12 6ctomvrie 1903
^.Duminecii
Comitetul de redacţie
Ion I^alinderu "P. Gârboviceanu _
G. Coşbuc
Colonel V. "\?. Năsturel G. Adamescu I. Otescu V. "Dulfu V. S. Moga N- f'licolaescu Gr. Teodossiu Const. C. Pob.-Taşcă.
www.dacoromanica.ro
J'foua par/umerie şi Droguerie jVtedicinală TGMA BTţĂTULESGU
Bucurescl. calea Griviţel No. 145 (lîrv^ă Gara de Nord), gucurescl.
——
Oferă onor. sale clientele parfumurt din cele maî renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatore şi saponealese, briliantine, superbe colorante pentru per, diferite loţiunl, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomerjî de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream, de la princesse şi cosmetice higienice, piepţin! fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, ţhermometre pentru bale şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagifl, ca : ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacurî, esenţe pentru conserve alimentare, Sifone cu cari se prepară ape gazose, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băl, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiunl, băl, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceră şi sirmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scdrţe, frunze, flori şi seminţe pentru căiurî, in şi muştarurî, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca: unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat £de morun pentru cura de <5rnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane.
Dogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticeî, ca : vată şi tifdne, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectore şi sistematice irigatore pentru Moşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberone, ploscî şi lighăne de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatore, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru ddmne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pul-verisatore şi vaporisatdre, preservative, suspensdre thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiQ platină, faianţă şi porcelan, ochelari, forfecl şi cleşti.
Acestă Droguerie are orgnniznt un servicii! special pentru ducerea acasă a obiectelor cumpărate sau comandate în capital:!, cum şi un servicii! de expediţie deosebit pentru provincie.
Pentru d-nil profesori şi profesdre, institutori şi institutdre, învăţători şi invăţătdre, cum şi pentru toţi abonaţii revistei «Albina» cari vor presentâ alăturatul cupon, se vor face preţuri scăcjute la tdte articolele trebultore.
Cupon de reducere pentru „ Albina"
52 — 2.
www.dacaromamca.ro
AUBINA
•REVISTĂ ENCICbOPEî)ieĂ POPULARĂ
UL.:
Abonamentul în ţară > > > Pentru anuneiuri 1
în străin. pe an lei 8
r................15 bani
5 bani euvîntul. ard.
G., Botezul Prinţului Nicolae.— I. Kalinderu, Cuptorele comune de pâine la sate (circulară). — G. Coşbuc, Baladele poporale. — N. Răduieacu-Niger, Huinele cetăţel NămtuluX (poesie). — Th. D. Sperantia, Superstiţie nouă.— X, Lâptăriile cooperative în Ungaria.— A. Vântul, Gymnoţil.— Sp. Popescu, Scrisori către învăţători.—G Coleş, Progresul.—Eug. I. Tiseacu, Părere asupra timpului ţinerii conferinţelor generale. — Z., Serbarea din corn. GănescI, Covurlul.—InformaţiunI.—Mulţumiri.—Bibliografii.—Poşta administraţiei.
Sfaturi: In loc de gumă-arabică, cleiu de zarzări, etc. — Lăcuri contra scrofulelor.— Pentru uşurarea înneculul la astmatici. —Lămâile ca lăc.
lluatraţiuni: Castelul Peleş, aripa despre Vest.—Sala cea mare de mâncare din Castelul Peleş. — Balonul Suntos-Dumont şi Balonul american «Schycyclu».—Ruinele Cătaţii Nămţuluî.—Animale din peninsula Scandinavică.
botezul Prinţului Nicolae.
otezul prinţului Nicolae a fost Vineri, 3 Oc-tomvrie, în Castelul Peleş clin Sinaia. Au luat parte la acest botez toţi membrii sf. Sinod al bisericii nostre autocefale ortodoxe, miniştrii străini cu domnele, miniştrii noştri şi foştii miniştrii cu domnele, mulţi generali şi în fine mulţi din înalţii funcţionari ai statului.
Serviciul botezului s’a făcut de I. P. Sf. Mitropolit Primat, ajutat de părintele Nifon, stareţul mănăstirii Sinaia. Naş a fost Ţarul tutulor Ruşilor Nicolae al II-lea, representat prin prinţul N. Dol-guruki, aghiotant şi om de încredere al Săh.
Mi-a fost dat să fiu şi eîi faţă la acest botez şi pot spune, că n’am vă^ut ceva mai impunător, ceva mai măreţ! îmi închipuesc, că nici în cel mai bogat şi luxos palat rusesc nu pute să se facă un botez ortodox mai pompos ca acesta.
Bucurie mare se pute citi pe feţele tutulor Românilor asistenţi, dar mai ales pe feţele Suveranilor noştri, unchii micului prinţ. Şi aveau dreptate
www.dacoramamca.ro
Castelul Peleş, aripa despre Vest.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
31
să se bucure cu toţii! Asistau la botezul Aceluia, prin care se întăriâ Dinastia Română şi se asigură viitorul ţării şi al neamului nostru!
Dumnezeu să-L aibă în sfînta sa pază şi să a-jungă mare şi puternic, căci fericirea Dinastiei e fericirea ţării!
Cuptorele comune de pâine, Ia sate (i).
(Urmare).
u maî puţin am îngrijit de salubritatea cuprinsurilor gospodăresc! şi a satelor, făcend să se sădescă arbori şi pomi roditori, să se ţină uliţile curate, iar locuitorii să îndepărteze de prin curţi gunoiele şi bălţile, cari pricinuesc tot felul de bole vătSmătore. M-am interesat de tote îndeletnicirele folositore, la cari se dedau ţăranii şi ţărancele din alte părţi, precum crescerea viermilor de mătase, grădinile de legume etc. etc. şi le-am indrodus pe cât am putut şi la noi.
Starea în care se găsesc acjl locuitorii de pe domeniile Coră-neî, în urma îmbunătăţirilor nostre de tot felul, m-a răsplătit pe deplin pentru munca ce am pus, deşi am văcjbit în timpul din urmă cu adâncă mâhnire, că pe unul din domeniile Coronei mai e încă o parte din locuitori, cari sunt refractari stăruinţelor nostre, lăsându-se conduşi de persone străine.
Nu maî puţin îmbucurătore e şi mişcarea ce a luat nascere în totă ţara pentru îndreptarea situaţiuniî ţăranilor, ast-lel că văd acum putinţa de a trece la alte măsuri de folos obştesc. Printre cele cari ’mî par mal grabnice şi pentru cari am calea mal bine pregătită e îmbunâţăţirea hranei, cestiune pe care am mal atins-o de alt-fel şi în alte ocasiunî. Ba chiar am tipărit, cum sciţi, în Biblioteca nostră populară, două lucrări întitulate «Poveţe pentru hrana ţăranilor» şi «Poveţe pentru păstrarea sănătăţii», scrise amândouă de mult stimatul meu amic şi coleg, D-l dr. I. Felix, fost director general al serviciului sanitar, Membru al Academiei Române şi bun cunoscător a tot ce intere-seză sănătatea, apreciat departe peste graniţă.
In aceste cărticele se află o mulţime de sfaturi bune, şi cum scriierile au fost răspândite din belşug printre locuitorii noştril, viu acum a vă atrage atenţiunea în special asupra hrăniril cu porumb.
După cum sciţi, mămăliga alcătuesce la ţară mâncarea de căpetenie. 1
(1) Vecjî No. 1.
www.dacaromamca.ro
32
ALBINA
Luând statistica agricolă, vedem că întinderile consacrat» grâului şi porumbului sunt cele mal mari şi adecă :
Grâă, mijlocia întinderilor în anii 1893 — 1897	1.446.910 ha
1 »	)>	»	»	»	1895 —	1899	1.530.650	))
»	»	»	»	»	1897 —	1901	1.587.220	»
Porumb	»	m	»	»	1893 —	1897	1.849.240	))•
»	)>	»	»	»	1895 —	1899	1.955.260	»
»	»	»	»	»	1897 —	1901	2.003.100	))
Cultura acestor două cereale progreseză aşa dar continuu ca. întindere, fără ca precumpănirea porumbului să se atenueze ; porumbul ocupă regulat câte 400 — 500.000 hectare mal mult decât grâul.
Dacă căutăm acum consumaţiurea interioră a ţării vedem că balanţa atîrnă încă mult mal tare în favorea porumbului; în adevăr iată care a fost, de la 1887 inclusiv, producţiunea şi con-sumaţiunea porumbului în chintale :
AniT.
1887^ 89 1890 — 92 1893 — 95 1896 — 98 1899 — 1901
Producţiunea
16.150.304 19.015.428 15.202.469 22.293 820 20.582.756
Exportul consum. în ţarii şi sămânţa
5.460.279	10 690.025
7.016.371	11.999.057
7.457.930	7.744.539
7.816.410	14.477.410
6.970.040	13.612.716
pe când consumaţiunea interioră a grâului e mult mal mică,, după cum ne arată cifrele următore, tot în chintale :
AniT.
1887^ 89 1890 — 92 1893 — 95 1896 — 98 1899 — 1901
Producţiunea
13.688.050 14.482.191 15.230.766 14.633.275 13 665.400
Exportul consum. în ţară şi sămânţa.
7,773.365
8.012.549
8.179.047
7.692.808
5.270.456
5.914.685
6.469.642
7.060.319
6.940.467
8.394.944
Chiar judnţele puţin priinciose pentru porumb produc mal mult porumb de cât grâu. De exemplu Suceva, Vaslui şi Nemţu cu climă de munte, şi unde avem domenii, au produs în 1902::
Vaslui 552.000 hectolitri porumb. Nămţu 301.000	»	»
Suceva 150.000	»	»
iar grâu numai:
Vaslui 348.000 hl.
Nemţu 141.000 »
Suceva 108.000 »
pe când raţiunea arată c’ar trebui acolo să dea preferinţă, la plante cari cer mal puţină căldură de cât porumbul.
Făcută din porumb bun, mămăliga e sănâtosă; pe dată însă ce acesta a fost crud, încins, stricat, şi nu se schimbă mămăliga din când în când cu pâine, sau nu se mănâncă de cât cu legume sărace, dă nascere la diferite bole şi mal cu semă la pelagră>. care e cea mal periculosă şi mal distrugătore.
