No. 44—45
3—10 August 1903
evislă Enciclopedică Populară yîpare în fie-care Duminică
abonamentul în ţară pe an bel 5 I Abonamentul în străin, pe an bei 8
bei 5 I
* 3 I
eiuri 1 leu linia. ISfllea publioltate 5 bani euvintul Manuscriptele nepublieate se ard.
Comitetul de Redacţie: Ion Kaiinderu
ovicearju Coşbuc 3. Otescu P. Su/fu

Colonel p. V. JiăziureI 5". jVdamescu V. S- Mo ga jY. j/ico/aescu Qr. Ceoclossiu
Const. C. popovicî-Caşcâ.
SUMARUL: A. S. R. Principele Nicolac. — Const. Graur, Cultura inimet ţăranului.— Irimia Popeseu, Higiena la animale. —Ce pot copiii (Traducere). — O, Coş buc, Prinţului Nicolae.—N. Tcodorescu, Schimbări nenorocite în obiceiurile sătenilor. — V. S. Moga, Jubileul de 60 ani al societ. de agricultură de la Herăstrău. — N. I Qădeiil, O părere în chestiea orari ului. — Sabin N. Popeaeu, Legenda lui lovan Iorgovan. — T., Al IV-lea congres jal corpului didactic.-S. Vec/nu, Foldsele ce ne pot da vacile bine îngrijite.—Marius V asii eseu, Satul Ai-orman.-• Const. D. Tcodorescu, Foldsele soc. econ. la sate (dialog).— Apel. —De pe Domeniile Cordnel. — Societăţi de asigurare la sate. — Societăţi economice la sate (înfiinţări şi bilanţuri). — Informaţiunl. — Pr. Radu Smărdndescu, Ce pdte face un primar de sat. . . — Mulţumiri.—Către abonaţii noştri.
Sfaturi: Nu mâncaţi brânză prea m61e. — Mijloc de a stârpi puricii din odăi. — Cum curăţim obiectele de cositor.
llustrafiunî: A. S. R. Principele Ferdinand.—Castelul Peleş, faţada despre miadă-rji.— Monastirea Tismana.—O stradă in Peking.
Hedacfla fi	Bucurase!.
„Drogheria Universală" Toma 0rătule5cu.
Bncnrescl, Calea Grlrlţel, No. 146, (lângă gara de Nord).
In tot-deauna, fiind asortată în abondenţă, recomandă: substanţe alimentare pentru nutriţiunea copiilor, tapioka, cncao, făina Nesttle; articole pentru menagiu, vanilie, parfumuri şi săpunuri fine francese, ruse şi engleze, loţiuni higenice contra mătreţeî şi cădere! perului. Capilarine, tincturi pentru colorarea părului, perii, ape şi paste dentifrice, Odol, pudre, goldcreme, cosmetice şi alte articole pentru tualetâ aduse din Paris, fabricele cele mai renumite, şi din Berlin. Substanţe şi produse chimice medicinale, technice şi industriale. Plante, rădăcini, flori şi seminţe pentru ciaiurî (colecţiunea Kneip), precum şi diferite preparate farmaceutice române şi străine, ca: balsamuri, gudrone, siropuri şi vinuri medicinale, capsule cu uleiuri esenţiale, etc. Ape minerale prospete şi săruri pentru băi, precum: sare de Bălţătesei, de Karlsbad, săruri de puciosă, sare de mare, etc. Extract de oţet pentru conserve alimentare, arome şi esenţe pentru limonade, dulceţe şi liqueururi, culori vegetale, uleiuri ş: esenţe din fructe pentru Cofetari. Culori si accesorii pentru pictură, uleiuri fierte, lacuri, glicerina, lanolină, vasilinâ şi benzină, etc. Deposit de uleiuri şi esenţe vegetale şi minerale pentru usul medicinal, technic şi industrial. Chimicale, ustensile şi accesorii pentru Electricitate şi Fotografie. Articole de sticlă şi porcelan, accesorii şi ustensile pentru Farmacii, Institute de Fisică şi Laboratoriî chimice, pentru Institute de Bacteriologie şi Vaccinogene, etc. Complect asortiment de Biberone şi Irigatore solide, articole de gumă, pânze de cauciuc, Ban-dage, cercuri herniare, Pansamente şilnstrumente chirurgicale,Barometre şi Thermometre maximale, aparate pentru inhalaţie, articole pentru obstetrică, etc. Insecticide şi desinfectante puternice, precum: prafuri Zakerlin, acid boric, cupru sulfuric, Formalină, creolină, camphor şi naftalină. Şi, acesta Droguerie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi alimentelor sub direcţiunea unui Chimist şi a d-lui Farmacist Toma Brătulescu.
52—40.
T RIOARELE CELE MAI BUNE
Din fabriea „H E 1 D“, garantat originale.
GRAPPELE CELE MAI SOLIDE
De oţel garantat Din fabriea „Baeeher“.
PLUGURILE CELE MAI RESISTENTE
întregi de oţel Din fabriea „Baeeher“
Se gâsese de vendare numai la
SOCIETATEA IN COMANDITA WEIL, JOSEPH & Co,
Bueureseî, Strada Smârdan No. 7.
Maşine agrieole şi industriale
SPECIALITĂŢI PATENTATE
IVLIOA PU B"LICITATE
Cu 6 bani cuvîntul, iar pentru anunciurile cu un număr mai mare de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fie-care cuvînt este numai de 4 bani.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1145
A. 5- "R. Principele Nicolae.
arţi 5 August, orele 10 şi 10 minute dimineţa, A. S. R. Principesa Maria a dat nascere unul principe, w căruia I s’a dat numele de Nicolae Ferdinand.
îndată ce scirea s’a răspândit o mare bucurie a -v cuprins t6te inimile. Capitala a fost în sărbătdre. Edificiile publice ca şi un mare numer de magasine şi case particulare, erau Marţi sera minunat iluminate. ^ -
D-nil miniştrii plecaţi din Bucurescî Marţi, la orele 2 după amiază, cu un tren special la Sinaia, au ajuns acolo la o-rele 51/*.
D-nii miniştrii s’au dus direct la palatul princiar, unde s’au încheiat actele constatatore de nascerea noului Principe.;;
D. preşedinte al consiliului ad-interim, Eugeniu Stătescu, în calitatea sa de ministru de justiţie, asistat de d. C. Buzdugan, secretar general al acelui departament, a încheiat actul de constatare a nascerei în dublu exemplar, după de-claraţiunea d-lui dr. C. C. Cantacuzino, medicul ginecolog, şi al d-lui general Robescu, mare maestru de ceremonii Jal Curţei AA. LL. RR. Principilor Moştenitori.
A. 5- R- Principele ferdinand
Acest act a fost semnat ca martori de d-nii miniştri: Emil Costinescu, Vasile Lascar. Ion I. 0. Brătianu şi C. I. Stoi-cescu şi de către d. Ion Kalinderu, administratorul domeniilor Cordneî.
www.dacaramamca.ro
1146
ALBINA
Unul din cele doue exemplare va fi păstrat în archiva Familie! Regale, iar cel-lalt în archiva Familie! Regale de la ministerul de justiţie.
După terminarea aceste! ceremonii, d. primar al oraşului Sinaia, în calitatea sa de ofiţer al stări! civile, a încheiat actul de nascere al noului Principe, după declaraţia Augustului Părinte, A. S. R. Principele Ferdinand.
Acest act a fost trecut, conform lege!, în condica de născuţi a oraşului Sinaia.
Copie după actul de nascere va fi conservată în archiva Familie! Regale de la Ministerul de justiţie.
Iată acest act:
Act de nascere No. 44.
Din anul 1903, luna August, '}iua 5, stil vechili, orele 6 p. m. Act de nascere al Alteţei Sale Regale Principele Nicolae, copil de sex bărbătesc, de religiune ortodoxă, de naţionalitate română, născut a<ji de dimineţă la orele 10 şi 10 minute, în castelul Pelişor, din acestă comună, Sinaia. Fiu legitim al Alteţei Sale Regale Principele Ferdinand al României şi al Alteţei Sale Regale Principesa Maria a României, născută principesă de Marea-Britanie şi Irlanda, ducesă de Saxa. Alteţa Sa regală principele Ferdinand fiind în vîrstă de 37 ani, iar Alteţa Sa regală principesa Maria în vîrstă de 27 ani, amândoi aflaţi cu reşedinţa în castelul Pelişor, din acestă comună Sinaia.
« Tâte acestea, după declaraţiunea ce ni s'a făcut de Principele Ferdinand, tatăl, care ne-a prezintat şi copilul. Întâiul martor a fost d. Eugeniu Stătescu, ministru de justiţie al regatului şi preşedinte al consiliului de miniştri ad-interim, domiciliat în Bucuresci, strada I. C. Brătianu, în vîrstă ele 06 ani; al doilea martor a fost d. Emil Cos-tinescu, ministru finanţelor, domiciliat în Bucuresci, str. I. C. Brătianu, în vîrstă de 59 ani, cari martori au subscris împreună cu tatăl declarant şi cu noi acest act, după ce s’a citit în întregul lui.
«Constatat de noi, G. Manolescu,primarul comunei Sinaia, şi ofiţer al stărei civile, conform legei.
«Declarant (ss) ferdiparid Principe al Românie!.
Martori!: (ss) Eugeniu Stătescu, Emil Costiuescu.
Primar şi ofiţer (ss) G. Manolescu, Secretar 1). Rădulescu. 1903 August 5».
După redigiarea actului, d-ni! minişrri! şi primarul au felicitat pe A. S. R. Principesa şi li s’a prezintat noul născut, care este fdrte frumos şi voinic.
La orele 8 seara a avut loc la Castelul Pelişor un prînz de familie, la care au luat parte d-ni! miniştri şi Casele civile şi militare a AA. LL. RR. Principi! Moştenitor!.
In capul mese! se află A. S. R. Marea Ducesă de Hessa
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1147
şi Rhin, sora A. S. R. Principesa Maria, care avea la drdpta pe A. S. R. Principele Ferdinand, iar la stânga pe d. Preşedinte al Consiliului ad-interim, Eugeniu Stătescu.
La şampanie, d. Eugeniu Stătescu a închinat în sănătatea Noului născut şi a Auguştilor Săi Părinţi.
Cu acest prilej I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei şi Sucevei a trimis A. S. R. Principelui Ferdinand, la Sinaia, următ6-rea telegramă:
«In acestă ţii de mare bucurie pentru nemnl nostru, înălţând cu clerul meu rugăciuni de mulţumire Celui A Tot Puternic pentru uşurarea A. S. R. Principesei Maria şi nascerea Celui al patrulea vlăstar regal carele, cu venirea Sa a înveselit Castelul Peleş, întrega familie regală şi tot poporul român, rog umilit pe Alteţa Vostră Regală a primi bine-cuvîntărî archiereştî pentru Augustul nou-născut împreună cu espresiunea sentimentelor mele de iubire, devotament şi supunere către A. V. R. şi Dinastia ro-mânescă.
La acestă telegramă, A. S. R. Principele Ferdinand a binevoit a da următorul răspuns:
Din tâtă inima mulţumesc pentru urările atât de căldu-rdse ce Mi-aduceţi cu prilejul nascereî micului Principe.
Sătenii din Comuna Monastirea jud. Ilfov, au trimes A. S.
R.	Principesei Maria a României, următdrea telegramă:
«Sunetul tunurilor de la Arsenalul armatei, descărcate erî, 5 August, ca semn de bucurie ce simte ţara şi armata alături de A. V. R. pentru fericitul eveniment, a străbătut vedduhul din inima ţării, până în depărtări, aducendu-ne şi nouă la extremităţi, înibucurătorea veste, în faţa căreia n’am putut sta nemişcaţi.
«Ne simţim deci adine impresionaţi de acestă mare bucurie, şi descoperindu-ne salutăm cu căldură pe noul vlăstar răsărit din vechiul ştejar răsădit pe pămîntul României, salutăm cu devotament noul steag apărut pe redută şi pe a patra raţlă din tulpina bătrânului «Sigmaringen» izvorîtă pe pămîntul tinerii Românii, care se simte fericită şi serbeză cu căldură sosirea în lume a noului principe.
«Salutăm şî felicităm pe Auguştiî prinţi, asigurendu-I de nestrămutată credinţă şi iubire ce ni se întăresce pe fie-care ţii, adresând rugi fierbinţi altarului pentru deplina sănătate a Augustei mame spre fericirea României.
«Să trăiască A. S. R. Principele Nicolae Ferdinand! Să trăiţi A. V. R. de la care depinde întărirea dinastiei. Să trăiască Dinastia! Să trăiască România!
«In numele ţăranilor din comuna Monastirea».
Alexandru Ion eseu.
Noi, cu întreg poporul Românesc, (Jicem: Dea Dumnezeu ca acest nou vlăstar al iubitei ndstre Dinastii, să crescă mândru şi frumos spre fericirea ţării şi bucuria poporului Român.
www.dacarotnamca.ro
1148
ALBINA
mi

Cultura inimei ţăranului.
unt idei forte (rumose, forte adevărate, carî^ repetate într’una, cu orl-ce prilej şi chiar j fără pri-lej, ajung obicinuite, ba ajung chiar să-şi piardă înţelesul, şi singurul lor rost este ca să te facă doar să zîmbescl. De aşâ soiu este şi vorba de tote cjilele că «Românul e bun, darnic, ospitalier». Cu tote acestea, când vel căută bine, vecjl că vorba acesta e întemeiată pe cel mal sfînt adevăr şi că dacă a ajuns comună prin repetare, prin acesta nu s’a ştirbit nimic din adevărul el. E cam mult de când omenirea a ajuns să scie că două şi cu două fac patru; dar orî-cât de banal ar fi de a se mal spune acesta, două şi cu două fac rae-reh şi vor face pururea patru.
Da, Românul e bun, darnic, ospitalier; pe cât e omenesce cu putinţă, el e scos de sub stăpânirea dragostei de sine şi numai de sine. Gata orl-când să facă altora bine, el se gândesce prea puţin la nevoile lui proprii; atât de puţin se gândesce la ele, în cât nu alărgă de loc la acea sumedenie de mijloce, cari i-or stă la îndemână, ca să-şî îmbunătăţăscă traiul. Cu drept cu-vînt i se face chiar imputarea că a mers şi merge prea departe pe calea asta a nepăsării şi acum vedem că se stăruie din răsputeri pentru a-1 face mai puţin nepăsător, pentru a-I deschide ochii că pote şi e dator să-şi croiască o vieţă mal bună.
Bine înţeles, tote astea le spunem despre partea cea mal nu-merosă a poporului român, despre ţărănime. Când e vorba să cercetezi starea sufletescă a unul neam, trebuie să al în vedere partea cea mal numerosă a nemuluî, cu sângele şi obiceiurile
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1149
mai puţin amestecate. In oraşe, unde eră chip de învîrtit un negoţ, de găsit o pâne mai uşorâ şi mai puţin amară, «mulţi au venit pe la noi, puţini s’au dus înapoi». Cel mal mulţi din străinii veniţi aci în cursul vremilor — adesea pleava nemurilor înconjurătore — au rămas în ţară, cu timpul li s’a pierdut urma, s’au romanizat, s’au amestecat şi topit în norodul românesc; dar dacă ah prins graiul şi obiceiurile ţării, în schimb i-au dat şi dînsel ce vă din apucăturile cu cari au venit. Noroc că au rămas numai în oraşe — şi el şi urmaşii lor — aşâ că ţărănimea a rămas, — pe cât se pote, căci chiar de tot nu se pote— curată de orl-ce amestec, de orî-ce înrîurire.
De aceea, vrâncf să cercetăm câtimea de bunătate de suflet a Românilor, trebuie să avem în vedere pe ţăranii Români. Nu voiu vorbi de toţi, căci nu-I cunosc pe toţi. Mă gândesc la a-ceia pe cari l-am cunoscut şi în mijlocul cărora am copilărit: ţăranii din nordul Moldovei. Nici odată nu pot să-î uit. De dînşil îmi sunt legate amintirile cele mal plăcute, din anii cei mal fericiţi aî vieţii. Cântecele şi poveştile, petrecerile şi şetjă-torile lor, mî-au rămas adânc întipărite în minte şi în inimă. Dar dragostea mea către dînşil a crescut şi mal mult de când, apucend să pricep rostul vieţii, am înţeles cât de mari sunt el de suflet cu totă simplicitatea părută.
