Anul VII.	No 21	22 Februarie 1904.

Comitetul de Redacţie:
Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc
Golonel P V Năsturel G. Adamescu I. Gtescu P. Dulfu V. 5- Moia N Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst C. Pop. Ta^câ.
jfwp® IMiii
: A d m: r ; WWW.daCOfOm^QlCa.rOj\[0 g O’jouresc:.
JVoua parfumerie şi Broguerie jKleDicinală T6MA B'RĂTULESeU
Bucurescl. calea Grlvlţel No. 145 (llr\£ă Gara de Nord). Bucurescl.
Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele mal renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunl, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pome<}î de quinquina parfumate, Capilarine, col-eream, de la prineesse şi cosmetice higienice, piepţinî fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete
Articole pentru menagii, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacurl, esenţe pentru conserve alimentare, Sifdne cu cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin». carboral, borax, aoid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodifl, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băl, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, cără şi sirmă pentru parchete, eto.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scdrţe, frunze, flori şi seminţe pentru căiuri, in şi muştaruri, preoum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiii din ficat de morun pentru cura de ărnă, eto.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane.
Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticeî, ca: vată şi tifâne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectdre şi sistematice irigatore pentru M6şe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighăne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatdre, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru ddmna şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatdre şi vaporisatdre, preservative, suspensâre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfecl şi cleşti.
Acestâ Broguerie are organizat un servicii special pentru ducerea acasă a obiectelor cumpărate sad comandate în capitală, cum şi un servicii de expediţie deosebit pentru provincie.
Pentru d-niî profesori şi profesâre, institutori şi institutdre, învăţători şi învăţătdre, cum şi pentru toţi abonaţii revistei «Albina» cari vor presentâ alăturatul cupon, se vor face preţuri scăzute la tdte articolele trebultdre.
Cupon de reducere pentru „Albina"
52—21
www.dacofomamca.ro
Anul VII.
No. 21.
22 Februarie 1904.
ALBINA
“REVISTĂ ENeie
eĂ POPUL>A“RĂ
Abonamentul în ţarâ pe ^ > > 6 Pentru anuneiurl 1 leu Man
în 8trâin. pe an lei 8
.............15 bani
te, 5 bani euvîntul. ard.
SUMARUL»:
TU. D. Spcrimlia, Ce să facă sătenii ărna. — l>r. Const. An. Muerl, Măselarul. — Oh. To" ilirlţă, Un adevăr.—Xiivarin, Cutreinurile de pămînt.—1». Mirescn, Măsura iuţelii vaselor pe mare. — 1*. Tclcor, Cum lucră Eliade. — Marin şi Ncd. M. Ţicnlescu, Şerpătescil. — Ion Iialln-ileru, Circulară.—Pr. Sacii. Iî. Ilănică. O scrisdre.—Oh. Mauolescu, Mijloc de a feri pomii de brumă.—IlihlioarallI. — A. A. Nnmn. Din literatura poporală. — Corespondent, Serbarea de la şcola superidră de arte şi meserii din Capitală.—Ile Iu sate.-Societăţi economico la sate.— InformaţiunI.— Apel.— Insciinţare.—Mulţumiri.—Poşta administraţiei.
Sfaturi : (’um cunoscem vârsta calului.
Unstruţinnl: Măselarul.—Un vapor pe mare.—Parte din elevele şcolei din corn. Carol I, jud. Constanţa, îmbrăcate în portul naţional lucrat de ele în şcolă.
Ce să Jacă sătenii erna.
e vorbesce mereu că sătenii n’au ce face erna, se dice că pierd totă drna de geaba, mâncând numai ce au putut agonisi din vară. De aceea se dice că ar fi bine să se ia măsuri ca sătenii, adică liî de săteni, să înveţe ore-care meserii, meşteşuguri.
Că n’au ce face sătenii nu e adevărat. Sătenii au ce face în tot-deauna şi vara şi erna; dar ceea-ce le lipsesce lor, e ca să li se atragă luarea aminte asupra lucrurilor care trebuiesc făcute, se î facă să înţelegă că acele lucruri sunt musai trebuitore şi hotărât de folos.
Cine n’a băgat de semă, când tocmesce în casă o slugă care n’a mai fost in slujbă într’o casă cu rânduelă, că acea slugă nu scie nici a mătură prin casă; de şters praful nici vorbă. Nu scie a mătură pentru că nu scie pentru ce sfîrşit se mătură. A măturat şi ea la dânsa acasă, dar pentru ce mătură ea la dânsa? Mătură numai atunci când vedea că pe jos erau, de pildă, bucăţi de lemn, bucăţi de noroiu,
www.dacaromanica.ro
450
ALBINA
surcele, fărmituri de pâine, de mămăligă, pusderie de cânepă, buci, pene, şi alte de aceste, bucăţi mari, lucruri mari pe cari nu numai că le ve^i dar de care chiar te şi împedicî. Dar într’o casă mai alesă, într’o casă cu rânduiala de la oraş, în casă la tine, aceea care ai luat’o ca slugă, nici în salon, nici în biurou, nici în camera de culcare, nu vede ast-fel de lucruri; deci ce vrei să măture ea? Dă şi ea cu mătura acolo de formă, ca să adune de ici, un colţ de hârtie, de colo, un beţ de chibrit cădut din întâmplare, şi îşî dice în mintea ei că mătură chiar de geaba, adică se ostenesce de geba, pentru că aşâ sunt stăpânii : trebuie nu trebuie te pune să muncesci. Ea nu scie că a mătură însemneză a curăţi, a scote şi cel din urmă firicel de praf.
Aşâ e cu gospodăria de la ţară. Sătenii nu că n’au ce face drna, au forte mult de făcut, dar nu sciu că ceea ce au de făcut e de vr’un folos.
Ia di-i unui ţăran să-şi ţesăle vaca, şi vet^i ce ţi-o răspunde! — Ba s’o mănânce câinii, dehăram! Oiu mai ţesăla-o şi pe dânsa ! ...
Cum să-şi ţesăle el vaca, când el nu-şî ţesală nici calul, despre care se scie că are nevoie de a fi ţesălat ! Adică drept dicend, sâtenul scie că se ţesală caiii, dar el crede că cine-i ţesală îi ţesală numai ca să fie frumoşi, să le sticlescă perul. — Dar mie nu-mi trebuie să fie frumos, mie îmi trebuie cal, care să fie vrednic să tragă la căruţă, la plug, la ce am nevoie. De aş ave eu cu ce sâ-1 hrănesc! dar când n’ai ce se-i dai mâncare, ţesală îi mai trebuie !
Se înţelege că un săten care nu scie de ce folos e ţe-selatul, când te-ar audi că-i spui să-şi ţesăle vaca, ’i-ar păreâ tot aşâ de ciudat ca şi când i-ai spune se-şi gătescă vaca cu panglici şi cu betelă şi cu pălărie de damă.
Negreşit că noi vorbim de sătenii care au ore-care stare, care sunt cevâ cuprinşi, nu de aceia care n’au nimica.
Acei care n’au nimic ar găsi şi ei de lucru pe lângă cei cuprinşi, dacă acei cuprinşi ar sci ce să lucreze.
Vorbim dar mai departe tot de cei cuprinşi, şi pomenim în trdcet ca pildă numai cam ce au de făcut sătenii în vreme de ernă.
Bărbatul are asupra lui treburile de pe afară. Are de hrănit vitele de tot soiul, boi, cai, vaci, viţei, oi, porci etc.,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
4:>1
să le dea demâncare, să le adape, să le Iacă adăpost, să le curăţe, să le dea apă, să le ţesale, să le curăţe ocolul sau patul sau grajdul sau închisorea unde stau. Să dea afară gunoiul sau necurăţeniile; să le pună aşternut, etc. etc..
Alt-fel de lucrări:
Să curăţe căpada, făcând drumuri sau poteci, să taie lemne pentru foc, sau să taie stuf. Să adune gunoiul sau bâligarul de la vite şi să-l pregătescă pentru a îngrăşâ cu el pâmîntul. Să care la câmp şi să pună pe ogor îngrăşemîntul care e gata. Să împrăscie îngrăşemîntul care a fost pus pe ogor unde trebuie şi când trebuie. Să scotă din pădure şi să aducă acasă lemne şi nuiele de care va ave nevoie în primăvară pentru reparaţiunea casei, şopronelor, tuturor ecareturilor, gardurilor, porţilor şi tuturor lemnăriilor, furci, pari, proptele, etc., precum şi pentru dresul ori chiar făcutul din nou a unui car, căruţă, cotigă de plug, drug, tânjală etc., etc..
Nu mai dic că dacă are vreme, pote face şi ceva cărăuşie— cărături de lemne, fân, paie, grâu, porumb, etc. până la gară sau la tîrgul vecin.
Pe lângă acestea mai sunt şi alte treburi care se arată cu trebuinţile dilnice ; de pildă, bate porumb, îl vântură, îl duce la moră, etc..
Ca să tacă tote aceste lucruri, din care cea mai mare parte trebuie tăcute în fie care di, ar trebui să fie om harnic şi ar fi destul să le facă numai acestea bine, pentru că în primă-vară ar ieşi cu vitele voinice şi frumose şi sănă-tose, cu pămintul îngrăşat, cu economie la nutreţ şi la tote, cu tot materialul pregătit pentru primă-varâ, ast-fel ca să începâ lucrarea câmpului deodată şi fără nici o întârdi-ere, nici o întrerupere.
In caşul când omul n’are gospodărie grea, când adică are mai puţine vite, atuncea negreşit că pote umblă mai mult la pădure sau la cărăuşie.
Se înţelege că aci noi vorbim de acele locuri din ţară unde se face agricultură, nu vorbim de cei care sunt pe la munte sau prin locuri pe unde nu pot ară nici semăna. In acele părţi se înţelege că omul ca să potă trăi trebuie ca să înveţe a lucră la ceea ce-i dă locul: la bălţi, să prindă pesce, la munţi, să scotă piatră, etc.
Tli. D. Sperantia.