Cunosceţî cu toţii acestă bolă numită şi jupuială sau părlăă> ast fel încât cred că nu e rău să vă amintesc că ea a fost con-
www.dacQfomanica.ro
ALBINA
33
statată mal întâiu în Spania, după un timp îndnlungat de la introducerea culturel porumbului. Despre existenţa el la noi ne vorbesce medicul român, Constantin Vârnav din Moldova, în teza sa inaugurală susţinută la Universitatea din Budapesta în Iunie 1836, numind-o buba şi ram trânjilor, de care suferiau unii ţărani din Moldova. In Muntenia avem un cas, citat de d-1 dr. I. Felix, în publicaţiunile sale, că în Iulie anul 1859 notarul Achim Radu din comuna Românesci, a fost trimes în spitalul judeţian din Câmpu-Lung spre a fi căutat de sfrenţie învechită.
Atât buba şi rana trânjilor cât şi sfrenţia învechită, s’a văcjut mal târcjiiu că nu e de	cât	pelagră, care a	format	obiectul
multor cercetări şi discuţi uni,	până ce s’a dovedit că	se dato-
resce nutrirel exclusiv cu porumb şi mai cu sdmă cu porumb stricat.
Pentru vindecarea el sau încrcat torte multe mijloce. Dintre tote însă cel care a dat	mai	bune resultate e	hrana	bună, în-
locuindu-se mămăliga cu	pâne de grâu ori de	secară,	iar ca le-
gume: carne, mult lapte, ouS, brânză, etc. Pentru prevenire, măsura cea mai bună ar fi scoterea pornmbuluî din consumaţiune, pentru că îndepărtând causa înceteză şi efectul. Dar fiind-că acesta nu e cu putinţă, şi mal ales de odată, din multe consi-deraţiunî, trebuie să ne gândim mai întâiu la înlăturarea porumbului stricat şi al doilea la alternarea mămăligei cu pâne şi la introducerea legumelor bune.
Porumbul întrebuinţat mai rar e de almintrelea un nutriment bun şi are avantagiu că se pote obţine cu mai puţine cheltuelî, de cât grâul sau secara. In afară de acăsta, porumbul ia o parte atât de însemnată în agricultura noslră în cât nu se pote părăsi fără pagube.
Pentru aducerea la îndeplinire a primului punct, trebuie dată o deosebită îngrijire culturel porumbului, de la început până la sfîrşit, până la transformarea lui în mămăligă, mălaiu sau altfel în care se obicinuesce a fi consumat. Să nu se mai semene în nici un cas porumb amestecat, de mai multe soiuri, căci ne-ajungend de odată la maturitate, Ia cules, se va recoltă pe lângă cel copt şi ştiuleţi crutjl, cari intră în fermentaţiune, sunt nesânătoşî şi strică şi pe cel-Ialţi. Semănatul să se facă, după localitate, destul de timpuriii; tot aşâ şi prâşitul, spre a avea timpul trebuincios pentru desvoltare şi cocere, iar ca Ioc de cultură să nu să alegă terenuri umede, mlăştinose safi expuse inundaţiu-nilor, în cari porumbul nu cresce bine şi nu se coce de ajuns. Odată sămenat, să se prăşescă, pentru a nu lăsă să-’I năpădâscă buruienile carl-l împedică în crescere.
In ce privesce recolta, să nu se culegă înainte de a fi bine copt şi destul de uscat. Pentru uscare se pote lăsă pe câmp dacă nu e temere de schimbarea vremei, sau se pote ţine, după cules, în locuri bine aerisite. In ori-ce cas ştiuleţi! trebuiesc desfăcuţi cât mai curând de foi, pentru că acestea aQ apă şi lăsate mai mult timp în grămezi se pot încinge şi strică atunci
www.dacoromanica.ro
34
ALBINA
bobele. Când vara a fost ploiosă şi porumbul nu s’a putut coce de ajuns se va da o îngrijire şi mal mare culesului, şi se va feri, dupâ cules, de ploîe. In asemenea caşuri e mal bine să se recolteze mal de grabă şi să se usuce acasă, în podul locuinţelor, în odăi bine aerate sau în pătule ori hambare. Sciţi de a-Bemenea bine că una din căuşele stricării porumbului este şi întârdierea cu care se lace adesea dijmuirea, din care pricină ţăranii nu-şl pot adună recolta la timp. Pe domeniile Coronei, locuitorii sunt feriţi de acest grav neajuns ; dacă s’ar procedă tot aşă în tote părţile, acest singur lucru ar ajunge pentru a înlătură multe caşuri de pelagră
Nu mal puţin însemnată e şi sortarea porumbului, chiar la desfăcut, în trei calităţi: 1) cel mal frumos şi mal copt pentru sâmînţă; 2) cel mijlociu, dar tot curat, fără bobe crude, umede sau mucigăite, pentru hrană şi 3) restul pentru vite, care fiind însă mal reu sau jilav, nu se va întrebuinţa nici el iără a fi fost mal îotâiQ uscat pe deplin.
(Sfîrşitul în No. viitor).	I. Kalinderu.
Sala cea mare de mâncare din Castelul Peleş.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
35
baladele poporale (*)•
(Urmare).
xplicarea este alta: selecţiunea literară. Rapsodiile, cari trăiesc de vecurî, au avut vreme să lepede tot ce eră trecător şi nepoetic în ele aşă ca să rămâie numai lamură, au trecut prin «strecurătdrea» timpurilor şi ale o atâtor poeţi populari, adevăraţi poeţi, cari le-au dat forme stătătdre. Ast-fel adăogând părţi poetice şi eliminând părţi prosaice, toţi poeţii poporului au conlucrat prin vecurî să ne lase opere atâta de desăvîrşite pe cât le pdte da geniul neamului nostru şi timpul.
Aşa vor păţi şi rapsodiile cele mai tinere în cursul vremii şi vor tinde spre desăvîrşire.
Nici rapsodiile cele vechi n’au ieşit din popor de-a-gata, cum sunt ele astăcR
Când cjicem, că poesia populară este opera colectivă a mai multor poeţi sau a poporului întreg, acesta e un adevăr relativ.
Ori-ce poesie populară, fie doină, fie rapsodie ori alt-cevâ, este croită de un singur poet, căci nici nu se păte alt-fel.
Atârnă de talentul acestui poet, să dea o formă mai stă-tătdre, mai închegată, ori una mai şubredă poesiei sale. Forma primitivă însă nici odată nu rămâne âşâ cum a dat-o el, căci poesia trece din gură în gură şi din Ioc în loc, şi ast-fel alţi poeţi ai neamului îi schimbă, îi adaogă, îi înfru-museţăză forma. Şi cu cât poesia trece prin mai multe ge-neraţiuni şi cu cât este mai răspândită şi mai iubită, cu a-tâta ajunge mai mult spre desăvîrşire. Intr’acest înţeles (Ji-cem, că întreg poporul a conlucrat la literatura sa poetică. E de sine înţeles, că nu toţi ai unui popor au putinţa de a conlucra; masa cea mare este pasivă şi numai ici şi colo capete alese, poeţii (rari nantes in gurgite vasto), sunt părtaşi ai operilor poetice.
Cu atât o operă poetică a poporului e mai răspândită, cu cât e mai veche. Timpul şi locul stau în proporţiune directă. De la aceste două atârnă apoi desăvîrşirea artistică a operelor poporale, chiar şi limba lor.
Rapsodiile mai tinere, cum sunt acele ale haiducilor Dunării (vecji de ex. colecţiunea de G. Dem. Teodorescu) sunt pline de provincialisine, pe când cele vechi au o limbă unitară, aşa cum o înţeleg toţi Românii. De bună semă la început şi ele au purtat portul provinciei, în care s’au născut, dar în cursul vremei au lepădat portul lor; tot ce eră neînţeles într’altâ provincie a trebuit să dispară, şi ast-fel s’a făcut un control reciproc din provincie în provincie şi numai aceea a rămas ce au înţeles toţi. Nici un provincia- 1
(1) Ve<Jî No. 1.
www.dacoromanica.ro
36
ALBINA
lism nu se pdte lipi astăcji de o rapsodie veche, câcî ea îl scutură numai de cât de pe sine. Rapsodiile mai nouî născute, mai la şes, mai ales pe lângă Dunăre, sunt încă opere provinciale şi n’au străbătut tot pămîntul Românilor, ca cele vechi născute prin munţi. Ele nu sunt încă controlate nici de puterea timpurilor nici de a locurilor, sunt un bun provincial,nu comun. Deci, limba provincială a literaturii poporale este un criteriu, nu numai pentru stavilarea locului, ci şi a vechimii ei.
Vechimea rapsodiilor se pdte cundsce mai ales din arhaismele lor, când fondul şi forma lor nu pdte dovedi asta. Poporul a păstrat multe forme vechi gramaticale şi sintactice în rapsodiile vechi, dar în cele mai nouî nu a mai putut face us de ele, căci erau împotriva usului limbii, şi nici nu le înţelegeâ.
Şi tocmai faptul, că pretutindeni între Români şi-au păstrat aceleaşi forme arhaice excepţional numai între aceleaşi cântece, ne dovedesce răspândirea şi vechimea lor.
Formele a(JÎ arhaice făceau parte din limba vile, de toţi în-ţelăsă pe acele vremuri; a<JÎ nimeni nu le mai înţelege, ele însă îşi afirmă cu îndărătnicie existenţa. De ce ?
O fi spiritul de conservare, o fi o neînţelesâ iubire a lucrurilor din trecut, ori pdte prin spiritul limbii, poporul le mai simte înţelesul şi le cundsce frumuseţea? Nu putem răspunde. Dar sigur e, că nu iubirea, ori mania de a se juca cu vorbe, pe cari nu le înţelege (căci artificialităţi de acestea de simbolism nu-le pricepe poporul), nici sila ritmului nu este ca-usa acestui fenomen. Arhaismele sunt multe în colinde, descântece şi rapsodii, şi ceea-ce n’au dărâmat vecurile, dărâmă atji, fără sciinţă de ce fac, culegătorii de poesie poporală.
G. Coşbuc.
--------)Ki<38B>b£--------
TTxi. sfat practic.
