No. 40—41
ANUL VI.

6—13 Iulie 1903
sgEmBEEEaBBBmmiaa n
IM
-3
O
-S
©
0
o
o
o
o
G
hs?'
Hevislă Enciclopedică Populară
yîp are în /i e-care Bu mini că
Abonamentul în ţară pe an bei 5 J Abonamentul în strâin. pe an Ueî 8
»	»	» 6 luni » 3 | Un număr............ 15 bani
^noiuri 1 leu linia, ivilea publieitate 5 bani euvîntul IVIanuseriptele nepublieate se ard.
---■Htc*-----------
Comitetul de Redacţie:
Ion Kaiinderu
ovicearju 'oşbuc J. O fes cu p. 2>ulfu
sta
0^3
Colonel p. V. plasture! 5". Jîdamescu V. S- Jtîoga pi. piico/aescu Qr. Ceodossiu
Corjst. C. popovicl-Vaşcă.
SUMARUL : Corncliu Mohlovanu, După un sfert de văc (poesie). — Dr. I6n Simioncscii, Foldsele ce se trag: de la mamifere.— Christache Georgescu, Limba Română şi înrîuririle streine. — Voinţa Craioveî, Inspecţiile d-lul Spiru Haret. — G. Teodosiu, Nenorocirile 116-neî din DobrenI (prelucrare). — N. Stupcanu, Apa trece, pietrele rămân. — Dr. Irimia Popcseu, Râia boului. — Y., August Tr. Laurian. — I. Kaiinderu, Asigurările lucrătorilor contra accidentelor. — C. Fussea, Sărbătorile prea multe strică sătănulul şi ţăreî. — iV. Bradea, Pe prispa casei. (Sfat despre folosul plugului de fier).— G., Pasăre omorltăre de şerpi veninoşT. — V. S. Moga, Cronica agricolă şi economică. — Administraţia, Către abonaţi. — Situaţia tezaurului public.- Teatru la sate. — De la sate. — Societăţi economice la sate. — Informaţiunî. — Din lume. — Mulţumiri. — Bibliografii. — Poşta administraţiei.
Sfaturi: Cum să pregătim pesciî. — Durerea de cap. —Chit pentru lipitul ferestrelor.— Folosul lanolinel. — Nutrirea oilor. — Pentru pictori (curăţirea tablourilor în uleiu).
llustraţiuni: Domnul nostru. — Sergentul Mătrăgună. — Mama răniţilor. — Bunica şi nepotul. —Un bou. —Şarpe ucigând un tigru.
Jţedacfla fi J^dministrSfW^jAaffiaNpXUntMtlBOS, Bucur
„Drogheria Universală" Toma ^rătulescu.
Bucurcscl, Calea Gri viţel, No. 145, (lângă gara tic Nord).
In lot-dcnuna, fiind asortată în abondenţă, recomandă: substanţe alimentare pentru nutriţiunea copiilor, tapioka, cacao, făina Nesttlc; articole pentru menagiu, vanilie, parfumuri şi săpunuri fine francase, ruse şi engleze, loţiunî liigcnicc contra mătreţei şi cădere! perului. Capilarine, tincturl pentru colorarea perului, perii, ape şi paste dentifrice, Odol, pudre, goldcreme, cosmetice şi alte articole pentru tualctă aduse din Paris, fabriccle cele mai renumite, şi din Berlin. Substanţe şi produse chimice medicinale, technice şi industriale. Plante, rădăcini, flori şi seminţe pentru ciaiurî (colecţiunea Ivncip), precum şi diferite preparate farmaceutice române şi străine, ca: balsamuri, gudrone, siropuri şi vinuri medicinale, capsule cu uleiuri esenţiale, etc. Ape minerale prospete şi săruri pentru băi, precum: sare de Bălţătescî, de Karlsbad, săruri de puciosă, sare de mare, etc. Extract de oţet pentru conserve alimentare, arome şi esenţe pentru limonade, dulceţe şi liqueururî, culori vegetale, uleiuri ş: esenţe din fructe pentru Cofetari. Culori şi accesorii pentru pictură, uleiuri fierte, lacuri, glicerină, lanolină, vasilină şi benzină, etc. Deposit de uleiuri şi esenţe vegetale şi minerale pentru usul medicinal, technic şi industrial. Chimicale, ustensile şi accesorii pentru Electricitate şi Fotografie. Articole de sticlă şi porcelan, accesorii şi ustensile pentru Farmacii, Institute de Fisică şi Laboratoriî chimice, pentru Institute dc Bacteriologic şi Vaccinogene, etc. Complect asortiment de Biberone şi Irigatore solide, articole de gumă, pânze de cauciuc, Ban-dage, cercuri herniare, Pansamente şi Instrumente chirurgicale, Barometre şi Thermometre maximale, aparate pentru inhalaţie, articole pentru obstetrică, etc. Insecticide şi desinfectante puternice, precum: prafuri Zakerlin, acid boric, cupru sulfuric, Formalină, creolinâ, camphor şi naftalină. Şi, acostă Droguerie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, 6e oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi alimentelor sub direcţiunea unui Chimist şi a d-lui Farmacist Toma Brătulescu.
52—28.
Cele mai bune şi renumite Stropitor© (le Vil
SISTEM FRANCES PERFECŢIONAT
Din fabrica Plata cu 1IU1JLP I'ULVEKISATOR, garantate ca . cele mal practice, simple, soliile şi luni convenabile.
SINGURUL DEPOZITAR Soc. în Com. WEIL JOSEPH &Co.
Deposit de tot telul de Maşine şi Unelte Agrieo'e şi Industriale, Specialităţi Patentate.
BucurescI, Str. Smârdnn No. 7, Bncurescl.
1S- 4.
IVI IC A. FTJ BLICITATE
Cu 5 bani cuvîntul, iar pentru anunciurile cu un numer mai mare de cuvinte, de la 50 iu sus, preţul pentru fie-care cuvînt este numai de 4 bani.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1057
După un sfert de vee.
i
—	De loc sunt de la Stânca, mă châmă Mătrăgună,
In sat îmi cjic ţăranii, Chitită zvîrle ’n tund;
Şi fiind-că vine vorba, ia mi-aşcultaţi povestea,
Căci unu-a fost Chitită... heheî!... se duse vestea...
Ian uite colea ’n frunte, ian uite-te la mână:
Sunt răni primite ’n lupta turbată şi păgână Ce s’a încins la Plevna, un sfert de vec acum...
—	Ce-o mai fi a<JÎ pe acolo !... Pe atuncia era scrum ... Venise vorba ’n sate că Busia-şi trimite
Cazacii să ne’nghiţă. Heheî... Aveam lungi plete Pe atuncia... Eram mândru şi drag la orice fată;
Acum mi-e barba sură şi inima secată ...
... Cum vă spuneam sosit-au la Buşi mulţumire,
Spuneâ că sunt la număr cinzecî-de-ori o mie ;
Dar după cum sosit-au aşa s'au şi fost dus,
Spre împărăţia turcă — departe’n spre apus...
In urmă bună pace, ni se trecuse spaima;
Dar după luni vre-o două se răspândesce faima,
Că i-au bătut păgânii la Plevna, de i au stins,
Că Turcul e puternic iar Rusul e învins.
Poruncă ne trimise în grabă Domnitorul Să ne gătim do luptă — şi repede ca sborul Să ne aruncăm asupra păgânului turbat;
Iar noi — Români tot unul — atât am aşteptat;
Carîmb, Dorman şi Cioplea, Stan, Mitru şi Grigore, — Flăcăi glumeţi la clacă şi jucăuşi la hore,
Ne-am înţeles cu toţii ca ’n zori să fim po cale;
Ne am dus prin sat la rude, — toţi ne priviau cu jale, Ne-am dus apoi la popă de ne-a făcut moliftă. —
Drept plată i-om aduce la ’ntors un cap de liftă .. .
Mai greu mi-a fost cu Flărea, plîngea ca la ’ngropare, Spuneâ că fără mine, ea nu trăesce — măre...
Femeea tot femee... Şi pe bocit se puse.
O mângâiu o vreme, dar jalea mă răpuse,
Şi-am plîns şi eu cu dînsa — ne-am despărţit plîngend ... Mi-erâ mai drag’acuma, mai scumpă ca orl-când! ...
întregul sat venise flăcăii să-şi petrăcă.
Acasă-şi jelea mama fecioru-î care plecă;
I-am sărutat trist mâna, m’a sărutat — şi-mi dete Să am şi eu doi galbeni — şi-apoi po drum băete!... «Drum bun! Noroc!» în urmă se autjiâ cu drag, Percjendu-se în zare, — al năframelor şirag.
Trei suliţi se ’nălţase pe ceruri sfîntul S6re,
Când se zări oraşul cu turlele în zare.
www.dacoromanica.ro
1058
ALBINA
Cântând o doină dulce ne-am dus drept la cazarmă; Acolo ne ’mbrăcară, ne dete ’n mână armă,
In cap căciulă grdsă cu pană de curcan,
Şi raniţă în spate şi gldnţe pe un an.
Vităzul Major Şonţu, om vesel şi de glume — Bătendu-mâ pe umăr, mă întrebă de nume.
—	«De loc sunt de la Stînca, mă châmă Mătrăgună, «Mă duc la bătălie să mor de voe bună...»
—	«Viteze fiu al ţării, să lupţi pentru moşie!»
—	«Ural... Trăescă ţara, s’ajungă ’mpărăţie !...» Şi-aşâ, ’mbrăcat ca Vodă, stăm gata de răsboiu,
Vream să curăţ pămîntul de al Turcilor puhoiu.
O gdrnă de chemare
Ne adună în fronturi stând gata de plecare.
Apoi ne-am pus pe cale, cu cântec şi urare,
Şi glasurile ndstre vuiau din zare ’n zare.
Ajunserăm la Giurgiu, la Dunărea frumdsă;
Urale nesfîrşite nălţâ unda spumdsâ ;
Ne admirau Balcanii şi Dunărea albastră ;
—	Căci dintre ţări cea dragă îi e tot ţara ndstră. —
Şi cât aî bate ’n palme din ţărm în ţărm durarăm,
Un pod măreţ şi falnic, pe care-1 botezarăm,
Cu strămoşescul sânge, aprins, plin de viaţă.
Frumdsă păreâ (Jiua ’n a luptiî diminăţă !...
Nalt, falnic Domnul nostru se arată ’n oştire,
Cu faţa lui senină şi plină de iubire,
Ţinu o cuvîntare, alesă, ’nflăcărată:
... «Mal bine slava morţii, de cât a vieţii pată! ..»
«Ura/..» Strigară munţii, «Ura/» strigă oştenul; Zîmbiâ trufaş Carpatul, plîngeâ smerit Balcanul-Apoi, ne prinse Vodă la pept câte o Stea,
Cu dînsa tot Românul, cu fală se mândrea...
Păgânul ne salută cu gldnţe şi obuză —
Noi le primim cu cântec şi surîs pe buză;
Cântarea morţii triste s’aude ’n bubuire,
In ţipătul urgiei şi-a lumii în peire, înaintăm cu pază, săpend din greu la şanţ;
Ades rănit de mdrte, cădea un dorobanţ...
Voinic eră duşmanul şi priceput la tdte ;
Dar cu Curcanul nostru, nici leul nu se pdte Să se măsdre ’n luptă ...
Miratu-s’a ’mpăratul
S’au minunat străinii ce fiu are Carpatul.
Dar mulţi din noi periră — că(jut-au mulţi tunari,
Peri şi Stan şi Mitru şi mulţi alţi Căciularî.
Carîmb rănit de mdrte zăcea în nesimţire,
De el în vălmăşelă dăduiu din fericire;
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1059
Zăcea întors pe spate, ţinend la sîn strîns stăgul, — Semn sfînt de vitejie, de slavă, şi toiagul Pe care ’n bătălie se razimă norocul;
Să m6ră ’n luptă bietul!... Aşa îi fu norocul!...

Nalt, falnic, Domnul nostru...........
Erau opt luni de dde, de când plecat de-acasă, Me prinse iarăşi dorul de mamă şi mirâsă... Suflă ca iarna vin tul. Bură — vreme de moină. Din fluer începusem să-î d*c duios o doină.
In glasu-I trist durerea şi jalea mea erau. Plîngeau cu mine codrii şi văile plîngeau.
www.dacaromamca.ro
AI,RIN A
1060
Dar trîmbiţa de-alarmă chemând u-me la luptă,
Im! amărî şi suflet şi inima mea suptă.
Şi dorul do căminul ce l’am lăsat departe Eră mai mare-acuma, când mă duceam la mdrţe. Dar viaţa mi e legată, de a ţării mele viaţă.
La lupta grea se duce cu frunteu,:sus, sumeţă ...
Stăm gata. îmi luasem şi apă şi mâncare,
Trist aşteptam pe gânduri gornistul de plecare. Tăceam cu toţi în fronturi. Nu se autjiâ o vorbă; Cartuşe pe trei	aveam la noi în tolbă.
Dac’am scăpă de mărte! La gândul mîntuiril,
Senină mi-eră faţa de farmecul iubirii.
Imî fulgeră prin minte icona mamei mele;
Iar Flărea mea gătită cu salbă şi mărgele,
Im! răsări în faţă, frumăsă ca o zînă :
Cântă, torcând cu jale din furca ei do lână,
Ce parcă ’n brîu o prinse.. Dar din visarea mea,
A trâmbiţil strigare mă deşteptă îndată,
Şi mă trezii pe cale spre Griviţa turbată.
Făcui plin de nădejdo pre.sfîntul crucii semn;
O doină începusem ca să-mi mal fac îndemn.
Surd răsună văzduhul de glonţo şi ghiulele,
Do gemete şi strigăt, de cântecele mole. Cutremurând pămîntul pe del vre o opt baterii, Umpleau cerul de pară, şi oştimea do răni grele. Ahdul-Kerim-Tabia, reduta Hafiz-Paşci,
Se arătau trufaşe, — iar Plevna uriaşă Rînjea grozav, sălbatec cu valea I sîngerăsă.
Ce mărte ’ngrozităre !.. Ce nopte fiordsă !.. Tuceniţa prin tunuri urlă ca uu balaur,
Dar Căpitan Lupaşcu puternic cât un taur, Imprâştiă din drepta, atât pîrjol şi foc Că tunurile Paşii, nu se aucjiau do loc.
Formă coldna ’ntâia : batalionul unu Divizia a treia — oşteni voinici ca tunul. — Mărăcinenu, Şonţu, stau gata do atac.
—	«Acuma Mătrăgună să mi to faci copac!..»
Tot şirul strigă: ura!.. Şi ’naintam cântând,
Nu ne păsâ de mbrte, aveam un singur gând :
«ă/fli bine morţi cu cinste în luptă ’nverşunată,
«Z>e cât s’avem pe frunte a mişeliei pată!..»
Ploua. O câţă dăsă ni s’aşeijă în cale.
