. Cine nu-şi amintesce cu drag de Dan Căpitan de plaiu, care bătrân de 100 ani, împreună cu Ursan, viteji fără semăn, ucid din fuga cailor sute de Tătari, şi când în urma morţii calului, Dan cade în mâinile Tătarilor, nu-şi părăsesce legea şi nu uită iubirea de ţară, cu tote ameninţările şi admenirilor lui Ghirai, hanul Tătarilor, la care Dan răspundea mândru : «Eu Dan sub ventul sortei să me fac păgân uu voiul Nu-mi convine pata făr de legeî pe fruntea mea înfierată! Ruşinea e un vierme, ce mănâncă albeţa din obraz. Alb am trăit un secol. Cu faţa albă şi senină Arreau să me sfîrşesc». Un cântec bătrânesc spune: «Frunză verde de mălaiu Cine merge sus la raiu? www.dacoramamca.ro 536 ALBINA Merge Dan, şoiman de plaiii C’a ucis el mulţi duşmani Un vizir şi 4 hani». Un păunaş de ai codrilor a fost şi Mihu Copilul, tîner, frumos şi vitez, care trecend călare pe calul seu năsdrăvan, prin mijlocul codrului, cântă aşâ de dulce, în cât se adunau şoimii, sclipeau stelele şi frunzele şoptiau... Păunaşii codrilor din Moldova, Muntenia şi Ardei adese-orî se întâlniau pe plaiurile munţilor Carpaţî, unde îşi arătau vitejia şi-şî spuneau dorul inimeî lor. Ce sunt cei trei ceobănei din poe-siea «Mioriţa». Cel Unguren eră un păunaş din Ardei; iar cel mai otoman eră Moldovan. Şi femeile din acele vremuri erau vrednice de laudă. Eroismul ficei lui Ursan «Fulga», care în presimţirea morţii tatălui seu, plecă pe un smeu de cal, semenă mortea în calea ei printre rândurile Tătarilor, până la Ursan, păzită de vitezul Dan, aruncă corpul talălui seu pe cal şi apoi ca un fulger, ca o nălucă, dispare dintre Tătarii plini de groză. Isprăviile Românilor din acele vremuri şi vitejia resboinică de atunci, ori-ce Român nu se mai satură a le citi. Prădaii ei Tătarii, ţările române; dar şi voinicii Românilor le întorcea cu vîrf şi îndesat. Calul şi armele, religia, iubirea ţârei şi a cinstei, eră în gândul orî-căruî Român din acele vremi. Soldat Roman. www.dacaromamca.ro ALBINA 537 Vremurile acele, peste seină de bogate în amintiri, trecură şi veniră un timp de mai bine de 100 de ani, forte trist pentru Români, din causa domnilor streini, domni Greci, ce se numiau de Turci. Românii cu tote amarurile ce suferiau, tot Români au rămas, tot plini de inimă. Atunci în locul, păunaşilor codrilor, se formară haiducii, ca: Codrenu, Grozea şi alţii, din acei Români, cari au intrat în codri spre a-şî resbunâ pe domnii şi ciocoii Greci pentru nelegiuirile lor ca : răpirea logodnicei, de multe ori din pragul uşilor bisericilor, când mergeau la cununie; răpirea cu liapca a ogorului de la străbuni; încălcarea cinstei casei ... şi ajutau pe fraţii lor Românii, ajunşi în sapă de lemn, din causa birurilor peste măsură de mari şi prădaţi de tot ce aveau, fără a ave de unde cere dreptatea. Un exemplu de cum se răpiau moşiile răzăşesci de ciocoii şi domnii greci, este narat în poesia: «Pe vremea fanarioţilor» scrisă de Alexandri. (Va urma). Glii. Todiriţă. învăţător diriginte şcăleî din com. Buhociu, jud. Bacău. erNa ’N FAUR. Cine-a rlice «ernă, mâncată ele lupi», ţ)ică şi «prisacă fără neam ele stupi». Hei! nu trece erna cum se trece gându! Când n’aştepţi, de-odată iar îşi face rîndu, Şi ’ncă cum şi-l face, de-o socoţl în toiîi, Cu nămeţi, cu geruri şi cu apa sloiu... Nu se ’ndură, baba. pace să ne dea: Dragoste cu sila, — asta scie ea. Cât ce vede ţliua că se mai lungesce Şi cu rîs de sore că se ’nveselesce, De la mia^ă-nopte chiamă vînt cumplit Şi ’n căldură suflă aspru şi sburlit... Cât ce vede ’n câmpuri cele dintâi flori, Bine-vestitore gingaşe surori, — Vrăjmăşescu-I suflet pentru frumuseţe Nu mai are astîmper ca să le îngheţe; Şi ce sfat cu geru şi cu norii groşi Purtători de neauă, grei, întunecoşî! www.dacoromanica.ro 538 ALBINA Moîna-î face însă pururea ’n necaz Şi cu Faur rîde, şi nu-î dă răgaz... Baba pânză ’ntinde, Moina iute-o strică, Sorele năvalnic norii groşi despică ; Austrul, văr Moinei, vraciul iscusit, Limpeţlesce cerul în zărî adâncit. Care dar pe care, a se birui, Se petrec prin vremea ce-î va vremuî... In acestă luptă, dârză şi amară, Martie s’aruncă, sol de primăvară; Erna tot mai cercă, el îi stă pieziş; Erna more ’n pragu ’ntâiuluî frunziş. N. Rădulescu-Niger. ----o§>S>@<3<8o---- Scrisori către învăţători. XVI. nvăţătorul greşesce dacă aşteptă să-i «cacjă mură ’n gură» prieteniea, mângâere sufletescă din partea fruntaşilor satului. Trebuie să recunoscem