In loc de gumă-arabică se pote întrebuinţa cleiul de prin zarzări, cireşi, vişini, etc., punendu-1 într’un vas şi turnând peste el apă. II lăsăm până se moîe bine şi devine aprdpe apos, apoi ’l întrebuinţăm la lipit.
Rog a se face o încercare spre încredinţare.
Dacăs’ar întrebuinţa cleiul sus ţlis, n’ara maiaduce din streinătate gumă-arabică care nu pote fi superioră cleiului nostru (indigen) şi suma ce se varsă afară ar rămâne în ţară. Din localităţile muntdse ale României se pote strânge cantitate îndestulătore şi pentru părţile câmpose, unde nu sunt ast-fel de pomi. Şi sub-scri-sul pot procură cantităţi de acest produs.
N. I. Gliinescu
Invfţ. eoni. Jugur, Muscel.
www.dacoromaiiica.ro
■Ruinele Getăţeî Nemţului.
Sus pe culmea cleiului Stă Cetatea Nemţului,
Stă păzită de pândarî,
De mesteceni şi stejari.
— Măre, nu sciu ce-aţi păzit Câtă vreme-aţi pândărit, Măre, nu scul cu ce rost, — Dar cetatea nu mai este,
Du mai este cum a fost... Fost-a 6re vr’o poveste?
N’a stat ore adăpost Unei D6mne, mândră fire, Unei cete de plăeşi Care'n vremi de năvălire Pept ţinu la mii de Leşi? Cum tăcurăţi greu păcat Mâni spurcate de-aţi lăsat Să desprindă, să fărîme, Ziduri grose să dărîme Şi să care în bucăţi Trupul falnicei cetăţi?
Nici o piatră n'a simţit Că de zid s'a cleslipit ?
Nici o piatră n'a strigat Rostogol când a picat?
Nici o piatră n'a avut Resvrătire de-un minut Ca să facă jos grămadă Pe tâlharii puşi pe pradă ? Măre, greu aţi mai dormit Că nimic n'aţi aucfit,— Vrednici-v’ar cesul rău De topor şi ferăstrău!
Dar atunci în codrul mare Freamăt fu, înfiorare.
Câţi mesteceni, — la minut Iulie 1903.
Roşi la frunză s’au făcut; Câţi stejari,— se oţeriră Ruşinaţi se gârboviră;
S'au ascuns, — mărunţi şi [nalţi, —
Uni’n umbra celor-lalţi...
—	Măre, nu ne blestemă, Prinse unul a oftă,
Că tâlharii ’î-am vctjut Şi de ură ne-am umplut; Fie-care lovitură Dată'n sfînta ziditură Dată nouă ne părea Şi cumplit ne mai durea, Frunza tâtă se'ncreţeă...
Vînt nici urmă nu eră: Freamăt lung nc scutură Jos în tîrg să dăm de scire Păcătosa păngărire.!.
Insă tîrgul, cine-ar crede, Sta ne-aude, sta ne-a-vede Şi cetatea lui Ştefan Să pierdea din an în an... Tocmai, hăt! într'un tărefiu Glasul nostru din pustiu S'aiufi, colo, departe,
Unde's 6menî, mari de carte, Mari de suflet românesc, — Şi avutul strămoşesc Ca sfinte ruini măcar Ne-a rămas, din vremuri dar...
—	Voi, mesteceni şi ştejari, Tot aşâ fiţi buni pândari, Pentru vecuri ce-or să fie Să păstraţi cu vrednicie Sus, pe culmea delului, Cetăţuea Nemţului...
N. Kădulescu-Niger.

www.dacaromamca.ro
38
ALBIAN
SUPERSTIŢIE NOUĂ.
ierul de care voiu să vorbesc nu este o superstiţie, drept dicSnd, dar o numesc superstiţie pentru că are urmări tot aşâ de rele ca şi superstiţiile cele mai stricătore.
Superstiţiile, de obiceiu fac pe om fricos şi îi întunerică mintea, oprindu-1 de a judecă drept.
Lucrul însă de care voiu să vorbesc întunecă mintea generaţiunilor tinere până acolo să-şî greşescă drumul vieţii şi superstiţiunea acesta maî ales la ţară s’a încuibat şi multe generaţiuni le-a zăpăcit.
Cine nu-şi aduce aminte de o poesie care într’o vreme se găsea mai prin tote abecedarele de demult şi apoi şi prin cărţile de citire? Acestă poesie începea aşâ:
Un băiat odată, mic ca dumneta Ce ’şî iubîâ părinţii şi îi ascultă ;
Când îi diceă tatăl să mergă la şcolă El plecă îndată dar cu mâna golă.
Unde ţi-este cartea? Ce te ’nnebunescî?
Dascălu-o să te întrebe, pe ce-ai să citesci ! ? etc. etc.
In acestă poesie se diceâ mai departe :
Băeţelul leneş, se tot scărpină,
Tot umblă prin casă, nu-ş ce tot cătă ;
Dar în sfirşit plecă cu inima reă :
Plăngeă sărăcuţul, cartea-i părea grea.
Mergând ast-fel dînsul cu capu într’o parte,
Căscând pe sus gura ii cade-a s’a carte.
Un cioban o vede si îndată-o si Teă
i	i
El îi dice îea-o să mă scapi de ea.
Nu voiu să-învăţ carte, voiu să fiu cioban,
Ori-ce-ar fi mai lesne măcar şi ţigan....
Şi mai departe ciobanul face morală băetului :
Silesce, copile, carte a ’nvăţâ.
Căci când vei fi mare, tu t’eî bucură:
Căci nu sciîi eu carte 1 Ce bine ar fi !
Astădi aşi fi altfel, altor n’aş servi...
Nu ’mi aduc aminte de cine erâ făcută acestă poesie* dar în ea se vede apoteosa cărţii.
www.dacQromanica.ro
ALBINA
39
Pe la începutul redeşteptării nostre, eră atâta dor de carte, atâta dor de sciinţă şi lumină, că pe mulţi din patrioţii noştriî dorul acesta i-a prefăcut în nisce adevăraţi fanatici pentru carte, pentru cultura sau luminarea poporului. Dacă ar fi avut ei putere într’o singură nopte ar fi prefăcut pe toţi Românii în învăţaţi. Şi fiind-că acestă putere nu o aveau, de aceea prin tote mijlocele căutau să laude cartea, mărindu-i folosele ei până dincolo de marginile realităţii. Cartea, după ei, da tote folosele de pe lume: bani, avere, mărire, tot, tot, Cine vrea să ajungă ceva, cât de mare, n’ave de cât să înveţe carte. Cartea, după ei eră un adevărat talisman din o mie şi una de nopţi.
Acesta a fost greşelă. De aci s’a născut superstiţiea de care voiu să vorbesc.
Nimeni nu pote tăgădui folosele cele mari şi ne pomenit de mari ale învăţăturii. In adevăr că prin învăţătură tote se pot căpătă; dar întrebarea este : câtă învăţătură?
Omenii nu s’au gândit însă la acesta, omenii au credut că lumea e numai atâta cât se vede pe ferăstră. Omenii au ajuns să iea drept învăţătură şi sciinţă până şi puţinul de cunoscinţi la care ajunsese copilul lor, sau chiar ei. Când vedea că a ajuns să citescă şi să scrie îşi închipuiau că e deja învăţat, şi începeâ să aştepte ca acestă învăţătură sâ-i dea hrana şi pânea de tote dilele. Nu întrebă dacă ceea ce a învăţat, preţuesce atâta cât vrea el ; ci îşi diceâ numai : am învăţat şi voiu să trăiesc cu ceea ce am învăţat! Ce. Nu cum-vâ am învăţat degeba ! ?. . .
Au fost pe atunci şi vremurile aşâ că mulţi, chiar cu puţină carte s’au căpătuit. Acest lucru a făcut pe omeni să se convingă că nu e nevoie de carte multă, ci de noroc, precum a dis fabulistul:
De cât multă minte Sciu că e mal bine Să aî tot-deauna Un dram de noroc . ..
Şi cu acestă convingere toţi, toţi de-a rândul, şi cei chemaţi şi cei ne chemaţi, de îndată ce au ajuns de s’a încurcat vr’o câţi-vâ ani prin şcolă, începeau numai de cât să alerge după noroc, ca omeni învăţaţi !
Şi aşâ din di în di se înmulţiâ mai mult numărul celor
www.dacoromamca.ro
40
ALBINA
ce cereau slujbe ; şi nu vedeau o primejdie în înmulţirea lor. Totă lumea se bucură vădănd că se populeză şcolele, şi totă lumea încurajâ pe toţi la carte, şi încurajâ chiar ca să se hrănescă cu cartea : E prost, dar ce să-i faci? La-să-l, săracul, să capete şi el o bucată de pane.
Şi aşâ a mers până în cjiua când tote locurile s’au umplut, când tote izvorele au secat şi au rămas pe din afară mulţi chiar din aceia cari nu trebuiau să rămână.
Aşâ a mers până în diua de astădi.
Astăzi lumea începe a se supără pe şcolă şi pe carte: «La ce să mai înveţi? Ce să faci cu învăţătura ? Să mori de fonte?»
Lumea insă n’are dreptate. Cartea este tot bună şi fo-lositore şi încă mai folositore de cât înainte. Nu-i cere insă cărţii ceea ce	nu pote da.	De pe	o oie	nu	poţi luă de
cât o singură	piele. Pe unul	care-1 vedeţi	că	n’are voce
nu-1 puneţi să	înveţe musica	pentru	ca să	se	hrănescă cu
dînsa. Pentru	ce dar pe unul care	n’are cap	de carte, îl
împingeţi să se hrănăscă cu cartea, care nu i-a intrat în cap ?
Cartea ajută tuturor, dar acolo unde trebuie.
După ce v’aţi repeejit odată toţi ca lupii după carte, acuma fugiţi de ea ca de o bolă. Dintr’o superstiţie cădeţi în alta. — Adevărul e la mijloc. Vom vorbi altă dată despre carte. —
Th. D. Sperantia.
Laptariile cooperative în Ungaria. — Un raport publicat de curând de ministerul Agriculturii din Ungariea, asupra lăptăriilor cooperative a acestei ţări, ne arată marea propăşire luată în puţini ani de aceste societăţi. In 1895, s’au fondat 4 lăptăril cooperative; în 1896, s’au fondat 10; în 1897 s’au fondat 20, şi cres-cerea s’a urmat ast-fel până în 1901. In ultimii ani cari figureză pe acăstă statistică, s’aCi fondat 130, înglobând 40.675 producători cari posed împreună 69.507 vaci.
