Anul VII 16 Noemvrie 1903 No. 7 msneca Comitetul dc Redacţie: lori Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc Golonel P V Năsturei G. Adamescu I Gtescu P. Dulfu V 5- Mo^a N Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Taşcâ. Redacţia si wwwdacnrOmanicarn g j3ucurc;ci. jYoua parfumerie şi Drogueric JVÎedicinală T6MA B'RÂTULESGU Pucurescl. calea Griviţei No. 145 (lîq^â Gara de Nord), gucurescl. Oferi onor. sale clientele parfumurl din cele mal renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiunî, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugăl, etc., ape şi pomecjî de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream, de la princesse şi cosmetice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiii, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlă, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifdne cu cari se prepară ape gazose, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Andine şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunî, băl, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, cără şi sirmâ pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scdrţe, frunze, flori şi seminţe pentru căiuri, in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleia din ficat de morun pentru cura de ărnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane. Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticeî, ca: vată şi tifdne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectdre şi sistematice irigatdre pentru M6şe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberdne, ploscî şi lighăne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatdre, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru domne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatore şi vaporisatdre, preservative, suspensăre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiQ platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foifecî şi cleşti, Acestă Droguerie are organizat un serviciu special pentru ducerea acasă a obiectelor cumpărate sau comandate în capitală, cum şi uu serriciă de expediţie deosebit pentru provincie. Pentru d-niî profesori şi profesdro, institutori şi institutdre, învăţători şi invăţătore, cum şi pentru toţi abonaţii revistei «Albina» cari vor presentâ alăturatul cupon, se vor face preţuri scăzute la t6to articolele trebultdre. Cupon de reducere pentru „Albina" 62 7. www.dacaramanica.ro REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ Hp. Popescu, Scrisori cfitre învgţătorl.— Kutrenia A. Popescu, Sentimentul religios şi patriotic.— Sttvu Sevestean, Locuinţele omenescl. — Nuvurin. Kracatao. — Dr. Const. An. Mucri, Socul. — N. Teodorescn, Albinei (poesie). — Smara. Sergentul şi Drapelul (poesiej. (*. Sculam, Vaci do lapte.— Iustin Sohora, Anecdota.—V. S. Mogn, Exposiţia produselor gradinelor şcolare şi a şcolelor de meserii şi de agricultură din ţară. — Ewold Paul, Fructele păs-treză dinţii. -A. A. Nuum, Din literatura poporală.—Din lume. Crescerea berbecilor în Anglia. Gluma elefantului. — Pentru gospodine, Compot de pere. — Câte şi ce lei de monede a-vciu.— Apeluri.—Informaţiunî.—Bibliograiil.— Poveţe : Contra limbricilor.