21-28 Decemvrie 1903
Anul VII.	No 12-13
. I m
uminsca
Comiletul de Redacţie:
Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G Go^buc
Colonel P V Năsturel G Adamescu I. 6tescu P. Dulfu V 5 Moja N Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^câ.
«a ■
www.dacoromanica.ro
Jtoua parfumerie şi Droguerie JVCedicinală T6MA flîţĂTULESeU
0ucurescl. calea Grlvlţei No. 145 (lîr\£â Gara de Nord) 0ucure$cl.
Oieri onor. sale clientele parfumurl din cele maî renumite fabrici fran-oexe, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pome<Ji de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream, de la princeşse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, therrhometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete
Articole pentru menagiu, ca : ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacurl, esenţe pentru conserve alimentare, Sifone cu cari se prepară ape gazose, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin». carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, câră şi sirmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scorţe, frunze, flori şi seminţe pentru ediuri, in şi muştarurî, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiO din ficat de morun pentru cura de drnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane.
Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifdne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectdre şi sistematice irigatdre pentru Moşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighdne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatdre, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatdre şi vaporisatâre, preservative, suspensore thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfecl şi cleşti.
Acesta Droguerie are organizat un serviciu special pentru ducerea acasă n obiectelor cumpărate sau comandate in capitală, cum şi un serviciu de expediţie deosebit pentru provincie.
Pentru d-niî profesori şi profesdre, institutori şi institutdre, învăţători şi învgţătore, cum şi pentru toţi abonaţii revistei «Albina» cari vor presentâ alăturatul cupon, se vor face preţuri scăd'ite la t6te articolele trebuit6re.
Cupon do reducere pentru „Albina"
52 - 12
www.dacoramamca.ro
AUBIJSlA
V
în strâln. pe an lei 8
.............15 bani
:e, 5 bani auvîntul. ird.
SUMARUL* 2
Victor ruin. Nascerea Mântuitorului.—Dr. (’onst. An. Macii. Colţunaşul, Nemţdica, Condur, Hobidrag.—'Tli. I>. Sperantiu, In biserica bătrână (poesie). — Aniversarea naseerii M. S. Ucaincf — 8p. Popescn, Din vacanţele de Crăciun (amintire). — Ion P. Neamţ iii. Economia schiinbfttdre. Rotaţiunea.—N. Kudulescu-Nurer. Poveste de Crăciun. - N. Popescn, Nu faceţi reu.—lsidor Dopp şi Nastnsiu Ciorlui. Colinde.— I). Teleor. M. Cogălnicemi.— A. A. Nani». Din literatura populară. — I). Iludulesen, Câte-vă cuvinte asupra strugurilor streini în România. — Doctor, Cum să trăiască, cel atins de bolă de inimă.—Moş Toton, Despre biserică. — Mdrtca lui H. Spencer.—De pe Domeniile Coronei.-De la sate.—Soc. economice la sate.— Informaţiunl. Mulţumire.—Bibliografii.—Poşta administraţiei.
Sfaturi: Pentru gospodine. Cartofi cu smântână. —Salată de icre. — Pane de Crăciun. — Locuri : Contra beşicăriî de piciore. — Pentru bubă ndgră.
IlustraţiiiiiI: Cea mal înaltă decât cerurile. — Să stăm bine, să stăm cu frică...— Cul-ţunaş.—M. S. Regina Elisabeta.—Vicleimul. —M. Cogălnicânu.
OPULA'RĂ
sg	^ ^ Jîg ^
[^7
^Uj Redacţia Revistei, ureză iubiţilor seî abo- I# naţi sărbători fericite, şi le dice : LA MULŢI ^
4)jfi AM!	’	p-
Nascerea Mântuitorului.
CUristOB se nasce, slăviţl-l.s
Îrec (Jilele, trec lunile, cum trec la urmă şi anii ca or-ce în acestă viaţă, şi an cu an, timpul vecinie alergător şi vecinie aducător de lucruri nouî, de regulă streine trecutuluî, ne aduce şi câte o (Ji plăcută pe care omul a hotărât-o să se maî întorcă. Asemenea cjile sunt sărbătorile anuale, mai ales cele bisericesc!, cari sunt statornicite de Sfinţii Părinţi a se repetă ne contenit, ca necontenit să ne amintăscâ împrejurări sau fapte de mul folos sufletesc tuturor creştinilor, întru cât ne fac. de multe ori chiar fără să voim, a simţi şi a ne găsi într’o stare sufletăscă cu totul deosebită de starea sufletescă cjil-nică, deci într’o stare sufletescă mal înaltă, maî plăcută.
Potrivit cu viaţa creştinilor, Sfinta Biserică a presărat în de-alungul anului o mulţime de sărbători, unele mal fru-mdse decât altele; unele în amintirea Sfinţilor, altele în a
www.dacaromamca.ro
210
ALBINA
Mântuitorului, întocmai cum e presărat câmpul cu felurite flori frumdse, pentru că precum florile împestriţesc faţa câmpului, făcend’o mai plăcută vederii, tot aşa sărbătorile să mai împestriţeze cu clipe plăcute monotonia dilelor unei vieţi, care pentru unii dintre noi e p<5te mult plină de necazuri. Şi. una din celo mai însemnate sărbători creştinescî din cursul unui an e tocmai sărbăt6rea care ne adună astădi prin biserici, adică strălucita sărbătdre a Nascerei Domnului. Şi, ca creştini, socotim că e bine a nu trece prin asemenea fjile mari, fără a căută să ne dăm sema de însemnătatea lor, măcar prin câte-vâ cuvinte.
* *
Pentru a ne da sema întru cât-vâ despre acestă prea însemnată împrejurare din istoria omenireî, a cărui amintire sărbătorim astăcjî, să străbatem pentru câte-vâ clipe cu mintea timpurile, şi să vedem după cele-ce ne spun istoriile vrednice de crecjut, cum se găsea lumea când vine pe pă-mînt Mântuitorul Christos luând trup omenesc, şi cum a devenit după aceia ?
Dacă plecăm de la lucrul cel mai însemnat, de la ideea de Dumnedeu, şi ne întrebăm cum se găsea pe atunci omenirea în raporturile sale faţă cu Dumnedeu, apoi rătăcirea în care se găsea din acest punct de privire înainte de nas-cerea Mântuitorului ne înspăimîută. Omenii uitaseră de mult că au un Dumnedeu, nevăzut din veci, A-Tot-puternic, şi-l schimbase de mult în multe feluri la nenumărate popdre de pe atunci. In loc de un Dumnedeu aveau mai mulţi, în loc de a se închină cu duhul, unui Dumnedeu nevădut, aveau idoli văduţi, ciopliţi din lemn ori din piatră şi aveau închinăciuni păgânesci şi jertfe de animale şi de dmeni chiar ; dmenii erau. precum ne spune Sf. Apostol Paul într’o epistolă a sa: «că deşi cunosceau pe Dumnedeu, nu l’au mărit ca pe un Dumnedeu, nici i-au mulţumit, ci amăgiţi în gândurile lor, schimbară mărirea vecinioului Dumnedeu în asemănare de chip de om peritor, de sburătdre, de animale şi de târâtdre.» (Rom. I. 21...).
Din punct de vedere moral, adecă al sfinţeniei vieţei, starea lumei în acele timpuri eră şi mai îngrozitdre. Nici nu pdte fi vorba în acele vremuri de cevâ moral, în înţelesul de adî al cuvîntului, căci pretutindenea eră desfrîu, pretu-tindenea putrejune; familia eră departe de a fi alcătuită cum în adevăr trebuie să fie o familie, femeea eră rdbă, iar robii nisce nenorociţi la bunul plac al stăpânilor, cari îi puteau vinde ori ucide. In tdtă lumea, de la cetatea împăraţilor Romani, adecă de la Roma, şi până la marginile lumei cunoscute pe atunci, pretutindenea lumea rătăciâ într’un mare întuneric sufletesc.
De nicâiri nu se ridică nici un strigăt de nemulţumire, dmenilor le plăceâ desfrâul şi idolii; lumea păreâ mulţu-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
211
mită cu o asemenea viaţă. De nicăeri nu se ivea o racjă de lumină care să o călăudescă, făcend’o să vadă pe ce drum prăpăstios apucase. Dintre omeni nimeni nu eră în stare să facă acesta, iar învăţaţii timpului mal mult o rătăceau, căci învăţăturile lor erau carî de cari mai rătăcite. Pretutindenea răutăţi, pretutindenea răsbdîe nedrepte. Nicî odată nu a fost în lume o vreme mai îngrozitdre, ca vremea de înaintea ve-nirei Mântuitorului. Intr’o ast-fel de stare găsindu-se lumea, un fapt care să o sdrobescă, sau să o reînvieze, aducend’o pe calea către lumină şi către adevărata viaţă, trebuia să se întâmple.
Precum spune Sf. Evanghelie: «Eră plinirea vremii.»
*
*
Tocmai eră timpul domniei împăratului roman August. De puţin timp răsbdiele dintre diferite popdre ale lumii păreau că mai conteniseră. O linişte părea că cuprinsese lumea. In acestă părută linişte în care se găsea lumea, iese poruncă de la cesarul August, ca tot omul să mergă şi să se înscrie la locul unde se născuse. Seim din viaţa de tdto cjilele, că omul în clipe de linişte îşi face socotela avutului său; tot aşâ în aceste clipe de părută linişte, puternica Romei dau ordine să se facă catagrafii şi tot felul de socoteli, cari să-î pună în stare a-şî da sema mai bine peste cât s’a întins stă pânirea romană.
Dacă multe lucruri omenesc! pentru mulţi sunt neînţelese, cu atât mai mult lucrurile şi hotărârile A-tot-puterniculuî Dumne<Jeu. După cum prin sălbătecia poenilor de prin păduri, printre rugi şi tot felul de plante şi vietăţi de multe ori otrăvitdre, trăîesce ascunsă de vederea omului gingaşa şi mirositdrea viorea, tot aşâ şi în mijlocul unei lumi, carî se găsiâ într’o stare, pe care în puţine cuvinte am vădut’o până acum, trăiâ într’un neînsemnat orăşel al Palestinei, o tînărâ fecioră din nisce părinţi sărmani, dintr’o familie nebăgată în semă, pe care însă Dumnecjeu în nepătrunsa-î înţelepciune o hotărâse a fl aceea din care aveâ să se nască Mântuitorul lumii.
Acea fecioră eră Sf. Fecidră Maria.
Potrivit acestui ordin dat de împăratul roman Augut, plecă şi logodnicul acestei Sfinte Fecîdre, Iosif, din Nazaret unde locuia, spre Betleem, oraşul în care se născuse.
De la Nazaret la Betleem, este o cale de trei până la patru cjile. Pe acolo caravanele se ţin aprdpe lanţ. Cei din popor merg pe jos, însă rar se întâmplă vre-o familie care să nu aibă, dacă nu o cămilă cu care să facă drumul, mă- • ear un asin. Conacul se face lângă izvore de-alungul drumului, la umbra vre-unuî măslin verde, iar sera şi în tim pul ploilor, călătorii se opresc la intrarea în sate prin hanurile anume făcute pentru poposit. A doua tji, în revăr-
www.dacoromanica.io
albina
212
satul (Jorilor, plecă iarăşi cântând psalmi de laudă lui Dumnezeu, şi aşâ din loc în loc ajung la locul hotărât (1).
Ast-fel călătoriră şi Iosif cu Sf. Fecîoră Maria, însoţiţi şi de alţi drumeţi, pe cari porunca lui August îl ducea ca şi pe ei, la Betleem, sau spre alt oraş, ca să se înscrie.
Cea mal înaltă decât cerurile.
Dar când au ajuns la Betleem, casele erau pline de lume; de aceea, fiind spre seră fură nevoiţi a-şl căută un adăpost în vre-o peşteră vecină, în una din aceste scorburi ce se întâlnesc adesea şi astătji prin Palestina în cdstele colinelor stînc6se. Una din ele, lângă Betleem se numea eslea sau staulul, căci servea de regulă drept adăpost turmelor cari păşteau prin împrejurimi.
Acolo, în acel adăpost se retraseră amîndol călătorii, cari nu găsiră gazdă; acolo, în acel adăpost avea să se nască Cel ce nu a găsit loc într’un orăşel, dar cuprinde Totul; acela pe care Profeţii cu vecurî înainte îl preziseseră şi pe care Arhanghelul Gavriil îl vestise Sf. Fecîdre Maria, ca sfînt, Fiu al lui Dumnecjeu, Mântuitor al lumel.
**.
Christos se nasce, şi atunci în locul întunericului sufle- 1
(1) Viefa lui listcs de It. P. Didon, — traducere de dr. C. Chi ricescu şt Pr. C. Nazarie 1902.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
213
tesc şi moral în care trăise lumea până la El, se ivesce lumina creştinătăţeî, «Evanghelia», care a dus şi va duce totdeauna spre bine pe orî-cine o va întrebuinţa de călăuză. Lumea începe a vede prăpăstiile pe ale căror margini ră-tăciâ; în locul templelor idolescî se ridicară biserici; familia, şi prin urmare societatea omenescâ devine aşa cum trebuie să fie; femeea nu mai e r6bă, ci este tovarăşă al bărbatului, sclavia dispare din ce în ce mal mult, popdrele tind către libertate. Cu un cuvînt lumea la lumina învăţăturilor Evangheliei, apucă adevăratul drum al vieţel. Legile se îndulcesc, obiceiurile rele omenesc! încep a se împuţina, în sfârşit întrega lume creştină de astădl cu legile sale, cu aşetje-mintele sale bune şi cu speranţele sale l'rumdse, nu se da-toresc decât cuvîntuluî Evanghelic.
Iată ce ni se aduce astăcjh ! •
Sa stăm bine, să stăm cu frică. . . .
Serbăm cjiua Nascereî Mântuitorului; d>ua când Dumne-cjeu din nemărginire se pogoră pe acest pămînt şi la trup omenesc, spre a da lume! adevărata cârmă a vieţel, spre a-î da dumnecjeescile sale învăţături cuprinse în Sf. Evanghelie, cari să fie apoi răspândite, în tot decursul timpurilor, tutulor celor ce vor crede şi le vor urmă.
Nascerea lui Christos aduce renasccrea lumii!.. Iată ce
www.dacoromanica.ro
214
ALBINA
serbăză acum întrăga lume creştină ortodoxă! Iată însem nătatea acestei dile '■
*
* *
Au trecut de atunci aprope 2.000 de ani. Şi cu tdte acestea, de am privi puţin în lumea întregă, sau numai la parte din ea, vom vede cât de puţin pătrunsă se găsesce dînsa de însemnătatea venire! în lume a Mântuitorului şi de r<5-dele înveţăturel Sale. Sunt aprope 2.000 de ani de atunci, şi la lumina creştinismului şi a Evangheliei, a vedut omenirea drumul care o duce din ce în ce către o mal mare luminare, — şi cu t6te acestea tocmai din potrivă, lumea astădi pare a se depărta de ea. învăţăturile evanghelice au întărit familia şi deci societatea în lume, pe unde ea a străbătut de atunci în c<5ce, şi cu tote acestea lumea de astădi pare a fugi de ele. Strălucitărele învăţături dumnecjeescl ale Mântuitorului, au pus în orînduială neorînduiala morală ce erâ în lume şi a dat şi sbor gândirel şi înţelepciune! omenesc!, şi cu tăte acestea, câtă rătăcire şi în starea morală şi în rodul gândire! lume! de astădi! • .
Şi ceia-ce se vede petrecându-se în lumea întregă, putem observă şi la noi! Dovedi?... De prisos ar fi s’aducem. N’a-vem decât să lăsăm să ne trăcă pe dinaintea ochilor minţii întregul şir de rele, mal ales morale, de cari suferă societatea năstră şi la oraşe şi la sate, şi vom vede că fărte pe nedrept ne însuşim frumosul nume de creştin ! căci e o mare deosebire între a se chemă cine-vâ creştin şi între a fi creştin.