tot-odată că el are din acestă eausă nelinisce sufletescă, deci o scădere a putereî sale de muncă, dec! o pagubă pentru învăţă mint. Mai de grabă în loc de prietenie poţi găsi duşmănie. Mulţi învăţători vor fi pote prea bucuroşi că dacă nu pot avă ajutor pentru şcolă, cel puţin fruntaşii satului lor nu li se pun de-acurmezişul; mulţi vor fi blestemând cesul în care au crezut că înprietenirea cu fruntaşii le va ti de vre-un folos pentru şcălă, mulţi ar vre să scape şi nu sciu cum. Atunci ? Eu mi-aşi da părerea şi sfatul meu, care ar pute folosi ori-căruî învăţător nou, sau unuia care se permută într’alt sat; în 6re-care măsură ar pute ţine seină de acest sfat ori-ce învăţător, cel puţin când se alege primar nou în sat. Firesce că aş fi prea absurd dacă aşi susţine că sfatul meu nu păte da greş. Fie-care învăţător, când va fi la faţa locului, pote cumpăni chipul său de purtare după împrejurările cari i se vor presintâ; sfatul meu ’i-ar folosi cel puţin întru atât întru cât i-ar aduce aminte că de la chipul cum se va presintâ fruntaşilor va atârnă, în bună parte, sorta apostolatului său. Iată care ar fi părerile şi sfatul meu: Te duci pentru prima oră în satul în care eşti numit in- www.dacOTomanica.ro ALBINA 539 veţător. Pătrunde-te cu gândul că aci, în acest sat, ai să-ţi trăesci şi vieţa de om şi vieţa de învăţător. Nu deslipî nici un moment, mai ales la început, noţiunea de învăţător de cea de om. După cum, de la primul moment, veî căută să-ţî legitimezi presenţa în sat, tot aşa să nu pierii clin vedere că misiunea de învăţător îşî aştâptă şi ea legitimarea. După chipul cum vei fi primit în sat, vei pute judecă cum şi-a legitimat apostolatul predecesorul d-tale. De la cea în-tâiu greutate cu care te vei întâlni să te gândesci şi la predecesorul d-tale, că nu ţi-a uşurat situaţia, şi la urmaşul d-tale în apostolat, că el va trebui să vie în acest sat ca acasă la dînsul. Să te gândesci că dacă s’ar cundsce în sat rostul şcâleî, ai fi primit cu braţele deschise. De la primul pas să te gândesci că ai de luptat cu greutăţi şi că înlăturarea ori micşorarea lor n’o să ţi-o pdtâ nimenea face decât singur d-ta. Veî aucjî p<5te că în sat sunt dmeni buni: să te bucuri, munca îţi va fi mai uşdră; vei audî, din contră, că sunt <5menî răi: să te mângâi cu gândul izbândei, la care cu muncă, chibzuinţă şi răbdare va trebui să ajungi. Vei au Zi că fruntaşii sunt răi: să nu te sperii, va atârnă de înţelepciunea d-tale ca să înconjuri răutatea lor; vei auZi că sătenii sunt răi: să ţi pui deocamdată în minte un semn de întrebare, Despre tote acestea însă, veZi, să nu te amăgesci! Trebuie să-ţî faci singur convingerea. Părerile despre dmeni, chiar când sunt juste, sunt date, adese-ori, din diferite puncte de vedere şi deci pot să fie necomplete. * jŞţ jţ; Te veî gândi, de sigur, să-ţî faci prieteni. Nimeni nu-ţî p6te face din asta o vină. Decât să nu piei’Zi din vedere că sufletului d-tale, în singurătatea lui, îi trebuie prieteni adevăraţi şi nici decum imitaţii. Deprinde-te cu gândul că nu-ţi va fi uşor să-ţî găsesci prieteni între fruntaşi — căci între ei sciu că ai să-î cauţi. Ia seina ! ascultă raţiunea mai nainte de a ascultă sentimentul ; ia hotărâri după raţiune, nu după sentiment; ţine-te, d-ta singur, în proprieîe d-tale mâini. FU sgârcit în manifestări suflelesci, faţă de fruntaşi. Nu permite nimănui să-ţî intre în suflet, înainte de vreme. Nu pdte să fie mai mare durere sufletescă decât aceia pe care o are cine-vâ când vede că un om, pe care îl credea prieten, îşi bate joc de curăţenia sufletului său. Ca să te înprietenesci cu cine-vâ îţi trebuie, cum am vă-Zut, mult timp, multă pătrundere şi multă răbdare. Fondul sufletesc al fruntaşilor pdte fi fdrte bun, pdte fi fdrte rău dar pdte fi şi nehotărât. De acest fond sufletesc ai nevoie şi deci pe acesta cată să-l cunosc! înainte de a-ţi da drumul manifestărilor d-tale sufletesc!. Fondul sufletesc al cui-vâ îl poţi judecă numai din fapte; deci la fapte să-ţi www.dacaromamca.ro 540 ALBINA îndrepţi tdtă atenţia. Nu te luâ după ce îţi spune un fruntaş— mal ales când e de provenienţă orăşânâscă— ci aşteptă ca faptele lui să se producă. Nu te luâ numai după un fapt două şi nu judeca pe un om numai după aceste fapte; caută şi vetjî dacă majoritatea faptelor sunt în concordanţă cu vorba. Nu te aşteptă ca fruntaşii să-ţi întindă braţele pentru că eşti învăţător. Pentru el eşti un simplu