—-—-»—----------------------
www.dacaromanica.ro
452
ALBINA
JVLĂSEL ARUL*
(Hyosciamus niger).
plantă forte comună la noi, cresce prin tote 1Ş locurile, pe lângă locuinţe, şanţuri, garduri, •w drumuri şi tote locurile virane. Are un as-
ţf pect trist, cu frunze despicate şi flocose, cu flori galbene şi pătate cu dungi roşii, în-floresce prin Maiti şi Iunie. Este o plantă forte pe-riculosă pentru om, dar nu face nici un reii caprelor, vacilor, porcilor sau oilor. Ou tote că este o plantă veninosă, dar în dosă mică face mult folos la multe bole şi se caută forte mult în farmacie. Partea întrebuinţată ca lec sunt frunzele, cari trebuiesc culese înaintea înflorirei; uscarea lor trebuie făcută la sore sau în cuptor, din causă că au coda prea cărnosă şi se usucă cu greu la umbră. Prin analisă s’a constatat că măselarul conţine un uleiu, o substanţă grasă, sacliar, gumă, albumină, amidon, săruri de calce, de magnesie de potasă, şi o tărie numită «hyosciamină».
Dosa ce se pote da la unele bole este următo-rea, dar nu trebuie încercată fără avisul unui doctor: praf de frunze uscate, 10 centigrame până la 60 centigrame într’o $i, ceai sau fiertură din frunze, un gram la 150 grame apă.
Măselarul face să potolescă durerea, la durere de măsele, nevralgii, uşureză tuşea, înlesnesce uneori eşirea afară.
Fertura de foi de măselar 50 grame la 1.000 grame apă, este bună în spelăturî la trânjî, şi a se clăti în gură la durere de dinţi sau de măsele.
Frunzele uscate şi fumate uşureză bolnavii de năduf.
Cataplasmele calde din foi de măselar uşureză durerile dacă se aplică pe udme, scurte, ghinduri de la gât sau durere prin pântece.
Din frunze se mai scote un uleiu forte mult întrebuinţat în farmacie, sub numele de uleiu verdey sau unt de măselar, care se face în modul urmă-
www.dacoramamca.ro
ALBINA
453
tor: se ia 100 grame de frunze uscate de măselar, se tornâ peste ele 100 grame rachiu bun de drojdie şi lăsăm să stea vre-o 12 cesurî, apoi se fierbe la foc, cu un chilogram de untdelemn, până scade totă
Măselarul.
apa, se strecoră printr’o cârpă şi se păstreză. Cu acest untdelemn ne putem servi, ungend copiii mici pe burtă când aii crampe sau dureri, se pote unge încheieturile când suferim de reumatism, sau unc-ţiunî la durere de mijloc; câte-vâ picături calde turnate în ureche, uşureză imediat durerea.
Dr. Constantin Macri.
Foltcscl-Covurlul.
UN ADEVER
Dacă voescî să aî parte de o viaţă în adever fericită, aduţî aminte tot-deauna că mizeria (cu înţelesul deplin al cuvîntuluî) nu-î din lume, ci-î din om; că noue-ţlecî şi noue părţi la sută din suferinţele omenescî, îşi au izvorul lor în lumea urâtă a sufletului; căci lumea din afară nu-î nici urâtă, nici frumosă, ea este ast-fel precum este, cum a lăsat’o Dumnezeu.
______________Gh Todiriţă.
www.dacoromamca.ro
454
ALBINA
Cutremurile de pămînt.
l	7 Iunie din anul 1692 un cutremur de pămînt dărâmă casele din Port-Royal al Jamaiceî. Câţî-vâ locuitori iurâ aruncaţi în aer şi în urmă căcjend in valurile furiose ale măre!, parte se înnecară, iar parte scăpară înnot la ţărm. Crăpături mari se deschiseră prin împrejurimi şi înghiţirâ în ele o mulţime de locuitori. Aceste întâmplări au fost forte ciudate. Unii au fost îngropaţi până la brâu, altora li se vede numai capul, iar unii lură înghiţiţi cu desă-vîrşire. Câtimi mari de apă ieşiră din aceste crăpături, scoţând afară cadavrele celor morţi şi apoi înecând oraşul sub apă. Marinarii spun, că astăcjî, când marea e liniştită se văd în fundul el casele oraşului.
La 28 Octomvrie, în anul 1724, oraşul Limo din America de Sud, fu distrus cu desâvîrşire de un mare cutremur de pămînt. Marea se înălţă până lu 27 metri şi în valurile el furiose înghiţi portul f'alao, măturând tote casele din el, aruncând pe ţăr muri mal multe corăbii ce rămaseră pe o distanţă de patru kilometri departe de ţărm când valurile se retraseră.
In anul 1755, marea se coborî şi se înălţă de odată la 15 me- -tri în ţaţa oraşului Lisabona. Un tunet subteran se auţli şi apoi veni un cutremur de pămînt ce răsturnă oraşul. Apa mării se retrase aşa de mult în cât se zări fundul ei, apoi ea veni la loc cu o lurie neînchipuită, se lovi de ţărmuri şi se ridică 15 metri deasupra lor înecând totul în cale. Munţii sguduiţl până în temelii, se năruiră în văl.
Cheiul de marmoră unde se strânsese lumea îngrozită, se coborî în lundul măreî, iar locuitorii parte fură înghiţiţi de valuri iar parte agăţându se pe corăbiile din apropiere fură înecaţi in valurile furiose cu corăbii cu tot. Din vasele înecate, nici o slă-rămătură din ele nu mal apărură la suprafaţa mărei. Să spune că în locul unde a fost cheiul, astăcjî apa are o mare adâncime.
Acest cutremur de pămînt a nimicit peste trei-(Jecî de mii de omeni. El s’a simţit pe mari depărtări, în unele locuri izvorele au secat şi altele au apărut în locul lor. Marea şi-a schimbat culorea ei obicinuită şi s’a făcut negră.
La 1783 cutremurul de pămînt din Calabria a aruncat case întregi la înălţimi destul de mari. Un val furios mătură de pe piaţa Scylla aprope două mii de persone; în două minute ora- -şui întreg fu dărâmat cu desâvîrşire. Pavajul de pe strade fu aruncat în aer; aceste sfărâmăturî, uciseră orî-ce vietate întâlniră în cale. Peste 12 mii de persone pieriră sub dărâmături. Acest cutremur de pămmînt a făcut nisce ondulaţiunî la suprafaţa pămîntulul; arborii se înclinau şi într’o parte şi în alta. Pămîn-tul iu brazdat de mari crăpături: una lungă de şepte kilometri şi jumătate, largă de trei cjecî şi cinci de metri şi adâncă de 75m. Omenii care au cătjlut în ele n’ati mai scăpat.
www.dacaromamca.ro
AI.BINA
455
Doî munţi ce erau vecini să prăvăliră unul asupra altuia şi închiseră valea pe unde curgea un rîu. Acolo se iormă un lac.
La Loriano, unicul rîuşior fu sorbit de crăpăturile cari brăzdau pămîntul şi apa se strecură până ce ajunse la un strat de argilă. Năruituri de pămînt se întâmplară numerose, iar rîuşo-rul dispărut după câte-vă săptămâni ieşi iar la suprafaţă, însă acum nu mal curgea pe albia cea veche ci-şî lăcuse alta.
La Seminora, o mare livadă de măslini lunecă în fundul unei văl, adâncă de opt-spre-<Jece metri. O casă a păzitorului ce eră în livadă, tu dusă şi ea de vale şi nu şuieri nici o stricăciune. Câţi-vâ ani mal târcjUu măslinii eraţi tot verdî şi productivi, şi par’că nu suferise nici o stricăciune, ba încă le mergea mal bine.
In anul 1797 la Riobamba, în America, cutremurul de pămînt a aruncat d’intrun cimitir cadavrele celor morţi la înălţimi de mal multe sute de metri, pe o colină ce erâ pe cel lalt mal al unul rîu.
La 1812, la Caracas, în America, pămîntul se mişcă aşa de straniu în cât. se asemănă unul lichid ce clocotesce.
Jumătate de vec mal târziu, costeie Americeî de Sud tură bântuite de un puternic cutremur de pămînt care ridică valurile măre! la înălţimea de 13 metri. Acest cutremur se simţi pe Ocen la mari depărtări.
La 10 Decemvrie 1869, oraşul Qulah din Asia Mică, tu nimicit de un cutremur de pămînt; locuitorii fură însciinţaţî prin un vuet subteran asemănător unul tunet; şi se urcară în grabă pe un del ce erâ deasupra oraşului, de acolo el văzură deschitjân-du-se mari crăpături prin mijlocul oraşului a cărui case tură înghiţite în adâncimile negrului pămînt.
La 11 Aprilie 1871 un cutremur de pămînt distruse oraşul Battany din Cbina, înghiţind mal multe mii de persone. La acest cutremur de pămînt, arborii par’că erau nişte corăbii vânturate de valuri, crăpături mari despicară munţii şi multe de-luleţe fură coborâte sub pămînt. Aceste cutremure întâmplate din vreme în vreme, aduse mari nenorociri asupra locuitorilor.
La 1884 cutremurul de pămînt din Spania a ucis 2.500 de persone, aprope tot pe atâtea victime în acelaş an a avut şi Anglia.
La 1885 în Asia, un cutremur de pămînt a ucis peste 3 mii de omeni.
După cum vedem în cursul vreme!, de când se înregistreză mal amănunţit desastrele făcute de cutremurile de pămînt, ele au făcut tot-deauna numerose victime, aii schimbat adese ori configuraţiunea unei localităţi, năruind delurî, astupând văile, nimicind izvorele, tăcând lacuri noul, înghiţind pămînturî sub ape, scoţând insule noul în mijlocul ocenelor şi dispărând altele sub valuri; noi care adeseori rămânem nepăsători în faţa acestei naturi, unde se petrec marele fenomene descrise, nu ne gândim de cât numai la sbuciumârile vieţeî, la luptele adese-
www.dacoromanica.io
456
ALBINA
ori nefolosit6re, pe când marea epopee a natureî este adese-ori nisce pagini şterse pentru noi, care defileză (Jilnic dinaintea ochilor noştri, fără a le da cea mai mică atenţiune.
Navarin.
Măsura iuţelii vaselor pe mar<>.
tiut este astădi de orî-ce om, cu puţine cunos-cinţe de carte, că pămîntul are formă rotundă, sferică, care sămenă cu forma unei portocale, însă forte mare.
Părţile de uscat din suprafaţa pămîntului, precum : o ţară, sau un continent, din causa munţilor, delurilor şi a văilor, nu corespund exact cu părţi din suprafaţa lui sferică; însă suprafaţa apelor, precum: a mărilor şi a ocenelor, care ocupă trei din cinci părţi ale pă-mîntuluî, represintă părţi din suprafaţa sferei pămîntesci.