—Mijloc de n alege unt bun şi mult. Uutitruţiuul: Locuinţe lacustre. — Veneţia. — Locuinţa Eschimoşilor. — Socul. — Vaca: «Mariţa?. — Taurul: «Murgilă». Să aruncăm o privire repede asupra unei stări de fapt care n’a prea fost luată în semă până acum ; să ne dăm semă de raporturile sufletesc! dintre săteni şi învăţători. Am luat parte la întrunirile cercurilor culturale cari s’au organisat, în timpurile din urmă, de către învăţători, prin sate. Mă întorceam amărât, dar nu desnădăjduit. In satul A, se adunase toţi învăţătorii cercului respectiv şi vorbeam asupra diferitelor chestiuni de înveţămînt. Şi-am stat de vorbă, şi-î ascultam cu drag, căci îi vedeam pe toţi însufleţiţi de acelaş dor, ridicarea neamului. Şi nici n’am băgat de sâmă cum au trecut cesurile. A sosit şi cesul hotărât pentru începerea cuvîntărilor populare. Totul erâ aranjat de minune: şi cordăne de frunze, şi tablouri intuitive şi poesiî de recitat şi programul de şedinţă. Cu tdte acestea şe^ătărea nu pute începe !.. pentru că mai lipsea încă ceva... n’a venit şi n’a venit nici până în sfârşit nici un ţăran, de lăc! E drept că acest cas e o escepţie, după cum escepţie am văcjut în satul B, din alt cerc, unde n’au încăput toţi ţăranii în sală. Se întâmplase însă în satul A, o catastrofă : pri- $cri5orî către învăţători. VII. www.dacoromanica.ro 170 ALBINA mărul eră destituit şi deci, cum îmi spunea învăţătorul respectiv, n’au avut ţăranii nici un zor să vie la adunarea cercului. Este iarăşi adevărat că la cea mai mare parte din cercuri, primarii dau tot concursul pentru adunarea ţăranilor. Se pdte (Jice că vin între 10 şi 20 la sută ţărani la şecjă-torile cercurilor; după cum iarăşi se pdte susţine că dacă ar lipsi concursul primarului, cel puţin jumătate din şeijă-torile populare n’ar fi posibile. Aceste fapte ne-ar îndreptăţi să bănuim că între învăţător şi săten nu ar ave încă loc nici un fşl de legături, nici o comunitate sufletescă. Observările şi conclusiunile acestea, cari ne fac să bănuim din capul locului lipsa comunităţeî sufletesc! dintre învăţător şi săten, se verifică şi, din nenorocire, se stabilesc definitiv prin chiar desideratele diferitelor cercuri culturale. Din aceste desiderate transpiri mai multe adevăruri: a) posibilitatea adunărilor de săteni, pentru căpătare de cunoscinţi, e condiţionată de concursul administraţiei, adică se cere estinderea principiului obligati-vităţeî şi asupra adulţilor; b) se propune răsplată acelor adulţi, cari ar răspunde la convocările învăţătorilor (la cercurile culturale, şecjători, şcole de adulţi); şi c) că învăţătorii se pun într’o permanentă amăgire de sine. Dar să lăsăm pe învăţători să vorbescă şi să facă propunerile de cari vorbirăm : 1) «Să se reducă la 2 ani termenul de serviciu militar, «pentru absolvenţii cursului primar, cari şi-au însuşit şi cu-«noscinţele cursului de adulţi». Avem aci mărturisirea indirectă a învăţătorilor, că absolvenţii lor nu sciu ce a vrut să facă şcdla cu ei şi că pentru ca aceşti absolvenţi să vie la cursurile de adulţi, ar trebui plătiţi; ca şi cum cursurile de adulţi ar fi salahorie pentru adulţi în folosul statului, care, la rîndul lui e dator să-şi plătescă salahorii. Se propune adică aplicarea teoriei schimbului ele serviciu, aci, unde aplicarea acestei teorii nu numai că nu ar aduce nici un folos nimănui, ci din contră e chiar în paguba progresului cultural. 2) «Adulţii, până la 21 de ani, sau până la căsătorie, să «fie supuşi oblig ativităţei de a urmă cel puţin 2 ore pe săptămână la şcdla de adulţi şi să răspundă la orî-ce chie-«mare a învăţătorului sau parohului, fie pentru lucrul ma-«nual, fie pentru cor, fie pentru pregătirea de piese teatrale «sau material pentru şecjătorî. Să fie dispensaţi însă acei «cari ar lipsi din comună, duşi după hrana vieţei.» Aci avem o altă mărturisire: sătenul trebuie constrâns ca să răspundă la orî-ce chiemare a învăţătorului... până la 21 de ani, sau până la căsătorie. Dar după căsătorie?!.. După căsătorie... să facă petiţii