Anul VII.
23 Noemvrie 1903
No 8


mssîsea
Comitetul de Redacţie:
Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc
Colonel P V Năsturel G. Adamescu I 6tescu P. Dulfu V 5. Moia N Nicolaescu Gr Teodossiu Gonst. G. Pop.-Ta^că.
www.dacoromanica.ro
jfoua parfumeric şi Droguerie JVtedicinală TGMA BTţĂTULESSU
Bucurescl. calea Grlvlţel N°. 145 (lîrt$ă Gara de Nord), gucurescl.
Oferă onor. sale clientele parfomurî din cele maT renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru pSr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pome<}î de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream, de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete
Articole pentru menagiă, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacurl, esenţe pentru conserve alimentare, Sifdne cu cari se prepară ape gazdse, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin». carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, cără şi sirmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scdrţe, frunze, flori şi seminţe pentru câiurî, in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat ulei Ci din ficat de morun pentru cura de ărnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane.
Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca: vată şi tifdne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectdre şi sistematice irigatdre pentru Moşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighâne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatdre, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru ddmne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatore şi vaporisatâre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiă platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfecl şi cleşti.
Acestă Droguerie are organizat un serviciu special pentru ducerea acasă a obiectelor cumpărate saft comandate în capitală, cum şi un servicii! de expediţie deosebit pentru provincie.
Pentru d-nii profesori şi profesdre, institutori şi institutdre, învăţători şi invăţătâre, cum şi pentru toţi abonaţii revistei «Albina» cari vor presentâ alăturatul cupon, se vor face preţuri scăzute la tote articolele trebultdre.
Cupon de reducere pentru „Albina"
52-8
www.dacoromanica.ro
AUBINA
REVISTĂ EN<2ICL>
CĂ POPULARĂ
Abonamentul în ţară pe > » * 6 Pentru anunelurl 1 leu ivian
în străin, pe an lei 8
.............15 bani
te, 5 bani euvîntul. ard.
SUMARUL:
<i. CoşImu-, Plante a purii torc de trăsnet. — Sp. Popescu, Scrisori către InvSţfitorl. —Eugc-nia A. Popcsru, Sentimentul religios şi patriotic.—Dr. C'onst. An. Macrî, Mâcriş de rîurî, Agriş roş. Drâeilâ, Măcrişui epurelul.—A. Vrutul, Pelicanul. —I). Teleor. Anton Pann în Rusia.~ I. (ieoreosni. Vaca cu lapte. — V. >., Dobrogea. — Y. S. Mogu. Cronica agricola şi comercială.—Societăţi economice la sate. — Informaţiuni. — Bibliografii. — Apel.—Poşta administraţiei.
Sfiituri: Contra mătreţel.
Ilustriiţiunl: Selbaticî.-Măcriş de riurî.—Pelicanul. — Anton Pann. — Oraşul Tulcea.— Oraşul Constanţa.
Plante apărătore de trăsnet.
|^g^^tTredinţa poporului nostru că sunt anumite plante care chiamă ploia şi altele care o alungă, o poţi găsi la tote poporele indo-europene, dar
trebuie căutată si de multe ori numai cu multă
»
trudă, ori prin ghicire, o poţi recunosce, căci ori e ştirbită ori încărcată cu alte alemente, ori şi-a pierdut cu totul înţelesul şi a intrat în altă serie de credinţe. Când voiu ave odată vreme mai multă, am să scriu în «Albina» despre tote aceste plante şi să urmăresc credinţele legate de ele.
Tot aşâ sunt credinţe în anumite plante cari pot să cheme ori s’alunge vîntul, grindina şi trăsnetul. Vorbesc acum numai de plante, căci sunt şi animale şi metale şi lucruri făcute de mâna omului, cari au puterea s’alunge şi să chieme puterile văzduhului, prin descântecele babelor, prin vrăji, prin ameninţări şi prin şolomonării. E un complex de credinţe cari se împletesc între ele şi se ţin ca verigele lanţului.
>
Fulgerul în descântece e ori o păsărică albăstrue — la
www.dacoromamca.ro
198
ALBINA
tote poporele fulgerai e albastru, nu sciu de ce—ori e biciu de foc al cărui plesnet uriaş e tunetul, ori e şarpe-balaur care bate cu coda mările. Mai ales şarpe, iar acest lucru trebuie ţinut minte, căci ori unde întâlnim şarpele în basm şi descântec e vorba de fulger, când nu e vorba într’ade-văr de un şarpe real ci de unul închipuit. Descântecele de muşcătura de şarpe, orî-cât au de a face intr’adever cu un şarpe viu, ele nu sunt decât ameninţări la adresa fulgerului, căci şarpele şi fulgerul sunt una.
La muşcătura de şarpe jocă mare rol în medicina descântecelor alunul. Omul îşi spală rana muşcăturii şarpelui cu zemă de coje de alun fiert în apă neîncepută. Deci alunul are o putere naturală de a te mântui de şarpe, dar şarpele fiind fulgerul, alunul are şi o putere supra-naturală de a te apără de fulger. Cine portă băţ de alun, nu va fi muşcat de nici un şarpe, crede poporul. De nici unul, adecă, nici de cel de pe pâmînt, nici de cel din cer. Dacă cu un băţ de alun ai scăpat o broscă din gura şarpelui, ai dobândit un amulet, căci cu acest băţ când ameninţi norii îi poţi risipi. Adecă de băţul de alun se tem norii, mai ales şarpele din nori, fulgerul. Băgaţi de semă, că băţul nu pote fi de alt lemn, ci numai de alun, ca să sperii fulgerul, şi iarăşi nu ori-ce băţ de alun, ci unul cu care ai speriat un şarpe. Deci alun, şarpe şi fulger.
Cât e urzica de mică, şi totuşi are putere de a te apără de fulger. In Tirol, când e furtună, omenii aruncă pe foc urzici culese în diua de Sânziene, şi se cred apăraţi de trăsnet. In Italia pun o urzică, culesă şi ea pe la Sânziene, sub crucea ferestrei, când e vremea grea, ca s’o vadă fulgerul şi să trecă într’altă parte. Şi aşâ sunt multe alte credinţe, în felurite locuri, dar eu nu pot să le înşir pe tote şi nici n’am de ce, că gândul mi-e să vă arăt ce legătură are la Români fulgerul cu urzica. La noi s’a pierdut credinţa că urzica te apără de fulger, cum te apără bună-oră usturoiul de strigoi, dar ea supravieţuesce într’un obiceiu general al neamului nostru. Sfintul George, pe calu-i alb, e omorâtorul balaurului-şarpe şi e începătorul primăverii. Acel balaur închipuesce o putere a întunericului şi a spaimei, deci erna pe care-o ucide sorele cald al primăverii, dar şi puterea întunecătore şi nimicitore a norilor cu furtună şi grindină, deci şi a fulgerului care mai ales e şarpe-
www.dacaramanica.ro
ALBTNA
199
balaur. In diua de Sf. George se afumă vitele, ca să fie ferite de muşcătura şarpelui, şi de a celui viu dar şi de acelui mitic, de a fulgerului, căci cui i te poţi rugă mai cu folos să te apere de şarpe decât celui ce are puterea să ucidă şarpele? Şi e firesc lucru să aduci ca jertfă acestui ucigător de balaur, plantele care-î sunt sfinte şi, tocmai din causa asta apărătore de trăsnet. Sfinte au să-i fie plantele cari pe vremea asta sunt în «toiul lor» cum dice poporul, şi dintre tote, mai apropiete cu casa omului sunt salcia şi urzica. Acum pote bănuiţi de ce vitele s’afumă în diua asta cu urzici, pentru muşcătură de şarpe? Dar în diua de Sf. George e bine să fierbi urzici şi să le bei zema, ca să ’ţî prime-nesci sângele. Obiceiul general însă, de care am pomenit, e urzicarea în diua asta. Fie-care, mai ales ceî tineri portă cu ei urzica în diua sfîntului George, şi care cum pote urzică pe celă-lalt, ca să aibă pielea curată, dice poporul. Dar nu pentru piele curată se face asta. Urzica, fiind apărătore de trăsnet, e purtată ca amulet; ţărănul, uitând cu vremea credinţa asta şi păstrând cu tote acestea obiceiul, a căutat o explicare a faptului, că trebuie să porte la el urzici la sf. George, şi a iscodit urzicarea şi vorba cu pielea curată.
Iar din cea-laltă plântă, apărătore de trăsnet, din salcie, se pune câte o crenguţă într’o brazdă de pămînt şi s’a-şedă pe pragurile casei, pe lângă grajd, prin grădină, şi mai ales sus pe stîlpii porţii (1). Asta va să cjică, să îndepărtezi fulgerul de pe brazda ta, de la pragul casei, de la pomi şi de la vitele tale. Că ţăranul ar pune brazda cu salcia pe la chiotorile casei şi pe la stîlpii porţii ca semn al învierii naturii, deci ca simbol, nu e nici măcar de gândit, căci asta ar fi o simplă poesie ori o prea înaltă filo-sofie pentru el, şi ţăranul ori-ce obiceiuri străvechi are, le are numai din interes de a se apără de puterile ce-i sunt superiore. E adevărat, că pe multe nu le mai înţelege şi le explică pe dos, ele însă negreşit au pornit din izvore meta-fisice, nu din fantasie şi din plăcerea omului de a-şî face jucării Salcia nu numai la sf. George e apărătore de trăsnet, ci tot-deauna. Mlădiţa de salcie de la Florii o ţine ţăranul după iconă, şi într’asta scie anumit că salcia îl apără de (l)
(l) Aici e o legătură de credinţe cu Armindenul, deşi acesta se înalţă ân ţliua sf. Ereinia şi pentru alt cuvînt mai puternic.
www.dacoromanica.ro
200
ALBINA
trăsnet, pentru-că tot-deauna vara când e furtună, ia mlă-diţa de după iconă şi o pune în mijlocul casei. Intrebă-1 de ce o ţine după iconă, şi răspunde că e bună când e vremea grea cu trăsnet şi ploie mare. Mulţi umblă încinşi tot anul peste mijloc, pe piele, cu o cunună de mlădiţe de sălcii de la Florii, pentru durere de şale şi pentru muşcătură de şarpe. Iară-şî şarpele! Atâta pricepe şi ţăranul, că cu totă salcia ce-o porţi încinsă, te pote muşcă şarpele şi-ţi pote intră şi pe gură. Dar credinţa să raportă la fulger, nu la şarpe.