Vencjarea laptelui se ridica în 1897 la 4.700.000 litri; în 1901 ea atinge 66.700.000 litri, al cărui preţ a fost de 7 milione de corone, aprope 7.350.000 franci. Cantitatea untului exportat în 1902 s’a ridicat la 1.045.000 kilogr. vendut aprope cu 12.100.000 fr. Lăptăriile centrale de la Temeşvar au exportat ele singure 521.926 kilogr. de unt. 6re lanoî nu sar pute face lăptăril cooperative?
----------------- X.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
41
CRONICA SCIINŢIFICA
GYJVINOŢIÎ
Ji ymnoţiîsunt nisce pese! cari au un corp lungăreţ, apr6pe i cilindric,în formaunuî şerpe ; c<5da este fdrte lungă, faţă _1 cu cele-lalte părţi ale corpului. Acest pesce n’are altă îno-tătdre şi acestă goliciune a spatelui său a făcut, să i se dea numele ce-1 p<5rtă de gymnot, adică cu spatele gol.
Gymnoţiî sunt pescî de apă dulce şi trăiesc mai cu sămă în America de sud. Ei pot să ajungă la o mărime uriaşă.
*
4c *
Sunt mai multe specii de gymnoţî, dar cea mai însemnată din 1<5te, din causa proprietăţilor sale fisice, este gymnotul electric.
Acest pesce are tot ce trebuie pentru a lovi imaginaţiunea călătorilor şi spre a uimi pe fisici. Gymnotul opresce de odată urmărirea vrăjmaşului seu, oprindu-i ori-ce mişcare şi îm-blân<Jindu-l cu o putere nevăzută. Adese ori sunt loviţi ca de trăsnet, fără ca nimic în afară, să arate arma ascunsă de care dispune acest pesce!
*
* *
Proprietăţile electrice ale gymnotului fură constatate pentru prima 6ră lângă Cayetia, de Van Berkel.
Astronomul Richer, care fusese trimis la Cayenna în 1761 de Academia de sciinţe din Paris, pentru lucrări geodesice, făcu cunoscut Europei proprietăţile singulare ale acestui pesce din America, lată cum se exprimă el:
«Am fost fdrte uimit a vede un pesce lung de trei sau patru picidre (lm,32), semănând cu anghilla, răpind ori-ce mişcare, timp de un sfert de oră, braţului sau părţei vecine braţului aceluia, cel atinge cu degetul sau cu bastonul.
«Eu am fost nu numai martorul ocular al efectului produs de atingerea sa, dar l-am simţit eu însu-mi, atingând odată pe unul din aceşti pescî fiind încă vii, deşi rănit de un cârlig, prin mijlocul căruia nişte sălbatici îl scoseseră din apă. Ei n’au putut să-mi spună, cum se numiâ acest pesce; dar ei mă încredinţară, că el loviâ pe cei-l’alţi pescî cu cdda atât de tare, în cât îi amorţiâ şi apoi îi înghiţiâ: acest lucru e fdrte probabil, când vedem efectul, ce-1 produce atingerea sa asupra dmenilor».
* *
Observaţiunea atât de clară şi atât de interesantă a lui Richer, făcu puţină impresiune asupra învăţaţilor din Paris,
www.dacoromamca.ro
42
ALBINA
cari se gândiau la proverbul frances: E o minciună fvu-m6să, ceea-ce ne vine de departe.
Lucrurile rămaseră acolo aprăpe 70 ani.
*
* *
La sfârşitul acestui timp, naturalistul călător Condamine, vorbi în scrierea sa intitulată: Călătorii în America, de un pesce, care producea aceleaşi efecte ca şi acela, ce fusese descris de Richer.
Pe la 1750, un fisician, Ingram, dădu noî desluşiri asupra acestui pesce, pe care-1 credea încunjurat de o atmosferă de electricitate.
La 1755, un alt fisician, Olandesul S' Gravesande, scriea:
• Efectul produs de acest pesce este acelaşi ca şi acela produs de butelia lui Leyda, cu acăstă unică deosebire, că nu se vede nici o scînteie eşind din corpul săli, ori cât de puternică ar fi lovitura ce o dă; căci daca pescele e mare, cei ce-1 ating sunt trântiţi la pămînt, simţind o sguduială în tot corpul.
*
* *
Pe la 1773, mai mulţi călători naturaliştî publicară resul-tatul cercetărilor lor. Doctorul Williamson, făcu câte-vâ experienţe asupra gymnoţilor puşi în faţa altor pescî. Aruncând mici pescî într’un bazen, unde trăia un gymnot, el vecjîi pe toţi aceşti peşcişorî amorţiţi şi omorâţi.
Alexandru de Humboldt, descrise pentru prima ără acest ciudat pesce. Acest naturalist renumit, citi în 1806, la Institutul de Franţa, un important memoriu asupra anghillei electrice, după observaţiunile ce le făcuse în America, împreună cu A. Bonpland. Iată câte-vâ observaţiuni din acest memoriu :
«Străbătând şesurile nemărginite (llanos) din provincia Caracas, pentru a ne îmbarca la San Fernando de Apura şi spre a începe călătoria năstră pe Orenoco, ne oprirăm 15 <Jile la Calabozo. Scopul acestei opriri fu de a ne ocupă de gymnoţî, ce se află în mari cantităţi în împrejurimi. Mi s’a spus, că aprăpe de Uritucu, o cale mult umblată odiniără, a fost părăsită din causa pescilor electrici.
... După trei cjile de aşteptări zadarnice în oraşul Calabozo, ne-am hotărât de a ne duce noi înşine pe locurile acelea şi de a face experienţă în aer liber, pe ţărmul acestor ape liniştite, în cari se aflau forte mulţi gymnoţî. Ajunserăm mai întâiu la micul sat numit Rustro de Abasco. De acolo Indienii ne conduseră la Cano de Bera, un bazin de apă mocirlăsă, dar înconjurat de o bogată vegetaţiune, în smochini mari de Indii şi în mimosa cu flori mirosită re
Am fost fărte miraţi, când ni s’a spus, că s’au prins 30 cai pe jumătate sălbatici în şesurile vecine, pentru a servi la pescuirea anghilelor electrice.
Ideea acestei pescuiri, ce se nuinesce, a îmbăta prin aju-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
43
torul cailor, este în adevăr ciudată. Cuvîntul barbasco nu-mesce rădăcinile unor plante venindse, prin atingerea cărora o mare cantitate de apă, primesce într’un moment proprietatea de a omorî, sau cel puţin de a îmbăta şi de a amorţi pes-ciî. Aceştia vin la suprafaţa apei, când au fost otrăviţi prin acest mijloc. Acelaş efect îl produc asupra pescilor şi caii alungaţi în cdce şi în colo.
«Şi fiind-că causâză acelaşi efect asupra pescilor speriaţi, se îmbrăţoşeză, confundându-se causa cu efectul, cele două feluri de pescuire sub aceeaşi numire.
«Pe când gazda ndstră ne explică acest mod de pescuire a pesceluî în acestă ţară, turma de cai şi de catâri sosi.
«Indienii făcuseră un fel de bătae, strângendu-î din tdte părţile şi silindu-I să intre în mlaştină.
E greu de zugrăvit priveliscea interesantă, ce ne oferi lupta anghilelor contra cailor.
«Indienii, avend nişte trestii f'drte lungi şi nisce cârlige, stau împrejurul bazinului; câţi-vâ din ei se urcară în copaci, ale căror ramuri atârnau de-asupra apei: toţi împiedică, prin strigătele lor şi prin lungimea trestiilor, pe cai, să nu s’a-tingâ de ţărm. Anghilele amorţite de sgomotul cailor se a pără prin descărcări electrice. Timp îndelungat se pare că aceşti pescî ar câştigă victoria asupra cailor şi catârilor; s’au văcjut o mulţime de catâri amorţiţi de puterea descărcărilor electrice, dispărând sub apă; câţi-vâ cai cu t<5tă paza Indienilor, scăpară pe mal; fiind obosiţi de ostenelă şi amorţiţi de sguduiturile electrice se tăvăliau pe pămînt.
«Aşi fi dorit ca un pictor iscusit, să fi putut prinde momentul sau scena cea mai animată.
«Aceste cete de Indieni înconjorând bazinul; aceşti cai cari cu coma sburlită, cu groza şi durerea în ochi, voiesc să fugă de furtuna, ce-î surprinde; aceste anghile gălbii şi vinete, semănând cu nisce şerpi dea pă, înotând la suprafaţa apei şi urmărind pe inamicul lor: tote aceste obiecte oferiau fără îndoială aspectul cel mai pitoresc.»
(Va urma).	A. î ttlltul.
profesor la Seminarul Central.
Lecurî contra scrofulelor. — Se bea ceaiu făcut din mierea ursului, de fol de ferigă, de morcov, de suc de nucă verde; se mai fac apoi băi sărate, cu puciosă, cu foi de nuc ver^î şi cu piperul lupului; oblojelî cu ştevie, cu sfeclă, cu morcov, sfeclă cu apă de var, spălă-turî cu acid fenic; se bea unt-de-lemn, untură de pesce, frecări uscate pe corp, mâncare bună şi haine calde.
www.dacoromamca.ro
44
ALBINA
Scrisori către învăţători.
De 6re-ce prin noua programă analitică a şcolelor normale de învăţători, la studiul pedagogiei, capitolul «Datoriile învăţătorilor», se prevăd o sumă de îndrumări pentru a.ajunge la adevăratul scop al şcălei: ridicarea mimului Românesc, amicul şi colaboratorul nostru, d-1 Spiridon Popescu, profesor şi director al Invăţămintuluî primar din Ministerul Instrucţiunii, îşi propune prin o serie de scrisori adresate învăţătorilor, să desluşăscă menirea şcălei. Rugăm pe d-nii învăţători să nu se alarmeze de unele constatări ce se vor face in primele articole, să aştepte sfârşitul articolelor. Lucrarea amicului nostru, va fi un adevărat dreptar actualilor ca şi viitorilor învăţători.
Partea I: Justificări.