contra şcdleî ?! .. www.dacaromamca.ro ALBINA 171 3) «Să so intervină la Ministerul de Resboiu ca să impună «tinerilor, concediaţilor, reserviştilor, miliţienilor, de a urmă «cursurile şcdlei de adulţi.» In multe judeţe acestă impunere este deja fapt împlinit. Şeful de garnisdnă are obligaţiunea de a chiemâ, prin sunete de gornă sau de tobă, pe toţi ceî puşi sub ordinele sale; adunarea se face la moment, şcolele de adulţi răsar ca din pămînt; învăţătorii se simt fericiţi că li se dă prilejul de a ţine cursuri de adulţi; iar adulţii... învaţă carte! Dar să ne oprim un moment ca să facem puţină analisă a lucrului. Vor învăţă 6re adulţii carte ? Eu cred că nu. Acelaşi motiv care-1 împiedică pe ţăran de a-şi da copilul la şcdlă, îl împiedică şi pe adult de a crede că nu-î adevărat înţelesul proverbului «Calul bătrân nu se învaţă la umblet (îmbuestru) » De când e lumea — aşa crede ţăranul — numai copiii învaţă la şcălă. Cartea, cred ei, e făcută pentru copii, cari sunt mai uşori de cap, adică pot învăţă carte pentru că n’au alte griji, pe cari le au adulţii. Aceeaşi considera-ţiune... «pofta vine mâncând» au făcut pe învăţători să ciară, iar pe comandanţii de regimente să aprobe, organisarea şc<5-lelor de adulţi prin constrângere. Iar adultul vine, căci n’are încotro. Vine; dar se răgă lui I)umne(jeu să le dea gând bun celor mari ca să le dea pace. Firesce că cei mai mulţi ar protestă; însă ei sciu că nu-î glumă cu «ordinul şefilor». S’au găsit totu-şî în două sate, din două judeţe deosebite, adulţi cari să protesteze şi să se tânguie contra ordinului de a-i sili şi pe dînşiî «dmeni în totă firea» să se ducă la şcdlă. Unii au protestat la ministerul de Răsboiu, alţii ministerului de Instrucţiune. «Noi, spun petiţionarii — unii cu iscălitură proprie — suntem drnenî în tot locul şl nu ne dă mâna să mai facem şi ordinul acesta... să învăţăm carte acum la bătrâneţe... Noi, Domnule Ministru, vă rugăm să neiertaţi de carte, pentru-că suntem mai mult bătrâni de-acum, avem flăcăi şi fete în horă... Rugăm mila înălţime! vdstre să ne iertaţi că suntem dmeni săraci şi avem fie-care greutăţile şi nevoile nostre... Vă rugăm dar cu lacrămi, înălţimea vdstră, ca să daţi ordin să fim scutiţi de a mai face exerciţii de carte...» Firesce că au fost scutiţi «de a mai face exerciţii de carte»; firesce că aceste şcole de adulţi s’au desfiinţat la moment. Adică vorba vine că s’au desfiinţat aceste şcdle, nu poţi desfiinţa un lucru care nu are fiinţă, şi susţin eu, asemenea şcole de adulţi sunt... o ilusie mai mult. Ce resultate pot da asemenea şcdle de adulţi? In primul loc se accentuiază duşmănia contra şcoleî. Să presupunem însă, c’ar veni pofta mâncând... Ce resultate vom ave în acestă ipotesă ? E banal, dar trebuie să amintesc: la aceleaşi cause corespund, în aceleaşi împrejurări, aceleaşi efecte. Dacă adulţii vor pute căpătă respectul şi iubirea cărţeî,— ceia-ce www.dacoronianica.ro 172 ALBINA după procedeele actuale e puţin probabil — atunci şi numai atunci şcolele de adulţi îşi vor legitimă fiinţa. In caşul contrariu— şi din nenorocire acesta-î caşul cel mai probabil — adulţii vor ajunge cel mult, să scrie şi să citescă, dacă sunt analfabeţi; iar dacă au mai fost prin şcolă, vor găsi de prisos să asculte pe învăţător cum le spune, «verZî şi uscate», despre plugărie, despre crescerea vitelor, despre beţie şi despre «mâncările boeresci!» Ba p<5te vom ave încă un resul-tat: protestele contra obligaţi vităţei pentru copii vor purtă mai multe iscălituri cu semnătură proprie !.. 