Comi'.etul de Redacţie: Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Goşbuc Colonel P V Năsturel G Adarnc5cu I. Gtescu P. Dulfu V 5 Moia N N'colaescu Gr Teodossiu Gonst. G. Pop Tajcă. Anul VII. 25 Ianuarie 1904. Jtoua Farfumerie şi Droguerie JVtedicinală T6MA BîţĂTULESeU Bucurejcl. calea Grlviţel No. 145 (liniă Gara de Nord). Pucurescl. Oferă onor. sale clientele parfumurl din cele mal renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunl, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomeB1NA "REVISTĂ ENei Abonamentul în ţară Pentru anunelurl 1 IVI an ICĂ POPULARĂ în strdln. pe an lei 8 r................15 bani te, 5 bani euvîntul. ard. SUMARUL: Coşbiiu, Frica de lucru.—D-r Const. An. Mauri, Teiul.—Sp. Popcscu, Scrisori ciltro in-veţătorl. — (’. 1). Purcpn, Igiena alimentară. (Zacharal). — IMinitrle Teloor, Ţăranul la târg (anecdota).—A. Vântul. Simţul vedere! la paseri.—I). 1*. Kujilfi, Atunci ori acum ? — tili. Ma-nolescn, Cultura plantelor textile. Cânepa. — Laureaţi* Grlhiituca, Cu lelea Safta. — De pe Domeniile Cordnel. — De la sate. —Societăţi economice la sate.—Informaţlunl. — A. A. Numii, Din literatura poporală.—Bibliografii. — Mulţumiri.—Poşta administraţiei. Sfaturi: Alifie pentru unghia copitelor crăpate.— Ingruşarea repede a porcilor. — Mijloc casnic contra tusei. — Uns6re lichidă pentru uns trăsurile sau inaşinele. — Când să se răsădescă pomişoriî. IlastraţiuiiT: Frunză de teiu.-Trestia de zachar. — Rândunica. — Lăstunul. — Aşezatul cânepei în mănunchi.— Meliţatul cânepei. FRICA DE LUCRU e leg acum cu vorba de cele spuse în numărul trecut al «Albinei» (1), despre bucătărese şi învăţătore, anumit mă leg de mirarea d-luî Speranţă, că fetele ţăranilor noştri nu voesc să intre servitore. E adevărat că mai ales erna, cât e de mare, fetele ţărance nu fac nimic pe sfinta lume, cum nu fac nici femeile nici bărbaţii. Totă cliua stau pe vatră, şi când vreau să mai schimbe felul trândăviei, se suie după cumptor, iar când li s’au urât şi cu asta, se duc la vecina să toce bureţi. Vorba Românului: Cum mă scol cum aş mancă, cum mănânc cum m’aş culcă. Atâta. Se scolă din somnul trândăviei ca să mănânce, şi mănâncă numai ca să potă dormi. E de mirare lucrul acesta, şi e de jale pentru bunăstarea neamului nostru. Dar e şi de rîs. Că la urmă vine vremea, mai aşâ pe la începutul Postu- 1 (1) Vecţî No. 16. www.dacoromanica.ro 338 ALT5INA lui mare, să n’ai ce mânca. Şi ori cât mi-e de milă, me năvălesce rîsul când ved pe omul voinic răbdând fomea cu vitejie şi umblând tembel de la uşă până la masă, şi din tindă până în casă, ori, când nu mai scie cum să omore vremea, luându-şi straiul să şi-l purece. De ce nu intră servitore pe la oraş fetele ţărance, peste ernă, că ar adună şi bani şi ar mai învăţă câte ceva de-ale gospodăriei şi de-ale purtării între omeni ? Pricini sunt mai multe, dar eu numai una vreau s’o scot la ivelă, cea mai nebună dintre ele şi care pune Românului căpăstru în cap. Seim cu toţii, că ţăranca — aş dice mai bine Românca, şi de la sat şi de la oraş — nu vrea să taie gâtul paserilor din curte şi de atâtea ori vedî prin oraş bucătăresele aşteptând în stradă cu găina şi cu cuţitul pe vr’un bărbat ca să li-o taie. Sciu că mulţi apără obiceiul acesta şi-î caută un obiceiu frumos, dar ori cum l’ar apără el rămâne o superstiţie. Aceeaşi ţărancă, Mandă ori Tandă (care n’ar tăia gâtul unui puiu, Domne feresce, nu-şî bate mult capul să se inţelăgă cu ibovnicul şi să taie peste nopte cu briciul gâtul bărbatului seu). Credâ, dic eu, fie-care cum vrea şi cum pote despre asta, dar picăturile fac lacul şi mulţimea acestor superstiţii, cari luate câte una ţi se pare nimica totă şi nevrednice de a te legă de ele, mulţimea lor face întu-nerecul cel mare în care orbecă poporul. Ce să caute fata de ţăran la oraş, mai ales erna? Ii dă voie stăpâna să-şi ţie legea eî de la ţară? Sunt atâtea dile rele de lucru, în care ţăranca nu împunge cu acul, nu mătură, nu spală vase, nu ţese, nu torce, ba sunt dile când nu fierbe bucate — de la Spolocanie până la Sân-Toderul cel mare — şi merge cu absurditatea până acolo că într’u-nele dile n’are voie nici s’aţâţe focul, nici s’aducă apă, nici măcar să numere oue. Sunt neslârşite aceste superstiţii. Frică de Haralamb al ciumei, de Alexe al şerpilor, de Caii lui Sân-Toder, de Filipii lupilor, de Mârina trăsnetului, de Joile rele de după Paşti, de Marţile necurate, de Miercu-rele Ielelor cu Miezul-Păresii şi Todorusalli, de sărbătorea Dracului cu Ropotiniî şi Circovii şi diua Iudei, de Antanasii şi de Măcinici, şi Diua ursului şi a lupului şi a şarpelui şi a Anei-Foca şi a Păliilor! Iar pe de-asupra tutulor, ca Iro-die Domnă a relelor, stinta Vineri de peste tot anul cu