meseriaş; iar importanţa meseriei d-tale eî n’o cunosc. Nu arătă că aî nevoie de el; altmintrelea pierd! căci se vor uită la acest lucru ca la o umilinţă din partea d-tale. Nu trebuie să scapi din vedere că eî au nevoie de cunos-cinţele d-tale şi dacă te-al umili faţă de eî, nu te mai poţî nici odată impune, orî-câte multe cunoscinţl şi ori câtă dorinţă veî avă de a le comunică. Intru cât d-ta şi preotul a-veţî suma cea maî mare de cunoscinţl, trebuie să vă ţineţi aşâ fel, faţă cu fruntaşii încât, la un moment dat — ori cât de îndepărtat ar fi acel moment să domine forţa ideilor. Fruntaşii, prin faptul că au avere, se conving eî singuri pe sine că au şi cunoscinţl; ba să nu flî surprins când ţî-aşî spune că fruntaşul se va uită cu milă la d-ta, când aî cercă să-î araţi că spune prosti! Cum ! el, om cu avere, fruntaş cunoscut de atâta lume, să pătâ să spună prostii!? * * * Cată că fruntaşii satului, orî-care ar fi fondul lor sufletesc, sunt ignoranţi. Să faci deosebire între ignoranţă şi prostie: păte fi cine-vâ ignorant dar deştept; păte fi alt-cine-vâ cult, dar prost. Fruntaşii sunt ignoranţi şi inteligenţi; însă ei nici nu sciu că sunt ignoranţi. Nu uită că ignoranţa nu suferă alusiî pe socotela sa; cel puţin nu uită de banalitatea adevărului că tonul face mu-sica. U11 primar, de pildă, care are cel mult clasele primare şi care, de obiceiu, a uitat tot ce a învăţat, deşi la început se simte incapabil şi mic faţă de multiplele atribuţiunl ce le are după lege, de la un timp însă, după dre-care rutină, în cepe să credă că-î cel mai cu cap om din sat. Şi nu se pote imagină un mai mare duşman, pe care ţi l’ai face, dacă aî cercă să-î arăţi nulitatea sa , maî ales când ar sci că despre acest fapt mai au cunoscinţă şi alţi! In raporturile oficiale cu primarul trebuie să fii cu cea maî mare băgare de semă. Trebuie să dai exemplu de ordine şi de respect către autorităţile constituite, ori cari ar fi trepta pe scara lor Ierarhică. Nu pdte fi vorba cine e mai mare dintre primar şi învăţător; fie-care e mare când îşi face datoria impusă prin legi; fie-care e mic când nu respectă comandamentele legilor. Persdna însărcinată cu aplicarea unei legi dispare în faţa legei; legea singură rămâne mare şi nu se discută întru cât e în fiinţă. Cele maî multe ciocniri dintre învăţător şi primar iau nas- www.dacaramanica.ro ALBINA 541 cere din causa neaplicăreî de către primar a legeî învăţă-mîntuluî. De câte ori un primar calcă prescripţiile legeî în-văţămîntului, de atâtea ori învăţătorul se simte personal în joc, se simte insultat personal. Aci e o greşală. Nu poţi cere unui om să facă mai mult de cât îl duce capul, chiar dacă e obligat de vre-o lege să facă mai mult. învăţătorul vede pretutindeni numai rea credinţă din partea primarului... şi greşesce. Un primar pdte să fie şi de rea credinţă, dar cele de mai multe ori nu dă atenţie îndatoririlor sale faţă de şcdlă, pentru că nu-şî dă semă de rostul şcdlei. Afară de asta, să fim drepţi: numai legea în-văţămîntuluî suferă de pe urma relei credinţe ori a ignoranţei primarilor de sate ? Cu medicul veterinar, cu medicul de plasă, de pildă, nu se întâlnesce cjilnic, deci nu pdte fi vorba de pică personală şi cu tote acestea........se aplică le- gea de poliţie sanitară mai mult şi mai bine decât legea învăţămîntuluî? Nu. învăţătorul greşesce dacă crede că-î atins personal, chiar şi atunci când un primar îi spune în faţă că nu vrea să facă cutare lucru pentru şcdlă, din pricini personale pe cari le-ar ave între ei; în asemenea împrejurare primarul dă dovadă, nu numai de rea credinţă, dar în acelaş timp se denunţă el singur că nu vrea să scie de lege. Nu e în realitate insultat învăţătorul, ci e nerespectată legea. In asemenea împrejurări învăţătorul are de apărat nu persdna sa, ci respectul către lege; situaţia învăţătorului e deci mult mai uşoră. E drept, de altă parte, că sunt împrejurări când neaplicarea îndatoririlor legale atinge personal pe învăţător; dacă, de pildă, şcdlă nu are lemne, atingerea e fdrte personală, pentru că nu numai copiii sufer de frig, dar şi învăţătorul. In ori-ce cas, în raporturile oficiale cu primarul, se cere calm desăvîrşit, prudenţă şi răbdare. Nu vei face nimic dacă nu vei fi calm. Dacă presupui că primarul face înadins neajunsuri şcolei, apoi violenţa în cuvinte (vorbite sau scrise), nu-ţî va sluji la nimic; cel mult vei reuşi să-l faci să se bucure că şî-a ajuns scopul, că ai simţit că el şi-a bătut joc de d-ta personal. Ba îi poţi da şi pretexte ca să te învino-văţescă de tdte ultragiurile de pe lume; se pdte întâmplă, cum s’a întâmplat fdrte des, ca să ţi se însceneze învinuiri la care pdte nici n’aî visat şi de care să nu te poţi spălă nici cu Dunărea. De multe ori pdte vei fi bucuros nu numai că nu-ţi dă nici un concurs, dar pur şi simplu că te lasă în pace !