Dar interesul este că ţăranul român are tote acele mari calităţi sufletescl nu numai faţă cu orăşanul, dar chiar şi faţă cu ţăranii altor ţări, cu aî apusului în tot caşul. De pildă scriitori francesl ca Murger, Balzac, Maupassant, Zola, omeni cari au scris de-a lungul unul veac şi aii scris numai adevărul, numai ce-aii văcjut cu ochii, iar nu născociri de-ale închipuirii lor, scriitori ca aceştia ne arată pe ţăranii Francesl ca fiind răi, haini, ahtiaţi după câştig şi gata să facă orl-ce — şi fapte pedepsite de legi, şi fapte răii privite de judecata sânătosă şi de inima simţi-tore — numai ca să-şî facă interesele lor. Acolo cu adevărat interesul portă fesul. Şi doră Franţa este ţara generozităţii şi dragostei de omeni, ţara unde minţile sunt luminate şi inimile bat cu tărie pentru propăşirea omenirii.
Nu vreau să daii pilde, pentru ca să se vadă deosebirea su-fletescă dintre ţăranul Român şi ţăranul Francez, deşi aşi pută da destule: despre Român din cele văzute, despre Francez din cele citite. Nici nu cred că Românii ar aveâ dreptul să se în-gânte şi să bată toba că eî sunt mai presus decât alţii. Orl-ce lucru îşi are pricina lui; şi deosebirea pomenită mal sus, trebuie să-şi aibă pricina sau mal bine pricinile.
Una din aceste pricini am să încerc s’o analisez. In tot-deauna e bine să scil şi binele şi răul de unde vin; binele, ca să-l poţi ţinea în loc, răul ca să-l poţi înlătură.
*
* *
Se scie că Franţa stă cu mult mal pre sus decât România, atît ca stare culturală (ca pricepere, ca luminare a minţii), cât şi
www.dacoromanica.ro
1150
ALBINA
ca stare economică (ca bunâ-stare gospodărescă a inşilor). Cu sute de ani în urmă, Francezii aveau chiar printre ţărani mulţi cărturari. Apoi, iarăşi cu sute de ani în urmă, ei sciad mal bine decât Românii de acjl să lucreze pămîntul, să facă negoţ, să lucreze meserii, să învîrtescă trebile în sfirşit să scotă pâne din piatră secă. Apoi, pe măsură ce trecea timpul şi el mergeau înainte, priceperea şi îndemânarea le sporiâ pe fie-care <Ji- Şi în cele din urmă a venit vremea ca stăpânirea şi omenii cu mal multă carte să puie umărul şi să grăbescă chiar propăşirea ne-muluî. Dacă cetitorii îşi mal amintesc un articol al sub-semna-tuluî tipărit în «Albina» mal anul trecut şi întitulat «Balzae poporanist», au văcjut că în Franţa s’a ivit încă de la începutul veculuî trecut o mişcare de luminare şi ridicare a ţăranilor, în felul celeea care se face acum la noi.
EI bine, o să spun o vorbă câre o să pară cam ciudată: socotesc că josorîrea sufletescă a ţărănimii franceze este pricinuită tocmai de înălţarea eî culturală (cărturărăscă) şi economică (gospodărescă).
Cât timp ţăranul duce o vieţă simplă, primitivă, patriarhală* lângă bucata lui de pămînt, aşteptând totul de la noroc — sub formă de sore şi ploie, fie-care la vremea cuvenită, — el nu scie nici ce este valorea, nici ce valoro are munca lui, nici ce va-lore aii lucrurile pe cari din întâmplare le stăpânesce. El nu-şi Zice că mult-puţinul ce are se datoresce sudorii frunţii lui, istovirii puterilor lui, ci se mulţumesce cu gândul că a dat Dumnezeii, căruia îi este adînc recunoscător pentru acest dar, pentru acăstă milă. Viăţa îi este greâ, nevoi multe îl apasă; dar îşi rjice că «aşâ a fost să fie» şi se mulţumesce cu ceea ce este. Atârnând pururea de natură: de ploia care o să cadă, dac’o vrea Sfîntul, de Sfîntul Sore care o să încăhjdscă, dac’o vrea Dumnezeu; obicinuit să muncescă în arşiţa soreluî, să străbată câmpiile pe ger şi viscol, el s’a deprins să rabde, şi nu se dă bătut de loviturile sortei. «Să nu dea Dumnezeu omului cât pote răbdâ». Nu că e nesimţitor la greutăţile ce-1 copleşesc, nu că n’ar dori un traiu mai dulce; dar scie să îndure tote chinurile. Banul — «ochiul dracului» — fiind prea puţin răspândit la ţară, schimbul între omeni se face mal mult în natură şi acesta contribuie şi mai mult ca omenii să nu cunoscă adevărata valore — valorea comercială, bănescă — a lucrurilor. Dacă, «sătulul nu crede celui flămând», flămândul îi crede însă.
Ţăranul a cărui trecere prin vieţă este o veclnică luptă cu nevoile, pricepe, simte, ca şi noi târgoveţii ori ce nevoie, aşâ cum putem s’o pricepem şi s’o simţim.
Aşâ fiind, ţăranul va sări să-ţi ajute ca să-ţi deznămolesci trăsura, întâiu pentru că simte ce piedică, ce chin este să rămâi înămolit şi al doilea pentru că muncesce atât de mult, în cât pentru el nu face nimic dacă la uriaşa muncă obligatore, va mai adăuga un sfert de ceas de muncă; te va primi cu dragoste la masa lui, întâiu pentru că scie bine ce este fomea — o cunos-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1151
cinţă veche şi nedespărţită — şi apoi pentru că nu-şî pote chibiţul în minte cât valoreză pumnul de mălaiu, şi lingura de brânză ce-o să-î mănânci; îţi va cere un preţ de nimic, pentru o slujbă însemnată ori pentru o marfă scumpă, fiind-că habar n’are cât face în adevăr.
In satul Costescî, din judeţul Botoşani, veniau tot soiul de precupeţi. El vindeau ori ce marfă cu strachina; pentru o strachină de cutare marfă, luaţi în schimb o strachină de malaiă ori o strachină de... ouă! Şi desigur nu tîrgoveţul era cel înşelat! Dar un exemplu mal interesant: împreună cu d-1 Gh. Mihail de la revista Sfaturi, am fost într’o vară în judeţul Neamţ. Ca să putem lucră liniştit, am vrut să ne mutăm într’un sat depărtat pe unde excursioniştii nu umblă. Ne-am dus la un ţăran şi î-am cerut să ne găzduiască. Pentru casă, masă, spălat şi servicîii, ne-a cerut câte doi lei pe lună.
—	Ce vorbesc! omule? Doi lei?!?
—	Nu-î mult, conaşule, (jă& nu-i mult!
Şi să nu credeţi că eră prost bietul om. Am stat de vorbă cu el şi ne-a plăcut mult. Dar ducea o viâţâ forte simplă, muncea mult şi câştigă puţin, banii nu se prea învîrteau prin casa lui şi n’avea ideie da valorea muncii lui.
In aşă împrejurări, se va înţelege uşor, de ce ţăranul e rutinar şi nu-I vine în minte să dea muncii sale acea întindere şi varietate care i-ar aduce folose atât de mari.
Alt-fel staQ lucrurile cu ţăranii Francezi. Cel mal mic sat franţuzesc are tote însuşirile unui tîrg. Acolo sunt prăvălii, cafenele, hoteluri. Fie-care ţăran cunosce tot mersul afacerilor de comerţ. ţ)i şi nopte el se gândesc la mijlocul de a găsi un noii chip pentru a smulge un nou câştig. Intre el este deci ură, pizmă, vrăjmăşie, concurenţă. Ţăranul Francez nu te va pofti la masă, pentru singurul motiv că l’al găsit mâncând; el are vecinie calculul făcut ce pagubă i-ar produce luând cutare cantitate din proviziunile lui. Şi cunoscând instinctiv teoria preţului, sciind că acesta atârnă de cerere şi ofertă, se va folosi de momentul când te va vede în încurcătură, pentru a-ţî luă de cinci ori mal mult decât face, pentru o bucată de pâne. Un prieten a străbătut a-prope totă Franţa cu bicicleta; n’a reuşit o singură dată să fie găzduit de un sătean. In judeţul Dorohoiu, Botoşani şi Iaşi pe unde am umblat mult, nu mi s’a întâmplat o singură dată să nu fiu primit de cel d’întâih ţăran la a cărui uşă am bătut. Deosebirea e vădită.
*
* *
E uşor de constat că în adevăr înaintările economice pot ave o înrîurire rău-făcătore asupra sufletului.
Experienţa am făcut’o chiar aci în ţară. Dacă în satele îndepărtate de un centru mal mare, tradiţionala şi generosa ospitalitate românescă e în flore, nu se petrece acelaşi lucru în apropierea oraşelor mari, a staţiunilor climaterice şi balneare, ori a simplelor locuri de primblare. Se scie că mulţi Bucuresceni :
www.dacarotnamca.ro
1152
ALBINA
meseriaşi, mici negustori, studenţi, etc. obicinuesc să facă îr> Duminicile de vară, plimbări la Chitila, unde se află o pădure răcorosă şi un loc destul de bun pentru scăldat. M’am dus şi eu o dată. In pădure am găsit sătence cu doniţî de apă. Pentru o mică tinichea de apă — fără rahat sad zahăr — luau 5 bani. Un ţăran din nordul Moldovei ar crede că săvîrşesce un păcat dacă ar luă parale pentru apă. In timpul vere! la staţiile dintre Bucurescî şi Ploescl, vin sătence să vîndă fructe, mal cu semă mure. Pentru cjece bani, capeţi un coşuleţ frumos împletit plin cu mure. Coşuleţul e plin, te ademenesce, îl cumperi şi trenul, care nu stă decât un minut, se pune în mişcare. începi să mănânci murele şi... grozăvie! există un singur strat de mure şi apoi frunze, iarbă, coji şi diferite alte obiecte. Sunt începuturile poftei de câştig cât mal mare, în schimbul unei munci cât mal mici. In satul meu, când mă duceam prin livetjile omenilor, mi se dădea orî-cât puteam lua, fără a mi se cere parale. Cel mult se primii în schimb o bucăţică de pâne şi cate-vâ bucăţele de zahăr, produse rare pe acolo.
Schimbarea acăsta în firea ţăranului, se explică. El doresce, ca orl-cine, să trăiască	mai	bine.	Scie	că cu parale faci totul ţ
scie că pe el îl înşală	cine	pote.	Vede că acel cari fac ast-lel
trăiesc mai bine decât dînsul. E destul deci ca împrejurările să-i deschidă ochii, să	vadă	că are şi	el putinţă să câştige mal
mult, pentru ca îndată	să-şi	puie	totă	rîvna spre a ajunge la a-
căsta. Cine l’ar pute învinovăţi pe el care muncesce mal mult decât orăşanul, că ajunge cu timpul sâ-l imiteze pe acesta, în speranţa că va pute şi el trăi mal bine?
In atară deci de factorul de rasă şi de alţii încă, socot că factorul economic are un rol deosebit în stricarea sufletului ţăranului. Şi este o chestiune care trebuie neapărat pusă de pe a-cuma: progresele culturale şi economice nu vor ave ore o în-înrîurire de plâns asupra ţărănimii*} Singura nobilime pe cari o avem în România, aceea care are nobleţă de suflet, este ţărănimea. Şi ea formeză marea mulţime, aprope întregimea popula-ţiunil: patru cincimi. Nu cum-vâ vom ajunge cu timpul să spunem despre ţăranii Români — şl deci despre aprope toţi Românii — ceea ce Francezii spun despre ţăranii lor?
S’a început, sub imboldul d-lul ministru Spiru Haret, o mare şi frumosă mişcare poporanistă. In tote părţile învăţătorii, preoţii şi toţi omenii de bine, deştăptă pe ţărani la o nouă vieţă, ară-tându-le că din tote pot scote folos. Cu totă îndărătnicia ţăranului, învăţăturile acestea prind. Din ce în ce sunt mal numeroşi ţăranii cari urmăză sfaturile ce li se dah şi pun bazele României de mâne, pe deplin independentă economicesce. Nu cum-vâ însă mercantilisarea ţărănime! va ucide într’însa acel tezaur de bunătate, desinteresare şi abnegafiune ce are în suflet?
Socot că chestiunea merită să fie privită cu băgare de semă. Totul atârnă de direcţiunea ce se va da mişcării. Apostolii cari predică noile învăţături să nu uite, că nu e de ajuns să vor-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1153
bescî minţii, căci omenii mal au şi inimă. Cultura inimeî ! iată o trebuinţă tot atât de mare ca şi aceea a culturii minţit. In cuvîntărl şi în convorbiri particulare nu trebuie nici odată să se uite lucrul acesta. In literatura anumită, care se scrie pentru ţărănime, iar nu trebuie uitate acestea.
Urmându-se ast-fel, neîndoios că resultatul va fi cu atât mal măreţ: se va fi creat cuvenitul echilibru şi pe măsură ce mintea va judeca mal rece tot ce e practic pentru bunul mers al afacerilor, inima va bate cu mai multă căldură pentru tot ce e frumos şi măreţ.
Const. Graur.


HIGIENA LA ANIMALE.
al tdte animalele dau dovecjl vădite de felul cum ele sciu a îngriji de sănătatea lor. Pentru a ne încredinţa despre acesta, nu putem face mal bine, decât înşirând în câte-vâ vorbe, ceva dintre cele observate şi studiate de învăţaţi ca Ballion, Charles Janet, Biichner, etc.
Pisica, cu limba el puternică, şi asprită pe partea de d’a-supra cu ridicăturl cornose îndreptate către fundul gurel, se servesce de ea, ca de o perie, plimbând’o pe suprafaţa corpului pentru a se netezi şi a-şl lustrui părul.
Pentru părţile acelea, pe cari nu le pdte ajunge cu limba, ca faţa şi ceafa, pentru cărăţirea şi pieptănarea lor, se slu-jesce de labe.
Acestea, prevecjute cu un fel de perniţe aspre, rugdse,
www.dacaromanica.ro
1154
ALBINA
după ce le linge, pentru a le udă, sgârcesce unghiile şi ast-fel preparate, le întrebuinţâză la îngrijirea capului.
Curăţenia la furnici este pilduitdre.
Unul din faptele care atrage mal mult luarea aminte, când se cercetâză un cuib de furnici, este curăţenia ce se constată în tbte părţile. Micele lor locuinţe sunt pe deplin curate, îndepărtându-se din ele orl-ce corp strein, orî-ce lucru vătămător. Furnicele mbrte sunt scdse şi târâte cât se pdte departe de cuib.
Când şbrecî, melci, fluturi, intră în stupul albinelor, ele se grămădesc asupra lor pentru a-I omorî, după care îl în-velesce cu un fel de ceră. Daca nu pot sâ-I acopere complect cu acea câră, ceea-ce se întâmplă cu şbreciî, pentru a împiedecă descompunerea lor, şi deci infectarea stupului, albinele rup din mortăciune tbte părţile pe cale de putrezire, cărându-le afară. Cadavrele albinelor morte sunt de asemenea îndepărtate din stup.
Nimic mal de mirat, decât procedeul albinelor, cari în timpul căldurilor de vară, au atribuţiunea de a veghea la primenirea aerului trebuincios la respiraţiunea tutulor albinelor din stup, şi la scăderea căldurel din stup. Acestă din urmă precauţiune, este cu atât mal necesară, cu cât o căldură prea mare, pe lângă că vatămă albinelor însuşi, dar încă ar face a se topi cera. Albinele însărcinate cu ventila-ţiunea, se aliniez în interiorul stupului la diferite înălţimi, şi prin o bătaie fără întrerupere şi repede a aripelor lor, mişcă aerul, producând un curent, un vînt simţitor în stup. Alte albine, aşezate la intrarea stupului, lucreză în acelaş sens, grăbind ast-fel primenirea aerului. Curentul, vîntul care se produce la intrare — urdiniş — este atât de pronunţat, în cât pdte luă mici bucăţele de hârtie, sau stinge un chibrit. El se simte şi cu mâna, ţinend’o în apropierea urdinişului_____
Cu tbte aceste precaţiunî, pe timpul marilor călduri, albinele sunt câte odată neputincidse pentru scdterea îndestul a căldurel din stup, cera ameninţă a se topi şi acestă întâmplare le supără mult. In asemenea cas, ele Ies tbte din stup, aşe(jendu-se pe el, căutând ast-fel a-1 acoperi pe din afară, pentru a-1 adăposti în contra radelor arcjătdre ale sdrelul.
Iată dar exemple, de chipul cum animalele caută a-şl îngriji de sănătate. Dar nu numai atât, s’ar pute în acbstă privinţă arătă, alte multe fapte. Cine nu scie bunădră că boul, calul, etc., nu se culcă când sunt în libertate, până ce nu cerceteză bine locul pe care trebuie să ddrmă. Calul crescut slobod, în herghelii, se tăvălesce în scop de a-şl curăţi, pârul şi pielea; un cal scarpină adesea cu gura pe un altul sau unul pe altul, în acelaşi scop; boii se ling de asemenea unii pe alţii.