grozave ameninţări de-a nu lucră în diua ei. Apoi dile de www.dacaromamca.ro ALBINA 339 ajunuri şi cjile de sec şi dile legate — pentru nelucrarea unui anumit fel de lucru — mai ales pentr’o fată mare care trebuie să ţie tote acestea, ca să se mărite! Ce să caute ea în oraş? Să-şi strice legea şi să-şi încarce sufletul cu lucru în dile rele de lucru si în dile cu > ) > primejdie ? Să facă bucate, fie fierte în cjilele când n’are voie să fiarbă, fie de-du!ce în dilele de primejdie ale secului? Da să şi guste din ele, căci asta e a bucătăresei, şi să se spurce? Să lucreze Vinerea? Să măture în dilele morţilor? Să spele vase în săptămâna Sân-Toderilor? Să stea ca un cuc singură în diua Spolocaniei şi a Ţestului? Să-şî puie viaţa în primejdie, ca s’o mănânce lupii, ori s’o musce şarpele şi cocona chifteriţa, să-i intre şarpele pe gură ori urechelnita în ureche, s’o trăsnăscă Dumnedeu din senin şi s’o umfle Rusaliile, ori s’o bată Joi-inăriţele şi s’o calce Sân-Toderii, şi potca şi întâlnitura cu ceas-reu şi cu Mama-Păduriî, ca s’o pisce Ielele şi vîrcolacii? Te pune stăpâna să coşi ceva Vinerea. Acum, ori coşi şi superi sfinta ca să te orbescâ şi să-ţi ia minţile, ori nu coşi şi stăpâna îţi dă drumul. Şi aşâ cu alte lucruri. Dar ce? Să nu se potâ mărită, ori de s’o mărită să aibă bărbat pricoliciu care se face lup ori strigoiu ca să sugă sângele omenilor, ori să facă copii cu gura strâmbă ori cusută, ori cu codă, şi să aibă smeu şi lipitură şi să-i moră copiii nebotezaţi ca s’a-jungă moroi, şi să n’aibă parte de vite albe şi de sănătate în ose. Nu! Mai bine rabdă fomea şi stă acasă, cu sufletul curat şi ţinend dilele rele, ca se-i mergă bine pe pămînt. Atâta le-ar trebui boerilor, să le ungi cu usturoiu uşile bucătăriei la sf. Andrei şi la st. Gheorghe. Şi dacă nu le ungi, cum să îndrăsnesci să dormi în bucătărie singură, de groza strigoilor şi a strigoîcelor cari sboră pe limba meliţii? Şi când ai ceva, te-au prins bună-oră frigurile ori şi durere în gât, boeriî te trimet le spital să te taie doftorii de vie, şi unde să te lase ei să fugi după ţărînă la mormînt şi s’o descânte baba şi să scotă din batistă spurcăciunea scârnei de câne ca să ţi-o sufle în gât. Feresce Domne, mori cu dile în bucătăria boeruluî, dacă n’ai pe nimeni să-ţi descânte şi să-ţi stingă cărbuni. Şi aşâ mai multe. Multe de tot. Că de n’or fi pretutindeni adevărate tote cele ce le-am spus, ar fi adeverate al- www.dacoromanica.io 340 ALBINA tele pe cari nu le-am spus, căci nimeni nu le-ar pute spune pe tote. Or fi unii cari or cjice, că prea am făcut din ţîn-ţar armăsar. Nu. Eu am lăsat ţinţariî să fie ţînţari, dar am scos la ivălă că ei sunt aşâ de mulţi în cât îţi întunecă vădul. Eu nu dic că aceste superstiţii împiedică fetele de ţăran să intre servitore, căci pricinele sunt multe, dar dic că şi superstiţiile sunt o pricină, pote cea mai nebună, după cum mi-a fost vorba de la început. Intâiu ar trebui — şi vedî că nici unii nu prea seim cum — să mai scotem din capul ţăranului superstiţiile acestea cari îi sunt spre reu. Are el destule obiceiuri frumose şi nevinovate, vechi din strămoşi, pe cari trebuie să i le apărăm ca să nu şi le piardă. Dar superstiţiile trebuie scose din capul lui. Să nu te temi, că de i le-ai scote cu ocaua, tot i-ar mai remâne cu găldta în cap! G. Coşlmc. TEI U Xj (Tilio Europea). teiul este un arbore mare, înalt de 15 — 20 metri, cu frunza în forma inimeî şi dinţate pe margine. Infloresce în Iunie şi Iulie, cu flori mici şi galbene, cu miros plăcut pătrunzător, parfumând aerul la distanţă. Cresce sălbatic prin păduri şi cultivat prin unele grădini sati alee. Se întrebuinţeză ca lec de la acest arbore, mai mult florile, care trebuiesc culese când sunt bine înflorite, fără bractee (frunzişora de lângă flori) şi alegend un timp uscat; se va usca la sore ca să nu şi piardă culorea galbenă, alt-fel dacă se culeg pe umeZelă devin roşii şi pierd din tăria lor. Odată uscate, trebuiesc conservate într’un loc fără umeZelă şi fără multă lumină. Florile de teiii conţin un uleiu mirositor volatil, tanin, zahăr, gumă şi clorofilă. Din flori. se pote face ceai (10 la 1.000 gr. apă), când se dă pentru băut; sau fierturi când se fac băi; prin destilaţie se mai scote şi apă de tei. www.dacaramanica.ro ALBINA 341 Ceiul de tei este de un gust şi de o aromă plăcută, maî cu semă dacă se îndulcesce cu zahăr sau cu miere, şi pote aduce folos personelor nervose, fiind-că potolesce sau liniştesce nervii, pentru aceea maî este bun şi la durere de cap, contra vărsăturilor nervose; înlesnesce mistuiala dacă este băut după masă, face să transpir! (asuţlî), pentru aceea este bun şi la răcelă, la tuse, la friguri şi la coriu sau pojar (rugeolă). Din causa