Apoi cunoscut este, că tote corpurile mai grele de cât aerul, precum: o bucată de fier, sau o piatră, când nu sunt sprijinite, ci lăsate liber, cad spre pămînt de la o înălţime ore-care, şi în acestă cădere ele urmeză o linie numită verticală. Când însă acel corp cade din aer pe suprafaţa unei mări, sau a unui ocen, dacă el este mai greu de cât apa, se scufundă în apă şi urmeză în căderea lui direcţiunea verticală până la fundul apei, unde acel corp se opresce din cădere.
Dacă apoi de la fundul mărei, unde s’a oprit corpul în cădere, ne închipuim linia verticală prelungită înainte prin pămînt, până când ea ajunge la o lungimo aprope de 6.367 kilometri, atunci verticala, după care cad corpurile grele, a ajuns la centrul sferei pămîntului, şi lungimea ei de la suprafaţa apei, până la acest centru este raiţa sferei pămîntesci, sau ratja pămîntului.
Tote corpurile grele, când sunt sprijinite pe suprafaţa pămîn-tuluî, sau a apei, apasă prin greutatea lor asupra acestui sprijin, care le împiedică de a cădea pe direcţiunea verticală, sah pe racja, de la punctul, sau de la centrul de greutate al acelui corp, până la centrul pămîntului.
Dacă dar considerăm un vas ore-care, sau un vopor, care plu-tesce pe mare în diferite direcţiuni, atunci extremitatea verticalei, sau a racţeî, care unesce centrul pămîntului cu centrul de greutate al vasului, când vasul se mişcă, acea extremitate descrie pe suprafaţa sferică a apei circumferinţe. sau arcuri de circumferinţe, a căror racţă este rac/a pămîntului.
Deci mişcarea unui vas, de la un punct la altul, se face pe arcuri de cercuri mari. Aşa dar spre a cunosce distanţa dintre acele două locuri, este de trebuinţă să ştim câte părţi sau di-visiuni, dintr’o circumferenţă de cerc mare al pămîntului se co-
www.dacaromamca.ro
www.dacoromanica.ro
458
ALBINA
prind în arcul, sau în drumul străbătut de vas între acele două locuri? sad ceea ce în practică e maî uşor :
Care este lungimea în metri a acelui arc?
Spre a răspunde la aceste întrebări, reamintim maî întâiîi că
1.	O circumterinţâ mare a pămîntuluî se împarte ca şi oricare alte circumferinţe în 360 părţî egale, numite grade, (360°) şi că lungimea acestei circumferinţe mari a pămîntuluî, după cele maî din urmă măsuri, verificate de sciinţă, este de 40.007.508m., decî:
Lungimea arculuî de un grad sau a 360-a parte din lungimea circumterenţeî mari, este de 111.132 m..
2.	Arcul de un grad (1°) se împarte în 60 minute (60'), decî lungimea arculuî de un minut, sau a 60-a parte dintr’un grad este de 1852 m..
Acestă lungime de 1.852 m., a arculuî de un minut, se mai numesce şi Milă marină.
3.	Arcul de un minut se împarte şi el în 60 secunde (60"), sad în 120 jumătăţi de secunde, decî:
Lungimea arcului de o jumătate de secundă, sad a 120-a parte din lungimea arcului de un minut, adică a 120-a parte dintr’o milă marină, sad din 1.852m. este de 15m,432.
Acestă lungime a arculuî de o jumetate de secundă se mai numesce şi Nod, adică:
un Nod(l)=15,m432. J
Nodul, exprimând cea maî mică subîmpărţire a circomferin-ţeî mari a pămîntuluî se ia ca unitate de măsură pentru iuţăla vaselor pe mare.
Cert este că numirea de Nod, dată lungimii de 15m,432, a arculuî de o jumătate de secundă provine de acolo, că pe o sforă lungă, cu care, după o metodă veche, se măsură iuţela vaselor pe mare, se aflad nisce noduri de postav roşu, la distanţa de câte 15m,432. Astărjî însă schimbându-se metoda de măsură a iuţeleî vaselor pe mare, sfora care servesce la acesta măsură nu mai portă noduri. De aci se pare că provine şi confusiunea însemnătăţii nodului, care se confundă cu mila marină.
Acestă confusiune odată introdusă, s’a repetat în diferite ţliare până chiar şi în cele de mâna întâia. Ast fel acum câte-vâ (jile fiind vorba de iuţela unui vapor pe oră, s’a scris: „Dacă acest vapor ar pute, ceea ce nu este cu puţinţă în starea presentă a navigaţiunii, să susţină o vitesă permanentă de 20 noduri sau 37 kilometri pe oră ...“
Se vede dar că pentru autorul acelor rânduri, 37 klm., sau 37.000m. este tot una cu 20 noduri, de unde ar urmă, că un nod să fie egal cu : 1
(1) Veţli E. Littre t. III pag.’733/şi Dicţ.,de Maţii, de H. Sonnet pag. 861.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
459
37.000 : 20, sau cu 1.850m., adică în număr rotund, un nod este egal cu o milă marină, care are 120 noduri, adică:
1 nod=120 noduri!!
D. Mirescu.
Cum lucrâ Eliade.
—	Eşti obosit?
—	Da, dragă Aristia !
—	Lucrezi mult?
—	Enorm. Ca şi tine ...
—	Eu prepar o traducere din limba Elină. . .
—	Ce spui, Aristia!
—	Da, domnule Eliade.
Traduc pe Homer.
—	Eu am început să traduc poemele lui Lord Byron. Literatura română e în faşă; să începem cu opere bune. Traduc şi «Ierusalimul Liberat , Biblia >, Matematica > lui Francoeur ...
—	De dimineţă unde ai fost?
—	La o scolă. Am ascultat cu evlavie imnul meu :
f
«Cântarea Dimineţeî».
—	E sublim !
—	Pentru copii. Am trecut pe la colegiul Sfântu Sava; m’am abătut pe la Câmpineanu ; şdde aprope.
—	L’am vecjut şi eu.
—	De la Câmpineanu m’am dus la Vodă Alexandru Ghica. . . Eu sunt intermediarul între boerî şi Vodă.. .
—	Ştiu.
>
—	Am corectat «Buletinul Oficial . Pe urmă am redactat numerul din «Curierul Românesc». .
—	Cevâ victorii rusesci?
—	Da ; le-am făcut descrierea.. . cam fără gust...
—	La teatru. ..
—	La teatru sunt sufleor. Am suflat la repetiţie piesa: «Mahomet» şi pe «Britanicus». Ce talent are Costache Rosetti!
—	Pe mine m’a uimit.
—	După prânz am revedut «Teatru Naţional , revista nostră.
—	Cu critica pieselor care se jocă.
P
www.dacoromanica.ro
460
ALBINA
— Da. Pe Lăscărescu, pe Raliţa îî laud. Critic obiceiul d’a mişca mereu mâinele fără rost, şi acela d’a se înzor-zonă cu bijuterii.
—	Forte bine.
—	Am citit nuvela : «O alergare de cai» a moldovenu-lui C. Negruzzi. La Eforia Şcolelor am regulat ceva cu Petrache Poenaru. Lucrătorii din tipografie sunt bolnavi de grije; elevii şcolelor filarmonice îmi răpesc doue-trei cdsuri pe di.
Diseră avem întrunire.
—	La «Societatea Filarmonică».
—	Vine şi Bibescu; e vorba să cumpărăm Hanul Câm-pinencef, pentru a clădi acolo «Teatru Naţional».
Ah! n’am timp nici să me rad... Me creqli? îmi smulg cu mâna firele din barbă... Trebuie să vie acum aici poetul Iancu Văcărescu, vornicul... Şi n’am complectat materia pentru «Curierul de Ambe-Sexe»...
—	Te las...
Dimitrie Teleor.

5^PĂTE5eiî Cuminţirea falitelor resboinice ale strămoşilor, este oglinda în care noi cei de atjî putem vede iubirea neţărmurită ce aveau ei de Ţară, e o-glinda în care putem vede firul vieţei lor şi împrejurările grele prin cari au trecut.
Puind faptele şi iubirea ndstră de ţară, faţă de faptele şi neţărmurita lor iubire, vedem cât de josnici suntem ! Simţimîntul naţional pentru noi aiji e întortochiare de vorbe, de laude; strămoşii însă îşi aveau simţimîntul legat cu fapte.
Am vecjut cum Vodă Mihaiu-Vitezul, vecjend ţara în mare primejdie, îngenuchiată la picidrele Turcilor, a chemat’o la arme, şi ca prin minune, de la un capăt până la altul ţara eră în picidre. De ce? Aveau simţimîntul naţional, aveau dragostea de neam şi de ţară, dragostea de Biserică. Cum puteau să sufere strămoşii atâtea fapte grozave ce săvîr-şeau Turcii prin ţară ?
Iată că spre norocul ţării, prin voinţa lui Dumnetjeu, urcă scaunul domnesc Vodă Mihaiu-Vitezul, care ridică ţara, o 1
(1) Ve<ji No. 10.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
461
chiaraă la sorta armelor să-î dea sau viaţă sau m6rte cu glorie, la ce să ducă viaţă de robie ?
Am vetjut că după ce-a făcut isprăvi mari, Mihaiu-Vitezul, a ernat la Pietri, veghind asupra celor două cetăţi, a Giurgiului şi a Silistreî.
In luna lui August, Turcii au putut izbuti a trece pe din sus de Giurgiu, apele Dunărei fiind trase la matcă, în ostrovul de la cetatea Sf. Georgio. Mare împotrivire a făcut Mihaiu-Vitezul, dar, văcjend că nu e chip să-î resbescă, a părăsit câmpul de luptă, trăgendu-se spre năuntrul ţârei, până ce va mai aduna ăste cu care să se pătă împotrivi armiilor turcesc!, ce veneau năvalnic să sfărâme, să piarcjă, să trecă prin foc şi prin sabie suflarea românescă, pentru îndrăznela lor, pentru îndrâznela strămoşilor ! ! ..
Acum o singură greşelă, dacă Voevoduluî îî va lipsi cu-ragiul, dacă poporul nu va urmă sfaturile răsboînice ale îndrăzneţului Voevod, e rău; dacă însă vor avă unire, vor ave iubire de ţară, încredere unul într’altul. vor izbuti, căci: unirea, iubirea şi încrederea ostaşilor unii într’alţiî e mare, e însuşi izbânda, e gloria.