Porcul, animal privit ca cel mal murdar, aşe<Jat într’un
www.dacoromamca.ro
ALT5TNA
1155
ocol prevăcjut cu două băltdce, dintre care unul cu apă curată, iar altul cu apă turbure, va intră în cel cu apa limpede. El, lăsat în voia lui, nu-şî depune nici odată necurăţenia, în cocină.
Paserile de curte, când nu se închid, trec ndptea, nu în coteţele murdare şi strimte, ci afară, pe garduri sau pe cră-dle arborilor, la aer.
Venind la om, acest rege al creaturel, tjidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, uşor ne vom convinge, că din punctul de vedere al folosinţelor măsurilor higienice, lasă de cele mal multe ori de dorit.
Mulţi ămenl trăiesc în bordee sau case fără ferestre şi deci fără lumină, sau dacă au câte-vâ ochiuri de ferestre, apoi nu le deschid mal nici odată, decât păte în caşurile când se întâmplă să moră vre-un om al casei, şi atunci nu atât
pentru a intră aer, ci în scop a face să iasă......mirosul de
mort. Stând ast-fel închişi, un miros greu te ia de nas, îndată ce crapi uşa locuinţei lor.
Adesea, în aceiaşi cameră sau cel mult în tinda casei, se ţine un porc, un viţel sau găini, sau cloşca pe ouă, sau cu puii, trăind ast-fel la olaltă, omul cu animalele, într’un aer stricat, înăbuşit. O asf-fel de stare nu pdte fi câtu-şl de puţin sănâtdsă şi de sigur că daca animalele ar fi de capul lor, nu le-ar conveni să trăiască în aşâ condiţiunl ca acel dmenî ; un porc, bunădră, nu ar îngădui ca un om să ddrmă în culcuşul lui sau lângă el, cevâ mai mult, acest animal nu priinesce aşâ uşor în cocina lui nici chiar alţi porci, cu cari n’a trăit mal din nainte împreună, pe cari nu-I cunbsce.
Apoi ca chestiune de curăţenie a corpului încă, unii dmenl sunt cu totul îndărăt. Cu căciula în cap pe timpul verei, când arde pietrele de căldură, îl vetjl nepăsător, ne gândin-du-se a o schimbă prin pălărie. Am cunoscut ţărani, trăind şi locuind pe lângă ape curgătâre, şi cari Veri întregi, nu a găsit cu cale a se spelâ pe corp, a se scăldâ odată cel puţin. Şi câte, şi câte. ..
Dar ia să ascultăm puţin, şi dintre cele scrise de alţii, de învăţaţi, referitor la higiena omului.
Eschimoşii, dmenl şi ei după făptură, ca toţi dmeniî, trăind în ţinuturi cu totul frigur6se, depărtate de noi, peste mări şi ţări, au ciudate obiceiuri.
EI nu se spăl, decât rar. Părăsitele (păduchii, etc.), nu lipsesc nici odată după corpul, veştmintele şi patul lor. Când Eschimosul prinde unul, îl strivesce de ordinar între dinţi.
Pentru a mâncâ, cât şi pentru a-şî prepară hrana, Eschimoşii au de asemenea obiceiuri forte ciudate. Aşâ de exemplu el mănâncă pesce crud. Alimentele fierte cu apă, sunt puse pe o bucată de lemn, după ce au băut zăma cu linguri de lemn sau de os. EI mănâncă cu degetele. Carnea păsărilor este ruptă cu mâlnele şi cu dinţii. Cât pentru mân-
www.dacoramanica.ro
1156
ALBINA
cările crude, ele sunt puse de-a dreptul pe pămînt sau pe o piele veche şi murdară. Mâncând, Eschimoşii apuc o mare bucată de carne, pe care o prinde între dinţi, şi din care, de la gură chiar, taie aceea ce pristosesce. Ast-fel că, la prânzuri mari, aceeaşi bucată de carne, face înconjorul mesei, iar grăsimea ce le rămâne pe faţă, este răzuită cu un cuţit...
Acum, cugetând, să chibzuim drept, care se îngrijesce şi caută a trăi în condiţiunl sănătose? Unii dintre dmenî, sau mal mult animale: ca furnici, albine, pisică, etc. ?
Irimia Popescu
Medic-veterinar.
Ge pot copiii.
(Sfîrşit).
tomnâ. In orele de studiu e vorba de cules. Copiii învaţă să deosibescâ unele de altele: ovăs, secară şi orz. Li-se explică diferitele schimbări, prin cari bucatele devin folositore. Se vorbesce despre viaţa pes-cilor şi a epurilor. Copii şi profesore aduc flori, frunze şi fructe de pe câmp. La explicarea lor primesce fie-care copil un exemplar in mână; planta se examinăză cu exactitate şi se clasifică după regulele botanice. După acăsta pro-fesora desemneză la tablă o schiţă, care numai acum arată lămurit, cum trebuie privit fie-care obiect.
Pe când copilaşii cei de trei ani şi jumătate şi cei de patru ani jumătate, potrivesc sîmburi şi fac primele semne de scriere şi desemn în nisipul cel galben şi subţire, pe care îl-au dinaintea lor, aşedat pe farfuriore de tinichea, până atunci ceî-lalţî pot desemnă cu toţii dejâ cu mâna liberă un spic de grâu, un pesce, un epure, flori, fructe şi frunze. Cei de cinci ani colorăză desemnurile cu creione culori. Cei de şese ani însă, pictezâ după natură.
Se vorbesce de exemplu asupra murelor. Fie-care copil ţine în mână o rămuricâ, şi după ce examinarea comună a ajuns să stabilescă proprietăţile botanice — şi o lecţiune ca acesta de sciinţe naturale este pentru copiii ca şi pentru visitator o adevărată petrecere, — după aceea primesce fiecare o bucată de hârtie, un penel şi două culori, se aşecjă fie-care în bancă şi’şi pictezâ ramura de mure, şi pentru-că
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1157
fie-care rămurică se deosibesce dintre cele-lalte, copierea este cu totul exclusă. Din cele două culori existente, trebuie să-şi prepare fie-care copil singur prin amestecare tote nuanţele, cari să se asemene cât se pote mai bine cu culorile obiectului natural. Şi nici nu se pote spune, cum picteză aceşti băeţaşî şi aceste fetiţe după natură, cu câtă libertate, indrăznelă şi siguranţă naivă, cu ce spirit fin de observaţiune asupra detaliului şi cu ce plăcere. Trebuie să fi fost de faţă, pentru a te încredinţâ, cum peste tot e posibil ca într’o jumătate de oră să iasă din mâni nedeprinse micile capo-d’operi; şî-o bucurie se observă la lucru şi se exprimă în culori, încât pare-că au(Ji chiar mirarea plină de veselie a copiilor, privind acele frunze pictate.
Versuri şi prosă din «adevăraţi» poeţi moderni se învaţă şi se reciteză, şi-anume pe cât cu putinţă de acelea, cari sunt în legătură strînsă cu anotimpurile, cu aceea ce pot copiii vedeâ şi petrece. Chiar şi Robert Browning, posomoritul», e pus în cele de învăţat. Declamaţiunea, în cor, însoţită de gesturi, arată cum micii recitatori gustă poesia în cele mai mici ale ei amănunte.
Un cântec de tomnă e a se cântă. «De alt-fel, dice pro-fesora, ar trebui să se cânte afară în libertate, dar astădî e prea frig şi neplăcut afară. Cum ar fi dacă am introduce pădure, luncă, câmp, în odaie?»—Intr’adevăr, asta ar fi ce-vâ frumos de tot.—Şi cum se pote aşâ ce-vâ?—Prin «imagina-ţiune». Şi profesora începe să construeze înaintea ochilor interni ai copiilor în cuvinte pline de viaţă: pădurea, lunca şi câmpul, începe să picteze, copacii cresc ca din pămînt, pajiştea mole s’aşterne pe dedesubt, vîntul suflă prin frunziş, şi foile roşii-galbene, alunecă uşor învîrtindu-se in jos, şi ochii copiilor strălucesc, pe când urmăresc mişcările vioi ale vorbitoreî. Se pote observă, cum o urmeză, cum văd şi simt, ceea-ce li-se presintă. Şi-n acea stare, pe jumătate spirituală, în care e dus copilul de orî-ce joc adevărat, în starea aceea cântă ei cântecul tomnei, şi ei trebuie s’o pri-cepă mai bine, s’o simtă mai adînc şi să aibă mai multă bucurie de dînsa, pentru că o vieţuiesc cu adevărat, de fiecare dată din nou.
Ast-fel se înşiră pe firul mlădios al priceperii copilului, belşugul fenomenelor vieţii în ordine ingeniosă, şi firul devine cu atât mai temeinic pe cât îl întinde bucuria. Pote
www.dacoromanica.ro
1158
ALBINA
există ce-vâ mai instructiv, decât când povestim copiilor primăvara, povestea vieţii bobului de grâu, a ghincjii, a fasolii, a broscei; când îi lăsăm apoi să desemneze, să picteze şi să modeleze: seminţe, vlăstare şi planta întregă, mormoloci şi brosce?
Adevărat respect trebuie să avem însă faţă de micii artişti, când la comandă îşi scot din bancă tablele lor cele mari negre, şi croiesc cu creta, în trăsături sprintene, o is-torioră, ce li-s’a povestit mai înainte. De exemplu povestea indiană «Hiawatha», de Longfellow. Un copac şi iar altul, pădurea. O căsuţă. «Este asta o casă?» întrebă privitorul nesciutor, pe o desemnătore pe cât de mică pe atât de sprintenă. «Un Wigwam», îl instruesce acesta, ocupată cu conturul unei figuri umane. «Şi acesta o fi pote un negru?» bănuesce acela cu incorectitudine stângace. «Unul de cu-lore arămie!» îl îndreptă micuţa pe-un ton modest, dar sigur.
Cine se plimbă atunci printre şirele de bănci şi observă cu câtă plăcere, cu cât zel înfocat desemneză cu toţii, u-nul iute, uşuratic, altul în figurele mititele, curăţele şi îngrijite, aşedate unele lângă altele, cum compun câte un chip, schiţat cu totul liber din memorie şi fantasie, cine privesce la eî şi nu şî-a perdut încă din amintire propria-i copilărie, acela e stăpânit de presimţirea unei înalte fericiri, de acea presimţire, că ce trebuie să însemneze o ast-fel de ocupaţiune pentru micii copilaşi, în cari tote forţele intelectuale încep să se rescolescă şi să ceră cu neastîmper tot mai multă hrană.
Puţini omeni sunt aceia ce-şi dau samă cât păcătuesc faţă de copii prin aceea, că-î lasă să flămândiască spiritua-licesce, din causă că nu-i stimeză. La noi, pare a se întîm-plâ acesta din principiu. Se vorbesce copiilor cu presupunerea că ei ar fi idioţi, leneşi, fără interes şi nedestoinici la orî-ce ocupaţiune. In direcţiunea acesta se face educa-ţiunea şi instrucţiunea; aceea ce vrem să le explicăm, ne căznim să le-o coborim pe un nivel cât se pote de jos. Dacă sunt copiii isteţi, simţitori, primitori şi curioşi — şi acesta sunt eî în cele mai multe caşuri, — atunci greşdla psihologică, care se săvârşesce faţă de ei, are asupra lor efectele cele mai rele. Acestâ greşelă a educatorilor nu numai că e o continuă piedică pe calea progresului natural al cres-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1159
cerii şi desvoltării intelectuale, ci pote chiar să-î demora-liseze.
Eî cer spaţiu, spaţiu, să se întindă şi să crescă în tote direcţiunile, ei trebuie mai bine să se înalţe după hrana su-fletescă, ce li-se oferă, decât să fie siliţi a se plecă.
De aceea ocupaţiunea multilaterală, în felul minunat de bogat şi vesel, cum se face şi se exercită în Goodrich School, este pentru elevi ca o mană cerescă, ca o rouă bine-făcetore, care se lasă dimineţa pe ţinerile plante. Tote facultăţile sunt aci cercetate şi desvoltate. Li se dă o lec-ţiune fără limite. In loc să fie pas cu pas descărcaţi de munca lor proprie după moda veche, aci li se dă ce-vâ plin şi întreg, lăsându-li-se nu numai independenţa de-a lucră, ci punendu-li-se chiar cerinţe în vedere, şi încrederea singură le dă îndrâznelă şi putere să le îndeplinescă.
Instituţiunea acesta e pătrunsă de un spirit mare, într’însa nu domnesce un sistem mort, ci o idee plină de vidţă. Aci nu întâlnim lucrări fără cugetare, e o vecînicâ căutare după înnobilare noue şi mărire, o neîntreruptă pândire a celor mai ascunse necesităţi sufletesc! ale copilului şi-o continuuă alipire cătrâ aceste necesităţi.
Mrs Cashmore n’are vreme să scrie o carte asupra metodei sale, pentru că materialul viu îi cere întrega putere de muncă, şi ea scie, că cuprinsul ideei sale încă e departe de a-1 fi terminat.
Căci în acestă idee zace o bogăţie, care te uimesce. Câte de tote nu vor pute şi vor ajunge copiii noştriî! Câtă fericire copilărescâ, câtă desvoltare de puteri preţiose, cari s’au năduşit şi-au murit în noi din causa negligenţei, câtă putere peste cele mai înalte bunuri ale vieţii!
Timpul e încărcat de muguri nobili şi plini de viaţă. Pretutindeni se mişcă voinţa şi fapta. Pe drumul, care duce de la noi spre viitor, resar vlăstare puternice, cari înfloresc şi ne salută cu multe fâgădueli.
(Traducere).
Nu mâncaţi brânză prea mole. — Brânza devenită prea m61e, este tot-deauna în descompunere (putrezire), cu care ocasiune, mai ales dacă este păstrată în loc închis şi cald, se formeză o otravă asemenătdre otrăvei din cârnaţî stricaţi. Să ne ferim deci, a mânca ast-fel de brânză, mai ales Vara. *
*
www.dacoromanica.ro
www.dacQFomanica.ro
		
		lw liiii
		mfing ' KBsBia-'-l
	1	
ALBINA
1161
Schimbări nenorocite în obiceiurile sătenilor.
a nici odată, hora din satul nostru a fost în Duminica aceea ne-spus de frumosă.
Legănarea dulce în unele jocuri, sbuciumul şi frământarea în altele, îţi deşteptă în suflet o mulţămire deosebită.
Eu me apropiaî de moş Petrea, un bătrân din sat, ca să ascult ce spune. El povestiâ omenilor adunaţi pe lângă dînsul că, înainte fetele nu erau aşa înzorzonate, cu haine făcute din câte şi mai câte stămburi şi materii aduse de pe unde a înţărcat dracul copiii, cu fel de fel de barişuri şi legături cari de cari mai scumpe şi cari tote încreţesc şi mai mult punga bieţilor părinţi, care-şi storc vara pe câmp cămaşa de sudore, pentru ca tomna să-şi vadă şi ei albu ’n căpistere.
Şi în loc ca banul să-l economisescă, vreâ nu vreâ, tre-, buie să-l dea pe câte şi mai câte mofturi, pe care fata lui i-le cere, ca să fie şi ea în rând cu cele-lalte fete din horă că, dragă domne, o părea mai frumosă. Şi nu scie ea că dacă şi-ar fi făcut o haină, ţesută de mâna ei, cusută frumos şi cu gust, ar fi prins’o de-o mie de ori mai bine.
Că vorba ceea: «Omul cuminte nu întrebă de casa frumosului, întrebă de casa harnicului».
Nu vedî, fetele nostre de ac^i, au ajuns curat ca povestea cântecului:
Unde văd furca şi fusu Par’că-i ursaru cu ursu Când văd fusu sfîrâind.
Par’că-Î ursu morăind.
Numai le mai vedî că-şi mai dă pe obraz şi cu un e de sulimenelă, de-ai crede că-s nisce curate măsci.
Şi când ar sci că sulimendla aceea e o otravă puternică pentru faţă, n’ar mai pune-o pe obraz în totă viaţa lor.
Nimic nu veştejesce fără de vreme faţa şi n’o sbârcesce de-ţî vine să fugi în totă lumea când o vedî, ca sulimendla asta dată pe obraz fără trebuinţă.
De aceea când mai trece puţină vreme la mijloc, se fac urâte şi ajung de pomină:
www.dacaromanica.ro
1162
ALBINA
De merg sdra prin obor Fug vacile, se omor,
Gândesc că e bdla lor;
Iar un viţeluş bălţat A fugit pân-a crăpat.
De ce 6re să nu strângem şi noi paraua cu dece noduri şi să ne-o dăm pe te miri ce?
Să ne lucrăm în casă pânza şi postavul şi să nu ascultăm pe toţi cei de prin târguri, cari ne îmbie cu fel de fel de flăcuri şi cari nu caută alt ce-vâ decât numai câştigul fără muncă.
Apoi sunt femei şi de-alea care în chip de şagă dic că:
Din furcă şi din gherghef N’am mai vădut făcend chef,
Da din ocă şi din litră T6tă-lumea-î veselită.