taninuluî ce conţine maî este bun la treapăd şi la colicele copiilor micî. Chiar băut dimineţa sau sera în locul ceiu-luî rusesc, folosesce, şi nu aduce nicî o vătămare la orî-ce personă. Se pot face şi băi cu fiertură de florî de teî, la persone nervose şi copiii carî aii spasme. Din lemnul de teî se scote un cărbune forte uşor, care se pote luă pe din năuntru la bole de stomac. Florea de teî se vinde la farmacie, după taxa farmaceutică, cu 3 leî şi 60 banî chilogramul. — Nu se cunosce puterea iubirii, decât din momentul când o încercăm. Frunză de teiu. Dr. Const. An. Macri. www.dacaromamca.ro 342 ALBINA Scrisori către învăţători. fm arătat regretul îavăţătorulut care nu păte profesa în satul seu natal. Să vedem cum se presintă lucrul în realitate; să vedem ce se întâmplă, în general, cu învăţătorul caro profesăză în satul seu. Eu cred că învăţătorul acesta de multe ori regretă că nu s’a dus în altă parte, cât se poto mat departe de satul său natal, şi susţin chiar că amărăciunile sale sufletesc! sunt de multe ori ma! durerăse decât a celor ce nu sunt învăţători în satul lor. Proverbul «nici un prooroc în ţara lut», nu î lipsit cu totul de adevăr. Pentru ca acest proverb să nu fio adevărat, pentru cine-vâ, să cere mat multe condiţiunt din partea sa, a) să nu-şt făurescă ilusit asupra chipului cum va fi privit, la început, de muritorii înmijîocul cărora se duce; b) se-şt imagineze mat dinainte părerile greşite pe cari le-ar ave mulţimea despre el; c) să se hotărască dinainte, ca să nu arate că-1 neliniştesc acele păreri şi d) să-şi închine vieţa în urmărirea unui singur scop, acela pentru care merge «în ţara lut». Atunci «ţara lut» va fi desarmată, biruită şi a-tuncî aceste condiţiunt fiind îndeplinite. — orî-ce prooroc în ţara lut». Insă efărte greu, dacă nu imposibil, cel puţin pentru un învăţător tîner, ca să îndeplinescă tăte aceste condiţiunt. «Marghiăla lut Ion a spus... că ce crede Iăna lut Vasile, «dacă are pe fecîoru-său profesor?!.. n’o scie ea că-I o pâr-«lită, o calică ? ... «Maria lui Marin ar fi vă(Jut pe Idna lut Vasile cum «a eşit înaintea lut Constantin Gârbea, şi l’a făcut de două «parale... că de C6 a spus că feciorul eî are vorbă cu Ilena, «fata lut Tănase? «Mihalache Ciupitu l’a săturat pe Vasile Crăciun să se tot «laude cu fecîoru-său că-t profesor şi că nu-î pasă lut do «unul ca Ciupitu !.. «Cutare a văcjut cu ochit cum s’au luat la bătaie fratele «profesorului cu cutare, pentru că ar fi ainjit că ar fi «Levaillant», aii arătat, că ele sunt duse mai cu semă de vederea lor. * * * Vederea în adevăr, este peste măsură de desvol-tată, mai cu semă la unele. Mai întâii! volumul ochiului lor este forte mare, în comparaţie cu capul. El cuprinde un organ particular ce se pare, că nu aparţine decât pasărilor. Acest organ naturaliştiî îl numesc, lucru ciudat, pieptene, şi are forma unui mic dreptunghi!! Icunelos. Pieptenele este o membrană negră încreţită, forte bogată în vase sanguine, aşezat în fundul globului ocular şi care înainteză spre cristalin. Anatomia n’a putut explică usul acestui organ, dar se presupune, că scopul său este de a da pa-sărei, puterea deosebită de a vede forte departe, sau forte aprope, făcend să înainteze sau să se dea înapoi cristalinul. * * * Cele-lalte părţi ale ochiului, precum choroideea, irisul, retina, n’ati nimic deosebit. Albul ochiului la pasări este înconjurat de un cerc, de o materie ososă sau cartilaginosă, care-1 apără, formând în jurul său un inel destul de puternic şi tare. Afară de cele două pleope obicinuite, una deasupra şi alta dedesubt, pasările mai au încă o a treia pleopă, provenită dintr’o îndoitură forte în- www.dacoromanica.ro 350 ALBINA tinsă a conjonctiveî. Acostă îndoitură, sau maî bine încreţitură, străvezie, aşezată vertical, acoperă o-chiul ca o perdea şi-l apera contra unei lumini prea viî. Mulţumită acestei pleopo sau membrană mişcă-iore, vulturul să pote uita drept în sore; tot din acestă causă paserile de nopto pot înfruntă lumina (,lileî * * * Perfecţiunea vedere! la paseri este probată cu prisosinţă/ când vede cine-vâ vulturul, pierdut ca un punct în înălţimi, că se aruncă că o săgetă a-supra pră^e! pe caro a v6«jlut-o; sau rîndunica dis- Rândnnica. trugend mica insectă, pe care o îghite în trecerea eî' După părerea cunoscutului naturalist italian «Spa-lanzani», căruia i se datoresce lucrările mar! asu- Lăstunul pra circulaţiuneî sângelui, digestiuneî şi generaţi-uneî animalelor microscopice, «lăstunul» ar avo o www.dacaramamca.ro ALBINA 3ol vedere atât de străbătetore, atât de ageră, în cât el poto vede un obiect de cinci linii diametru, la o distanţă mai mult de o sută do metri. A. Vântul. Profesor ATUNeî onl ACUM?... 6yN- oş Niţu