I.
entru că forte des voiu ridică chestiuni cunoscute, în general, de către învăţători, ţin să te previn asupra motivelor cari mă fac să me gândesc şi eu la aceste chestiuni.
Plec de la un exemplu. Sciu că sufletul d-tale e îndurerat de chipul cum face ţăranul agricultura; sciu de asemenea că nu laşi nici o ocasiune ca să nu te amesteci şi să nu le spui cum ar fi bine să facă agricultură. Sciu încă şi că lucrul merge greu: glasul d-tale, e «glasul celui ce strigă în pustiu»: ţăranul, afară de fdrte rari es-cepţiuni, continuă mereu să cultive pămîntul după metodele strămoşilor Romani.
Adică cum?! Nus adevărate învăţăturile date de d-ta ? Firesoe că da. Pentru cine însă sunt adevărate ? Ţăranul e convins că scie agricultura şi i se pare, pur şi simplu, că d-ta îţi baţi joc de el, când te-apucl să-î vorbesc!, să-l înveţi agricultura!
Şi, ţăranul are dreptate. Lui nu-î vine să credă că d-ta scii sau că ai de unde sci agricultura. Nu numai atât: el e convins că scie mai mult de cât d-ta agricultura. Poţi să scii d-ta «câte-n lună şi-n sdre»; poţi să scii d-ta multe lucruri în cari el nu are nici un mijloc de control. El scie una şi bună: d-ta nu prăşesc!, nu seceri, nu cosesc!, nu ţii cdr-nele plugului şi totuşi ai pretenţii că scii agricultură ; el ară, sămănă, seceră, prăşesce... şi totuşi îi spui că nu scie agricultura ; iar acăsta, după părerea lui, însemnă bătaie de joc. Căci, îşi dice el, de unde scii d-ta agricultura ? din cărţi ? dar acei ce fac cărţi... au ţinut eî de cdrnele plugului?....
Mă tem să nu se întâmple acelaşi lucru cu amestecul meu
în chestiuni cunoscute de d-ta........ ori cât de redusă ar fi
analogia.
Am însă în apărarea mea un lucru sciut: impresiile din copilărie sunt cele mai puternice şi rămânem cu ele tdtă viaţa — şi eu am copilărit la ţară. — Faptul că acum nu tră-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
45
iese la ţară îmi creiază, mie şi tuturor fiilor de ţărani, cari trăiesc de pe urma diplomelor de studii, un avantaj, faţă de învăţători, în ceea-ce privesce puterea de observare şi de interpretare a vieţei ţăranului.
Să mă explic. E sciut că un lucru văcjut rar, impresio-nâză mal puternic de cât acelaşi lucru vădut în fie-care (Ji> în fie-care moment. Un lucru vă<Jut rar îţi izbesc simţurile cu mai multă putere, te opresce în loc şi te silesce să-l examinezi, să-ţi dai semâ de el. Cu cât întâlnescl mai des acelaşi lucru, cu atât impresiunile ce le capeţi de la el sunt mai slabe, mai şterse.
De la un timp, lucrul văcjut des nu-ţi mai atrage atenţia, nu te maî opresce, treci pe lângă el ca şi cum n’ar există. Ţăranul de la munte, de pildă, trece pe lângă munte şi-î dă tot atâta atenţiune cât îi dâ cîaunuluî (tuciului) de mămăligă; orăşanul însă, care vede rar muntele, stă ciasurî întregi extaziat la vederea aceluiaşi munte. Aceiaşi comparaţie se p6te face între omul care vede întâia, a doua, sau a treia 6ră marea şi între pescarul, care îşi face viaţa pe mare; aceiaşi comparaţie se pdte stabili între un orăşan cult, care şi-a format copilăria la ţară — unde se duce apoi numai din când în când — şi un învăţător, înecat în vălmăşagul vieţei ţărănescl.
Aceiaşi viaţă, văzută cjilnic, nu mai p6te fi — de la o vreme — observată şi interpretată cu aceeaşi intensitate şi claritate.
Eu pot greşi; nu e vorba însă de a face sau de a nu face greşeli; ci e vorba de a ridică chestiuni în legătură intimă cu învăţămîntul. E vorba de a ridică chestiuni cari trebuiesc numai de cât discutate.
Şi, discuţia e mult mai uşără asupra unei chestiuni, când ai în faţă o părere, dată de cine-vâ, asupra ei — chiar greşită de-ar fi acea părere.
II.
T6te chestiunile, câte se pot ridică, cu privire la învăţămîntul rural, izvorăsc şi se învîrtesc împrejurul unei singure chestiuni: resultatele şcâlei rurale.
E natural deci să ne oprim mai întâiu asupra acestei chestiuni, pentru ca să ne înţelegem asupra ei.
*
* *
Obicinuit se judecă — şi cu drept cuvînt — asupra resul-tatelor şcdleî rurale după numerul sciutorilor de carte. Se găsesce că, în ţara ndstră, ar fi cam 80 de analfabeţi la sută.
An cu an, numărul analfabeţilor a descrescut şi nu-î multă vreme de când aprdpe întrega masă românescă eră analfabetă. Evident că vremea va face ca numărul analfabeţilor noştri să descrescă până la proporţia de 2 analfabeţi la
www.dacorcsnanica.ro
46
ALBINA
mie, ca în unele provincii Germane. Nu încape nicî o îndoială că vom ajunge şi noî la acestă limită naturală (idioţii vor rămâne vecinie analfabeţi), care nu păte fi nici cu mult mai mare, nici cu mult mai mică.
*
* *
Sunt cunoscute căuşele — cel puţin aşâ e credinţa generală — pentru cari numărul analfabeţilor e atăt de mare. Totuşi le voiu enumera şi eu, mai ales că de obiceiu se scapă din vedere una din cause şi — după părerea mea — cea mai fundamentală causă.
Una din cause este timpul prea scurt de când s’au introdus şcălele prin sate. In adevăr, nu trebuie să scăpăm din vedere că statele apusene au în urma lor sute de ani de muncă şi de civilisaţiune; poporul Român însă a trebuit să clădescă d’antregul, într’un timp fărte scurt, ceea-ce popă rele apusene au clădit cu încetul. Şi nu puteam face alt-fel: trebuia să trăim ca naţiune liberă, trebuia să dovedim po-părelor apusene că merităm să stea de vorbă cu noi. Bărbaţii mari ai naţiuneî năstre au înţeles că dacă nu ne civi-lisăm noi, ne civilisăză popărele vecine, dar atunci nu mai eră nicî un cuvînt, nu mai eră posibil ca să trăin liberi, ca o naţiune deosebită de alte naţiuni. Ceea-ce eră adevărat în trecut este adevărat şi în present şi va rămâne adevărat şi în viitor: cu cât vom stă mai sus pe scara fără sfârşit a civilisaţiuniî, cu atât vom ave mai multe şi mai seriăse garanţii de păstrarea şi accentuarea individualităţii năstre ca naţiune. Fără îndoială că aceste lucrurile scii; totuşi le mai amintesc şi eu, pentru că noi nu ne putem bizui po numărul nostru atât de mult pe cât, mai ales, suntem datori să avem în vedere calitatea inşilor naţiunii năstre.
O altă causă a marelui număr de analfabeţi a fost faptul că, multă vreme, n’am avut ămeni anume pregătiţi pentru misiunea de învăţători. O a treia causă stă în faptul, că statului nu i-a dat mâna să înfiinţeze şcăle în tăte satele; pe de oparte pentru că n’ave învăţători în număr suficient, iar pe de altă parte şi mai ales că n’a avut fonduri suficiente pentru clădiri şcolare. Acestă din urmă causă va face că, încă multă vreme, tăte satele fără şcălă să fie alcătuite numai din analfabeţi (numai ămenii mai cuprinşi îşi dau copii la şcălele din alte sate sau din oraşe).
In fine o altă causă, care face să nu scadă repede numărul analfabeţilor, este de o natură mai complexă şi, pentru că să pătă fi formulată, e nevoe de ăre-eare desvoltâri. Pentru moment însă nicî nu-î nevoe să fie formulată; este însă nevoe, chiar de acum, să formulăm alt-cevâ.
*
* *
Când se pune întrebarea câţi la sută sciu carte în ţara năstră, răspunsul se dă, mi se pare, prea repede.
www.dacorcHnaiuca.ro
ALBINA
47
Să ne punem, pentru moment, în ipotesâ că, printr’o minune ore-care, într’o bună c}i, ne-am pomeni că în tăte satele sunt şcoli, că toţi învăţători! sunt normaliştî, că în fine toţi analfabeţii ar intră in rândul sciitorilor de carte pe care îî avem astăcţî. S’ar ma! pută 6re pune întrebarea de ma! sus, în acăstă ipotesă? Eu sunt convins că da: şi atunci am pute pune întrebarea câţ! la sută sciu carte. Şi dacă am pute răspunde şi atunc! că 20 la sută sciu carte, cred că am fi prea fericiţi: am avă speranţă justificată atunci, că în scurtă vreme vom avă mulţ! sciutor! de carte.
Să ne înţelegem. Când se cjice, astăcjî, că 20 or! atâţia la sută sciu carte... nu se spune nimic hotărît.
Ce însămnă a sci carte? Tătă lumea, care pune acăstă întrebare scie să dea răspunsul. Cu tăte acestea mereu se pune întrebarea procentului sciutorilor de carte, mereu se arată îngrijire de micimea acestui procent, mereu se manifestă dorinţa legitimă şi lăudabilă de a grăbi mărirea acestui procent.
Mie mi se pare că se pune greşit întrebarea; altfel tre-bue formulată acăstă întrebare, şi anume: câţi la sută folosesc cartea în vieţă ?
După acăstă întrebare, ast-fel formulată, eu nu pot pune la socotălă pe nici un absolvent al şcăleî rurale — şi e vorba numai de absolvenţii cari rămân în sat — care nu justifică prin nimic, în vieţă, c’a învăţat la şcălă.
Nu numai atât: eu îi trec —mai exact, ei singuri se trec — în rîndul analfabeţilor. După acăstă tristă curăţire şi cu adevăratul înţeles al ştiinţei de carte s’ar pută păstra întrebarea obicinuită asupra procentului sciutorilor de carte.
Pentru ca să nu mai fie însă confusie, pentru ca să seim ce vrem, de câte ori se pune întrebarea procentului sciutorilor de carte, eu propun să nu se mai pună nici odată întrebarea sub forma întâia.