Se autjiâ în fronturi cânt, chiot şi urale.
—	«Băeţî, tot după mine» — strigă Mărăcinenu.
Dar val! un glonţ străpunse de morte Căpitanul... Urlam nebuni do furii, loviam fără cruţare,
Lăsând în urma ndstră pe Turc fără suflare.
www.dacoromaziica.ro
albina
1061
Ca fulgerul căfjurăm de sus, pe parapete,
Dădeam cu patul puştii, trăgeam la baionete.
Veniâ spre mine un paşă, călare pe un zmeu —
Dar când^să mS dobdre — l’am doborît tot eu.
— «Nu vă lăsaţi! Nainto!» strigă Maiorul Şonfu, «C’apoî ne ieati muscalii reduta...» şi ca glonţu Ne furişăm prin şanţuri, călcând la Baji-Buzucî; «Alah!..» strigau Cerchezii—ai noştri făceau cruci. Culcam mereu cu patul pe-Arapii cei buzaţi,
Şi ochiam mereu în fesuri pe Turcii spăimîntaţî...
Sergentul mătrăgună
... Atâta sciu din lupta ’ndîrjită de pe dâl —
Când me trezii în urmă zăceam într’un spital.
La patul meu sta Mama răniţilor, cea bună,
Şi-l mîngâiâ pe frunte pe bietul Mătrăgună.
« Virtutea Militară» şi *Sleua României»
Pe pieptul meu le prinse: — «Răsplată vitejiei Ce se cuvine celui mai brav din regiment...
La mân’aveam cusute galdne de sergent —
M’am dumerit în urmă, că’n luptă fui rănit;
— «Unde-Î Dorman, Grigore ş i Cioplea mult iubit?.
1

www.dacoromamca.ro
1062
ALBINA
—	«Dorman cădit în şanţuri, Grigore în redute,
«Iar Cioplea uite-1 colo brăzdat de-a rănii cute..»
—	«Măi Ciopleo, dragă frate, al omorît mulţi câni?..»
—	«Dă,.. Dumnecjeu să-i erte — cu tdte că-s păgâni..» «Dar tu trăgea! viteze de drag şi nu de silă,
«Chitit ai mulţi paşi mândrii — halal ţie Chitilă!..»
Şi ’ntr’una rîdei Cioplea — tot vesel şi glumeţ,
Sfătos şi bun ia vorbă, şi la drăcii isteţ___
Marna răniţilor.
Domniţa ca o zînă din basmele bătrâne,
Mă mângîiâ cu vorbe duidse şi blajine;
Privirea el senină îmi lumină durerea,
şi me simţiam mal tare, îmi câştigam puterea...
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1063
Ea m’ascultâ spunendu-î de Fi<5rea — cum mi-e dragă, Cum la plecarea ndstră a plâns o ndpte 'ntregă... Cum o să facem nunta... Şi cum mS r<5de dorul... Puţin după aceea veni şi Domnitorul,
Ne strînse la toţi mâna, şi-apoî ne spuse-o veste:
Că Plevna e a ndsţră, iar Osman e rănit.
«Ura!.. Trăiască Oştea cu Vodă-î strălucit! .
Trei cjile ’n urmă rana se vindecase bine;
Eu şi glumeţul Cioplea plecarăm spre cămine —
De-o nuntă se zvonesce în sat după o lună :
A cuî ? A Floricică! cu mîndrul Mătrăgună...
... Şi-aşâ trecu rSsboiul cu doruri, chin şi jale,
Cu cântec de obuze, de fluer... şi urale!...
Cu răn! şi cu durere, cu vaete şi gâmăt,
Cu doine îngânate de-al codrilor lin fremăt...
Hei!.. Feţi! ine!!... Răsboiu-î pentru’o voinică ţară, Ce-î cârma pentru luntre şi r<5ta pentru cară.
Credinţa nâstră sfîntă, a ndstră limbă scumpă,
E lanţul ce nu pote nimic în veci să-l rumpă ...
De ve! păstră de-apururl nădejdea şi credinţa —
Al nostru-! viitorul, a ndstră-î biruinţa !...
Trecut-au multe vâcurî de când suntem pe lume,
Şi’n vec! măreţ şi falnic a fost al nostru nume.. . Muscali!, Nemţi!, Turci! au vrut să ne înghiţă,
Dar buzduganul nostru şi spada ascuţită,
Veghiară ’n tot-deauna de la Carpaţî la Mare!..
— E mică ţara ndstră, nădejdea însă-î mare! ...
Căci dacă ţara ndstră, e astăzi un regat,
O datorim cu fală Românului soldaţi...
Un sfert de vec e astăzi de când n’am ma! avut, Răsbdie gloridse... de când nu ne-am bătut In lupte ’ncununate de mare biruinţă ;
Aveâ-voiu pîn’la mdrte o singură dorinţă:
Să ne mai dee Domnul, resbâie cu mari fapte,
Voinici viteji, puternici ca’n şepte-deci şi şepte,
Să ne mai dee-o Plevnă şi-oşteni plini de mândrie, Să-mi văd ţara schimbată, în mare ’mperăţie!...
Corneliu Moldovanu.
SPRE SCIINTÂ.
9
In lunile Iulie şi August revista va apare în numere duble. Dăm acum unite No. 40—41 (6 — 13 Iulie); iar No. 42 — 43 (20 — 27 Iulie) se vor expedia între 15 şi 26 Iulie.
www.dacaromamca.ro
1064
ALBINA
Folosele ce se trag de la mamifere.
De când e omul pe pămînt, a căutat să tragă folose de la tot ee-1 înconjoră, pentru a şî face traiul mal uşor. Cel întâiu meşteşug, pe care l-a născocit omul străvechii!, a fost să are câmpul şi să îmblânzescă animalele. A văcjut care dintre animalele, ce trăiau la un loc cu el, sînt mal blânde şi-î vor da maî mult folos, le-a crescut, le a îngrijit pentru ca să aibă oi*I când ceea ce-’I este trebuitor. De la ceî dintăî omeni până în vremurile nostre s’au domesticit fel de fel de mamifere, iără de care omul nu ar pute trăi, căci de la ele îşi iea hrana, îşi face îmbrăcămintea, după cum fără ele nu pote lucră pămîntul. In special pentru ţara nostră, mamiferele domestice pot aduce mult ajutor la sporirea bogăţiei el. Insă pentru ca animalele domestice să dea mult şi bun, trebuie să fie bine îngrijite ; să nu fie lăsate în ploie şi zăpadă, să aibă loc curat unde să se odihne-scă, să aibă hrană bună şi îndeajunsă.
Dar nu numai de la animalele domestice omul trage folos, ci şi de la cele sălbatece. In genere do la mamifere ne scotem hrana şi îmbrăcămintea trebuitore.
Hrana constă maî mult din carnea vitelor albe. Se mănâncă şi carnea de porc, din care se fac maî ales mezeluri şi uscături; prin străinătate se tale şi cal, dar carnea do cal e maî tare şl mal puţin gustdsă de cât cea de vacă. Mult căutată este carnea fragedă de miel şi de viţel. Dar noi maî luăm, de la unele mamifere domestice (oie, vacă, capră) cât trăiesc, hrană, sub formă de lapte din care se pregătesce apoi brânza, untul, laptele acru ş. a
Tot aşa de însemnate ca laptele şi carnea sînt peile şi blana mamiferelor. Sînt şi astâcjll omeni (Eschimoşii), cari trăiesc vecinie în frig şi cari se îmbracă cu pielea urşilor şi a foce-lor din locurile lor. Românul de la ţară tot aşâ face, când jupuesce blăniţa de miel, curăţind-o de grăsime, uscând-o la sore şi croindu-şî din ea căciula. Din blana de oie îşi cosă cojocul ce-1 apără de gerul ernil, iar din lâna oii, îşi ţese sumanul călduros şi fel de fel de postavuri.
Ceî ce au bani maî mulţi, întrebuinţeză în loc de cojoc de oie, blană de vulpe sau de jder ori samur, animale din nemul ne-văstuicel. Acestea sînt blănurile cele mal scumpe, ce se aduc la noi din Rusia, Siberia, căci cu cât animalul trăîesce maî la frig cu atât trebuie sa aibă o blană maî desă şi maî mole, pentru ca sâ-î ţie căldură. Blana albă ca omătul a unul soiu de neve-stuică numit ermelin, era purtată maî înainte numai de Domnitorii ţării.
Şi venătoriî de meserie, pot dar câştigă mulţi bani, de pe blănurile animalelor împuşcate.
Mult mal multe întrebuinţări are pielea mamiferelor, căci din ele se fac multe lucruri iără de care omul nu ar pute trăi, precum sunt încălţămintele.
www.dacoromanica.ro
AL IÎIN A
1065
Pielea cum se jupuesce de pe animal, trebuie însă lucrată ; mal întâid trebuie curăţită de grăsime, apoi dubită ca să nu putrezescă şi să nu străbată apa prin ea. Din piele de bod se fac tălpi la încălţăminte ; din cea de porc opinci ; din piele de cal se capătă pielea grosă de cisme sad pielea pentru hamuri, pe când cea de oie şi capră dă marochinul subţire.
Peile subţiri de miel, de ed, argăsite cu petră acră şi cu sare,’ devin mol şi din ele se tale mânuşile.
Câţi omeni nu trăiesc din lucrarea pielei! Dubălăria, curelă-ria, mănuşeria, cismăria, legâtoria de cărţi, sînt tot meşteşuguri bune, ce aduc bani celor ce se dad cu totâ inima la muncă.
Afară de piele, blană şi carne, mamiferele ne mal dad şi alte producte. Săul, din care se fac luminările şi săpunul, nu e de cât grăsime de oie şi de vacă ; osele sunt în alte părţi strânse ca ierba de lec, căci se întrebuinţeză la curăţirea zaohăruluî în fabrici sad la îngrâşarea pămîntuluî; tot ca îngrăşămînt se întrebuinţeză şi băligarele animalelor domestice.
Mamiferele dar ne pot aduce mari folose ; mal ales cele domestice, când sînt bine îngrjite, ne pot scote din nevoi, dân-du-ne cât trăiesc puterea şi laptele lor, iar când sînt tăiate, nici măcar copitele nu rămân neîntrebuinţate.
Dr. Ion Simionescu.
Limba română 5i înrîuririle streine.
(Sfîrşit).
Din cele arătate urmeză:
a)	. Că limba română face parte din limbile neo-latine, fiind formată neîndoios din limba latină de care se apropie în multe părţi, mal mult decât chiar italiana.
Primesce însă la constituirea el şi puţine elemente dacice, însă elementul de căpitenie e cel latin.
b)	. Că ţara nâstră fiind în relaţiunî continue cu Turcii, Polonii, Ruşii, Ungurii şi Germanii, nu se puteâ ca aceste popăre să nu împrumute limbii n6stre cuvinte d’ale lor, cari s’au aşternut în straturi subţiri şi nebăgătăre de semă în limbă. Straturile cele grdse, influenţele cele puternice ce s’au exercitat asupra limbel ndstre a fost, slavotiismul, grecismul şi franţuzismul.
Cu t<5te acestea, nu trebuie să uităm cuvintele d-lul Haj-deu din scrisdrea adresată d-luî Gion, cu privire la a sa conferinţă «Cum vorbim» că şi limba unul popor se asemănă cu organismele. «Cutare organism m6re pe mâna doctorilor dintr'o bubulifă, pe când altul fără doctori habar n'are de oftică».
«Organismul limbel române, cjice d-sa, mi se pare a fi atât
www.dacaromanica.ro
1066
ALBINA
de ţepăn, în cât galicismele bonjuriştilor, ca şi ciceronismele puritanilor departe de a mS speriâ, rn’au făcut să rid».
Acesta e un mare adevăr: organismul limbei românesc! e atât do viguros, în cât deşi s’a încovoiat nevoit, sub povara stăpânit<5re a slavonismuluî şi grecismului, însă îndată ce scăpă de dominaţiunea slavonă dă afară din limbă cu duiumul cuvintele slave, şi îndată ce Greci! din Fanar părăsesc ţara, duc cu e! şi cuvintele grecesc!; de curentul francez încă n’am putut scăpă bine, căc! sîntem prea începător! şi ne lipsesc multe expresii proprii, ma! ales pentru termeni tecnicî şi pentru gătelile damelor. Fără franceză n’am ave şosele nici trotoare pavate cu basalt, n’am ave gări cu şefi de staţiuni, cu persone, cu bufeturi, cu pompe, n’am apoştă, nic! timbre, nic! mărci poştale, nici biurouri, şi earna am fi siliţi să umblăm prin noroiu fără galoşi, fără şoşoni, iar damele fără manşon (1).
A<JÎ ne fălim cu o limbă întru cât-vâ curăţită de streinisme. Nu ma! avem nic! slavonismele de odinioră, ca în poesia:
Pe un pamesnie ce'n dejurstfă de multe ori s’a primit. La presuştvii ca pomoşnic cu credinţă am slujit.
In multe comandirofce tot cu cinste am umblat.
Şi sledvii pe la zastave de multe ori am lucrat;
In olpusci cu podorojne eO ca alţii n’am eşit,
Sad ostanofce la slujbe în vec n’am pricinuit; Samovolnicia iarăşi nici cum nu am săvirşit,
Ci nayrajdenii primit-am, ca un cinovnic cinstit. Nacazaniî pentru slujbă nici odată n’am avut.
Şi sdelci a lucră ca mine altul nu s’a mal vă^ut. (2)
Nici grecismele, ca în versurile:
Palacala ’mî pare bine, că tu te-al pomăzuit,
Clen sad logiotatos ca s’ajungi al nimerit.
Aasafna cu duioşie, te rog mult a m’ascultâ.
Să nu faci schepsis, tertipuri, nerodiî, che-ta-lipa. (3)
Nic! franţuzismele, ca în rîndurile:
«Ascultă maşer Luxandro, aş vrea să mă plimb pe pod Ş’apoî să stau cu calăsca la madam marşan de mod,
Voiu să’m fac o pălărie cu blondurî şi an velur,
Căcî-mî vine « merveil cu boaua de samur.
Ah ! maşer, să-rm vetjî mantela! mal sublin mal lucru fen ! O dublură ’nfricoşată şi faţă amur san fen.* etc. (4)
e). Limba română departe de a fi displăcută, din contră este de o dulcâţă neîntrecută şi de o sonoritate fără semen. 1
(1)	Al. Ciurcu, scrisăre adresată d-luî Gion relativă la conferinţa «Cum vorbim».
(2)	Christu S. Negoescu', Retorica şi stilistica (1. rom. de la 1822. 1823. poesia de N. Istrati).
(3)	Christu S. Negoescu, Retorica şi Stilistica (poesie de N. Istrati 1. rom. din 1822—18231,
(4)	Gr. G. Tocilescu, Manual de Istoiia Românilor.
www.daconxmanica.ro
ALBINA
1067
Lăsând la o parte versurile poetului nostru:
Mult e dulce şi frumosă Limba ce vorbim,
Altă limbă armonidsă,	1
Ca ea nu găsim.
dar chiar streinii au rămas minunaţi de frumuseţea lim-bei ndstre.