Şi de la o vreme şaga-î lucru adevărat şi atunci ţine-te pânză, să nu te rupi; praful se alege de totă gospodăria aceea.
Frumosă a fost hora aceea din sat de la noi în Duminica aceea; dar mulţi dintre omeni cari au fost de faţă, au remas încredinţaţi de cuvintele aşedate şi cu rost spuse, ale lui moş Petrea, omul cel mai bun la suflet, şi mai cuminte din tot satul.
Ce bine ar fi, dacă toţi sătenii s’ar pătrunde în suflet de aceste înţelepte cuvinte!
N. Teodorescu.
Invfiţutor Gârliciu-Constanţa.
Mijloc de a stârpi puricii din odăi.
Se ia o farfurie adîncă şi se pune apă în ea, pe urmă se pune o candelă aprinsă în mijlocul farfuriei; farfuria se pune în mijlocul odăieî în care sunt puricii; acăsta se face numai în timpul nopţii. Puricii văd lumina în farfurie, cred că este prada lor, sar şi se înăcă în farfuria cu apă, aşa că dimineţa se găsesc plutind pe de-asupra apel mal toţi puricii din acea odaie.
Candela să fie cu untdelem, şi să se aprindă în farfuria în care se pune apă.
www.dacoromanica.ro
PT*IJ\lŢULUl NieeLAEl...
t»7T
Nou Principe din neamul ursit să cârmuiască
Poporul românesc —
Voinic să ni se facă şi mândru să ne crescă,
Şi filele luî Ştefan Cel Sfînt să le trăiască, Iubit de toţi aceia câţi nemul şi-l iubesc.
Tu, Rege-al nostru Carol! Plângând de bucurie
Privesce-al Tău nepot!
In fruntea nostră fost-aî, să faci o Românie, Din neam vitez al lumeî sădind o Dinastie, De-tot Tu eşti al nostru, şi-aî Tăî suntem de-tot!
■vTO
La capul Lui veni-vor trei zîno ursitore
Şi daruri II vor da O, fac’acel ce scie viaţa viitore Să-I dea acele zîne virtuţi neperitore Şi-a Ta mărire, Rege, şi 'naltă mintea Ta!
Cu glas de bucurie primim pe noti-născutul
Trimis acum la noi!
Ne fie, Luî şi nouă, Cel-Sfînt de a pururi scutul, Ca mândru să re’n vie din grop a sa trecutul Prin regi! noştri, vrednici şi ’npace şi’n războiu!
G. eoşbuc.

www.dacoromanica.ro
1164
ALBINA
Jubileul de 50 de ani al şcoleî de agricultură de Ia Herăstrău
a vechili elev, sunt dator a vorbi în puţine |(«(£y cuvinte despre jubileul şcoleî de agricul-tură de la Herăstrău.
MC La 1 Iunie, şcola de agricultură de la Herăstrău, a serbat jubileul său de 50 de am. Acestă şcolă s’a înfiinţat mai întâiu la Pantelimon în 1858, sub Domnia Principelui Barbu Ştirbeiu, iar în luna Decemvrie 1869, şcola de agricultură de la Pantelimon s’a mutat pe Domeniul Statului de la Herăstrău, unde se găsesce şi astăzi.
Tocmai după 53 de anî, de la introducerea în-văţămîntuluî agricol la noi în ţară, mulţi agricultori, dacă nu toţi, au început a se deşteptă, că a-cesteî ramure de avuţie naţională, trebuie să i se dea o maî mare băgare de sămă, ca celui maî mare izvor de bogăţie pentru sărac ca şi pentru bogat. Din acestă causă Sfatul ca şi marii agricultori, au căutat, a maî eşi din pirotelaîn care s’a găsit până a-cum. Statul ca şi mariî agricultori au vă^ut, că un an de crisă agricolă, aduce aprope falimentul în casele şi familiile lor, ca şi în budgetul ţăreî. De aici o reorganisare şi o maî mare luare aminte pentru a-cestă ramură, pentru acestă «mină de aur» nesecată, pentru muncitorul agricol, care nicî odată nu şî-a părăsit meseria lui pentru un blid de linte.
Jubileului, care s’a făcut la 1 Iunie la şcola de a-gricultură de la Herăstrău, pentru a arătă mersul şcoleî, ca şi propagarea învăţămîntuluî agricol în ţară, în timp de 50 de anî, ca şi roclele acestui învăţământ, nu i s’a dat adevărata însemnătate pen tru ţara nostră agricolă, pentru sătenii agricultori, aşă numiţi talpa ţării. ţ)ic talpa ţăreî, căci -elevii ce au căutat să-şi facă educaţiunea în acestă şcolă, până mai alaltăerî, erau numai fii de săteni, rar de orăşeni şi de loc de mari agricultori.
Dintre copiii de orăşeni, şcola eră căutată numai de aceia cari nu puteu urmă cursurile gimnasiale din -causa limbeî latine şi grecă. Dar aceşti copii erau
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1165
buni pentru şcola de agricultură de la Herăstrău. Maî erau buni şi aceia car! din causă de rea purtare, nu mai puteau urmă cursul gimnasiuluî. Dec! ce! ce nu puteau urmă gimnasiile, alergă la şcola de agricultură, spre a’şî face o carieră ca existenţă dilnică a vieţi! lor.
Cunosc mulţi din aceştî elev! car! după terminarea şcoleî au îmbrăţişat ramura de silvicultor! sau de agricultor!, bun! muncitor! şi bun! patrioţi, şi car! prin purtarea lor au făcut onore şcoleî şi profesorilor.
Decî, şcola fiind căutată maî mult de copiii satelor, erau în drept ca şi sătenii agricultor! să îa parte la acestă serbare, dacă acestă serbare nu se făcea în mod atât de pripit, în cât chiar vechilor e-lev! car! vor fi dorit să îa parte la acestă serbare, lî-a fost peste putinţă.
Vor dice uni! cum trebuiâ să se facă? iată răspunsul :
Acestă serbare trebuiâ făcută în luna Septemvrie sau Octomvrie, şi în acelaş timp trebuia făcută o exposiţiune agricolă, de tote produsele agricole ale judeţului Ilfov, de ale şcoleî, de-ale elevilor proprietar! şi arendator! de moşii şi un concurs de pluguri intre săteni! agricultor! din judeţul Ilfov.
Şi în acelaş timp să se fi bătut şi o medalie comemorativă, spre amintire.
In caşul acesta ar fi fost, o adevărată sărbătore agricolă în totă puterea cuvîntuluî. Aşâ se petrec lucrurile în alte ţărî, când se serbeză jubileul une! şcole de agricultură de 50 de ani. Dar graba, totdeauna strică treba.
La jubileul şcoleî de 50 de am, aii luat parte M. S. Regele, d-niî miniştri! Sturdza, C. Stoicescu şi S. Haret, d l O. Băicoianu, secretar general la Ministerul Domeniilor. Dintre vechi! profesor! a ma! luat parte d-niî P. S. Aureli an, C. F. Robescu şi P. Buescu, d-1 Ion Ivalinderu, Administratorul Domeniului Corone! şi un număr însemnat dintre vechil nlevî a! şcoleî, etc.
După ce s’a făcut serviciul divin, obicinuit la ast-
www.dacorQmamca.ro
116(5
ALBINA
fel de solemnităţi, d-1 ministru al agriculturii, a ţinut o cuvîntare, arătând în acelaşi timp câţi elev! aii terminat şcola, şi pe cât a fost cu putinţă, a arătat şi câţi se ocupă cu agricultura sau ce alte funcţiuni ocupă. După d-1 ministru, a vorbit d-1 V. 0. Munteanu, directorul şcoleî, făcând istoricul şcoleî şi aducând laude vechilor profesori cum şi d-luî P. S. Aurelian, care a fost ca director 20 de ani şi ca profesor 39 de ani.
Pe urmă, la ambele discursuri a răspuns M. S. Regele, ţlicând că se simte fericit că: ca Domn, la 1868, a pus piatra fundamentală a acestei şcoli şi ca Rege, asistă la jubileul de 50 de ani. Apoi M. S. Regele, dimpreună cu tote personele ce aii luat parte la jubileu, aii visitat şcola ca şi semănăturile agricole ale şcoleî; iar sera, vechii elevi ai şcoleî cari aii luat parte la jubileu, aii dat un banchet în ono-rea d-lor P. S. Aurelian, 0. F. Robescu şi Pană Bu-escu. La acest banchet au luat parte actualii profesori ai şcoleî, precum şi d-1 C. Băicoianu, secretar general al ministerului de agricultură.
Acestă serbare şcolară, s’a făcut în onorea progresului învăţămîntuluî agricol şi în onorea prosperităţii agriculturei nostre. Regret din, suflet, că împrejurările aii fost ast-fel, încât ca vechii) elev al şcoleî de agricultură, ’mi-a fost peste putinţă de a luă parte la acestă serbătore.
V. S. Moga.
-----------------
La Administraţia Revistei „Albina" strada Măntulesa No. 9, sunt de vîndare nouile programe ale şcoleior primare urbane şi rurale în broşuri, costând fie-care programă lei 1. Asemenea programa analitică a şcoleior normale de învăţători şi învăţătdre, costând lei 3. Ori-cine va trimite prin mandat poştal Iei 1,20. va primi franco la domiciliu, programa ce va cere, urbană saii rurală. Pentru lei 2,20 le va avea pe amândouă; iar cu lei 3.20 pe cea a şcoleior de învăţători. Asemenea se află de vîndare si „Buletinul Oficial" No. 212 (număr suplimentar) cu ambele programe: şi cu preţul de 2 lei numărul, cum şi „Buletinul Oficial" No. 214 (număr suplimentar) cu programa şcoleior normale, cu preţul de lei 3.
www.dacarcHnanica.ro
ALBINA
1167
O părere în chestia Orariuluî.
iind-că prin revistele didactice s’au început o discuţie pătimaşe asupra noului orar al şcolelor rurale şi, fiind-că acestă discuţiune
6 nesinceră, răspândesce în dăscălime numai zăpăcelă şi întuneric, de aceea am credut nemerit, ca, prin cea mai răspândită revistă, să arăt adevărul adeverat, izvorât din convingere temeinică, iar nu din iritaţiuni tendenţiose.
Să ne înţelegem puţin. Care e, stimaţi colegi, idealul nostru în privinţa orarului? Negreşit că, fie-care clasă să-şî aibă învăţătorul său. Numai aşâ vom pute fi în stare de a da aceleaşi resultate ca şi şcolele urbane. Până atunci însă, eu cred că e forte departe şi de aceea gruparea claselor în 3 diviziuni a trebuit să o primim cu bucurie, ca un pas neaşteptat pe calea către ideal...
Trebuie să spunem cu tărie, că 5 clase pe capul unui dascăl eră un adevărat haos şi că prin înfiinţarea diviziunilor, am scăpat pe jumătate de chin, iar acum în urmă, prin noul orar, am răsuflat de-a binele.
A merge pe drumul bătut, şi orbii înţeleg, că e mai uşor şi mai spornic, decât a merge de-a dreptul prin pădure. Să mulţumim dar cu recunoscinţă acelora cari ne-au scos la drumul drept...
Acesta e punctul preţios pentru noi dascălii şi numai din acest punct de vedere trebuie să privim noul orar.
Da, aveţi dreptate, iubiţi colegi, că nici acum nu putem să aducem la îndeplinire totă litera programei şi că nu putem da aceleaşi resultate ca şi şcolele urbane, însă ori-cine va recundsce că nu suntem noi de vină, ne fiind în aceleaşi condiţiuni.
E posibil ore ca învăţătorul să facă cu elevii abecedarul (part. I şi II), în 200 (1) ore (direct), pe când institutorul, pentru acelaşi lucru, dispune de 400 1
(1) Socotit chiar după vechiul orar.
www.dacaromamca.ro
11(58
ALBINA
ore? Nu e posibil, nu e drept şi prin urmare de resultatele dobândite nu suntem responsabili.
Prin urmare aci stă cestiunea şi deci, să ne unim în gânduri şi în simţiri şi să ne venim în fire şi să cerem: modificarea programei în raport cu împrejurările în cari ne g&sim şi cu timpul de care dispunem.
N. I. Gâdeiii.
Invcţ. Tuto va.
Legenda luî lovan Iorgovan.
ntre legendele, despre faptele eroice petrecute în secoliî trecuţi în comuna Cloşanî, s’a păstrat prin tradiţiune şi legenda luî lovan Iorgovan. Acestă co-mună, fiind ocolită de delurî, acoperite cu păduri bătrâne, în împrejurimile ei se găsesc vizuinile celor mal puternice animale sălbatice şi adăposturile cele maî sigure, unde se ascundeau locuitorii satului în vremurile de restrişte, când Turcii şi Ungurii bântuiau ţările române. Prin aceste locuri se povestesce c’ar ti trăit, cât-vâ timp, şi lovan Iorgovan, un haiduc vestit şi un ghibaciu vânător. Nu se cunâsce epoca şi locul nasceril sale; se scie numai că el a venit aci, în gâna unul balaur cu 7 capete, care băgase grâza în locuitorii judeţelor Gorj şi Vâlcea, unde poposise, nesciindu-se de unde a venit.
Vitâzul haiduc, voind să scape Oltenia de o aşâ tiară spurcată, l-a scos din cuibul său şi l-a luat la g6nă spre munţii Mehedinţuluî, intrând în acest judeţ pe la locul numit Plaiul mare, Ciâca Ursului». Haiducul, călare pe-un cal tot aşâ de voinic ca şi el şi însoţit de un câine, s’a ţinut pe urma balaurului, până ce a ajuns într’o seră la nisce stânci fârte mari. Ajuns aci, s’a dat jos de pe cal, a cinat, şi fiind obosit de atâta cale, a odihnit nâptea la pâlele acestor stânci.
Dimineţa în zori, după ce a mâncat, înainte de a urmări pe balaur, ca să fie sigur de iataganul său, a tras cu el în acele stânci, pe cari despicându-le în felii s’a încredinţat că a-jungend balaurul nu-I va fi târnă sâ-1 atace. Stâncile tăiete se văd şi astâdî, purtând numele de «Pietrile tăiete». Plecând în urmărirea fiarei, a ţinut culmea plaiului, în direcţiunea Nord-Vesticâ, drept pe hotarul dintre Cloşanii Me-hedinţului şi Sohodolenii Gorjeni, până la locul numit «Gruiul negru , fără să-şi p<5tă ajunge inamicul. Balaurul trecuse prin acest loc, prin muntele «Bou», ce ţine de munţii schitului «Tismana» şi fiind flămând şi obosit de atâta fugă, se aşezase la gura unei vizuini alăturea de un ezer, în apropiere de vîrful muntelui «Sârbele». Aci, după ce-şi maî as-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1109
tîmperă fdmea, înghiţind o turmă de oî cu cioban cu tot, şi sorbind apa din ezer, dormiâ liniştit, cu capetele pe câdă. De atunci acel munte s’a numit «Sârbele .
Iorgovan, ajungând la pălele acestui munte, ce ţine de «Feţele Mânesei», a zărit diliania culcată la gura vizuineî. Locul acesta, părându-î potrivit de a da un atac, a făcut o grâpă mare în pămînt, ce se vede şi acum, unde a intrat cu calul şi cu câinele seu. De aci, ascuns de vederea balaurului, a tras de maî multe ori cu arcul, distrugându-î trei capete.
Balaurul, înfuriat de durere, a făcut maî multe salturi şi pocnituri cu câda, de răsunau munţii şi-apoî a luat-o la fugă spre apa Cerna, lăsând în urma sa un rîu de sânge. In gâna lui a trecut printr’o peşteră, din munţii «Ciuciava», unde în pietră se văd şi astătjî fârte bine urmele de potcove ale calului, de mărimea unui ciur, şi ale câinelui. Pe valea Cer-nei în hotarul comunei Cloşanî şi Orzescî, în jos, i-a maî distrus trei capete, rămânând numai cu unul. Tot în acest hotar, la locul numit «Corcoia», sunt nisce stânci fârte mari ce se presupune a fi fost odată moi. Peste aceste stânci trecând balaurul, s’au lăsat în jos sub greutatea colosalului luî corp, dând nascere la un şanţ de vre-o 2 metri înălţime şi lăţime, pe unde s’a abătut apa Cerne! şi pe unde trece chiar până astăcji.
Scăpat de aci, balaurul, ţinând tot valea Cerneî, a ajuns în hotarul comunei Isverna, la un munte stâncos, unde în pietră s’a săpat un drum pentru patrularea guarrjilor frontierei. In acest munte se află o peşteră, în care atunci, se povestesce, locuia o zînă.