4) «Nimeni să nu facă parte din consiliul comunal, dacă «nu scie carte.» Desideratul acesta are o parte forte bună. In adevăr, un consilier comunal, care p6te fi un om cinstit şi fărte înţelept, face fărte comică figură când iscălesce, prin punerea degetului, o hârtie în care nu scie ce-î scris. Implică însă şi un lucru trist: ţăranul adică să înveţe carte pentru ca să aibă posibilitatea de a fi primar sau consilier comunal. Cum se vede, se dă escesiv de puţină satisfacere întregului scop al înveţăturei de carte; In schimb se măgulesce şi se încu-rajază prea mult vanitatea omenescă. * * # Aceste propuneri, şi altele de felul lor, nu ne vorbesc ele singure V învăţătorii — nu vorbesc de excepţii — nu se denunţă, fără să-şi dea seină, că n’au nici o trecere, că n’au nici o comunitate sufletăscă cu consătenii lor? Evident că da. Sunt vinovaţi pentru acesta învăţătorii? Din desvoltă-rile ulteriăre va resultâ că nu sunt vinovaţi. _________________ Sp. Popescu. Sentimentul religios şi patriotic. i. unt aprope 1.000 ani de când Românii există şi sunt creştini ! Astăflî suntem liberi să credem şi să slujim Dumnezeului nostru; cu tote acestea, din nenorocire, pe Zi ce merge, constatăm că Românul pierde din credinţa care odată îl insufleţiâ. Simţimîntul religios se stinge cu încetul. Să ne aruncăm privirea in trecut şi vom vede că în pri-mele-timpurî ale Religiunei nostre, credincioşii nu erau liberi, ca aZÎ, se-şî facă cultul. Istoria ne arată mii de omeni cari au suferit pentru credinţa creştinescă. Erau nevoiţi creştinii se-şî săvârşescă slujbele religiose întru ascuns, şi când se întâmplă ca un’ om să fie bănuit măcar că e Creştin, cele mai mari chinuri îl aşteptau ! Timpurile trecute sunt pline de numele acelora cari au voit mai bine să sufere a fi arşi de vii, decât să se lepede de credinţa în Christos! Acei omeni sunt martirii Creştinismului Erau tari în credinţă omenii d’atuncî! Ţineau să măr-turisescă sus şi fără înconjur pe DumneZeu şi pe Iisus fiul şi trimisul Seu. Nu le păsa de chinurile ce-ar fi suferit. In eî pătrun- www.dacoromamca.io ALBINA 173 seseră şi prinseseră adine rădăcină învăţăturile lui Christos. Căci din câte religiunî au fost şi sunt pe lume, nici una nu e atât de înălţătâre, atât de sfîntă, cum e religiunea creştină. Tote credinţele îndemnă pe om, mai mult sau mai puţin la bine, dar nici una n’a putut ajunge să recomande, cum recomandă creştinismul, chiar iubirea vrăjmaşului. Primii creştini simţiau superioritatea religiuneî lui Christ, re-ligiune care ’veniâ să pună pe pămint pace şi între omeni bună-învoire, şi convinşi de sfinţenia învăţăturilor Mântuitorului, cre-Rend cu tărie în fericirea viitore, eî uitau chinurile şi suferinţele pămîntescî, ba le îndurau adesea surâRend. Eî aşteptau mân gâiere cerescă şi erau siguri de ea, căci de însuşi Iisus eră promisă celor drepţi. In istoria ţărei nostre, nu aşâ de mult, ci acum vre-o 200 ani, avem chiar un model de adevărat Creştin ! Cu toţii veţi fi au-Rit vorbindu-se de Constantin Brâncovenu. Sciţi că a fost scos din domnie şi dus împreună cu cei 4 fii ai săi la Ţarigrad spre a fi omorâţi.’ Turcii le-ar fi redat viaţa, dar cu condiţiunea d'a părăsi legea creştinescă şi a se turci. Brâncovenu a rămas însă nestrămutat în credinţa lui. A privit cum Turcii i-au tăiat sub ochi 3 din copiii lui, dar nici durerea de părinte nu l’a înstrăinat de Christos. Ba se povestesce că cel mai mic dintre copii, ar fi căRut în genunchi, rugându-se de schingiuitori să-l cruţe că se va face Turc. Brâncovenu însă l’a împins sub secure dicendu-î: «Mai bine mori în legea ta, decât să trăescî Turc.» Câtă tărie de credinţă! Alăturaţi acum acele timpuri de filele nostre. Acum suntem liberi să credem în Christos. Avem biserici unde putem intră în bună-voie, diua n’amiaza mare, biserici în cari DumneReu dă viaţă şi simţire. Dar care e creştinul care se duce adi cu inimă la biserică ? ! Cei din trecut n’a-veau voie nici să pronunţe numele lui Christos—şi cu tote acestea în inimile lor — Cristos eră ! ARi, când avem voie să ne închinăm creştinesce, aRi, cei mai mulţi luăm în bătaie de joc numele lui Dumnedeu! învăţăturile lui Christos se citesc aRi în deşert la fie-care sărbătore; ele răsună şi se pierd dor între Ridurile bisericilor. Nu sunt urechi să le-audă, nu sunt inimi să le simtă, nu sunt minţi să le înţelegă, căci adi creştinii nu mai vin la biserică. Aşâ fiind, nu mai avem de ce să ne mirăm că mergând pe drum auRim pe creştini profanând cele sfinte. Cum să ne mai mirăm că mulţi fură, nedreptăţesc sub ochiul neadormit al lui DumneReu şi a doua Ri jură pe însuşi numele Dorm nuluî! Pretutindeni s’a uitat şi se uită de ce trece, că e în cer un DumneReu care vede totul! Uită omenii că : «DumneReu nu dorme >. Fără temă de păcat se duc prin cimitire, desgropă morţii şi le fură podobele, sau un altul smulge crucea de la capul mormîntuluî şi-’şi face foc acasă. Eî, cum nu-1 arde focul acela ? ! Cum se pote încălRi el la focul făcut cu crucea de pe mormîntul unui biet creştin ? ! Cum nu simte ore de o mie de ori mai dogoritore căldura acelui foc şi cum nu vede printre flăcări ochiul cel neadormit al lui DumneReu ? Păi, nu simte şi nu vede, căci a uitat de- Domnul de când n’a mai dat pe la biserică, şi n’a mai auRit învăţăturile creştinesc!. www.dacaromamca.ro 174 ALBINA Dar ast-fel de omeni nu credeţi d-v. că trăiesc fericiţi! Sunt întunecaţi şi nenorociţi şi ei şi ai lor ! Căci e atât de greu să ai lucruri ascunse în inimă şi e atât de greu să nu te poţi închină unui Dumnezeu de la care să aştepţi o alinare! Religiunea, credinţa, e cea mai mare mângâiere pentru om, un sprijin puternic în mâhnire şi suferinţă şi un izvor de cea mai curată fericire! Nu batjocoriţi numele lui Dumnedeu, ca să-l puteţi chiemâ în restrişte. Omul ar trebui să lucreze în tot-deauna, aşâ ca şi cum alţii l’ar privi, şi când a făcut tot ce i-a stat prin- putinţă pentru a ajunge la bine şi adevăr, să nu se turbure de resultat, căci Dumnezeu va răsplăti în bine, şi mult bine e la El, multă şi nemărginită e mila Lui! Ne plângem că nu mai trăim bine ! Creştinii din primele timpuri n’aveau pote nici atât cât avem noi; lor le lipsiâ ce e mai scump, lor le lipsiâ libertatea cultului! Adi nu trăim bine căci nu seim să căutăm în credinţa sfîntă şi în faptă bună mângâierea suferinţelor. Vieţa se duce cu muncă, cu suferinţe, e drept; dar aceste suferinţe le uită acela, care după ce a muncit gân-desce la bine şi la Dumnecleu! Peste tot pămîntul, cât e el do mare, sunt atâtea şi atâtea naţiuni şi pote destule religiunî. Dar din ote o învăţătură ese d’asupra, o învăţătură pe care şi sălbatecul o are: «Iubirea de Dumnedeu.» Sunt şi omeni, cari fac mereu fapte rele, iar în urmă recunoscând că au greşit, îşi ţlic: «Las’că am să mă îndreptez o dată!» Să nu făptuim aşâ ca şi cum ar ii să trăim 10.000 ani. O vieţă avem pe pămînt, şi aceea scurtă e, şi ori cât ar fi de scurta, va trebui să dăm sema lui Dumnezeu de întrebuinţarea ei. E datoria nostră ca atât cât locuim aci jos şi pe cât putem să fim în pace cu totă lumea, să fim buni, căci se pote întîmplâ să părăsim vieţa dintr’un moment într’altul. Pentru un bun şi adevărat creştin nu este nici o temă a părăsi lumea. Faptele, bune-rele, sunt tot-deauna