Baciu, nu-î omul, căruia da^ă-î vorbesc! şi-ţi res-pţ punde, să nu-ţi rămâe la inimă. Are peste 80 ani şi e încă vânjos; cu 21 feciori, toţi însuraţi şi toţi buni gospodari, Iar moş Niţu I tot om cu stare bună. Scie şi carte chirilică, puţină d’a latină; pe «Sfinte Dumnezeule»îl cântă bine de tot; «Albina»o citesc î din scorţă ’n scorţă; iar pe de-asupra, de multa vreme îl face pe dascălul şi icsarul la biserica din sat. Cum dic, nu puţine or fi trecut peste capul acestui unchiaş; diferitele nevoi în viaţă l-au făcut a fi un drept judecător al lucrurilor şi întîmplărilor; iar vremurile care’I trec pe din’ainte parcă-î Moş Niţule! Vel mal trăi, căci nu în zadar al v«nit pe lume: «Eşti stăpânul, sprijinul, sfatul, îndemnul a jumătate de sat, feciori, nepoţi, strănepoţi, fini, cumet: i, cuscri, şi DumneZeu mal scio ce, toţi te sciu de părinte». Să tot sfătuescî cu aşâ om, vorbele lui pare că’s balsam ini-meî întristate; sfaturile lux, desfătai’e sufletului vesel. Timp să al şi atenţiune îndelungată, c’apol moş Niţu să-ţi tot tăl-măcescă cam de care poftescl. Eră cu vre un ceas înainte de nă-meZî. Ca sărbătorea, lumea zărvăiâ pe uliţele satului şi mai toţi se îndreptau spre casa luî Marincea Stupaiuil căci de, omul îşi căpătase în casă o noră şi chiar în Ziua aceea îl ora nunta. Şontâc, şontâc, scoborâ şi moş Niţu ’n vale. — Bună Ziua, moş Niţule. — Toto bune, nepote. Păi bine, vorbisem să maî vii pe la mine, dor oi mal prinde vro-o vorbă, ori vre-o învăţătură d’alea de-ale d-tale. — De, cu nevoi şi bietul plugar, par’că şi mie mi-ar veni să mă ’ncovoiu în aşâ timp. Domne! Unde-s vremurile când aram 5, 6 pogone de pământ şi-mi lirăniam o casă de copii! ... Ba, făceam şi la milostenii, împrâsciam do mi-se dusese vorba, că’s milos nevoie mare. — Moş Niţule, vremurile ’s tot acelea, numai noi şi mai cu semă d-ta te aî schimbat. Unde ’ţî e tinereţea şi curagiul din acel timp ?. Sârguinţala muncă şi iscusinţa ’n ale traiuluite-au cam părăsit. Trupul ţis’a îngreuiat într’una, nevoile afi venit una după alta şi moş Niţu tot coboră valea...... — Până m’oiu coborî ’n mormînt, nepote. — O fi fost alt-fel pe atunci, nu Z‘c> dar ia să stăm puţin de vorbă. — Pe lângă plugărie, mai făceai şi alt-cevâ, moş Niţule ? www.dacoromanica.ro 352 ALBINA — Mai nimica, nepote. In dosul casei aveam vr’o 20 stupi cu albine, baba mea Susana, a frumosă şi vrednică de pe atunci, mai cresceâ viermi de mătase, topiâ la in şi cânepă de umplea podurile caselor; iar eu, mai aveam şi câte-vâ vitişore cu corne, puţine oiţe, dar cu grădina mă lăudam : «Merele domnescî şi perele gâtose şi rumene-» ale lui Niţu Baciu erau de poveste. Nii-i vorbă, tot mai ciupeam eu şi dintr’astea câte puţini gologani, aducendu-mî multe din nevoi la bun sfârşit. — Ce să ţlic ! ? In vremea dumitale ai fost om, nu glumă. Ţi-a fi fost casa îndestulată, de tote erai mulţumit pe deplin, dar pâre-mi-se, că ţi-aducî aminte numai de cele bune, iar pe cele rele le îndosescî. Când s’aurjiâ că vine răsboi asupra ţărei, orî când se vestea că Rusul va trece pe pămîntul nostru ca să se bată cu Turcul, când Başibuzucii ori Muscalii nestăpâniţi, veneau de-ţî porunciâ în casa dumitale ca la ei, orî îţi luă fânul cu carele de-1 ducea la caii oştirei lor, orî boii de la jug, spre a face rlile de transport, pe car e’i ţineau cu lunile .. spune-mi moşNiţule, cum îţi era inima? !. D’apoi slugărnicia Românului şi ruşinea suferită de cel ai casei de pe urma lor, tote acestea şi câte-or mai li fost, le-ai uitat, moş Niţule ? — Vaî de mine ! Nu-mi mai pomeni de ele, că şi-acum, când mî-aduc aminte, par’că-mî vine acru pe gât. Ce spui d-ta ? Vaî, de capul bietului Român ! ba dese-orî eu me gândesc ca prostul, cum de-o fi mai răbdat el atâtea ? Cum n’a perit în vălmăşala acelui mare noroiu de chinuri şi vărsări de sânge ? Me mir cum a mai putut eşi el d’asupra necazului! Să fi vărlut d-ta judecăţi pe-acea vreme, bătăi la talpă, robire şi umilinţă !... — Şi cu tote acestea, moş Niţule, ’ti pare rău de acele timpuri. Nu gândesci de loc, că adî ce este al d-tale, nimeni din lume nu ţî-1 pote luă, la judecată când ai dreptul, dreptatea ţi-o capeţi, soldaţi destui ne păzesc scumpul nostru pămînt, stăpânirea are grijă de drumuri bune, scoli pentru luminarea fiilor ţărei şi câte altele, ba, fiind apucat de aste timpuri, d-ta ţi-aî căsătorit pe Vasile, Năstase şi Lenuţa şi văd că casa d-tale-î tot casă, chiar aud pe mulţi vorbind, că râvnesc la traiul d-tale şi îngăduiala cu mama Susana. — De, ce e drept, drept să fie. Bine că Dumnezeu ne-ajutară să ajungem unde suntem; de aci încolo om sci şi noi să ne apărăm cojocul; cât despre mine, cas ijmea şi ai mei, mulţumesc mult lui Dumnezeu, lăudând îndeajuns numele