Iorgovan, în g6na luî pe urma balaurului, a ajuns la acestă peşteră, tocmai când zîna cântă un cântec fârte frumos. Atras de frumosul ei cântec, vitezul haiduc ar fi pronunţat urmă-târele cuvinte: «încetă Cerna ’ncetă, s’aud glas de fată, că te-oiu dărui cu o mrenă de aur.» Se crede că Cerna ar fi încetat de a mai urlă şi acâstă credinţă se întăresce şi mai mult, pe faptul că şi astăcji e aşa de liniştită, în acest loc, în cât nici nu-ţî vine să crecji ochilor că o apă se află în faţa ta. Slăbiciunea luî Iorgovan, că s’a lăsat să fie fermecat de cântecul zînei, a fost spre norocul balaurului, căci în timpul cât el a stat la gura peşterii, balaurul s’a depărtat aşa de mult, în cât nu l-a maî putut ajunge până la Dunăre. N’ar fi fost nimic dacă aci măcar i-ar fi putut tăiâ şi capul ce-i mai rămăsese, dar n’a putut, căci dihania a intrat într’o peşteră, de unde se cjice c’ar fi pronunţat următărele cuvinte: «Până acum am făcut puţin rău pe lume, de acum însă voiu face însutit». Aşâ s’a şi întâmplat, căci din peştera în care s’a refugiat el, ies Primăvara, când dă frunza, cocolâşe mari de inusculiţe, ce a-runcate de vînt, bântuie satele vecine, muşcând vitele locuitorilor şi lăsând un venin tot aşâ de puternic ca şi ve-
www.dacaromanica.ro
1170
ALBINA
ninul de şârpe. Ast-fel de musculiţe Ies de pe tot lungul Cernei, pe unde a trecut el şi din locurile pe unde a picat sânge din capetele distruse şi din tăieturile făcute cu iataganul.
Guvernul Austro-Ungar, văcjend nenorocirea ce acestă insectă aduce pe capul ţării, a făcut la gura peşterii de unde Iese musculiţa, nisce maşini ca s’o înece. Totuşi ele scăpând in cocoldşe mari, cele de-asupra cocoloşulul reuşesc să fugă, înainte de a ajunge apa la ele, şi sunt îndestulătdre de a face pagube destul de mari. Locuitorii din Cloşanî şi cele-lalte sate până în judeţul Vâlcea chiar, îşi pregătesc din vreme, păcură, care amestecată cu lapte şi unt, formeză o doctorie, cu care ungendu-se vitele nu se mal apropie de ele mus-culiţele, muşcăturile sunt periculdse mal ales dimineţa, săra şi după pldie. Fumul de bălegar încă e un mijloc bun de a alungă acăstă insectă.
După aceste fapte, se rjice, că vitezul haiduc s’ar fi aşe-cjat într’un sat, la marginea Dunării, unde a trăit în linişte până la o năvălire a Turcilor, când acestiea aucfind de eroicile lui fapte şi fiindu-le frică să n’o pată şi el ca balaurul, l-au căutat ca se-1 omore. El a fugit, urmărit de Turci, până ia comuna Isverna, unde a fost prins la un ogaş reu de trecut şi a fost omorît. înainte de a fi omorît, se cjice c’ar fi grăit următorul viers: «Prisacă, prisacă, rămânerea! sacă de raci, de craeţî şi de brosce vercjh».
De atunci în apa acelui ogaş nu se găsesc nici raci, nici craeţî, nici brdsce vertjî, cum sunt pe tdte apele. De asemenea nu se găsesce nimic, nici pe apele din prejur până la o depărtare cât s’ar fi putut aucji glasul volnicului.
Sabin. N. Popescu.
Aurită do la N. Argintarii, înveţ. Cloşanî-Mehed.
A P E L
In comuna Hociungiî, judeţul Roman, se construîesce din nou o biserică parohială cu hramul «Sf. Voivocji şi Adormirea Maiceî Domnului », cu cheltuiala poporului şi a altor persone caritabile, neavend fond propriu.
Lucrarea s’a început în cjiua de 13 Maiu 1901, după cum se vede şi din revista «Albina» No. 39, fila 1084 anul 1901.
După o muncă bine chibzuită s’a ajuns la coperiş. Comitetul executiv, avend mare nevoie de bani pentru a o termină, face un călduros apel Ia caritatea creştină, pentru a veni în ajutorul acestei sfinte biserici cu bani sau odăjdii, care se vor trimite pe adresa preşedintelui comitetului, Economul Vasile Chiriac, comuna Hociungiî, jud. Roman, prin gara Galbenii.
www.dacQramanica.ro
ALBINA
1171
Al IV-lea congres al Corpului didactic.
IMuii a treia.
Şedinţa se deschide la orele 8Vî dimineţa.
Presideză d-1 ministru, Sp. Haret.
La ordinea dilei: Orariul şc5lei primare rurale şi urbane
D-1 Vălcănescu, învăţător, întrebă ce s’a lăcut cu două propuneri făcute în congresul din anul trecut: una privitore la modificarea legel pensiunilor, în sens de a se micşoră învăţătorilor anii de serviciâ, şi alta de a li se acordă dreptul de a fi asistaţi de un apărător înaintea consiliilor de disciplină.
D-1 Sp. Haret, ministrul instrucţiunii, răspunde, că în ce pri-vesce modificarea lege! pensiunilor, cestiunea este greă şi nu pote fi resolvată de congres; ea este de competenţa puterii le-giuitore. In ce privesce dreptul de apărare al membrilor corpului didactic, cestiunea depinde de D-sa şi va căută să o re-solve.
Se intră în ordinea cjileî.
D-1 Nestorescu spune că orariul şcolelor primare, trebuie modificat, chiar în interesul stării fisice a copiilor, cari aii nevoie de mai multă mişcare, de gimnastică în aer liber. Crede că e bine ca orele de şeolă să fie numai dimineţa. Ar fi un repaos şi pentru învăţători.
D-1 Vasile Radovan, critică actualul orar şi spune că cele două diviziuni de astăcjfi, una dimineţa şi alta după amiacjlî, nu vor face decât să împiedice mersul regulat al lecţiunilor. Afară de acăsta, esto forte obositor pentru învăţători.
D-1 Gheaţă cjice că noul orar este în paguba şcdlei, a elevilor şi învăţătorilor şi numai în folosul Statului, care realiseză o însemnată economie, căci cu puţine şcole şi învăţători se pote procură multora instrucţiune. Pentru învăţători este o muncă mai presus de puterile lor. Lipsa de învăţători necesari s’ar pute împlini cu preoţi.
D-1 Gh. Constantine?cu (Argeş) (Jice că, întru cât acest orar nu satisface tote cerinţele şi nu pote mulţumi pe toţi cei interesaţi, va fi greu de aplicat.
D-1 Marinescu (Argeş) spune că acest orar nu va fi de vre-un mare folos.
împărţirea elevilor în două diviţliuni, una dimineţa şi alta după amiafji, nu va da nici un resultat mulţumitor.
La orele 9,45 şedinţa se suspendă pentru câte-vâ minute.
La redeschiderea şedinţei,
D-1 Sp. Haret observă că toţi cei de până acum au vorbit în contra orarului. Mai sunt înscrişi încă <Jece; ar fi bine ca să ia cuvîntul, succesiv, unul care este contra şi unul pentru.
Congresul aprobă.
www.dacaromanica.ro
1172
ALBINA
D-l Adamescu (Muscel) susţine noul orar, cu ore-carl modifi cărî ce ar trebui introduse, căci acest orar a dat până acum re-sultate mulţumitore.
D-l Jocu spune că noul orar va da forte bune resultate.
D-l Mihăilescu (DrăgănescI), este de părere ca orariul să fie modificat în aşa sens, în cât cursurile la ţară să se termine în luna Maiu.
D-l Voiculescu arată părţile bune ale noului orar, cu cari pot învăţă carte un numer mai mare de copii ou actualul nu-mer de şcole şi învăţători. Acest orar are însă şi multe părţi rele.
D-l Ministru, Sp. IIaret spune că cestiunea orarului a luat nascere în primul congres de la 1900. Atunci s’a admis un orar numai de aimineţă. In 1901, când a venit d-sa la minister, a voit să realiseze acesta idee, dar a văcfut că erau multe păreri contrarii. A aplicat noul orar în cel mult trei şcoli din fie-care judeţ; în total erau 96 de şcăle supuse experienţei. Părerile au fost în majoritate că acest orar corespunde mai bine nevoilor.
D-sa a spus atunci să nu se aplice orarul decât acolo unde crede învăţătorul că este bun; alt-fel nu va eşi nimic din acest orar. Acum se aplică orarul numai în mod local.
Ceea-cc vreau, este ca cu cea mai mică muncă posibilă, să se realiseze cel mai mare lucru util posibil.
Să nu vă descurajaţi aşa de lesne, din causa piedicilor ce vi se pun înainte. Anul trecut erau toţi pentru noul orar; acum toţi sunt contra. Nici unii nici alţii nu au dreptate. Adevărul este la mijloc. Trebuie să, se păstreze mijlocia. Tote orarele au avantaje şi defecte. In căte-vă luni nu se pdte cunosce rcsultatul unui orar; pentru acesta trebuie 2 — 3 ani de experienţă. Ori-care va fi orarul pe cari îl vom aplică, trebuie ca învăţătorul să caute a înlătură pe cât posibil dificultăţile şi să nu se descurajeze.
In înveţămînt, mai mult ca ori-unde, continuitatea este mai de folos. O reformei, ca ori-ce schimbare, aduce perturbaţii. Să nu căutăm a mări cicestă perturbaţie.
Ar trebui ca revizorii şcolari să facă o anchetă şi să vadă unde ar conveni mai bine orarul. Un orariu, odată admis, să nu se modifice timp de 4 ani, ca să se vadă ce resultate p6te să dea. Numai după un studiu mai lung se pdte în-elreptă şi perfecţiona lucrul.
Noul orar are avantagii şi de ordin financiar şi administrativ, aşa că trebuie să ţinem la el.
Noi avem 720.000 copii în vîrstă de şcolă şi nu avem, decât 4.600 învăţători cari nu pot da învăţătură decât la
368.000	copii. După cum vedeţi deci, jumătate din numărul copiilor de la ţară rămân fără învăţătură. Acestă stare de lucruri nu mai pote dură. Trebue să facem tot posibilul ca în scurt timp toţi copiii de ţărani să fie la şcâlă.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1173
Trebuie ca copiii să fie la şcolă, chiar dacă ar învăţă maî puţin, până vom ajunge idealul pe care îl urmărim. Dacă pentru moment nu vom pute face alt-cevă, să-î învăţăm să citescă şi să-şi scrie numele şi tot e bine. Trebuie să se scie, că orî-ce ar fi, este o datorie de buni patrioţi să dăm copiilor învăţătură.
De sigur că noul orar are inconveniente, dar ce facem cu cei 460.000 copii cari nu vin la şcolă ? Să facem totul pentru ca aceştia să trecă prin mâna învăţătorului. Alt-fel ne trebuiesc încă 6.000 de învăţători, pe cari nu-i vom pute ave decât peste 60 ani. Ce facem noi până atunci ?
D-l Foni prevăduse în budgetul ministerului instrucţiunii
100.000	lei pentru înfiinţări de şcoli. Din causa crizei însă, am fost nevoiţi să suprimăm cicestă sumă. Presupunând că am prevedea 200.000 lei pe an şi tot ne vor trebui de aci înainte 30 ani pentru a ave numărul suficient de învăţători. Şi apoi cine ne garanteză că nu vor da iar nevoi peste noi şi vom fi siliţi să suprimăm fondul pentru şcâlc ?
Trebuie să căutăm timpul şi să avem loc pentru toţi cei
700.000	copii. Cu orarul vechili acesta nu se pâte. Şe înţelege că nu este idealul cu orarul nou, dar cel vechiu., în starea actuală de lucruri, este o piedică pentru a da instrucţiune la toţi copiii ele săteni. Până la orarul cel adevărat, trebuie să admitem pe acesta.
N’am avut intenţiunea să impun acest orar. Idealul meu, (fiice d-sa, ar fi să avem 3—4 orare-tip şi să se aplice după trebuinţă şi după localitate. Pentru acesta însă trebuie să facem o anchetă şi să se arate ce orar se pâte aplică la he-care şcolă.
In sensul acesta, voiii da instrucţiuni la tomna revizorilor şcolari.
S'a emis părerea ca preoţii să fie însărcinaţi cu învăţă-mîntul în şcâlă. Care din cl-vostră n’a aucf.it de problema care se pune că nu sunt destui preoţi pentru trebuinţele serviciului cultului? Sunt biserici închise pentru că n'au preot; sunt sate mari cari n'au nici preot nici biserică.
La un moment m'am gândit să dau preoţilor învăţămîn-tul religios din şcâlele rurale. După acheta pe care am făcut'o «sunt cţece judeţe» unde nu sunt decât «trei preoţi cari să polă îndeplini acest serviciu!
De aceea eu cred că trebuie să admitem orar după localitate.
Cu munca cl-vostră vom pute ajunge în scurt timp, ca tâtă suflarea românescă să aibă parte de învăţătură.
D-l Constantinescu, membru în comisiunea pentru a studia cestiunea predăreî gramaticei, dă citire următorului
Desiderat.
«Membrii înveţămintului primar, întruniţi în al patrulea congres di-
www.dacoromaziica.ro
1174
ALBINA
dactîc, spre a discută cestiunea: gramatica limbei române în şcolele primare, exprimă următorul desiderat, în urma discuţiunilor ce au avut loc în şedinţa publică de la 2 Iulie 1U03:
I.	Gramatica limbei române să se predea în şcolele primare numai, în clasele III şi IV urbană, a, III, IV şi V rurală, pe basa bucăţilor de lectură, aflate in cartea de citire, sau într'un tecst, anume întocmit pentru inveţămîntul limbei.
II.	Cuantumul acestor cunoscinţe să fie redus la cunoscerea părţilor de cuvînt variabile şi clasificarea celor invariabile într'o singură grupă, fără specificare, — la cunâscerea proposiţiunei simple, desvol-tatc şi /'rasei.
«III. In clasele I şi II, se vor face numai exerciţii sistematice, de odată cu scrierea şi citirea, pentru pregătirea studiului gramaticei din ■clasele superiore».
Desideratul pus la vot este admis în unanimitate.
D-l Ministru Jiaret propune să se alegă o comisiune pentru a se pronunţă asupra orarului.
Şedinţa se suspendă pentru 5 minute.
La redeschidere, d-l Constantincscu dă citire următorului
Desiderat.
«Membrii înveţămîntulul primar, întruniţi în al IV-lea congres, în urma discuţiunilor urmate în şedinţa publică de la 3 Iulie, a hotărât următorul desiderat, cu privire la orarul şcolelor primare :
«I, La şcolele cu un singur învăţător să se aplice vechiul sau noul orar, după împrejurări.
«II. La şcolele cu doui sau mai mulţi învăţători să se aplice programa urbană cu orarul seu.
«III. In şcola primară urbană, elevii să lucreze 4 ore pe (fi, în clasele III, IV şi V, şi 3 ore în clasele / şi II.
Şcolarii vor fi chemaţi o singură dată pe di.
Cursul studiilor va dură cinci ani. Ultimile două clase vor fi puse sub conducerea unui singur învăţător sau institutor.
Se pune la vot şi se admite.
D-l Ministru Hctret declară că, cu acesta, desbaterile congresului s’au terminat.
D-sa îndemnă pe toţi să se ocupe cu totă inima de şcolă, precum lac şi omenii de stat, cari se ocupă cu o deosebită solicitudine de şcolă şi îî închină totă munca lor.
Să facem cu toţii ca ţara să fie mare, luminată şi fru-mosă.
Ve urez la toţi spor la muncă, noroc şi fericire.
D-l Gh. Barbn (Broştenî) mulţumesce, în numele colegilor s8î, d-lul ministru, pentru dragostea ce le-o arată şi pentru munca statornică ce depune în folosul şcolel şi pentru ridicarea culturală a poporului român.
Ureză d lui ministru să trăiască ani mulţi, pentru fericirea şcblel.
D-l I. Opran, preşedinte, mulţumesce d-l ui ministru că a
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1175
bine-voit să ia parte la desbaterile congresului, precum şi tu-tulor personelor cari au contribuit la succesul acestui congres.
La orele 12 jumătate, congresiştil părăsesc sala Ateneului. O parte din ei au făcut o escursiune la Sinaia, iar alţii la Constanţa.
—	Domne, moş Vasile! aţii am fost la biserică; şi drept să-ţî spun, tare m’am mirat de copilaşii noştrii!
—	Cari copilaşi?
—	Cei cari-s daţi la şcolă! Cum mai cântau de frumos! Par’că erau nisce îngeri la glas. Drept dragu se-i asculţi. Numai să-î dea Dumnezeu <Jile lungi şi sănătate d-lui învăţător; căbinei-a mai învăţat.
Păcat de cei cari nu-şi dau copiii la şcolă! Mare blestem o să fie pe capul lor.