Christos se nasce şi aduce atunci renascerea lumeî. O, de s’ar mal renasce puţin sufletesce şi lumea din dilele ndstre!:
Ar fi bine să ne folosim măcar de acestă sfîntă di. una din singurele două prilejuri însemnate ale anului, în care ne mal adunăm prin biserici şi ne gândim ceva mal mult şi la cele ceresc!, şi să ne privim scăderile şi paşii rătăciţi de cele sfinte ce ne-am obicinuit a face în viaţă, căci de mult bine ne sunt asemenea reculegeri. Măcar astădi, smulgen-du-ne din făgaşul tutulor gândirilor şi deprinderilor sarbede în care trăim încătuşaţi de obiceiu, să dăm sbor minţii să se înalţe către seninul cerului şi cu zdrobire de inimă şi cu credinţă tare, să putem dice:
Domne Dumnezeul nostru Cel îndurat şi milostiv, carele pentru iubirea de dmenî Te-aî pogorât din ceruri şi pentru a ndstră mântuire Te-aî întrupat de la Duhul Sfînt şi din Fecîdra Maria, şi Te-aî făcut om, ne curăţesce sufletele şi ni le prefă în Ieslea bine-cuvîntată în care să te sălăşluim de-apururî, ca măcar de-acum înainte să ne deprindem a vieţui adevărat creştinesce. Dă-ne dragoste a veni şi a ne închina ca păstorii Betleemulul, cât mai des înaintea Ta; a-Ţî aduce ca Magii drept daruri o inimă înfrîntă şi smerită, iar ca îngerii se ŢI dic®m: «Mărire întru cel de sus lui Dumnedeu şi pre pămînt pace, între binenî bună venire.»
www.dacaromanica.ro
ALBINA
215
Şi ne ajută Mântuitorule a ajunge cu bine şi sănătate a sărbători sfînta <ji a Nascereî Tale şi la anul, şi la mai mulţi ani. — Amin.
Victor Puiu.
Călţunaşul, Nemţoîca, Condur, Hobidrag
(Tropeolum majus).
Este o plantă de înfrumuseţat, agăţătore, cultivată prin unele grădini pentru florile sale galbene sau cafenii şi mirositore ce înfloresc până dă gerul. Frunzele şi florile acestei plante conţin fosfor şi puciosă, au un gust iute şi răcoritor.
Se pot întrebuinţa ca lec de la acestă plantă frunzele, florile şi seminţele. Mugurii de la flori şi seminţele ver^i, dacă se pun la murat cu sare sau oţet, se pot găti ca mâncare ca şi caperile; cu florile acestei plante se pot garnisi saladele.
Ceaiul făcut din flori sau din frunze verţlî sau
www.dacaromamca.ro
21t)
\LBINA
uscate, şi băut, aduce o excitare generală, prin urmare este bun la tote bălele care produce slăbire, la băle de inimă, la băle de rinichi şi la idropică.
Seminţele copte bine, uscate şi pisate sunt bune la încuială, în dosă de l/2 — i gram.
Dr. Const. An. Macri.
Foltescî-Covurluî.
IN biserica bexrâNă
Plecată ce-i Biserica bătrână !
Ce de vecurî în spate portă dînsa !
Câţi morţi, în vremuri, dogitu-î clopot plâns’a!..
De nunţi pot amintiri să-î maî rămână ?!..
Lumini arar se văd acum printr’însa.
Tocat auţlî odată ’n săptămână,
Câte-un cioban de vine de la stână.
Uitarea peste ea aripa-şî tins’a.
Acum chiar în toiul dimineţii,
Cătând a deslegâ din slove bune,
Un cârd de învăţaţi privesc păreţiî.
In fund sub tâmplă o umbră se supune:
O mamă îşi pierde fiu ’n florea vieţii...
N’o face iarăşi sfînta vr’o minune ? .. .
______________ Th. 1). Sperantia.
Aniversarea nascerii jl S. Reginei Clisabeta.
Marţi, 16 Decemvrie, fiind aniversarea nascerii M. S. Reginei, Mejestăţile Lor au primit la orele 12’ 2 din ţii consiliul de miniştri, în numele căruia d-1 prim-ministru D. Sturdza, a rostit o căldurosă şi patriotică cuvîntare. Numerose buchete de flori aîi fost trimise graţioseî nostre Regine de către domnele din societatea Bucurescenă. D-niî membri aî corpului diplomatic, un mare număr de senatori, deputaţi, înalţi demnitari şi funcţionari, oficerî din tote armele şi notabili, s’aîî grăbit a se înscrie în registrele palatului.
Numerose telegrame de felicitare au fost primite din ţară şi streinătate.
www.dacoromanica.ro
M. S. Regina Elisabeta.
www.dacoromanica.ro
218
ALBINA
Din vacanţele de Crăciun
— Amintire —
ri cât îi de bine în casa lui moş Vasile Stefănescu, cel mai cuprins gospodar din Jo-răştî, tot mi-i tângă, că n’am resbit acasă. Aveam un dor covîrşitor să fiu de Crăciun acasă ; scrisesem tatei să me aştepte şi-acum, a treia ţii de Crăciun, stau tot în Jorăşti, unde am ajuns în sera de Ajun, în tovărăşia colegului meu de Universitate, Culiţă. Nimic nu-mi pote micşoră mâhnirea ce me urmă-resce de trei ţlile; nici curcanii rumeni, cari stau pe masa întinsă de la prânz până la miezul nopţii, nici stăruinţa lui Moş Vasile Stefănescu, tatăl lui Culiţă, care ne poftesce mereu «la faţa locului...» să gustăm. . .» şirul seu de boloboce cu vin, ca dor m’ar face «să uit, că nu-s acasă» —şi nici veselia, care dom-nesce în casa asta plină cu feciori cu rînduială. .. nimic! . .. . Acasă nu sciu unde sunt, şi-î viscol afară, şi se uită troianul pe fereşti. De trei ţlile stau ţintuit în loc, şi-x numai o fugă de cal voinic până la noi! Lucru hotărât: mâine dimineţă voiu plecă negreşit, gândesc eu, adormind în cântecul cocoşului.
Se pare că gândul, cu care adormisem, va ave în sfârşit fiinţă. Cum deschid ochii, sar din pat. Sorele seîntie prin zăpadă. Me îmbrac repede şi dau năvală pe uşă. De n’ar fi valurile de zăpadă martore, după liniştea văzduhului, s’ar pute crede că n’a fost decând lumea furtună furiosă. Moş Vasile Stefănescu cercă zadarnic să me încredinţeze, că încă nu-î vremea potrivită, — după dînsul, ar trebui să’ mai aştept câte-vâ dile, ca să se facă drum de sanie. La urmă se învoesce şi el: vom plecă, eu şi cu
www.dacoromamca.ro
ALBINA
219
vizitiul, călări. Şi-rai vine să rid, când văd calabalâcul, pe care mi-1 tot adună pe lângă mine mătuşa Anica, mama lui Culiţă.. . Chipurile, eu sunt îmbrăcat! Alde Stefănescu însă au par-că dor să-mi spue, că îmbrrcămintea mea îi. . . un fel de moft, bun de umblat cu el pe uliţele laşului. Sunt nevoit să-î ascult. îmbrac, peste palton, blana cea mare de şâiac, lungă până în pămînt, a lui Moş Yasile Stefănescu; îmi înfăşoră picior cu picior peste şoşoni, până de-asupra genunchilor cu câte o bucată de lăicer gros de lână şi mi le legă de mijloc, ca să nu cadă ; îmi ridică gulerul lat de miel până peste căciulă şi-l sprijină cu un şal al mătuşei Anica, pe care mi-1 trece pe subsuori şi-l înodă la spate; iar mânele mi le vîră cu mănuşi cu tot, în alte mănuşi dintr’o bucată, mănuşi de casă numai cu-n deget. In sfârşit, totă dara-vela asta o mântue moş Vasile Ştefănescu: mă cercuesce de câte-vâ ori peste blană, cu o fringhie, ca nu cum-vâ, pe drum, să se desfacă blana de la brâu în sus. Cu bună semă, aşâ cum sunt îmbrăcat, aşi pute călători şi la polul Nord !
’**
Cam cu greu ridicăm costa satului, pentru că viscolul nu ţinuse seină de nici o regulă : n’a vrut să scie nici de drum, nici de gropi, nici că eu trebuie să me duc acasă! A astupat tot; şi numai când ajungem în deal, înţeleg că-i ger temeiu. Pe culme trage un ger subţire, atât de subţire, în cât, dacă n’ar frige obrajii, nici n’aşi scî că-î vent. Sunt silit să închid ochii pe jumătate, pentru că ard şi izvorăsc lacrămi.
—	Vedi, d-ta, spune vizitiul, un unchiaş pierdut în cojocul lui, ăs(a-î ger. . . nu-î flec ! .. he! . he! .. câte geruri de-astea m’au bătut pe mine! . . decât. . . îmbrăcaţi suntem, cai voinici avem. . . halal de noi!
—	Eu cred, moşule, <Jic eu, că n’o să răsbim în două cesurî... tocmai diseră o să ajungi înapoi.
—	De, domnule, spune unchiaşul, dând din cap. . . vorba ceia... când pleci ştii, dar când te întorci nu ştii! sănătate să fie!
Unchiaşul merge înainte şi se uită în tote părţile. In jurul nostru pretutindeni o mare de zăpadă fără margini.’Se cunosce până la un loc drumul: prin mirişte se ridică cioburi de buruenî deasupra zăpediî, iar drumul şerpuesce ca un brâu alb, fără pată, înaintea nostră. Drumul intră în arături. Unchiaşul se opresce, privesce împrejur şi bodogănesce.
—	De aici îi greu! nu se mai cunosce drumul! .. spune el ri-dicându-şî căciula de pe ochi.
O luăm de-adreptul; unchiaşul mereu înainte.
—	Tote trebuie să le facem cu socotelă, dice el. Vedi d-ta ? Calul d-tale îi voinic, şi al meu îi voinic; d-ta mai greu,’ eu mai uşor; calul meu trebuie să spargă drumul.
De cum am trecut dealul, mî-atn luat nădejdea de a da caii în trap. Peste tot zăpada trece de genunchi; şi sunt locuri nnde ajunge până Ia piept; iar după vr’o două cesuri de drum, când intrăm în pădure, unde viscolul a îngrămădit zăpada din tote părţile şi de unde n’a putut smulge nimic înapoi, caii înotă. Pădurea o să ne cam încurce ; altmintrelea am ajunge, dac’ar fi luminiş, numai într’un ceas. înotăm mereu şi înotăm greu prin pădure. îi bine măcar, că-i pădure de stejari bătrâni, cu crengi numai în vîrf; altmintrelea nu ne-ar fi tocmai îndemână ca şi
www.dacaramanica.ro
ALBINA
220
crengile să ne şfichiuiască obrazul, biciuit dejă de ger ! Calul unchiaşuluî se opresce în loc şi sforăe. Un fior de groză îmi trece prin inimă.. . se vede c’a simţit vr’o haită de lupi! Un chiot al unchiaşuluî îmi înghiaţă sufletul în mine. Calul se ridică în două piciore şi s’asvârle într’o săritură de epure.. . peste o scursură adîncă, netedită cu zăpadă. Când văd că se repede şi calul meu ca să sară, mi se pare c’o să mă prăbuşesc cu el în vr’o prăpastie fără fund, şi chiar sunt încredinţat că s’a isprăvit cu mine, când simt zăpada pe tot obrazul! Mă scol repede şi-mi scutur genele ! . . şi par-că nu-mi vine să cred : un-chiaşul călare, calul meu în piciore se uită lung la mine, cum mă scutur, jos, şi m’aşteptă.
—	Da ce făcuşi, domnule, de căduşi? întrebă unchiaşul des-eălecând.
S’a rupt chinga, moşule, îi răspund eu, uitându-mă desnădăj-duit la şeua mea culcată într’o parte. Unchiaşul vine şuerând a rău !
—	Asta-î mai slută decât tote ! . . n’o să am vreme să mă întorc diseră !.. uite ! .. sorele după amiaţlî! . .
Unchiaşul îşi deslegă fringhia cu care-i încins peste cojoc şi-mi închingă din nou şeua. îmi ajută să mă ridic şi plecă să încalece şi el.. . dar nu pote! Calul înalt, el scurt, piciorele înţepenite. Descalec şi-l ajut. El se uită cu un fel de groză. . . până când vede că eu încalec singur.
—	Să-ţi spun drept, domnule, halal! . . cu Culiţă al nostru mori la drum’! cu d-ta nu mă tem!
Unchiaşul are dreptate, decât şi eu am dreptate. . . El se uită la mine ca la «un domnişor - pe care trebuie să-l ai în pază la drum; iar eu, de la început, mă uit la el ca la un biet unchiaş, în care n’a mai rămas decât amintirea voiniciei din tinereţe, dac’o fi avut’o şi atunci.
înaintam mereu, ori mai drept, mergeam mereu, pentru că mai ales, în pădure, pe o vreme ca asta, numai Dumnedeu scie în-cotr’o mergi ! Te uiţi dor in orî-ce parte vrei şi ţi’ se înfundă privirea în mulţimea copacilor, cari mai departe par lipiţi unul de altul! Şi nici sorele nu-ţi pote sluji. . . decât ca să te încurci mai rău, pentru că erna nu se ridică de-asupra copacilor şi nu-ţi dai semă, în care loc al cerului se află !
Da la o vreme, când văd că sorele cată pe la rădăcina copacilor. începe să mă muncescă gândul, că pote rătăcim prin pustia asta de pădure, care acopere mai mult decât patru mii do fălci !
îmi iau inima în dinţi!.. mă hotărăsc să văd câte ciasurî sunt. In vr’o câte-vâ rînduri mă lehametisem de ceas, când mă gân-diam să-mi scot mănuşile, să-mi desleg frânghia cu care sunt depănat, să-mî desfac blana, paltonul, surtucul, ca să răsbat până la ceas ! şi apoi să mă cetluesc în aceiaşi regulă, în care sunt!..
—	Moşule, strig eu, sdrobit de spaima cesului! .. rătăcim, moşule !
—	Văd şi eu, domnule, răspunde el cu încredinţarea omului, care scie un lucru de multă vreme. . .
Cesurile cinci fără două-decî! ..
Unchiaşul se opresce, după ce mai face câţi-vâ paşi, şi se uită
www.dacoromanica.ro
ALBINA
221
amărât după un epure, care a sărit chiar de sub nasul calului seu.
—	Asta nu-î a bine, spune el descălecând. Trebuie să mal odihnim caii.
Me dau şi eu jos, şi nu-mi pot luă ochii de la nouraşul alb de zăpadă, care urmăresce fuga învălmăşită a epurelui. Fuge ane-voe bietul dobitoc, pentru că salturile lui desnădăjduite nu-1 a-jută decât să se afunde până peste urechi în zăpada prospătă şi afinată. Eu nu sunt superstiţios, dar nu sciu pentru ce simt, că mi se sbârlesce perul pe cap.
Şi iacă de ce nu ţlic nici un cuvînt, când îmi spune unchiaşul să nu mai mergem înainte, că nu-i bine să tăiem drumul epu-reluî. îmi fac socotela că-i tot una încotr’o vom merge, şi până acum am mers în bobote; întâmplarea pote va face, că apucând în drepta, cum cjice unchiaşul, vom eşi la o margine dre-care a pădurei. N’aş vrea, pentru numele lui Dumnezeu, să dăm în ţihlă ! Ah. . . ţihla pe noptea de ernă! . . — Tote prăpăstiile îmi vin acum în cap !
Mî-aduc bine aminte : am eşit pe prispa casei nostre — m’a scos tata ca să me deprindă — şi-am audit corul fiarelor sălbatice în miezul unei nopţi cu stele îngheţate. In trei părţi : ieste Prut, înaintea şi în drepta satului, pe şes, urlau haitele de jupi, de se cutremură văzduhul; iar cânii din sat, unii mai răguşiţi decât alţii, se întreceau cu lupii, d’auţleai cum vitele se smânceau la esle.