In acele vremi, Vodă Mihaiu-Vitezul mai cu semă, eră cel d’întâiu care se asvîrlea în luptă, el da pildă, el îmbărbăta ăstea Românescă.
Iată, deşi a plecat de sub zidurile cetăţeî Giurgiu, au oprit la Valea Cărnuri (1), îşi face sfatul a se opri aci, a se aşedâ, a se ascunde şi când Turcii vor veni, să-î lovescă şi să-i arunce în bălţile ce se încep din Dunăre şi care până pe aci se întind; dar nu, nu e bun sfatul, Turcii pot a alergă sub adăpostul cetăţeî Giurgiu, şi atunci? Unde e izbânda?
Ridicându-şî oştile din nou, a luat calea către Bucuresci, şi trecend pe la «Vadul Călugărenî», i s’a părut că aci e loc fărte priincios ca o <5ste mititică ca a lui, să se răsboiască cu ordiile turcesc! ce veneau ca un potop în urmă-i şi care, vrând nevrând, aveau să trecă tot pe-aici; opresce, face sfat cu căpitanii, se hotărăsc să încerce sorta armelor, şi pun tabăra la satul Hulubescî (2). Hulubescii, a fost un sat, care atji nu i se mai pomenesce numele cel puţin; numai câţi-vâ bătrâni îşi inaî aminteau până mai deunădi de acest sat. Eî (Jiceau că ar fi fost în apropierea apei Câlnişteî, dar nu
(1)	«Valea Cărnuri», vine acolo unde este satul Frasinu, acolo unde linia ferată, face curbă când vine de la Giurgiu; aci la 1809 s’a dat o luptă între Ruşi şi Turci. Se văd şi arji sumedenie de urme ale drumurilor vechi (văgaşe) părăsite, înţelenite, ce par nisce şanţuri trase din deal la vale, pot fi mai bine de 15 la număr. Drumul de la Giurgiu spre Bucuresci p’acele vremi p’aci trecea. Pote nu e mirare, ca şi aci să se fi lovit Mihaiu-Viteazu cu Turcii, dar Mihaiu trăgendu-se, Turcii, au plecat cântând spre Bucuresci. După spusele lui Moş Ion Pârjol, Moş G. Neaţă şi Moş Manta Ţicu.
(2)	Bălcescu.
www.dacoramanica.ro
462
albina
precicjau, nu hotărau în ce anume loc. Boldescu (1), în studiul istoric şi economic al judeţului Vlaşca, la pagina 50, susţine că satul Hulubescii a fost cam acolo unde acjî este satul Strâmba pe apa Câlnisteî şi ceva la apus de Că lugăreni
La Hulubescii de odinioră, acjî Strâmba, şi-a aşecjat prin urmare Mihaiu-Vitezul tabăra oştilor sale, ca loc ferit, loc mai greu de pătruns acolo oştile turcesci; dar nici cum nu trebuie să credem că aci s’a dat vre-o luptă între ambele tabere vrăjmaşe, în vreme ce lupta s’a dat la Vadul Că-lugărenilor. Negreşit, Vodă-Mihaiu, trebuia se-şî pue avutul dstei la un bun adăpost, şi acest loc a fost Hulubescii.
Ca să ajungă, de la Cărnuri până la Călugărenî, Mihaiu-Vitezu a trebuit să facă un ocol spre Răsărit, ocolind «Padina Şerpătesci», care în acea vreme eră înfricoşată prin faptul că eră f6rte mocirldsă, aşa cum s’a descris.
Un strategic şi un resboinic ca Mihaiu-Viteazu, a priceput că dacă Dumnecjeu va voi, pote să învingă oştile (ordiile) ce veneau în urmă-i, şi să le arunce în mocirlele Padinei Şerpătesci ce nu sunt tocmai departe de aci. Loc mai bun de luptă socotesce că nu va mai găsi ca la Vadul Călugă-renilor, căci Turcii, mulţimea lor e de prisos, ei nu pot intră aci toţi în luptă, şi de alt-fel chiar de s’ar întâmplă să piardă lupta prin sfărâmarea podului de pe Neajlov şi Câl-nişte, Românii se pun la adăpost pentru puţin timp, pentru atâta cât le trebuie să se retragă.
Mihaiu-Vitezul, adună 6stea rdtă în juru-î şi grăesce:
—	«Fraţilor, a sosit cesul hotărâre!: gândiţi-ve la ţară, la moşii, la credinţă şi la strămoşii noştri cari plâng, plâng su-
«fletele lor, la vederea, la profanarea, sfintelor lor morminte «de către Turci. Nu uitaţi că datoria nostră este mare, este «de a apără tot ce avem, tot ce moştenim. Trebuie să hotă-«râm între viaţa ticălosă, ruşinosă, de robie, pe care am dus’o «până a<Ji şi între libertate. Ce cjiceţi? Vreţi resboiu, vreţi «viaţă, vreţi libertate? ori vreţi robie, mdrte? Eu îmi voiu «face sfînta mea datorie!
—	«Vrem răsboiu, vrem viaţă, vrem libertate! Să trăiască Mihaiu-Vodă, strig oştile».
6stea Română s’a îmbărbătat ca tot deauna, s’a îndârjit, vrea răsboiu...
Iată cum Domn, căpitan şi ostaş, vorbesc, se plănuesc ca fraţii: toţi sunt nerăbdători. Hordia turcescă vine, vine năvalnic, vine pe aceiaşi cale pe care însuşi Mihaiu-Vodă, a venit cu bstea sa şi se vede, ei vin, n’au frică, cântă, sbiară, scobor în vale, se apropie de podul Neajlovului. Ei nu sciu nimic. De tote părţile gard de mărăcini şi gheorghinari, copaci, dâlurî şi un singur drum îngust. 1
(1) Boldescu, se întemeiază pe fraţii Tumislil.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
463
Oştea Română se întocmesce de resboiu, răsboiu care va da sau viată sau mdrte pe vecie Ţărilor Române. Mihaiu-Vitezu, călare, alergă în tdte părţile dând sfaturi, dă porunci şi se aşecjă apoi însuşi în fruntea 6stei, să lupte, să dea pildă.
— «Să nu daţi înapoi! Să n’avetjî milă, să daţi cu iureş, să ucideţî, să doborâţi, tot ce vă iese în cale, fără milă! Nu vă temeţi, Dumnezeul vostru vă ajută. Lupta ce-o dăm e pentru lege, pentru credinţă, pentru Dumnezeu şi pentru ţară. Iată. iată, se văd, se văd, spadele păgâne: închinaţi-vă!!..
«Să n’aveţi temă, să n’aveţi milă! Prindeţi inimă, şi să daţi; să-i împingem, să-î lovim şi să-î nămolim în mocirlele «Şer-pătesci.»
«Iată-î! lată i! Scoteţi spadele, întindeţi arcele şi daţi! In-chinaţi-vă! ! !»
Aşa grăi Mihaiu-Vitezu micei sale 6ste, şi un nor de săgeţi de tote părţile delurilor se asvîrli asupra ordiei. Şue-rau, vîjîîau în vînt săgeţile şi curgea şirăie sângele de păgân. Mihaiu-Vitezu, însu şi în fruntea ostei ce sta la gura drumului, la pod, da cu spada, cu toporul, în Turcii cari se grămădeau să trecă, în vreme ce pe de lături ostaşii dau mereu în carne vie de păgân. Iată-î, Iată-i, cum dau, iată cum însuşi Vodă Mihaiu s’a avîntat în mijlocul ordiei şi dă cu spada, dă cu toporul! El dă, dă şi strigă: «Daţi! daţi! daţi pentru ţară, pentru Dumnecjeu!...»
Ia uitaţi-vă cum ăstea Română, deşi mică, a biruit pe Turci; uitaţi-ve cum ei se grămădesc, cum sbiară, cum răcnesc, cum fug înapoi! Da ia uitaţi-ve la oştea Română, la Vodă, cum alergă, şi cum dă. E gata izbânda oştilor n6s-tre! Puţin, puţin mai trebuie şi vor birui. Dar iată, că din pricina numărului cel mare al Turcilor nu i pot urni, nu pot din pricină că ordele dau năvală, se împing spre năvală asupra 6stei ndstre. Insu-şi marele vizir, comandantul ordiei, o îmbărbăteză, şi strigă să dea năvală asupra micei <5ste Române. Iată-î cum s’au pornit ca o furtună, ca un rîu năvalnic ce se rostogolesce, şi vin, şi dau navală, şi cât p’aci, cât p’aci, să spargă şirurile ostei ndstre...
Dar nu, nu, uitaţi-ve cum dstea Română s’a îmbărbătat, s’a înfuriat şi cum dă ; uitaţi-ve cnm cad Turcii, cum răcnesc, cum îngenuche ridicând în sus mânile şi strigând «Aman» şi cum se pornesc în fugă spăimîntătore îndărăt! Ei s’au a-mestecat, nu se mai scie cine e pe jos, călare, s’au învăl-măşat, şi în fuga lor răstdrnă la pămînt pe însuşi marele vizir, care-şî rupe dinţii, îşi sparge capul şi îşi pierde şi turbanul. Oştea română îi urmăresce, îi împinge, îi ucide, şi-i duce ca pe nisce turme de vite îndărăt, îndărăt!..
Uitaţi-ve cum Turcii, fugind spre Dunăre, în zăpăeelă se nămolesc in mocirlele «Şerpăteseî», în acele mocirle vecî-nice, ce se dârdâe ca piftiile. N’au nici un mijoc de scăpare,
www.dacoromanica.ro
464
ALBINA
dar tot se luptă, că Turcul e cel maî vrăjmaş la inima luî şi se luptă până ce sufletul nu-î iese... Turcul are credinţa că, murind în luptă cu creştinii, capătă Raiul. Dar nu mulţimea hotărasce sărta luptei, ci bărbăţia, că ia uîtaţi-vă cum dstea Română alergă şi dă, priviţi pe Vodă Mihaiu, cum sare cu armăsarul şi cum dă îmbărbătându-şi mica <5ste.
Ascultaţi cum şueră săgeţile, cum răpăie puscile, cum bubuie tunurile de cireş şi cum se ridică până în slava cerului fumul, răcnetele şi jaletele celor atinşi de mdrte.