Nu văd ei că cel cu sciinţă de carte e mai bine văţlut?
- Ba se pricep la mai multe; şi tote le fac cu rostul lor.
—	Drept grăescî! Dar să nu-mî uit vorba: (jiceam de băeţi că au cântat frumos până ce a isprăvit leturghia şi în urmă d-1 învăţător a ţinut o frumosă cuvîntare despre societăţi. ţ)iceâ că societăţile sunt de mai multe feluri: Nu numai de bani, ci şi de cereale, de ouă, de lapte şi de câte altele. Mai spunea că într’o ţară mică, mică de tot, de trei ori mai mică decât a nostră, cu numele Danimarca; că omenii de acolo nemulţumiţi cu câştigul de pe cereale, au transformat o parte din pămîntul lor arabil, în fineţ.
—	Ei şi iarba le-a adus mai mult folos?
—	Da! şi să vetji cum: Omenii dintr’un sat, erau îndatoraţi să aibă fie-care câte o vacă bună de lapte şi să pască pe emaşul comunei; iar laptele de la fie-care vacă, să-l ducă la o casă ce aveau ei acolo în sat.
—	Ei şi ce făceâ cu el?
—	Păi ce să facă. Diceâ că acolo, în casa aceea, aveau o maşină care făceâ unt, numită maşina «centrifugă» şi untul îl vindeau cu preţ bun. Mai spunea, d-1 învăţător, că în Danimarca sunt multe societăţi de felul acesta.
—	Mă rog, şi cam cât venit să aducă acele societăţi?
—	ţ)iceâ că în anul 1896, ei au vîndut în streinătate 61 milione kilograme unt, aducând un venit de 165.175.000, lei.
—	Mai mult decât jumătate din venitul ţării nostre!
Mări, cu cap trebuie să fie omenii de pe acolo.
—	Mai spunea d-1 învăţător, că acolo mai toţi omenii sunt cu sciinţă de carte, şi apoi sciu să se folosescă de ea. Ei n’aşteptă ca la noi să ne dea întâiu cuţitul de os şi-apoî ne luăm de lucru.
La ei corner ciul şi industria e în mâna lor. Nu ca la noi în mâna altora. Omul nostru nu vede că cerinţele vieţii sunt din ce în ce mai mari şi lupta pentru hrana ţlilnică e tot mai greâ!
E forte adevărat! Trebuie să ne mişcăm şi noi şi să luăm pildă de la alte nemuri.
T.
Foltisele ce ne pot da Yacile bine îngrijite.
www.dacaromamca.ro
1176
ALBINA
La muncă dar; căci muncind omul cu chibzuială pune capet sărăciei.
Secretul bogăţiei este a lucră cu hărnicie, şi sudorea feţii este singurul material din care putem face aur.
S. Vechiu.
Satul Ai-orman (Pâdurenî), judeţul Tulcea.
a o distanţă ca de 3 ore cu trăsura, de orăşelul Măcin, în spre răsărit, pe drumul ce duce către Con-stanţa, se află satul Ai-orman (Pâdurenî), nume ce şi-a luat de la numerosele păduri ce se aflau pe aceste locuri acum 30 — 40 ani în urmă.
Satul Ai-orman, împreună cu alte două cătune: Canat-Calfa şi Coiumpunar, face parte din comuna Coiumpunar, plasa Măcin, jud. Tulcea.
In acest sat — fiind mai populat ca cele-lalte două — avend o populaţiune de 130 familii, se află Primăria şi Biserica.
Şcole se află în tus-trele cătunele. Populaţiunea acestui sat e compusă din Români: Munteni, Moldoveni, Transilvăneni, Macedoneni şi două, trei familii bulgare, dar cari mai numai vorbesc limba bulgară, ci română, costumul şi obiceiurile încă le au pe ale Românilor.
Acest sat, acum 25 — 30 ani în urmă, eră locuit de o numerosă populaţiune Turcă, care de la 1878 încoce, s’a retras din an în an, în ţările supuse Imperiului Otoman.
De la aceşti Turci nu ne-a rămas mai nici un monument istoric, cari să ne mai amintăscâ de trecutul lor, afară de doue cişmele bine zidite şi fără nici o inscripţiune.
Casele locuitorilor acestui sat erau acum vre-o şase, şapte ani in urmă, in mare parte jose şi neigienice, ogrădile, multe din ele, neîmprejmuite; iar de la acest timp încoce, şi mai ales de la venirea ca preot-paroh în acest sat a tî-năruluî seminarist Mihail C. Vasiliu, mulţi, şi mai cu semă fruntaşii, au început a luă pildă de la acest preot în ce privesce gospodăria şi economia, construindu-şî case mari, spaţiose, luminose, cu multe odăi, cu un cuvînt igienice.
Toţi au început a împrejmui ogrădile, a planta pomi roditori pe lângă casă şi în livedi, a merge regulat la biserică Dumineca şi Sărbătorea împreună cu copiii lor; a îngriji bine de vite etc , cu un cuvînt progresul se vede din di in di mergend cu paşi repedi înainte.
www.dacoromanica.ro
Al,BIX A
1177
In acestă cătună şcola fiind mică şi neigienicâ, d-1 pre-tect, Luca Ionescu, a luat masuri deja, împreună cu d-1 Revidor şcolar, a se formă un comitet pentru colectarea sumelor necesare clădirei şcolei, şi se speră că până la Oc-tomvrie curent să fie terminată.
De aseminea biserica, deşi frumos împodobită, curată şi împrejmuită bine cu scânduri, totuşi fiind mică pentru 130 familii de credincioşi, s’au luat ore-cari măsuri de către preotul M. Vasiliu, fâcendu-se un mic început prin economiile ce a realisat asupra veniturilor bisericei, consemnând în doi ani suma de lei 360, şi se speră că până la formarea unui comitet pentru biserică, să se consemneze cel puţin 500 lei.
Banca populară în acest sat, deşi înfiinţată numai de la 2 Martie anul curent, totuşi până acum numără 61 membrii şi are un capital de 1.024 lei.
Acesta se datoresce în mare parte nenumăratelor predici şi sfaturi ale preotului-paroh M. Vasiliu, despre economie, ţinute enoriaşilor acestei comune, cât şi consiliului de administraţie şi comisiei de control, cari o conduc cu multă pricepere.
Marius Yasilesca.
'Mănăstirea Tisniana.
www.dacoromanica.ro
1178
ALBINA
folosele socieţăţilor economice la sate.
— Dialog —
învăţătorul. — Bună «Jiua, moş Vasile.
Vasile. — Mumţumim dumitale, d-le învăţător.
Inveţ.— Ce mai faci moş Vasile?
Vasile. — Bine d-le Învăţător, ia ! p’aicî p’înprejur. Mai una, mal alta, ca omul. Sciî vorba aia: Slavă sfîntuluT, facem umbră pămîntuluî.
Inveţ. — Da ce te-ai mal făcut moş Vasile de nu te-am mal văcjut prin sat ? Mal ’nainte veneai pe la şcdlâ, pe la primărie şi mai vorbeam câte-cevâ, ne mai sfătuiam cu toţii şi ne învăţam unii pe alţii.
Vasile. — De tată! Ce să mă fac? M’am băgat pe ernă argat la d-1 Enaclie. Sciî că astă primăvară n’avem orz de sămînţă şi am luat de la d-luî 4 saci de orz, ca în tdmnă să-î dau 8; şi de! nevoile sunt multe. N’am avut de unde să-i dau orzul, mi Pa socotit în bani şi m’am învoit să-î slujesc, d-le învăţător, ca să mă plătesc de datorie; cu tdte că neam de neamul meu n’a argăţit.
Inveţ. — Veiji moş Vasile, unde duce pe om nepăstrarea?
Vasile. — Ei! Nepăstrarea! Dar dacă n’aî ce păstră, d-le învăţător ?
Învăţ. — N’aî ce păstră! Mânii pe Dumne<jeu, moş Vasile. Slavă d-luî, anul trecut aţi făcut bucate bunicele şi de ! când e belşug, bine este să pui şi cevâ de-o parte.
Vasile. — Aş! Da de unde să pui de-o parte, d-le învăţător? Când avem atâtea cheltueli de făcut? înainte vreme banii ne ajungeau cu prisos, par’că erau mai cu spor; dar acum... d<3r cât îi veiji în mână şi dacă pleci la tîrg, nu te întorci nici cu o lăscae.
Inveţ.— Eî! moş Vasile! Cum să ai bani dacă cumperi flăcăului cisme ofiţeresc!, palton şi haine nemţesc!? iar fetei rochie cusută la croitor, şi ghete de: cuconă ? Unde mai e cisma de iuft, căciula şi hainele lucrate în casă! şi cari ţineau îndoit ca cele de acji! De-aceia erau banii mai cu spor în vechime moş Vasile, şi dacă aţi face aşâ, v’ar rămânea şi cevâ de pus de-o parte.
Vasile. — Ei! d-le învăţător! Banul tot se cheltuesce, şi-aşâ şi-aşâ.
Inveţ. — Ba nu se cheltuesce moş Vasile. Sciî d-ta? că: «Nu e bogat cel ce câştigă mult; ci cel ce păstrăză puţinul ce are.» De ce sunt dmenii săraci? Crecji că sunt meserii prdste? Nu! Oamenii sunt proşti. Privesce d-ta la văcarul satului. Cretjî că are puţin venit? Are cât d-ta şi încă mai mult. Să-i facem socotela. El păzesce cu femeia şi copii lui 150 vite câte 1 leu şi 70 bani de vită, face 255 lei; îi vine şi de la ţarină vr’o 200 lei, fac în total 455 lei numai pe
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1179
vară şi maî ia şi mălaiu. Ce cheltuesce el pe îmbrăcăminte şi cele-lalte trebuinţî ale vieţii? Maî nimic. Dacă ar fi păstrător, în 2, 3 anî, ar fi şi el gospodar; dar nu e, şi de aceia e tot văcar.
Vasile. — De-asta aşa e.
Inveţ.— Moş Vasile, aî fost Dumineca trecută la şcdlă?
Vasile. — Nu tată ! N’am fost.
Inveţ. — Dar de aucjit, n’ai aucjit nimic ?
Vasile. — Ba niţel aşa,., am aucjit eu, că d v. aţi pus la calo să faceţi o casă de bani, ca să puie dmeniî acolo baniî lor.
Inveţ. — Aşa este moşule. Am hotărât cu Preotul, cu Primarul şi ceî-lalţî săteni maî de frunte, să înfiinţăm o societate de economie aici în sat, unde să pună dmeniî prisosul lor în timp de belşug, ca să aibă de unde luă în vreme de lipsă.
Vasile. — De! D-le învăţător! Par’că n’aş crede să maî văd eu bani pe care îî voîu da pe mâna altuia. Nu vecjî cum o în cjiua de acjî? «Cum daî, cum n’aî.»
Inveţ. — Cum moş Vasile? Adică n’aî d-ta încredere in mine, învăţătorul d-v. şi în preotul satului ? Slavă d-luî! sciu că de 15 anî de când sunt în satul acesta n’am înşelat pe nimeni. D’apoî preotul? Pe cine avem noi în sat maî de cinste ca el ? Ş’apoî cine pune banii la societate are dreptul să vie să-şî vadă ori-când socotela sa.
Vasile. — Eî! D-le învăţător! Da până acuma n’am maî avut societăţi de-astea, şi-am trăit şi fără ele. Par’că societatea o să mă îmbogăţescă pe mine!
Inveţ. — Să crecjî că te îmbogăţesce, moş Vasile. Cu cât aî vindut d-ta sacul de porumb astă tămnă?
Vasile. — Cu 4 lei.
Inveţ. — Cu cât s’a vîndut în primăvară ?
Vasile. — Cu 6 lei.
Inveţ. — Câţi saci aî vîndut astă tdmnă cu 4 lei.
Vasile. — 20 de saci.
Inveţ. — Câţi lei aî luat pe eî ?
Vasile. — 80 de lei.
Inveţ. — Dar dacă i-aî fi vîndut în primăvară, câţi leî aî fi luat ?
Vasile. — 120 de leî.
Inveţ. — Cât aî fi câştigat dar ?
Vasile. — 40 de leî.
Inveţ. — De ce te-aî grăbit şi n’aî aşteptat să-ţi vincjî porumbul cu preţ?
Vasile.— Ei! D-le învăţător! Par’că-ţî maî spuseiu eu, că nevoile-s multe. Avem de plătit erbăritul vitelor, fonciera pămîntuluî şi n’aveam în cotr’o.
Inveţ. — Dar dacă d-ta aî fi avut de unde să iei cu împrumut cei 80 de leî cari ţi-â trebuit astă tdmnă şi n’aî ii
www.dacoromanica.ro
1180
AI.UTNA
dat decât vr’o 2 lei şi 70 bani dobîndă pe 3 luni, nu ţî-ar fi rămas d-tale 37 lei şi 30 bani câştig?
Vasile. — De rămas, mi-ar fi rămas, dacă aş fi găsit aşa ieftin cum spui d-ta; dar nu sciî că trebuie să plătim dobîndă 1 leu la pol pe lună?
Inveţ. — Eî! Iată moşule ! Societatea ndstră nu ia dobîndă mai mult de 1 leu la 5 poli pe lună.
Vasile. — Ce spui d-le învăţător!? Ddmne! Ajutâ-le Ddînne! Să maî scăpăm de răutăţi.
Inveţ. — Moş Vasile, îţi aduci aminte de seceta din 1899? Aşâ că dmenil n’aveau mălaiu şi cereau de la stat să-I ajute ?
Vasile.— Da. Am cerut şi ne-a dat câte 2 — 3 saci de porumb ; dar l’am plătit scump de tot.
Inveţ. — L’aţî plătit scump, pentru că statul s’a împrumutat şi el ca să p6tă da o mână de ajutor sătenilor. Şi-apol nu e ruşine să aşteptăm totul de la Stat? Din potrivă, noi trebuie să ajutăm ţara ca să-şi pdtă acoperi nevoile. Moş Vasile! Este un proverb românesc: «Cine cheltuesce peste ceea-ce câştigă, n’are în casă mămăligă.» Ia ultă-te d-ta la albină şi furnică. De ce nu mănâncă ele de odată tot ce a-gonisesc? Cum? Ele să fie mal cu minte decât omul?
Vasile. — De d-le învăţător, de-asta cam aşâ e. Noi când avem mult, mult cheltuim ; iar când n’avem, răbdărn, ori cerem la alţii.
Inveţ. — Moş Vasile, ţî-aducl d-ta aminte că în vechime era în fio-care sat magasil de reservă ?
Vasile. — Da d-le Învăţător. Erau hambarele comunale; dar acolo bogaţii şi harnicii puneau şi săracii şi leneşii luau. Eră un fel de pomană; dar tot eră bine că nu murea lumea de fdme în vreme de secetă.
Inveţ. — El! Vecji moş Vasile? Că societatea nu este, de cât tot ca o magazie sau hambar cum îl cjicî d-ta. Şi dacă acelea erau bune, apoi societatea e cu mult mal bună, că aici ce pune omul, al lui este. Nu pune unul ca să ia altul. Apoi şi cel ce nu pun, tot găsesc să se împrumute la vreme de nevoie, cu o dobîndă ce nu trece de 12 la sută pe an.
Vasile. — D-le învăţător. Văd că din ce în ce d-ta al dreptate. Dumnecjeu să vă dea sănătate şi gând bun ca să ne învăţaţi să trăim mal lesnicios, că Ddmne! greu mal trăim! Să sciî d-le învăţător, că eu şi feciorii mei, avem să punem bani la societate.
Inveţ —Aşâ să face-ţl moşule, că şi scriptura cjice: «Aju-tă-te şi Dumnecjeu te va ajută.»
Const. I). Teodoreseu
Dir. şc. com. Galbenu, (R.-Sărat).
— Vorbesce puţin şi ascultă mult. Maî nainte de a vorbi, cugetă la ceea-ce aî a $ice.
www.dacoronianica.ro
ALBINA
1181
De pe Domeniile Coronei
Societatea culturală economică «V. Alexandri», din corn. Sadova de pe Domeniul Cordnei cu acelaşi nume din jud. Dolj, transformată în anul 1900 din culturală, în economică-culturală, numără astădi 193 membrii şi un capital de lei 10.200, repartisat precum urmeză:
Lei 6.440 din cotisaţiunî
»	1.180	» depuneri
»	1.240	»	dividende
»	340	»	dobîndă reportată
»	800	»	fond cultural
»	200	»	tond de reservă,	în afară de mobilier în valdre
de lei 500 şi bibliotecă în preţ de 700 leî, dăruite mai tdte de către Administraţia Domeniului Coronei.
Fructificarea capitalului se face prin împrumuturi la membri şi alţi locuitori, cari apreciind folosul ce aduce societatea, se grăbesc a achită la timp sumele datorite.