________ * * Cum adică: să nu vii în atingere cu fruntaşii satului? Nu susţin asta; aş fi absurd. Susţin însă că acestă atingere trebuie făcută cu multă băgare de semă, cu multă re-servă şi cu multă prudenţă. Toţi învăţătorii pot mărturisi www.dacaromanica.ro 542 ALBINA că cele mai multe amărăciuni sufletesc! le-au avut şi le au, în viăţa lor de dascăli, din partea fruntaşilor satului. Acesta me şi face să me opresc atât de mult asupra raporturilor dintre învăţători şi fruntaşi. Să faci cunoscinţă — cunoscinţă banală — cu toţi fruntaşii satului. Eşti obligat, prin faptul chiar că eşti învăţător, să faci cunoscinţă, în primul loc cu primarul Dacă al făcut cunoscinţă şi cu alţi fruntaşi, apoi să nu întârzii, să cauţi să faci cunoscinţă cu toţi fruntaşii; altmintrelea al fi bănuit că ai vre-o preferinţă pentru unii mal mult decât pentru alţii. Un învăţător are nevoie de linişte şi nu ar pute-o ave dacă ar scăpă din vedere şi nu ar face cunoscinţă cu toţi fruntaşii. Decât, trebuie do păzit una şi aceiaşi normă: să nu uiţi cumva că banalul «îmi pare bine de cunoscinţă» ori «sunt vesel de cunoscinţă», te-ar angaja faţă de unii mal mult, iar faţă de alţii mal puţin. Gândesce-te, chiar de la început, că orî-ce fruntaş pdte să-ţi fie, cu timpul, un duşman ; nici un moment să nu piercjl din vedere acel timp şi deci nici un moment să nu-î dai voe să-ţi intre în suflet, până când faptele lui nu-ţl vor spune, prin ele înşi-le, că numai al dreptul să te temi. Să nu faci caz de învăţătura d-tale; să te ferescl de a ţi-o arătă înainte de vreme. Cruţă-ţl cunoscinţele, căci vel ave nevoie de ele în altă parte, unde te vor ascultă cu drag, dacă vei sci să te faci iubit. Aşteptă să ţi se presinte ocasiunî potrivite ca să-ţi arăţi cunoscinţele ; nu provocă singur asemenea ocasiunî, căci nici n’al nevoie să le provoci: să ai răbdare, vor veni ele singure. Ar fi bine să aştepţi să fii întrebat, chiar când vin a-semenea ocasiunî, ca să nu fii bănuit că vrei numai decât să te arăţi că eşti învăţat, iar el sunt proşti. Să tem grozav că vor fi crecjuţl proşti. Modestia impune tot-deauna şi atrage după ea consideraţie din partea fruntaşilor. AI nevoie să nu ţi-î faci duşmani şi poţi să ţi-î faci când nici nu tegândescl; cu un singur cuvînt, spus pdte fără intenţie de a-î atinge, ţi-î poţi face duşmani. In primul loc el au experienţa vieţel reale, a vieţeî aşâ cum este. Fără să mal punem caşul că pdte nu cunosc! viaţa i’eală, dar chiar în ipoteza că al cundsce-o, tot rămâne singurul teren pe care puteţi sta de vorbă. Acest teren să-ţi fie punctul de plecare. Fâ-te că nu sci! nimic şi că vrei să înveţi de la eî; în acest chip le vel alungă bănuiala că vrei să-ţi arăţi sciinţa cu ori ce preţ Ori cât s’ar uită de sus la d-ta, dar când vor vede că nu cauţi să le scoţi la ivelă ignoranţa, că numai din când în când, aşa din întâmplare, îţi dai părerea d-tale şi spui că lucrul pdte să fie cum-vâ şi altmintrelea, vor înţelege că nu vrei să-! lovesc! în amorul lor propriu. Se vor deprinde încet încet cu d-ta şi mai ales www.dacoromanica.ro ALBINA 543 cu felul d-tale de a stă de vorbă şi de la un timp, veî începe să le placi şi să te caute. La acesta să şi ambiţionsdi: să aştepţi să te caute ei pe d ta, iar nu d-ta pe ei. Acest lucru îl spun numai cât e vorba de fruntaşi; când e vorba de satul propriu > n tot coprinsul ţării nostre, păşuni sunt numite locurile lăsate în cursul anului numai pentru pă-şunatul vitelor mari şi mici. Livetjî de fân sunt locurile lăsate numai pentru a fi cosite. Primă-vara însă, de cum s’a luat zăpada şi până după arat (1 Maiu), plugarul neavend nici un fel de nutreţ în şură, pasce boii în livedile de fân, pentru a pute arâ cu ei. Prin acest obiceiâ, nu numai că nu câştigăm fânul ce trebuia să ne dea livedea, dacă nu o pâseea vitele, dar restrângem şi întinderea livetjeî şi iată cum : se scie că la noi în ţară, cele mai dese ploi supt în lunile Martie, Aprilie şi Maiă, adică tocmai atunci când livecjile sunt ţblnic bătătorite de cal, boi şi tot