Ce mare măcel! Ce grozăvie! Ia priviţi la câmpul plin de 6ste turcescă ucisă, că par-că te înflori!? Priviţi cum sângele încă cald gâlgâie din ranele lor......Nimic nu păte fi
pe lume maî fioros ca resboiul! De la «Vadul Călugărenî» şi până la «ŞerpătescI», trupurile de Turci stau mormane, caii fug slobocR sărind prin ordie, arme de tot felul sunt rupte şi lepădate, şi carele cu provisiunl stau versate... Nici o putere omenescă nu e în stare să aducă rînduială în or-dia turcescă: fie-care vrea să-şi scape capul seu şi aruncă tot, arme, stegurl, tot-tot şi fuge! !
Dar tăte acestea le ia ăstea Remână şi le trimete ca răspuns, ca veste despre norocăsa şi gloriăsa izbândă, pe la împăraţii lumii, să vadă şi el cum sciu Românii să se lupte, să-şî apere ţara. Trebuie să seim că din câte înfrângeri au avut Turcii, nici una nu a fost mal mare ca acăstă înfrângere, despre cari popore au vorbit lăudând şi pe Mihaiu-Vitezu şi ăstea Română, (Jic^nd că atât Vodă Mihaiu, cât şi poporul Românesc a căpătat corona biruinţei asupra Turcilor, pe care alte popăre n’au putut s’o capete în decursul vecurilor.
Da, Turcii sunt înămoliţl, n’au nădejde de scăpare; iar ăstea nostră cu avînt, împarte mdrte printre mulţimea or-diilor în mii şi nenumărate chipuri.
«Au izbândit!», «au izbândit!», izbânda e a oştilor n6s-tre, a lui Vodă Mihaiu. Unirea, iubirea, şi încrederea ostaşilor în Vodă şi a lui Vodă în ostaşi, credinţa în Dumnezeu şi,... au adus izbânda, au adus gloria.
întunericul nopţel se apropie, buciumul Românesc sună, şi la glasul luî oştile năstre se trag înapoi. De ce? Sunt obosite: de trei dde se luptă, de trei dde n’au mâncat, n’au băut pic de apă în di de vară, n’au odihnit... In puterea nopţel el părăsesc câmpul luptei, lăsând pe Turci înămoliţl la Şerpătescî, bătuţi, cari spălmântaţî, zăpăciţi, şi de întunericul nopţel, slobod puscile, pistolele, arcurile, şi se luptă cu săbiile: dar el se luptă între eî. Tocmai la diuă măcelul se contenesce : e grozăvie! In depărtare însă, codrul clo-cotesce de buciume. Ce e ? E 6stea Română, ce se chiamă, se adună, a se odihni; numai ropotele cailor şi zăngănitu-rde spadelor li se aud........................................
(Va urma).	Marin şi Ned. M. Ţicnlescu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
4(55
CIRCULARĂ
Domnule Agent,
Primind de la Onor. Academie Română mal multe liste de subscripţie pentru ridicarea unui monument poetului nostru Alexandri, vă trimet şi d-v. una, şi vă rog a da tot sprijinul acestei opere de recunoscinţă naţională, înscriindu-vă cu cât veţi crede de cuviinţă şi intervenind să contribue şi ceî-lalţî impiegaţi, cum şi personele culte şi ţăranii fruntaşi de pe acel Domeniu, cu cât le va sta în putinţă, fie şi numai cu 10—20 bani.
Iniţiativa e luată de Academie, care a subscris de la început 5.000 lei, afară de sumele cu cari s’au trecut fie-care din membrii el. Şi cum apelul Academiei e îndreptat către toţi locuitorii scumpei nostre patrii, am ţinut a ve remite şi d-v. o listă, ne-îndoindu-mă de veneraţia ce purtaţi celor cari şi-au închinat viaţa şi totă activitatea^ binelui şi propăşire! naţionale, ca Alexandri, care m’a onorat în anii din urmă al săi cu o deosebită amiciţie.
Pentru neîntrecutul povestitor popular Creangă, aţi adunat cu toţii frumosa sumă de lei 442, bani 85, şi fiind-că Alexandri e întâiul nostru poet naţional şi unul din puternica generaţie, care a pus temeliile României de adî, nu mă îndoesc că resultatul va fi şi mal mare.
Alexandri e primul care a cules nestimatele poesiî populare, arătând lume! mândra lor frumuseţe ; el a cântat gloriile străbune şi a slăvit faptele şi devotamentul ostaşului român în răs-boiul pentru neatârnare, dând şi în viaţa-î politică pilde de nestrămutată iubire de neam şi de devotament către Dinastie. Tot el a fost unul din cel d’întâiu, cari au iertat robii ce avea de pe vremuri.
Mal cu seină numărul ţăranilor şi sumele modeste cu cari vor contribui, de bună-voe, vor fi o dovadă a sentimentelor cari au vibrat în inimile lor la citirea blândelor şi dulcelor Iul cântări, cari au pătruns până la dânşii. Poesiile populare adunate de Alexandri şi redate cu atâta farmec, doinele, legendele, cântecile patriotice ca cele din «Ostaşii noştri!», au făcut ocolul nemuluî nostru şi nu cred să fie Român din generaţiunea tînără, care urmând la şcolă, să nu ţină minte pe unele şi să nu fi simţit împreună cu poetul înălţ’ătorea iubire de patrie, ce se revarsă cu îmbelşugare din ele. Scrierile, în cari Alexandri a pus atâta dragoste, atâta dor şi atâta nădejde în mărirea nemuluî nostru, sunt şi vor rămâne pururea un izvor dătător de viaţă patriotică a tinerilor Români.
Pe lângă redeşteptarea mândriei naţionale,Alexandri, în dragostea nemărginită pentru tot ce e frumos şi nobil, a exprimat cu putere şi adevăr multe din cele-lalte sentimente ale omului, înălţând ast-fel şi arta şi cugetarea şi limba română. Unele din acestea sunt cunoscute departe peste’ graniţe.
Alăturea cu fruntaşii generaţiuneî sale el a luptat pentru independenţa ţării, er ca Ministru, şi apoi ca trimis pe lângă Curţile Marilor State europene, a sciut să ţie sus prestigiul patriei, să-î ridice demnitatea în ochii străinilor, din cari cei mal mulţi
www.dacoromamca.ro
46H
ALBINA
abia o cunosceau, şi a căutat să tragă pentru ţară, cele mai mari folose din împregiurările politice de pe atunci.
Cu un cuvent, Alexandri e o figură măreţă în Istoria redeşteptării nostre naţionale, de la care trebue să se inspire orî-care Român cu dor de ţară şi de neam. Iar ca un mic semn de recunos-cinţă să ne grăbim a contribui cu cât vom pute la eternisarea memoriei lui, prin ridicarea unui mouument, care, strebătend vremurile, să arate tuturora că în inima română e înrădăcinată adânc gratitudinea către cei cari au muncit la redeşteptarea şi ridicarea nemuluî nostru.
Listele împreună cu sumele ce veţi încasa, ni le veţi înainta în cel mult 4 luni de <Jile.
Administrator, Ion Kalindern.
6 5CKI56KE
Onor. Domnule Redactor,
Introducendu-se de cât-vâ timp cu multă sîrgu-inţă cusăturile naţionale la elevele şcoleî din comuna nostră; şi văzând o mare parte din eleve purtând în filele de sărbători, atât bisericesc! cât şi naţionale şi alte ocasiunî, frumosul costum naţional, lucrat cu multă pricepere de către ele în şcolâ, sub conducerea d-neî învăţătore Eleonora I. Predescu, îmi cresce inima de bucurie şi simţ că în adevăr, pe cât timp vom ave apostoli pătrunşi de dragostea ţărei şi a tot ce e românesc, simţ ţlic, că Naţiunea Română, va păstră cu fală şi trăinicie comorile strămoşesc!, adică: Ţara, Religia, Limba şi Obiceiurile; de aceia cu deosebită dragoste şi cu mult respect, viu prin acesta a vă rugă, să binevoiţi, a face să se reproducă în paginele preţioseî reviste «Albina» alăturatul tablou, care represintă o parte din eleve cu d-na învăţătore. Acesta, ca o încurajare, atât pentru părinţii, cari au primit sfaturile învăţătorei, cât şi pentru şcolăriţele, cari s’au silit a lucră frumos şi a se îmbrăcă românesce; cum şi ca o mică mulţumire sufletescă pentru d-na învăţătore, unica în Dobrogea, care a introdus portul naţional printre sătence.
Ve salut cu tot respectul,
1904, Ianuarie 20.
Comuna Carol I, pl. şi jud. Constanţa.
Pr. Sacii. Ii. Bănică.
www.dacoromanica.ro
Tarte din elevele şedleî
î din eoni Carol 1, jud Constanta, îmbrăcate în (.ortul uaţiona lucrat de ele în şcdlă.
468
A T, TUN A
Mijloc de a feri pomii de brumă.
rădinarii prevedetori, pentru a feri pomii de brumă, cultivă soiuri cari înfloresc primă-vara maitârdiu.
In colinele ţării nostre, care mai tote sunt acoperite cu pomi, nu de rare-ori cade bruma chiar pe la 20 Aprilie, când toţi pomii sunt înfloriţi, nimi-cindu-i cu desâvîrşire; odată cu nimicirea pomilor vine şi lipsa de hrană intre săteni, acolo unde eî se îndeletnicesc mai mult cu pomăritul (locuitorii munteni).
De la desprimâ-vărarea timpurie, precum şi de la căldurile din Martie, nu ne putem aşteptă de cât cu întlorirea pomilor şi adesea-ori cu o brumă puternică pe la jumătatea lui Aprilie, mai cu semâ în urma unei ploi.
Spre a pută scăpă de acestă brumă ar trebui să cultivăm numai pomii cari înfloresc târdiu şi numai pe înălţimea delurilor, unde bruma nu face multe stricăciuni, lucru ce nu se pote face în tote localităţile şi din diferite împrejurări.
Un mijloc forte practic şi care se pote aplică de ori-cine este următorul: să strângem din timpul ernei în grămedi aşternutul de paie de la vite, rămăşiţele de nutreţ, diferite foi, frunde, paie stricate ce nu le mănâncă vitele, precum şi ori-ce corpuri cari produc fum mult şi primă-vara, în nopţile senine, când bănuim că are să cadă bruma peste pomii înfloriţi — mai cu osebire după o ploie —, împărţim în grămedi mici gunoiele, dându-le foc printre pomi, după miezul-nopţei ţinend focul până la răsăritul sorelui (paiele şi tot gunoiul trebuie să fie umede, spre a produce fum mult, a ţine mai mult şi a nu se aprinde în flăcări) potrivind grămedile în aşa fel, ca de la una până la alta să formeze un nor de fum, fum care împiedică cu desăvîrşire bruma de a mai cădeâ peste pomi. Aprinderea paielor nu este trebuinciosă când bate ventul, sau când este cerul no-urat, căci atunci nu cade bruma. Trebuie să observăm totdeauna când aprindem paiele, să nu se stingă tocmai la aurora dileî, căci atunci cade mai multă brumă.