In ce privesce partea culturală, s’au ţinut în anul trecut mai multe conferinţe cu scop de a ridică starea culturală a locuitorilor, cum şi de a-I îndrumă către o agricultură raţională şi către o crescere mai îngrijită a vitelor. S’a vorbit de asemenea despre industriile de casă şi alte mici ocupaţiunl, mai cu sămă peste ărnă, din cari se pot trage câştiguri bune, şi s’au dat două petreceri pentru strângerea relaţiunilor între săteni şi pentru ajutarea elevilor sărmani din tdte comunele de pe acel Domeniu, cărora li s’au dăruit haine şi cărţi în preţ de peste 100 leî.
Pe lângă bibliotecă, societatea primesce mai multe reviste speciale, cari se citesc şi se explică, cu tdte lămuririle necesare, locuitorilor fără sciinţă de carte.
Cu ocasiunea adunării generale din urmă, societatea a adresat d-luî I. Kalinderu, administratorul Domeniului Cordnei, la iniţiativa şi cu sprijinul căruia s’a întemeiat societatea, o telegramă de mulţumire şi recunoscinţă, atât pentru ajutorul ce nu încetăză a-i da, cât şi pentru îngrijirea cu adevărat părintescă ce pdrtă tutulor locuitorilor. S’a mai discutat şi despre asigurarea vitelor, o cestiune destul de importantă, ridicată de d-1 Kalinderu, care voîesce a o introduce obligatore pe tote Domeniile Cordneî, aşâ după cum există în alte ţări.
*
* *
In ţliua de 6 Iulie, d-1 Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coronei, a inspectat lucrările agricole şi silvice de pe Domeniul Dobrovăţ.
Primit cu mare bucurie de învăţători, preoţi, şi de alte per-sone, cum şi de un mare număr de locuitori, D-sa în timpul celor 4 clile cât a stat aici, a visitat ca de obiceiu şi şcolele, bisericele şi primăriile, spre a-şi da semă de starea în care se află, de progresele realisate şi de lipsurile de cari mai sufer. Satisfăcut de cele văzute, a dat d-lor învăţători câte o gratifica-ţiune bănescă, ca îndemn pentru viitor şi a dispus să se facă pe
www.dacoromanica.ro
1182
albina
socotela Administraţiunn Domeniului Corona!, mai multe repa-raţiunî cum şi să se înzestreze aceste instituţiunî cu diferite o-biecte necesare. A maî dispus să se facă pe lângă şcola din Moldoveni o instalaţiune potrivită pentru cultura vermilor de mătase şi să se dea din pepinierele Administraţiunn cât maî mulţi pueţî de arbor! roditor! şi de ornament, spre a fi plantaţi' prin prejurul şcolelor, bisericelor şi primăriilor.
In tote aceste visite d-sa a fost însoţit de o mulţime de locuitori, cărora le a dat diferite poveţe, ajutând pe ce! nevoiaş! cu ban! şi alte lucruri.
Pentru a eunosce şi maî de aprope starea lucrurilor din localitate, a invitat la masă pe învăţător! şi preoţi cu car! s’au întreţinut despre necesitatea îndrumări! populaţiuniî pe o cale de propăşire maî bună. Nu mai puţin le-a vorbit şi despre unirea ce trebuie să existe între dînşiî, pentru ca munca ce depun, în acestă direcţiune, să fie cu adevărat spornică.
Intr’una din aceste ţlile, s’a dat o representaţiune teatrală, la care s’a jucat piesa moralisătore «Beat Mort», s’a recitat de e-levî maî multe poesi! patriotice şi s’a cântat în cor diferite cântece naţionale: Atât elevi! cari au jucat teatru cât şi ceî-lalţî au fost încuragiaţî prin mic! daruri. La sfirşit d-1 învăţător, C. Ma-rinciu, a ţinut o scurtă cuvîntare în care arătând sacrificiile ce face Administraţiunea Domeniului Corone! pentru locuitor! şi maî ales sârguinţa d-lui Kalinderu, care se simte fericit or! de câte or! pote să constate un nou pas pe calea progresului, a îndemnat pe cei de faţă să iea pildă, să-î urmeze sfaturile cu sfinţenie şi să se străduiască din tote puterile pentru o stare mai înfloritore. A arătat de asemenea însemnătatea societăţilor culturale şi economice, a bibliotecelor şcolare şi a celor-lalte îmbunătăţiri introduse de d-1 Ion Kalinderu, căruia trebuie să-î fim recunoscători, pe lângă adâncul respect de neclintită supunere ce trebuie păstrat de tot Românul M. S. Regelui, care se intere-seză de aprope de locuitori! ţării.
D-1 Kalinderu, viu atins de aceste sentimente, a mulţumit d-lor învăţător! şi tuturor celor de faţă şi a îndemnat la muncă nepregetată. Vorbind de necesitatea regenerări! poporului, a stăruit mai ales asupra armonie! ce trebuie să existe între toţi ce! car! au fericirea a osteni pentru neam şi ţară. Cu acestea ’le-a urat izbândă bună; iar corul şcolar a intonat «Mulţi an! trăiască .
Ast-fel s’a terminat inspecţiunea Domeniului Dobrovăţ, care e u-nul dintre cele d’întâiu şi înzestrat cu tot ce ar pute ajută atât interesele proprii, cât şi ale locuitorilor.
Cum curăţim obiectele (le cositor.—Facem un amestec de tărîţe de grâu şi cretă pisată forte fin, sau 93 părţi carbonat de mag-nesie şi 7 părţi oxid de fier forte mărunt pulverisat. Curăţim cu una din aceste amestecuri obiectul de cositor şi apoi îl frecăm cu o potecă curată mole, sau cu o bucată de piele, atâta până ce se ivesce lustrul. Dacă cositorul nu este curat, ci amestecat cu alte metale, nu iese lustru.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1183
Societăţi de asigurare la sate.
Adunarea generală a societăţeî de asigurare contra mortalităţeî vitelor «■Asigurătorul» din corn. PildescI jud. Roman, în întrunirea de la 8 Iunie a. c., a pus acostă societate sub patronagiul d lut prefect al judeţului Roman, I. I. Theohari.
D-l R. Simulescu, medic veterinar al jud., a fost ales preşedinte de ondre; iar ca membrii de ondre au fost aleşi domnii I. N. Ciocan, directorul pretectureî; Const. Teodorescu, revidorul şcolar; V. Gh. Morţun, vice-preşedinte al Camerei; C. Colibăşianu, preşedintele soc. culturale Agricole; S. P. Radianu, dirigintele jurnalului societăţeî centrale Agricole; C. H. Teodorachi, membru societ. centrale Agricole; Alex. Calagiu, BucurescI; S. S. Pr. T. Teodorescu, protoe-reul jud. Roman; d-l Andrei Capri, proprietarul moşiei PildescI; Const. Ivanovicî, revidorul comunal şi d-nii Gh. Giosanu şi Gh. Tulbure, sub prefecţî în jud. Roman.
Domnul V. G. Morţun, a donat societăţeî 20 lei, pentru care societatea «Asigurătorul» îl aduce mulţumiri.
O stradă în Peking (China).
www.dacoromanica.ro
1184
ALBINA
Societăţi Economice la Sate.
a)	înfiinţări.
In comuna Puţeni, judeţul Tecuci, în (jiua de 20 Maiu a. c., s’aupus basele unei societăţi de împrumut şi păstrare, dându-i-se numele de «Frăţia», al cărui patron va fi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena. D-l primar Nicolae Voinescu, împreună cu preotul-paroh-sachelar Gh. G. Gafton, sunt iniţiatorii. Consiliul de Adminisraţiune se compune din d-l Iancu Dimitriadi, arendaşul moşiei Puţeni şi Mândresc!, ales în unanimitate de toţi locuitorii. Preşedinte de onore. D-l N. Voinescu, preşedinte activ. Vice-preşedinte, Preotul Gh. N. Gafton. Casier Gh. Popo-vici; secretar, D. Vintilă, lucrând cu locuitorii fruntaşi, Gh. Grigoriu,
S.	I. Solomon, N. Savin şi I. Popovici.
*
* *
Pe (jiua de 2 Martie 1903, în cătuna Ai-Orman, comuna Coiumpunar, plasa Măcin, jud. Tulcea, s’a înfiinţat o societate economică cu numele «Fântâna Oeî», prin stăruinţa preotului M. C. Vasiliu, a învăţătorului C. Râpeanu şi a fruntaşilor acestei comuni: N. Răsnovenu, Gh. Bârbuc, Ion Melitare, ajutor de primai', Ion Bogdan şi Constantin Munteanu.
Statutele numitei societăţi s'aii autentificat de Onor. Tx'ibunal din Tulcea la 18 Martie 1903.
Societatea numără până în present 63 membri, din cari 20 sunt minori de ambe sexe, 4 femei şi 39 bărbaţi cu un capital de 1.035 lei, plus 30 lei 90 bani, dobînda banilor împrumutaţi.
Banca merge până în present forte bine, cea mai mare parte dintre săteni au început a se încredinţa de marele folose ale băncii şi mulţi au început a înscrie la acestă bancă şi pe copiii şi femeile lor.
Şi ce e mai mult încă, partea cea mai mare a capitalului numitei bănci este a membrilor minori.
Aşa că din 1 035 lei. 566 lei şi 50 bani sunt partea minorilor, 56 lei a femeilor şi numai 412 lei şi 50 bani a bărbaţilor.
Şi acesta se atribuie în mare parte nenumăratelor predici şi sfaturi ale preotului M. C. Vasiliu despre economie, ţinute enoriaşilor săi, cât şi graţie consiliului de administraţie şi comisiunei de control, cari o conduc forte corect şi care se compune din următorele persone: Preotul M. C. Vasiliu, preşedinte activ; V. Giurcâ, preşedinte onorific; Gh. Bărbuc, vice-preşedinte: N. Răsnovenu, casier; C. Râpenu, învăţător, secretar-comptabil. Membrii în consiliul de administraţie: I. Melitaru şi
I.	Munteanu. Comisiunca de control: Ion Ştefan, I. Giurcă şi I. Oltenu, şi ca supleanţi: Ilie Giurcâ şi Şerban S. Popa.
*
■* •
b)	Bilanţuri.
Bilanţul societăţii «Spiru C. Haret», din comuna Bucinişu, încheiat pe exerciţiul 1902 — 903, la 31 Martie 1903:
DEBITUL.—Taxe de înscriere......................... 192,—
Cotisaţiunî lunare..................... 1.446,—
Dobânda................................. 108,91
Total......... 1.746,91
CREDIT.—Sumele împrumutate cu acte şi poliţe............ 1.425,—
Diferite cheltueli justificate prin acte.....163.—
Numerar în casă la 31 Martie 1903 .. .	. .	158,91
Total . . . 1.746,91
* *
Bilanţul de verificare al bănceî «Stejarul» din comuna Vlaşca, încheiat la 20_ Maiu 1903, de către d-l I. G. Duca, sub director al creditului agricol, în presenţa d-lui I. Tli. Ghika, prefect de Vlaşca, pentru care s’a
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1185
adus mulţumiri întregului consiliu de administraţie şi în special preşedintelui Societăţii, Florea Voiculescu:
	Sumele debit.	creditore	Soldurile deb	. creditore
Cassa			16,435,30	2.848,11	—
Taxa de înscriere		—	622,-	—	622,-
Livrete		—	86,-	—	86,-
Cotisaţiunî		—	7.857,45	—	7.867,45
Dobândi 	 •	.	701,14	—	701,14
Provisiunî		—	131,20	—	131,20
Intârrjieri 		—	181,32	—	181,32
Depuneri spre fructificare.	. 500,-	500,-	—	—
Contul fânului		. 4.660,60	7.291,25	—	2.630,65
Contul lemnelor		. 1 363 95	333,40	1.030,55	—
Timbre		8,-	32,25	—	24,25
Cheltueli generale ....	539,75	—	539,75	—
Efecte de primit		. 11.334,-	4.478,—	6.836,—	
Garanţii depuse		. 1.200.—	220,-	980,—	—
	38 889,71	38.889,71	12 234,41	12,234,41
* * *
Bilanţul general pe anul I-iu (1 Aprilie 1902—1903), al societăţii de împrumut şi păstrare «Obradu», din com. Brădesci-Dolj, încheiat în sera de 31 Martie 1903:
ACTIV. — Cassa, numerar........................................ —.06
Efecte de primit (poliţe)........................ 976,—
Total........... 976,06
PASIV. — Cotisaţii, capital..................................... 454,50
Depuneri spre	fructificare........................... 493,—
Beneficiu net........................................ 28,56
Total........... 976,06
Informaţiunî
Luni, 11 August, fiind <Jiua onomastică a A. S. It- Principelui Ferdi-nand, Moştenitorul Tronului, un Te-Deum se va oficia la Mitropolie, în presenţa d-lor miniştri, a înalţilor demnitari ai statului, aflaţi în Capi-pitalâ, cum şi a corpului ofiţeresc.
O companie din reg. 4 Ilfov No. 21, cu musică şi drapel, va da onorurile militare.
A. S. R. Principele Ferdinand, s’a născut la 11/24 August 1865,
♦
* *
Direcţiunea Casei de depuneri, consemnaţiunl şi economie, publică situaţiunea serviciului Casei de economie pe timpul de la 1 Aprilie 1881, data înfiinţării sale, şi până la 31 Martie a. c.
Intr’un interval de 22 ani de funcţionare, numărul depunătorilor s’a ridicat la 143.946, cari au depus spre fructilicare o sumă de lei 36.862.090.
După profesiuni au depus: militari 5.361 cu 1.490.849 lei capital; impiegaţi, 10.506 cu 4.480.303 lei ; comercianţi, 7.259 cu 3.286.786 lei; lucrători, 14.269 cu 4.574.197 lei; servitori, 7.796 cu 2.646.282 lei; diferite profesiuni, 29.775 cu 11.091.441 lei.
Minorii depunători, între cari de sigur intră elevii şcolelor publice, sunt în număr de 68.980 cu 9.292.232 lei capital.
In frunte stă judeţul Ilfov şi capitala, cu 40.760 depunători,
www.dacaramtmica.ro
1186
ALBINA
cari aG pus de oparte lei 12.518.837; apoi Brăila cu 8.549 depunători şi lei 2.710.115 capital; Doljul cu 6.497 depunători şi lei 1.870.251 capital; Iaşii cu 5.599 depunători şi 1.040.253 lei capital; Covurlul cu 5.564 depunători şi 1.598.774 lei capital.
Vin apoi, Prahova, Ialomiţa, Buzăfi, Argeş, Mehedinţi, Muscel, etc.
*
* *
—	In fjiua de 16 August 1903, se va ţine concurs pentru ocuparea a 12 locuri de bursieri în şcola de meserii «Vasile Paapa», de la Valea-Bouluî, judeţul Prahova.
Candidaţii, cari doresc a obţine o asemenea bursă, trebuie să întru-nescă urmâtorele condiţiunl:
1)	Să fie fiu de sâten, preferindu-se acei din judeţul Prahova, cu precădere pentru acei din comunele învecinate de Valea-Bouluî, adică: Apos-tolache, Popesci, Gornetu, Udresci şi Mârlogea ;
2)	Să aibă etatea de 13 —16 ani împliniţi;
3)	Să fie de constituţie robustă;
4)	Să fi absolvit învăţămîntul primar, urban sau rural.
Concursul se va ţine numai când numărul candidaţilor va trece peste
numărul locurilor vacante; la din contră, ei vor fi supuşi numai unui examen de admitere.
Cererile de înscriere la concurs sau la examen se vor adresă direcţiune! şcolei, cel mai târziu până la 15 August, însoţit de actul de nas-cere, actul dc vaccină, certificatul de absolvirea învăţămîntuluî primar şi acel liberat de un doctor în medicină, constatând constituţia robustă a candidatului.
Candidatul pentru bursă va mai presentâ şi o declaraţiune scrisă şi legalisată de autorităţile administrative, din partea părintelui sau tutorelui seu, prin care se obligă a despăgubi pe Stat de sumele cheltuite cu întreţinerea lui pe tot timpul cât a stat în şcolă, calculată acestă despăgubire pe ani întregi şi pe basa sumei de 500 lei anual, în caşul când elevul va părăsi şcola înainte de terminarea cursurilor fără motiv de bolă sau infirmitate constatătă de medicul şcolei, sau când din vina sa va fi eliminat din şcolă.
Cursurile şcolei sunt de patru ani, din cari unul, numai pentru aplicaţie; concursul sau examenul de admitere se va ţine în localul sus cjli-sei şcole, înaintea unui juriu compus din directorul-profesor al şcolei şi un delegat al ministerului, asupra gramaticei, geometriei, aritmeticei, geografiei, desemnid liniar, învăţate în şcolele primare.
La intrarea în internat elevii vor aduce efectele de îmbrăcăminte pentru prima instalare.