La întrebarea sub forma din urmă mă gândeam când Miceam, mai sus, că chiar în ipotesa că tătă suflarea româ-născă ar sci carte (în înţelesul nehotărît al cuvîntuluî), încă ar fi de pus întrebarea câţi la sută sciu carte, din cei ce au învăţat când-va să srie şi să citescă.
Sp. l’opescu.
-----=o6»S>®4<S|g-—
Pentru uşurarea înnecului la astmatici. — Astmaticii suferă mult de înnec la respiraţie, mai ales noptea. Se pote uşura înmuind o hârtie sugetore într’o soluţiune tare de apă de salpetru. Se lasă să se usuce hârtia, apoi se arde sdra în odaia de culcare a bolnavului.
www.dacaromamca.ro
48
ALBINA
PROGRESUL.
fie frumos lucru e şi progresul!
In vremea de demult, de pildă pe timpul luî Omer, când inamicii se aflau faţă în faţă, înainte d’a începe luptele, ei începeau să se lupte cu discursuri, cari mai de cari lău-dându-se cu isprăvile tatălui, moşului ori strămoşului său. Sferturi de oră treceau cu discursurile — forte frumose într’adever — şi cât câştig nu re-sultă de aci!
Când începeau lupta sciaîi pentru ce se bat. Pe lângă acâsta simţiaîi mulţumirea de a privi inamicul faţă în faţă.
Acestă distanţă eră de lungimea unei spade şi când dedeau o lovitură vedeau unde cade vrăjmaşul.
Acum s’au schimbat lucrurile! Doue armate sunt la 20 km. una de alta şi:
— Bang! Bang! Bang!
Ve^i glonţele cum plouă, obusele sfărămându-se, omenii cărând, casele dărămându-se şi noi... nu pricepem de unde vine acestă turburare.
Ce frumos e şi progresul!
Cine-şî va fi închipuit vre-odată, că bunul Dumnezeu a dat inteligenţa omului, ca să lucreze la perirea apropeluî său!
Dar aceştia, cari vorbes ast fel, nu sunt omenii progresului. Peste puţin timp vom vede lucruri şi mai minunate datorite tot progresului. Aşâ, mai toţi seim că se caută cârma balonului. Unii sunt pe cale de a fi născocit-o; încă puţină sforţare şi o vor găsi cum trebuie.
Şi-acum să ne gândim.
Ce plăcut mijloc de a călători cu balonul! Atunci le va trece pofta paserilor de a-şî mai rîde de noi. Ca şi ele vom pluti în aer. Ce lucruri frumose vom privi de sus! Câmpiile, pădurile, văile, se vor întinde sub piciorele nostre, ca un covor nesfârşit. Clădirilor li se vor da cea mai mare înălţime posibilă. Vom trece peste cei mai înalţi munţi. Când
www.dacoramanica.ro
ALBINA
49
ne vom duce la munte, — la Sinaia de pildă, — nu vom maî urcă cu piciorele costele spre vîrf ci... în balon.
Balonul Santos Dumont.
Balonul american «Skycyclu-.
Dar ce crede-ţî d-vostră, că pentru a ne procură plăcerea unei escursiunî aeriane, de aceia omenii caută cârma balonului! Credeţi că este în scopul unui bine pentru omenire?
Y’aţî înşelat!
Cu progresul......şi al armatelor, cărora le pare
obositor marşul pe pămînt şi câmpul de bătaie prea îngust, vor găsi în aer un spaţiu vast şi cu puţine piedici naturale ca: rîurî, cetăţi, mări, munţi, etc.
Şi acesta e cu putinţă, fiind că omenii vor fi şi domnii aerului.
Iute! Fabricaţi alte maşini de răsboiîi; tunuri să bată la distanţe maî mari ca acum; materie ex-plosibilă maî puternică. Atuncî nu ne maî batem pe pămînt, ne batem... în aer.
Şi balonele se vor arunca unele peste altele, tunurile vor bubuî, şrapnelele şi obusele vor coborî morţii tot pe pămînt, unde trebuie neapărat să rămână : cimitirele, spitalele şi ambulanţele.
Ce frumos lucru e şi progresul!
U. Coleş.
— Spre a-şî păstră cine vă sănătatea, trebuie să lucreze; munca întăresce organele şi le aduce în stare de a lucră maî bine !
www.dacaromamca.ro
50
A.LBINA
0 părere asupra timpului când trebuiesc ţinute conferinţele generale.
A fost un timp, şi nu-î mult de atunci, când conferinţele generale ale învăţătorilor şi institutorilor se ţineau în vacanţia cea mare, cu începere de ia 15 August.
Membrii corpului didactic primar au cerut şi au reuşit să rămână vacanţa de vară neştirbită, iar epoca conferinţelor a fost mutată şi fixată în vacanţia de pasce. Acestă schimbare a convenit de minune tuturor până în present; fiind-că nu se cerea de la şcola urbană sau rurală decât: carte, carte şi iar carte de pe carte; ceea ce şi făceau dascălii între cei 4 păreţi ai clasei.
Din anul ti’ecut (1902) a început cu tot dinadinsul să se îndru-ineze şcola primară — în special cea rurală — în o direcţiune practică şi anume către plugărie.
Ca din senin, mulţămită d-lui Sp. Haret, actualul Ministru al Instrucţiunii, s'au format mii de grădini şcolare şi sute de câmpuri agricole de experienţă în tote părţile ţării, cu menirea ca cultura din ele să fie raţională, sciinţifică şi să nu fie costisitore, pentru ca ast-fel să servescă drept pildă sătenilor.
încercările făcute în vara anului 1902, în acest sens, au dat resultate mulţumitore, iar vara anului c. promite mult belşug în grădină şi pe câmpul şcolei, cu tote greutăţile ce are de îmvins, din care semnalez :
Lipsa învăţătorului de la muncă tocmai in toiul plugăriei. Fiind concentrat la reşedinţa judeţului, în dricul trebiî, lasă grădina şi câmpul în părăsire de se prăjesc la sore, în loc să le muncescă, pentru ca prin fapte să adeverescă teoriile ce susţine când grăesce la cercurile culturale, sau în alte împrejurări, de ale plugăriei.
Şi când se înapoiază găsesc ogorul înăduşit de buruene. Epoca semănatului trecută pentru gospodarul harnic şi mai ales model.
In ast-fel de împrejurări fiind cultivat, câmpul şcolei e departe de a servi pildă sătenilor. învăţătorul, fără voia lui, rămâne în urmă; se silesce, să necăjesce, dar ori cât s’ar trudi nu pote câştigă timpul pierdut. Pote să facă arătură sistematică să aibă sămînţa cât de bună, tot nu va reuşi să ajungă la nivelul plugarilor, cari au arat şi semănat la timp.
Se va şlice pote: Păi, de! de ce nu ară şi de ce nu semănă înainte de conferinţele generale ?! Cu alte vorbe, de ce nu-î harnic ? Căci silinţa taie pânza !
Răspunsul e uşor: Sunt unele cereale (porumbul etc.) ce nu se pot semăna de cât de la începutul lui Aprilie până pe la 10—
www.dacoromanica.ro
ALBINA
51
15 Aprilie. Tot aşa leguminosele (fasolea) apoi cartofele, pepenii verdî şi cele-late răsaduri ale grădinărieî. Odată semănate sau răsădite, au nevoie de îngrijire continuă până la recoltare.
La acestă lipsă mal putem adăugă şi următorea: cu drumul la conferinţele generale în timpul primăvereî, învăţătorii chel-tuesc capitalul plugărieî.
Acestea sunt motivele cele maî puternice ce mă îndreptăţesc să propun:
Conferinţele generale anuale ale institutorilor $i învăţătorilor să se fină erna în vacanfia de Crăciun.
Discuţiunile urmate erna în cestiunea agrară, îşî au fiinţa şi vor fi bine şi la timp venite, pentru că avendu-le prospete de a-ceî încercaţi, le putem pune în practică odată cu sosirea primăvereî, pe când acum batem apa in piuă şi ţinem conferinţele numai de formă. Căci ce folos practic aduce discutarea răsadniţei calde sau rece; încolţirea seminţurilor sboră, iar noi vom continuă să cultivăm tot cum seim. Dacă conferinţele s’ar ţine erna folosul ar fi vădit.
Eugeniu I. Tisescu.
învăţător Hacuu.
— Somnul este de neapărată trebuinţă pentru ca corpul să-şî repare puterile, şi nimeni să nu stea prea mult fără să nu dormă, căci îî face rău.
Ruinele cetăţii Jicnitului.
www.dacoramanica.ro
52
ALBINA
Serbarea inaugurare! localului de şcolă din corn- Gănesci, jud, Covurluî.
Anul acesta, prin stăruinţa vrednicului prefect de Covurluî, I. Atanasiu, s’au construit 10 localuri de şcolă în mai multe comune din judeţul Covurluî. Planul acestor localuri a fost trimes de Minister, şi executat de d-1 inginer al judeţului. Cum câte-vâ localuri de şcolă s’au terminat de lucrat, încă din primele ţlile ale lunei Septemvrie, ţliua de 10 Septemvrie a fost rînduită pentru inaugurarea lor, şi anume a celor din Gănesci, Prodă-nescî şi Lupesci. Serbarea inaugurării menţionatelor localuri, a avut loc în com. Gănesci. Cu o săptămână înainte, atât d-1 prefect de Covurluî, cât şi d-1 revisor Nicolaescu, au luat tote măsurile ca serbarea să aibă o deosebită însemnătate. Pentru acest scop d-1 prefect de Covurluî a însărcinat cu înfrumuseţarea comunei şi al localului de şcolă pe d-1 inginer Radu.
Afară de aleea plină de flori, de ghirlande, frunze, drapele, ce ducea de la şosea până în faţa şcolei, s’a mai ridicat şi o mică scenă, împodobită tot cu frunze şi flori, unde s’a oficiat serviciul divin şi s’au jucat 2 piese teatrale.
D-1 Ministru Haret, a sosit la noi la ora 2 p. m., însoţit fiind de autorităţile administrative, în frunte cu d-1 prefect, şi de autorităţile comunale, în frunte cu d-1 primar Bastachi.