lelul de vite, care unde calcă nu se mai vede tot anul firicel de iarbă şi ast-fel una din trei părţi din livede, rămâne tot-deauna loc sterp; apoi pe lângă acesta, tocmai în aceste luni trebuiesc păcjite livezile să nu fie atinse de vite, căci atunci cresce tot felul de iarbă cu multă putere, iar nu după luna Maiu cum se face astăcji. ( a tote lucrările, în agricultura nbstră, şi cultura fânului, este lăcută cu nepăsare, care nu ne aduce de cât pagubă multă. Cine a călătorit de la Mehedinţi până la Dorohoiu, a vă(Jut tote câmpiile de păşuni şi livezi acoperite numai de muşuroie de cârtiţi şi ce este mai dureros este că, toţi stau cu mâinile în sân, toţi înalţă din umeri şi nimeni nu pune doctoria pe rană. Modul în care se ţin păşunile şi livezile în ţlbele nostre nu ne va duce la alt capăt de cât să pierdem şi puţinele vite ce le mai avem. Spre a nu ajunge la acest trist sfârşit, trebuie să facem urmă-tărele lucrări: 1) . Să pâcjim livezile de a fi călcate şi păscute de vite, do cât numai tomna pe timp uscat. 2) . Să risipim muşuroiele de cârtiţe, care din an în an par a micşoră cu totul livezile. 3) . Să ferim livecjile de inundaţiunî, cari strică cu desăvîrşire lanul, făeendu-se canalurî, zăgazuri, etc. 4) . In fie-care primăvară livedea trebuie grăpată, pentru a înlesni înfrăţirea ierbei, şi ruperea muşchilor cari s’au întins peste tote livecjile căci ei sunt cei mai periculoşi pentru tân; tot prin grăpare se înlesnesce crescerea tenului. www.dacaromanica.ro 544 ALBINA 5) . Să curăţim mărăcini! şi lăstari! ce ameninţă să Iacă lesă în fâneţe ; să scotem pietrele şi cele-lalte corpuri tari, care pe lângă că prind un loc care rămâne sterp şi în care trebuiâ să crescă fân, dar la cosit ma! srică şi cosa sau maşina de cosit. 6) . Când fânul a crescut de o palmă bună, trebuie bine căutate ierburile vătămătore, care îşi fac înmulţirea prin seminţe şi mai cu deosebire ierburile veninose, trebuiesc tote smulse şi date afară din livede, căci cosite şi strânse în fân şi mâncându-le vitele, se vor îmbolnăvi, cum se întâmplă de multe ori. 7) . De mare trebuinţă este însă ca în fie-care primă-vară sau cel puţin la 2 ani să se gunoiască livezile de fân cu gunoiă de vite bine putrezit şi bine mărunţit şi dacă este cu putinţă acest gunoiu să fie amestecat cu mustul ce se scurge din bălegar sau cu urina de vite; şi mai bună este încă urina omenilor; şi acestă amestecătură împrăsciată pe livede, face mai mult de cât o gunoire puternică. Urina singură când se întrebuinţâză pentru îngrăşeminte, trebuie amestecată cu două părţi de apă. Pentru a ne da mal bine sema când este timpul cel mai potrivit pentru cositul fânului, trebuie să cunoscem şi ceva despre modul cum cresc şi se hrănesc plantele (ierburile). Ierburile se hrănesc în cea mai mare parte prin rădăcinile lor. Acestea sug din pămînt diferite săruri şi ale părţi hrănitore, care înainte de a se întrebuinţa pentru clădirea corpului plantelor (ierburilor), trebuie să se prefacă, trebuie să se mistue. Locul unde se întâmplă prefacerea acesta în materii bune pentru plante, sunt părţile ei vertjfi, mai cu semă în frunte, rădăcini, cotare, etc., acâstâ prefacere face ca planta să crăscă. Putem (,Uce că între plante şi animale este ore-care asemănare în ce privesce hrănirea lor. Ceea ce la animal este stomacul, frunzele sunt la plante. Ridicarea din pămînt a materiilor pentru hrana plantei, se face numai până când încep a se formă fructele şi seminţele.. Planta înceteză a se hrăni din pămînt la acestă dată şi pentru formarea fructelor şi cu deosebire a seminţelor, întrebuinţeză materiile bune, hrănitore, răspândite prin frunzele şi cotorele ei şi cari ah încă o culore verde. Lucrul acesta trebuie să-l reţinem bine, că într’adevăr aşâ stă lucrul ; avem o mulţime de exemple. Aşâ, spre pildă, toţi seim că semănătura de grâu dacă am cosi-o verde, ne-ar da un fân prea bun pentru vite. Mai târtjiă însă când începe a se formă bobul, paiele şi foile grâului devin tot mai rele pentru hrana vitelor, aşâ că când s’a copt bobele cu desăvîrşire, paiele şi frunzele lui pierd totă puterea lor hrănitore, tocmai find-că ce a fost bun în ele s’a dus să formeze săminţele. Acest exemplu ne pote servi ca o călăuză, când să cosim fânul, pentru a fi bun şi hrănitor pentru vitele nostre. De ore-ce noi la fân nu voim a recoltă seminţele, care trec prin stomacul vitelor întregi, va trebui să cosim fânul tot-dea-una