Numai versurile :
Frundă verde, fruinjă verde,
Frundă verde şi iar verde,
recitate de-o Româncă pun în uimire pe poetul francez Al-phonse Lamartine (5).
In argumentarea năstră vin şi cuvintele geografului Hoff man când caracteriseză pe poporul român şi limba sa.
«......nicăirea nu întâlnesc! o inteligenţă mai repede, o
minte mai deschisă, o agerime mai mare, unită cu dibăcie în conduită cum o arată Românul cel mai de rînd. Acest popor unit şi ajuns la cel mai înalt grad de civilisaţiune, ar fi potrivit să stea în fruntea culturii intelectuale a omenirii. Şi ca să se împlinâscă acesta, limba sa e atât de armo-nidsă şi de bogată, că ar fi potrivită pentru poporul cel mai cult de pe suprafaţa pămîntuluî. (6)»
d)	Ceea-ce reese mai de samă din cele spuse, e faptul că unicul păstrător al limbii românescî, încă din cele mai vechi timpuri până în present e clasa poporului, e ţăranul român, caro singurul în timpul de primejdie şi-a jertfit viaţa pentru a ne păstră atjî un pămînt strămoşesc, iar în timp de pace a ţinut morţiş la religiune şi la limbă, la obiceiurile şi la portul strămoşesc, a ţinut deci la comorile cele mai scumpe, cart constituesc individualitatea unei naţiuni. Pe când protipendada, pătura suprapusă, a avut ca modă pe rînd, slavona, greca şi franceza, singur ţăranul, acest element atât de bun, şi-a vorbit limba, şi a exprimat sîmţimen-tele lui de bucurie şi de întristare prin doina lui românâscă.
Doină, doină, cântec dulce!
Când te-aud nu m-aş mai duce,
Doină, doină, viers cu foc Când resunl eQ stau in loc.
Fruncja in codru cât învie Doina cânt de voinicie.
Cade frunza jos in vale Eu cânt doina cea de jale. Doină c}ic, doină suspin Tot cu doina mă mai ţin. Doina cânt, do na şoptesc. Tot cu doina vieţuesc. (7)
(5)	G. i. Ionescu Gion. «Cum vorbim» (conferenţa).
(6)	Lazar Şăinânu, Istoria Filologiei Komâne.
(7)	V. Alexandri. Poesie.
www.dacaromanica.ro
1008
ALBINA
e). Din studiul istoriei s’a vficjut că popdrele mici sînt totdeauna expuse la cotropire, la nimicire, dar tot din istorie s’a văcjut că şi într’un popor mic există adesea-orî un suflet mare şi a pus lumea în uimire, înfrîngend poftele duşmanilor.
Nu odată poporul român pdte fi dat ca pildă pentru vitejia şi destoinicia luî. Fără să ne dăm bine sâmă, motorul acestor isprăvi a fost în mare parte limba. Noi nu sîntem un popor atât de mic pe cât sîntem desmembraţi. Limba şi numai limba esto singura, care a unit şi unesce spiritele, membrele risipite, ea este putorea de viaţă până când membrele vor deveni iarăşi un corp. — La Romani există o profeţie: «Sorta va părăsi pe Romani, când îşi vor uită limba părintâscă.» (1)
Aplicat la noi am pute (jice că, atunci sdrta ne va părăsi când ne vom uită limba străbună. — A ne uită limba, acest lucru cred că nu se va întîmplâ, ci am speranţa că limba românăscă ţinend uniţi în cuget şi în simţire pe toţi Românii din unghiurile veche! Dacii Traiane, va veni timpul când toţi îşi vor da iarăşi mâna şi vor constitui idealul nostru : imperiul românesc.
Christache Georgescu.
Direct. Gimnnz. Târgovişte.
-------=S=3®£=1=-----------
INSPECŢIILE D-Iui SPIRU HÂRET
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, la Cralova.
Pentru a-şi da stima de mersul şcolelor din ţară şi de progresul făcut de elevi, d-nul Spiru Haret, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii publice, şi-a propus cu prilejul examenelor de tine de an să inspecteze principalele oraşe din ţară.
Pe cât se gândesce la progresul cultureî teoretice, d-1 Haret pune însă un deosebit interes la acel al cultureî practice, teren explorat pentru prima oră în ţară la noi de D-sa, căci, învăţă-mîntul practic, care a luat o atât de mare desvoltare la sate, este opera D-sale.
Marţi 10 Iunie, cu trenul de 31/» p. m. la care eră ataşat un vagon ministerial, d-nul Haret a sosit la Craiova, unde a fost întîmpinat de numeroşi membrii ai corpului didactic, de d-nul prefect al judeţului, d-nul prefect al poliţiei, de d-nii epitropî ai biserioeî Madona-Dudu, de delegatul săă la tetrul naţional, de d-nu revizor şcolar şi mai mulţi prieteni din localitate. Aci i s’a oferit un frumos buchet de d-na Celăreanu, directorea şcolei normale de fete.
D-nii General Angelescu şi George Geblescu, epitropii aşeqlă-mîntului Madona-Dudu, au ţinut ca să deâ d-lui ministru, care după lege este unul din ctitorii acestui aşecjSmînt, o largă ospitalitate şi în acest scop aă pregătit un apartament din marea
(1) Ar. Densuşianu, Istoria limbeî şi literatureî române.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1069
clădire Minerva, prevăţlendu-l cu tot confortul şi punându-1 la disposiţia d-luî Spiru Ilaret.
Intr’o altă cameră de alături, s’a instalat un bufet, în care s’a servit d-lui ministru şi celor invitaţi, prânzurile şi cina pe tot timpul cât a stat în Craiova.
D-l Oltenul a ţinut să pună în curent de situaţiunea tetruluî naţional din Craiova pe d-l ministru, care a promis că se va ocupă serios şi va da tot concursul său şi acestei instituţiunî.
Mercur! dimineţa, d-l ministru, însoţit de d-nul Iulian Vrâbie-scu, prefectul judeţului, d-l Boboc prefectul poliţiei, şi d-l Al. Olteanul, a început inspecţia şcolelor din oraş. Prima visită a tost făcută la liceul Carol I, unde a fost întîinpinat de d-l Director Buşilă. Aci d-l ministru a rămas forte satifăcut de expo-siţia de tablouri, un adevărat salon, aranjat din iniţiativa d-lul profesor Fortunescu şi cu concursul d lor Stănescu şi Rădulescu, maeştri.
D-l Haret a asistat la examenul clasei a III, unde eră fisica şi clasei a VII, literatura, rămânând pe deplin satisfăcut de progresele realisate de elevii acestor clase. Forte satislăcut a rămas d-nul ministru şi în ajun, când a asistat la examenele de germană ale clasei a VIII, curs predat cu multă pricepere de d-nul profesor Sangeorgian.
De la liceil, d-l ministru a trecut la externatul secundar de fete, condus de d-na Georgescu, căreea l-a exprimat deplina sa satisfacere de progresul ce a constatat la elevele acestei instituţiunî.
Apoi d-l ministru a asistat la examenele şcoleî comerciale de gradul al II-lea, aliată sub direcţiunea d-lul C. Neamţu, şi la examenele şcoleî comerciale de gradul 1, aflată sub direcţiunea d-luî Mircea Aurel.
După stăruinţele d Iul Iulian Vrăbiescu, prefectul judeţului, s’a înfiinţat în Craiova o exposiţie de lucrări manuale. Acestă ex-posiţie este instalată în casele Geanoglu, proprietatea judeţului, şi acolo sunt expuse lucrările manuale executate de elevii şcolelor primare şi de învăţătorii din judeţ.
Exposiţiunea este îmbogăţită cu multe lucrări de artă, datorite maestrului Gh. Stoenescu, conducătorul el.
Tot aci să află instalată şi o şcolă pentru cântăreţi. BăeţiI de pe la sate, cari au terminat patru clase primare şi aii dorinţa de a deveni dascăli de biserică, urmeză în acestă şcolă doul ani. Şcolă să susţine prin cotisaţiunile preoţilor din judeţ.
D-l Ministru a cercetat aci exposiţia de lucrări manuale, iar de şcola pentru cântăreţi a rămas forte mulţumit. Cu acestă oca-siune d-l prefect a promis că va stărui pe lângă consiliul ju-deţen ca să acorde o subvenţie acestei şcole.
De aci d-l Haret a trecut la şcola primară «Obedeanu» în al cărei director, d-l Barbianu, a recunoscut pe un vechili elev al său, pe când eră profesor la seminarul central.
Vizitând şi şcola de fete de la «Obedeanu», d-l ministru a re-
www.dacaromamca.ro
1070
ALBINA
comandat d-nel Ionescu directorea, ca la cultura grădinei de Hori, din faţa şcolel, să întrebuinţeze elevele.
La şeola normală de fete, d-1 ministru a rămas forte mulţumit de chipul cum acestă şcolă este condusă de d na Celărianu, o excelentă profesoră şi o pricepută administratore.
La cursurile de matematici şi istorie, predate de d-ra Becu şi d-na Căpitan Moscuna, la care a asistat, d-1 Haret, a remarcat siguranţa ce elevele puneau în răspunsuri, exactitatea resol-văreî problemelor, disciplina ce să observă pritre fete, totul denotând că aci se învaţă serios şi în şcolă domnesce cea mal de-săvîrşită ordine şi disciplină.
Tot aci s’a putut admiră şi întinsa grădină ce posedă şcola, care este bine întreţinută şi semănată cu lucruri folositore.
De aci d-1 ministru a trecut la gimnasiul real, unde a exprimat mulţumirile sale valorosului director d-1 Căzănescu, de progresele ce a constatat în învăţătură şi de buna ordine ce domnesce în administraţiunea şcolel.
La orele 2 p. m. d-1 ministru şi-a reluat inspecţiunele, începând cu şcâla profesională de fete, întreţinută de epitropia bisericel «Madona-Dudu».
Aci a fost întâmpinat de d-nil epitropî, general Anghelescu şi George Geblescu, cari l’a condus prin tote atelierele, căpătând de la maestrele respective, explicaţiunele necesare. Cu deosebire d-1 ministru a rămas încântat de atelierul de ţesut şi cel de tricolagiu, de unde ies adevărate minuni de artă, sub conducerea maeştrilor şi prin stăruinţa silitorelor eleve.
De asemenea s’a remarcat aci exposiţia de desemn, unde eraă expuse lucrări minunate. Progresul realisat în acestă ramură să datoresce d-neî Iliescu.
Cea mal importantă din tote inspecţiele a fost la şeâla normală de învăţători, inspecţiune, a cărei resultat a fost la înălţimea aşteptărilor d-luî ministru.
Acâstă şcolă merge mereă progresând. Ne pare bine că constatările nostre aii fost recunoscute şi de un om al şcolel, cum e d-1 Haret, a cărui atenţiune a fost tot-deauna îndreptată spre învăţămîntul rural
Acolo e temeiul, acolo e fundamentul la a cărui soliditate cu toţii trebuie să punem mâna.
Adânc cunoscător de situaţiunî şi de omeni, d-1 Haret a ştiut ce achisiţie face, numind ca director al acestei şcole pe d-1 Şt. lonciovici. Nici nu să pnteâ un colaborator mai consciincios la opera urmărită cu atâta asiduitate de actualul ministru al şco-lelor.
Cu deamănuntut şi interesându-se de tote, d-1 ministru a vi sitat întrega clădire. Dormitore, refectore, sufragerie, bucătărie, apoi alimentele, îmbrăcămintea, rufăria, nimic n’a scăpat d-lul Haret.
In urmă d-1 ministru a intrat în salonul de exerciţii, unde erau adunaţi toţi elevii.
www.dacarotnamca.ro
ALBINA
1071
O orchestră compusă din elevi şi condusă de d-1 Căpitan Fo-tino, a executat cele mal alese bucăţi. Iar corul elevilor şcolel de aplicaţiune—copilaşi mici—au intonat dilerite imnuri şi cântece.
Elevii şcolel normale sub conducerea d-luî Radu, au executat diferite figuri şi danţurî, tote în cea mai perfectă ordine şi cu cea mai desăvârşită precisiune.
Vădit satisfăcut, d l ministru îşi exprimă prin aplause des repetate mulţumirea sa şi la plecare a srâns călduros mâna directorului, maeştrilor şi profesorilor, mulţumindu-le de progresele realisate de şcolari.
Seria acestor inspecţiunî, d-1 ministru a încheiat’o cu şcola primară de la Trişcu, unde a admirat atelierele de modelaj, fe-rărie şi lemnărie, înliinţate de către d-1 N. Romanescu, primarul oraşului.
A stat mult în aceste ateliere, d-1 ministru, şi cu multă atenţiune a privit pe copilaşi cari sub conducerea maeştrilor îşi desvoltau talentul şi cunoscinţele lor de mici meseriaşi.
Aeestă inspecţiune terminată, d-1 Haret a făcut mai multe vi-site în oraş.
Aprope nimeni n’a sciut că în judeţul DoljiG există o şcolă regională de agricultură bine organisată şi care promite a da cele mal frumose resultate. Aeestă şcolă, opera d-lui Haret, dovadă a marelui interes ce d-sa pune pentru desvoltarea culturel practice printre săteni, se află în comuna Poiana.
Decis, a înfiinţa acum doi ani, o asemenea şcolă în judeţul nostru, d-1 Ioniţă Marincu, mare proprietar în Dolj, oferă d-lui Ministru, terenul necesar pentru cultura practică şi astăzi, la marginea comunei Poiana, pe o îndindere de 78 pogone, să res-laţâ o bogată cultură sistematică, datorită elevilor şcolel şi conducătorului lor, d. Marinescu.
Hotărâta inspecta aeestă şcolă, d-1 Ministru plecă Joui într’acolo.
Jouî dimineţa la ora 8, d. Haret plecă în direcţiunea Calafatului, spre a merge la comuna Poiana.
D-1 Ministru eră însoţit de d. Iulian Vrăbiescu, prefectul judeţului, d. George Geblescu. d. C. Alexandrescu, reviejor şcolar, d. Dr. Drăgescu, medicul primar al judeţului, d. Alexandru Ol-tenu şi d. Ciocârdia.
La tdte staţiunile s’a făcut d-lui Ministru o caldă şi entusi-astă primire.
Primarii satelor, învăţătorii şi învăţătorele împreună cu copil de la şcolile cele mal apropiate şi numeroşi săteni aă eşit în in-tîmpinarea d-lui Haret, presentându I coşuri şi buchete de flori şi urându-î bună venire.
La Livezi erată înşiraţi pe peron copii, cari la intrarea trenului în gară întoneză un imn, — d-1 Ministru să coboră din vagon şi primesce din mâna copiilor numerose buchete de flori de câmp, ce i se ofereau.