Cu modul acesta, cu puţină muncă şi fără nici o cheltuială, scăpăm dacă nu pe toţi, dar o bună parte din pomi, care ne asigură un venit destul de însemnat.
In multe părţi ale ţării, sătenii obicinuiesc a strânge în
www.dacoromamca.ro
ALBINA
469
grămedî mari tote gunoiele din curte şi rămăşiţele de nutreţ din iesle şi le dau foc la 9 Martie (40 sf. Mucenici) în credinţa deşertă, că, vin morţii şi se încălzesc; dacă nu le ard în felul acesta, apoi ca să scape de ele, le târăsc în văi — adică îşi varsă pătulul cu porumb în apă spre a-1 duce la vale — pe când s’ar pute aduce atâtea îmbunătăţiri cu aceste gunoîe, nu numai în scopul sus arătat, dar şi ca îngrăşămînt.
Grămedile de paie, ce au remas nearse, atunci când nu am avut temă de brumă, se câştigă cu mult folos, pregătite cu tot gunoiul de la vite pentru îngrăşarea ogorelor.
Cenuşa remasă în urma grămedilor de paie arse, coprinde multe săruri hrănitore, şi ea pusă la rădăcina (basa) pomului pe lângă că-1 va împuternici, fiind un bun îngrăşămînt, îl va păzi de diferite insecte, furnici, omidt etc., să nu se sue în el, spre a-i strică frunza şi fructele.
Oii. Manolescu.
Vârlenî — Vâlcea.

Bibliografii.
Istoria politicei nâstre vamale şi comerciale, de la regulamentul organic şi până în present. Relaţiunile nâstre comerciale cu Germania, Austro-Ungaiia, Anglia, Franţa, Italia şi Rusia.
Din cuprinsul acestui titlu, se pote vedd că avem a face cu o lucrare importantă, din punct de vedere economic al ţărei nostre. Acostă importantă lucrare cuprinde 556 de pagini, la care se mai adaugă ca anexe încă peste 600 de pagini şi se dato-resce d-lui C. I. Băicoianu, doctor în sciinţele economice şi financiare, şi actualmente secretar general la Ministerul Agri-cultureî, etc., sau mai bine cjis, la Ministerul economic al ţârei.
Chiar din prefaţa acestei importante lucrări, d-1 O. I. Băicoianu ne spune la pag. IX: «Paralel cu expunerea politicei mostre vamale, în fie-care din părţile sus citate, am cre-<L(lut nemerit să tratăm cu ajutorul cifrelor statistice, situa• *ţia corner ciulul nostru general pe de oparte, iar pe de alta «relaţiunile nâstre comerciale în special cu cele mai prin-<cipale ţări ale Europei, ca Germania, Austro-Ungaria, En-<glitera, Franţa, Italia şi Rusia. Vom ave cu chipul acesta «prilejul să ne facem o idee mai esactă despre interesele «comerciale ce ne legă cu fie-care din aceste ţări.»
In prima parte a acestei importante lucrări, d-1 C. I. Băicoianu, se ocupă de politica nostră vamală de la regulamentul organic şi până la 1874.
www.dacaramanica.ro
470
ALBINA
Adică până la acea dată când Austro-Ungaria, profitând de slăbiciunea nostră, a încheiat cu noî o convenţiune comercială aşa după cum ’i-a venit maî bine la socotelă, deşi noî o socotim ca un pas spre independenţa ţăreî de Turcia; deşi Principatele Române, chiar de la regulamentul organic, au format un teritoriu vamal deosebit de cel turcesc. De ore-ce prin acest regulament s’a dat putere ţărilor românescî, ca să-şî restabi-lescă o politică a drepturilor lor călcate de Turcia.
Cu privire la vămile interne, atât art. 61 al Regulamentului din Muntenia şi 66 acelui din Moldova, hotărăsc ca vama ce se luă până acum de la vinderile făcute în interiorul ţăreî, prin tîrgurî, etc., a fi desfiinţate pentru tot-deauna.
De asemenea se desfiinţară privilegiile după care se scuteai! de plată funcţionarii publici. Aşa că vama a devenit un impo-sit general pentru totă lumea. După acest regulament vămile puteau să fie căutate în regie sau puteau să fie arendate, după împrejurările pe carî guvernele le credeau maî bune şi maî economice.
Regulamentul organic, da chiar şi comunelor un drept de a pune taxe pe tote mărfurile ce intrau în comună, ca cu acest venit se-şî potâ acoperi unele cheltuelî; acest drept se lârgesce şi maî mult prin legea din 1864 cu privire la regulamente organice. In ce privesce vămile se pote constată din lucrarea d-luî Băicoianu, că a avut o mare influenţă asupra regimului nostru vamal în general, de ore ce de la acestă dată vămile a constituit un venit al statului, iar nu un venit princiar ca altă dată.
Cu privire la politica nostră vamală de la 1876 — 1886, d 1 C. I. Băicoianu (,lice: «Dacă aruncăm o privire asupra acestei periode, pe care am tratat’o în rîndurile de maî sus, trebuie să recunoscem că ea constitue un pas înainte faţă de trecut. Prin convenţiunea comercială încheiată cu Austro-Ungaria, cum şi prin întregul complex de reforme vamale, caracteristic anilor barbari de odiniorâ».
Sub acest regim de 10 anî, nici o manifestare tarifară vamală maî însemnată n’a putut ave loc, cu totă mişcarea protecţionistă din ţară a cărei suflet eră d-1 P. S. Aurelian, care în importanta d-sale lucrare: «Cum se pote funda o industrie în România» arată în mod amănunţit tote mijlocele posibile, prin carî s’ar pute înfiinţa o viaţă industrială în România, consolidându-se astfel statul român pe baze maî solide.
La 1886, ne putendu-se încheia convenţiunea comercială cu Austro-Ungaria, s’a declarat aşa numitul reshoiu vamal. In contra acestei convenţiuni, lupta cea maî mare a fost condusă de d-1 P. S. Aurelian. Din acest răsboiu vamal interesele nostre românescî, n’a suferit mai de loc, aşâ după cum credeaQ adversarii noştri austriacî. Din contră, Austro-Ungaria a pierdut, fiind-că locul ei pe pieţele nostre a fost ocupat de Germania, Anglia şi Franţa.
Cu privire la regimul vamal de la 1891, d-1 C. I. Băicoianu
www.dacoromanica.ro
ALBINA
471
ne spune: «Dacă aruncăm o ochire retrospectivă asupra periodeî de la 1891 — 1902, trebuie să recunâscem, că atât politica tarifară cât şi cea convenţională inaugurată la 1891, respectiv© la 1893, a fost departe de a corespunde intereselor ţărel.»
Acest lucru se esplică, căci şi Germania ne-a făcut aceleaşi neajunsuri asupra cărneî şi vitelor nostre cornute pe care ni le-a făcut şi Austro-Ungaria.
D-l C. I. Băicoianu, închee importanta d-sale lucrare, cu privire la viitârea nostru politică comercială, spuind că în materie tarifară şi convenţională, România nu pote să-şl dea o îndrumare de sine stătătore, precum este caşul la unele puteri, ca de pildă Germania, Anglia, Rusia, etc.
Consideraţiuni geografice, teritoriale, politice şi demografice, sunt atâtea elemente de care va trebui să se ţină socotelă, în statuarea politicei nostre vamale.
Mai departe d-l Băicoianu rjice: «O împerechiare armonică de interese economice între două ţări, nu se pote obţine, decât a-tunci când ambele părţi contractante înţeleg să şi aplice cu sinceritate concesiunile reciproce.
«Şi tocmai din acest interes credem că se impune găsirea unei soluţiunî, care să garanteze aplicarea disposiţiunilor con-venţiunilor.»
Ca cititorii acestei reviste să-şi dea mai bine socotelă, de mersul regulat tarifar vamal de la Regulamentul Organic şi până astâdi, ar fi de dorit, ca acestă importantă lucrare, să nu lip-sescă din biblioteca lor, deşi acestă lucrare costă 20 lei, dimpreună cu anexele.
*
* *
Am primit la redacţie un frumos volum datorit priceputului învăţător S. Teodorescu-Kirileanu, Gara Zorlenî. Istoria şi cântece populare despre Ştefan cel mare şi sfint, este titlul acestei forte înseninate lucrări; în ea se cuprinde în povestiri populare, viaţa marelui nostru domnitor.
Costul cârţei pentru preoţi şi învăţători este numai t leu şi 50 bani.
îndemnăm cu tot dinadinsul pe iubiţii noştri abonaţi, să facă tot ce pot pentru a răspândi cât mai mult acestă carte în popor. Ar trebui să nu existe nici un sciutor de carte de la sate, caro să nu aibă povestirea vieţeî gloriosului domn, care în timp de 47 de ani a dus numele Moldovei peste mări şi peste ţări.
Ori cine voesce cartea să se adreseze d-lui Kirilenu, Gara Zorlenî (Tutova).	_________________
Comitetul aduce căldurose mulţumiri Onor, Administratului a Domeniului Coronei, care anul acesta ca şi în anii trecuţi, a donat revistei suma de 300 lei.
Asemenea d-lui Ion Kalinderu, membru al Academiei Române şi Preşedintele Comitetului nostru de redacţie, care donăzâ în lie-care an personal, revistei, suma de 100 lei.
www.dacoromanica.ro
472
ALBINA
DIN LITEÎ^ATUl^A P6P61HALĂ
Foie de-alunică Dragă Yeronică, Yeronică, Viră Vină ’napoî, vină Că socră-ta zace Cu ţolul o ’ntorce.
—	Lasă-mî-o să zacă Câni! să mî-o tragă De-a fi ţara ’n pace Eu socră mî-oiu face.
—	Veronică, Viră Vină ’napoî vină Că vacile rag
In corne se sparg.
—	Lasă-le să ragă Câni! să le spargă, De-a fi ţara ’n pace Eu vacî oiu ma! face.