Vorbind de urzică, spuneam că Italienii şi Tirolejii o a-dună în diua de Sânziene. Sărbătorea nascereî Sf. Ion e la tote poporele creştine una dintre cele mai plină de mistere. Obiceiurile şi credinţele poporale o dovedesc a fi o serbâtore solară, adecă a Sorelui, cu focuri vii şi cu roţi de foc şi cu multe de tote câte au de-a face cu cultul Sorelui. Avem însă noi un obiceiu — pe care îl au şi alţii, dar alt-fel — care stă în legătură cu fulgerul. E natural ca tocmai în miezul verii, când furtunile sunt mai puternice, să ai o serbâtore a fulgerului. Urzicile cari te aperă de fulger se culeg în diua de Sânziene, în noptea spre Sânziene se caută iarba-fierului, cu un lacăt încuiat, tras după tine prin iarbă. Vestita şi de nimeni încă vedută iarbă a fierului, ar ave putere să deschidă ori ce încuietore, să spargă lanţurile şi uşile de fier. Iarba cea reală, numită a fierului, e o plantă mică roşie şi e, ca tote buruenile, fără nici o putere. Insă cea mitologică, faimosa iarbă a tâlharilor, care nu există şi totuşi există, şi pe care o caută omenii în sera de Sânziene, este fulgerul însu-şi. Da fulgerul, o flore roşie, care pe pămînt pote deschide ori-ce uşi de fier, şi le pote topi, precum în cer pote sparge uriaşele porţi ale norilor şi să deschidă cerul, cu vuet groz-nic — după cum în basme uşile atinse cu iarba-fierului, se dau în lături cu mare sgomot, care închipuesce tunetul — fulgerul e acea iarbă a fierului.
Tot în ajunul Sândenilor ţăranii culeg florile numite sânziene şi le aruncă sera pe acoperişul casei, de obiceiu făcute cununi. Ca şi urzica, sânzienele au puterea de a îndepărtă fulgerul, tocmai de-aceea se pun pe acoperiş, pe locuri înalte, ca şi salcia pe stîlpii cei mai înalţi ai porţii, ca şi urzica în virful Armindenului: paratrăsnete ale po-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
201
ruluî. Sânzienile, aruncate pe casă în buchete ori in cununi, se lasă acolo totă vara. Tradiţia o cunoscem toţi, şi cu toţii aruncăm sânziene pe casă, dar am uitat motivul pentru care tăcem acest lucru. Şi într’adevăr ţăranul nu mai scie de ce pune sânziene pe casă şi n’are nici măcar o explicare a faptului, decât că îşi caută norocul prin semnele de pe cununi a doua di. Ei adecă ^menesc» cununile, asta a mea, asta a ta, şi a doua di le dau jos şi caută.
(Va urma).	(j. CoşbtlC.
Scrisori către învăţători.
VIII.
(A^Wipsa de cunoscinţă, de convingerea despre adevăra-tul scop al şcălei şi de folosul ei pentru viăţă, e singura camă şi a aplicăreî principiului obligaţivi-tăţeî învăţămîntuluî, şi a formărel şcălelor de adulţi ®7. prin constrângere, şi în genere a resultatelor slabe, date de învăţămîntul rural. Daca învăţăiura de carte ar fi una din trebuinţele sufletesc! ale ţăranului, cuin ar fi de pildă trebuinţa fisică a mâncărei, atunci nici una din celelalte piedici nu l’ar opri de la învăţătura cărţii.
In adevăr, dacă nu avem, cum au popărele apusene, ve-curi de cultură în urma ndstră, poporul nostru a dovedit că-şi pote însuşi, când e lămurit asupra nevoilor sale, tăte resultatele experienţei la cari au ajuns apusenii: ca dovadă avem tăte aşe^ămintele de stat, cari ne au îndreptăţit, deşi popor nou în civilisaţiune, să stăm alături cu popărele ci-vilisate. Va să «jlică. nu-I nevoie, drept vorbind, să aşteptăm până când tradiţia de civilisaţiune proprie să influenţeze asupra maselor adîncî ale poporului. De asemenea, dacă poporul ar fi convins de rostul şcăleî, micul număr de şcăle n’ar fi o piedică pentru împuţinarea analfabeţilor: cunoscut fiind rostul şcălei, asta ar însemnă că vieţa e mai bine înţelăsă, că munca tuturor e nemăsurat mai productivă, că bogăţia ţărei e neasemănat mai mare, iar statul ar avă cu uşurinţă posibilitatea de a crea tdte şcălele rurale de cari ar fi nevoie; în acelaş timp nici o distanţă, până la şcdlă, n’ar fi prea mare.
Rămâne deci stabilit că unica piedică pentru progresul cultural al mulţime! stă în însă-şi mulţime şi anume : că a-câstă mulţime nu scie ce vrea şcăla.
Asupra mijldcelor prin cari s’ar grăbi progresul cultural
www.dacoromamca.ro
202
ALBINA
în mulţime, au urmat o mulţime de discuţiunî. Am vă<Jut că speranţa pusă în constrângere nu are nici un temeiu. Se pare că acest lucru s’a simţit în cele din urmă, însă nu s'a precisat.
S’a pornit acum un curent, pe care îl putem numi curentul de atragere a ţăranilor către şcdlă. încercări isolate, din partea învăţătorilor, pentru a atrage pe copil la şcdlă au fost, cred, în tot-deauna. Unul dintre numeroşii mei învăţători, de pildă, (se schimbau, pe vremea aceia, câte trel-patru pe an), avea obiceiul să dea câte 3 cdle de hârtie, oricărui elev cari ar fi adus un nou elev la şc61ă, deşi şcdla era deja ticsită de elevi. Despre adulţi însă nu se pomenea pe vremea aceea; abia în cele din urmă, de câţi va ani, se agită chestiunea adulţilor, fie în calitate de părinţi, fie în vederea şcdleî de adulţi.
Paralel cu propunerile de constrângerea adulţilor, ca se-şî dea copiii la şcdlă sau ca el înşi-şl să vie la şcolă, avem o serie de propuneri menite să îmblâncjescă pe adulţi, să le schimbe disposiţia ostilă către şcdlă. Ne învîrtim însă pe loc; cauţi să îmblâncjescl pe ţăran faţă cu şcdla..., me tem însă că nu, că va rămânea tot ne convins. Sunt deja îmblânziţi flăcăi! faţă de armată; suntem însă departe de vremea, când să nu mai fie nevoie de legea recrutării. Fie-care flăcău scie că nu pote scăpa de armată şi nu mal aşteptă arcanul ; se duce, dacă se pdte Zice, de bună voie. In Ziua când va dispărea din limba ndstră expresiunile «m’a luat în armată* sau «m’a luat la şcdlă* ; în Ziua când în locul acestor expresiunl, vom ave expresiile: «me duc în armată să învăţ meşteşugul de a-ml apăra, la nevoie, Patria», ori «îmi dau copilul la şcdlă să înveţe cum să-şl ducă viaţa de viitor gospodar şi cetăţen luminat», în acea Zi vom pute Z'00 ca bătrânul Simion : «... am veiţut cu ochii mei mântuirea Ta, Ddmne !...»
Ideia de a atrage pe ţăran către şcdlă, mi se pare, că va duce la ţintă, mal curînd, sau mal târZiu. Atragerea către şcdlă va aduce după sine surparea domniei obligativităţel. Când obligativitatea nu va mai ave obiect, va trebui să înţelegem că ţăranul s’a lămurit asupra şcolel şi a cărţeî. Tote mijldcele de atragere, cari se propun, le putem numi mij-loce externe. Dar să enumărăm câte-vâ.
1) «învăţătorul, preotul şi primarul, în tote ocasiunile, să «sfătuiască pe săteni a-şl da copiii la şcdlă, arătându-le fo-«ldsele învăţătureî de carte».
In acest desiderat, învăţătorii, cari se cunosc între el, recunosc pe de-o parte că acest mijloc, al sfatului, n’a fost practicat până acum; iar pe de altă parte găsesc necesar sfatul către ţărani. N’au însă prea mare încredere în trecerea sfaturilor date, de ore-ce nu propun desfiinţarea obli-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
203
gativităţeî, adică nii-şî iau răspunderea frequentăreî copiilor la şcălă fără constrângere.
2)	învăţătorul, preotul şi primarul «să fie de pildă eî în-«şi-şi, dându-şi regulat copiii la şcolă\ fie băeţî, fie fete*.
Sub-linietura e făcută de mine. In acest desiderat se vede un lucru de necrezut. Cum? Nu cum-vâ sunt învăţători cari nu sunt convinşi încă de rostul cărţeî? Nu cum-vâ sunt învăţători cari nu-şî dau cojiiii la şcdlă, ori îi dau neregulat, de mântuială, ca să evite consecinţele obligativităţei ? Nu cum-vâ sunt învăţători cari cred că fetelor, viitărelor gospodine, nu le-ar şede bine să scie carte? Firesce că propunătorii desideratului acestuia nu pot fi bănuiţi că îi pdte privi pe eî. Firesce că propunătorii, de 6re-ce le-a venit în minte acest desiderat, cunosc colegi de-ai lor, cari au nevoie de acest îndemn. Dar dejâ mă îngrozesc şi nu pot împinge analisa mai departe: nu mă preocupă escepţiile.
3)	«Invăţămîntul să fie practic, utilitar şi plăcut, prin lucrul «manual, agricultură, coruri şcolare şi jocuri gimnastice.
4)	«Să se vină cu cărţi şi cu haine, în ajutorul copiilor «ai căror părinţi sunt săraci.
5)	«Se se dea şcălei direcţiune practică şi utilitară, înfiin-«ţându-se ateliere pentru băeţî şi pentru fete. Pentru fete «să existe, pe lângă fie-care şcălă, un resboiu sistematic, o «maşină de cusut şi una de tors».