Acelaşi lucru la staţiunea Sâlcuţa unde să afla şi d. C. lo-
*
www.dacaromamca.ro
1072
ALBINA
nescu suprefectul plăşeî, care la invitarea d-luî Haret, ia loc în vagonul ministerial.
Aci preotul C. Marinescu, din comuna Calopăru, rostesce o fru-mosă cuvîntare.
La Şegargea, s’a făcut de asemenea o frumosă primire d-luî ministru.
Copil îmbrăcaţi în frumose costume naţionale la fel cu d. Po-pescu, dirigintele şcoleî, cum şi soţia sa d-na Popescu, învăţă-tore, pe a căror pepturî străluciau medaliile «răsplata muncei», cu atâta dreptate meritate.
D-na Popescu oferind un frumos coş de flori d-luî ministru, îî ureză bună venire în nisce termeni forte călduroşî.
La Portăresei de asemenea i se oferă d-luî Haret de către copil, llorî, iar învăţătorul Popescu din comuna Cerăt, rostesce câte-vâ cuvinte.
La gara Atumaţî se aflau eleviî şcoleî de acolo şi învăţătorii comunelor învecinate, primarii şi fruntaşii maî multor sate.
Învăţătorul Manea de la Cioroiaşî, în câte-vâ cuvinte bine simţite ureză bun sosit d-luî ministru. Învăţătorul Chifulescu de la Siliscea Crucii, rostesce apoi următorea cuvîntare :
Jjomnute jYfiqistru,
Sunt fericite momentele când conducătorii unui popor se coborci în mijlocul supuşilor lor şi le dă ocasie acestora sc-şi manifeste iubirea sinceră, dragostea nestrămutată, respectul şi supunerea desăvirşită către Tron, Dinastie şi sfetnicii Ţârei. Momentul de faţă e supren, domnule Ministru. El ne dă ocasia, nouă, celor veniţi aci spre întâmpinare, să ve exprimăm vil sentimente de respect, supunere şi veneraţiune şi se ve adresăm, prin cuvintele atât de sincere şi caracteristice poporului nostru un: lîine aţi venit sănătoşi printre noi.
Si ve rog, Domnule Ministru, în numele mulţimei de faţă şi a întregeî populaţiuni din acestă parte câmposă, să primiţi expre-siunea acestor sentimente vii ca izvorîte din nisce inimi sincere şi pe deplin recunoscetore, pentru mulţumirea şi fericirea către care suntem conduşi de guvernul actual.
Să trăiţi, d-le Ministru; să trăiască Augustul nostru Suveranr să trăiască Dinastia Română şi întreg guvernul acestei ţări, menit a ţine pacea şi liniştea, progresul şi fericirea întregului popor Românesc.
încă odată: Să trăiţi, d-le Ministru.
D-nul St. Petrescu, învăţător la comuna Boureni, ţine asemeni o inimosă cuvîntare.
La gara BăilescI lume multă, forte multă. Miî de omeni eşi-seră în întâmpinarea d-luî Ministru.
Trenul este primit în gară în urale nesfârşite şi în imnurile intonate de muzica întreţinută de săteni, o muzică destul de bine organizată.
D. Stănculescu, primarul comunei BăilescI, ureză bun sosit d-luî ministru, dorind ca să rămâie mult timp în capul Depar-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1073
tamentuluî Cultelor, pentru binele şi fericirea şcolelor şi pentru progresul acestei ţări.
D. Haret, mulţumesce de căldurosa primire ce i se face, spu-nend că să simte satisfăcut, de ore-ce munca sa a dat cele mal frumose resultate.
Întregul corp didactic rural adaogă d. ministru să află astăcjl la înălţimea Iul şi-I doresc succesul la care are tot dreptul să aspire.
La Moţăţel, aceiaşi căldurosă primire. Primarii, învăţătorii, învăţătorele, elevi! din comună şi un numeros public aşteptau pe peronul găreî. Copii! întoneză diferite imnuri, iar o elevă presintă d-lul ministru un pre frumos buchet de flori, însoţin-du-1 de aceste cuvinte : «Bine aţi venit, d-le Ministru».
D. I. Negriţeseu, învăţător în comuna Dobridor, rostesce o cu vântăre plină de entusiasrn.
In sfârşit trenul se apropie de Goletz, ultima staţiune a drumului de cale ferată ce eră de parcurs.
Aci se alia multă lume şi tote autorităţile comunelor învecinate.
D. Căpitan Daniel Ionescu, suprefectul plăşel Câmpu, în lrun-tea consiliului comunal, ureză bun sosist <^-luî Ministru.
D. Haret se întreţine câte-vâ minute cu cel de faţă şi apoi timpul fiind scurt, grăbesce spre Poiana, distanţă de aprope o oră.
Să formeză un frumos cortegiu. Prima trăsură în care ia loc d. ministru al Cultelor şi Instrucţiune! publice, împreună cu d. prefect al judeţului, este escortată de vre-o trei (JecI de săteni, îmbrăcaţi în costume naţionale şi purtând drapele.
Urmeză apoi alte 20 — 25 trăsuri în cari se aflaţi notabilită ţile comunei Poiana—cea mai populată comună din întregâ ţară — cari eşiscră în întîmpinarea d Iul Haret.
La ora 12 impunătorul cortegii! intră în comuna Poiana.
Aci, atât d-1 ministru cât şi însoţitorii săi, primiră o largă ospitalitate la d-1 Ion iţă Marincu proprietarul moşiei Poiana, şi a fiului seu, d-1 doctor Marincu.
Imediat după masă, d-1 ministru cu însoţitorii săi de la Cra-iova, împreună cu d-1 Ioniţă Marincu şi d-1 Căpitan Ionescu subprefectul plăşel, plecă înspre locul de cultură al şcolel de agricultură, atlat la o distanţă de vre-o şese kilometri.
Iată ne ajunşi în sfârşit în acel loc, unde copiii sătenilor primesc cunoscinţe atât de folositore vieţel lor practice, cunoscinţe care ’I vor face să pricepă rostul muncel câmpenesc! şi să fie puşi la adăpostul ignoranţei şi a speculaţiunilor de tot felul.
O viaţă întregă l’a preocupat pe d-1 Haret problema învăţămîn-tulu! la noi. Şi cu revenirea sa în capul Departamentului Cultelor, acestă problemă pare a o fi deslegat. Invăţămîntul practic în şcolele rurale eră prima îndrumare pe o cale sănătosă, şi a-cestă îndrumare a început bine şi solid a să face.
Un teren de 80 pogone se află în stăpânirea şcolel de agri-
www.dacoromanica.ro
1074
ALBINA
cultură de la Poiana, condusă cu multă pricepere şi cu multă rîvnă de d-1 C. Marinescu directorul şcoleî.
Atâta dragoste, atâta dor, atâta interes de progresul acestei şcoli desvoltă d-1 Marinescu, în cât activitatea sa e mal presus de orl-ce laudă şi cu un ast-fel de conducător e sigur că şcola de agricultură de la Poiana va corespunde ast-tel atât scopului urmărit de d-1 Haret, cât şi sacrificiilor d-luî Ioniţă Marincu, do natorul celor 80 pogone de cultură.
Să cultivă aci tot lei ul şi tote speciele de plante şi legume. S’a utilisat cu mult folos apa din eleşteu, pentru grădinărie. S’a îngrăşat sistematic terenuri, pe cari să reslaţă astăcjl o bogată cultură.
S’au făcut cultivabile întinderi respectabile de pămînturî ni-sipose de la cari nu să mal speră nimic. Să cresc vite şi să întreţin—cu nutreţ anume preparat—admirabil de bine vitele de muncă.
Totul arată ordine, pricepere şi o energică conducere
Să lucră acum la o casă în care să se adăpostescă elevii în timpul di lei-
Un coşar pentru vite, sistematic construit, eră aprope terminat.
Şi când te gândesc! că totă acestă colosală lucrare a fost re-alisată numai în timp de doi ani!
Cât pote stăruinţa, dragostea de lucru şi devotamentul pentru o idee !
D. Marinescu a cerut mal multe îmbunătăţiri pentru şcolă, pe cari d-1 Ministru a promis că le va satisface.
Şcola este frecventată de 21 elevi: numai patru din Poiana, iar restul din alte comune Observaţiunea d-luî Ioniţă Marincu eră forte justificată: că şcola ar fi mal mult frecventată dacă ar avea o cantină şcolară şi un dormitor. Elevii de prin alte sate ne avend nici unde dormi, nici unde mâncâ, e natural să se temă de a se înscrie la această şcolă, în faţa atâtor dificultăţi.
D. Dr. Drăgescu care a pus dejâ basele înfiinţării unei cantine acolo, a promis că va lucră în acestă direcţiune şi din produsul serbărilor ce va organisâ, va face ca în curînd să funcţioneze acestă cantină.
Iar d-1 Ioniţă Marincu şî-a luat angajamentul ca tot pe cheltuiala sa, să ridice o frumosă clădire pentru şcola de agricultură, care astâ-(JI să află instalată în localul unei şcoli primare.
Pentru atingerea acestui scop însă e nevoe încă de vre-o 12 pog. de pămînt.
Acest lucru să pote uşor realisâ, dându-se locuitorilor ce au pămînt chiar lângă terenul de cultură al şcoleî, porţiuni identice din moşia statului Piscu.
D-1 Ministru a promis că va stărui în acest sens pe lângă d-1 Ministru al Domeniilor şi speră că la tomnă să vie cu un proect de lege pentru tranşarea acestei cestiunl.
Trebuie să mal spunem că începutul şcoleî a fost forte greii.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1075
Din causa intrigilor şi a răutăţeî unora s’a avut de luptat cu multe deficultăţî, cari până în cele din urmă au lost înlătui’ate, graţie energiei şi stăruinţelor d-luî Najdineseu actualul primar al comunei Poiana şi a d-lui Marinescu directorul şcolel.
După două ore, d. ministru a părăsit şcola de agricultură, mulţumind d-lul Marinescu de activitatea ce desfâşoră şi forte satisfăcut că una din frumuşele sale opere a dat resultate atât de bune.
De aci, d-1 Haret a trecut pe la Primărie, pe la biserică şi a inspectat şcola primară de băeţl şi fete, unde a rămas pe deplin mulţumit de progresele constatate.
Mal ales mulţumirea sa a fost deplină, când a vărjut grădi-nele şcolel, adevărate parcuri, lucrate de elevii şi elevele şcolel.
In urma unul scurt repaus luat în marele parc al castelului ce a aparţinut odinioră familiei Obrenovicilor, al cărui cel din urmă vlăstar—Alexandru — a avut după cum să ştie un slîrşit atât de tragic, d-1 ministru mulţumind d-lor Marincu de ospitalitatea ce i-ati dat, a pornit spre gară.
La ora 9 sosind în Craiova, d-1 Haret împreună cu cel ce l’au însoţit a luat în gară un prânz, oferit de d nu prefect Iulian Yră-biescu şi apoi cu trenul de 97a a plecat în spre Bucurescî.
D-1 Ministru Haret a rămas torte satisfăcut de progresele ce a constatat că au realizat tote şcolele nostre din oraş şi judeţ, atât pe terenul teoritic, cât şi cel practic.
(Voinţa Oaioveî).
Nenorocirile Ilenei din Dobrenî.
otâ lumea din Dobrenî venise la îngropăciunea fetei Maria 'jl j[ ' Ene, şi un murmur de milă se autji când Ilâna, biata [Wţj maicâ-sa, eşi din casă, ca să mergă după coşciugul co-(jn») pilei sale. Nenorocita femee nu mal era de recunoscut, * atât de tare se schimbase şi îmbătrânise în câte-vâ (jile.
Povestea el este mult mal tristă de cât îşi pote cine-vâ închipui. Ilena petrecuse copilăria în mijlocul unor priveliscî în-grozitore. Cele mai depărtate amintiri îl înfăţişaţi pe maică-sa singură, sdrobitâ de muncă şi plângând într’una, în aşteptarea soţului care nu mal veniâ acasă.
In sfîrşit el se întorceâ clătinându-se pe piciore, mânios şi înjurând din chiar senin, răsturnând lucrurile din casă şi spărgând tacâmurile. Şi ori cât de as ultătore eră sărmana lui femee, el tot îl da câte-vâ lovituri cu ce nemeriâ înainte.
îndată ce el deschidea uşă, Ilena se ascundea în vre-un colţ, unde-vâ, şi de acolo tremurând de frică, se uita la acestă grozăvie.
Intr’o (ţi, pe când eşise din ascuncjătore şi se agăţase rugătore de tatăl său, el o împinse cu piciorul aşâ de tare că se rostogoli de la un capăt până la altul al odăii, şi rămase ca leşinată. Când
www.dacaromanica.ro
1070
ALBINA
îşi veni în sine, ea văiju Pe maicâ-sa cu un cuţit în mână, ca s’o apere, şi eră atât de hotărîtă, ea care de obiceiu erâ supusă, că eşise ast-fel din casă blestemându-şî bărbatul. Atunci a fost singura oră când prada îndrăznise să se împotrivescă călăului.
llena îşi închipuise multă vreme că ast fel trăiesc tote femeile cu bărbaţii lor ; ea rămânea uimită veijend că în alte case omenii intră veseli, îşi îmbrăţişeză copiii, se aşeijă la masă frecându-şl mânile cu mulţumire şi mănâncă fiertura gătită de femeile lor, (Jieend că este minunată.
Radu Enescu, tatăl Măriei, erâ beţiv ; el beâ numai rachiu, băutură destul de răspîndită la sate. Obiceiul ăsta îl luase de când lucrase înainte vreme la calea lerată şi nimic nu I ar fi hotârît să se lase de el.
Beţia lui, sgomotosă în cel d’intâî ani de la căsătorie, ajunsese mal târcjiu primejdiosă: ba se arătă, din ce în ce mal criminală. Când Ilăna lu de (Jece ani, maică-sa începu a boli, din pricina bătăilor suferite de la ticălosul el de bărbat. Erâ galbenă, cu ochii în fundul capului; şi de-abiâ se ţâră prin odae; când, obosită cu totul, se aşeijă în pat, Ilăna stâ de strejă la portă, ca s’o vestescâ când se va întorce tatăl seu, căci odată găsind-o culcată o tărâ jos din pat, o aruncă la pămînt şi o călca cu piciorele, cjficendu-î că e o leneşă fără pereche.
Ea nici odată nu voise să se plângă. In sfârşit, simţindu-se răti de tot, îşi îmbrăţişă copila, o sărută de mal multe ori plângând şi când ea îl aduse scirea cu glas înspăimîntat:
Mamă, iute, iute, vine tata, a ajuns la teiâ.....