văţlute! Există acel ochiu neadormit pe care noi nu vrem să-l vedem dar care ne vede! Chiar păgânii cred că Dumnedeu vede. Se povestesce că un principe păgân a ordonat unui supus al său să omore p’o femee, adăogând că nu-1 va vede nimeni. Supusul i-a răspuns atunci: «Nu mă vor vede omenii, dar mă va vede totă natura, mă vor vede: crângul, sorele, luna, vînturile, bolta cerescă, pămîntul şi puternicul Deu care judecă sufletul morţilor!» Dar tot aşâ precum ne vede Dumnezeu ne şi aude. «Pereţii au urechi» elice omul când nu vrea să spună ce-vâ. Dar chiar când vă veţi convinge că omenii nu vă aud, feriţi-vă de a vorbi, căci pereţii tot au urechi, şi de fapt Dumnedeu aude. Şi precum ne-aude şi vede, Dumnezeu ne şi înţelege. In Reli-giunea Creştină e de ajuns să gândescî răul, e tot atât păcatul ca şi cum la-î fi făcut! Uşor de văţlut că e drept aşâ : Presupunem că nisce împrejurări ne-au oprit d’a săvîrşî ceea ce gândiam, dar dacă acele întâmplări nu ne-ar fi oprit nu să-vîrşiam faptul? Dar sunt sigură că mulţi vor fi dicend: Ei dar bine, dacă Dumnezeu e atât de bun şi drept, de ce nu ne scapă de nevoi, de muncă!? Păi, să nu uităm, că Dumnezeu dă, dar în traistă nu bagă, şi cel ce nu dă din mâini se înecă! Unde www.dacoromamca.ro ALBINA 175 aţi vedut copil orfan murind de fonie sau pe cel drept suferind, iar pe urmaşii lui cerend milă ?! Sunt aţii mulţi care nu vor să mai credă în existenţa lui Dumnezeu! Aceştia trebuiesc consideraţi p’un rând cu cei ce fură şi omoră. Şi aceştia sunt spoiţii cari au primit puţină învăţătură, învăţătura acesta e încurcată în mintea lor şi când se cred şi ei omeni sciutorî de carte, ca să arate că’s diştepţi, negă fiinţa lui Dumnezeu! De drept, nici ei nu cred ceea ce spun! Privesc lumina soreluî fără să-şi dea semă: «că în mijlocul soarelui e lumina, în mijlocul luminii adevărul, în mijlocul adevărului fiinţa nestrămutată care guvernezâ totul, care a creat pe «om, îi dă mijloee de traiu —e DumneZeu» Nu sciu cum nu se simte omul în Ziua de aZî împins la tot pasul către casa lui D-Zeu? Nu sciu cum nu simte el nevoie d’a merge la biserică spre a se rugă, a ascultă învăţăturile dătătore de vieţă şi a se îmbrăcă în credinţa religiosă!? La tot pasul întâlnim atâtea bunuri şi atâtea frumuseţi! Cum ore câmpurile de grâu mişcându-se în bătaia vîntuluî, cum sorele răvărsând lumină şi căldură peste toţi de o potrivă, cum fericirea d’a se vede înconjurat de acei ce-1 iubesc, cum atâtea daruri ceresci nu pot smulge omului vălul nesciinţei şi să-l îndemne la o neţărmurită iubire şi credinţă în DumneZeu!? Nu ne putem închipui un creator mai îngrijit de creaturile sale, un părinte mai ocupat să năs-cocescă tot felul de plăceri pentru copiii săi, de cât pe DumneZeu, tată care vegheză la fericirea nostră, necerendu-ne alt de cât să lucrăm cu cugetul curat şi cu umilinţă să urmăm învăţăturile Lui! Adevăraţii creştini pun mângâierea ce-o află la DumneZeu mai pre sus ae ori-ce bunuri pămîntesci! «Am căZut în mâinile tâlharilor, Zicea odată un om, dar nu-mi «pasă nimic. Ei mi-au luat banii, dar nu mi-au luat sorele, luna, «focul, amicii şi pe DumneZeu.» Intr’adevăr, câtă vreme aceste ne rămân, DumneZeu ne ajută, credinţa ne mângâie, noi nu suntem lipsiţi de bnnurî! Nimic mai mângâitor pe lume de cât religiu-nea creştină; nimic nu ne alină suferinţele de cât o exclamare din fundul inimeî când Zicem «Domne»! şi gândim la Iisus Chris-tos! Cel d’întâiu lucru pe care religiunea creştină ni-1 cere, e să iubim pe DumneZeu mai pre sus de noi şi iubindu-1 să cinstim şi să sfinţim voia Lui şi tot ce se atinge de El! Să-î