S’au mai făcut în fine o sumă de propuneri, forte nimerite, privitâre la Cantina şcolară, la ajutarea elevilor săraci, la deprinderea fetelor cu menajul, la construcţia localurilor prin cooperarea sătenilor, la cooperarea sătenilor la grădina şcolară, la experienţe agricole în afară de grădina şcolară, la corurile de adulţi, la frequentarea bisericei, la îmbunătăţirea pămîntului, la împădurirea căstelor, îngrijirea pomilor şi viilor; livezi artificiale, rase de vite, agricultura, sericicultura, plantarea ducilor; hrana sătenuluî şi posturile; construirea locuinţelor; alcoolismul, băle molipsităre, pelagra, ocupaţiunea sătenilor în timpul ernei, juriul împăciuitor. Societăţi economice, combaterea concubinajului şi al des-frâuluî, actul de clemenţă al M. S. Regelui şi a. m. d.
Numai simpla enumărare a acestor chestiuni, arată că, pe învăţători îi frămîntă dorul de a ridică starea culturală şi economică a sătenuluî.
Intre tăte desideratele — şi sunt fărte multe — nu se vede însă nici unul, care să arate ce fel de om trebuie să fie învăţătorul. Cele mai eminente propuneri însă, nu vor aduce nici un resultat, aplicarea lor nu va avă nici o influenţă a-supra sătânuluî, dacă nu se va lămuri mai întâiu ce fel de om trebuie să fie învăţătorul.
întrebarea acăsta, fărte simplă, nu s’a pus încă; sau, dacă s’a pus, n’a fost pusă decât când erâ vorba de învăţător ca om faţă de elevi. Erâ deci prea îngust pusă; cel puţin
www.dacoromanica.ro
204
ALBINA
era îngust pusă pentru ţara nostră, — unde nu-î formată încă tradiţia culturală.
Insă lucrul nu-î tocmai de mirare; ba chiar semenă cu un fapt care se pdte întâmplă (Jilnic.
Intr’o gospodărie dre-care e vecinie certa: unuia din soţi nu-i place nici un lucru pe care îl face cel-lalt; işi pune tetă silinţa ca să facă lucrurile în aşâ chip în cât se-î placă soţului. Cu cât unul pune mai multă muncă ca să facă pe placul celuî-lalt, cu atât mal mult ese mal ren; cu atât rămân mat nemulţumiţi unul de altul. Şi-i un iad întreg gospodăria acesta. Şi, dăinuesce gospodăria în halul acesta până când îl vine unuia din el în gând o întrebare simplă de tot: ore ne iubim noi?!. Şi, din acea di, fie-care dintre soţi, caută se-şl câştige iubirea cclul-lalt. Şi din acea di, iadul acelei gospodării a început să se prefacă în raiu.
Sp. Pop eseu.
-----; ;V,6’Vt
Sentimentul relijŞ'105 şi patriotic (i).
11.
tria este ţara în care ne-am născut şî trăim; e ţara tuturor ce’s de o naţiune cu noi. Patria nostră e România. întorşi o clipă pe drumul timpurilor trecute, vom întâlni şi aci la tot pasul urme de mari jertfe, urme de fapte necurmate, susţinute de strămoşii noştri spre a ne lăsă ca moştenire ţara care e aţii patria nostră! In primele vecuri după nascerea Mântuitorului începuse a se plămădi p’aicî, naţiunea română şi încă din acele timpuri, Românii au avut mult de suferit! Secole întregi barbarii au năvălit din spre răsărit în aceste locuri. Erau nevoiţi bieţii Români să fugă în ascunţletorile munţilor, lăsând în calea sălbatecilor tot ce bine-rău înjghebaseră şi el. (I)
(I) Ve<ji No. 7.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
205
Când se potoliau furtunele îl vedem coborând de la munte la câmpie cu dorul în inimă de-a maî fi odată stăpâni pe locurile în care se născuseră. Pe la 1.000 şi vre-o 300 ani, Românii scapă de năvălirile barbare şi începe a alcătui un stat,oţară, în locurile acestea. Dar în istorie sunt atâtea fapte, care ne arată că mult au muncit şi mult au suferit Românii, ca să-şî păstreze ţara şi naţionalitatea lor.
Nu maî departe de cât la 1877. Sunt mulţi cari au văclut armata română trecând Dunărea ca să lupte dincolo, să lupte pentru neatârnare. Şi câţi din ceî plecaţi s’au maî întors ? Şi pentru ce ceî căduţî în luptă aii rămas în câmpiile Bulgariei ? — Pentru Patrie ! Patria adî — o avem — liberă.
De la 1877 încoce patria nu ne-a maî cerut mari jertfe şi — pote unde o avem — nu maî simţim îndeajuns iubire pentru ea —. Ne-am învăţat cu libertatea şi acum rămânem reci şi nepăsători când e vorba de patrie...
Adevărata iubire de patrie o maî simte pote numai acela care e departe de plaiurile eî.
Fie-care a fost cred, vre-odată, departe de sat şi de rude. Cât dor n-a simţit atunci de a-şî revedea vatra. Inchipuiţi-vă acum un om departe nu de sat ci de ţara luî, depare printre străini. Atunci simte el că e mult dulce şi frumosă limba ţăreî sale, atunci când n’o maî aude. Atunci îî e dragă şi mult dor îl cuprinde să mai audă odată fluerul cântând doina din ţară.
Numaî între străini simte omul că e în inima luî un fel de simţire care îl opresce d’a li mulţumit pe ţărmuri depărtate. Am avut prilejul să vorbesc cu Români d’aî noştri din Banat. Nu uit nici odată. Eram la Vârciorova, la graniţă.
Un Bănăţean, privind hotarul dintre România şi Austro-Un-garia, a ţlis: «Barieră, ducete-aş la Tisa.» Câtă frumosă simţire în aceste vorbe. Doriâ să mute hotarul, să-l mute dincolo de Bănat ca să fie şi Bănatul ţară românescă şi să fie şi bănăţenul Român din patrie.
De ce să ne iubim patria ? Sunt sute de răspunsuri: S’o iubim pentru că sângele ce curge în vinele nostre este românesc.
Pentru că limba pe care o vorbim şi cântecul de «nani» cu care am fost legănaţi, e românesc.
Pentru că tot ce ne înconjoră şi-î frumos e România! S’o iubim, pentru că ea ne-a dat primele raze de lumină —aci ne-am născut, aci am crescut, aci trăim.
Să ne iubim patria pentru că din pămîntul eî ne hrănim, pe pămîntul eî trăim şi tot în el ne vom întorce când vom fi pă-mînt.
Patriei, îi suntem toţi fii, de opotrivă dragi. Ea ne hrănesce cu rodele câmpiilor ei şi în sânu-i ne vom alege locuinţa de veci.
S’o iubim pentru că aci, în patrie, sunt îrgropaţî strămoşii, părinţii, amicii noştri.
S’o iubim şi s’o cinstim, căci e singura moştenire rămasă de la ai noştri şi pentru că mult sânge românesc s’a vărsat spre a o păstră.
Trebuie s’o iubim şi s’o păstrăm, căci câtă vreme ea va există, trăi-vom şi noi. Când ea va încetă de a mai fi, noi şi ai noştri, loc în lume nu vom maî ave şi vom deveni naţiune oropsită, fără loc de odihnă, fără patrie.
www.dacaromamca.ro
206
ALBINA
Dar trebuie să fii departe de ţară ca s’o iubesc! îndeajuns. Iubirea de patrie pare a cresce pe măsură ce patria e ma! depărtată şi mai nenorocită.
Şi pentru aceea poporele sălbatece îşî iubesc ma! mult ţara de cât no! ce! civilisaţ!—; şi pentru aceea ce! ce trăiesc în locuri puşti! şi nemânose sau în munţi, îş! iubesc ma! mult locul şi ne-mul de cât ace! ce trăiesc în câmpii fertile şi frumose.
Aii încercat să ducă în Rusia, sălbatec! dintr’o ţară depărtată şi urâtă, acoperită vecinie de gheţuri «(Groenlanda).» Pe unul i’au încărcat de averi şi ranguri. In zadar, omul a murit în scurt timp, plângănd de dorul patriei lui.
Sălbatici.
Pe-un altul îl podidiâ plânsul de câte ori vede vre-o mamă cu Pul ei. Şi-au priceput atunci că nenorocitul eră tată. Aceste două simţăminte: acel de părinte şi acel de Român, au făcut pe strămoşii noştri să îndure chinuri nespuse de la asupritorii lor : Turci, Unguri, Ruşi etc. dar să-şi păstreze credinţa, limba şi ţara lor.
Mai anul trecut se serba ţliua de 10 Maiu. Când a trecut armata cu stegul ce fusese în luptă la 1877, am văţlut, un străin descoperindu-se şi salutâdu-1. Şi am mai văclut tot atunci, Românii privindu-1 nepăsători, reci. Cinstindii-ne ţara să-î cinstim drapelul, căci el e semnul prin care ţara nostră îşi dă numele de ţară liberă printre cele-lalte naţiuni. Drapelul ’e cartea do visită a unei ţări. Dar ce ţlic eu ? Trebuie să fi fost cine-vâ sub drapel ca să simtă câtă însemnătate are el pentru naţiune, şi ţară! Drapelul, e un cuvînt, un lucru, dar care cuprinde în el tot ce-a fost şi tot ce e vieţă în fie-care din noi: căminul părintesc, colţul de pămînt unde crescem, primul cuvînt copilăresc, mama care ne-a legănat, poveţele celor maî mari. In fine tote bucurilie nostre cuprinse într’un nume pe care drapelul ni-1 reamintesce, şi acest nume e al patriei—e România.