Sărmana femeie nu se mal sculă din pat, şi surîse, mal galbenă de cât tot-deauna, ca şi cum n’ar fi avut frică, ca şi cum ar fi fost prea târcjiu ca s’o facă să mai sufere. Chiar el, care îşi ridică ciomagul şi făcea gălăgie în faţa patului, se opri de odată şi o pipăi uşor, înspăimîntat. Ea erâ mortă, cu un surîs ce nu se mai văijuse până atunci pe buzele el.
llena trebui să ducă singură greutatea casei. La rîndu-î ea suferi în locul mamei sale chinui'ile ce-I pricinuia beţivul. El nu mai lucră; ci în fie-care an vindeâ câte puţin din pămînt. câţî-vâ copaci dintr’o mică pădure ce-o ave, cheltuind banii pe băutură şi bătendu-şî fata, când îl cereâ să-î deâ ca să cumpere pâine.
Ea trăi şi crescu mulţumită milei şi iubirii de omeni a vecinilor, cari îl lăudaţi hărnicia şi curagiul. Ca copilă, ea se pri-cepeâ la lucru ca şi o femee ; ca fată mare, ea muneiâ ca un bărbat, ca să ţină puţinul ce mal rămăsese de la tatăl său. Dar într'o (Ji omenii legii veniră să le iea tot ce mal aveau, fiind că beţivul împrumutase mal mulţi bani de cât făcea averea sa.
Fără nici o pară acum, ca să-şi mal tîrguiască rachiâ, el nu mal eră bun de nimic. Atunci că<;lu într’o îniristare mare, că ră-mâneâ ijile întregi năuc pe pragul locuinţei.
într’o diminăţă, llena îi găsi corpul legânându-se atârnat de o frânghie înodată de grinda tavanului: nenorocitul el tată se spânzurase.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1077
Odată casa vîndutâ, biete! copile nu-i mal rămânea alt ceva de cât bunul său nume şi frumuseţea; căci ea ajunsese, cu tote nevoile ce îndurase, cea mal drăguţă fată din sat. . . înaltă, albă, cu un păr negru minunat, cu ochişor! în car! lacrămile păreai! că le dă şi mai multă strălucire, cu seriositatea dulce a obrazului, ca eră pentru totă lumea frumosa llena.
Un băiat de inimă, numit Sandu Ene, o plăcu ; el era muncitor şi cumpătat, şi avea şi ce-vâ stare. Se cununară şi toţi creatură că a dat norocul şi peste ea. Pe orl-ce puneau mâna eră cu spor. El avură doi copil drăgălaşi, pe Petricâ şi pe Maria, şi păreau că vor fi fericiţi până la capătul (Jilelor lor.
Dar nenorocul nu dă gata pe omeni dintr’o lovitură: când el î-a izbit bine şi când el cred că au ajuns la capătul suferinţelor, îl lasă să iasă din nevoi, să se bucure de vieţă, să trăiască în sfîrşit cu nădejdea unul traiu bine-cuvîntat; apoi îl fac şi mal tare, cu cât sunt mal simţitori la loviturile lui şi cu cât au perdut pe lângă obiclnuinţa nenorocirii şi acestă putere a celor nenorociţi, care este răbdarea.
La începutul unei ernî, Sandu începu să tuşescă, să slâbescă, să-şi pierdă puterile. Intr’o dimineţă către anul nou, pe când se credea mal bine, se ridică din pat în grabă spre a scăpă de un gust urît ce-1 simţea în gură ; el vărsă un val de sânge din piept. Sandu, zăcu încă vre-o câte-vâ săptămâni; şi după ce regulă tote socotelile şi după ce spuse Ilenei să fie cu inima tare, se stinse liniştit.
La întorcerea de la cimitir, când văduva văcju pe cei doi copilaşi plângând şi întrebând-o să le spună de ce au băgat pe tatăl lor în pămînt, ea îşi şterse ochii şi le spuse că acolo el va dormi mal bine, că nu va mal avă nici o suferinţă şi că 7a fi mulţumit de eî, dacă vor fi cuminţi, dacă îl vor iubi şi vor veţui ca şi cum el ar fi pe pămînt.
Ilena se apucă de lucru, cu mal mult curagiii de cât ori când, uimită ea însăşi de puterea ce simţea că are, muncind pentru copilaşi. Trecură doi ani. Nu mal purta zăbranic negru ; mica lor avere cresceâ ; şi când se împliniră doi ani de la mortea lui Sandu şi ea merse la mormîntul lui împreună cu Petrică şi Maria, ca să-î arate cât de mult îngrijea de el şi să-şi dea săma de ce făcuse pentru dînşil, simţiâ că el e mulţumit de ea.
Nisce ghiocel galbeni pe care nu-I văcjuse în ajun în grădiniţa de la mormînt se deschiseseră de odată, cu tot frigul; ea creţii că Sandu, îl făcuse să înflorăscă spre a-I arătă iubirea lui. Se reîntorse acasă cu inima plină de o mângâiere pe care n’o simţise până atunci.
Nu eră însă decât un nou răgaz în nevoile vieţii.
Prelucrare de
(Va urma).	(J. Teodosiu.
— Pedepsesce pe fiul tău când încă este nădejde.
www.dacaromamca.ro
1078
ALBINA
„Apa trece, pietrele remân“
D-l Buşilă, Directorul liceuluiuî «Carol I» din Oraiova, din luna Martie a. c., a început publicarea nnei reviste lunare intitulate : «Citirea» care publică lucrările elevilor secundari, de la tdte liceele din ţară. In No. 2 din luna Aprilie, a publicat concurs între elevii secundari, asupra unnor subiecte auume-date. Subiectul No. 3 a fost asupra dicetorii «Apa trece pietrele rămân». Unul din răspunsurile premiate a fost al elevului Stupcanu Niculae din clasa IV-a a liceului din Piatra CNămţu). II reproducem şi noi şi felicităm pe d-l Director al liceului din Craiova, pentru acestă frumdsâ iniţiativă. Este un fericit început care va servi mult elevilor secundari.
«Amin», şopti bunica închidendu-şi scorţele bătrânului ciaslov şi trec£ndu-l cu mâna tremurătore pe şefnicarul de dinaintea «Maicei Domnului». Candela încercă să închidă ochii în fiinţa unt-de-lemnuluî ce o îneca. Apoi liniştită şi domolă ca în tot-deauna, bunica întrebă mirată: «Tu, copile?»— Eu!»—strigaiu ca să m'audă.— «A! sciu ce vrei.»—Zîmbind ’mi arată pâlămida Iadei şi me ’ntrebă: «Vrei zahăr?» — «Să-mi spui bunicuţo, povestea nostrâ de demult cu Turcii cei păgâni.»— «Povestea? Apa trece pietrele remân, nepote».
După ce-şî sorbi cafeua, puse băţul de sprijin alături şi începu:—«Eră greu de trăit, copile, pe vremea ceea, când ţiu eu minte j eram, să dic aşa, tată de dat la şcolâ, când vedeam Turcii colindând pe la case şi luând cu hapca tot ce găsiau. Iar eu câram dimpreună cu surorile cele mai mari sulurile de pânză în pădure, unde le gâbuiam care şi pe unde apucam: prin bălării, prin scorburi, pe unde
www.dacoromamca.ro
___________________________ALBINA__________________________1079
piciorul Turcului n’avea ce să cate. Apoi Taslâul pe vremea ceea n’aveâ decât odorul de mănăstire dinpreună ca casele de prin prejur ale robilor Ţigani. Iar zidurile pe cari adî le vedi, nu erau aşâ ca acum, cu iărbă şi muşchiu pe ele si cu chiliile dărâmate.
Eră alt-fel de stare. Eră aşâ precum o lăsase Ştefan-Vodă, ziditorul ei.
Căci se gîndise el, fostul Domnitor, că vremea trece iar fapta rămâne.
Eră înzestrată cu odore şi cu robi. Iar ţiganii trădători, de fricoşi ce erau, de multe ori au făcut ca din pricina lor să se verse sânge nevinovat şi să se jefuiască bieţii 6-menî. Tata erâ preut; aveâ gospodărie, aveâ cal, trăsură şi tot ce i trebuie unui om cu dare de mână. Intr’o di, ograda ni se umplu de fesuri şi de cai turcescî. Conducătorul erâ însoţit de un ţigan. Audiseră că tata-î om de sămă şi veniseră să-i ia ce-or găsi. Atunci Domne 1 Ce a-ucjii 1 — Turcii voiau s-o dea pe românesce : «Calul Popa I taie mâna popa!» Iar altul mai încolo trăgându-şî iataganul printre dinţi: «Spânzur popa!» Bunica îşi făcu cruce şi mă însemnă şi pe mine cu sfîntul semn. Ce erâ? Aveâ. tata un armăsar roib, stelat în frunte de-ţi veniâ să-l mănânci cu ochii, de frumos ce erâ. Iar ţiganul îi însciinţase. Acum veniau să-l ia. Armăsarul erâ pe câmp. L’au căutat prin grajd, prin grădini..... Strimtorat de tote părţile,
tata a dat calul şi a scăpat. D’apoi pe vremea volintinilor
... erâ un urlet şi un răget de par-că s’amestecaserâ
munţii în lume şi se luaseră la certă.—Un Grec fugise la stână în Prelunci. Un ţigan l-a spus urmăritorilor Turci.. L’au luat Turcii pe Ţigan, s’au dus în munte la stână, au prins Grecul şi l'au spânzurat şi pe el şi pe Ţigan cu capul în jos. Lor nu le trebuie trădători. Au murit amândoi. —Biserica o umpluseră de sânge, tăiaseră iconele cu iataganele, prădaseră odâjdiile....
Păgânii 1 strigă bătrâna puindu-şi mâinile pe tâmple.
Iar adî, când mă gândesc în urmă, abiâ ’mi aduc a-minte ; nu de geaba sunt 85 de ani la mijloc. Au trecut apoi pe aici pe rând : Ruşi — Nemţi, nemuri creştine ; dile ca acelea n’am mai apucat şi să te ferăscă D-deu de ele, fătul meu. Adî lumea ci-că s’a civilisat, ţiganii s’au des-
www.dacoramamca.ro
1080
ALBJNA
robit, obiceiurile nostre vechi şi strămoşesc!, au rămas ici colea, tot cum au fost nespălate de apa de duşmani.»
Bunica şl-a şters apoi două bobe de lacrimi şi-a sfîrşit : < Apa trece, pietrele rămân. >'
începusem să învăţ la şcolă. Mi se trecuse vremea de jucat de-a puia gaia, ori de-a vălătucu ’n lin. Eram băiat mărişor şi atunci am putut înţelege rostul apel de duşmani şi a inimilor de pietră românesc!. Rând pe rând au trecut prin cadrul minţel mele: Traian stâpânitorul Romei, împreună cu hordele potopitore ale tainicului Răsărit, unite cu cele din Nord, cari s’au revărsat peste costele Imperiului Roman, deci şi peste mica nostră ţârişoră. Şi-au venit. Dar:
Fiul Romei se aprinde Hidra 'n mână o cuprinde Şi-o sugrumă şl-o sfărâmă Şi-o învinge şl o dărîmă.
Fug Gepisiî, fug Bulgarii,
Şi Lombard,il şi Avarii;
Fug şi Hunii, fug şi Goţii,
Fug potop, potop cu toţii Şi se duc, se duc ca vîntul,
Asurdind întreg pămînlul.
De-a lor urlete barbute,
De-a lor vaete amare!
Alături de cântecul minunat al poetului, îmi răsună în gând vorba sfintă a bunică!: «Apa trece, pietrele rămân».
N. Stupcaiui.
CI. IYr-a, Liceul „Petru Rareş“ din Piatra-N.
La Administraţia Revistei „Albina" strada Măntulăsa No. 9. silit de vîndare nouile programe ale şcoleior primare urbane şi rurale în broşură, costând fie-care programă Iei 1. — Ori-eine va trimite prin mandat poştal lei 1.20, va primi franco la domiciliu, programa ce va cere. Pentru lei 2.20 le va avea pe amendouă. Asemenea se află de vîndare şi „Buletinul Oficial" No. 212 (număr suplimentar) cu ambele programe şi cu preţul de 2 lei numărul.
www.dacaromamca.ro
albina
1081
RÂIA BOULUI
Boul nu este atins de cât de două feluri de râî: râia jjsoroptică şi râia symbiotică, fie-care fiind produsă prin psoroptul sau symbiotul eî special.
Râia psoroptică a boului.
Acestă râie, produsă de părăsitul psoroptes bovis (psortele boului), se arată-, la început, la baza co-deî, mai rar pe gât şi grebăn.
La boul bolnav, se ivesce pe piele o mulţime de ridicăturî, de brobonele risipite sau îngrămădite.
Acele ridicăturî spărgendu-se, prin uscarea ze-mosităţilor ce ele conţin, se formeţlă coji mai mult sau maî puţin grose, şi întinse, împâslind în acelaşi timp părul, în dreptul lor.
Din causa mâncărimiî, animalul se scarpină neîncetat, maî ales noptea, ceea-ce face ca pielea părţilor bolnave, deja îngroşată, să se îngroşe şi maî mult, înfăţişindu-se fără păr, sîngerată, sgâriată, cutată şi cu rănî.
Mărginită la început asupra cotoruluî coţleî, pe gât sau grebăn, râia psoroptică a bouluî, dacă să lasă necăutată, se întinde maî departe, către spinare, cap, piept, etc,
Boia se arată de obiceiu tomna şi ţine cam până în Fevruarie. Primăvara animalul pare vindecat,
www.dacoromanica.ro
1082
ALBINA
ceea-ce nu este ele fapt, boia recăpătendu-şî puterea către tomnă.
Acestă râie se trateză ca şi ceasarcoptică a calului. După tunderea şi spălarea părţilor bolnave, se vor unge cu una din preparaţiunile despre care s’a vorbit la acea râie.
Baia symbiotică a boului.
Ocupând aprope numai rădăcina codeî şi numai câte-odată cefa şi chişiţa, acestă râie este determinată prin părăsitul symbiotes bovis (simbiotele boului).
Ea se cunosce prin căderea părului de la baza codeî şi prin mătreţa şi cojile gălbui abia lipite de păr sau de piele, ce se formeză pe acea parte a codeî. Smulgendu-se cojile, pielea de sub ele se înfă-ţişecjă roşietică şi adesea caldă şi îngroşată din causa scărpinăturilor pricinuite de mâncărime, care mai ales noptea, este fdrte pronunţată.
Boia neîngrijită, de la locul ce de obiceiu ocupă, se pote întinde şi pe alte părţî ale corpului.
Puţin molipsitore, se întâlnesce maî mult la vitele trăite în murdărie, necurăţite.
Nici omul, nicî calul sau alte animale domestice, nu capătă de la bou, acestă râie.
In afară de îngrijirele de curăţenie, ca tratament nu avem nimic de adăogat la cele spuse cu privire la râia psoroptică a acestui animal.
Irimia Popescu
Medic-veterinar.