cercetăm voia în învăţăturile care se citesc la fie-care sărbătore în biserică. Să sfinţim şi să cinstim cele sfinte, ne mai profanând numele Domnului, n’ascerea şi învierea Mântuitorului sau tainele sfinte. Să ne aducem apoi aminte că a doua voinţă a lui Iisus e să iubim pe de-apropele nostru ca pe noi înşi-ne, făcend semenilor noştri numai aceea ce am dori să ne facă ei nouă! Să nu uităm că apropele nostru nu e numai ruda, concetăţenul sau compatriotul nostru ci tot străinul, tot omul vrăjmaş sau păgân de-ar fi! Tocmai acesta este cel mai frumos lucru, cel mai desăvârşit, să poţi iubi pe vrăjmaşul tău! Religiunea vine din inimă. Creştinismul în special este religiunea păcei şi a înfrăţirii, iar capul ei Iisus Christos e fiul unui DumneZeu tată al tuturora. Din nemărginita-I bunătate avem dreptul’ de a trăi, d’a ne bucură de cele ce sunt pe pămînt, avem în fine libertatea şi o patrie şi fiind-că veni vorba de patrie, să www.dacQromanica.ro 176 ALBINA ne uităm puţin şi asupra eî, asupra datoriilor ce avem de îndeplinit faţă de ea, când seim că e un dar ceresc şi că ne-a fost păstrată ca şi credinţa cu mari jertfe de înaintaşii noştri. Dar despre acesta voiu vorbi în numerul viitor. Eugenia A. Popescu. LOCUINŢELE OMENESCI ele maî vechi locuinţe omenescî au fost peşterile şi scorburile copacilor mari. Maî târ-(,liu bordeele în pămînt şi corturile făcute clin piei de animale. Locuinţele făcute din lemn ori din piatră, sunt cele maî din urmă In trecerea vremiî. AstăC Sjuminecă Ia 8 Septemvrie st. v., s’a deschis la şcdla pri-j mară din str. Antim, exposiţiunea de produsele gră-_ ! dinelor şcolare cultivate de învăţători; iar în localul şcolei de scrimă şi gimnastică din str. Apolodor, s’a vo deschis exposiţiunea de produsele şcdlelor de meserii şi de agricultură inferioră din ţară, ce ţin de Ministerul Instrucţiunii publice. Prima exposiţiune, neţinend decât 3 (Jile, pe cât timp cealaltă s’a închis la 27 Septemvrie, publicul Bucurescean, a avut timp îndeajuns a visitâ aceste exposiţiunî, la cari pdte mulţi nu se aşteptau să vadă ceea-ce au vătjut. Prima exposiţiune de la şcdla primară din Antim, a l'ost a învăţătorilor, fiind-că afară de un singur institutor din Bucurescî, au luat parte numai învăţătorii, cari au fost mal aprdpe de Bucurescî şi pe cari ’i-a costat mal puţin transportul produselor lor, pe când cel mal depărtaţi n’au putut lua parte. Din ceea-ce s’a expus de cei 40 de învăţători şi din ceea-ce spun d-nil revisorî şcolari că se lucreză la ţară în grădinele şcolare, se pdte constată un progres destul de însemnat, şi mal cu seină în cultura cartofului, atât de despreţuită până în present, de cel mal mulţi cultivatori săteni, şi chiar de d-nii învăţători. Dacă se vede un progres destul de însemnat după urma culturii cartofului ca şi ale altor zarzavaturi, pe o suprafaţă mal mare sau mal restrânsă, acesta se datoresce în mare parte premiilor în bani ce se dau acelor învăţători, cari pun mal multă muncă la răspândirea culturel acestei plante, atât de folositore printre sătenii noştri; şi credem că cu timpul ţăranul să pdtă scăpă de a-şi mal cumpără zarzavaturile trebuincidse, atât în timpul de vară cât şi de ărnă, de la grădinarii Bulgari şi Lipoveni. învăţătorii, în urma acestei încurajări, şi a pămîn-tulul ce li s’a dat pe lângă şcdlă, vor să probeze cu dinadinsul, că numai bună-voinţă să fie, şi totul se pdte face în răspândirea mal sistematică a culturii cartofului, ca şi a altor zarzavaturi trebuincidse în casa sătenulul. EI lucrând cu copiii şcolari în grădina şcdlel, vor face ca aceste tinere odrasle ale