—	Veronică, Viră Vină ’napoî vină. Oiţile-ţî zbiară Cu limbile-afară.
—	Lasă-le să zbiere Dare-ar lupu ’n ele, De-a fi ţara ’n pace Eii oiţî mî-oiu face.
—	Veronică, Viră Vină ’napoî, vină Copilaşii ţî plânge Cu lacrămî de sânge.
—	Lasă-mi-1 să plângă Domnul să mi-1 stingă, De-a fi ţara ’n pace Eii copii oiu face.
—	Veronică, Viră Vină ’napoî, vină Bărbatu-ţî ofteză
Din plâns nu ’nceteză.
—	Lasă-1 să ofteze Şi să nu ’nceteze.
Socra de-a muri Cu el oiu trăi.
Culeşii din comuna Sucea, de A. A. Maura.
<00000
Serbarea De la şcola superioră De arte şi meserii Din capitală.
Nici nu se pote o serbare naţională mai impunetore ca cea ce a avut loc la 24 Ianuarie în scola superioră de arte şi meserii din capitală. Deşi programul a fost forte bogat, totuşi fie-care bucată a fost executată cu atâta succes în cât a lăsat mai mult ca mulţumit pe numerosul auditor compus din rudele şi părinţii elevilor. Serbarea s’a început la ora 2 p. m., cu imnul naţional «Trăescă Regele» după care urmă o patriotică conferinţă a d-lui Sylla Mureşenu student, care în scurte cuvinte, după ce arată gloriosul trecut al strămoşilor noştri, scose în evidenţă însemnătatea clileî de 24 Ianuarie,’ (Ji fericită pentru noi Românii, care ne-a adus la fericitul prezent, dându-ne şi speranţa de un măreţ viitor. Urmară apoi bucăţi de musică executate cu multă măestrie de corul elevilor şcoleî, ce fără profesor de musică, fără timp suficient, de ore-ce nu le dă răgaz ocupaţi-
www.dacoromanica.io
ALBINA
473
unea în ateliere întru practicarea meseriei, totuşi a repurtat cel maî mare succes, probând câ unde predomină voinţa succesul este sigur.
Poesiile naţionale spuse cu atâta căldură, arată că meseriaşii puşi pe acestă caleacultureî celor maî înalte sentimente de naţionalism şi iubire de patrie, prin istorie şi literatură vor ajunge mai conscienţi chemărei lor, ajungând maî târdiu a ne făli cu meseriaşi culţi şi valoroşi, întru nimic mai prejos celor din cele mai de semă ţări din Europa, de unde mulţi dintre bine-făceto-riî cei mai mari ai ţării ne sunt recrutaţi dintre ei. Frumosa comedie «Cinel-Cinel», a avut un succes desăvîrşit, iar hora uni-rei jucată de improvizanţii actori în jurul drapelului naţional din mijlocul scenei, a stors mii de aplaude din partea celor asistenţi. Cu marşul nemuritorului Andrei Mureşeanu, cântat de întregul cor al şcolei se închee acestă mare şi frumosă serbare, presidată de însuşi directorul şcolei d-1 Inginer-şef Ilie Bujoi. Au maî asistat pe lângă d-sa, d-1 sub-director, inginerul de mine, N. Drogeanu, d-1 inginer Petrescu şef atelierelor, d-1 inginer Mal-cocî, d-nii Valbudea, Culoglu profesori, mai mulţi maeştri şi corespondenţi de la ziarele din capitală.
La ora 6 fix se termină acestă impozantă serbare, care a lăsat mai mul de cât mulţumiţi pe asistenţi şi pe tinerii elevi-meseriaşi care în jurul iubitului lor director, au sărbătorit acestă ţii sfântă din istoria nostră naţională, în chipul cel mai frumos.
Corespondent.
DE LA SATE
Cercul cultural Blejescî-Baciu, din jud Vlaşca, a ţinut în rliua de 11 Ianuarie a. c., una din cele mai rodnice şedinţe, în cătunul Baciu. După terminarea serviciului divin, la care a asitat, membrii cercului, elevii şi maî mulţi săteni, a avut loc şedinţa intimă, în care învăţătorul din localitate a făcut o lecţiune practică cu elevii divisieî a Il-a şi s’au luat în discuţiune, îndrumările privitore la modificările aduse programei analitice.
După amiaflă a avut loc şedinţa publică, care a obţinut un deosebit succes.
Graţie stăruinţolor depuse de d-1 învăţător local şi preşedinte al cercului, au participat maî toţi sătenii, în cât neiiind loc în şcolă, şedinţa publică s’-a ţinut în curtea şcolei.
Dintre învăţători,a vorbitd-1 Ionescu-Prejba, arătând în cuvinte înţelese de săteni, bine-facerile instrucţiune! primare.
D-1 Gr. Dinulescu-Purani a vorbit despre «Societăţile economice» arătând ce e o bancă populară, explicând folosele acestor bănci, graţie cărora ţăranul se deprinde a ii strângător şi cum ele vor contribui la progresul agriculturei.
D-1 N. Popescu Adm.-Butescî vorbesce despre «Educaţiunea fetelor», arătând cât e de greşită prejudecata că fetele nu trebuie să înveţe carte, faţă cu nesciinţa în care zace sătencile, explică menirea femeei şi’indemnă pe săteni a îngriji de luminarea minţeî fetelor lor.
D-1 Gh. Dinulescu, preşedintele cercului, vorbesce cel din urmă, despre «Sănătate»; arată câ sănătatea e cea maî mare avuţie
www.dacarcmanica.ro
474
ALRTNA
pentru un ora; explică cum se pote păstră şi cum se pierde sănătatea şi îndemnă pe săteni a ave mal multă încredere în doctori de cât în puterea descântecelor şi vrăjitoriilor. In legătură eu acest subiect d-sa vorbesce şi despre «Necesitatea unui local de şcolă» în localitate, arătă că actualul local e şi periculos pentru sănătataa şcolarilor şi că nu toţi copil pot beneficiâde folo-sele şcoleî; facecunoscut sătenilor că d-1 Proprietar Alex. Mateescu a făgăduit un mare ajutor bănesc şi îî îndemnă a contribui şi eî la construirea acestui local, pentru propăşirea culturală a comunei. In urma acestei cuvîntărî sătenii au mers în corpore la d-1 Proprietar spre a se chibzui în chestiunea clădire! localului de şcolă.
Dintre preoţi n’a asistat de cât unul. Nu ne îndoim că preoţii au ocupaţiunl în parohii, mal ales în dilele de sărbători ; dar nu e mal puţin adevărat că presenţa Sf. Lor, în cercurile culturale, v’a contribui forte mult ca aceste cercuri să răspundă menire! lor.
Un Asistent.
Societăţi economice la sate.
ÎNFIINŢĂRI.
In comuna Comănescî jud. Bacău, s’a înfiinţat cu data de 1 Ianuarie a. c., o bancă populară sub numele de: Banca Populară «Principile Ni-colae».
Aoestă bancă s’a înfiinţat din iniţiativa d-lor C. Agapie şi Şt. Trian-dafil, cu un capital de 3.352 lei şi cu un număr de 45 membri.
BILANŢURI.
Bilanţul societăţel «Păstrarea» corn. Galbenu It.-Sărat, la finele anu-U'l 1903:
D E B I T.
Capital social la 41 membri.
Cotisaţiunl lunare pe anii 1902 şi 1903	............... 660,—
Capiial depus benevol................................... 11.484,—
Fond de reservă........................................... 784,30
Restituiri din împrumuturi . .	. ............ . . 2.715,—
Procente . . . . •.......................................2.930,75
Total . . . j8.574,05
CREDIT.
împrumuturi pe 1902 şi 1903 ..................... . . 14.455,—
Retrageri din capital................ .............1.196,—
Cheltueli de adminislraţiune......... ............. 459,70
Numerar la 30 Decemvrie 1903 .	......... . 2.4 3,35
________________ Total. . . 18.574,05
Cum cunoscem etatea urnă cal dacă a trecut de 9 am. — Calului dacă a trecut de 9 anii se ivesce la partea de sus a cddeî în fle care an, câte o sbârcitură. Acelaş lucru se întâmplă şi la pleopele din sus. Când calul are 3 sbârciturl este de 12 ani.
www.dacaramamca.ro
ALBINA
475
X nform. a.ţiianî
In cjiua de 26 Fevruarie 1904, ora IO1/, a. m., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţiune publică cu oferte închise pentru închirierea pe termen de 3 ani, a următorelor imobile:
Din Bucurescî. — 1. Casa Făgărăşenu, din calea Victoriei 185, cu începere de la 23 Aprilie 1904, garanţie provisorie leî 500.
2.	Prăvălia No. 5 din palatul băilor după B-dul Elisabeta, cu începere de la 23 Aprilie 1904, garanţie provisorie leî 500.
Din Sinaia. — 3) Magasinul No. 3 din pavilionul de mărunţişuri din parc, cu începere de la 23 Aprilie 1904, garanţie provisorie leî 75.
4. Pavilionul şi popicăr a de la pescărie, cu începere de la 15 Iunie 1904, garanţie provisorie leî 50.
Supra-oferte nu se primesc.
Condiţiunile speciale, precum şi orî-ce alte informaţiunî se pot lua la serviciul Bunurilor Eforiei în ijilele şi orele de lucru.
In (Jiua de 26 Fevruarie 1904, ora IO1/» a. m., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţiune publică cu oferte închise pentru darea în întreprindere a construire! a două magasiî de bucate şi un pătul la proprietatea Eforiei, Ciomăgescî, corn. Ciomăgesci, din jud. Olt, conform planurilor şi devisuluî în sumă de leî 5.000.
Condiţiunile, planurile şi devisul se pot vede la serviciul Bunurilor Eforiei, în orî-ce <ji şi ore de lucru.
Supra-oferte nu se primesc.
Spre a pute lua parte la licitaţiune să depune garanţie provisorie leî 5% din suma devisuluî, cea definitivă va fi de IO0/,, din suma resultatâ la licitaţiune.