A plăcut mult d-lui Ministru localul de şcolă şi acesta a ară-tat’o în cuvîntarea d-sale, în care aduce laude, atât locuitorilor comunei, şi în deosebi d-luî C. Melinte, cât şi d-lui prefect I. Atanasiu, sub a cărei administraţie s’au ridicat aceste clădiri.
După oficiarea serviciului divin, s’au ţinut cuvîntări.
A vorbit întâiu părintele St. Bogatu din Beresci, apoi d-1 Ni colau, învăţător-diriginte din Lupesci, d-1 Gâdeiu din Oancea şi Ralea, primarul comunei Lupesci. La urmă a vorbit d-1 C. Melinte, dirigintele şcoleî din Gănesci. D-sa a enumărat mai întâiu operile d-luî Ministru, a arătat cât de mult ţara îi este recunos-cătore şi la urmă, prin o frumosă figură, a comparat timpurile vechi, în cari eram streini în ţara nostră, cu timpurile de a<Jî. Intre cuvîntări corul d-lui Gâdeiu, învăţător din Oancea, a cântat mai multe bucăţi. Apoi s’a jucat piesa «Curcanii», tot de e-leviî din Oancea, piesă jucată sub conducerea d-lui Gâdeiu. A fost executată destul de bine şi d-1 Ministru a rămas forte mulţumit. Serbarea s’a încheiat cu represintarea piesei «In grădina cu pomi», jucată de elevii din Gănesci, sub conducerea învăţătorului Tra-îan I. Constantinescu. Piesa a răuşit bine. D-1 Ministru, a arătat o deosebită atenţiune acestei piese instructivă şi interesantă pentru săteni. Micii elevi au arătat că pot face totul, când are cine să-i conducă.
La plecare, d-1 Ministru, încântat de progresul şcolelor din menţionatele comune, şi-a exprimat dorinţa de-a face cunoscinţa învăţătorilor, şi d-1 revisor şcolar, împreună cu d-1 C. Melinte, i-a recomandat pe cei presenţî. La toţi d-1 Ministru le-a strâns mâna şi le-a mulţumit.
La ora 6 p. m., d-1 Ministru Haret, a plecat spre tîrgul Berscî, unde s’a dat un banchet în onorea d-sale. Au fost invitaţi şi d-nii C. Melinte şi C. Gâdeiu.
Z.
www.dacoromaiuca.ro
ALBINA
53
LĂMÂILE CA LEC.
— In multe caşuri, în loc de medicamente, se pot întrebuinţa cu un ore-care folos lămâile.
Aşa d. e., se pote face o baie forte plăcută în chipul următor: Se storc 3—4 lămâi în apă, şi se lasă să stea o jumătate de oră în baie, pentru ca sucul lămâilor să se potă amestecă bine cu apa. Impresiunea de recore, ce o face acestă baie, care înmoie în mod plăcut pielea corpului, este în adevăr surprinţletore. In India-ves-tică, lămâia adese ori e întrebuinţată în loc de săpun. Indigenii de acolo, când voiesc să-şi spele mânele, şi-le udă cu zemă de lămâie, apoi le bagă în apă, le frecă bine şi mânile lor se curăţă forte bine.
Lămâia mai are un dar nepreţuit asupra pielii obrazului. Câte-vâ picături turnate în apa de spălat, fac să dispară petele grase şi fac pielea mole şi trandafirie.
înainte de culcare, cine se frecă pe faţă cu puţină zemă de lămâie, lăsând ca acestă zemă să se usuce, scapă de micile coşuri ce se ivesc pe faţă, mai cu semă în timpul verii, iar pielea do-bîndesce o frăgezime deosebită. Continuându-se acest procedeu, pielea rămâne în aceeaşi frumosă stare, dacă nu cum-vâ intervin alte bole.
Lămâile mai sunt bune apoi pentru îngrijirea dinţilor. Câte-vâ picături într’un pahar de apă pentru clătit gura, influinţeză puternic asupra mucoselor şi le face mai resistente.
Spelându-se părul capului cu o ast-fel de apă, dispare mătreţa ; iar părul devine mai mole şi mai des ca mai nainte.
Animale din Peninsula Scandinavică.
www.dacoromanica.ro
54
ALBINA
I nform a. ţi ian i
In $iua de 17 Octomvrie 1903, ora 10'/s a. m., se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisabeta, licitaţiune publică cu oferte închise pentru vîn-ijarea unei maşini semi-stabilâ — Casa Wolf din Magdeburg — 30 cai putere cu 2 volante, care se află la Sinaia.
Garanţie provisorie lei 1.000.
* *
*
In <jiua de 18 Octomvrie 1903, ora 10>/2 a. m., se va ţine licitaţiune publică cu oferte închise pentru închirierea pe timp de 3 ani, a apa-tamentuluî No. 2 (parter) din imobilul Eforiei situat în strada Sfânta Vineri 2 (Casa Dancovici).
Garanţie provisorie pentru admiterea la licitaţiune lei 500.
Supra-oferte nu se primesc.
* *
*
La 18 Octomvrie 1903, orele 10 a. m., se va ţine licitaţiune pentru a-provisionarea spitalelor cu legumele vercjî şi uscate, necesare în erna 1903 —1904.
Doritorii să-şi presinte ofertele d-lor sigilate, însoţite de o garanţiepro-visorie de 500 lei, cunoscând că cea dfinîtivă va fi de 1.000.
* *
In ţliua de 18 Octomvrie 1903, ora 10l/a a. m., se va ţine citaţiune publică cu oferte închise pentru darea în întreprindere a transformării magaziei şi pâtululuî de la moşia Stelnica din jud. Ialomiţa în pătule izolate.
Condiţiunile, devizul şi planul se pot vedea la serviciul Bunurilor E-foriei în ori ce ţji şi ore de lucru.
Valorea acestor lucrări este de lei 3.630,17 bani.
Supra-oferte nu se primesc.
* *
*
In cjiua de 18 Octomvrie 1903, ora 10'/» a. m., se va ţine licitaţiune publică cu oferte închise pentru închirierea în total sau în parte a apartamentelor No. 1, 2 şi 3 din etajul al II din palatul băilor Eforiei după Bulevardul Elisabeta.
Garanţie provisorie pentru admitere la licitaţiune :
lei 400 pentru apartamentul No. 1.
»	375	»	»	»	2.
»	350	»	»	»	3.
Supra-oferte nu se primesc.
* *
4
In (jiua de 29 Octomvrie 1903, ora 10'/j a. m., se va ţine licitaţiune publică cu oferte închise, în comptul d-luiTh. Florescu, pentru rearenda-rea moşiei Vatra Schitului Cornet din judeţul Argeş, restul periodului 23 Aprilie 1902 — 1912 pentru neplata câştiurilor la termenul fixat, conform. art. 66 din condiţiunile generale, pentru arendarea moşiilorEforiei.
Domnii concurenţi spre a pute luă parte la licitaţiune vor trebui să depună garanţie provisorie lei 750.
www.dacorotriaiiica.ro
ALBINA
55
Condiţiunile speciale, precum şi ori-ce alte informaţiuni se pot luâ la serviciul Bunurilor Eforei în «Jilele şi orele de lucru.
Lista de tragere a loteriei şcoleî <le meserii din Galaţi.
Tragerea efectuată la 15 August 1903.
34, 763,	1.905, 2.845,	4.433, 5.310, 6.608,	7.499,	8.309,	9.420,
92, 780,	1.906,	2.881,	4.485, 5.344, 6.648,	7.556,	8.314,	9.425,
118, 788,	1.936,	2.918,	4.602, 5.433, 6.655,	7.625,	8.347,	9.426,
137, 816,	1.937,	3.011,	4.615, 5.452, 6.656,	7.643,	8.438,	9.490,
158, 840,	1.947,	3.125,	4.648, 5.739, 6.735,	7.751,	7.495,	9.499,
172, 851,	1.949,	3.146,	4.725, 5.754, 6.790,	7.782,	8.509,	9.503,
174, 918,	1.979,	3.212,	4.769, 5.820, 6.851,	7.791,	8.523,	9.505,
198, 924,	2.007,	3.228,	4.834, 5,879, 6.951,	7.814,	8.558,	9.543,
203, 950,	2.019,	3.318,	4.934, 5.917, 7.051,	7.821,	8.583,	9.544,
315, 1.183,	2.055,	3.328,	4.935, 6.019, 7.106,	7.834,	8.697,	9.582,
436, 1.239,	2.168,	3.398,	5.006, 6.265, 7.141,	7.848,	8.701,	9.608,
484, 1.273,	2.236,	3.609,	5.045, 6.321, 7.147,	7.917,	8.833,	9.644,
487, 1.297,	2.371,	3.735,	5.076, 6.337, 7.174,	8.018,	8.883,	9.675,
499, 1.429,	2.438,	3.817,	5.155, 6.341, 7.182,	8.059,	8.916,	9.685,
554, 1.434,	2.592,	3.867,	5.178, 6.418, 7.195,	8.139,	8.955,	9.695,
576, 1.453,	3.755,	3.977,	5.187, 6.435, 7.243,	8.147,	9.159,	9.711,
627, 1.499,	2.785,	4.191,	5.242, 6.487, 7.244,	8.167,	9.197,	9.805,
636, 1.595,	2.823,	4.188,	5.263, 6.518, 7.308,	8.169,	9.315,	9.820,
646,1.632, 2.829, 4.346, 5.307, 6.560, 7.413, 8.238, 9.321, 9.909, 682, 1.844.
Fie-care din numerile de mai sus au câştigat câte un obiect anume specificat în «Monitorul Oficial No. 138 din 14 Septemvrie 1903.
M ULŢUMIRÎ
Prea sfinţia-sa arhiereul Narcis Creţulescu, stareţ al sfintei Monas tir! Neamţu-Secu, dăruind pentru biblioteca populară din com. Cristesc! jud. Botoşani următorele volume: Vie de Jesus (Renan), Curierul de Ambe-sexe (Eliade), Istoria bisericii creştine (C. G. Barth), Vade-mecun anatomie (Dr. K. Stăuceanu), şi Acatistul Prea Sfintei Treimi, precum şi un portret al P. S. Sale,“învăţătorii de la acea şcolă îi aduc viile lor mulţumiri. I
* *
D-nul Miliail lonescu, arendaşul moşiei Pietriş, jud. Vlaşca bine-voind a dona şi anul acesta cărţi în valore de 80 lei pentru a se distribui elevilor şcoleî din Pietriş, înveţâtorea Maria Ar. Constantinidi, fâcen-du-se interpreta elevilor şi părinţilor lor, aduce împreună cu ei viile sale mulţumiri donatorului, care tot-deauna a arătat solicitudinea sa pentru inveţămînt.	_______________
Bibliografii.