—	Lupii, îmi spunea tata, se strâng potae, se uită ţintă în lună şi urlă. Decât eu am audit atunci şi un sgomot ca de ciocnire de ose, şi de groză n’am întrebat pe tata. Ţin minte numai, că l’am întrebat de unde iese atâta lupărie, şi mi-a spus că, îndată ce sfinţesce sorele, ei pornesc din ţihlă şi din bălţi şi urlă la lună.
Şi acum îi lună ! Şi-î atâta lumină de zăpadă şi de lună, că nici n’am băgat de semă când a sfinţit sorele. Nu-s decât o maşini. Ved pe unchiaş că se plecă şi se uită printre copaci, me pleî şi me uit şi eu; trage el calul de urechi şi-l frecă la ochi, fac şi eu tot aşâ la al meu; pornesce el înainte cu calul de căpăstru, pornesc şi eu după el. înotăm mereu şi brăzdăm zăpada în voia Domnului. Avem norocul că zăpada n’a prins încă deasupra scorţă şi, din partea asta, n’avem nici o greutate cu caii, Unchiaşul a luat’o pe jos, ca se-şi desmorţescă piciorele. La început chiar am un fel de mulţumire că merg pe jos. Măcar că îmbrăcămintea me face par-că dintr’o bucată, merg uşor. Ba chiar mi se pare că unchiaşul merge prea încet, şi-o iau înainte şi croesc eu drumul. O singură grije me stăpânesce: ţihla! Vreau să ved eu singur cu ochii mei, să nu cum-vâ să intrăm în ţihlă! Cu cât merg înainte, cu atât me deprind cu gândul, că nu se pote să mi se întâmple nimic reu şi că n’o să ajungem acasă decât în diuă. Dumnecleu scie în care parte a pădurei vom fi fiind. De la o bucată de vreme mi se pare, că pădurea răresce; şi unchiaşul e de părerea mea.
Me opresc în loc. Caii fumegă de năduşală, măcar că s’aud trosnind crengile stejarilor, de ger. Mustăţile mî-au ajuns un singur sloiu din aburul, care îngliiaţă îndată ce-mî ese din gură. Nu pot întorce capul nici într’o parte! . . mustăţile mele s’au
www.dacaromamca.ro
222
AT.RTN A
amestecat cu blana de la guler, au îngheţat şi-au făcut cu blana o singură bucată. De aşi ave niscai forfece ! . . Strâng aer cald în pumnii făcuţi ca un căuş lângă gură şi cu vai nevoie îmi desfac mustăţile din blană. Şi nu stăm mai mult în loc; ne temem să nu îngheţe năduşala pe cai. Pădurea se răresce tot mai mult şi în aceeaşi măsură tot mai mult îmi veni inima la loc. Unchiaşul merge şi vorbesce singur ; îl tot aud bodogănind de Culiţă că, să te apuce un drum ca acesta, ai muri cu el, «halal aşa boer mai dic şi eu! .. Culiţă?... Culiţă s’ar cumpăni să-l ei în braţe ! . . audî d-ta ! .. să mă ridice el pe cal! .. aşâ om mai înţeleg şi eu.»
In sfârşit dăm de marginea pădureî. Ne oprim din nou, ca să ne sfătuim unde suntem şi îucotr’o s’apucăm. Nici eu nici unchiaşul nu cunoscem locul, în care ne aflăm. înaintea nostră a ceeaşi mare de zăpadă scinteietore de ger şi de lună. Iar m’au ţintuit mustăţile de blană. In vremea ce-mi desgheţ mustăţile, unchiaşul întinde capul înainte, par-că ar vrea să vadă mai de aprope, dacă înaintea nostră îi şes, îi deal ori vale.
Pote să fie deal, pote să fie vale, pote să fie ce vrei, pentru-că zăpada nu-ţî da voe să deosebesci nimic: nici deal, nici vale, nici munte, mai ales în vreme de nopte cu lună ! Nu veţlî decât zăpadă şi ţi se pare, că întreg pămîntul nu-i decât un ocean de lapte...
II suiii pe unchiaş călare, iar eu me prefac, că vreau să merg tot pe jos. Adevărul e, că zăpada, care a intrat pe sub blană până la brâu, s’a topit de căldura corpului meu şi apa suptă de miţe a îngheţat pielea blănei şi a făcut’o scorţă. Me tem că, dacă ine suiu călare, o să trosnescă blana lui moş Vasile Ştefă-nescu în bucăţi. Şi nici nu prea me bizui că m’aşi pute ridică pe cal. Voiu cercă numai când n’oi mai pute merge pe jos. Suin un pieptiş. Abia ajungem în vîrf şi ne lămurim unde suntem. , . Am ieşit de-asupra satului Orba! Va să clică ne-am chinuit o [li întregă şi pote o jumătate nopte, ca să nimerim în Orba, de unde mai aveam până la noi. .. ceva mai mult decât de la Jorăşcî până acasă ! . .
* *
Şi nu-mi pot luă ochii dinspre sat. Cu cât mă uît mai mult, cu atât disting mai lămurit. Mai la tote casele se văd lumini la ferestre. Va să <Jică, nu-i aşâ de târdiu, cum îmi închipuiam. S’aud glasuri de omeni veseli. Se vede că-s la crâşmă. Vreau să întreb pe unchiaş, dacă el zăresce cum-vâ, de călare, vre-un drum. Şi n’am vreme să-l întreb. Aud că strigă cine-vâ din sat. Îmi opresc răsufletul, ca să înţeleg bine. E un strigăt prelung şi îngrozitor. . . şi strigătul acesta îi îndreptat către noi.
—	Mă-ă-ă! . . voi de-acolo de pe vîrf. .. staţi pe loc. . . nu vă urniţi, că vă prăpădiţi ciolanele în rîpă !
Mi se pare că uît să mai respir, atât îi de înspăimântător strigătul acesta în puterea nopţei!
—	Mă-ă-ă! omeni buni, aud strigând aceiaşi voce din nou, — alergaţi! alergaţi! că nisce omeni vor să intre în sat, şi o să se prăbuşescă în rîpă.
Un moment numai... şi aud bine, cum se trântesce uşă crâşmei de pereţi, cum se reped omeni afară din crâşmă şi de prin case; aud cum se întrebă unii pe alţii ce-i, cum suntem arătaţi,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
223
aici, pe vîrful acesta primejdios. . . aud numai decât din tote părţile strigând din nou :
—	Mă-ă-ă! Voi de-acolo de pe vîrf! nu ve urniţi că ve prăpădiţi ! . .
Şi ved cum furnică satul întreg şi cum se pornesc creştinii în gona mare către noi; şi ved cum intră în «tăetură», singurul drum de eşit în partea de la sfinţit a satului, pe unde n’am fost nici odată, nici eu nici unchiaşul; îî ved pe sărmanii omeni, cum ies din «tăetură», albi de zăpadă până în creştet, pentru că a trebuit să o desfunde. . .
Ne iau caii de căpăstru şi pe noi de mână, şi ne duc... ca pe copil.
—	Da bine, domnule, mă întrebă care mal de care, se vede că mare nevoie aveţi, de aţi plecat pe o vreme ca asta ! . .
Eu nu spun nici un cuvînt, mă tem să deschid gura — simţ că mî-ar tremură vocea înecată în lacrăml. . .
*
4c *
Găzduim la cumătrul tatei. Cumătră pune repede carne de porc la fript, iar cumătru alergă în pivniţă... Acum îmi amintesc că n’am mâncat din Jorăştî. Cât îmi desgheţ mustăţile, cumătru po-vestesce o întâmplare ca a nostră. . .
Cum mă pun în pat adorm adânc.
Ne pornim dimineţa, ventul ne bate în spate şi ne duce val-virtej pe culmea pleşuvă, ce ţine până la noi. Nu facem nici un «es, pentru că zăpada-I spulberată de furtună şi n’a rămas de cât poleiul din ajun, pe care galopeză caii ca pe pod ....
Când mă vede mama, începe să mă bocescâ, ca pe un mort..
Sp. Popescu.
--------*î®*g^**----------
Economia schimbătore
■Rotatiunea-
C/îSŞ) prea bine cunoscut, că patria n6stră e o ţară agrciolă, ° tară unde masa locuitorilor se coprinde cu agricul-tura- Mal mult, la noi nu numai plugarul de profesi-une, nu numai proprietarul şi arendaşul de pămînt,
V- ci şi preotul şi învăţătorul, medicul şi advocatul, meseriaşul şi neguţătorul, se coprind mal mult sau mal puţin şi cu agricultura. Cu alte cuvinte noi mal toţi suntem şi plugari. împrejurarea acesta m’a îndemnat, ca să vă vorbesc la acest loc despre Economia schimbălâre şi rotaţiune.
Seim cu toţii, că plantele îşi ieau nutrimentul din pămînt prin rădăcini, iar din aer prin fruntje. E constatat şi aceea, •că unele plante sug din pămînt un fel de materii, iar altele alt-fel. De unde apoi urmeză, că dacă o plantă, d. ex. grâul sau porumbul, să semenă în acelaş pămînt, 2—3 sau mal mulţi ani în rând, nu rodesce. Dacă tot luăm din bucate, «a să ducem la mdră, sau să vindem,— dacă tot cheltuim din banii, ce-î avem în pungă, în urmă ni-seisprăvesc bucatele,
www.dacoromanica.ro
224
ALBINA
ni-se isprăvesc banii. Chiar aşa se întâmplă şi cu pămîntul nostru, dacă în tot anul îl arăm şi semănăm tot cu un fel de plante, nutrimentul lor secă, şi prin urmare planta nu mai p6te rodi, fiind-că n’are cu ce se nutri.
Seim în urmă şi aceea, că unele plante cum e d. ex. porumbul, măzărichea, şi altele, pregătesc locul pentru grâu; iar lucerna, trifoiul, pregătesc locul pentru porumb şi grâu. De unde urmeză aşa dar, că în fie-care an e bine să schimbăm semănătura, de <5re-ce maî bine rodesce grâul după porumb (cucuruz) decât cucuruzul după cucuruz sau grâul după grâu ş. a.. Schimbarea acesta a plantelor să numesce economia schimbat,6re.
In economia schimbătăre plantele se cultivă după cum cere firea lor. Ne facem înainte planul, împărţirea întregă. Pentru că împărţirea bună dă vieţă fie-căreî lucrări, prin urmare şi agriculturii. De la acesta depinde întreg resulta-tul. Fără rând nimic nu pote trăi, nimeni nu se pote ferici. Neguţătorul şi maestrul fără de rost, falimenteză în curând; diregătorul şi servitorul, care duce o vieţă fără rând, îşi pierde oficiul seu. Iar sorta unui plugar care muncesce fără de nici o chibzuelâ, se pote asemănă, cu sdrta unei luntre aruncate de vînt şi bătută de valuri, care plutesce puţin, dar în urmă totuşi se cufundă.
Planul după care trebuie să lucreze un plugar, ca lucrurile lui să i mergă bine, şi-l face el însu şi, aşa că iea în socotinţă tdte împrejurările, între cari se află moşia lui; sta-toresce izvdrele lui de venit; alege sămănăturile maî cores-punejetăre pentru pămîntul moşiei salo. Şi în chipul acesta îşi asigură un venit mai mare, un traiu mal bun, care este ţinta economiei.
Seim cu toţii, care ne ocupăm cu plugăritul, că acolo, unde clima e moderată, unde pămîntul are destulă căldură, ume-(jelă şi o posiţiune plană sau puţin plecată, — în moşia aceea putem cultivă cu succes şi plantele cele mai preţiăse ; — şi, din contră, seim şi aceea din propria-ae experinţă, că nu putem valoră şi cultivă cu acela-şî resultat moşia, care se află în un ţinut mai rece, mai sălbatec, cu posiţiune piezişă şi în dos.
Aşâ dar: clima, posiţiunea, calitatea pămîntuluî, aceste însuşiri interne sau naturale, — ne vor arătă cum avem să ne folosim moşia, ce plante să cultivăm. De ore-ce numai aceea e ertat să semănăm pentru ce avem condiţiunile fundamentale.
La stabilirea definitivă a planului de economisare pe lâiigă clima, posiţiunea şi calitatea solului, trebuie să mai avem în vedere şi alte împrejurări externe, cum sunt: piaţa, apropierea, sau depărtarea acesteia de moşia ndstră, mijlâcele de comunicaţie ş. a.
Despre plugarul, care a luat în socotinţă tdte aceste îm-
www.dacoromanica.io
ALBINA
225
prejurărî şi se acomodeză lor, (Jicem, că părtă o economie raţională, fiind-că lucreză nu numai cu puterile lui fisice, ci şi cu mintea. —
Ca să putem purtă însă economia raţională în adevăratul el înţeles, economii practici, sunt de părere, că maî întâiu trebuie să ne comasăm pămîntul. Ţăranii noştri plugari sunt cel mal mari inimici al comasării; deşi avem exemple destule, care ne dovedesc, că unde comasarea s’a făcut cu îngrijire, acolo plugarilor mici încă le merge cu mult maî bine, ca înainte de comasare; a crescut venitul moşiilor şi s’a ridicat preţul pămîntulul.
Acestea spuse, să vedem acum, cum trebuie să-şi împăr-ţescă şi să-şi pună în rând moşia sa fie care plugar şi cum trebuie să o lucreze după legile economiei schimbătdre, ca aceea să-î aducă cel mal mare folos şi câştig, fără ca pămîntul să se slăbescă.
Agricultura, precum seim, are de temelie productele, ce ni le dă pămîntul. Plugarul din rodele pămîntulul său îşi ţine casa, se îmbracă; iar prisosul îl vinde, ca să-şi plătescă darea şi cele-lalte necazuri.
Fiind-că pânea şi mălaiul sunt talpa casei, sau nutrimentul nostru principal, pentru aceea plugarii noştri semănâ în moşiile lor grâu şi cucuruz, aşa cum s’a pomenit din moşi şi strămoşi.
Astăzi vremile s’au schimbat mult. Pentru aceea trebuie să cultivăm şi să semănăm şi alte semănături, alte plante, care vedem că produc bine în pămîntul nostru şi care se plătesc mal bine: prin urmare ne aduc un folos mal mare. Astfel trebuie să lucrăm, dacă voim să trăim mal bine şi să învingem mal uşor lipsele şi necazurile vieţii!
înainte de tote, după ce ne-am ales plantele, ce ne folosesc mal bine, ne împărţim moşia în atâtea table, câte soiuri de plante ne-am hotărît să cultivăm. Pentru ca pămîntul să nu slăbescă, în anul următor vom semăna în tablă cea-laliă plantă. Plantele să semănă în o ordine anumită, aşa în cât fie-care să pregătesaă locul pentru cea urmăldre. Ordinea acesta se numesce rotaţiune. Rotaţiunea este temelia economiei raţionale, fiind-că numai pe acestă cale putem să dăm pămîntulul nutrimentul de lipsă, numai prin rotaţiune îl putem conservă şi îmbunătăţi.
La stabilirea rotaţiunil trebuie să avem în vedere urni ătdrele :
1.	Aceeaşi plantă nu-I iertat să se cultive în acelaşi pă-mînt 2 sau mal mulţi ani dearândul.
2.	Ordinea să o statorim aşa, ca fie-care plantă să pre-gătescă locul pentru aceea ce voim să semănăm după dânsa.
3.	Spicosele: grâul, secara, orzul, slăbesc mai tare pămîntul şi acestea nu iubesc gunoirea prospătă.
4.	Cucuruzul şi napii, să se semene în pămînt din nou gunoit,
www.dacoromamca.ro
226	ALBINA
pentru că prin săpat gunoiul se amestecă bine cu pămîntul.