In bătălie, regimentul întreg pare că-i strâns legat de drapel, şi a’l pierde e ruşine pentru regiment, e nenorocire pentru ţară, temă de Dumnedeu cel ce vegheză. Cred, că nici un Român n’ar stă nepăsător când ar auţli cântându-se «Deşteptăte Române» sau când ar ascultă vre-o predică frumosă ori ar vede tricolorul fâlfâind în bătaia vîntului. Ci vor gândi cu toţii, cuprinşi de-o vrajă dulce, că:
www.dacoromamca.ro
ALBINA
207
«Ţara mea are câmpii mănose «Delurî înalte cu mândre flori «Izvore limpezi şi răcorose nUn cer albastru prea rar cu nori.»
că religiunea nostră e cea mat sfintă şi frumosă de pe lume şi că aşâ fiind, să păstrăm aceea ce străbunii noştri ne-au hărăzit cu jertfa vieţii lor şi din mila lui Dumneţleu: Credinţă şi Patrie.
Avem dar religiunea nostră creştină ortodoxă, avem o patrie: două bunuri, care ni s’au păstrat cu mari sacrificii de străbunii noştri şi cari ni s’au păstrat una prin alta, iar prin ele, noi.
Să le păstrăm dar ne atinse aşâ cum le-am primit şi tot astfel să le predăm urmaşilor, ca să merităm de la posteritate numele cel falnic de
Români şi
Creştini Ortodoxi.
Eugenia A. Popeseu.

Jfîăcriş Oe rîurî, $jriş roş, Drăcilă, jYsăcrişu! epurelui
(Berberis vulgaris).
'ţp' ste un copăcel spinos, ele 1 — 2 metri înălţime, ? «s cu foi dinţate, cu flori galbene de un miros cam displăcut, înflorind în Maiu şi Iunie; cresce Cv) de obiceiu pe lângă ape, rîurî, sau păduri. Lemnul seu este de o culore galbenă forte frumosă. Fructele sunt lungueţe roşii, de forma comelor, dar maî mici.
De la acest copăcel se pote întrebuinţa cu folos: rădăcina, frunzele şi fructele. Rădăcina trebuie cu-lesă tomna, frunzele în momentul înflorire! copăcelului şi fructele în timpul vereî.
Prin analisă s’a găsit că: fructele acestui arbust, conţin acid citric şi malic, rădăcina berberină şi oxicantină; cea d’întâiu dă culorea galbenă rădă-cineî.
Fiertura de frunze este forte bună la diareie cu sânge, şi ca gargară la gâlcî.
Fiertura de fructe este forte plăcută la gust, maî ales dacă se îndulcesce cu zahăr, şi aduce folos la frigurî, la tifos, la scarlatină (coriu cu gâlcî).
Fiertura de rădăcină (8 gr. la 1000 gr. apă) este tonică (întăritore) şi uşor purgativă, aduce folos la
www.dacaromamca.ro
208
ALBINA
friguri, la omeni slabi, galbeni, sau care n’aii poftă de mâncare.
Tăria care se scote din rădăcină, numită «berbe-rină» se pote găsi la farmacie, şi se pote luă contra frigurilor în dosă de 0,20 — 0,70 centigr. pe <li.
Fructele ver^î, când nu sunt copte, şi nu se scutură bine de flori, se pot găti şi cu carne, la masă, caşi caperile, dacă sunt puse cu saramură la murat.
Dr. Const. An. iliicri.
Foltescî-Covurlul.
Ori cine ne va face 5 abonaţi plătiţi înaite, va ave al 6-lea abonament gratuit.
www.dacoramamca.ro
a; rina
209

CRONICA SCIINTIFICA
~TT T V"
T »f T T T I
3?elioa.n\al.
elicanul are un cioc lung, larg şi lătăreţ. Mandibula inferioră pdrtă o membrană gdlă, care se pdte dilata în forma unui sac voluminos.
Pelicanul este o pasere aquatică, care tră-esce pe ţărmul măreî şi al fluviilor, pe marginea lacurilor şi a mlăştinelor.
Când pesciî îşi trădeză presenţa lor, fie sărind din apă, fie oglindindu-şî solvii la razele sdrelui, pelicanii se aruncă numai decât asupra acestei prăcji atât de gustdse pentru ei. Ei n’au decât să-şi deschidă ciocul lor cel larg pentru a înghiţi în acest enorm buzunar tot ce se presintă.
Acestă pasăre are o poftă atât de mare şi un stomac atât de larg, în cât îşi face provisie, dintr’o singură pescuire, de atâţia pesci, câţi ar fi destul pentru a nutri şese dmeni.
Egyptenii au numit pelicanul, corabia rîului, fiind-că el ab-sdrbe mai mult de (două-tjecî de litri de apă) sau doui de-calitri.
El nu mănâncă decât de două ori pe (Ji, d’apoî mănâncă sdravăn, cât şase dmenî.
* * *
Pelicanii călătoresc adese-orî în societăţi pe la gura fluviilor sau pe ţărmurile măreî.
Când.ei şi-au ales o regiune convenabilă, încep a bate ev. aripele întinse, suprafaţa apei, spre a alungă pesciî dinaintea lor.
Micşorând din ce în ce mai mult cercul, pe măsură ce se apropie de ţărm, ei adună toţi pesciî într’un spaţiu fbrte mic. Atunci începe banchetul propriu tjis.
După ce s’au săturat sdravăn, se culcă pe ţărm pentru a lăsă ca digestiunea să se facă în tdtâ liniştea posibilă.
Unii îşi repauseză gâtul pe spate, alţii se ocupă să-şi lus-truiască penele.
Toţi aşteptă cu răbdare ca mistuirea să se termine, pentru ca reîntdrcerea fdmei să-î invite la un nou banchet.
Pelicanii au de alt-fel o particularitate nu tocmai plăcută. Din timp în timp, unul din aceste pasări îşi golesce buzunarul, bine căptuşit cu pesci, desfăşurând înaintea lui toţi pesciî ce-i conţine, pentru a se desfăta de o privelisce atât de plăcută pentru dînsul din punctul de vedere gastronomic.
Pelicanul simte o plăcere nespusă când îşi privesce vic-
www.dacoromanica.ro
210
ALBINA
timile. După ce i-a privit, simţindu-se în culmea fericire!, el îl înghite definitiv.
Acest sac gutural, care jăcă un rol atât de mare în existenţa pelicanului, este compus din două piei, din care cea externă nu este decât o prelungire a pielei gâtului; cea internă se atinge de peretele esofagului.
Pelicanul.
Cu tătă mărimea taliei, pelicanul sbără forte uşor şi în mod susţinut.
Pelicanii îşi aşeijă cuiburile în scorburile stîncilor vecine mărei. Ei se mulţumesc une-orî să-şi depună ouăle, cari obici-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
211
nuit sunt de la două până la patru, într’o scorbură căptuşită cu fire de iarbă.
După o clocire de 40 — 45 tjile, puii ce se nasc sunt acoperiţi cu nişte fulgi cenuşii. Femeea îl nutresce. Ea îşi apasă sacul gutural de piept pentru a-şi goli pescele în ciocul puilor. Acestă împrejurare a dat nascere credinţei la cel vechi, că femeea pelicanului îşi străpunge pieptul pentru a-şl nutri puii! cu sângele matern.
*
* •
Se pot îmblâncjl fdrte uşor tinerii pelicani. Se pretinde, că pelicanii sunt susceptibili de o educaţiune 6re-care, şi că pot fi întrebuinţaţi ca şi Cormoranii (tot nisce paseri aqua-tice), la pescuirea peştilor.
Pelicanii locuesc mal cu semă în ţările căldurdse, decât în regiunile temperate.
El sunt fdrte obicinuiţi în Africa, Siam, China, Madagascar, insulele Sondei, Philipinele, Manila, în America, de ia Antille până la sudul ţărilor Australe.
Speciile mal bine cunoscute sunt următorele:
1. Pelicanul alb (Pelicanas onocrotalus), care este maro cât o lebădă. Ciocul e lung de o jumătate de metru; penele lui sunt albe bătend în culorea trandafirului.
Acest pelican a fost numit de cei vechi Onocrotalos, fiind-că el au găsit în strigătele sale o asemănare cu sbieretul măgarului.
El se află pe marginele lacurilor din Ungaria şi Rusia, şi chiar pe ţărmurile Dunărei.
El locuesce şi în Africa şi în America şi fdrte întâmplător se găsesce şi în Francia.
El sbdră fdrte sus, dar obicinuit se legănă de-asupra valurilor. Deşi picidrele sunt înzestrate cu membrane înotă-tore, el se agaţă adese ori pe arbori.
A doua specie este, pelicamd moţat sau frisat (Pelicanus crispus) are penele albe, cotorele penelor de pe spate şi de la aripi negre; penele de pe cap şi de la partea superidră a gâtului încrucişate între ele ast-fel ca să formeze un moţ destul de mare, ceea-ce i-a atras numirea, ce o pdrtă.
El locuesce pe ţărmurile Măre! negre şi insulile vecine de la gura Dunărei; se găsesce de asemenea şi în Senegal. Mărimea Iul este aprdpe aceea a pelicanului alb.
A treia specie osie, pelicamd brunet (Pelicanus fuscus), este mal mic decât cel precedenţi. El are capul şi gâtul împestriţate cu alb şi cenuşiu. Buzunarul de un albastru cenuşiu, radiat cu o culăre roşietică. Se găsesce în marile Antille pe ţărmurile ţârei din America, numite Peru, în Bengal şi în Carolina de sud.
In fine, Pelicanul cu lunete (Pelicanus conspicillatus), care se află în ţările din Australia, este ast-fel numit fiind-că pie-
www.dacaramamca.ro
212
ALBINA
lea gtflă, ce o îmbrăţişazâ ochiul, într’o întindere destul de mare, reamintesce nisce lunete prin formă, mai mult sau mai puţin circulare. Penele acestei pasări sunt albe.
A. Yîntul
Prof. !a Seminarul Central. ---------------------------
ANTON PANN IN RUSIA
Comandantul intră, trântind cu turie uşa:
—	Ce fac recruţii ?
—	învaţă să cânte. . .
—	Cum învaţă ?
—	După note.. .
—	S’aud şi eu!
Şi Anton Pann, un băeţandru voinic, fugit cu oştile Rusesc! din Bulgaria, începe, adresându-se către recruţi:
—	Pa!
—	Recruţii în cor cântară :
—	Pa!
Anton Pann:
—	Vo!