Cum să pregătim peseiî. — Cea maî gustdsă parte a pesceluî este spinarea. Peseiî de baltă se ţin maî întâia în apă de rîu sau de izvor, ca să piară mirosul de baltă din eî. Peseiî cu solzi se curăţă, trăgend cu cuţitul de la cddă spre cap. Dacă solzii cad anevoe, se opăresce pescele cu apă ferbinte şi apoi se tbrnă apă rece peste el. Peseiî fără solzi se curăţă cu dosul cuţitului. Când se scot măruntaele, să se bage bine de semă să nu crape beşica flereî. Peseiî cei mari se fierb sau se frig încet, la un foc nu prea iute.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1083
AUGUST TR. LAURIAN
Mărfi, 1 Iulie, s’a desvelit bustul eruditului istoric şi marelui naţionalist. August Treboniu Laurian, ridicat în piaţa Lucaci, din iniţiativa unui comitet de profesori ai liceului vMateiu Basarabu.
August Laurian, face parte din acea legiune eroică de Români, cari încredinţaţi de latinitatea originei şi limbei nostre, şi înarmaţi cu tdte armele sciinţei pentru a face dovada convinqereî lor, au luptat o viaţă intrigă, atât pentru redeşteptarea consciinţei naţionale, cât şi pentru a spulberă teoriile duşmanilor neamului nostru, cari ne contestau latinitatea.
Natural că, în ardârea şi pasiunea lor, unii din aceşti eroici învăţaţi au depăşit marginele rigurdse ale sciinţei, alţii aii căcfut în exagerări şi au comis erori, pe care sci-inţa adevărată le-a rectificat, dar cu tâte acestea ei rămân mari, căci mari au fost ideile care i-a însufleţit, generâse mişcările sufletului lor, nobile şi naţionale actele lor.
Şi dacă une-ori ei păcătuiaii în potriva sciinţei, şi dacă une-ori exagerau, apoi nu o făceau din motive de a părea cu desăvîrşire originale saiî de a servi anumite cauze personale, ci împinşi de dorul sacru de a-şi servi ncmul şi ţara.
In fruntea acestora stă, August Treboriu Laurian, a cărei memorie a fost venerată în bustul desvălit în piaţa Lucaci.
Laurian s’a născut în Transilvania în 1810\ ’şi-a făcut studiile la Cluj şi Vicna. Venit în ţară o fost numit profesor la liceul Sfintul Sava în 1844, a participat la revo-luţiunea de la 1848 din Transilvania, a fost profesor la facultatea de litere din Capitală până la 1881 când a încetat din vieţă.
Operile lui principale sunt: Privire asupra istoriei Românilor, în limba francesă şi germană. Tentavem Criticum in orţgiuem derivationem et formam lingue romanieae. Istoria Românilor. Românii şi Honarchia Austriacă, în nemţesce. Geografia Ţârilor Române.
In cola.borarc cu profesorul Massim, scrise Dicţionarul limbei române, operă care dovedesce o profundă erudiţie, o nouă pidere de muncă şi în care se învedereză calităţile şi defectele curentului latinist ai cărui adepţi, nemulţumiţi, ■cu bogăţia elementelor latine din limba română, voiau să latiniseze cu desăvîrşire limba română.
Profesorii liceului Matei Basarab luând iniţiativa ri-dicărei acestui bust aii făcut un act şi de âmeni de sciinţă cari ştiu da prinosul de admiraţiune înaintaşilor lor, şi de buni români.
Bustul e opera sculptorului Bălăcescu.
Y.
www.dacoromanica.ro
1T84
ALBINA
Asigurările lucrătorilor contra accidentelor.
In grija ce portă tutulor celor ce ?şl pun munca în serviciul Domeniilor Cor6neî, d-1 Administrator al acestor Domenii, gândindu-se şi la simplii muncitori, a adresat agenţilor săi, urm£t6rea pilduitore circulară:
Domnule Agent,
Sîntem în perioda treeratuluî. De când s’aQ introdus maşi-nele de treerat, cari sînt de mare folos agriculturii, nu trece o vară fără un mare număr de accidente, din care multe grave sad mortale. E de ajuns ca un lucrător să alunece sau să se apropie prea mult de o curea de transmisiune, de un organ în mişcare, pentru ca să se întîmple o nenorocire. Alte ori cazanul locomobilel e usat sau încrustat, şi ne mal resistând presiunii, se întîmplă o explosie care face mal multe victime.
Accidentele provenind din starea rea sau din lipsa de întreţinere a maşinelor, precum şi din nepriceperea celui căruia s’a încredinţat conducerea lor, se vor înlătură în mare parte când va există şi în România controlul oficial şi periodic al cazane-lor de maşini, şi când nu se va mai permite celor cari nu aii cunoscinţele cerute, să lucreze ca maşinişti.
Deşi se vor împuţinâ atunci accidentele, ceea-ce va fi un mare bine, totuşi se vor mal ivi multe. In situaţiunea de faţă, starea victimei unul acident e tristă. Dacă more, şi lasă în urmă î o soţie, copil, sau părinţi bătrâni, aceştia, lipsiţi de cel care-î hră-niâ, cad în cea mal mare lipsă. Iar dacă nu more, ci rămâne ciung sad inlirm într’un mod ore-care, nu mal pote nici odată să-şî câştige vieţa ca înainte, ba de cele mal multe ori ajunge incapabil de muncă şi trăesce numai din mile.
Pentru a obţine o despăgubire, ar trebui să polă să dovedescâ că accidentul provine din o greşelă sad o neglijenţă a arendaşului sad proprietarului la care lucră, ceea-ce nu I permit împrejurările mal nici o dată. Pentru a îndreptă acest rău, se propuse în Belgia ca patronul să lie tot-deauna obligat a despăgubi pe lucrătorul nenorocit, afară dacă el pote dovedi că însuşi victima sau alt lucrător a provocat accidentul prin o greşălă sau o neglijenţă a lui. Acest sistem s’a numit răsturnarea dovedii şi era de sigur un progres (aţă de starea anterioră.
A tost însă, pe drept cuvînt, înlăturat în tote ţările cari au un sistem organisat de asigurări oficiale şi obligatorii, şi în locul lui s’a introdus principiul riscului profesional. Adică, la ivirea unul accident, nu se mal pierd luni sau ani pentru a cercetă dacă are sau nu cine-vâ o vină, ci se admite că din însuşi ocupaţiunea lucrătorului decurg cele mal multe accidente, şi că dacă multe se pot înlătură, tot se vor ivi câte-vâ. De aceea victimele lor sunt despăgubite îndată prin pensiuni cari se plătesc din fonduri adunate pe calea asigurării.
Este de sperat că regimul acesta, care în Germania a dat rode minunate şi care cu diferite perfecţiuni sau modificări s’a aplicat şi în alte ţări, va fi introdus şi la noi, unde pe măsură.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1085
ce industria naţională se va desvoltâ, nevoia luî se va simţi din ce în ce mal imperios. Până când însă se vor face legile necesare în acestă privinţă, cari cer studii lungi ca să dea rode bune, putem luâ o iniţiativă în sfera nostră de acţiune şi sperăm că ast-lel vom contribui a atrage atenţiunea asupra nevoie! acestei reforme. Unele din societăţile de asigurare de la noi, fac asigurări contra accidentelor, şi pote că şi cele-lalte, vor studia condiţiunile în cari se pot face asemenea asigurări.
Am ales de o carndată şi ca încercare un timp după care tote personele întrebuinţate la maşini, sunt asigurate, fără ca să fie nevoie ca contractul de asigurare să le arate nominal safi să specifice salariul lor. Victima unul acident ar primi salariul pe 500 (Jile, în cas tle invaliditate permanentă; în cas de morte suma acesta se va plăti familiei. Ve trimet ca anexe un prospect pentru a l studia, şi vă invit a tace îndată asigurarea.
Desvoltarea şi întărirea instituţiunilor patronale de prevedere şi de sprijin, Domnule Agent, este una din superiorităţile ce presintâ exploatarea mare, când e condusă cu spirit de solidaritate socială şi de foios naţional ; de aceea socotesc că e o datorie de onore pentru Administraţiunea Domeniului Coronei de a se servi de ocasiunea ce se oferă de a îmbunătăţi sorta victimelor viitore ale accidentelor, precum ne-am ocupat de curând de a feri în măsura posibilului pe sătenii de pe Domeniile Coronei de pagubele ce pot suferi din epizootii.
încercările nostre avend prilegiul de a trage o generosă şi binevoitore atenţiune, izbînda lor pote să aibă un tolos general şi de aceea ne bucurăm cu toţii când putem contribui cu cevâ. la îndeplinirea unul progres, şi să atragem ast-fel simpatia de care pot cjice că se bucură instituţiunea Domeniului Coronei, graţie sentimentelor mărinimose ale Maiestăţilor Lor Regele şi Regina, pe care căutăm cu rîvnă să le punem în aplicaţiune cât se pote mal bine.
Administrator, I. Kalimleru.
Durerea de cap pote avea diferite cause şi prin urmare şi lecuirea el este diferită. Ca să putem judecă asupra acestor cause ne vom notă: durerea de cap provenită din stomac stricat, o simţim pe frunte şi jurul el; acea, care provine din ridicarea sângelui la cap o simţim pe la cefă; durerea nervdsă (migrenă) se arată pe o parte a capului; durerea reumatică nu are un loc hotărît, ci se schimbă mereu.
Când durerea de cap este împreunată cu grăţă, în urma stomacului prea încărcat, vom căută ca prin mijldce externe să vărsăm,, ceea ce va face până la alte medicamente să se micşoreze durerea de cap.
www.dacocomamca.ro
108o
AT.niN '
Serbătorile prea multe strică şatenului şi ţăreî.
nul fiind compus din 365 sau 366 (jile, împărţit în 12 luni şi fie-care lună în 30 dile, muncitorul sătean nu muncesce in cursul anului nici trei luni deplin. Şi iată cum:
Sunt 52 Duminici, 30 sărbători mari însemnate cu două cruci în calendar, 22 dile sărbători mai mici însemnate cu o cruce, pe cari tote le ţine sătenul, nu lucreză.

Afară de aceste sărbători, mai ţine sătenul alte 30 cjile de sărbători închipuite sau tradiţionale, cum se dice, adecă: 9 Joi, 9 Marţi după Pasce, 9 Filipi, Iuda, Marine şi Ro-potinul.
Până aci se însumeză 4 luni şi 17 dile de sărbători. Dacă vom mai adăogâ 30 (Iile perdute de sătean cu dusul la moră pentru măcinat, şi alte 30 cu dusul la tîrgul de săp-tâmină, se fac 6 luni şi 17 dile de nelucrare, ba şi de risipă cu cheltueli făcute pe la tîrg.
Mai adăogînd forţat, încă 3 luni de ernă, in cari muncitorul sătean vegeteză, ne avend o meserie ca săteanul din Austro-Ungaria, ast-fel abiâ rămân de muncă nici trei luni in tot cursul anului; afară de dilele de intemperii, de bole etc. ce se ivesc mai ales in timpurile verei, când frigurile bintue cu furie din diferite cauze şi fără ajutor...
Aşa dar muncitorul nostru nu se folosesce de muncă in-tr’un an, nici de trei luni deplin, din căuşele enumerate.
Ia să vedem şi pagubele ce le suferă atât sătenii muncitori cât şi agricultura în general. Cată să mă explic tot cu ţifre căci ele sunt mai vorbitore decât tote cuvîntările fie ele cât de meşteşugite:
Avem în frumosa nostră Românie peste 2 milione de muncitori săteni bărbaţi şi femei; dacă aceştia muncesc o di ei câştigă 2 milione lei, socotit a un leu diua de lucru de fie-care; dar când aceştia muncesc 30 dile tot a un leu pe di, atunci câştigă 60 milione lei, cât ar câştigă deci când ar munci 90 de clile a un leu diua??...
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1087
Când 2 milione de muncitori nu muncesc 90 dile şi le perd fără nici un folos, paguba este forte mate şi se urcă la suma de 180 milione, socotită diua de lucru 1 leu numai pentru muncitorul cu manile ; dar când s’ar face socotăla şi pentru muncitorii cu carul cu doi boi, plătită diua cu lei 4, şi celui cu patru boi lei 5, atunci se vede ce pagubă colosală are muncitorul sătean, dacă perde 3 luni de lucru în cursul anului!...
Dar agricultura cât perde ? Dacă vom socoti că munca unui sătean aduce agriculturii pe timpul verii, numai câte ■6 lei pe di, agricultura perde 12 milione numai într’o cji; dar când se perd 90 de dile ne lucrate de către 2 milione de muncitori, socotite a 6 lei diua, paguba e şi mai colosală în realitate; în aparenţă însă, se pare de o neînsemnată importanţă.
Sătenul nostru fiind dăruit de Dumnedeu cu bun simţ, este primitor lesne de cultură, mult mai lesne decât ori-care alt sătean strein, şi dovadă despre acesta este că el a înţeles folosul ce-1 pote trage din uneltele de agricultură modernă şi n’a întârdiat de a lepădă plugul bătrân de lemn; şi dacă n’a avut bani să cumpere plugul modern, s’a împrumutat, şi adî numai cu plugul cel nou se servă toţi plugarii români. Pe braţele lui dar să ne încredem şi în viitor, căci nici o maşină nu se pote aplică în agricultură, fără sprijinul braţului vînjos al muncitorului sătean. Ba pot dice, că maşina cu braţul muncitorului, este legată ca sufletul cu corpul omului.
Să ne îngrijim deci de «talpa casei , căci cine lasă «talpa casei» pradă intemperiilor, talpa putrezesce şi casa se <lărimă.
Să cerem dar cu toţii, capilor bisericii ca preotul satului care cultivă cele 17 pogone date bisericii, se încăpă a cultivă ogorul în acele dile de 9 Joi şi 9 Marţi după Paşte şi altele asemenea, şi o dată exemplul început de preotul satului, sătenul ajutat de bunul lui simţ, lesne îl va urmă. Cât pentru cele-lalte sărbători mai mici iarăşi s’ar pută munci, fără să se atingă dogmele creştine şi prin mijlocul predicilor ce s’ar ţine de preot în dile de sărbători mari pe la biserici şi de către învăţători prin conferinţe ţinute pe la şcoli, eu cred că s’ar pute ajunge ca muncitorul să-
www.dacaraniaiiica.io
1088
albina
tean să se încredinţeze că multele sărbători ţinute fără nici un rost îl ţin în loc şi moralicesce şi materialmente.
Cel mai mare duşman al propăşirii omenirii fiind ignoranţa, cu toţii trebuie să luptăm, dacă ne interesăm de viitorul agriculturii nostre şi al bunei stări a ţărănimei mun-citore pentru luminarea păturei ţărănesci care ne hrănesce pe toţi.
C. Fussea.
Pe prispa casei.
Sfat cu moş Glie orgile, despre folosul plugurilor de fier.
—	Cum se face, nepote Vasile, că d-ta cu 2 boi ari şi adînc şi mult, şi eu cu 4, care trag la unghie, ar puţin şi mai în faţă?