înainte de a face seminţe. Prea de timpuriu iarăşi nu-l vom cosi, căci deşi va fi şi mai bun, dar pierdem mult din el www.dacoromamca.ro ALBINA 545 Fâneţele unde cresc o mulţime de ierburi, înflorind rând pe rând şi nu tote de odată, le vom cosi când cea mal mare parte a lor va fi în fiore. Cu cât se va usca maî repede şi de-o potrivă fânul cosit, cu atât va fi mai bun. Apa căzută pe fân în formă de ploie, totdeauna spală din el o parte din materiile hrănitore. Vom căută decî a potrivi un timp frumos, senin şi ne vom îngriji de braţe îndestulătore ca să putem cât de des intorce fânul, a-1 isprăvi cu uscatul şi a-’l strânge cel mult în trei c^Lile. Numaî în modul arătat, vom pute dobândi un fân bun, de o culore frumâsă, verde şi cu un miros plăcut, pe care vitele îl mănâncă cu multă poftă. Şi îmnulţindu-ne iarăşi vitele, vom pută munci maî cu înlesnire, vom ave cu ce îngrăşâ ogorele bine şi ne vom pută bucură de aceeaşi laudă din partea tuturor ţârilor din Europa, de care se bucurau bunii şi străbunii noştri, acum 50—60 ani, cu vitele lor. (fii. Manolescu. Vârlenl—Vaicea. Copiii rei şau obraznici. ă sunt copii de felul acesta nu se mal încape vorbă. Totă lumea se întrebă acuma ce e de făcut ca să nu maî fie aşa. Cu t<5te acestea e nevoie de sciut de ce sunt aşâ, adică din ce pricină au ajuns să fie aşâ. Ce fiic de obiceiu părinţii unor ast-fel de copii ? — Vai, nu sciii ce să mai fac! L’am luat cu binişorul, l’am certat, l’am pedepsit, l’am bătut!! Ce să-î maî fac? Să-l omor ? I.. Aşâ se plâng de obiceiu acest fel de părinţi nenorociţi. Şi fără îndoială că aşâ au făcut. Au început întâiu cu binişorul. De pildă, când copilul a greşit cevâ, să dicem că a versat o sticlă cu cernelă, îndată l’a luat cu binişorul: — A! Dar ce-aî făcut Ionel ? ! Aî versat sticla cu cernelă ?!. întrebă mama mare. — Copilul se ruşinăză şi nu scie ce să facă. — De ce aî pus mâna acolo ? — Copilul nu scie să răspundă, nu scie ce să facă. — Aî să maî puî altă dată mâna? — Copilul face semn că nu. — Eî, bine, să nu maî faci că se supără mămica sau tă-ticu. Şi-acuma du-te şi-î cere pardon; di pardon că n’oiu mai face altă dată. Copilul bucuros că a găsit mijlocul de a scăpă din încurcătura în care se găsiâ, se duce la mămică sau la tăticu şi-î cere pardon. Acuma se face împăcarea. De obiceiu părintele se înduio- www.dacoromamca.ro 546 ALBINA şeză şi sărută pe copilaş, ca sâ-1 resplătescă âre-cum pentru că şi-a călcat pe inimă şi a cerut pardon; sau pentru ca să-i arate că împăcarea este desevîrşitâ. Dar acăstă greşală a copilului nu va fi cea din urmă. P6te că la cernelă nu va maî umblă, dar curiositatea şi ne experienţa verstei îl vor împinge să facă altă greşală. Acestei noul greşeli îl va urmă cel puţin iarăşi o constrângere de cerere de pardon. Cu încetul pardonul ajunge la modă: copilul ajunge de înţelege că pdte să facă ori şi ce lucru neplăcut mamei sau tatei sau mameî-marî, şi dacă le cere pardon atunci e bine. Dar şi mama şi tata, şi mama-mare încep a nu se mal mulţumi numai cu pardonul. Cu t6te acestea Ionel s’a obicinuit fdrte bine cu pardonul şi merge maî departe aşâ cum s’a obicinuit. El nu înţelege cum se pote ca un lucru care a fost bun până acuma, să înceteze de-odată a nu maî fi bun. In mintea copilului este o logică de o severitate ori exactitate nepomenită, o logică de o exactitate mecanică. Precum într’un mecanism o piesă, o r6tă sau un piston, func-ţioneză mereu în acelaş fel anumit, aşâ în mintea unul copil aceleşl elemente dau loc aceloraşi raporturi. Copilul merge deci înainte cu siguranţa pardonului, iar părinţilor începe a li se părea că copilul Jor e nepăsător sau neascultător; de aceea de la o vreme încep a-î spune că numai cu pardonul nu scapă, şi că de maî face şi altă dată, atunci o să mai păţescă şi alt-cevâ, cu alte cuvinte îl ameninţă cu pedepsă. Se înţelege că copilul va mal face şi altă dată, şi va mal face chiar de multe ori, aşâ că pedepsa va veni. Iar odată ce au ajuns a se aplică un fel de pedepse, negreşit că se vor aplică şi alte feluri din ce în ce mal grele, pentru că pe de-oparte copilul eră obicinuit a se achită numai cu pardonul (sau ertarea), şi pe de altă parte el nu credea că chiar o să i se aplice pedepsa. Trebuie a se mal sci încă un lucru: La început copilul crede că numai pentru vărsatul călimării trebuie să (jică pardon. Cu timpul însă vede că pardonul merge bine şi când a murdărit haina, şi când a