Recruţii:
—	Vo!
Anton Pann:
—	Ga!
Recruţii :
—	Ga!
Anton Pann:
—	Di!
Recruţii:
—	Di!
Anton Pann:
—	Che!
Recruţii:
—	Che!
Anton Pann:
—	Zo!
Recruţii:
—	Zo!
Anton Pann:
—	Ni!
www.dacaromanica.ro
ALBINA
213
Recruţii:
—	Ni!
—	Anton Pann:
—	Pa!
Recruţii!
—	Pa!
—	Acuma tote! strigă profesorul: Pa, vo, ga, di, che, zo, ni, pa! Aidi!
—	Pa, vo, ga, di, che, zo, ni, pa. Repetară elevii.
Anton Pann,
—	De când învaţă ei astea, muzicant ?
—	De trei luni!
—	Treî-deci de nuele la spete, pentru d-ta!
—	Luminate stăpâne!
—	Mâine alte trei-qleri; poimâne altele. ..
—	Stăpâne, milostive. . .
—	Până acum trebuia să scie câte-cevâ cântece, bre! Es la exerciţii, la câmp şi nu cântă nimic. Trebuie să mergâ cântând şi bătând din palme.
—	Trebuie timp, milostive...
www.dacoramamca.ro
214
ALBINA
—	Pentru ce, atâta timp ?
—	Sunt groşi la cap!
—	Bine, bine. Vei primi acum trei-decî de nuele ca să li se mai subţieze capul şi vocea.
Şi sergentul-major trase pe Anton Pann de mâneca mon-dirului. In odaia d’alături recruţii audiră cum îl bate.
Acest tratament a mai urmat vr’o dece dile întocmai, până ce fiul căldărarului de la Slivno şi-a luat lumea în cap.
Până s’ajungă în România, a rătăcit săptămâni întregi pe câmp, mai mult noptea, nebăut şi nemâncat.
Dar când a intrat în cea d’întâiu Biserică românescă de pe la hotare, şi-a dat drumul glasului, la slujba Leturghiei. Anton Pann eră dejâ stăpânul clericilor, după cum prin poveştile sale, ajunse mai târdiu stăpânul mirenilor.
Dimitrie Teleor.
VACA CU LAPTE.
r/jaca nu se ţine în economie atât pentru scopul acela, de a se prinde la jug şi a lucră cu ea, ci mal cu semă
pentru laptele el. De aceea se şi cjice la noi pe cele mal multe locuri, că «vaca cu lapte e stâlpul casei economului». Aşâ stând lucrul, este prea firesc, că fie-care econom, să năzuescâ într’acolo, ca stâlpul casei sale să fie cât mal gros şi mal puternic, ca aceea să nu se potă dărâmă de vreme de vijelie. Iar ca acesta să nu se potă întâmplă, atârnă în cele mal multe caşuri de la iscusinţa economului şi anume : că cum ştie el sS-şî alegă vecile bune de lapte.
O vacă bună de lapte e aceea, care are capul în proporţiune cu trupul, adică nici prea mare, nici prea mic. O vacă cu cap mare ca de taur, nu e bună de lapte. Mal bine să aibă capul mal mic, de cât mal mare. Pielea unei vaci bune de lapte e mole, pe când una cu pielea mal tare şi vârtosă, ne arată că nu e bună de lapte. Ugerul de la o vacă bună de lapte trebuie să lie mare şi să stea umflat, când e plin cu lapte, iar după ce se mulge, trebuie să fie mole şi să stea sbârcit. Ugerul cărnos, care şi când e gol şi când e plin stă tot umflat, arată că vaca nu e bună de lapte.
O vacă cu ugerul mic, sau care are ugerul ascuţit, ca al caprelor, sau care are ugerul păros, mal departe, care are câte o ţîţă două astupate, sau care are chiar noduri cărnose în uger, de asemenea nu e bună de lapte.
Taurul are o înrîurire forte însemnată asupra vacilor cu lapte. E lucru constatat că un taur, care s’a tras şi el de la o vacă
www.dacaramamca.ro
ALBINA
215
bună de lapte pote să înbunătăţescă într’un mod vădit şi viţeii acelor vaci, care au fost rele de lapte; pe când unul, care s’a tras de la o vacă rea de lapte, pote să strice şi viţeii vacilor, care au fost bune de lapte.
Taurul acela care are un cap prea mare, iar pielea lui e tare şi vârtosă, nu va produce nici odată următori buni de lapte. De aceea e tare cu scop, că la cumpărarea unul taur să seim de mal înainte, că de la ce tel de vacă se trage, pentru-că după cum am văcjut nu e tot una a ave un taur cu însuşiri bune sau cu de cele rele, de ore-ce pe acelea le moştenesc apoi de regulă şi următorii lor.
Cu fătatul vacilor ar trebui să urmăm tot deauna după împrejurări. Ast-tel dacă suntem aprope de oraşe trebuie să brodim, ca vacile să fete cât se pote mal târejiu, de ore ce erna laptele e mal scump ca vara, iar dacă cum-vâ ne trebuie laptele în economia casnică de peste vară, atunci trebuie ca acelea să fete mal de timpuriu.
De alt-fel cu vacile, care umblă peste vară cu taurul la olaltă la păşune, economul nu pote dispune după cum vrea, ci numai cu acelea, pe cari le ţine şi vara în grajd. Vacile, cari umblă, la păşune, să gonesc de regulă primă-vara şi fată către sfârşitul erneî. Viţeii acestora sunt cel mal buni de prăsilă.
Pentru ca o vacă să devină bună de lapte, să mal cere şi aceea, ca acela care o mulge să aibă şi dprinderea de lipsă de muls. Nu e tot una, ca vaca să fie mulsă de ori şi care personă din casă, pentru că una mulge bine, iar alta răii şi ast fel se pote strica vaca şi din muls. Un econom sau economă, care să scie bine să mulgă vacile, e un lucru cam rar.
S’au întâmplat caşuri, ca două persone de pildă, de la una şi aceeaşi vacă, una a muls mal mult, iar cea-laltă mal puţin lapte. Acesta s’a întâmplat de sigur din acestă causă că cea din urmă nu a sciut să mulgă. Dar mulsul vacilor nu se pote învăţa din carte, ci numai prin multă deprindere şi silinţă.
La mulsul vacilor lucru de căpetenie e acela, că cum prindem ţîţele în mâini şi cum mulgem de iute. Ţîţele trebuie prinse în mâini tot câte două, dar nu cele de dinainte sau cele de dindărăt, sau cele din drepta, ori cele din stânga, ci trebuie prinse în cruciş, adică una din drepta de dinainte iar alta din stânga de dindărăt. După ce am muls cât-vâ din acelea, apoi le schimbăm şi prindem pe cele-lalte două tot în modul arătat.
Când mulgem trebuie să băgăm bine de semă, ca să mulgem tot laptele din ţîţe, pentru că laptele cel mal gras rămâne de regulă mal pe urmă în uger, şi dacă nu se mulge până la cea din urmă picătură, acela rămâne nemuls.
Cu cât trece un timp mal îndelungat de la un muls până la altul, cu atât laptele vine mal subţire şi mai apos şi din contră, cu cât trece un timp mal scurt, cu atâta acela e mal gras şi mal untos. Ast-fel vara, când noptea e mică, laptele cel de di-mineţă e mal gras ca cel de sera, pe când erna e mal gras cel
www.dacoromanica.ro
ALBINA
21 fi
<le sera ca cel de diminăţa, fiind-că atunci noptea e mal lungă şi ast-fel trece mal mult de la un muls până la altul.
Grăsimea şi bunătatea laptelui mal atârnă şi de vârsta vacilor. Cu cât acestea sunt mal bătrâne, cu atât daţi un lapte mal subţire şi cu cât ele sunt mal tinere cu atât daQ şi un lapte mal bun şi mal gros. De aceea se recomandă, ca cu deosebire la soiul Pinzgan, să nu se ţină vaci mal bătrâne ca de opt ani. Pentru vacile cele albe acesta nu e regulă, de ore-ce s’a constatat, că între acestea chiar şi unele din cele mal bătrâne, dafi lapte destul de bun şi de gros.
Până la opt ani, unele vaci tot sporesc laptele, iar de aci încolo îl tot pierd, până când la bătrâneţe abia mal au ca să-şî potă susţine viţelul. Pe timpul geros sau prea călduros, laptele îşi pierde forte mult din bunătatea şi grăsimea lui. De asemenea se pierde mult din acelea şi atunci, când vacile sunt prinse la jug şi obosite de lucru.
Păşunatul vacilor la câmp încă are o înrîurire bine-făcătore, nu numai asupra mulţime!, ci şi a bunătăţii laptelui. De asemenea grajdurile şi nuntreţul. Grajdurile trebuie să fie curate şi luminose, iar nutreţul bun şi bine ales.
Astăzi, când şi pe la unele sate se pote vinde laptele la societăţile de lâptărit, este de cea mai mare însemnătate produc-ţiunea laptelui, care nu trebuie să se mărginescă numai la trebuinţele casnice, ci trebuie să mal producă chiar şi de vîn-(,lare. De aceea fie care econom cuminte, trebuie să fie pe viitor cu mal multă băgare de semă la alegerea vacilor de lapte, ca cum a fost până acum.
Ioan Georgescu.
(F- P )
DOBROGEA.
S’a împlint, Vineri 14 curent, un sfert de secol de când Do-brogea a reintrat în stăpânirea românescă.
Umbra măreţă a Iul Mircea-cel-Bătrân ne face să privim cu pietate aeestă veche posesiune a marelui Voevod şi ne portă gândul la vremea când Domnul Ţăril-Românescî pute să se intituleze: «Domn a iotă Ţara Românescă, al părţilor de peste Carpaţi şi al ţărilor Tătăresci, ducele Amlaşului şi Făgăraşului, stăpânul banatului de Severin şi pe ambele ţărmuri ale Dunării pretutindeni până la Marea cea mare».
Sorta a vroit însă ca gloria trecutului să nu rămână stingheră. Cu ea a venit să se împreune gloria câştigată de oştea română, condusă la victorie de Acela, care în mâna Lui intrunesce sceptrul Iul Mircea şi al lui Ştefan cel Mare.