lui. — Acu ’n cotro, moş Niţule ? — Spre Mai'incea Stuparul. Aud că-î veselie mare la casa lui, bucurie pentru noi, când mai trece vr’o pereche în rândul bătrânilor, iar eu ca unchiaşul care vrea să-şi mai aducă aminte de vremuri uitate, să mai’ privesc cu înpăijeniţiî ochi, frumoşii noştri flăcăi şi fete, desfătându-se în dragile, sburdalnicele şi săltătorele lor jocuri. Aşa dar, pe altă dată, nepote. — Cu bine, moş Niţule. Dimitrie P. Bujilă. _________________ înv. DftenT Constanţa. — Nu lăsă laptele pe sema viţelului. www.dacaromanica.ro ALBINA 353 CULTURA PLANTELGR TEXTILE. Cânepa. ânepa, este o plantă care reuşesce forte bine în aluvionele, (viiturile) rîurilor mari şi în tote locurile bine gunoite. Clima de vară din ţara nostră, este forte priinciosă pentru cultura cânepei şi într’un loc bogat, dă cel mai bun fuior. Din fuiorul de cânepă sătenii fac: saci, aşternuturi şi puţină pânză, afară de acestea fabricile fac din cânepă: frînghii, sforâ, căpestre, chingi, odgone pentru corăbii şi vase etc. Fie-care sătăn ar trebui să aibă în casa sa, pe fie-care pat, saltea din pânză de cânepă, pe care să o umple cu pae şi în schimbul unei mici osteneli necostisitore, ar fi bine odihnit şi mai călduros în patul seu, unde astădi se culcă tot-deauna pe scândurile gole. In ţară sunt aprope 50 fabrici de fringhierii, cari aduc cânepă din streinătate, negăsind-o în ţară. Sătenii numesc cânepa cu florea bărbătescă, cânepă de vară, iar cânepa femee, care produce seminţe, o numesc cânepă de tomnă. Pregătirea locului pentru semănat. Cânepa cere totdeauna un pămînt adânc arat, bine gunoit şi raven. Ogorul tebuîe de cu tomnă arat adânc şi lăsat în brazdă crudă până primă-vara, spre a se mărunţi de gerul şi îngheţul din ernă. Gunoiul trebuie cărat de tomnă pe ogor şi îngropat sub brazdă, spre a putredi bine până în primă-vară. Semînţa şi semănatul. Sămînţa de cânepă nu trebuie să fie mai veche de 3 ani, căci fiind mai veche nu răsare; mai ’nainte de a o semănâ, trebuie cercetată dacă aretotă semînţa o culore cenuşie, miezul sub cojă să fie alb şi să aibă un miros plăcut. Primă-vara, de la 20 Aprilie, până la 20 Maiu, semănăm cânepa, după ce am grăpat mai întâiu ogorul puternic. După semănătură, sămînţa trebuie să o îngropăm în pămînt la 3—4 c. m., cu o grapă uşoră de mărăcini; ogorele mai mici se pot grăpâ şi cu o greblă cu dinţi de lemn sau de fier; după grăpat, urmeză tăvălugirea, care trebuie să se facă numai atunci când pămîntul este svântat. www.dacoramanica.ro 354 ALBINA I impui de semănat trebuie păzit atunci când pămîntul este umed, căci semînţă-aruncată într’un ogor uscat răsare târdiu şi adesea ori mai înainte de a răsâii o scot paserile şi o mănâncă. Cânepa se pote semăna mai mulţi ani d’arândul peacelaş loc, cu condiţiunea de a se gunoi puternic şi a se ară ogorul adânc, de cu tomnă. Aşezatul cânepei în mănunchi. Mai tot-deauna cânepa se semăna pentru fuior şi semînţă, şi se dă la hectar de la 150—180 kgr. pentru tuior; şi de la 30—35 kgr. la hectar pentru semînţă, şi ea răsare după 3 — 4 clile totă, când găsesce umcdelă. Cea mai bună semînţă de cânepă din Europa este cânepa de Apativ din Ungaria şi Bulognia din Italia, care s’a adus la noi în ţară de mai mulţi ani şi cultivată intr’un lung şir de ani, s’a constatat că-i priesce forte bine clima ţârei nostre, ajungând o înălţime aprope de 3 metri, in ogore bine lucrate. Cânepa de Apativ (Ungaria) este socodtâ ca cel mai bun soi de cânepă pentru fuior, iar cânepa de Bulognia, este www.dacoromanica.ro ALBINA 355 aceea ce pote produce mai mult, numindu-se cu drept cuvînt «cânepa uriaşe». Recolta. Cânepa masculă, sau acea de vară, se recol-teză îndată după scuturarea prafului galben din spic (polen) şi când firul a îngălbenit bine, dând fuiore forte bune, pentru pânza aşâ clisă «de grosă». După acesta rămâne cânepa femelă sau de tomnă, care se coce cu 3—4 săptămâni maî în urma celei de vară ; după observaţiunî făcute, acesta cânepă trebuie recoltată când în fie-care spic se găsesc 3—4 bobe copte (aprope negre la coje). Nu trebuie lăsată să se înegrescă tote bobele din spic, căci până atunci se scutură, o mănâncă pasările, apoi şi firele se ard prea mult de sore şi se slâbesce tortul. Meliţatul cânepei. Cânepa culăsă se face mănuchl şi aceşti mănuchî îl facem în formă de glugi, pe care le acoperim cu paie, pu-nend în fie-care glugă câte 50 mănuchî şi aceste glugi le ţinem grămădite 7—8 <)ile, în scop de a se coce totă să- www.dacaromamca.ro 356 ALBINA mînţa prin căldura ce produce îngrămădirea mănunchilor; (să nu se ţină mat mult de 7—8 dile glugile grămădite, căci semînţa se strică şi firele putredesc)după acest timp desfacem glugile şi întindem toţi mănuchii la sore spre a se