5 Păstăidsele: fasolea, mazărea, măzărichea, umbresc pămîntul şi înăduşe buruienile.
6.	Plantele de nutreţ, şi cu deosebire trifoiul şi lucerna, îşî întind rădăcinile afund în pămînt, prin urmare nu-şT iau nutrimîntul din pătura roditdre, ci din sub-sol. Trifoiul şi lucerna umbresc pămîntul, înăduşă buruienile; iar rădăcinile lor îmbunătăţesc pătura roditore. In trifoiştea şi lu-cerniştea spartă să face cel mai frumos cucuruz şi grâu.
In cât privesce acum numărul rotaţiunilor, acesta depinde de la împrejurările locale şi de la mărimea moşiei. In moşiile mal mic! avem rotaţiunea de 3, 4—6 ani. Tablele le croim într’o formă de mari; de la sine se înţelege, că acele table, în cari pămîntul e mal slab, le lăsăm ce-vâ mal mari.
Dăm aici 5 tabele, din cari să p6te vede mal bine împărţirea unei moşii comasate, precum şi rotaţiunea ce se pote introduce în deosebitele moşii,
Rotaţiunea de 3 ani.
>
(Pentru o moşie de 6 — !8 pogone).
Anul	Tabla l-a	Tabla a 2-a	Tabla a 3-a
I. 1904	♦ Cucuruz	Mâzăriche	Grâu de tomnă
II. 1905	Mâzăriche	Grâu de tomnă	* Cucuruz
III. 1906	Grâu de tomnă	• Cucuruz	Mâzăriche
Rotaţiunea de 4 ani.
J
(Pentru o moşie de 20—40 pogone).
Anul	Tabla l-a	Tabla a 2-a	Tabla a 3-a	Tabla 4-a
I. 1904	* Cucuruz	Orz cu trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă
II. 1905	Orz cu trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă	* Cucuruz
III. 1906	Trifoiu	Grâu de tomnă	* Cucuruz	Orz cu trifoiu
IV. 1907	Grâu de tomnă	* Cucuruz	Orz cu trifoiu	Trifoiu
* însemnă gunoirea tablei.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
227
Rotaţiunea de 5 ani.
(Pentru o moşie de 25—50 pogone).
Anul	Tabla l-a	Tabla a 2-a	Tabla a 3-a	Tabla a 4-a	Tabla a 5-a
I. 1904	* Cucuruz	Grâu de primăvară sau orz sau ovăs cu trifoiu	Trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă sau secară
II. 1905	Grâu de primăvară sau orz sau ovăs cu trifoiu	Trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă sau secară	* Cucuruz
III. 1906	Trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă sau secară	* Cucuruz	Grâu de primăvara sau orz sau ovăs cu trifoiu
IV. 1907	Trifoiu	Grâu de tomnă sau secară	* Cucuruz	Grâu de primăvară sau orz sau ovăs cu trifoiu	Trifoiu
V. 1908	Grâu de tomnă sau secai’â	* JCucuruz	Grâu de primăvară sau orz sau ovăs cu trifoiu	Trifoiu	Trifoiu
Rotaţiunea de 6 ani.
(Pentru o moşie de 60 — 120 pogone).
Anul	Tabla l-a	Tabla 2 a	Tabla 3-a	Tabla 4-a	Tabla 5-a	Tabla 6-a
i. 1904	* Măzări-i clie sau Ogor	Grâu de tomnă	* Cucuruz sau Napi	Orz cu trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă
II. 1905	Grâu de tomnă	* Cucuruz sau napi	Orz cu trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă	* 1 Măzăriche sau Ogor
III. 1906	* Cucuruz sau napi	Orz cu trifoiu	Trifoi	Grâu de tomnă	* Măzăriche sau ogor	Grâu de tomnă
IV. 1907	Orz cu ; trifoiu	Trifoiu	Grâu de tomnă	* Măzări- J che sauj Ogor |	Grâu de tomna	* Cucuruz sau napi
V. 1908	Trifoiu	Grâu de tomnă	* Măzăriche sau Ogor	Grâtl de tomnă	* Cucuruz sau napi	Orz cu trifoiu
VI. 1909 i	Grâu de tomnă	* Măzări-che sau Ogor |	Grâu de tomnă	* Cucuruz sau napi	Orz cu trifoiu	Trifoiu
www.dacoromamca.ro
228
ALBINA
Trecerea de la economia veche în 2 sau 3 câmpuri la economia schimbătore.
Anul	Tabla l-a	Tabla 2-a	Tabla 3-a	Tabla 4-a
I. 1904	* Cucuruz	După la în-	plac torcerea	până rotaţiunii.
2. 1905	Grâu de primăvară; sau orz cu trifoiu.	* Cucuruz	După	plac.
III. 1906	Trifoiu	Grâu de primăvară; sau orz cu trifoiu	* Cucuruz	După plac
IV. 1907	jrâu de tomna sau secară	Trifoiu	Grâu de primăvară; ovăs sau orz cu trifoiu	* Cucuruz
Precum se vede din aceste tabele, gunoim în fie-care an o tablă şi încă sub planta aceea, căreia îi place gunoirea pros-pătă. In chipul acesta ţinem pămîntul tot în stare bună, productivă, nu-1 slăbim, ci din contră, îl îmbunătăţim. Şi aşa în pămînt puţin, dar lucrat şi îngrijit bine, producem bucate mai frumdse şi mai multe.
Fie care econom p6te să-si alegă rotaţiunea, care i se pare mai corespundetbre împrejurărilor sale locale.
De la sine se înţelege, că rotaţiunea odată introdusă, se repetesce semănând plantele în aceeaşi ordine.
Ca trecerea de la economia veche in 2 sau 3 câmpuri, la economia raţională, până la introducerea rotaţiunii, tablele, cari încă n’au ajuns la rând, le cultivăm după plac şi aşa în anul prim şi în tabla a II, III şi a IV semănăm ce voim.
In anul al doilea cultivăm după plac tabla III şi a IV ; iar în anul al treilea tabla IV. — De aci în colo avem stabilită ordinea.
Tot aşâ urmăm şi atunci, când moşia ndstră ar fi împărţită în 5, 6 sau mai multe table.
Acestea ar fi principiile generale, după care trebuie să ne lucrăm moşiile ndstre, pentru ca acelea să ne aducă venitul cel mai mare posibil şi pentru ca pămîntul nostru să rămână tot-deauna în stare bună, productivă.
; Noi plugarii încă numai prin bună chibzuinţă, prin cumpătare şi îndoită muncă, ne putem croi un viitor mai bun.
Iân F. Negruţiu.
Profesor şi redactor Ia „F6ia scolasticii" Blaj.
www.dacammMiica.-m
ALBINA
229
PGVESTE DE GRĂeiUl'l.
i.
râ plină încăperea cea mare a şcolei. Bine luminau lampele, dar mai bine luminau chipurile întru aşteptarea poveştilor, unele glumeţe să trecă vremea, altele înflorite din poveţe, cine o asculta, să înveţe... Eră rândul lui Moş Irimia, mare ghiduş când îi veniâ lui să începă din caerul graiului a tdrce fire glumeţe.
Şi prinse-a-î sfîrâî limba ca un fus:
—	Se făcuse vremea când dascălul Toiag, trage clopotul ăl mic... Asta eră şi pentru mine vremea să fac ochi, şi par’că mă îmboldi cevâ, că fuiu drept în picidre, poponeţ.
Şi iacă-mă afară: ti ! ce mai neuă prdspătă! Par’că’mi intră în suflet încă un dram de sănătate... Aşternut afânat, albăţă care înfrâna întunecimea, mai să ţi se pară poleiu de lună... Ai fi vecjut că-ţi smulge fir cu fir perul din palmă de ţi-ar fi fost crescut...
Bine eră cu aşâlumină, că puteam împlini ce-aveam de gând, fără s’aştept zorile...
Şi, cum vă spun, m’apropiiî de cinstita cocină...
Unde călcam, pecetea tălpii lăsam, de par’că ’mî-ar fi luat mătuşa Iarnă măsura, ca să me dăruiască cu multe perechi de cisme.
fîcă’mi ajunge la ureche aşa, ca un fel de vorbă, în graiul rîtanilor.
Pasă-mi-te, feţii mei, sfătuia un guiţandru cu maică-sa Scrdfa, iar jupânPoreu ’l bătrân, numai aci şi aci scotea câte un grof! grof! ca şi cum ar fi cjis : bre ! bre I. . ori, da ! da..
Şi spune guiţandru, maîcă-si Srdfa.
—	Ddmne, maică, ce vis visaiu ! se făcea noroiu gros, cât ce. vedeam cu ochii, negru ca pana ciorii ce ţi-se pune une ori pe spate; adânc, de nu-î ajungeam fundul cu rîtu. ..
—	Rău, maică, rău.., grohăi bătrâna. Să visezi ce’ţi place, e răii, maică, rău.
—	Şi cum îţi spun, maică, numai ce să închipui că începu să iasă de lângă mine un fel de spangă... Eşiâ roşie ca din cuptor, şi cum eşiâ negră se făceâ, şi se tot înălţa partea negră în sus, partea de jăratec în jos, până ce stătu drăptă, înaltă cât omul; şi nici vânt o mişcă, nici putere de om n’o cercă ...
—	Dămne, cum mai semână a frigare! se văetâ bătrâna.
—	Nu sciu ce-î aea, maică... Şi ăcă, ce-mi veni mie, zor să mă scarpen de ea... Şi o simţiiu cum se clatenă, şi-o vă<Jui cum s’aplecă, s’aplecă, c’o margine peste un foc, c’o margine într’un loc, şi prinse a grăi de la mijloc: cine a veni, mult-bine i-a fi; cine m’a sărută, la dspăţ loc de cinste va lu
—	Maică, maică... nu mai spune ... Şi ce-aî făcut?
—	Grof, grof !., grohăi ăl bătrân...
www.dacoromanica.ro
230
AT.BINA
—	Ce să fac, maică? 4ise guiţandru!.. Mă uîtaiu în sus: baltă do sânge în apus; mă uîtaiu în jos: mâner de os; ine uîtaiu lângă el: limbă de oţel. Me uitaiu la metjă-ndpte : 61e la foc şi pite căpte; me uitaiu la me4â-tji: a friptură ’mî mirosi.. .
—	Maică, asta-î mărte curată... şi’ţi vedea! comându... .
—	Nu sciu, maică... Vorba e, că me fâcuiu pe lăngă spangă, când ’m! eră lumea mai dragă; me dăduiu pe lângă foc şi nu ma! vScJuiu de loc... Când me deşteptaiu, nu mai aveam graiu ; eram rumen, rumeniu şi vedeam trandafiriu; pe saltea indie şedeam în gură c’un fir de hrean... Masă mare; toţî din casă... cu limba de oţel mă’nddsă... Şi me saltă în picidre,. iar eu strig: coviţ! me ddre!.. Ce-o fi maică, visul ăsta?
—	Ce să fie, mâică?.. Vis de ignat...
—	Grof! grof... mormăi SI bătrân...
—	Ddmne, n’o fi Ignatul p’aprdpe ? se văetă maica Scrdfâ.. _
—	Ba Ignatul, să ierţi, cjiseiu-.-
Ce să vedeţî, feţi! mei?..
Unde se ridică bătrâna, şi unde începu să ia glas tare de necaz şi de spaimă; şi unde începu şi guiţandru sS-î ţie ison şi se făcu o gură de prinse a se scutură neua de pe cocină...
Şi ce visase guiţandru, taman aşâ se făcu... Până mijiră zorile, ca primăvara florile, mititelu îmi eră pârjolit, iar bătrânului îi rîdeâ osânza la luuina cjileî... Numai neua stă posomorită că vede ceva tot ca dinsa de alb...
ftcă, vedeţî dumnă-vdstră, şi neniu rîtanilor îşi visăză sfîr-şitul... Vorba-i, de a pute săracii de el, guiţandru să se vadă rumeniu şi cu firu de hren în gură!..
Şi vă spuseiu poveste, cum pe la toţi dumne-vdstră este... Să ospătaţi sănătoşi, cari aveţi.,. Cari nu, să vă tăiaţi de jind... la cei-lanţi privind...
—	Ei! mai spune-ne, ceva, moş Irimio...
—	Bucuros, feţii mei, că nu mă ţine gura parale.., Ndp-tea-î lungă, şi vorba, asta caută: urechi să asculte: de tăte cât mai multe.
II
Ci-că eră, în satul lui Cremene, cucdna Scăpărătdre.., Mi-ldsă nevoe mare. Când să deâ, cjiceâ că n’avă ce: când ave de unde, n’o lăsă inima... încolo gata să ia de unde apucă.
Dădu Dumne4eu Sfîndul o ernă de alea de care şi lupilor le este lehamete.
Pustiu alb până unde pămîntul se dă în cdte cu cerul.
Pe la săteni, ca de-al de noi, cum eră în ale vremuri de păcate, cidte de pus pe foc, ca epuriî la biserică... Sufla ventu pe sub uşi şi tremurau cojdcele pe spate, ca frnn4ele pe crângî...
Iar la cucdna Scăpărătdrea erau gâteje cu rîndurile şi fo-
www.dacoromamca.ro
VT.I’TVA
231
cui peste tot locul.., Asudai ne’mbrăcat şi ţi se părea că-i vară în t<5tă ţara...
lîcă se pomeni dumnăei cucdna ndstră, c’un pustnic, bătrân, bătrân, cu barba până la pămînt; că i să ’nicâlciau întrensa piciorele... îşi ridică sprîncenile cu cârja, să se uite la om, şi blagosloviâ cu stânga în loc de drepta, că drepta n’o arătă nimenuia...
Purtă rasă întorsă pe dos cu blană ca de vulpe; şi vul-pescâ îi eră căutătura, iar dinţii ca de mistreţ îi avă. Şi când rîdeâ, te lua cu fiori să-’l-fi văijut...
Unde să măe pustnicul? In casă boerescă. firesce... Şi bătu de trei ori în părtă; porta se deschise singură, şi când blagoslovi cu stânga, veni casa la el, cu zidurile în lături, iar după ce intră cuviosul, se făcu casa la loc...
Cucdna îl primi cu voe fără voe, şi-î aşecjâ masă mare: trei felii de pâne uscată, în nu sciu ce colţ uitată, să le rodă noptea tdtă; o ulcică cu apă şi o cepă strivită, să nu se cheme pânea gălă.
Pustnicul blagoslovi cu stânga şi feliile se făcură: un coş prdspăt, alta pept de puiu, şi alta pită caldă; — mai blagoslovi, şi apa se făcu vin; mai blagoslovi; şi cepa se făcu măr domnesc, mare şi mândru, ca din pom luat.
Şi pofti pustnicul şi pe cucona la masă, şi se minună cu-cona şi începu să mănânce cu poftă asemenea bunătăţi pentru care nu făcuse cheltuială. Atâta numai că după ce mâncâ, par’că o ustură, după ce beâ, par’că o ardeâ şi-î rămânea la rădăcina limbii ceva aşa ca o amărăciune. ..
începură a grăi de una. de alta, iar pustnicul a-i lăudă sgârcenia şi că lăsă pe săteni în nevoi... Şi numai putea de bucurie cucdna, că om sfînt îi grăia după inima ei.
Nu trecu mult şi iacă se aucji iar bătaie în pdrtă... Cucdna se făcea neaude neavede.. Iar pustnicul din gălbuiu ce eră la faţă, se făcu verde şi barba i se sbârli...
Cum necum, îi intrară în casă încă doi moşnegi, săraci la port, blânzi la vorbă, miloşi la căutătură şi cu vorbă bună în gură.
—	Ni-i da voie să mânem la d-ta, cucănă, că ne-apucâ vremea grea la drum lung şi nu mai putem de obosălă şi de frig...
—	D’apoî că n’am unde... Uite şi sfîntului pustnic loc în-tr’o şură îi dădui.