Dreptul istoric a fost ast-fel consacrat prin jertfa sângelui, şi de aceea, cu deplină dreptate, a putut Regele Carol să se adreseze populaţiuniî dobrogene prin proclamaţiunea din 14 Noem-vrie 1878 cu următorele cuvinte, pe cari şi conducătorii Statului şi Dobrogenii, ar trebui să şi le întipărescă adânc în sufletul lor:
www.dacoromamca.ro
ALBINA
217
«Locuitorilor Dobrogeî,
«Marile puteri europene, prin Tractatul din-Berlin, au unit ţara vostră cu România.
«Noi nu intrăm în hotarele vâstre, trase de Europa, ca. cuceritori; dar, o sciţi şi voi, mult sânge românesc s'a vărsat pentru desrobirea popârelor din drepta Dunării.
«Locuitorilor de ori-ce naţionalitate şi religiune, Dobro-gea, vechea posesiune a lui Mircea-cel-Bătrân şi a lui Ştefan cel-Mare, de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat, unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea desbătută şi încuviinţată de naţiune, hotărăsce şi ocărmuesce. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii; vieţa, onorea şi proprieatea, sunt puse sub scutul unei constituţiuni, pe care ne-o râvnesc multe naţiuni streine. Religiunea vostră, familia vostră, pragul casei vâstre vor fi apărate de legile nâstre, şi nimeni nu le va pută lovi fură a-şi privii legiuita pedepsu.
Oraşul Tulcea.
«Locuitorilor musulmani, dreptatea României nu cunâsce deosebire de nem şi de religiune. Credinţa vâstră, familia vâstră, vor fi apărate de o potrivă ca şi ale creştinilor. Afacerile religiunii şi ale familiei vor fi pentru voi încredinţate apărării muftiilor şi judecătorilor aleşi dinne-mul şi legea vostră.
«Şi creştini şi musulmani\ primiţi dar cu încredere au-
www.dacaromanica.ro
218
ALBINA
torităţile române; ele vin cu anume însărcinare de a pune capei durerâselor încercări prin care aţi trecut, de a vindecă ranele resboiului, de a apără persona, averea şi interesele vâstre legiuite, în sfirşit de a vă desvoltâ buna stare morală şi materială.
«Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare de cât a menţineă ordinea şi, model de disciplină de a ocroti pacînica vâstră vieţuire.
«Salutaţi dar cu iubire drapelul Român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii.»
Oraşul Constanţa.
De asemenea înalte cugetări şi nobile simţiminte a fost şi este însufleţit redobânditorul României transdanubiane şi pe urmele lor trebuie să călcăm cu toţii, căci numai ast-fel vom pute înfăptui pe de-a întregul augustele intenţiunî ale Suveranului nostru.
Tot aşâ precum din Constanţa de odinioră — un orăşel oriental cu 3.000 de suflete—a răsărit Constanţa de astădi— cu o po-pulaţiune mnnerosă şi cu un aspect occidental, — să nădăjduim că din Dobrogea actuală — care în atâtea privinţî lasă încă destul de dorit — va răsări Dobrogea de mâine, aşâ cum Regele Carol a dorit-o şi precum toţi Românii sunt datori s’o dorescă.
’__________ V. N.
Sfaturi.
Contra mătreţei.—Ne fricţionăm în tote cjilele capul cu o lingură din următdrea soluţiune:
Apă destilată de trandafiri 250 grame.
Licdre Van Sivieten . . . 100	»
Hidrat de cloral...... 25	»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
219
Cronica agricolă şi comercială.
Jrija cea mare de care au fost preocupaţi toţi agricultorii, din causa secetei celei îndelungate, a trecut re-_ pede, întocmai ca un vis, cu sosirea ploilor din luna ojj5 Octomvrie, care au înlesnit semănăturile de tomnă: aşa în cât s’a putut face în bune condiţiuni şi pe suprafeţe destul de mari. Mulţi din agricultori, cari au isprăvit cu semănatul grâului, secarei şi a orzului de tdmnă, au început a-şî face arături pentru semănăturile de primăvară. Semănăturile făcute în urma ploilor căijute în Octomvrie, sunt mai frumose decât cele făcute în luna Septemvrie, în locuri cu totul uscate, sau puţin umede; grânele semănate avend puţină umecjelă, a răsărit însă pe urmă, din causa secetei, mare parte a semănăturilor s’au prăpădit, aşa în cât unii agricultori au fost siliţi ca să semene grâu în acelaşi loc pentru a doua 6ră. Şi nici că se pută face altfel, pentru-câ, a lăsa o semănătură rară cu totul spre a intră în ernă, ar fi însemnat a recoltă la vară buruenî în loc de grâu.
Până la acestă dată, timpul fiind destul do priincios pentru facerea semănăturilor de tdmnă, caşi pentru crescerea celor răsărite, putem aşteptă cu încredere căderea zăpetjei, care va contribui şi mai mult la starea bună a semănăturilor, în raport cu timpul în care s’a putut face, şi în raport cu buna arătură făcută pentru ele; aşâ în cât răul de care ne-am temut pentru întârzierea semănăturilor, n’a putut să-şî aibă resultate în dauna producţiunei nostre agricole viitdro. Daca semănăturile s’au întârcjiat din causa secetei, nu este mai puţin adevărat că porumbul caşi strugurii, s’aii putut cdce destul de bine, spre a da un vin de calitate bună pentru a compensâ întru cât-vâ cantitatea slăbită din causa filoxerei. Ploile din luna Octomvrie, caşi timpul frumos în urma acestor ploi, n’a înlesnit numai facerea de semănături de tomnă, ci şi recoltarea viilor caşi a porumbului în condiţiuni destul de bune. A înlesnit crescerea ierburilor prin live<Ji, caşi pe ogdrele nesemănate, aşâ că <5ia, şi alte animale, îşi găsesc. în deajuns hrana Zilnică, încât agricultorul p6te să facă multă economie la nutreţuri pentru timpul de ărnă.
După cum timpul a fost bun pentru semănături, tot atât de bun a fost şi este sădirea pomilor roditori, de viţă de vie, de pregătirea locului pentru sădiri de primăvară, caşi pentru alte lucrări, de cari un bun agricultor scie să-şi dea bine seina, că cu cât sunt făcute mai de timpuriii cu atât este mai bine.
La sădirea de pomi, caşi copaci de pădure, fie în parcuri, fie pe străZi ori pe bulevarde, bună <5ră cum se fac ast-fel
www.dacoramamca.ro
220
aI.WN’A
de sădiri prin tbte oraşele din ţara nbstră, trebuie avut în vedere, că aceste sădiri să se facă aşa după cum cere sciinţa resultată din observaţiuni şi practica lucrului. A sădi un ieiu, sau un alt copac pe o stradă sau pe un bulevard, a cărei tulpină să fie lungă de 6 — 8 m., şi de la acestă înălţime să începă cor dna copacului, este tot ce pbte fi mai reu.
Cu acest mod de sădire, nici odată nu se va pute ajunge la un bun resultat, ci în fie-care an aceste sădiri vor trebui resădite, în dauna contribuabililor. Acei cari ’şi-au luat sarcina de a sădi ast fel de copaci ar trebui pedepsiţi, ca să facă o nouă sădire în mai bune condiţiunî, ca altă dată să nu-şî mai bată joc de ast-fel de sădiri de copaci. Un alt reu care se pbte observă, este că, un copac care a crescut în acelaş pămînt 5 ani, dăcă nu 7, a sărăcit pămîntul, aşa în cât, un alt copac tînăr sădit în acelaş loc, găsesce totdeauna pămînt slăbit de hrană, şi în ast-fel de pămînt, copacul sădit, sau nu se pbte prinde de loc, sau dacă se prinde, peste 2 — 3 ani se va uscâ.
Ca regulă generală, pentru sădirea de copaci pe stradele şi bulevardele oraşelor nbstre, nu se pbte admite ca să se sădescă jorde sau nuele lungi de 10 metri şi subţiri aprbpeca degetele de la mână; ci nişte copaci cari să aibă grosimea de cel puţin 3 — 4 c. m. în diametru şi lungimea tulpineî, de unde începe a-şi formă corona, de 2 m.; iar când aceşti copaci se sădesc în locul altor uscaţi, pe rădăcina lor să se pună pămînt bun, iar nu pămîntul în care a vegetat rădăcina copacului uscat.
Numai cu modul acesta, cu timpul şi pe nesimţite se vor pută complectă tbte sădirele de copaci pe strade şi bulevarde.
A nu observă acâstă regulă, însemnă a ne bate joc de ast-fel de sădiri, sau a ne jucâ cu sădiri de copaci şi a cheltui banul public, ca să se cjică că s’a cheltuit.
Daca în trecut, cu ast-fel de sădiri s’a făcut greşală, cred că nu se va face şi pe viitor. Uu lucru mai este de observat, că copacii de pădure ca teiul, prin natura lucrului, el singur îşi face corbna, aşâ că nu este de trebuinţă a li se aplică cuţitul, de cât atunci când se sădesc în pămînt, iar nu în fie-care an, ca la pomii roditori, la cari mulţi grădinari, vor sS-şi arate mai mult o închipuire, întocmai ca un doctor care încercă o doctorie pe socotela bolnavului, aşâ şi grădinarul face experienţe pe punga altuia.
In resumat, dacă voim să avem bune resultate din gră-dinele de pomi ca şi copacii de pădure, trebuie să facem lucru buu şi la timp, căci numai atunci ne vom pute folosi cu prisos de ast-fel de sădiri, şi vom fi cu consciinţa împăcată, că banul particular ca şi cel public a fost bine întrebuinţat.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
22 L
După statistica Ministerului de agricultură, suprafaţa semănată cu grâu cresce aprăpe regulat în fie-care an.
Ast-fel în acest an (1903), a fost semănate cu grâu 1.605.657 hectare, pe când în 1902, întinderea a fost de 1.486.485.