usca pentru a scote cu înlesnire sămînţa. Cânepa se topesce astădî de către săteni reu de tot, căci pe lângă că îşi pierde lucia sa faţă în bălţile stătă-tore, apoi aceste bălţi, în care se supune cânepa la topit, dau loc la o mulţime de bole printre săteni. De aceea este bine nu numai ca cânepa să-şi păstreze frumosa sa faţă, ci şi pentru sănătatea omenilor, să se facă topitul inului şi cânepei în rîurile limpezi şi curgetore, chiar anume făcute din alte rîuri mai mari şi cari mai nainte de a se pune în ele mănunchii la topit trebuesc curăţite de podmol (noroi sau glod). Un hectar produce de la 400—800 şi chiar 1.000 kgr. cânepă meliţată, şi de la 700—1300 kgr. seminţe, atunci când ogorul se muncesce după sfaturile sciinţeî. Gli. Manolescu. VArieni — Vâlcea. Ingrăşarea repede a porcilor. — Am constatat de mai multe ori că cartofii fierţi adăogaţi cu puţină tărîţe sau uruială, ori cu orî-ce fel de făină, formeză alimentul cel mai bun de a îngrăşâ ou iuţelă vitele în general, şi jiorcii în particular, mai cu deosebire dacă acest amestec a fermentat timp de o di sau două. Mai este un mijloc de a face acest aliment mai bun încă : acesta consistă de a adăogâ apă caldă în care s’a disolvat aluat ordinar. Se reînoesce uşor acestă alimentaţiune fermentată, lăsând în fie-care di o mică cantitate la fundul vasului în care se face acâstă hrană. Acest rest constitue un aluat pentru pro-visiunea ce se lasă pentru a doua di- Fiertură, fermentaţiune şi sărătură, acestea sunt cele trei mijloce de a mări mistuirea şi asimilarea alimentelor în general. Dacă e vrednic de laudă prietinul tău, laudă-1 în lipsă, •—dacă faptele lui sunt vrednice de ocară, defaimă-1 în faţă, ca să-l îndrepţi.— De calci acestea, eşti ori linguşitor ori defăimător. www.dacoramanica.ro ALBINA 357 ea LELEA 5AfTA. «Lenea e cuc6nă mare Caro n’are de mâncare» Lelea Safta acjl mT-a spus, Că nu are in de-ajuns Şi nici cânepă de fel Ca să ţese-un vâlnicel. Şi-aşâ vremea a venit — Par’că naiba a brodit— C’au rămas cu toţii gol Plini de jale şi nevoi. Ş’apoî Safta iar ml a spus Că ’n livada cea din sus Pomii toţi i s’o uscat, Căci omida I o mâncat; Şi ’n grădină I a crescut Buruiană, cât a vrut. Că ea vreme n’a găsit Ca să iasă la plivit. Şi tot ea mi s’o jălit Că văcuţa i-o perit Şi că porcii i-o furat Nisce omeni chiar din sat: CmenI răi şi ticăloşi Omeni răi şi nemiloşi. Se mira cum Dumnecjeu A bătut-o aşa de răd? Lele Saftă — i-am răspuns — Vecjl ce (jUle al ajuns? Şi nu-î Dumnecjeu de vină, Că nu-ţî este casa plină, Ci-î de vină lenea ta. Lenea ta îl piază rea. Leleo, cânepa n’o vinde Ci o torce şi întinde Pânză mândră ţărănescă Satu ’ntreg să se uimescă îmbrăcată când îl fi Cu cămaşe şi cu ii (1) Pomii din livada ta, Nu-I lăsă de râs aşâ; 1 (1) Ie (fotă). _____ Că-Î păcat de Dumnecjed Şi te-a bate şi mal rău. Cum o dat în primă-vară Tu şi-ai tăi, cu toţi pe-afară Cu unelte să ieşiţi Pomii să vi-î curăţiţi De omilii şi uscături Ce se ard prin bătături. Şi ’n grădină dă mal des, Nu cu cjlile într’ales; Căci leguma nu mal cresce Iarba rea de-o năduşesce. Cine nu plivesce des, E scutit şi de cules. Iară cât despre văcuţă: Cine-o are? Cine-o cruţă. Căci aşâ, neîngrijită Piere, draga mea şi-o vită. Apă, sare, dă-I la vreme, N’aşteptâ ea să te cheme. Dă-i mâncare din prisos Că-ţî va da şi ea lolos Şi oploşesce-o în ocol N’o lăsă sub cerul gol Ca s’o bată plole, ger In vre-un desgolit ungher. Leleo, purceluşiî tăi I-al lăsat tot derbedei; De coteţ n’aî îngrijit, Vedî de ce i-ai prăpădit? Şi plângea leliţa mea, Inima de ţl-o rupea, Şi pe sore-a juruit Că se pune pe muncit Şi că lenea acjl o lasă Ca să-I fie casa, casă; Casa, casă; masa,masă. Laurenţia Gribiiicca. www.dacoromanica.ro 358 AT.TUNA De pe Domeniile Coronei In din Constanţa. Acest roman cuprinde multe şi frumose date asupra fraţilor noştri de la Pind, de aeeea o recomandăm cu căldură cititorilor noştri. ♦ * * In editura cunoscutului librar editor II. Steimberg, str. Gabroveni No. 10 Bucurescî, au apărut următorele calendare, forte interesante : Calendarul pentru toţi fiii României, cu bogate ilustraţiunl şi subiecte istorice referitore la istoria patriei; preţul 1.25, pentru abonaţii <.Albinei • se vinde numai cu 1 left. Calendarul ortodox, o singură foie, cu ilustraţiunl din viaţa Mântuitorului ; preţul 0,30 bani. Calendarul naţional, o singură foie, cu ilustraţiunî istorice. Preţul 0,30 bani. Calendarul portativ. Preţul 0,10 bani. Comandele se adreseză direct d-luî Steinberg. www.dacoramanica.ro ALBINA 303 D-l dr. Dumitru Galian, din Focşani, a dat la lumină o noue şi forte de semă lucrare pentru populaţiunea sătescă sub titlul : Contribuţiiuu la studiul igienei rurale. Doritorii de a o posedă să se adreseze, d-luî