Pustnicul să făcuse ghem într’un colţ, colac în barba-i lungă, de se vedea numai ca un caier nescărmănat.
—	Ne-am mulţămi, cucdnâ şi în şură, numai voie bună să fie, grăi unul care se vedea a fi mai vârstnic.
—	Aţi ospătat, cum se vede, grăi cel-lalt... Ni-î da şi nouă ce a rămas ?
Dar când cucdna se uită la masă, pierise tot ce fusese pe dânsa şi erau numai pete negre ca de catran ici şi colo.
www.dacaromamca.ro
232
ALBINA
—	Dacă n’am nimica, dmenî buni.
—	Bine, taică, lasă, că om răbda şi noi până mâni...
Afară se pornise vejelie şi casa începuse să se clatene
din temeliî... Lumina se stinse...
Dar atunci prinse a vedea cucdna că ceî douî sărmani luminau locul unde stătău şi par’c’o lua cu frică ..
Se făcuse frig în casă... Pasă-mi-te frigul purcedeâ de la ghiomoltocu din colţ; iar împrejurul celor douî eră cald...
Cucdna, pe-o parte se făcuse sloiu; pe-o parte, par’că stă lângă un cuptor...
Şi ecă, deodată, cel mai bătrân, întinse mâna dreptă, bla-găslovi şi vijelie nu rnaî fu; şi casa stătu tare pe temelii şi lumină la loc se făcu...
Şi mai blagoslovi odată cu drepta şi masă încărcată se ivi cu bunătăţi la faţă rumene; şi eşiâ miros din ele de ’ţî lăsa gura apă; le mâneai cu ochii şi par’că ţi se făcea a slăbiciune la lingurică, de poftă şi de nesaţ.
—	Ia poftim, cucbnă, că uite Dumnezeu s’a îndurat..., grăi cel maî tinerel din amendouî moşnegii.
Şi se îndemnă cucdna, întâiu lacomă, pe urmă pe ciugu-litele şi tocmai maî apoi prinse de veste că moşnegii nu mâncau ci numai se uitau la ea, blânejî la căutătură, cu rîs luminos pe gură.
—	Dar bine, dumne-vdstră nu îndemnaţi, omeni buni? prinse a-’î întrebă.
—	Hrana nostră din cele nepămînteşti este: bunătatea ni-’î pânea, adevărul ni-’i mâncarea, lumina ni’-I băutura...
Cucdna par’că se ’nfioră, dar nu de frică cum-vâ,— măre băeţî, — da sciţi, de credinţă, de respect, de cuvioşie...
—	Şi cum vi-’î numele, cinstiţi dspeţî?
—	Numele nostru e’n sufletul tuturora, căci şi noi pretu-tindene suntem...
Şi începîi, cel maî bătrân, a grăi:
—	Bine-cuvîntată fie-ţî casa, căci prin ispită a trecut, de cutremur s’a cutremurat, din temelii s’a clătinat, dar au rămas la locul ei căci s’a arătat Credinţa cea vecînică între zidurile ei. Fiţi întâiu de t6te îndurători în inima vdstră, cu lacrimi la durerea altora; şi chiar dacă nu se întinde mâna înaintea vdstră, vedeţi unde e mâhnire, şi neputinţă, şi f6me, şi sete, şi daţi din cele dintru prisdsele vdstre, căci lui Dumnezeu veţi dâ, şi omenirea veţi cinsti, şi vouă mulţumire vă veţi aduce, şi pentru cea-laltâ viaţă clădire de cerescă bucurie vă veţi dura.
Cucdna începu a plânge, dar lacrămile îi erau par’că mărgăritare; cătâ la moşnegi cu inima totă în ochi, şi când sfîrşi din graiu cel maî bătrân, ea în genuchî se făcu înaintea lor şi rosti...
www.dacaromamca.ro
___	ALBINA	__________233
—	Păcătdsă am fost şi nu m’am cunoscut, iar graiul tău, Domne, mierea cea dulce este... Din hrana bunătăţii tale m’aî învrednicit să gust, iartă-mă şi dă-mî bine-cuvîntarea pentru căinţă...
Aşa-T, feţii mei, i se deschisese pdrta minţii, cucdneî, şi cunoscuse că pe Dumnedeu îl ave în casă...
Şi Dumnedeu blagoslovi cu drepta, o ridică de la pămînt, iar ei luminos îî eră acuma chipul şi plină de bucurie inima...
Hei! e mare lucru, băieţi, îndurarea A-tot-Ţiitorului!..
—	Hai, Petre, rosti Dumnedeu...
—	Ilaidem, Ddmne...
—	Eacă! da ce se făcu pusnicul ? grăi cucăna şi cătă cu ochii ..
Petre se îndreptă spre colţul în care tot mai eră întuneric, şi scormoni cu toiagul :
Rămăsese numai rasa îmblănită şi caerul de barbă ...
—	Eacă ce-a rămas cucdnă, de pe urma ispitei... Necuratul a fost, şi în faţa celu î întru bunătate vecinie, s'a topit ca căra de faţa focului.
—	Intru cât a venit căinţa, grăi Dumnedeu, svârle afară, Petre, cea inaî remas din ispită...
Petre ridică toiagul şi vîlvdre în colţ se ridică, şi vîlvo-rea arse gâdeea Necuratului...
—	Remâî cu bine, femee, rosti Dumnedeu...
—	Şi care-ţl e cea mai de pe urmă, poruncă, Domne ?
—	Mila, din dragostea de 6menî. . .
—	Şi care ţi e cea de pe urmă îndreptare ?
—	Intru adevăr şi dreptate sîrguinţa inimei.
—	Şi care-ţi e cea de pe urmă îndurare?
—	Ce ţie nu-ţî place, altuia nu face !
Şi Dumnedeu cu Sfîntul Petre se depărtară, pe când do-rile începeau a clipi din gene...
Iar cucdna, vrednică rămase de cuvîntul Domnului, că mai milăsâ şi inaî îndreptătore la bine, nici că se mai pomeni alta...
Iar eu vă povestiiu şi rîndul altuia dau, mai cu temeiu să fie...
N. Rădulescu-Niger.
Pentru gospodine,
Cartofi cu smântână.— Se tăvălesc cartofii curăţiţi în făină, şi se prăjesc în unt prospet până se vor rumeni.
Apoi se unge o farfurie cu unt prospet, se tornă peste unt puţină smântână, iar peste cartofi se presară pesmet pisat. Apoi se pune într’o tigae puţin unt, ccpă tăetă de se topesc şi se opăresc cartofii, apoi îi mai pui puţin pe jeratec, şi să dau la masă.
www.dacoromanica.ro
234
AI.BXNA
NU fACEŢi HEI)...
«SA se târnă de Domnul tot pfimîn-«tul şi de Dinsul să se cutremure toţi '•cei-ce locuesc în lume.»
(David, Psalm S2, stih 8).
De-am pute plutî numai câte-vâ ore în vetjduh şi cu ochi de vultur ani privi şi cercetă acest bătrân pămînt, de-ar fi posibil să cuprindem cu ochiul şi gândul tăte mişcările cu căuşele şi urmările lor; am rămâne uimiţi de nelegiuirile şi nedreptăţile ce fie-care individ, din acest întins furnicar omenesc, săvârşesce, fără a se gândi în viitor, pentru a reuşi cât mal cu folos în lupta pentru traiu.
Te-al coborî scârbit de cele ce aî văqhit în acestâ panoramă a lumii şi te-al întrebă că, dacă este un Părinte în ceruri, cum rabdă atâtea nedreptăţi, cum numai curăţă odată pămîntul de aceste întinăturî omenesc! ce se întind, mânjesc şi adesea prăpădesc atâtea suflete curate?
Vieţuind în mijlocul semenilor tel, ve<JI fel şi chipuri de nedreptăţi, crime, jafuri..-, multe dinele rămân nerăsbunato şi nepedepsite în îngusta ta urmărire şi te fac a crede că pe unii îl primesce răul, şi orî-ce fac, spre a-şî asigură scopul, e bine făcut şi bine primit. Aşâ ni se pare în drumul acestei vieţi scurte.
De-am trăi însă viaţa lui Metusalem, şi de pe un punct ridicat am pute cuprinde cu vederea şi mintea nostrâ, ge-neraţiunile ce s’ar perindă la piciărele nostre, am observă că tote faptele petrecute în decursul atâtor vieţi îşi au, mal curînd sau mal târtjiu, urmările meritate... toţi îşi iau răsplata lor.
Acest secret Dumne<Jeesc i s’a descoperit unul schivnic care, scârbit de viaţa lumescă, se retrăsese în mijlocul unei păduri, petrecând în frica Domnului.
Pentru că el în tinereţe fusese victimă nedreptăţilor, în tăte rugile sale finea: «Nu lăsă Domne nepedepsite, nele-giurile şi nedreptăţite, nedreptăţile!»
Intr’o năpte, i s’arată în vis îngerul şi-î spuse să se gă-sâscâ a doua cji în copacul cel mare de lângă puţul drumului, spre a-I arătă Domnul îndreptările sale.
După ce călugărul se ascunse bine în frunzişul copacului, trecu un călător cu o pungă plină cu galbeni. Descă-lecă, se răcori cu apă şi şec)u la umbră, punend punga lângă el. După câte-vâ minute de odihnă, plecă, lăsând punga jos.
Cu un moment în urmă, vine un băeţandru, vede punga jos, o ia şi intră cu ea în pădure.
Nu mult după aceea trece un al treilea drumeţ bătrân, dar cu o înfăţişare câînăsă, se abate şi el, bea apă şi se aşă<Jă la umbră.
Pe când el se gândeâ la trecutul lui plin de isprăvi, iată
www.dacoromamca.ro
ALBINA
235
sosesce primul călător în fuga calului, descalecă şi apucând pe moşneag de piept, îî cere punga. Ne-avend de unde i-o da bătrânul, cu ochii fulgerători, dar inundaţi în lacrămî, se r6gă a-î da pace şi a-1 crede că n’a găsit’o el.
In culmea mâniei, păgubaşul scdte pistolul şi trage în presupus ; apoi plecă, mulţumit că cel puţin nici moşul nu se mal păte folosi cu banii săi.
înmărmurit de cele ce văzuse, bietul călugăr, plecă cu inima sdrobită de durere, gândindu-se la prilejul dat de Dumnezeu a vede aceste nelegiuiri şi nedreptăţi. El în mintea sa îngustă, necunoscend purtarea celor trei călători, nu pricepuse acest fel de «îndreptăţire al Domnului» şi săra, în rugăciunile sale, ceru lui Dumnecjeu a-1 lumină în ne-sciinţa sa.
Peste ndpte, acelaş înger îl vorbi următdrele: «Tatăl pri-«muluî călător eră prieten forte cu moşul celui de al doilea. «Pe basa acestei prietenii tatăl păgubaşului de ieri vine la «prietenul său, rugându-1 a-î da pe credinţă o sumă, spre «a cumpără o moşie. Bunul om, încrecjindu-se în vorba «prietenului, îl dă banii; dar când la soroc vine să-şi pri-«mescă împrumutul, este luat în batjocură, făcut nebun «şi dat pe uşe afară de datornicul său, care jură şi se cu-«răţă ast-fel de bine-fâcătorul săli creditor.
«ÎI merg tdte în bine «juratului» şi el se îmbogăţesce de «pe urma moşiei cumpărate cu bani străini.
«Intr’o năpte însă este sugrumat şi jefuit de moşnăgul «cel de al treilea, care în tinereţea lui fusese un tîlhar. Fiul «jefuitului, sărăcind, vinde moşia tătână-său, şi erl se în-«torceâ cu banii luaţi din vîncjare».
«Acum pricepi restituirile şi îndreptările făcute de Dom-«nul: «Nepotul înşelatului şî-a luat suma de la fiul înşelâ-«toruluî; iar acesta şl-a răsbunat sugrumarea scumpului său «tată prin împuşcarea ucigaşului.»
Imnuri de mărire s’au înălţat către Domnul, iar îngerii s’au aiujit intonând: «Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile lui spre rugăciunile lor, iar faţa lui asupra celor-ce fac rău ; ca să piardă de pe pămînt pomenirea lor.» (David psalm 33, stih 15).
Când călugărul se deşteptă în acestă armonie cerescă, scrise pe cartea sa aceste cuvinte, pornite din propri-al convingere: «Nu faceţi rău... odată, odată, se vor ispăşi păcatele vdstre, fie de voi, fie de urmaşii voştri.»
N. Popescu.
Ştirbeiu-RomanaţI.
--------------------------
Salată de icre. — Se pâte face o salată gustosâ din ori-ce fel de icre, amestecându-se cu miez de franzelă, cu cepă tocată, cu undelemn mult şi cu zemă de lămâie sau cu oţel, bătcndu-se bine până va deveni ca o pomadă.
www.dacaromanica.ro
236
ALBTNA
COLINDE
I.
Maria se preumblă Vr’un lăcaş a-şî căpătă Jos în sus şi iar ’n jos Că băteâ vent friguros,
Şi avea vestmînt d’argint Ca să nască fiul sfînt.
— Bună sera moş Crăciun Zise maica celui bun Lasă-me ’n palatul tău C’am să nasc un Dumnezeii.
Dar Crăciun ast fel grăiâ:
Palatul meu nu-ţî voiu cla Du-te ’n grajdul cailor Ori la ieslea boilor Căci aicea n’ai ce lace Nu te las să naşei in pace.
Maria atunci plecă Ici şi colea alergă Şi un grajd mare află Intră într’însul plângend Durerile o cuprinrjend,
Să mai mărgâ nu putea Stătu jos şi odihnea,
Caii ’ncep a tropăi Şi iepele-a nechezi Dar Maria le (jiceâ,
Lăcrămâ şi tot plângea:
Cailor nu tropoiţî Cu nechezul conteniţi Căci durerile-mi măriţi.
Ei însă n’au încetat Şi Maria s’a sculat Şi ast-fel i-a blestemat:
Firea-ţi voi cai blestemaţi Să n’aveţî nici când-vâ saţ Cu ori şi câtă mâncare Să n'aveţî îndestulare.
Maria din grajd eşiâ Si în calea ei porniâ
II.
La tulpina mirului Şade maica Domnului
Christos Domnului nost (1).
Intr’un alt grajd nimeriă,
Intr’o iesle se băgă Pe ten mole se culcă In ieslea boilor Boilor săracilor Boii încep a rumegă Şi Maria a suspină Şi (Jise mereu plângend Către ei duios cătând:
Boilor nu rumegaţi Liniştea nu mi tulburaţi.
Boii o şi ascultă Şi grăbiră a-i ajută,
Iar Maria liniştită Le cuvîntă obosită,
Firea-ţî voi boi fericiţi Şi de omeni mult iubiţi,
De mine, de DumneqleQ,
Şi de sfîntul fiu al meu.
Când fu către miez de nopte Trecu durerile tote,
Şi o, domnul s’a născut Dumnezeu p’acest pămînt, Fenu ’n flori s’a prefăcut Minuni multe s’ati vă(Jut> îngerii cântau Magii s’apropiaii Omeni mulţi veneaâ.
Mii de flăcări că ardeâ Multe mii se-aprindeâ Mii şi mii de luminele Străluceau ca nisce stele.
Prin iesle flori cresceâ Maria se veseliâ,
Pruncu ’n braţe cuprindeâ Forte mult se bucură.
Astăzi s’a născut Cel fără ’nceput.
lsidor Dojip.
C’un fecior micuţ în braţe.
Fiu ’n braţe, stare nare, Maîcă-sa ’î făgăduiă
(1) Se repeteză după fie-care viers.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
237
Două mere, două pere Să se joce ’n raiu cu ele. ţ>ăQ maică nu mî-e de ele, Mie de puntea raiului Că-I ca lirul paiului.