spart un pahar, şi când a sgâriat pe un frate mal mic, şi când a spart un giam şi cu încetul îşi închipue că pardonul e bun pentru tot, şi absolut pentru tot şi pentru totul lui tot. Ba în mintea lui şi după logica lui, se formeză convingerea că pe basa pardonului el are dreptul să facă tot felul de greşeli, adică, să me explic: Copilul nu scie că ceea-ce face el este o greşală. El vede că e greşală numai după ce a făcut’o, adică atunci când i se impută, adică atunci află el că e greşală iar până atunci o consideră ca faptă bună. www.dacaramamca.ro ALBINA 547 In mintea lui sunt greşeli acelea cari i s’au imputat până acuma, deci el se va consideră vinovat numai când va mat face vre-una de-acelea, când va mai repeta — de pildă, când va mai vărsă cernâla; iar cele care le face pentru întăiaşi dată nu le socdte ca greşeli. Pe acestea el crede că are dreptul de a le face şi a se plăti de ele numai cu un pardon. Părinţii însă nu sciii de acestă socotelă absolut logică şi absolut cinstită şi inocentă, părinţii se satură de atâta pardon, consideră pe copil ca neascultător şi-î aplică pedepsă chiar pentru o faptă absolut nouă. închipui ţi-vă ce se petrece atunci în mintea copilului! In acest cas copilul se simte nedreptăţit. Tatăl sau mama au fost nedrepţi, îşi 8>S>@c&<8<=——— .A. necdotă._ Pe când regele Oskar al Suediei, se află la băile din Carlsbald, şecjend odată în parc pe o bancă, vede că se apropie de el un om bătrân şi se aşedă şi el tot pe aceeaşi bancă. Bătrânul îşi umple pipa sa cea de spumă, cu tabac, îi dă foc, scote un , de I. Bianu, de la Academia Română, cu o notiţă biografică de H. Chendi. Preţul 30 bani. * * * D-l Th. Sperantia, veijend nevoia ce se simte astăcjî de cunoscinţî de psihologie, a început a publică un tratat de psihologie, destinat a fi citit şi înţeles de ori-ce om cu ceva, cultură şi de toţi acei ce posedă cunoscinţele cursului superior de liceu sau a unei şcole speciale. Acest tratat portă titlu de: Psihologia pentru toţi, în legătură cu Pedagogia. Morala, Estetica, şi viaţa socială. Acest tratat folositor învăţătorilor, institutorilor, preoţilor, advocaţilor, militarilor, judecâtoi ilor, etc., etc., pentru înlesnire de plată vor apare în fascicole săptămânale a 25 bani exemplarul. Se primesc şi abonamente şi anume: Pentru un leu, plătit înainte, se expedieză cinci fascicole; Pentru 2 lei se expediăzâ 10 fascicole » 3 »..............15 • etc. e c. Exemplaru de probă 25 b*ni. La 7 Martie a apărut I-a fasciculă şi va urma regulat apărând în fiecare Duminică. P. S. Pentru abonamente, adresa: Th. Sperantia, str. Dorului 4, Bu-curesci. Banii se expediăză mai cu înlesnire prin mandat .poştal. Pe adresa desluşită de pe mandat se vor expedia broşurile. Se vor depune şi la librării, unde se vor cere. _______________ Dovlecei umpluţi. — Se scobesc dovlecei şi se umplu cu tocătură adâogend niţel orez în umplutură ; apoi se face ru-menela în care se prăjesc cu unt sau cu grăsime şi se mănâncă cu smântână. Bureţii caselor. — E sciut, că forte multe case sufer de boia bureţilor, ceea-ce strică forte mult locuinţele şi nu află nimeni cum se-i stîrpescă. S’a aflat acum un lec forte bun şi simplu: sarea. Topescî sare multă în apă şi cu apa acesta speli bine locurile unde se fac bureţi. Pe podele unde se află bureţi, poţi presără sare măcinată bine. Sarea suge ume^ela şi omoră orî-ce urmă de burete www.dacoromanica.ro STEAUA Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă 9 se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bueuresci. Comitetul. Preşedinte, loan Kalinderc, membru al Academiei Române.—Vice-preşedinte, Sara Şonnitiescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat. Petru GftrboTÎceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale . a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. Banu, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Spira C. Haret, Ministru, profesor Universitar; 1. IHinitrescn Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescft, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor. — Censori, Const. Allmâneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar Membrii înscrişi şi cotisaţinnl plătite (Urmare). Petre I. Petrescu, învăţ. (Elisa-Stoenescii), 1 leu; Toma Niacşu, (Elisa Stoenesciî), 1 leu; Const, Ivaşcu, funcţ. (Micşunesciî-Grecî) 1 leu; Ierusalim I. Dobrilă, (Călăraşi, str. Portului 210), 1 leu; Ion Popescu, Ale-xenî, înveţ. (Spetenî) 