dr. D. Galian la Focşani. * * * De asemenea a apărut în editura ziarului «Observatorul» din Bucu-resci: Reînnoirea tratatelor de comerţ de B. Iepurescu, deputat. Lucrarea e de o netăgăduită importanţă,atingend una din cestiunile economice din cele mai vitale pentru ţară: Cestinnea tarifelor. * • • * A apărut în românesce (ediţia 2-a) celebrul roman religios: «SĂ-L XJRMaM!', de II. Sienkiewicz, se află de vîmjare cu preţul de 75 bani la principa'ele librării din ţară şi la d-l T. D. Protopopescu. str. Istrae-lilă 3. Bucuresci. Rugam pe prea Cucernicii preoţi, ca si pe alic persone, ce ne trimit spre publicare «predici», sil ni le triniitil cu cel puţin o luna înainte de Duminica sau serbatorea pentru care c tăcută predica. Acesta pentru ca Comitetul Revistei sa fie în me-sura a alege pe cea mai buna, şi pentru ca şi în revista sa apara cel puţin cu o saptcmâmî înainte, aşa ca predicile ce publicăm, sa pdta li folosite şi de alţii, la dilelc pentru cari sunt făcute. MULŢUMIRI D-l C. Mironescu, dirigintele şcoleî din corn. Găiceana, judeţul Tecuci. aduce vil muţumirî d-lul Eugen Brote, care a bine-voit a dărui suma de 64 lei şi 50 bani, pentru cumpărarea de cărţi la copiii săraci din Găiceana. * * » învăţătorul diriginte al şcoleî din comuna Conţescî, judeţul Teleorman, aduce cele maî vii mulţumiri d lui Marin S. Bădu-lescu, proprietarul moşiei Conţescî, pentru că, cu ocasiunea sărbătorilor Crăciunului, a bine voit a oieri 20 perechi încălţăminte elevilor săraci de la şcola din sus numită comună. Poşta Administraţiei — Căpitan N. Klnbescn, Buzău.— Pe anul trecut al Vl-lea v’am achit, cu chit. No. 8.987 pe care v’am şi trimis-o. — Maî multor abonaţi. — Tragerea loteriilor bisericeî Buna-vestire din Buzeu ca şi cea a comunei Tâncăbeştî, Ilfov, s’au amânat fără a se fixă noul termen. — D-lui Theodor Popescn, agricultor, Bârla, Teleorman. —Loteria Socie-tâţei s’a tras şi numerile câşligătore s’au publicat,în No. 14 diii 4 Ianuarie a. c. www.dacoramanica.ro 364 ALBINA — D-lnî D. Popescu, Dom. Coronei Ocolna-Dăbulenî. — Pe anul al Yl-lea v’am achitat cu chit. 10.327. iar pe anul al VH-lea cu chit. 12.213. — Preotului C. N'ecşulescu, învăţător, comuna Vlaicî. jud. Olt. — Adre-saţi-ve la pepiniera d-luî Datculescu din Slobozia-Galbenu (R.-Sărat), unde veţi găsi semînţa dorită. Un mijloc casnic contra tusei.—Cumpăraţi de la farmacie flori de muşeţel de 20 bani. Puneţile într’un borcan şi turnaţi pe deasupra 500 grame glicerină curată. Ţineţi acest borcănaş astupat într’un loc călduros timp de opt ţlile. După acest timp strecuraţi glicerina într’o sticlă curată. Dându-se câte o linguriţă sau două pe ţii din acestă glicerină, vindecăm ori-ce fel de tuse, câte o dată chiar astma (greutatea în respirare) la omeni bătrâni. Unsore lichidă pentru uns trăsurile sau maşinele. — Luăm sodă caustică 156 grame, uleiu de in 10 litri şi seu 94 grame. Se topesce soda în 8 litri apă şi se fierbe bine, apoi se adaogă seul şi pe urmă uleiul, mestecându-le bine împreună. Amestecul se păstreză în sticle. Când să se răsădescă pomişorii. — Omenii noştri răsădesc de obiceiu pomişorii primăvara înainte de slobozirea mugurului. Grădinarii ţlic că e mult mai bine ca să răsădesci pomişorii tomna, după’ ce a început a cădea frunza. Pămintul se aşeţlă mai bine peste ernă pe lângă rădăcini, aşâ că îndată ce se ia zăpada, pomişorii încep a da mugur. Dacă-i răsădesci primăvara, mulţi se usucă, înainte de ce au apucat a se prinde. La Administraţia Revistei „Albina" strada Măntulesa No. 9, sunt de vîndare nouilc programe ale şcolelor primare urbane şi rurale în broşuri, costând i'ie-care programă lei 1. Asemenea’pro-grama analitică a şcolelor normale de învăţători şi înveţătore, costând lei 2. OrI-eine va trimite prin mandat poştal lei 1,20, va primi franco la domiciliu, programa ce va cere, urbană sau rurală. Pentru lei 2,20 le va avea pe amândouă; iar cu lei 2.20 pe cea a şcolelor do învăţători. Asemenea se află de vîndare şi „liuletiuul Oficial" No. 2i2 (număr suplimentar) cu ambele programe; şi cu preţul de 2 lei numărul, cum şi „Buletinul Oficial" No. 214 (număr suplimentar) cu programa şcolelor normale, cu preţul de lei 3. Asemenea; Îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitore la modificările aduse programei analitice a şcolelor primare, cu preţul de 50 bani exemplarul. www.dacoromanica.ro STEAUA Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri.şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat oa, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se prim! în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, BucurescL Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalindern, membru al Academiei Române—Vicepreşedinte, Sara Şomânescu, mure proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, I’ctru G&rboriceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Congt. Banu, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spira C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. Dimitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescă, deputat, profesor universitar; Crigtu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Censorî, Congt. AllmAneşteann, inginer de mine; Preotul econom Congt. Ionegcu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, revisor şcolar. Atragem atenţiunea abonaţilor noştri asupra frumuseţeî şi preţului eftin a calendarelor de mal jos: In editura Institutului de Arte Grafice CAROL GOBL S-r Ion St. Rasi-descu, Bucuresci, strada Dâmneî 16, au eşit de sub tipar următorele CALENDARE 1) Calendarul de perete în ramă cu bloc.......................Lei 1,25 2) Blocul în foi................................................» 0,45 Idem cucarton în spate..........................................» 0,60 3) Calendarul Mapa pe hârtie sugătore...........................» 4,— 4) Calendarul săptămânal în formă de broşură sau cu rezemăto- re în spate........................................................» 2,50 5) Agenda pentru Advocaţi, legată de lux, în piele şi cu muchiile foilor aurite..................................................... » 4,— Idem cu muchiile foilor colorate............................... » 2,50 6) Calendarul de buzunar....................................... » 0,25 7) Calendarul de familie pentru filele de nasceri...............« 1,— Pentru vîndători se acordă, un rabat de 25°/0 Pentru provincie expediţiunile se fac contra ramburs. Revista nostră va publica cu plăcere, dări de seină asupra serbărilor militare, ale tuturor regimentelor sau companiilor abonate. www.dacOTomanica.ro „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCURESCI Capital în acţiuni întreg versat în aur................Lei 2.000 OOO Fonduri de reservă compuse din prime şi daune...........„ 3.055.683.76 Idem format din capital şi alte reserve . „ 1.075.842.60 Total in aur Lei 7.052.631.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vicepreşedinte .A. K&icoiann. Dir. general E. Griinwald. «Naţionala» asigură contra incendiului, a grindinei, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în tote combi-naţiunile obicinuite ca: cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domnei No. 12, Bucurescî. Repre-sentanţă generală în Bucurescî, str. Smârdan No. 4. Agenţie în tote oraşele din ţară. A apărut Anuarul jjucnrescilor (Cfl-ROb GOBb) PE ANUL 1904 CUPHINţ)END: Firmele tuturor comercianţilor şi industriaşilor din capitală, adresele autorităţilor, funcţionarilor şi oflcerilor superiori din garni-sonă, personele particulare, Institutele de Credit şi Bine-lăceri, Societăţile, profesiunelc libere, Taxele telegrafo-postale, Tariful monetar, Tabela dobândi lor, Pianul Bucureştilor, Planul Teatrului Naţional şi al Ateneului lio-mân, etc., etc. PREţUL 5 LEI BROŞAT A apărut: Stogul, Stema României, însemnele Domnescî, Trofee. Cercetare critică pe terenul istoriei, cu numerose figuri în culori, de Colonel P. V. Năsturel. Preţul numai 3 lei, la autor. Calea Văcărescî. — Bucurescî. Acesta lucrare coprimjend în culori stegurile lui Ştefan cel Mare, Mi-liai Vitezu etc. este de un mare folos pentru orî-ce Român, care doresce a cunosce trecutul patriei sale. Oreco-mandâm cu căldură abonaţilor noştri. I 11 Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnic soseso încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi. Preţuri corente Ia Gbete de Bărbaţi: de Vas cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95. » 12.95, 13.95, 14.95. 15.95. »> > Nasturi » Lack cu Elastic sad Şireturi » » » Nasturi » Chevreau cu Elastic » • » Nasturi Preţuri corente la Gbete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95. » » » > Botoni » 11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 16.96. » * Colori » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi Pantofi deChuvreau albi decoltaţi Idem cu ŞirelurI şi Nasturi Idem de Lack diferite forme 12.95, 13.95, 14.95. 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95- 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13 95, 14.95, 16.95 » 7.95, 8.95, 9.95. » 6.95, 6.96. »' 6.95, 7.95, 8 95. » 6.95, 6.95, 7.95, Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri l.tbulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi . 2.95. Rup6ndu-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la tote Sesonele, Calea . Victoriei ,Vo. 27, alături de Poliţia gţ“B? C'iritatet, Bucurescî. Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.