*
* *
La Eforia spitalelor se vor ţine următorele licitaţiunî pentru exerciţiul 1904-1905:
1.	La 26 Ferruarie 1904, orele 10 a. m., pentru făină şi griş.
2.	La 28 Februarie 1904, orele 10 a. m., pentru petrol.
3.	La 2 Martie 1904, orele 10 a. m., pentru sticle medicinale.
4.	La 3 Martie 1904, orele 10 a. in., pentru carnea de vacă.
5.	La 4 Martie 1904, orele 10 a. m., pentru laptele dulce şi bătut necesar ospiciuluî Mărcuţa şi Pantelimon.
6.	La 5 Martie 1904, orele 10 a. m., pentru pâinea şi jimbla necesară spitalelor.
7.	La 13 Martie 1904, orele 10 a, m., pentru materiale pentru maşini.
*
* *
Nepresentându-se amatori nici la a treia licitaţiune de la 22 Ianuarie 1904, ţinută în localul Prefectureî judeţului Prahova şi la pepiniera viticolă Ţintea din acel judeţ, pentru vîmjarea a 58 Dl. 8 litri cognac şi 141 Dl. 8 litri de rachiu de drojdie şi tescovivă de la acea pepinieră.
Se publică, că în cjiua de 11 Martie 1904, orele 10 a. m., se va ţine o nouă licitaţiune publică cu oferte scrise şi sigilate în aceleaşi localuri, pentru vîmjarea cognacului şi rachiului în ceştiune.
Condiţiunile vînţjâriî sunt cele coprinse în anunciul No. 68.751/25 Oc-tomvrie 1903, publicat în «Monitorul Oficial» No. 176 din 29 Octom-vrie 1903.
* * *
La pepiniera Istriţa, din jud. Buzău, fiind un număr de peste 6.000 meri altoiţi în vîrstâ de 4—6 ani. Se vor vinde cu preţul de 30 leî suta iranco la pepinieră fără ambalajiu şi cu obligaţiunea pentru cumpărător de a-î scote din şcolă.
www.dacoromamca.ro
476
ALBINA
.A. 3? E Xj_
Grigore Soltuzu, înveţ. diriginte la şcola din com. Lozna jud. Dorohoiu, dorind a înfiinţa o bibliotecă populară la acesta şcolă, spre a servi la educaţiunea tinerimex şi a sătenilor, prin citirea de cărţi folositore ; face apel, în speranţa că va fi auclit de bunii români, darnicii, filantropi, autori, editori, librari, e’tc., din în-trega ţară ; la tote revistele şi ziarele sciinţifice şi literare; rugăm să ne dea concursul preţios la înfiinţarea acestei biblioteci, pentru care le mulţumesc, anticipat. Iar numele generoşilor, se va da publicităţel, arătând şi donaţiunile făcute pentru acestă casă sfântă.
-4^-	4» ■»»
INSCIINŢARE.
Sub-semnatul diriginte al şeoleî din com. Vişina, jud. Rorna-naţî, fac cunoscut amatorilor de a cultivă. «Soia hispida», că în urma încercărilor făcute împreună cu preotul N. Ricman, am ajuns la nisce resultate satisfăcetore. Cel cari ar dori să se ocupe cu cultivarea acestei plante, să se adreseze părintelui N. Ricman, pentru a le da instrucţiunile necesare, precum şi ore-care cantitate de seminţe.
C. I. Grigoras.
MULŢUMIRI
Dirigintele şeoleî mixte din comuna Berbincenî, judeţul Bacău, în numele elevilor seî şi locuitorilor din comună, aduce respectose mulţumiri d-luî Vasile V. Chiriac, profesor la liceul «Traian» din Turnu-Se-verin şi director al şeoleî comerciale, pentru bună-voinţa ce a avut de a dona biblioteceî şeoleî din acea comună: «Istoria pedagogiei», de I. Găvănescu, volumul I şi al II, în valore de 10 lei.
*
* *
Tetru Ionescu, paroh, Gulianca-R. Sărat, aduce mulţumiri d-lor doctor Dimitrie Galianu, medic de plasă Focşani, care a donat un volum din operele sale Biblioteceî parohiale din comuna Gulianca, jud. R. Sărat şi Ştefan G. Ştefu, jădecător Titu, care a donat 5 cărţi cu conţinut religios, aceleiaşi Biblioteci.
Poşta Administraţiei.
—	D-Inl C. Rădnlescu, Vâlcea. — Subiectul pe care îl trataţi nu se pote publică în revistă.
*
. * *
—	AI. Rădnlescu, Ploesciorî. — Sunteţi achitat pe anul al VH-lea curent cu chit 12.716.
—	Petre Rroc. Voinesa, Vâlcea. — Pe anul curent al VlI-lea sunteţi neachitat.
—	Pr. llihail Popovici, Roman. — Tragerea loteriei «Buna-Vestire» din Buzău s’a amânat la 29 Aug. 1904.
—	Păr. Snchelar P. Ianeulescu, Sarighiol. Tulcea.—V’am trimes din nou numerile 7 şi 8 ce cereţi. Vă rog însă să ne anunţaţi la timp când nu primiţi revista, ca să putem ave numerile, căci dacă ar fi să complectăm colecţiile tuturor abonaţilor, atunci ar trebui să tragem revista în număr înţlecit de al abonaţilor. Lucru ce credem că nici Sf. Vostră şi şi nici un abonat nu voesce.
—	Ion C. Popescu, Giurgiţa.- Sunteţi achitat pe anul curent al VlI-lea cu chit. 11.367.
rww v v v T-yy-T v»r •rrwwwvirrvvrvvvvv-rrvvTT-WT'
j
www.dacoromanica.ro
©©©©©©©©©©©©99999939999999999999999999999999999®
A eşit de sub tipar:
Jn Editura Librăriei IEI. „Şteiuberg£e
Strada Gabroveni, 10.
Istoria 'Resboiului Româno-T^uso-Turc
A Neatârnăreî României
ŞI A
Evenimentelor ce aiă. urmat
De la 1875-1902
în care pe lângă peripeţiile cele mai esacte ale resboiului, sunt reproduse documentele oficiose cele mai importante, mai tote inedite, în chestiunea luptei susţinută cu Rusia pentru păstrarea Basarabiei, a congresului din Berlin, a chestiune! israelite, a Arab Tabiei şi a recunos-cerei independenţei României.
Scrisă de OST. JD. POPBSCU Şi inapărţită iu şâse părţi şi opt broşuri
PARTEA I. Evenimentele de mai nainle de trecerea Românilor peste Dunăre, Preţul 1 leu.
II.	Resboiul din 1877 până la 30 August 1877. Pr. 1 1. 25 b.
III.	Idem de la 31 August până la căderea Ralioveî. Pr. 1 1. » IV. Idem de la căderea Rahoveî până la terminarea res-boiului. Preţul i leu 25 bani.
» V. Chestiunea Basarabiei şi a tratatului din Berlin, două broşuri. Preţul 2 lei 60 bani.
» VI. Arab Tabia precum şi chestiunea israelită, reeunoscerea independenţei, România regat şi anul jubilar 1902, 2 broşuri. Preţul 2 lei 50 bani.
Preţul întregei opere 8 Lei
Se vinde ai în parte, iar expediţia se face franco
99999999999999099999999999999999999999999999999®
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, BucurescL
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalindero, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Saya Şomăuescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru Gârlxmceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Con st. Bann, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spira C. llaret, Ministru, profesor Universitar; I. Dimilrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. VlădescU, deputat, profesor universitar; Origtu S. Negoescu, profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor. — Censori, Const. Alimâneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionegcu, profesor sprvndar; Const. Alexandrescn. revisor şcolar.
099999999999999999999999999999999993 ©©©©CC99999®
www.dacaromamca.ro
.NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, OUCURESCI
Capital în ac{iunî întreg versat în
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune............„ 3.955.088.76
Idem format din capital şi alte reserve . „ 1.075.842.60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Kăicoianii.
Dir. general E. (iriinwald. «Naţionala» asigură contra incendiului, a grindineî, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în tote coinbi-naţiunile obicinuite ca : cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str Domnei No. 12, Bucurescî. Repre-sentanţă generală în Bucurescî, str. Smârdan No. 4. Agenţie în tote oraşele din ţară.
A apărut
ytnuarnl bucureştilor
(CAÎÎOb GOBL>)
PE ANUL 1904
CUPKINpEND:
Firmele tuturor comercianţilor şi industriaşilor din capitală, adresele autorităţilor, funcţionarilor şi oflcerilor superiori din garni-sonă, persanele particulare, Institutele de Credit şi Bine-facerl, Societăţile, profesiunele libere, Taxele telegrafo-postale, Tariful monetar, Tabela dobândilor, Pianul liucurescilor, Planul Teatrului Naţional şi al Ateneului lio-mân, etc., etc.
PREf UL 5 LEI BROŞAT
A apărut:
Stegal, Stema României, însemnele Dmnnescî, Trofee. Cercetare critică pe terenul istoriei, cu numerose figuri în culori, de Colonel P. V. Năsturel. Preţul numai 3 lei, la autor. Calea Văcărescî. — Bucurescî.
Acestă lucrare coprincjend în culori stegurile lui Ştefan cel Mare, Mi-haî Vitezu etc. este de un mare folos pentru orî-ceRomân, caredoresce a cunosce trecutul patriei sale. Oreco-mandăm cu căldură abonaţilor noştri.

Ti 11
Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin.
Pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria nostră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la filiete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.96.
12.96, 13.95, 14.95
12.95,	13.95, 14.96
13.95,	14.95, 16.95
12.95,	13.95, 14.96
13.95,	14.95. 15.95.
15.95
■	»	» Nasturi
» Lack cu Elastic sad Şireturi »	»	» Nasturi
•	Chevreau cu Elastic
•	»	» Nasturi
Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.96, 12.95, 13.95.
•	»	■>	. Botoni » 11.95, 12.95, 13.95, 14.95, 16.96.
»	* Colori »	»	»
» Gems cu Nasturi şi Şireturi »
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»
Idem cu Şirelurl şi Nasturi »
Idem de Lack diferite forme »
12.95, 13.96, 14.95, 16.95
7.95,	8.96, 9.95.
6.95,	6.95.
6.95,	7.95, 8 95.
6.95,	6.95, 7,95, 8.95, 9.95.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori,
vi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2.95.
RupCndu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la tote Sesonele, Calea
Virfnrin	37 n Pituri Pn/itin Cititorii revistei vor ave un soâijemînt d<
victoriei AO. «imun ae rouţia 6„/o ajn preţuriie in9emnate, presentSnct Capitalei. Bucurescî.	cuponul.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
r
1
tl
I)

i
Inst. de Arte Grafice
eseu. Str. Domnei, 16.