1 leu ; Moscu Mihăilescu, învăţ. (Ulesci) 1 leu; d-ra Măria I. Petrescu, (Micşunesci-Greci) 1 leu ; Radu Duţulescu, (Elisa-Stoenesci), 1 leu ; Maxim Cristescu, (Elisa-Stoenesci), 1 leu; Vasile Geor-gescu, (Elisa-Stoenscîi) 1 leu; A. Valeriu, (Lehliu), 1 leu , Nicolae Bucur, şef. de gară, (Elisa-Stoenescii), 1 leu Constantin N. Popescu, notar, (Elisa-Stoenescii), 1 leu ; Radu Ursu Balcan, morar, (Elisa-Stoenescii), 1 leu; Ion Constantin Roşea, (Elisa-Stoenescii) 1 leu; Ion Dimian (Elisa-Stoenescii) 1 leu; Pr. Ion Vasilescu, (Elisa-Stoenescii) 1 leu; Gheorglie Rădulescu, (Elisa-Stoenescii) L leu; Radu Tănase, (Elisa-Stoenescii) 1 led; Costică I. Roşea, (Elisa-Stoenescii) 1 leu ; Ion Dumitru Stoica, (Elisa-Stoenosciî I leu; Iordache Nica, (Elisa-Stoenescii) 1 leu ; Fraţilă Niea Petre, rotar, (Elisa-Stoenescii) 1 leu; Ghiţă Nicolescu precupeţ, (Elisa-Stoenescii) 1 leu ; Tănase Stanciu, negustor, (Elisa-Stoenescii) 1 leu ; Iosif Ianculescu, (Cârcea-Dolj), 1 leu; Demetru Roşianu, (Caciulat-Dolj), 1 leu; Ion Paveliu, (Valea-Boului), 1 leu; C. C. Rocşorenu, (Beloţu) 1 leu; V. Grigorescu, (Salcia-Valea lui Petru), 1 leu; II. Şerbânescu, (Malaescî-Milesci), 1 leu; 11. Triculescu, (Găescî) 1 leu ; Ion Rădulescu (Risipiţi), 1 leu ; I. Ştefănescu, (Cioroiu), 1 leu; M. Păunescu, (Gighera), 1 leu; Gherghe Creţoiu, (Pleşoiu) 1 leu; Uie Marian, (Tunar) 1 leu ; Alexandru Pârvulescu. (corn. Zăicoiu), 1 leu; Dimitrie Popescu, (com. Cerătu), 1 leu ; C. Petrescu, (com. Brădesci), 1 leu ; Ion Mărculescu (Adâncată), 1 leu; N. Georgescu (Gaigiora) 1 leu; I. Dumitrescu, (Listeva), 1 leu; I. Amzulescu, (Măcieşul-de-sus) 1 leu. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1904 al Societăţii ede B6, iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 1.006 lei 76 de bani. ___________________ (Va urma In No. viitor). www.dacoromanica.ro ţ PEPINIERA „MILLENNIUM" La Nagyosz lângă Temişora, este cea mal mare pepinieră de viţă de vie din Ungaria, proprietatea Buding Carol. Întemeiată cu subvenţia şi sub controlul Statului. Oferă viţe de vie producţiune proprie t-a calitate garantate. Port altoie americane/ fără rădăc. 1000 b. lei 16. Riparia (Gloire) \ cu » » » » 37. Altoie în verde, 180 varietăţi fără rădăcină, 1000 bucăţi.................. lei 135. Viţe altoite cu rădăcina puternică Risling, lionigler, inustafer etc., 1000 bucăţi lei 240. Furmint, chasselas. oporto etc., 1000 b. lei 250. Muscate, passatutti, 10C0 bucăţi . . .lei 260. 162 varietăţi superiore pentru struguri de masă cu rădăcină, 100 bucăţi . . lei 29—35. Franco ambalagiu gara Nagyosz. Transport plătesce cumpărătorii la gara maximum 8 lei şi vamă 5 lei, fără rădăcină scutite de vamă. Plata ,/1 acont, restul ramburs. A se adresă la BARBUCEANU, Bucuresci, Inginerilor 13. Cereţi catalogul. INSCIINŢARE PUBLICĂ. Am pus în vînţlare Albumele mele, forte frumose, de cusături şi broderii naţionale Române, lucrate în culori. Preţul unui album este numai de 5 lei în totă ţara. Doritorii de a cumpără asemenea albume, se vor adresă la d-1 Bozek, legâtor de cărţi, în strada Eni No. 9, şi la sub-semnatul în şoseaua Jianu No. 10, Bucuresci, trimiţând costul. Fotograf I. Niculescu. 6—3 Proprietar Bucuresci Jianti No. 10. Cel mal mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. Pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria năstră Fabrică, lucrate de uol. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.96, 11.96, 12 95, 13.95. i- » » Nasturi » Lack cu Elastic sad Şireturi » » » Nasturi » Chevreau cu Elastio » » » Nasturi 12.95, , 13.95, 14.95. 15.95. 12.95, 13.95, 14.95. 13.95, , 14.96, 16.95. 12 95, 13.95, 14.96- 13.95, 14.95. 15.95. la Ghete de Dame: 10.95, 12.95, 13.95. 11.95, 12.95, 13.95, 14.95, 16.96. 12.95, 13 95, 14.95, : 15.96. 7.95, 8.95, 9.95. 6.95, 6.96. 6.96, 7.96, 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. » » » » Botonî » » » Colori • » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi • Pantofi deChuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şirelurl şi iSasturl » Idem de Lack diferite forme » Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacâ, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. i Magasin la tote Sesonele, Calea ,r„ n~ „D.Cititorii revistei vor avi un scSŞ&mînt do Victoriei AO. 27, atatun de Bollfia 6o/o din preturile Însemnate, p?cBentând Capitalei. Bucuresci. 5°/o Cupon do reducţie pentru cititorii Albinei.