—	La fermele şi pepinierile Statului mai jos notate, fiind vacante mai multe locuri de lucrători agricoli, toţi acei ce doresc să ocupe asemenea loc, vor trebui să se adreseze fermei sau pepinierei respective cel mai târziu până la 24 August a. c. Locurile vacante sunt la:
Şcola de agricultură (Herăstrău), 5; Ferma model Laza (Vaslui), 13; Pepiniera Staţiune! Călimănescî, 4; Pepiniera Paraclis-Cotnarî (Iaşi), 4; Pepiniera Pietrosa (Buzău), 4; Pepiniera Ţintea (Prahova), 4; Pepiniera Strehaia (Mehedinţi),—; Ferma model Studina (Romanaţî), 15; Grădinile publice (Şoseua Kisselef), 2; Pepiniera Vişanî (Iaşi), 4; Pepiniera Petrescî (Focşani), 6; Pepiniera Istriţa (Buzău), 8; Pepiniera Drăgăşani (Velcea), 6.
Condiţiunile de admitere sunt:
a) Să fie român fiu de ţăran; b) Să aibă vîrsta de 16 ani cel puţin sau 25 ani cel mult; c) Să fi absolvit cursul primar; d) Să fie sănătos şi de o constituţie robustă; e) Lucrătorul dacă este major, sau părinţii ori tutoi’iî când este minor, să subscrie un contract prin care lucrătorul este angajat să urmeze fără întrerupere în curs de trei ani, lucrările fermei sau pepinierei unde voesce a se înscrie.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1187
In ţliua de 25 August, toţi acei ce au făcut cerere, se vor presentâ la cancelaria Instituţiuneî la care s’au adresat. Dirigintele şi medicul respectiv vor alege pe ce! mai apţi. Cei atinşi de bole contaşiose nu se vor admite. Se vor preferi tot-deauna acei ce au făcut serviciul militar.
In afară de numărul lucrătorilor cu anul, prevăzuţi la fie-care fermă sau pepinieră, se mai pot primi un număr limitat de ucenici agricoli, cari se vor întreţine pe propriele lor spese.
Lucrătorii admişi vor fi obligaţi a se presentâ la fermă seu pepinieră în (jiua de 1 Septemvrie. Ei vor fi datori să aibă la presentare cel puţin 3 rîndurî de schimbări, 2 ştergare, o căciulă, cojoc şi o pereche încălţăminte în bună stare.
Cei admişi ca lucrători vor fi plătiţi cu 30 lei lunar, din cari 18 se vor reţine pentru hrană şi îmbrăcăminte, 8 se vor conservă la Casa de Economie în parte pentru fie-care lucrător spre fructificare până la terminarea practicei complete de 3 ani, iar 4 lei li se vor remite direct pe fie-care lună.
—	In (jiua de 12 August 1903, orele 10'/2 a. m., se va ţine la Eforia Spit. civile din Bucurescî, licitaţie publică cu oferte scrise şi sigilate pentru vîncjarea spre exploatare a următorelor porţiuni de pădure:
Judeţul Argeş.—513 arbori frasini, pădurea Toca Grebla Groşi, corn. Dăngescî, garanţie provisorie lei 800; 275 arbori bra(ji din pădurea Dăngesci, corn. Dăngescî, garanţie pi-ov. lei 100.
Judeţul Dâmboviţa. — 3 parchete şi 18.500 arbori din pădurea Cobia garanţie prov. lei 2.000.
Judeţul Romanaţî. — 16.429 arbori, seria I, Fusendrea, pădurea Mo-runglav, com. Morunglav, garanţie provisorie lei 5.000; 23.655 arbori seria II Bâresci, pădurea Morxxnglav, com. Morunglav, garanţie prov. lei 6.000.
Judeţul Prahova. — 6 parchete din pădurea Petricica, garanţie provi soxue lei 1.000 ; 5 parchete din pădurea Neamţu, de pe valea Azuga, ga ranţie prov. lei 650; 8 parchete din pădurea Brebu, com. llrebu, garau ţie provisorie lei 1 000; 5 parchete din pădurea Stângescî Dedulescî com. Tîi-gşor-Vechiu, garanţie prov. lei 800; 4 parchete din pădurea Va lea Manti Pantazi şi Nisiposa, com. Valea Călugărescî, garanţie provi sox’ie lei 1.100; 2 parchete din pădurea Sarasca Matiţa şi Dehiţa, coiix. Pâcureţî, garanţie prov. lei 750; 1 porţiune de pădure de pe proprieta tea Vrăjitorea, com. Poiana, în suprafaţă de 18 lxect. 3.670 in. p., garanţie provisox’ie lei 450.
Judeţul Velcea. — 1.200 goruni din pădurea Vatra, schit. Cornet, com Racoviţa Copâcenî, garanţie prov. lei 1.000.
Judeţul Vlaşca.—Porţiunea de pădure atinsă de pârjol din pădurea Hodivoia Tiei'i, gar. prov. 250.
Supra-oferte nu se primesc.
Condiţiunile generale pentru exploatarea acestor arbori sunt cele publicate în «Monitorul Oficial» No. 174/901.
—	La 12 August 1903, orele 10 a. in., pentru reparaţiile necesare spit. Ralet, care după devis se x-idicâ la lei 3.921,96. Concurenţii vor pre-sintâ acte în î-egulâ cu cari vor probă că sunt înscrişi cu patenta de antreprenori de lucrări publice.
Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provi-soi’ie de 4%) cunoscend că gai'anţia definitivă va fi 6%.
—	La 19 August 1903, orele 10 a m., se va ţine a 2-a licitaţiune pentru predarea a 45.000 kgr. ovez şi 90.000 kgr. fen, necesare spitalelor în exerciţiul 1903 — 1904.
Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie pi’ovi-sorie de 5°/o. cunoscend că garanţia definitivă va fi de 10°/o-
Tot la 19 August pentru pânzăria necesară Depositului, în exerciţiul 1903-1904.
Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provisorie de 5%) cunoscend că garanţia definitivă va fi de 10°/o-
www.dacoronifliiica.ro
1188
ALBINA
—	La 20 August 1903, orele 10 a. m., se va ţine licitatiune pentru 100 bonete de postav, 300 mantale de postav şi 200 pantaloni de postav, necesari Osp. Mărcuţa.
—	In fjliua de 21 August 1903, orele 10‘/j se va ţine licitaţie publică cu oferte scrise şi sigilate pentru închirierea pe timp de 3 ani, cu începere de la 26 Octomvrie 1903, a următdrelor imobile:
Clădirea de pe Bulevardul Elisabeta din Bucurescî. — 1. Apartamentele din etajul I şi al II-lea, ocupate de Banca Agricolă, garanţie pro-visorie lei 2.500.
2. Prăvălia No. 4, garanţie provisorie lei 500.
3. Prăvălia No. 5, garanţie provisorie lei 700.
Supra-oferte nu se primesc.
Condiţiunile speciale, precum şi orî-ce alte informaţiunî se pot luă la Serviciul Bunurilor Eforiei în fjilele şi orele de lucru.
—	La 22 August 1903, orele 10 a. m., se va ţine a 2-a licitaţiune pentru 200 plapome de lână albă. necesare spitalelor.
Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provisorie de 5%. cunoscând că garanţia definitivă va fi 10°/o- Tot la 22 August 1903, orele 10 a. m. se va ţine a 2-a licitaţiune pentru 155T/a tone cocs, necesare spitalului în exerciţiul 1903 -— 1904.
Doritorii să-şi presinte ofertele d-lor sigilate însoţite de o garanţie provisorie de 5%, cunoscând că garanţia definitivă va fi 10%.
Licitaţiunile se vor ţine in conformitate cu art. 72—83 din ligea com-ptabilităţei generale a Statului.
Caetul de sarcine şi celelalte condiţiunî se pot vede la Cancelaria Eforiei, în orî-ce cji şi oră de lucru.
Ce pote face un primar (le sat, când îşi iubesce ţara.
Nu este decât cinci luni de dile împlinite de când avem în capul administraţiei comunale din comuna Vida Cârtojani, jud. Vlaşca, ca primar, pe d-1 Vasile N. Coşoiu, şi cu tdte acestea d-sa în acest scurt timp, vădând că comuna n’are nici fonduri, nici local de şcdlă şi primărie, a luat iniţiativa pentru ridicarea din nou a unui local mare de şcdlă şi primărie.
In acest scop a dat două baluri, la 2 Februarie şi 24 Maiu a. c. din beneficiul cărora a şi pus de s’a fabricat peste 70.000 cărămidi pentru construirea localurilor sus vorbite. D-1 V. N. Coşoiu a alergat şi alergă fără preget în tdte părţile pentru a se strânge un fond cu care să preîntâmpine primele cheltuell. A întrebuinţat chiar casele d-sale şi servitorii pentru transportare de nisip şi paie la cărămidă.
Ce-vâ mai mult, care face onore d lui Coşoiu şi verilor d-sale, G. S. Coşoiu şi D. S. Coşoiu, este faptul că după informaţiunile ce am ar fi dăruit comunei un teren în centrul satului V.-Cartojani, pentru construirea pe el a localului de şcdlă şi primărie.
Ast-fel că prin stăruinţa d-lui Coşoiu, concursul ce se va da de noi şi locuitori, cu ajutorul lui Dumnedeu, la începutul anului şcolar, vom ave un local de şcolă şi primărie, care să facă onore fondatorilor lui.
Preot. Radu Sinarandescu.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1189
MULŢUMIŞI
P.	Cădere, învăţătorul şcolei din Bistriciora, comuna Bistriciora, în numele copiilor sîrguitorî de la acesta şcolă, aduc viile mele mulţumiri d-lor Ion Simionescu, Ion Fermeşanu, cari au dat câte 2 lei; Ion Alexandrescu, C. Alexandrescu, Gh. S. Tolomei, Arghir Steliade, Iosif Bleneş, Iţic Aizic, cari au dat câte 1 leu, şi Gh. Lăcătuşu, Moise M. Lupu, cari au dat câte 50
bani, cu cari s’au procurat premii.
*
* *
Th. Frangu, înveţător-diriginte la şcola din comuna Nazâru, jud. Brăila, în numele elevilor acestei şcoli, aduc vii mulţumiri d-lor D. Boeru, N. Boeru, C. Găgiulescu, Marin Gavrilă, comercianţi în oraşul Brăila şi d-lui E. Simionescu, primarul comunei Nazâru, de 6re-ce fiind pe deplin convinşi de rodele ce le dă o şcolă, au contribuit cu câte 5 lei pentru a se procura cărţi şi a se distribui ca premii elevilor silitori ai şcolei ce conduc.
Gătre abonaţii noştri.
Ve^encl că în urma aviselor ce am trimis iubiţilor noştri abonaţi, rămaşi în urmă cu plata abonamentului, şi a ru-găminţei repetate ce le-am adresat prin revistă, fârte puţini au înaintat micul cost al abonamentului-, ne-am văcjvt din nou siliţi să facem încasările prin recuvrement poştal.
Rugăm dar pe abonaţii noştri să ţie semă de marile chellueli ce necesiteză acest fel de încasare, şi deci să achite chitanţele ce li se presintă, fie de factori direct, fie prin avis poştal.
Acei ce vor amână plata, după ce sunt deja 10 luni tre-cute din anul al VI-lea, vor arătă că refusă abonamentul şi deci li se va suprimă trimeterea revistei.
Regula este ca abonamentele să se plătescă la începutul anului-, acum fiind la srîrşitul anului, plata abonamentului este datorită.
Anul revistei se consideră de la 1 Octomvrie, de 6re-ce primul număr a apărut la 1 Octomvrie 1897.
Domnii abonaţi cari refusă plata sub cuvînt că au plătit, să scrie pe dosul chitanţei, Oficiul poştal prin cari aii trimes banii, No. Mandatului cu care i-a trimes şi anul, iar dacă i-a plătit cui-vă să scrie numele persănei căreia a plătit, în ce timp şi unde locuiesce. Desluşim însă pe toţi Onor. noştri abonaţi că revista se găsesce în anul al 6-lea, început la 1 Octomvrie 1902 care se sfârşesce la 30 Sept. 1903; deci să socotescă anii trecuţi din Octomvrie în Octomvrie, şi să-şi dea bine socotela pe ce ani au plătit şi pe ce anî n'au plătit. Cel mai bun lucru, cei ce posedă chitanţele Administraţiunii nostre, să se uite în ele şi vor vede timpul pe care au făcut plata.
Avem credinţa că numeroşii noştri abonaţi, cari ne-au dat tol-deauna sprijin, vor continuă a o face şi în viitor.
______________ Administraţiurţea.
www.dacoromamca.ro
LOTERIA
Societăţii pentru inveţătura Poporului Român
Pentru clădirea aripei drepte de la localul şcolelor ei normală şi primară din Bucuresci, str. Sf. Ecaterina.
Autorisatâ de Onor. Minister de Interne cu adresa No. 19.693 din 1902, comunicată Soc. cu adresa Prefec-turei Poliţiei Capitalei No. 56.812 din 8 Iunie 1902.
350.000	Bilete a un Leă unul
1	a	35.000 Lei .		.... Lei	35.000
1	»	16.000	»		15.000
2	3»	6.000	>	. • . • *	10.000
3	»	2.000	»	... *	6.000
6		LOCO	> ,	. ... »	6.000
12	»	500	»	.... *	6 000
30	»	200	u	. ... *	6.000
60	»	100»		. ... »	6.000
100	»	60	»	. • »	5.000
260	9	20	»	• . , »	5.000
465 Câşt. în val. totală de Lei 100.000 Biletele se găsesc de vîndare:
In Bucuresci: La sediul Societăţii, Strada sf. Ecaterina No. 2, la Casieria Centrală a Ministerului Finance-lor; la Casa de Depuneri; la Administraţia financiară Ilfov şi la debi-tanţii de tutun.
Judeţe: La tote administraţiunile financiare de judeţe cu secţiile lor; la vămi şi la debitanţii de tutun Tragerea Lotăriel s’a fixat irevocabil la 6 Decemvrie 1903.
A V I S.
Din causa modificărilor aduse programei şcolelor primare, două dintre Aritmeticile d-lui C. V. Ficşinescu şi anume cea de clasa III urbană şi cea de clasa IV-a, s’au retipărit în edi-ţiunî noui (II) puse în acord cu noua programă. Aritmeticile de clasa II urbană şi divisia II rurală, corespundând în total cu noua programă, nu s’au modificat şi deci ediţia I-a din 1901 rămâne bună şi pentru viitor. Manualul divisiei a III (ediţia III) conţinând apoi în partea respectivă totă materia anului I, care ur-meză să se predea în anul şcolar 1903/904, a rămas de asemenea nemodificat. Domnii învăţători şi domnii institutori, sunt rugaţi să ţină compt de acesta, şi la facerea coman-delor să ceră: Pentru clasa II urbană şi divisia II rurală, ediţia I din 1H01; Pentru clasele III şi IV urbane, ediţia II din 1903, iar Pentru ediţia III rurală, ediţia III din 1901.
Editorii.
Luminări de ceră curată de albine, se pot găsi la preotul 1. Aposto-leuu, Vâleuii-de-Munte Prahova. Să se ceră catalog-preţ-curent. Rog per-sonele cari se ocupă cu albinâriţul şi au ceră de vîntjare, să-mi trimită probe şi preţul fix-loco, contra-ram-burs. Pr. 1. Apostolenu. 52-ss.
Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Gliete de Bărbaţi: de	Vax	cu Elastic	sad	Şireturi	Lei 10.95,	11.96,	12 95,	13.96.
i>	»	»	Nasturi	»	12.95,	13.95,	14.95.	15.95.
»	Lack	cu Elastic	sad	Şireturi	»	12.95,	13.95,	14.95.
»	»	»	Nasturi	»	13.95,	14.95,	15.95.
o Chevreau cu Elastic	»	12.95, 13.95, 14.96'
»	»	» Nasturi	» 18.95, 14.95, 15.95.
Preţuri corente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95.
>	»	»	» Botonî » 11.95, 12.95, 13.95,
»	» Colori *	»	»
» Gems cu Nasturi şi Şireturi »
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»
Idem cu Şirelurl şi Nasturi »
Idem de Lack diferite forme »
8.95, 9.95.
14.95, 16.96.
12.95, 13.95, 14.96, 15.95.
7.95,	8.95, 9.96.
5.95,	6.95.
6.95,	7.95, 8 95.
5.95,	6.95, 7,95,
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri iabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacâ, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
> Bărbaţi > 2.95.
Rupându-se la încercare, se dă altă
pereche. ’	^__________________
Magasin la tote Sesonele, Calea	„	. . ,	,	.,, . , .
Victoriei Ao. 27, alatun de Poliţia ;,o/o (i,n preţurile Însemnate, presentând Capitalei, Bucuresci.	nuponui.
-----------------------* ------------- - — - -------------- '
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albine!