—	Pricina, moş Gheorghe, e, că plugul d-tale fiind de lemn şi greu se încarcă; cotiga trage mal mai cât plugul şi fierul mai ca amîndouă rotele plugului meu de fier!
— Eu nu cred nepote, trebuie să fie altă drăcovenie!
—	Nimic, moş Gheorghe! Al meu deşi de oţel mai tot, e uşor şi cumpănit; se jocă boii cu el! şi ar fi bine sâ-1 schimbi şi d-ta!
—	Cât hău, nepote! Cu pluguri de acestea m’am trezit la părinţi şi pătulele gemeau de popuşoi! De când au eşit tote comediile şi plugurile acestea de fier şi acum de oţel, au luat mana pămîntului, nu se mai face ca pe vremea mea! Dar am păţit-o eu! mai anul trecut; mi-a arat fiul meu, Ion, jumătate falcie alături cu mine. El a arat la grin-deiu — adine — şi eu numai i-am luat pielea, şi slavă Ţie Domne, eu am făcut ce-vâ, iar el cu nemţescul lui, mai nimic!
—	Se vede că d-ta, moş Gheorghe, n’ai fost astă ărnă la şecjetore?
—	Ba am fost, nepote, dar n’am pre înţeles!
—	Cred-că vrei să ne lămurim, moş Gheorghe?
—	Mai e vorbă, nepote! numai s’o iei pe şart şi să nu-mi spui să-mi lepăd plugul.
—	Şi eu ca toţi, diceam tot aşa, moş Gheorghe, dar în urma sfatului dat, de d-1 învăţător, l’am svîrlit pe cel de lemn
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1089
şi am luat pe acesta de oţel. Iată cum merge treba, moş Gheorghe.
—	Numai să nu-mi spui dodii, nepoţel
—	Tote semănăturile ca să crăscâ se hrănesc din pă-mînt, moş Gheorghe.
—	Sug nepote?
—	Aşâ! Acele sucuri, sau zemuri, ca să se formeze, trebuie ca pâmîntul să fie nu numai arat adine, dar trebuie să stea brazdele la sore, ploi şi zăpadă. Că pâmîntul cu cât e arat mai adine cu atât e mai mănos şi dacă unde spui că a arat, vărul Ion, cu nemţescul nu s’a făcut, pricina a fost că a scos pâmîntul viu.
—	Aşâ, nepote!
—	Şi când scoţi pâmîntul cel gras, nu anul acela ai folos mare de arătură adîncă ; căci sărurile ce formeză sucurile nu se topesc aşâ uşor, ci trebuie să stea mult la vînt, ploi şi sore. Folosul îl în la anii următori!
—	Mare comedie, nepote! O cred c’o fi; căci anul al doilea am făcut unde arase cu cel de fier, nisce orz pân-la brâu!
Păi dacă-i aşâ! lehamete! Chiar mâne mă duc şi’mi cumpăr şi eu unul tot aidoma ca al d-tale! Eu credeam, nepote, câ’s plevii! că nu se face pâne pentru tot-deauna!
Şi mie ’mi cam vine să cred, acum; că dacă, n’ar fi aidoma n’ar cumpără şi boerii, proprietari mari! Ci ar ară ca şi mine cu plugul lui moş Adam!
Nu-i, lucru mare, nepote! Dar nu te lasă aţa! deprinderea bat-o s’o bată!
—	Cu bine, moş Gheorghe.
—	Cu bine, nepote.
N. Ilradea.
Cărăpcescl-Tutova.
Pentru sticlari. — Chitul pentru lipitul ferestrelor la florării şi paturi calde, cel mai bun este următorul : Uleiu de in 1 parte, nisip fin şi cernut 10 părţi, smalţ de plumb (litharge) în praf 1 parte, cretă două părţi. Se fierbe mai întâiu uleiul în un vas de fier şi în urmă se aruncă în el câte puţin nisip şi smalţ. După câte-vâ minute de fierbere se scote de pe foc, şi se frecă amestecându-se şi creta. Acest chit este bun de a lipi sticlele pe fier, lemn şi pietră. Pentru a-1 luă, la necesitate, trebuie să punem pe el un fier înroşit, alt-fel nu se pote deslipî.
www.dacaromaiuca.ro
1090
ALBINA
Pasere omorîtore de şerpi veninoşi.
In Mexic şi în bună parte din statele Unite ca şi în America centrală, trăîesce o pasere numită «cuc de pămînt» (Geacoccys cali-fornianus). Ea atinge mărimea unei coţofene, având penele pestriţe, de o culore închisă, mohorîtă. Aripele sale scurte nu-i pot sluji pentru a sburâ timp îndelungat, piciârele sale lungi însă îi permit mişcări iuţi pe pămînt, aşâ că în iuţelă întrece chiar un cal de cursă. Mexicanii numesc acestă pasere «Paisano» (ţaran) şi o îmblînzesc obişnuind-o să stea pe lângă casă.
Şarpe, ucigând un tigru.
Ea e forte iubită din cauză că distruge mare număr de gândaci, melci, dar mai ales şerpi mici, tineri; în deosebi e nepreţuită pentru distrugerea şerpilor sunători, numiţi şi «şerpi cu clopoţei», din cauză că pielea când se jupoie lasă inele uscate spre codă şi acestea sună când se frecă.
Se pote adese ori observa, că acestă pasere, atacă pe faţă şerpii, ferindu-se prin mişcările sale iuţi şi iscusite de muşcăturile periculose. Acest metod de atac îl întrebuinţeză mai ales cu şerpii tineri. Pentru cei mai bătrâni are un meşteşug deosebit, care dovedesce în acelaşi timp o inteligenţă însemnată.
Faptul fu observat de repetate ori şi iată descrierea lui. Dacă
www.dacarotnamca.ro
ALBINA
1091
paserea (cucul de pămînt), dă peste un şerpe cu clopoţei, care dorme pe lângă mulţii cactuşi sau opunţii spinoşi, ce sunt aşâ de mulţi în California sudică, în cât formeză desişuri de nepătruns, atunci paserea lucreză ast-fel: Cu cea mai mare băgare de sâmă se duce prin împrejurimi, rupe cu ciocul foi grose şi ghimpose de cactus, le aşeşlă unele lângă altele, aşâ că înconjoră şerpele cu un adevărat zid spinos. Când zidul e gata şi nu mai mare nici o eşire pentru şerpe, atunci paserea se repede de d’easupra şi cu o ciocnitură puternică deştăptă şerpele. Acesta speriat, sare şi se înţepă în ghimpi; paserea nu-î dă răgaz, ciupindu-1 din când în când şi încetul cu încetul puterile şărpelui slăbesc, şi sângele curge pârîu prin rănile ce i le-au făcut ghimpii de cactus, cât s’a tot svîrcolit să scape şi, nu multă vreme mai pote rezista, trage spre morte. Atunci paserea fără nici o grijă se pune de ospăteză.
Spusei mai sus, că Americanii din Mexico, America centrală şi California, cunoscând ura neîmpăcată a acestei păsări, fac tot ce-î posibil pentru a o îmblânzi şi nu fac rău, căci păzitor mai vioi, mai neobosit, mai priceput şi mai credincios nu pot aveâ. Ea nu numai că distruge tot soiul de animale supărătore, nu numai că atacă şi distruge şerpii, dar prin ţipetele ei, deşteptă şi pe cele-lalte păsări sau patrupede, de îndată ce se găsesc în vecinătatea vre-unuî şerpe periculos.
________________ G.
Cronica agricolă şi economică
cim că ploile din luna Maiu a continuat aprope fără întrerupere în totâ ţara până la 27 Iunie st. v., şi în unele părţi ale ţărei au fost atât de mari în cât s’a întâmplat şi inundaţii. In acelaşi timp, în unele localităţi aii fost însoţite şi de grindină, care au adus mare răii semănăturilor. Din causa ploilor, timpul fiind mal mult rece şi umed, seceratul ra-piţei şi a orzului de tomnă ca şi treeratul acestor recolte nu s’au putut face în bune condiţiuni.
Din aceste cause, rapiţa care a mai scăpat din frigul ernei a fost aprope prăpădită de ploile din Maiu şi Iunie, aşâ că unii agricultori n’au putut căpătă, din recolta acestei plante nici cheltuiala de cultură. Tot din causa prea multei umezeli, grânele, ca şi alte cereale de primăvară, au fost atăcate de rugină, tăciune şi mălură, în unele localităţi mai mult, în altele mai puţin, în schimb însă, lîneţele ca şi semănăturile de porumb, nu lasă nimic de dorit.
Pe unde semănatul porumbului s’a făcut mai de timpuriu, şi s’a putut săpa la timp, pe acolo porumbul a şi început dejâ a înspică; aşâ că după cum se presintă astăfjî, recolta de porumb are să fie cât se pote de mare, deci hrana sătenilor este asigurată.
Deşi edeerea grânelor aii fost întârziată din causa ploilor în multe localităţi, aşâ în cât seceratul a început parţial pe la 20 Iunie, pe la 25 însă, a devenit general în totă Muntenia, şi dacă
www.dacaromanica.ro
1092
ALBINA
timpul va fi priincios, cel mal mulţi agricultori, până pe la 10 Iulie nu numai că o să isprăvescă cu seceratul, ci unii se vor apropia şi de isprăvitul treeratulul, şi chiar al vîmJSreî.
Mulţi agricultori nu vor să piardă primul preţ ce li se oferă pe noua lor producţiune. Astăzi, cu vîmjarea grâului din noua recoltă, n’ar trebui să se grăbiască, de ore-ce ploile cari au că(,lut la noi, ori ce-am (Jice, şi a avutelectele lor vătămătore la formarea bobului, dar ele au adus stricăciuni recoltelor de grâne şi secară şi în alte ţâri din Europa, dacă nu şi la semănăturile din ţările Americane.
Trebuie să avem puţină răbdare, până ce se vor pute hotărî şi constată adevăratele preţuri ale grânelor. după a lor calitate şi cătăţime.
Este prea adevărat că speculanţii vor căută tote mijlocele pu-tinciose de a micşoră preţurile în folosul lor şi al clienţilor lor, de aceea trebuie să fim cu puţină băgare de semă la vînţlarea grânelor nostre.
Un lucru este de regretat, pe care noi publiciştii, în ramura agricolă, l’am semnalat tot-deauna şi l’am combătut, arătând răul ce ne vine din semănatul grâului după grău, fără nici o întrerupere, şi fără a se mal da cevă pămîntuluî, din prisosul lut de hrană, ce pierde la fie care recoltă şi pe fie care an regulat.
Acel din călătorii cari au fost numai până la Ploescî, au putut vede că de-abia grâul s’a clăit şi plugul a căutat săîntorcă miriştea, ca pe la începutul lui Septemvrie să se jiotă semăna grâu în acelaş loc. Lucrul stând ast fel, de ce agricultorii noştri se mal plâng că semănăturile de grâu, la cea maî mică urne-(jlelă şi răcălă în timpul lunelor Aprilie şi Maiu, capătă rugină, tăciune şi mălurâ? Din momentul ce germenii acestor bole nu se pot stârpi nici odată de pe ast-tel de locuri, semănate în continuu numai cu grâu şi grâă. Dacă unii din agricultori nu vor a face o altă cultură maî sistematică, cel puţin după semănătura de grâu, să semene porumb, care este o plantă care prin lucrările ce reclamă de întreţinere, şi prin modul semănă-turel mal revărsat, nu pote sărăci pămîntul nici odată ca grâul, şi aprope un an de (Jile rămâne ogor. Nu voiţi aşa, atunci cel puţin să semănăm locul cu o plantă dc nutreţ, ca măzăriche, iar nu grâu şi grâu. Şi ne mal plângem că grânele nostre nu pot concură la preţ cu cele străine şi în special cu cele americane !
îndreptarea răului depinde de voinţa agricultorilor noştri, care răQ, cu toţii l’au recunoscut la congresul din luna Decemvrie 1902, prin vorbe, deci trebuie să-l recunoscă şi prin fapte şi astfel răul trebuie îndreptat.
Din causa ploilor din luna Iunie, lucrările câmpului s’au grămădit, aşâ în cât trebuie lăsate unele în folosul altora. Trebuie lăsat porumbul plin de buruenî, pentru seceratul grâului, tre-
www.dacaromanica.io
ALBINA
1093
bule lăsat plivitul viilor, pentru cositul fenulul şi chiar seceratul grâului.
Sătenii agricultori, ca şi alţi muncitori agricoli, (le la răsăritul sorelul şi până Ia svântarea grâului de rouă, pune mâna pe sapă ori pe cosă, şi pe urmă lasă sapa în folosul secerei. Cu tote acestea ne am obicinuit, cu vorba că setenil noştri sunt leneşi, deşi din munca lor se portă tot luxul ţăreî. Dar cu timpul cred că se va schimbă şi acestă credinţă în alta mal bună, cu situaţiunea economică a sătenilor noştri, când din lucrător obicinuit va deveni proprietar iubit şi stăpân pe munca Iul proprie.
V. S. ăjoga.
-------------------------
Către abonaţii noştri.
Vecjencl că în urma aviselor ce am trimis iubiţilor noştri abonaţi, remaşi în urmă cu plata abonamentului, şi a ru-găminţei repetate ce le-am adresat prin revistă, forte puţini au înaintat micul cost al abonamentului-, ne-am veijut din nou siliţi să facem încasările prin recuvrement poştal.
Rugăm dar pe abonaţii noştri să ţie seină de marile cheltueli ce necesiteză acest fel de încasare, şi deci să achite chitanţele ce li se presintă, fie de factori direct, fie prin avis poştal.
Acei ce vor amână plata, după ce sunt deja 9 luni trecute din anul al Vl-lea, vor arătă că refusă abonamentul şi deci li se va suprimă trimeterea revistei.
Regula este ca abonamentele să se plătescă la începutul anului-, acum fiind la srîrşitul anului, plata abonamentului este datorită.
Anul revistei se consideră de la 1 Octomvrie, de âre ce primul numer a apărut la 1 Octomvrie 1897.
Domnii abonaţi cari refusă plata sub cuvînt că aii plătit, să scrie pe dosul chitanţei, Oficiul poştal prin cari au trimes banii, No. Mandatului cu care i-a trimes şi anul, iar dacă i-a plătit cuî-vă să scrie numele persânei căreia a plătit, în ce timp şi unde locuiesce. Desluşim însă pe toţi Onor. noştri abonaţi că revista se găsesce în anul al 6-lea, început la 1 Octomvrie 1902 care se sfărşesee la 30 Sept. 1903; deci să socotescă anii trecuţi din Octomvrie în Octomvrie, şi să-şi deă bine socotita pe ce ani au plătit şi pe ce anî n'au plătit. Cel mai bun lucru, cei ce posedă chitanţele Administraţiunii nostre, să se uite în ele şi vor vedâ timpul pe care aii făcut plata.
Avem credinţa că numeroşii noştri abonaţi, cari ne-au dat tol-deauna sprijin, vor continuă a o face şi în viitor.