Care om e păcătos Pică de pe punte jos,
Care om nu-î păcătos Merge pe punte frumos. Câte flori sunt pe pămînt
La masă galbină (cântă de 2 ori) Haida Ierul Domne (1)
Şed doi, trei Domni mari,
Ei se sfătuiau Care e mal mare Sfîntul grâu cjiceâ Că el e mal mare Că din el îşi lac Colaci şi prinose La dile frumose.
Tote merg la jurămînt, Numai Horea soreluî Ea stă ’n porta raiului, Vin florile şi-o întrebă Dar tu florea soreluî Ce nu mergi la jurămînt? Mî-am aflat faţa întorsâ încărcată de păcate De suflete adunate.
III.
Sfintui teiu (jiceâ Că el e mal mare Că din el se fac Crud într’aurite Prin ţerinl sfinţite.
Slîntul brad (Jiceâ Că el e mal mare Că din el îşi tac Icone trumose Ce le pun prin case.
Nastasia Ciorba.
Vicleimul.
(1) Se repeteză la fie-care vers.
www.dacoromanica.ro
238	ALBINA
MIHAIL GGGĂLNieEANU
- - Anecdotă --
—	Bine-aî venit, părinte Petricule!
—	Bine te-am găsit, domnule Cogălnicene!
—	Poftim de stai!
—	Mulţumesc!
—	Tot protopop eşti ?
—	Tot!
—	La Braşov?
—	Oraşul nostru.
—	Cum stau lucrurile p’acolo ?
—	Prost!
—	Prost ?
—	Românii ce fac ?
—	Tînjesc !
—	Şcolele ?
—	Reu!
—	Bisericele?
—	Răii!
—	Cum se pote !
—	Ne bântuie şi sărăcia !
—	Da?
—	Da, domnule Cogălnicene. E sărăcie mare!
Şi protopopul Petricu începu să plângă.
—	Ce faci, părinte ?
—	O ducem greii!
—	Eî, lasă, nu mai te mâhni atât. . .
—	Cum să nu mă mâhnesc!
—	Cu răbdare, cu luptă, învingem tot!
—	Nu pentru noi! Pentru sfintele Biserici. .. Pentru şcole!
—	Da, Părinte ! Ai dreptate !
—	Pentru asta plâng.
—	Nu mai plânge ! Uite, poftim din partea mea.. . Cinci sute lei ! Dinarul văduvei. . Primesce-1!
—	Să trăescî!
—	Poftim !
Şi picând aceste vorbe, Cogălniceanu luă de pe
www.dacoromanica.ro
ALBINA
239
masă o cutie cu bani şi-o răsturnă în mâna preotului ardelean.
—	Să trăescî, domnule Mihalache!
—	Să trăiţi şi voî Românii!
Mihail Kogăluiceanu.
După ce plecă părintele Petricu, Cogălniceanu voi să trimetă pe fecior se-î cumpere ceva, dar băgă de semă că nu mal are nici o para... nici chiar pentru cele necesare hranei sale.
I). Teleor.
Contra bgşicării (umflături) de piciore.— Se întîmplă adesea, că umblând mult, ies nisce beşici foarte dureroase pe piciore. Un-gendu-ne piciorele cu următorea alifie, scăpăm repede de aceste beşicî:
Săpun alb, 50gr; seu de lumenare, 50 gr; alcool camforat,25gr; şi oţet camf'orat, 25 grame.
— Munca de dimineţă, este izvor de dulceţă.
www.dacaromamca.ro
240	ALBINA
Foie verde bob năut Desfă-mî, puică, ce-aî făcut Că ţî-oî da un ban bătut.
— Nu-ţî desfac, bădiţă hăî,
Că nu ţî-am făcut să piei Ci ţî-am făcut să me ieî.
Drum pe deal şi drum pe vale,
Drum pe la porta matale;
Trec pe drum me uît la tine N’am ce-ţî face, vai de mine,
Că-î duşmanul lângă tine Cu două pistole pline Să ne mântuîe de ţlile Unu ’n mine Unu ’n tine
C’amîndoî am trăit bine Ca doî bra<Jî în rădăcină Ca doî meri într’o tulpină,
De tulpină depărtaţi Cu crenguţe-amestecaţî.
Dragostea cea de nevastă Ca Gherghina din ferestă;
Dar dragostea de copilă Ca zemă de mătrăgună.
Foie verde clocoticî Plină-î casa de voînicî Cu iţarî şi cu opincî;
Ochii negri nu-s pe-aici.
Culese din com. Socea-Cândesci (Nemţ). de A. A. Naura.
— O oie rîiosă, umple turma totă.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
241
Câte-vâ cuvinte asupra strugurilor streini in România (i).
i
§n Parcul Domeniului avem o plantaţiune în al 4-lea an, compusă din vr’o 70 varietăţi streine şi româ-nesci, viţele sunt plantate în quincons la 1 m. 50 ' y tăete lung, corde de lm. — lm. 50 întinse pe sîrme. De brumă le-am apărat prin fum; portă struguri numeroşi. Cu laude se presintă strugurii streini de masă şi românesci în general; iar cei-lalţi, ca: Sauvegnon, Semilon,Saent-Emilion, Risling, Fiirmut, etc., lasă de dorit, mai rari şi mici in bobe de cum le este neamul şi-şi menţin culorea verde de aguridă; iar culorea aurie, proprie multora din ei ră-mâne, şi şi-o capătă pote mai târdiu, căci terenul este bine expus şi bine constituit; cât pentru strugurii unguresci: Kovi-dinca, Slakamenka, Bakator, Raynay, se presintă rău; rari, cu bobe verdi şi încă tari; ce se potrivesce acestea cu corbul, negru mole şi Braghina nostră? dar cu Gordinul şi cu Crampoşia? apoi cu Berbecelul şi Fetesca albă, pe care trebuie să ne-o laude streinii, de ore-ce experimentată în Franţa a dat must cu până la 24 procente zahăr; însă aici nu este vorba despre struguri românesci, struguri comuni, ci despre cei streini cari produc vinuri renumite, datorită bine înţeles condiţiunilor favorabile de teren şi climă precum şi metodelor de cultură speciale şi venificatului cu grije.
Importând aceste viţe, putem să ne apropiem grijile culturale şi de venificaţie, nu însă terenul şi clima şi prin urmare nici felul vinului de-acolo. Acestea sunt căuşele pentru care cu totâ viţa importată, nu vom pută ave la Drâ-găşani şi Cotnari vinul de Iochanisberg, Sauternes, Medoc, precum nici la Slatina şi Huşi, vinul de Drăgâşani sau Cotnari.
Se va dice că avem Bordoul in ţară de multă vreme, viţă streină, care produce vin excelent. Evident că da; insă eu tot cred că este diferenţă între vinurile Chateau Lafite, Chateau Monton şi vinurile produse la noi cu acestâ viţă, dar să admitem că sunt tot aşâ de bune; de ore-ce, vorba fie, avem condiţiuni mai prielnice ca în localitatea de mai sus; totuşi, rămâne de discutat valorea absolută a acestei viţe la noi (din cele mai excelente de alt-fel în
(1) Vecjî No. 10.
www.dacoromanica.ro
242
ALBINA
streinătate), sub raportul rentabilitate!, comparativ cu produsul similar ce dă bunele nostre viţe şi pentru care ar urmă să avem date precise şi de bună credinţă asupra ur-mătorelor puncte: Intru cât vinul de Bordeaux produs la Cotnari, este mai bun ca cel negru, produs din viţele locale? care este cantitatea ce produce la hectar una şi altele? cu ce preţ se vînd? şi în fine la unitatea de suprafaţă care renteză mai bine ? Deşi la Drăgăşani, vinul negru se labrică aprope numai din Bordeaux, ast-fel că vinul acesta fiind o raritate urmeză de la sine să fie mai scump, totu-şi am pute pune şi aci acelea-şi cestiunî.
De regulă tote viţele celebre din streinătate, datorită împrejurărilor locale excepţionale, produc cu adevărat vin forte bun, însă puţin, şi renteză numai graţie preţului ridicat pe hectolitru la 1.000 — 3.000 lei, alt-fel cultura acestor viţe devine o pagubă, ca probă, în Franţa, Germania, Ungaria, etc., împrejurul localităţilor celebre, unde, fie din lipsa re-putaţiunei trecutului, fie din lipsa de condiţiuni speciale şi extrem favorabile producţiunei unui vin fin, lasă d’o parte aceste viţe şi planteză din acelea, cari deşi dau vin de calitate maî inferioră, însă produc mai mult.
Dar în fine, Bordoul este bun şi la noi acolo unde se pote face un vin fin, şi de sigur că apropiate acestei viţe, vor maî fi şi altele ca Pineau, Goneaz, Risling, Fiirmut, deşi practica locală ne pronunţându-se asupra tuturor, nu ne îndreptăţesce la acăstă afirmare pe care o facem numai după renumele lor din localităţile de origină, însă, ce are aface aceste câte-vâ viţe cu marile numer ce ne bate la uşă şi pe cari cultivatorii noştrii din podgorii vestite, ca şi cei din cele de mâna a doua ori a noua, le aduce cu miile, populându-şi viile esclusiv numai cu ele, în cât am ajuns să umblăm mult până să mai găsim viţe locale! Acesta este un mare reu şi nu seim dacă trebuie să atribuim acest streinism lipsei viţelor din ţară, sau şi în mare parte spiritului nostru, d’a acceptă de bun, cu entusiasm chiar, tot ce streinătatea prin agenţii speciale şi cataloge, ne presintă cu culori vii şi atrăgătore. Viţele din Ungaria, Germania, Francia, Italia, Spania, Turcia, Grecia, etc., tote ne sunt recomandate cu multă laudă şi cu drept cuvînt, de ore-ce fie-care localitate îşi are strugurii ei buni, ca şi la noi, şi apoi reclama este sufletul comerciului.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
243
Pepinieriştu streini şi agenţii, ca orî-carî, îşi fac datoria de vîndetori, însă greua sarcină de-a sci cu ce viţe să plantăm viea nostră, ne remâne noue cultivatorilor, care trebuie să avem în vedere, nu celebritatea viţelor, ci putinţa d’a obţine un produs rentabil în localitatea în care ne a-flăm, şi nu trebuie să ne scape din vedere că şi în Franţa, Germania, Ungaria, etc., toţi cultivatorii de vii ar dori să producă vinurile vestite de la Sauternes, Iochanesberg, To-kaj, însă fac omenii ce pot, îşi v£d de ce au ei acolo; dacă dincolo fac vin puţin dar bun, fiind-că se pote, şi-l vînd scump; dincoce, tot în marginile posibilităţei, face vin mai slab, dar mult şi-l vînd eftin. Tot aşâ ar trebui să facem şi noi, să ne vedem bine de ce avem, sau cel mult, dacă aducem Bordeaux, Pineau, Risling şi încă câte-vâ, s’o facem pe porţiuni mici şi la Drăgăşanî sau Cotnari, unde este ore-cum locul vinului de calitate superioră; iar în grosul podgoriilor: Focşani, Huşi, Dolj, etc., să punem preţ pe varietăţile ţârei nostre şi în special pe cele locale, după care o să umblăm mult spre a le mai găsi.
0 cestiune de mare preţ este de a se sci cum să se hră-nescă un ast-fel de bolnav. Se vor părăsi negreşit acele mâncăruri cari fac să bată inima cu putere şi cari prin urmare îl slăbesc. In categoria acestor alimente, punem alcoolul, cafeua negră, ceiul, piperul, ardeiul, acriturile şi tutunul. Hrana cea mal bună este cu lapte iy2 până la 2 litri de lapte pe (Ji este prea destul, mal ales dacă bolnavul mal gustă ceva carne, puţine zarzavaturi şi ceva prăjituri. Laptele va fi fiert. E bine ca laptele să se beâ câte puţin, la ore-care intervale, căci dacă se beâ lapte mult de odată se face brânză în stomac şi stomacul îl mistue cu greu, dând ast-fel nascere diferitelor bole de stomac. Nu are nici o importanţă dacă bolnavul beâ lapte cald sau rece. Laptele însă să nu fie fierbinte, căci tote alimentele fierbinţi excită inima şi o obosesc.
De asemenea tote alimentele nu vor fi nici prea calde nici prea reci, ca inima să nu fie nevoită să se excite.
Important pentru aceşti bolnavi este să mănânce mal des, dar câte puţin. Căci mâncând mult de odată, vor ave greutate în răsuflare. De acea aceşti bolnavi vor mânca câte puţin la fie-
D. Rădulescu
Şef de cult. Dom. Segarcea.
Cum să trăescă cel atins de bolă de inimă?
care 2—3 ore.
Doctor.
www.dacoromamca.ro
244
ALBINA
Către cei cari scria, carte prin sate.
DESPRE B'SERieĂ
Jg.
(râţltrăbâtând drumurile de pe întinsul ţârii şi trecend pe
'•>ŞS lângă, sau prin satele, ca şi prin oraşele el, vederea-ţî
veste atrasă mal întâiu de biserici. Pe lângă acestea nu poţi trece nici la del, nici la vale, până ce nu le cercetezi de amănuntul din ochi, admirându-le arhitectura, sau do-d înbunâtâţirea lor.
Cam aşa cevâ ni se întâmplă şi cu casele din sat. Trecend pe lângă cele mal bine construite şi observându-le, am dori ca să seim ale cui sunt?
El bine, acestea lârâ îndoială sunt ale celor cari sciu carte prin sate. Lor, dar scriu aceste rîndurl despre biserică:
Aţi contribuit ca ctitori, dragii moşului, cu material, cu transporturi şi cu sume de bani, la construirea frumosului templu religios, Biserica, din comuna d-vostră.
L’aţl terminat şi acum este falnic împodobit cu crucea de pe măreţele el turle, la-ţl lăcut sfinţirea cuvenită, cu destulă pompă şi cu multe cheltuell. Aii fost numele d-vostră publicate prin «Monitor» şi alte cjiare din ţară, cu laude şi mulţumiri din partea tuturor.
Guvernul la rîndul său a versat visteria ţării, spre a ve trimite demni servitori al altarului, cari să vă reamintescă la diferite ocasiunî preceptele divinului şi liberatorului Iisus, îndeplinind şi cele 7 taine ale religiunil nostre creştine ortodoxe. Mulţimea sătenilor, nu numai că v’a imitat, dând fie-care obolul şi munca sa, dar v’a şi admirat pentru iniţiativa, pentru îndemnul şi resultatul ce aţi obţinut. Nu me îndoesc un minut, dar, că veţi sci, dragii şi iubiţii mei, a iubi operă vostră şi în viitor, o veţi visitâ şi ajută moralicesce şi materialicesce cât veţi pute şi de aici înainte.
Alegeţi-vă, deci tjilele plăcute sufletelor d-vostră şi din când
www.dacaramanica.ro
ALBINA
245
în când arătaţi-vă înaintea altarului ce vă cunosce de când v’aţî înbrăcat întru Christos cu haina botezului, şi de când aţi contribuit la ridicarea lui, cum am dis.
Vedeţi, dragii moşului, ce mal e de lipsă aici la biserică, pote că de, cântăreţul va fi înbătrânit şi clopotul bisericii nu va fi având o voce răsunătâre, fiind prea mic, ca să corespundă menire! lor şi să atragă pe credincioşi la serviciul divin, atât de necesar inimilor creştine.
S’aii înfiinţat destule şcole de cântăreţi bisericesc!, mijlociţi a se trimete acolo copil pe ales şi mergând pe la tîrgurl mari ca, Rîureniî, Drăgaica, Fălticenii şi altele, atrageţl atenţiunea omenilor din comuna d-vostră asupra frumoselor şi plăcutelor răsunete ale clopotelor ce sunt expuse aci de vîmjare. Nu l lăsaţi în pace până ce nu vor cumpără clopotul şi ce va mal fi de lipsă, şi cu chipul acesta veţi face ca să înfiorescă tot mal mult biserica lui Christos.