A apărut:
Memoria, presentat exposiţiunii congresului asociaţiuniî pentru înaintarea sciinţelor asupra explosivului Parepa-Arghirovicî.
*
• •
Să-l urmăm, de Henric Sienkiewicz, traducere de T. D. Protopopescu.
Preţul 0,75 bani.
www.dacoromamca.ro
56
ALBINA
A apărut:
DESPRE TUTUN. Noţiuni istorice. Acţiunea sa şi Higiena fumătorilor de'C. Dumitrescu-Parepa, farmacist căpitan, himist expert. Preţul 1 left 50 bani.
*
* * A
A apărut: Calendarul poporului Român pe anul 1904, în editura tipografiei «Poporul Român» Budapesta (Ungaria) strada Vorosmary No. 60 a. Preţul numai 50 bani (40 filon) Coprinde frumose ilustraţiuni şi numerose bucăţi literare, peste părţile trebuitore calendarului.
* * *
REBELE CAR0L AL ROMÂNIEI.
De Mite Kremnitz, traducere de Const Graur. Preţul numai 1 left la redacţia ziarului Tribuna Liberală Galaţi. Recomandăm cititorilor noştri acesta importantă lucrare.
* *
*
Lumina în istoricul îutemeeriî Băncilor populare, de N. D. Spineanu. De vîndare la autor în T -Severin, cu preţul de 0,50 bani exemplarul.
Acei dintre abonaţii noştri, cari ne vor face 5 a-bonaţî plătiţi, vor ave al 6-lea abonament gratuit, fie pentru oi, fie pentru vr’un săten lipsit de mij 16ce. Ori-ce cerere de abonament trebuie neapărat să fie însoţită de cost, contrariu nu se va expedia revista, ori-care ar fi persona ce ne-ar recomandă pe noul abonat.
La Administraţia Revistei „Albina" strada Măntulăsa No. 9, sunt (le vîndare nouile programe ale şcolelor primare urbane şi rurale în broşuri, costând fie-care programă lei 1. Asemenea’pro-grama analitică a şcolelor normale de învăţători şi învăţătore, costând lei 2. OrI-eine va trimite prin mandat poştal lei 1,20, va primi franco la domiciliu, programa ce va cere’, urbană sau rurală. Pentru lei 2,20 le va avea pe amendouă; iar cu lei 2.20 pe cea a şcolelor de învăţători. Asemenea se află de vîndare şi „Buletinul Oficial" No. 2i2 (număr suplimentar) cu ambele programe; şi cu preţul de 2 lei numărul, cum şi „Buletinul Oficial" No. 214 (număr suplimentar) cu programa şcolelor normale, cu preţul de lei 3. Asemenea; îndrumări pentru institutori şi învăţători, privitore Ia modificările aduse programei analitice a şcolelor primare, cu preţul de 50 bani exemplarul.
Poşta Administraţie!.
—	D. Rădulcscn, Oarja, jad. Argeş — O colecţiune de tote legile şi regulamentele şcolare este deja făcută de acum 2 ani şi se găsesce de vîndare la Minist. Culte, Direcţiunea Il-a, cu preţul de 10 lei.
—	N. Sirigeanu Hangii. — Trimeteţî costul şi îndată vi se va trimite, alt-fel nu.
—	I. (1. E. Oltn.— Adresaţi-ve medicului primar în oraş.
—	P. X. Răducan, Hurezaniî de jos, Gorj. — Pe cât posibil, publicăm,[atunci
când le avem mai mult sau mai puţin exacte. Urmăriţi însă Monitorul Oficial, în care ne apărat trebuie să se publice.	eţg|
—	A. l'al.an, (’orbasea. — Adresaţi-ve Mercurului Roinâu. — Bucurescî str. Smârdan No. 11. Noi nu le mai avem.
www.dacoromamca.ro
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea înveţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi leii pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lul Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucurescî.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalindern, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şoiuănescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistralor şi casier delegat, Petru G&rboviceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. Banii, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Spira C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. Dimitrescu Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. TlAilescft, deputat, profesor universitar; Trista S. Negoescn, profesor secundar; I)im. Cecropid, institutor. — Censori, Const. AlimAneştennn, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar.
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Clayton (Bucurescî), 20 lei; Hani Herzog (BucurescI), 5 lei; Eugenie Behlles (Bucurescî), 25 lei; Paul Milker (Bucurescî), 5 lei; Fried Pild-ners (Bucurescî), 5 lei; Iosepli Gobl (Bucurescî), 18 lei; B. P. Rădulescu (Bucurescî), 5 lei; Dem. C. Ionescu (Bucurescî), 4 leî; G. G. Mironescu (Bucurescî), 6 lei; N. Nicolaescu (Bucurescî), 2 leî; C. Poenaru (Craiova) 5 lei; C. C. Poenaru (Craiova), 5 leî; I. D. Băcescu, învăţător (Roşiuţa-Mehedinţî), 2 leî; Maria I. Băcescu (Roşiuţa-Mehedinţî, 1 leu; P. Chiţu (Craiova), 2 leî; Marcel P. Chiţu (Craiova), 3 leî; I. T. Gheţeanu (Craiova 5 lei; I. Perneanu (Craiova), 3 leî; T. Gabrielescu (Craiova), 2 lei; Ovidiu Gheorghiu (Craiova), 2 leî; Jan Stanovicî (Craiova), 2 leî; Alex. Nicolaid (Craiova), 2 lei; Nicolae C. Câncea (Craiova), 2 leî ; C. Vălimă-rescu (Craiova), 2 leî; A. Betolian (Craiova), 2 lei; Gr. Columbeanu (Craiova), 2 leî; Vergiliu Nicolaid (Craiova), 2 leî; Boboc (Craiova), 2 leî; G. D. Pencoiu (Craiova), 2 leî; C. Neamţu (Craiova), 5 leî; C. C. Neamţu (Craiova), 2 leî; Traian S. Niţescu (Craiova), 2 leî; N. Mihăilescu (Craiova), 2 leî; N. Tarea (Craiova), 2 leî; Vasile Andreescu (Craiova), 4 leî; Elefterie Corneti (Craiova), 10 leî; Ion Stoicescu (Craiova), 5 leî.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1903 al Societăţii e de 420, iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechil membrii, e de 5.276 leî 70 bani.
___________________ (Va urma In No. viitor).
www.dacoromanica.ro
LOTERIA
Societăţii pentru invâţătura Poporului Român
Pentru clădirea aripei drepte de la localul şcolelor ei normală şi primară din Bucuresci, str. Sf. Ecaterina.
Autorisatâ de Onor. Minister de Interne cu adresa No. 19.693 din 1909, comunicată Soc. eu adresa Prefec-turei Poliţiei Capitalei No. 56.319 din 8 Iunie 1902.
350.000	Bilete a nu Leă unul
Câştiguri:
1	a	35.000	Lei . .		35.000
1	>	16.000	» . .		16.000
2	»	5.000	> .		10.000
3	>	2.000	» .		6.000
6	»	1.000	>		6.000
12	»	500	P . .		6.000
30	»	200	0 . .		6.000
60	»	100»		. . *	6.000
100	»	50	> . .		6.000
250	»	20	* . .		5.000
465	Câşt. în		val. totală de Lei loO.OOO		
Biletele 8e găsesc de vîudare:
In Bucuresci: La sediul Societăţii, Strada sf. Ecaterina No. 2, la Casieria Centrală a Ministerului Finance-lor; la Casa de Depuneri; la Administraţia financiară Ilfov şi la debutanţii de tutun.
Judeţe: La tote administraţiunile financiare de judeţe cu secţiile lor; la vămi şi la debitanţii de tutun.
Tragerea Lotâriel s’a fixat irevocabil la 6 Decemvrie 1903.
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCURESCI
Capital în acţiuni întreg versat în
aur ................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune .	.	„ 3.966.688.76
Idem format din capital şi alte reserve . „ 1.075.842.60 Total in aur Lei 7.052.531 36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. l’ăicoiann.
Dir. geţteral E. Griinwald.
■ Naţionala» asigură contra incendiului, a grindinai, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în tote combi-naţiunile obicinuite ca : cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domne! No. 12, Bucuresci. Repre-sentanţă generală în Bucuresci, str. Smârdan No. 4. Agenţie în tote oraşele din ţară.
A ieşit de sub tipar «Gospodăria Ru. ” rală», ediţia a 3-a. Lucrată după noua programă a şcolelor Normale de învăţători şi Seminarielor, de V. S. Moga.
Se află <J,e vînrlare'ia Librăria Sfe-tea cu preţul de 3 Iei.
v.r v
Cel mai mare şi vast magasin şl singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria năstră Fabrică, lucrate de noi.	-	' "
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.96.
I
V
i>	»	» Nasturi
» Lack cu Elastic sad Şireturi »	»	» Nasturi
» Chevreau cu Elastio »	»	> Nasturi
12.95,	13.95, 14.95, 15.95.
12.95,	13.95, 14.96.
13.95,	14.96, 16.95.
12.95,	13.95, 14.95-
13.95,	14.95, 16.95.
Preţuri corente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.96. » p > Botonî
»	» »
*	» Colori	»	» i
» Geros cu Nasturi şi Şireturi • Pantofi deChuvreau albi decoltaţi i Idem cu ŞirelurI şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme u
11.95,	12.95,	13.95,	14.95,	16.96.
12.95,	13.95,	14.96,	15.95.
7.95,	8.95,	9.95.
6.95,	6.95.
6.95,	7.95,	8 95.
6.96,	6.95,	7,95,	8.95,	9.95.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri labulos de eftine In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mânuşi Glacă, Albe, Colori,
şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2.95.
Rupăndu-se la încercare, se dă altă
pereche.__________________________________________________________
Magasin la tote Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia
Capitalei♦ Bucuresci.	cuponul.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.