satelor, să prindă mal de grabă gustul de a cultivă cu mal multă bună-voinţă şi mal metodic, orî-ce plantă, ce pdte cresce prin grădină, în locul bozului şi a altor plante rele sănătăţel, sub umbra cărora se adăpostesc atâtea necurăţenii cari strică sănătăţii satelor; iar în ochii visitatorilor să presintă ca nisce grădini cu totul sălbăticite. Exposiţiunea învăţătorilor face onore administraţiei casei www.dacaramanica.ro 190 ALBINA şcdlelor şi învăţătorilor cari au luat parte la ea, fără să se gândâscâ la cheltuiala ce au întâmpinat. Administraţia casei şcdlelor, dispunând numai de un mic număr de premii, n’a putut să premieze pe toţi exposanţil, deşi toţi meritau câte un mic premiu. Am vă 1.000 3 . . 6.000 12 » 600 » . . 6.000 30 * 200 t) . . . 6.000 60 3 100. 6.000 100 3 50 3 5.000 250 3 20 3 6.000 465 Câşt. în val. totală de Lei 100.000 Biletele se găsesc de vîndarc: In Bucuresci: La sediul Societăţii, Strada sf. Ecaterina No. 2, la Casieria Centrală a Ministerului Finance-lor; la Casa de Depuneri; la Administraţia financiară Ilfov şi la debi-tanţiî de tutun. Judeţe: La tote administraţiunile financiare de judeţe cu secţiile lor; la vămi şi la debitanţii de tutun. Tragerea Lotăriel s’a fixat irevocabil la 6 Decemvrie 1903. Şcdla Fericirii, călăuza Vieţii, 10 bani la librării. — Prevestirile Fericirii ce trebuie să faci, 0,50. — Alfabetul mobil, aplicat la abecedare, 7 lei. — Cum să facem pe copii să ni se su-pue, fără brutalele pedepse (după o-pere încoronate) 0,30. — Şciinţa sufletului, aplicată la educaţiune, partea I, 0,30: — Planurile tuturor lecţi-unilor pentru institutori şi părinţi 0,30. — Consemnatorul absenţelor, a-paratul, 7 lei, (libretul 0,30). — Corectarea simultană a temelor cu formă schimbată (30 procedee) 0,20.— Pedagogia Compayre, rezumată, 0,50. — Educaţiunea intelectuală şi morală de Spencer, 0,40. — Metodologia generală herbartiană, 0,80. — Metodologice speciale, în spirit herbartian, câte 0,20. — Planuri pentru tote lec-ţiunile, 0,30. — Tipografie de vînejare cu chilogramul. — Maşină mare. A-dresa: Rădulescu, Griviţei 100, Bucuresci. 4 — 4 La biserica parohială «Sfida» din Vălenii-de-Munte, Prahova, fiind vacante două locuri de cântăreţi, se publică spre cunoscinţa celor in drept. Paroh, Apostojeami. Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnie sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria nbstră Fabrică, lucrate de noi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95. » » » Nasturi » Lack cu Elastic sad Şireturi 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95. 13.95, 14.95, 16.95. 12.95, 13.95, 14.95- 13.95, 14.95, 15.95. » » Nasturi Chevreau cu Elastio » » Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95. 11.95, 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95, 16.96. Botoni » » Colori » » » Goms cu Nasturi şi Şireturi Pantofi deChuvreau albi decoltaţi Idem cu Şirelurl şi Nasturi Idem de Lack diferite forme 7.96, 8.96, 9.95. 6.95, 6.96. 6.95, 7.95, 8 95. 5.95, 6.95, 7.95, 8.95, 9.95. Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri (abulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacâ, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. _______________________________ » Bărbaţi * 2.95. Rup6ndu-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la tote Sesonele, Calea , .. . , , , ,, , Vis/nr-iri Nn P7 n/nhiri He Pnlitin Cititorii revistei vor av<5 un Bcăr)6mlnt de Victoriei BO. <*/, alaiuri ae t'OLlţia 6o/o din preţurile Însemnate, presentând Capitalei, Bucuresci. cuponul. 5°/. Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.