De câte ori veţi visitâ biserica, veţi fi bine veniţi aci şi copiii sătenilor vor fi însufleţiţi, nu numai de dragostea către cele sfinte, văcjându vă în biserică, ci şi către d-vostră şi familia d-v. care până în sfârşit daţi probe de iubire către Dumnetjeă şi a-propele.
In anvonul bisericii, după preot, luaţi şi d-vostră cuvîntul, vorbind sătenilor puţin dar cu mied, potrivit posiţiuneî ce d-v. ocupaţi între dînşii, fie ca proprietari, ca funcţionari, sau alte profesiuni libere.
Veţi cjfice, pote cu drept cuvînt, că d-vostră sunteţi nedeprinşl la aşâ lucru; o cred, dar cu acesta scusă ne ertată, eu me tem, că nu veţi începe nici odată! Aci se cere curaj, iubiţilor.
Procesele din (jfilele de sărbători, mal amânaţi-le, mal împu-ţinaţi-le, faceţi-le ce le veţi face. îndemnaţi şi pe învăţători, în-curajându-î cu presenţa d-vostră, ca şi dînşii să vorbâscâ la biserică, ca şi la şcolă, despre ce'.e de lipsă, că după cum fiice preotul în (jiua de Pasci:
«Cuvîntul e de la început şi iote prin el s’au făcut.
Să nu pierdem, aşa dară, nici de cum timpul, când este vorba să ne împlinim o datorie.
Moş Totan.
---- --------------------—
Pentru bubă negră.—Varză verde tăiată mărunt, să se fiarbă cu lapte dulce prospăt şi curat, să se piseze sămînţa de in cer-nându-se bine; acestă făină să se presare peste laptele cu varză, să se mestece bine şi întin<Jându-se pe petec, să se ungă pe de-asupra cu untdelemn de cel mal bun, sau cu untură de găină prospetă, şi să se pue pe rană; iar de va fi în gură be-şica, să se pue pe faţa obrazului despre care este rana, şi să se schimbe sera şi dimineţa; să se păcjescă apoi de mâncări acre, de băuturi spirtose şi de răcelă.
www.dacoromanica.ro
246
AT.TSTNA
Mortea lui Herbert 5pencer.
Cunoscutul filosol şi sociolog Herbert Spencer a încetat din viâţă.
Herbert Spencers’a născut la 27 Aprilie 1820 la Derby, Englitera, unde Iu educat de tatăl seu, prolesor, şi de unchiul seu, pastor al bisericii anglicane. De la vîrsta de 17 până la 25 de ani fu inginer civil şi colabora la «Civil Engineer’s and Architect’s Journal». Afară de acesta, a publicat în «Konconformist» o serie de scrisori asupra «Stere! proprii de guvernămînt» (1842) dintre cari o parte aii apărut în broşuri. Părăsindu-şl profesiunea de inginer, colaboră regulat, timp de cinci ani, la «Economist» si scose prima sa mare lucrare asupra «Echilibrului social» (1851). De atunci el se dădu cu totul lucrărilor sale filosofice. La 12 Maiu 1882, după o vizită tăcută Statelor-Unite, fu ales corespondent al Academiei de sciinţe morale şi politice de acolo, dar el declină acestă onore, declarând că-şl făcuse o regulă din a nu a-parţine nici unei societăţi străine.
In decursul acestei periode, Spencer a publicat un mare număr de cărţi filosofice cari l’au aşefiat în primul rînd al cugetătorilor contimporani. Din cărţile sale cari au avut mare răsunet în lume sunt de citat: «Principii de psihologie», «Educaţiunea intelectuală, morală şi fizică»; «Studiul sociologiei»; «Omul ţaţă de stat»; «Sociologie descriptivă»; «încercări de morală, sciinţă şi estetică»; «InstituţiunI eclesiastice»; «Bazele moralei evoluţioniste» Cea mal mare parte din lucrările sale au fost traduse în Iran-ţuzesce, nemţesce şi alte limbi.
Sistemul filosofic al lui Herbert Spencer îl apropie de socio-logiştil Aug. Comte, Stuart Mill şi Darwin.
S’a tradus şi în românesce ce-vâ din operile sale. Intre altele: «In contra socialismului» ded-1 Titu Maiorescu şi «Despre Educaţiune», care a apărut în «Biblioteca pentru toţi».
De pe Domeniile Coronei
In (filele de 4—6 Noemvrie a. c., d-1 Ion Kalinderu, a inspec tat Domeniul Coronei Ghergiţa din judeţul Prahova, visitând, ca tot-deauna şi bişericile, şcolele şi primăriile cari sunt forte mult susţinute de administraţiunea Domeniului Coronei. Domnia-sa a fost întâmpinat la tote de fruntaşii locali ca şi de forte mulţi săteni. Şi potrivit obiceiului ce are s’a interesat de aprope de mersul şi de trebuinţele lor, dispunând cele de cuviinţă pentru împlinirea lor.
La biserica din «Sudiţî» a fost primit de C. S, Preotul Nico-lae Ionescu care l-a salutat în câte-vâ cuvinte căldurose şi l-a asigurat că în faţa muncel fără preget, ce pune pentru ridicarea stare! locuitorilor în tote privinţele, învăţătorii şi preoţii vor urmă întocmai ca apostolii, răspândind şi făcând să pătrundă cât mal adânc în mintea şi inima populaţiunil cunoscinţele şi sentimentele atât de folositore de cari e însufleţit.. Şi cum stră-
www.dacoromanica.io
ALBINA
247
duinţele d-lui Kalinderu, a adăogat cucernicia sa, sunt interpretul fidel al dorinţelor M. S. Regelui, care a dis : «Nu uitaţi c pe plug să reazimă o mare parte a vieţei nostre naţionale», rugăm cerul în tot momentu să deâ Majestăţilor Lor şi Dinastiei totă fericirea spre binele patriei.
Domnul Kalinderu adânc mişcat de manifestaţiile de iubire, a răspuns că va continuă cu acelaş dor şi stăruinţă a munci pentru populaţiunea de pe Domeniile Coronei. Fericit când vede că învăţătorii şi preoţii rmincesc alăturea cu dînsul, nu mai are cea mal mică îndoială că izbânda cea mai complectă nu va întârdiâ. De alt-fel locuitorii sunt dejâ pe calea progresului, dovadă munca şi întrega lor vieţă, care e mai vioie, şi mai folositore de cât în trecut şi care este prevestitore că nu va trece mult până când vor alcătui o clasă, care să fie cu adevărat fala ţării. Pentru acesta au totă voinţa pe care cei chemaţi sunt datori să o în-drepteze cu cumpănire treptat şi în tot-deauna în vederea scopului de mai sus. Şcola şi biserica sunt factorii de căpetenie şi cum cele de pe Domeniile Coronei sunt înzestrate cu tote cele necesare, iar învăţătorii şi preoţii încurajaţi, ori-cine are dreptul să se aştepte ca să corespundă mai mult de cât orî-care alţii menire! lor.
Domnul Kalinderu, după ce a cercetat de aprope sfîntul locaş care se pote compara cu multe biserici din capitală, din cele mai bine îngrijite, a trecut la şcolă.
Tot cu ocasiunea acestei inspecţiunî, d-sa a mai primit de la d-nii învăţători de pe acel domeniu; I. Rădulescu, Dum. Constantinescu, N. Bărbulescu şi C. S. Păr. Dimitrie Popescu, o adresă prin care mulţumesc atât pentru poveţele ce nu înceteză a le da pentru grija ce portă culturii ţăranilor români cât şi pentru sacrificiile ce face pentru şcole şi pentru locuitori.
Ast-fel la şcola din comuna Gherghiţa s’a construit un grajd de zid şi un pătul de lemn ambele în valore de lei 2.640. Una percolă la grădina şcolară in valore de lei 40; s’a reparat aco-perămîntul şcolei şi ’i-a dat ca premiu învăţătorului pentru grădina şcolară 65 lei iar ca gratificaţiune 40 lei.
2)	La şcola din com. Ciumaţi s’a construit un pătul de lemn în valore de lei 1.040, s’au dat 4 bănci pentru grădină în valore de lei 250, s’a făcut o percolă la aceeaşi grădină în valore de lei 40, s’a dat cărţi şi utensile şcolare la 25 elevi sărmani; iar învăţătorului i s’a acordat ca premiu pentru grădina şcolară 65 leî. iar ca gratificaţiune 40 lei.
3)	La şcola din com. Balta-Domneî s’a construit o percolă la grădina şcolară în valore de 40 leî, s’a acordat preotului învăţător ca premiu pentru grădina şcolară 30 de lei, iar soţiei o rochie în valore de 25 leî, luându-se măsuri pentru anul viitor a se repară şi biserica din acestă comună.
4)	La şcola din com. Sudiţi s’a construit un grajd în valore de lei 1.600; s’a făcut o percolă la grădina şcolară în valore de 40 leî şi s’a dat soţiilor preotului şi învăţătorului câte o rochie îu valore de câte 25 leî.
5)	La şcola din căt. Belciug s’a construit un pătul-magazie în valore de lei 800.
Domnii învăţători nu uită să amintescă şi de subvenţiunile pentru cursurile de adulţi, de materialul pentru încăldit clasele
www.dacaromamca.ro
248
AT.BTNA
şi de cărţi folositore dăruite bibliotecelor şi elevilor sărmani, îndemnaţi de adâncă recunoscinţă, aduc apoi respectosele mulţumiri M. S. Regelui care în dorinţa vie ce are de a vede iubitul Seu popor înălţat la o stare bună, revarsă atâta bine-facere asupra lui.
Domuul Kalinderu a împărţit de asemenea mai multe ajutore în bani la locuitorii sărmani
*
* *
In filele de 18—20 Noemvrie, d-1 Ion Kalinderu, a l'ost la Domeniul Coronei Ruseţu din judeţul Brăila, pe care l-a inspectat în amănunt.
Cu acestă ocasiune d-sa a visitat, ca tot deauna, şcola, biserica şi primăria din localitate, şi interesându-se de aprope de starea şi de mersul lor, a luat măsuri ca lipsurile urgente de cari suferă, să se împlinescă pe cheltuiala Administraţiei Domeniului Coronei, împărţind şi elevilor cărţi folositore.
Dar dintre tote cea mai însemnată care a produs o adevărată bucurie, a fost hotărârea de a clădi în locul şeolei vechi, care numai e îndestul de încăpătore şi numai corespunde scopului, un edificiu cu trei clase şi tote dependinţele după cerinţele moderne. Lucrarea, care va costă aprope 40.000 lei, dintre cari
10.000	lei, tondul care dispune primăria, iar restul dat de Administraţia Domeniului Coronei, va începe chiar la primăvară, ast-fel ca până în .tomnâ va ti gata. Şcola veche va rămâne pentru societatea economică culturală «Al. N. Lahovary» şi pentru teatru sătesc.
La tote aceste visite, d-1 Kalinderu a fost întâmpinat de inteligenţa locală şi de iorte mulţi locuitori. In deosebi la societatea care a lost întemeiată la îndemnul seu şi dispune aiji de un frumos capital şi chiar de o maşină de treer pentru trebuinţa locuitorilor, se aflau adunaţi sătenii în număr mare cari i-aîi urat bună venire prin graiul d-luî învăţător B. Bălâbănescu şi C. Salo Părintele G. Berdan, şi l-au asigurat că sunt recunoscători pentru intersul ce le portă, şi vor căută a fi tot deauna următori poveţelor ce primesc de la d-sa, muncind cu mai multă râvnă şi devotament.
Domnul Kalinderu, mulţumind tuturora şi în special preotului şi învăţătorului cari ’şi dau totă ostenela pentru binele obştesc, şi-a exprimat via sa satisfacţiune că Ruşeţenii l-au înţeles şi caută a-şi întocmi traiul şi munca în modul cel mai folositor. Intr’adevăr, cu tote că Domeniul Ruseţu, nu e exploatat în regie de cât de câţi-vâ ani, locuitorii s au arătat până acum ca cei mai doritori de a se instrui şi de a se conduce după dorinţele Administraţiunel Domeniului Coronei. Domnul Kalinderu le-a vorbit apoi despre datoria ce are tie-care de a respectă dreptul altuia şi de aşi îndeplini cu slinţenie datoriile lor, căci numai aşâ vor pute propăşi temeinic şi a terminat urând tuturora fericire şi spor în muncă. Tot cu acest prilej d-1 Kalinderu, a ajutat pe mai mulţi locuitori sărmani cu lemne şi bani.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
24 B
DE L A. SA TE
In (Jiua de 7 Decemvrie a. c., s’a ţinut în comuna Golescî, din jud. R.-Sărat, şedinţa cercului cultural. Tot în acestă <Ji s’a făcut sfinţirea bisericii de către părintele protoereu al judeţului.
In timpul serviciului divin, corul şcoleî, pe 2 voci, condus de d-1 Ion Brătilă învăţător la acestă şcolă, a executat fdrte bine tote cânturile de leturghie,
La ora 2 p. m., deschidendu-se şedinţa cercului, d-1 preşedinte C. P. Nicolescu, a cedat locul părintelui Protoereu N. Damian. Sfinţia-Sa ne-a vorbit în cuvinte forte simţitore despre dragostea ce trebuie să avem către Dinastie şi către ţară; ne mai sfătuesce de a urmă cu drag aceste întruniri ale d-lor învăţători, de la cari aflăm multe învăţături folositore pentru nevoile nos-tre în viaţa de tote rlilele.
După Sfinţia-Sa, ne-a vorbit d-1 învăţător Ion Brătilă, despre «Apa de băut.» Ne arată cari sunt apele bune şi rele de băut, precum şi la ce boli şi rele ne putem expune bend o apă rea. După acesta, d-ra Manolescu, învăţătore din Slob.-Ciorescî, ne-a vorbit despre «Iubirea de Biserică.»
După conferinţă, s’au recitat: «Despre mincinoşi», «Ruşinearăii înţelesă», «Tatăl iui Neacşu», «Un Dorobanţ», «Condeele lui Vodă», printre cari au variat cânturile pe 2 şi 3 voci, «Libertatea naţională», «Dimineţa», «Sună buciumul de-alarmă» şi «Plugar şi ostaş.» Tote aceste recitări, cât şi cânturile au fost aşâ de bine alese şi executate, că ne-a făcut din acestă di, o adevărată săr-bătore plăcută.
Execuţia lor, aşâ de biue reuşită, ne mai arată că d-1 învăţător Brătilă, care le-a executat, â depus şi depune multă muncă şi ostpnelă în sfînta şi nobila misiune ce profeseză.
Un asistent.
Societăţi economice la sate.
Societatea economică «Bălca» înfiinţată în comuna «Bălca» jud. Putna în anul 1902 Fevruarie 1. prin stăruinţele învăţătorului Barbu Zara şi cu concursul Preot. D. Popovicî, are 59 membri şi urmâto rea situaţiune pe (Jiua de 28 Iulie 1903:
PRIMIRI
Fond de reservă................................. .	.	35,10
Cotisaţiuni.......................................2.319.—
Păstrare.......................................... 67,85
Procente.......................................... 201,12
Total	.	.	2.623,07
EŞIRI
împrumut.......................................... 2.522,—
Cheltueli......................................... 17,44
Sold o......................................... 83,63
Total	.	.	2.623,07
Comuna e de vre’o 120 locuitoiî şi membri s’au înscris treptat, căci nu li s’a acordat creditul până ce n’au devenit membri.
www.dacoromairica.ro
250
ALBINA
I nform aţiiani
Marţi 16 Decemvrie, la orele 12 din <Ji M. S, Regele a primit în sala Tronului, biroul şi comisiunea senatului, însărcinată a presentă M. S. Regelui, adresa de răspuns la Mesagiul Tronului.
A. S. Regală Principile Ferdinand, Moştenitorul presumptiv al Coronei, luase loc între d-niî senatori, pe când d-niî miniştri şi curtea Regală se aflau în drepta şi stânga tronului.