In acest an (1903), recolta grâului a fost de 25.971.615 hec-tol., aprdpe cu 6 milidne mai mult decât media celor 5 ani din urmă, cari n’a fost decât de 20.424.300 hectolitri; orzul
10.471.000	de hectolitri, care a trecut peste medie cu 6.885.565 liect.; ovăsul a produs 10.948.000 liect., aceste producţiuni au trecut peste media celor 5 ani cu 4.990.370 de hectolitri; secara a produs 2.518.000 hectolitri; rapiţa a produs 350.000 liect. şi inul 729.000 hectolitri; iar ca medie la hectar grâul a dat 16,2 hectolitri, secara 15,9, orzul 19,7, ovăsul 25,7, rapiţa 5,9 şi sămînţa de in 9,1 hectolitri la hectar.
In acest an producţiunea grâului şi a rapiţei a fost mai mică decât în anul trecut (1902); iar la secară, orz şi oves, mai mare. Dacă producţiunea grâului şi a rapiţei în acest an a fost mai mică, acesta se datoresce numai ploilor prea dese ce a că(Jut în timpul primăverii şi până pe la 1 Iulie.
Deşi producţiunea grâului a fost mai mică, şi la celelalte cereale ca, orzul, ovăsul şi secara au fost mai mare, cu tote acestea preţurile s’au menţinut aprope în starea lor normală, pe cari le-am avut încă de la începutul acestui an ; afară de fasole, a cărui preţ s’a urcat de la 14 la 24 lei suta de chilograme, după cum acest adevăr se păte vede în tabloul de faţă.
Iată în resumat preţul mijlociu cu care s'au vindut cerealele nostre ca şi alte seminţe în portul Brăila, în decursul lunelor 20 A ugust şi până la 22 Noemvrie st. v.
Grâu ....
suta de kgr. s’a vîndut cu 11—14 lei 50 cent
Porum ....		»	»	8—11		60	»
Porum colorat .	»		»	11—12	»	50	»
» roşu. .		»		10—12	»	50	>
Cincantin . . .	»	))	»	11—12	»	50	»
Orzul ....	»	»	»	7—9	»	—	
Ovăsul ....	»	»	»	7—10	»	65	
Orzoica ....	»	2*		9—12	»	—	
Secara ....	»	»	»	9—10	»	25	>
Meiul			»	»	7—8	»			>
Fasolea . . .	»	»	»	14-24	»	—	
Mazărea . . .		»	>	10—11	»			»
Seminţe de in .	»	»		17—18	2>	80	»
Sem. de cânepă.	»	»	»	16-17	2>	—	a
Mulţi dintre speculanţi, credeau că seceta care a durat în unele localităţi din ţară până în luna Octomvrie, va mai ridică preţul cel puţin la grâu, daca nu şi la cele-lalte cereale. Ei prooroceau acest lucru după cum precupeţii au proorocit, despre varză, că are să se vîndă suta de varză cu
www.dacoromanica.ro
albina
20 lei, daca nu şi cu 30 leî. Cei mai mulţi din locuitorii Bucureştilor, luând de bune vorbele acestor precupeţi, s’au silit să cumpere cât mai degrabă varză pentru ărnă, plătind suta de varză cu 10—15 leî; pe când maî târziu, aceeaşi calitate de varză s’a vîndut cu 5—6 leî suta. Acest lucru se explică ast-fel, că îndată ce a început să plouă, sătenii s’au ocupat de semănatul grâului şi culesul porumbului şi numai după ce au maî isprăvit au început să vie la Bucureşti cu varză.
Situaţiunea semănăturilor, în cele-lalte ţări din Europa, se pdte socoti ca şi la noî; iar întru cât privesce preţurile, nicî o schimbare în folosul agricultorilor, după cum se păte vedă din rîndurile ce urmâză. In târgurile din Franţa, grâ-nele indigene s’au vîndut cu 20—21 leî suta de chilograme, acele străine cu 17 leî, orzul şi ovăsul cu 14—16 leî suta de chilograme şi secara cu 14 leî; în tîrgurile din Germania, grânele s’au vîndut cu 20—21 leî, secara, orzul şi ovăsul, cu 15—19 lei. In tîrgul din Belgia, grânele s’au vîndut cu 16—17 leî, secara, orzul şi ovăsul cu 13—15 leî. In Englitera, grânele s’au vîndut cu 16—18 leî. La Viena şi Pesta, grâul s’a vîndut cu 16 leî, secara, orzul şi ovăsul cu 13 —15 leî. La târgul din New-York (America), grâul s’a vîndut cu 15—16 leî suta de chilogr., la Chicago cu 14—15 leî. Acestea sunt preţurile mijlocii, socotite de la 20 August şi până la 22 Noem-vrie st .v In tote târgurile străine, preţurile sunt socotite la suta de chilograme, iar nici de cum pe hectolitru.
Y. S. Moga.
Societăţi economice la sate.
Bilanţul casei de Economii «Şiretul» din Tg. Paşcani, jiul. Suceva.
ÎNCASĂRI
Taxa de înscriere ....	362,—
Colisaţil lunare.........34.294,68
Procente................. 5.369,47
Amenzi..................... 123,80
Taxa de 5%.................. 332,—
Scompt...................... 16,50
Capital de constituire . . 2 320,— Total. . . 42.818,45
PLĂŢI
Cheltueli generale. . . . 1.164,75
împrumuturi............. 26 973,20
Restituiri.............. 13.920,73
Numerar în casă ....	759,77
Total . . . 42.818,45
La 2 Noemvrie a. c., adunarea generală a votat cu ore-carî mici mo dificări, Statutul-tip, trimis de Onorata Direcţie generală a Băncilor po pulare, alegendu-şî tot odată şi consiliul de administraţie, constituit ast l'el: d-1 Gli. Yasiliu, sub-prefect, ca preşedinte; vice-preşedinte, C. Ni culcea, primar; casier, T. C. Ionescu, institutor-director; Nicolae Vasi liu, înveţător, ca secretar; membrii: A. Popovici, C. Teodorescu şi Gli Tăcu. Censorî: C. Sofian, D. G. Melente şi pr. N. Florescu. Suplianţi; Gli. Spiridonescu, N. Bogos şi C. Nedelcu.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
223
I nform aţiuni
Vineri, 14 Noemvrie, s’a sărbătorit în Dobrogea jubileul de 25 de anî de la alipirea eî la România,
S’au oficiat Te-Deumurî în Tulcea, Constanţa şi principalele comune din Dobrogea. La Constanţa serbările au fost presidate de d-nul Sturdza, preşedintele consiliului de miniştri, care cu acâstă ocasiune a asistat şi la inaugurarea lucrărilor aducereî apei potabile la Constanţa.
La Tulcea serbările au fost presidate de d-nul V. Lascar, ministru de interne
*
* *
Importanta carte «Regele Carol» pe care a tradus-o în românesce d-nul Const. Graur, primul redactor al «Tribunei liberale» din Galaţi, se vinde pentru bibliotecile rurale, numai cu 30 bani volumul.
îndemnăm cu tot dinadinsul pe toţi abonaţii noştri să profite, pentru a-şî procură acestâ folositore carte, adresându-se cât mai în grabă d-lui Graur, Galaţi.
*
* *
In editura cunoscutei librării Socecu et Comp. Bucuresci, a apărut în patru volume, Tetru, de Vasile Alexandri. Costul acestor patru volume, la un loc, este de lei 12.
Acestă lucrare cu îngrijire tipărită, pe hârtie bună şi un format plăcut, n’ar trebui să lipsescâ din biblioteca nici unui Român.
Felicităm librăria Socecu pentru iniţiativa ce a luat de a edita operile marilor noştri scriitori, cari coprind tesaure nepreţuite, dar aprope necunoscute.
Ar fi de dorit însă ca d-niî Socec să facă o ediţie populară, cu un preţ cât s’ar pute de mic, pentru ca ast-fel să potă fi cumpărate şi de cei cu mijloce mai restrinse.
*
* *
In <jiua de 1 Decemvrie 1903, ora 10‘/2 a. m., se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisabeta No. 4, licitaţiune publică cu oferte închise, pentru vîn-<,larea spre explotare a următorelor porţiuni de pădure.
Judeţul Argeş. —1.200 goruni, pădurea Vatra Sch. Cornet, comuna Racoviţa-Copăcenî, garanţie provisorie 1.000 lei ; 275 arbori bra<ji pădurea Dăngescî, garanţie provisorie lei 100.
Judeţul Ifov. — 5 parchete pădui’ea Presna-Anagnoste, comuna Gurbă-nescî-Coţofana, garanţie provisorie lei 1.000.
Judeţul Prahova.— O porţiune de pădure de pe proprietatea Vrăjito-rea comuna Poiana, garanţie provisorie lei 450.
Judeţul Olt.— 5 parchete, pădurea Ceomăgesci, comuna Ciomăgescî, garanţie provisorie lei 1053.
Judeţul Vlaşca. — Porţiunea de pădure atinsă de pârjol din pădurea Ilodivoia-Vieri, garanţie provisorie lei 250.
Supra-oferte nu se primesc.
Condiţiunile generale pentru explotarea acestor porţiuni de pădure, sunt cele publicate în Monitorul Oficial No. 174/901 iar cele speciale precum şi orî-ce alte informaţiunî, se pot luă la serviciul Silvic al Eforiei în filele şi orele de lucru.
•
* *
La 1 Decemvrie 1903 orele 10 a. m„ se va ţine licitaţiune publică la Eforie, pentru : 1) Lucrări de reparaţiune şi transformări la băile din Sinaia care după devis se ridică la lei 10.500. 2) Furnisarea şi instalarea unui cazan de aburi de 20m. şi suprafaţa de încălzire cu tote accesoriile şi un autoclar de alminterea cu apă, care după devis se ridică la lei 4.200.
Ofertele vor fi separate pentru fie-care din aceste două lucrări. Nu se vor admite de cât profesioniştii speciali sau representatul ai caselor speciale. Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate însoţite de O garanţie provisorie de 5°/oi cunoscând că garanţia definitivă va fi de 6°/0.
www.dacoromanica.ro
224
ALBINA
BIBLIOGRAFII
A apărut: 0 nevastă româncă, de B. Petriceicu Hasdeîi. De vînijare la librăria Socee, Calea Victoriei, Bucurescî, cu preţul de 1 leu.
A apărut:
Stogul, Stema României, însemnele Domnesc!, Trofee. Cercetare critică pe terenul istoriei, cu numerose figuri în culori, de Colonel P. V. Năsturel. Preţul numai ii lei, la autor. Calea Văcăresc!. — Bucurescî.
Acăstă lucrare coprimjend în culori stegurile lui Ştefan cel Mare, Mi-haî Vitezu etc. este de un mare folos pentru orî-ce Român, care doresce a cunosce trecutnl patriei sale. O recomandăm cu căldură abonaţilor noştri.
*
* *
In curând va apare în editura librăriei Socec, Bucurescî, curs complect şi practic de cultura zarzavaturilor (legumelor), de Dobre Ştefă-nescu, învăţător. Costul fie-cârui volum e de lei 1.50.
Tuturor băncilor populare sătesci, cari sunt abonate la revista „Albina", li se vor publica gratuit bilanţurile de linele anului.
*
* *
Ori-ce cerere de abonament, trebuesce „neapărat" să fie însoţită de cost, pentru a se trimite revista. Pe credit im se trimite nimănui.
*
* *
Revista ndstra va publică cu plăcere, dări de seină asupra serbărilor militare, ale tuturor regimentelor sau companiilor abonate.
-♦♦ -«♦- -«♦-	-♦»-	<♦-	-»♦-	4
APEL.
Preotul econom Gh. Dospinescu din comuna Berescî oficiul Tescanl-Bacău, face .apel către d-niî autori, editori, librari, etc., a dărui cărţi bibliotecei înfiinţate pe lângă biserica acestei comuni.
Poşta Administraţiei.
—	D-rel Jeana I. Staicn, Orlea. — Nu publicăm de cât ale autorilor deja cunoscuţi; prosă, dacă e potrivită cu menirea revistei, da.
—	Gogii G. Lunibescu, Roteai. — Versurile nu se pot publică; s’a făcut rectificarea.
—	D-luî C. Scut&rescu, ISuliuş. — Conformaţi-vă regulamentului. Termenul pentru Aritmetică e până la finele Decemvrie.
—	Teodor Oprescu, învăţ. Macrina. — Adresaţi-ve Direcţiune! generale a băncilor populare Bucurescî. Ministerul de Finance.
—	I. Marinescu, serg. major. Reg. 8 comp. 4 Ruzen. — Noi nu avem. Adre-saţi-ve magasinului de musică «Feder» Calea Victoriei. Bucurescî.
1T. Petre Polifronescn, Beilic. — Sunteţi achitat pe anul curent, al 7-lea,. cu chit. 11.293
www.dacoromanica.ro
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scriex'î şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi leu pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fio-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, loan Kalinderu, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Ijomâiiescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru GftrboTiceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, —■ Secretar, Const. Bana, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Splru C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. Bimltrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylâdescâ, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Ceeropid, institutor. — Cetisori, toast. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Con>t. loneseu, pro fesor secundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Florea Dumitrescu, directorul şcoleî primare No. 15 (Bucuresci), 2 lei; Danielescu T., învăţ. (Făresa-Suceva), 1 leu; Cârceanu Gh.. (Pângăresc), 2 lei ; Antoniu Ion, (Pângăresc!), 2 lei ; Bălăşeanu Gh., (Pângăresc!), 2 lei; Făgărăşeanu I. N., (Iaşi), 2 lei; Stăniceanu I., (Iaşi), 2 lei; Chela-rescu I., (Iaşi), 2 lei; Ficşinescu V. C., (Botoşani), 6 lei; Giurgea Nico-lae, (Botoşani), 2 lei ; Ursoiu C. N., (Botoşani), 4 lei; Petrescu Ar., (Botoşani), 2 lei; Petrescu G., (Botoşani), 2 lei ; Cosloschi Ion, (Botoşani), 2 lei ; I. Popovicî Puiu, (Botoşani), 2 lei; Ana G. Rugescu, (Botoşani), 2 lei ; Malcoci M., (Botoşani), 2 lei; Troţianu C., (Stâucescl), 1 leu.; Constantinescu C., (Copâlin), 1 leu; Popovicî Ion (Leorda) 1 leii; Bu-deanu C., (Delenî), 1 leu ; Cumpătă Gh. (Draşani). 1 leu ; Cumpătă Va-sile, (Tg.-Ştefănesci), 1 leu; Cumpătă Elena, (Tg.-Ştefănesci), 1 leu; Va-siliu Mibai, (Tg -Ştefănescî), 1 leu; Iordăchescu, Ion, (Cristescî), 1 leu; Axentie Vasile, (Dumbrăveni,) 1 leu ; Mandinescu C., (Siminicea), 1 leu; Popovicî Gh, doctor în drept str. Columb 5, (Bucuresci), 5 lei; I. M. Demetrescu. comuna Tihiris, ţud. Putna, 2 lei ; Fraţii Mircea, restaurantul gării de Nord, (Bucuresci), 20 lei ; Economu G. Popovicî, proto-ereu, (Piatra-Nemţu), 2 lei; Economul Gh. Gernescu. (Piatra-Nâmţu), 2 lei ; Economul N, Roşescu, (Piatra-Nemţu), 2 lei; Preotul, V. Capşa, (Piatra-Nemţu 2 lei; Preotul V. Sacordoţescu, (Piatra-Nâmţu 2 iei; Preotul C. Gheorghiu (Piatra-Nemţu, 2 lei; Preotul V. Focese, (Tg.-Nemţu), 2 lei ; Diaconul V. Ionescu, (Tg.-Nâmţu), 1 leu ; Preotul C. Bejan, Tg.-Nâmţu), 2 lei Pr. V. Enăchescu, (Tg-Nemţu), 2 lei; Preotul I. Posa, (Tg.-Nemţu), 2 lei; Preotul Gr. Stupeanu, (corn. Taslău), 1 leu; Preotul V. Gbeorgiu, (corn. Seliscea) 1 leu ; Const. Gerote, (Berlad), 1 leu; Ha-ralambie, Popa, (Zorlenî), i leu ; Dumitru Mihail, (Zorleni), 1 leu;
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1903 al Societăţii de <500, iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii mem brii, e de 6.274 lei 70 bani.
__________________ (Va urma în No. viitor).
www.dacorornanica.ro
—	—— - ~	~—rj;rf
LOTERIA
Societăţii pentru învăţătura Poporului Român
Pentru clădirea aripei drepte de la localul şcolelor ei normală şi primară din Bucuresci, str. Sf. Eeaterina.
Autorisată de Onor. Minister de Interne cu adresa No. 19.693 din 1909, comunicată Soc. cu adresa Prefec-turei Poliţiei Capitalei No. 56.812 din 8 Iunie 1902.
350.000 Bilete a un Leă unul
Câştiguri
1	a	35.000	Lei ....	. Lei	35.000
1	»	15.000	» ...»		15.000
2	>	5.000	> ....	»	10.000
3	»	2.000	» ....	. »	6.000
6	»	1.000	> ....	. »	6.000
12	»	600	B ....	»	6.000
30	»	200	» ....	»	6.000
60	»	100	» ....	a	6.000
100	>	60	» ....	. »	6.000
250	»	20	1 ....	*	5.000
W
466 Câşt. în val. totală de Lei 100.000 Biletele se găsesc de vindare:
In Bucuresci: La sediul Societăţii, Strada sf. Eeaterina No. 2, la Casieria Centrală a Ministerului Finance-lor; la Casa de Depuneri; la Administraţia financiară Ilfov şi la debi-tanţiî de tutun.
Judeţe: La tote administraţiunile financiare de judeţe cu secţiile lor; la vămi şi la debitanţii de tutun.
Trngerea Lotâriel s’a fixat irevocabil la 6 Decemvrie 1903.
, NAŢIONALA"
Lei 2.000.000
3.955.688.76
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCURESCI
Capital în acţiuni întreg versat în
aur...........
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune..........
Idem format din capital şi alte reserve . „ 1.075.842.60 Total in aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. liăicoiana.
Dir. general E. Griinwald. -Naţionala» asigură contra incendiului, a grindinei, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în tote combi-naţiunile obicinuite ca: cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domneî No. 12, Bucuresci. Repre-sentanţă generală în Bucuresci, str. Smârdan No. 4. Agenţie în tote oraşele din ţară.
La biserica parohială «Sfida» din Vălenii - de- Munte, Prahova, fiind vacante doue locuri de cântăreţi, se publică spre cunoscinţa celor în drept.
Paroh, Apostoleauu.
1
I
Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin.
Dilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţnrl corente la (Jliete de Bărbaţi:
de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95.
12.95,	13.95, 14.95. 15.95.
12.95,	13.95, 14.95.
13.95,	14.96, 15.95.
12.95,	13.95, 14.95-
13.95,	11.95, 15.95.
»•	»	» Nasturi
e Lack cu Elastic sad Şireturi »	»	o Nasturi
» Chovreau cu Elastio »	»	» Nasturi
Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95.
»	»	»	» Botoni » 11.96, 12.95, 13.95, 14.95, 16.95.
»	» Colori »	»	» 12.95, 13.95, 14.95, 15.95.
> Gems cu Nasturi şi Şireturi »	7.95,	8.95,	9.95.
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»	6.95,	6.95.
Idem cu Şirelurl şi Nasturi »	6.95,	7.95,	8 95.
Idem de Lack diferite forme »	5.95,	6.95,	7,96,	8.95,	9.95.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu	preţuri	fabulos	de eftine.
In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi >	2.95.
RupCndu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la tote Sesonele, Calea	..	. .	,	,
o?	An	Cititorii revistei vor ave un scagemint de
v letonei A O. 2/, (lUltU'n de Poliţia 6% din preţurile însemnate, prezentând
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Capitalei, Bucuresci.
cuponul.
-*'*' ift ~ ***“r —-w -"'iTTfc.j1"1	~ «fci şmi ' rffi  in» «ti»	* i»i
Inst. de Arte Grafice CffW^flBCOroroMMCIJffleseu■ Str. Domneî, 16. 1°.1