*
* *
In dilele de 10, 11 şi 12 Noemvrie, Principele Urussoff, guvernatorul Basarabiei, a visitat mai multe sate, aşezate dealungul apei Prutului.
Cu acestă ocasiune, Principele Urussoff s’a interesat de starea economică şi culturală a populaţiuneî românesc! din acele localităţi.
Principele s’a întreţinut cu mai mulţi fruntaşi în limba ro-mâneseă.
Se scie că principele Urussoff a fost mai mulţi ani ministrul plenipotenţiar al Rusiei, în Bucurescî.
v
«jj»
Prefecţii din ţară, au primit o circulară de la Ministerul de Interne, prin care li se recomandă a aplică cu severitate legea repaosului duminical, mai ales la ţară când se ţin conferinţele populare.
*
* *
In diua de 9 Ianuarie 1904, ora 10*/s a. m., se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică, cu oferte închise pentru darea în întreprindere a şoseluireî în parte a stradei Mo-nastirei din oraşul Sinaia.
Devisul este în sumă de lei 9.117,57.
*
* * ,
In (liua de 10 Ianuarie 1904, ora 10 şi jum. a. m., se va ţine
licitaţie pentru rearendarea in comptul d-lor arendaşi a urmă-torelor moşii :
1. Vatra’ schitului Fedeleşoiu-Runcu din judeţul Argeş, com. Fedeleşoiu-Runcu, pentru restul periodului 23 Aprilie 1902—1917, cu începere de la 23 Aprilie 1904, garanţie provisorie lei 3.500.
3.	Rădăcinesci din judeţul Argeş, comuna Dăngesci, pe restul periodului 23 Aprilie 1901—1916, cu începere de la 23 Aprilie 1904, garanţie provisorie lei 1.000.
* * •
In diua de 12 Ianuarie 1904, orele 10 şi jum. a. m., se va ţine licitaţie pentru vîntjarea spre exploatare a următorelor porţiuni de păduri:
Judeţul Argeş.—1.200 goruni, pădurea Vatra Sch. Cornet, com. Racoviţa-Copăcenî, garanţie provisorie lei 1.000; 275 arbori bra<Jî pădurea Dăngesci, garanţie provisorie lei 100.
Jud. Ilfov. — 5 parchete pădurea Preasna-Poiana şi Preasna-Anagnosti, com. Gurbănesci-Coţofana, garanţie provisorie lei 1.000.
Jud. Pahova.—O porţiune de pădure de pe propr. Vrăjitoria, comuna Poiana, garanţie provisorie lei 450.
*
Judeţul Olt. — o parchete pădurea Ciomăgesci, comuna Cio-măgescî, garanţie provisorie lei 1.053.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
251
Jud. Vlaşca. — Porţiunea de pădure atinsă de pârjol din pădurea Hodivoea Vieri, garanţie provisorie lei 250.
*
* *
In <Jiua de 13 Ianuarie 1904, ora 10 şi jurn. a. m., se va ţine licitaţie pentru vîndarea unei maşini setni-stabilâ, Casa Wolf, din Magdeburg, 30 cai putere, cu 2 volante, care se află la Sinaia.
Garanţie provisorie lei 1.000»
Supra-oferte nu se primesc.
♦
* *
La 21 Ianuarie 1904, orele 10 a. m. se va ţine licitaţie pentru #50 tone păcură fluidă şi 850 tone ţiţeiu, necesare spitalelor Col-ţea, Colentina, Filantropia şi Pante’leimon, în exerciţiul 1904.
Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate, însoţite de o garanţie
provisorie de 5 la sută, garanţia definitivă va’fi de 10 la sută.
*
* *
Postul de medic secundar la spitalul Boldescu din Ploescî, devenind vacant, domnii doctori în medicină cari doresc a ocupă acest post provisoriu până la concurs, sunt rugaţi a-şl presentâ cererile lor la Eforie.
MULŢUMIRE
Oprea I. Popescu, învăţător diriginte al şcole! primare mixte din comuna Drămcu-Dolj în numele elevilor acestei şcole, aduc viile mele mulţumiri următorelor persone cari au contribuit la cumpărarea unei maşini de tuns elevii acestei şcole; Pr. Nicolae Voinescu, Pavel St. Voica, Dincă R. Manea, Ion N. Mardale, Tache Marinescu, Petre Oombiescu. Oprea T. Popescu. Ştefan Demetrescu, Gheorghe Peta, Gheorghe Rădu-lescu, Petre Popescu, D. Bârsănescu, Atanasie T. Popescu, Gheorghe Stoian, Ion Luţescu, Dumitru Glogorcanu, Vasile I. Bucă, Petre Petrescu şi Dumitru V. David. ____
Pâne de Crăciun.— Se face plămadă cu apă caldă din 250 dramuri de drojdii sau cu jumătate oca drojdii de casă şi o oca de făină, şi se lasă să se dospescă. După ce se va dospi, se frământă cu ea aluatul făcut din două oca făină, adăogându-se o oca de apă caldă, un pahar de vin, 2 — 3 linguri apă de flori, jumătate oca de zahăr şi sarea necesară. Se frămîntă aluatul două ore, puind în el o jumătate oca unt, câte puţin şi în cele din urmă o mână de anason, şi două mâni de stafide. Se presară apoi aluatul cu răijături de c6je de lămâe şi se lasă să se dospescă vre-o opt ore. Acostă pâne se cdce într’o formă, unsă cu unt.
BIBLIOGRAFII
«REÎNVIEREA», publicaţiune literară-lunară; apare sub direcţiunea d-lul «A. Xenopol».
Numărul unu, apărut la 1 Decemvrie, cuprinde articole de d-niî «A. Xenopol, G. Tutoveanu, D. Drăghicescu, A. Vojen, Bogdan Ionescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, A. ForgacI, C. Notara, T. Stefaneli.»
Direcţia: Iaşi, strada Sfîntul Nicolae.
Redacţia şi Administraţia : «Botoşani», sti\ Vânătorilor.
www.dacaromamca.ro
252
ALBINA
STEAUA
Societatea Steaua are do scop a lucra pentru întinderea inveţâturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gărbovicenu, strada Sf.’ Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, loau Kaii adere. membru al Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sava Şomâiiescn, mure proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru Gflrboriceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române. director al Şc. Normale a SocietâfU pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Const. Bana, profesor secundar şi inspector şcolai—Membrii, Spira C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. Dimitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Vladeseă, deputat, profesor universitar; Cristu S. N’egoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Censori. Const. Alimăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. Ione.scn, pro fesor se'cnndar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar.
Membrii înscrişi şi cotisaţinul plătite (Urmare).
Radu I. Staicu, (Lipov), 1 leu ; Pârvu P. Ghecioiu, (Lipov), 1 leu ; Marin Popescu, agricultor, (Lipov) 1 leu; Filip Ursu, primar, (Lipov), 1 leu ; Const Rizan, perceptor, (Lipov), 1 leu; Ion Voinea, agricultor, (Lipov), 1 leu; Vasile Beccu, şef de cultură, (Dalga), 2 lei; Mihaî G. Be-rendei, isprăvnicel, (Dalga), 1 leu ; Dumitru Drăiniceanu, isprăvnicel, (Dalga), 1 leu; Niculae Fetoiu, isprăvnicel, (Dalga), 1 leu; Badea D. Stroe, isprăvnicel, (Dalga), 1 leu ; Ion Peană, şef de cultură, (Panaghia), 2 lei; Gh. Podescu, brigadier, (Panaghia), 1 leu; Grigore Butaliu, pădurar, (Panaghia), 1 leu; Marin D. Solia, pădurar, (Panaghia), 1 leu; Năstase R. Staicu, pădurar, (Panaghia), 1 leu; M. Prodileanu, pădurar, (Panaghia),
1	leu; Dinu Iordache, pădurar, (Panaghia). 1 leu; Alexandru Badea, pădurar (Panaghia), 1 leu; Truţă D. Badea, pădurar, (Panaghia), 1 leu; Petre M. Parpalâ, agricultor, (Panaghia), 1 leu; V. Verzea, maior, (Bucu-resci), 4 lei; I. I. Morariu, (BucurescI), 2 lei; Iosif I. Ene, (Bucurcscî) 5 lei; Ştefan Mosoru, (Bucuresci), 2 lei; Ion Roman, (Bucurescî), 2 le;' George A. Zaraşi, (Bucurescî), 2 lei Constantin Ioradnovici, (Bucuresci).
2	lei; Andrei Oneanu, (Bucurescî), 2 lei; Ştefan F. Făgădău, (Bucurescî), G lei; George Solim, (corn Potlogi), 2 lei; L. Lăzărescu, (Bucurescî), 2 leî; Economul Eremia Hagii, protoereu, (Huşî), 2,50 leî; Eiono
www.dacoromanica.ro
ALBINA
253
mul Const. G. Vasiliu, preot, (Huşi), 2 lei ; Economul Ion Andrescu, profesor, (Huşi), 2 lei; Economul Ştefan Andreescu, (cătunul Mosma), 1,50 bani; Costache Trifan, învăţător, (Huşi), t leu; Economul Ion Har-nagea, (Huşi), 2 lei; Gh. Gheorghiu, preot, (Cozia), 1,60 bani; Spiridon Popa, preot, Bozia, 1 leu; D. Ciocârlan, preot, (Dobrovăţ-Vasluî), 1 leu; Nicolae Popescu, preot, (Podolei), 1 leu; C. Alimănişteanu, inginer, (Bu-curescî, str. Domnei), o lei; L. Mrazec, (Bucurescî, str. Gâpriorei), 1 leu; R. Pascu, (Bucurescî, str. Popa-Nan), 1 leu; Al. Alimănişteanu, (Bucurescî, str. Ragală), 3 lei; Economul Constantinescu, H., protoereu, (T.-Mă-gurele), 3 lei; Sachelarie Stănescu D., (Năsturel), 1 leu; Preotul I. Mi-rodot, (Bădulesa), 1 leu; Preotul Ilie Popescu, (Ulmeni), 1 leu; Preotul I. Bobocescu, (Plopii-Slăvitescî) 1 leu; Peotul P. Părescu, (Olteni), 1 leu; Preotul M. Marinescu, (Ciobânescii din Del), 1 leu; Preotul D. Popescu, (Ciobânesciî din Del), 1 leu; Preotul D. Georgescu, (Zlotescî) 1 leu; Alexandru Anghelescu, (Ciolănescî din Del), 1 leu Preotul Moeanu Ion, învăţător, (Vidupu),l leu; Preotul M. Iliescu, (Atârnaţi), 1 leu ; Preotul N. Apostolescu, (Lisa) 1 leu; Preotul Ştefan Popescu, (Ghimpeţenî), 1 leu; Vasile Costescu, (T,-Măgurele) 2 iei; Nic. G Panaitescu, (T.-Măgurele), 2 lei; Elisa Ionescu, directorea şcolei de fete Clemenţa (Bucurescî), 2 lei; Const. C. Popovicî-Taşcă, director de şcolă, (Bucurescî), 4 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1903 al Societăţii e de 723, iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii mem
brii, e de 6.664 lei 60 bani.
(Va urma în No. viitor).
Poşta Administraţiei.
—	Fraţii BădulesCtt, Învăţ. Vâlcea. —In curând d-1 d-r Macri va da instrucţiuni pentru culegerea şi păstrarea plantelor, pe cari le vom publică în - Albina». Pentru Desfacere adresaţi-vă pentru moment d-luî Tli Rr&tulescu, droghist, Calea Griviţel, Bucurescî şi d-lui M. Stoenescu, dro-ghist şi farmacist, str. Academiei, Bucurescî. Am vorbit deja, cu aceşti buni români şi vă vor da tot concursul, trimeţindu-ve şi preţurile ce pot oferi pe diverse plante.
Toţi abonaţii noştri cari vor să aducă la îndeplinire circulara d-lui Haret, să se adreseze droglierielor de mai sus, spunând că sunt recomandaţi de revista nostră.
—	Gh. Popescu, înv. Putinein. Vlaşca -V'am achitat pe anul al VlI-lea cu chit. 10.440. Societatea de care întrebaţi a dat faliment. Scriţî d-luî Alimănişteanu, str. Regală, Bucurescî, fostul ei preşedinte
—	I)-Iuî II. Oproescu, Oliiojdu, lluzăn. — Pe anul al Vl-lea sunteţi achitat cu chit. 9.021 iar pe anul al VlI-lea cu chi.t 11.317.
—	Ion C Popescu, (liurgiţa.— Idem pe anul al VlI-lea cu chit. 11.367.
0ri-ce cerere de abonament, trebuesce ..neapărat” sa tie însoţita de cost, pentru a se trimite revista. Pe credit nu se trimite nimenui.
www.dacoromamca.ro
In editura Institutului de Arte Grafice CA ROL GOBL S-r Ion St. Rasidescn, Bucuresci, strada Dom-nei 16, au eşit de sub tipar ur-mătorele
CALENDARE
]) Calendarul de perete în ramă cu bloc........ Lei 1,25
2)	Blocul în foi ... . » 0,46 Idem eucartonîn spate . » 0,60
3)	Calendarul Mapa pe
hârtie sugătore .........4,—
4)	Calendarul săptămânal în formă de broşură
sau cu rezemătore în spate. » 2,50
5)	Agenda pentru Advocaţi, legată de lux, în piele
şi cu muchiile foilor aurite » 4,— Idem cu muchiile foilor colorate...............» 2,60
6)	Calendarul de buzunar » 0,25
7)	Calendarul de familie pentru cailele de nascerî, . » 1,—
Pentru vîncjători se acordă un rabat de 25°/0
Pentru provincie expediţiunile se fac contra ramburs.


THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300 000 deplin versat. Sediul Londra, Sucursala Bu-curescî.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Mackiutosli Bate,	
G. I. Goschen . ....	
Vicontele Dnncannon . . .	
E. W. 11. llarry		r
Robert Hamilton hang . .	•*
Demetre de Frank....	Vicna
i*. Naville		Paris
Ad Vcrnes		n
Directori: J J* *r 5*,to17; .
L E. E. Goodwin.
CensorI: Ioan Kalinderu, Demetru Ioan Gliika şi Artlmr Grcen.
Sediul social:
Londra, 7 Great Winchester Street. Sucursala: Bucuresci, Piaţa sf. Gheor-ghe.
„Mercurul îţomâri“
Bucuresci — Smârdan 11.
Ziar financiar — publică tragerile Abonament anual 5 lei.
Se controleză orî-ce fel de lozuri streine şi bilete de loterii Române trimiţândumi-se în mărci poştale odată cu lista de controlat câte 5 bani de fie-care număr.'* ''v ■ • l*
t—0
Cel mal mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. ţlilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria nâstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic saă Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95.
12.95,	13.95, 14.95, 15.95.
12.95,	13.95, 14.95.
13.95,	14.96, 16.95.
12.95,	13.95, 14.96-
13.95,	14.95, 15.95.
»	»	» Nasturi
» Lack cu Elastic sad Şireturi »	»	» Nasturi
» Chevreau cu Elastio »	»	» Nasturi
Preţuri corente la Gliete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95,
>	»	»	» Botonî * 11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 15.95.
»	» Colori »	»	»
■ Gems cu Nasturi şi Şireturi »
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»
Idem cu ŞirelurI şi Nasturi »
Lac
Idem de Lack diferite forme
12 95
12.95,	13 95, 14.95, 15.95.
7.95,	8.95, 9.95.
6.95,	6.95.
6.95,	7.95, 8 95.
5.96,	6.95, 7,95, 8.95, 9.95.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori,
şi Negre pentru Dame Lei 2.50.	_____________________________________
, Bărbaţi > 2.95.
Rupăndu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la Iote Sesonele, Calea	, . _	,
UT- n~	j.	Cititorii revistei vor av<5 un 8că<J6mInt de
Victoriei No. 27, dlătwrx de fOLîţlU Bo/o djn preţurile însemnate, preaentând Cavi fald, Bucuresci,	miDonni
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
n