Administraţiunea.
www.dacoromaiiica.ro
1094
ALBINA
Situaţia tezaurului public.
încasările fiscului în cursul lunei Maiu 1903 s’au ridicat la suma de lei 18.150.301 bani 90, faţă de 19.450.012 lei bani 5, din luna corespundătăre a anului trecut, adică o minus valută de 1.300.710 lei 15 bani, pentru exerciţiul curent.
Din cifra 18.150.301 lei 90 bani, s’au încasat lei 15.202.199 bani 47, în contul exerciţiului curent şi 2.948,102 bani 43, în contul exerciţiului 1902 — 1903, care expiră definitiv la 30 Septemvrie viitor.
Cheltuelile pentru aceeaşi lună se urcă la cifra de 13 359,719 lei 85 bani, faţă de 15.722.717 lei 42 bani pentru luna Maiu 1902, adică ca un minus de 2.361.997 lei 84 bani, în favdrea exerciţiului curent.
Din totalul cheltuelilor de 13.359.719 lei 58 bani, s’au cheltuit lei 10 452.093 bani 92, în contul exerciţiului 1903 — 1904 şi lei 2.907.625 bani 66, în contul exerciţiului precedent.
încasările realisate în contul exclusiv al exerciţiului 1902—1903, până la 31 Maiu 1903, se ridică la suma de lei 241.127.416 bani 63, presentând ast fel pentru o periodă de 14 luni, un excedent de 22.627.418 lei 63 bani, asupra evaluărilor budgetare fixate pentru întregul an financiar la suma de 218.500.000 lei.
Plăţile efectuate până la aceeaşi dată şi în contul aceluiaşi exerciţiu, se urcă la suma de lei 210.185.428 bani 35, de unde re-sultă un excedent net de încasări asupra cheltuelilor la 31 Maiu 1903, de lei 30.941.988 bani 28.
Dacă vom luă ca bază pentru operaţiunile celor patru din urmă luni suplimentare, cari mai rămân din exerciţiul 1902—1903, adică Iunie, Iulie, August şi Septemvrie, cifrele încasărilor şi ale cheltuelilor lunilor corespundătăre din exerciţiul anterior 1901—1902, în timpul cărora încasările rămăşiţelor s’au urcat la suma de 11.296.151 lei 24 bani, iar cheltuelile s'au limitat la 6.424.230 lei 79 bani, presentând un excedent de încasări 4.881.920 leî 45 bani şi dacă adăogăm la excedentul dejâ constatat la 31 Maiu 1903 pe acela care va resultâ probabil din operaţiunele celor 4 luni cari au mai rămas până la închiderea exerciţiului, adică aprope 5 milione de leî, se pote predice de-acum, fără exagerare că exerciţiul 1902—1903 se va soldă la 30 Septemvrie viitor cu un excedent de 35 milione lei.
Folosul lanolinci. Se extrage din grăsimea de lână şi are înfăţişarea ca căra; e fără gust şi fără miros. Deosebim lanolină, care e liberă de apă şi care conţine apă. Acesta din urmă se folosesce mai des. Ea se întrebuinţeză în diferite alifii, avend proprietatea (însuşirea) a intră repede în piele şi cu ea şi materiile ce conţinei alifia. In timpii mai noi se folosesce cu folos contra asprime pielei şi contra roşeţiî mânilor şi a nasului.
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
1095
TEATRU LA SATE
• Duminică, 1 Iunie a. c., a avut loc la şcdla din comuna Flămânda, jud. Vlaşca, o serbare populară cu teatru şi bal, dată de un comitet, în folosul şcoleî, în frunte cu d-1 Al. Teodorescu şi C. Alexandrache.
De pe la orele 2 p. m., încep a sosi persdne din localitate şi împrejurimi.
Serbarea s’a deschis la orele 4’/2 p. m. prin Imnul «Trăiască Regele» cântat de elevii şcoleî, după care d-1 N. Rădulescu, dirigintele şcoleî, a ţinut o cuvîntare despre Folosele şcoleî, mulţumind tuturor pentru buna voinţă ce au avut de a luă parte la serbare.
D-1 L Boldescu, membru în consiliul judeţian şi institutor pensionar, prin câte-vâ cuvinte bine simţite, laudă scopul serbării atât de nobil, mulţumind comitetului şi d-lor învăţători.
D-1 Al. Teodorescu, preşedintele serbării, prin câte-vâ cuvinte, a-rată scopul serbării, mulţumind publicului.
Apoi s’aii jucat de .elevii şcdleî Flămînda sub conducerea d-lor N. Rădulescu şi M. Aucu, învăţători, următdrelor piese:
1, De necaz, 2, Băncile sătesc!, în care se arătă destul de bine folosele unei asemenea instituţiunî la sate şi «Curcaniidin Răsboiu».
S’aix recitat: «Cucul ţiganului», «Negustorul şi Nerodul», «Caii ţiganului», «La Iconâ» şi altele.
Rolurile au fost atât de bine îndeplinite şi cu aşâ siguranţă jucate de micii actori, încât s’ar fi putut obţine succese depline şi pe orî-care altă scenă teatrală.
D-1 A. Mănciulescu a avut buna voinţă să spună mal multe a-necdote de Th. Speranţă, cari au plăcut mult şi d-1 S. Dumitrescu a cântat «Ce te legeni Codrule».
La ora 9 sera a început balul care a durat cu animaţie până la diuă.
Iată persdnele mal însemnate ce aă luat parte la serbare. D-na şi d 1 A. Teodorescu, d-1 I. Boldescu, d-1 Doct. B. Teodorescu Bucurescî, d-l Căpitan Căplescu, d l A. Mateescu şi V. Anastasiu, RevisorI comunali, d-na şi d-1 Doctor Slăvişteanu, d-na şi d nul I. Creţol arendaşi GăescI, d-na şi d-1 Gh Ionescu, proprietar şi consilier judeţian, d-1 Stoiceanu, advocat, d-1 A. Mateescu, student, d-na şi d-nul C. Alexandracke, d-na şi d-nul Ruse Nedelescu, d-na şi d-nul I. Popescu învăţător Cucuruz, d-na şi d-1 I. Rădulescu, d-na şi d-1 V. Târnăcop, d-1 I. Tănăsescu, d-na Iliescu Chiriac, d-1 A. C. Mănciulescu, d-na Vasiliu, d-na şi d-1 N. Rădulescu, d-na şi d-1 M. Aucu, d-1 C. Ionescu, d-1 I. Ionescu, Chesar, Colfescu şi alte persone.
Printre domnişbre am vădut pe d-ş6rele Stoiceanu, Florica Ionescu, Maria Vasiliu, d-na Vasilescu învăţătore, Chiriac, Afrodita E-năchescu, E. Ionescu, S. Popescu şi altele.
In timpul balului d-na Teodorescu şi d-şdra Stoiceanu a distribuit publicului ilustraţiunl şi plicuri cu confeti.
www.dacaromamca.ro
1096
ALBINA
Dorii dilel a pus capăt aceste! serbări, care a lăsat în inimile tuturor o neuitată amintire.
îmbucurător e faptul că câştigul material şi cel moral au întrecut aşteptările organisatorilor.
Serbarfea a fost minunată.
DE LA S A TE
Comitetul Societăţii culturale economice «V. Alexandri» din Sadova, iii dorinţa ce are pentru ridicarea morală şi materială a Sătenulilî Român, luând liotărîrea, a dat un bal în localul şco-leî din comuna Sadova, în sera dilei de 3 spre 4 Maiu a. c., însoţit de producţiunl teatrale, în folosul copiilor săraci şi silitori ai şcolelor din comunele: Sadova, Piscu şi Damianu.
S’au representat piesele: «In luncă», «La şcolă», «Prietenia lui Titirez», precum şi poesiî, anecdote morale, Cântece naţionale şi populare; de către elevii şcolelor: Sadova, Piscu şi Damianu.
La acest bal, a luat parte un public numeros de prin împrejurimi, cari au plecat forte mulţumiţi de progresele ce se fac de către şcolele sătesci.
*
* *
La 22 Iunie 1903 s’a făcut împărţirea premielor la şcola din Teiu, corn, Călugărenî, jud. Nemţu. S’a început cu rugăciunea «Domne, Domne» O cuvîntare a d-luî Gh. Andronic, învăţător şi «Imnul Regal.» Apoi o schiţare din Istorie cu ajutorul tablourilor, presărată cu poesiî patriotice alese.
Uun elev a terminat: «Ore când fraţii Români vor întinde o horă mândră de la Nistru pân’la Tisa, de la Munte pân’la Mare»; cântând şi jucând elevii «Hai să dăm mână cu mână». Piesa «Pace ori judecată» a dat de vorbă pe multă vreme sătenilor. Au rămas miraţi cum nisce copii să le întipărescă în mintea şi inima lor, adevărul «că e mai bună o împăcare strâmbă, de cât o judecată dreptă». —S’a recitat anecdote şi poesii morale în dialoguri şi cânt; din revista «Albina» din care: «Kiva», «Prin judecăţi», «In trecăt», «Cărturăresa» etc., a făcut mult haz şi o bună impresiune. S’a executat cu elevii diferite cântece.
In urmă s’a împărţit premiile. Apoi ca încheere Dirigintele a rostit un mic cuvînt, arătând mulţumirea ce se vede în o-chii tuturor şi pe care mai mult încă o simt în acest moment învăţătorii; văţlend că munca le e încununată cu presenţa unui nămol de lume ca nici odată.
S’au adus mulţumiri acelora cari au lucrat ca astă frumosă localitate are un palat de şcolă, o biserică model şi primărie a-semenea. In urmă hora cu flăcăii şi fetele au ţinut până sera. £că mijlocul de a nu se face horă la crâşmă.
Nutri rea oilor. — Otava nu priesce mieilor. Un fin crescut pe locuri înalte, este cel mai priincios oilor. Puţin nutritor este finul, care a fost cosit târziu, adecă când ierburile au format deja sămînţa şi s’au scuturat.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1097
Societăţi Economice la sate.
a)	înfiinţări.
' Din iniţiativa şi prin stăruinţa preotului Teodor Meleşcanu, şi în unire cu d-niî Vasile Durac, sătdn fruntaş, Gh A. Trifan comersant şi Ion Hanganu, primar, s’a înfiinţat in comuna Parincea, judeţul Bacău, o societate economică sătâscă sub numele de «Viitorul» cu 40 membrii fondatori. Statutele s'au autentificat de judecătoria ocolului Şiret No. 3 190/903, publicat in «Monitorul oficial» No. 29/903. A început a funcţiona la 1 Maifi 1903.
b)	Bilanţuri.
Bdanţul societăţeî de economie «învierea Săteanului», încheiat la 30 Apri-
ACTIV.	Casa. Numerar la 30 Aprilie......................173,77
Efecte de primit. Efecte in	portofoliu...........1.195,—
Cheltueli de fondare şi registrele societăţeî . .	63,20
Total .... . 1.431,97
PASIV.	Colisaţiunî (capital social).....................1.155,—
Depuneri spre fructificare..........................112,—
Fond pentru întâmpinarea cheltuelelor (taxa de
înscriere)......................................  61,50
Dobâncjî Şi amenrjî de inlârtjiere...............103,47
Total ....	1.431,97
Calculându-se procentul la sumele depuse ca rate lunare a dat un beneficiu de 19,70 °/0 pe an.
*
•	9
Bilanţul Societăţii economice culturale «V. Alexandri». Sadova, încheiat la 31 Martie 1903:
ACTIV. Cassa.............................................. 123.35
Efecte de primit................................. 9.056,—
Mobilier....................................... .	500,—
Biblioteca .'.................................... 708 15
Efecte publice...................................  990,30
Total	11 377.su
PASIV. Mobilier din donaţie................................. 500,—
Biblioteca din donaţie........................... 700,—
Fondul cotisaţiunilor....................6.441,—
Fondul depunerilor...................... 1.158,55
Fondul dividentelor............................  1.210,75
Fondul de reservă........................ 192,80
Fondul cultural .................................. 805,05
Dobâtjî reportate........................ 339,65
Total	11,377,80
Contul de profit şi pierderi:
DEBIT. Dobândi şi beneficii, încasate din împrumuturile pe poliţă, efectuate în cursul anului curent de Societate . . .	864,60
Total	864,60
CREDIT. Dobândi reportate. Dobândi reportate şi cuvenite
anului viitor.................................................. 339,65
Fondul depunerilor. Dobânda de 5% ................................. 52,70
Fondul de reservă 10% din beneficiul de lei 472,25 ....	47.20
Fondul cultural. Idem 10% din beneficiul de lei 472,25 . .	47,20
Fondul dividentelor. Beneficiul net al anului curent ce ur-meză a se împărţi la membrii societăţeî «V. Alexandri»	.	377,85
Total	864.60
www.dacoramamca.ro
1098
ALBINA
Ixxform.a.-ţiiaxii-
—	In filele de 1, 2 şi 3 Iulie, s’a ţinut în Bucurescî, congresul corpului didactic primar urban şi rural din ţară.
Vom da în numărul viitor o amănunţită dare de semă,despre lucrările congresului.
—	Iată mişcarea rîmătorilor pe timpul de la 1 la 31 Maiu 1903; în Târgul de la Severin :
Aflaţi, 137; Eşiţî, 50; Rămaşi Graşi, 87.
Starea sanitară bună.
Preţul pe kilogram după scăderea vieţeî b. 97.
Rasa rîmătorilor Mangaliţa.
—	In şbua de 15 Iulie 1903, ora IO1/, a. m., se va ţine la Eforie, licitaţiune publică cu oferte sigilate pentru darea în întreprindere a reparaţiunilor casei de la schitul Lespezile, din jud. Prahova.
Condiţiunile speciale, devizul se pot vedea la serviciul Bunurilor Eforiei, în orî-ce <Ji şi ore de lucru.
Valorea acestor lucrări este de lei 1.888 bani 10.
Supra-oferte nu se primesc.
Domnii concurenţi spre a luă parte la licitaţiune, vor trebui să depună ca garanţie provisorie lei 5% din suma devizului, cunoscând că cea definitivă va fi de 10% din suma rezultată la licitaţiune.
Pentru arendarea moşiilor pe un period de 10 şi 15 ani, cu începere de la 23 Aprilie 1904 şi anume:
Vatra schit. Berislăvesci, com. Berislăvescî, jud. Argeş, garanţie provisorie lei 900.
Cocoşu, com. Cornăţel, jud. Dâmboviţa, garanţie provisorie lei 2.400.
Livedea din Vâlsani, com Urluesci—Băbeni, jud. Argeş, garanţie provisorie lei 20.
M-tele Clăbucetu, Nucşora, jud. Muscel, garanţie prov. lei 450.
Vatra schit. Poiana, com. Poiana, jud. Prahova, garanţie prov. lei 800.
Muntele Coţofana, com- Sinaia, jud. Prahova, garanţie prov. lei 500.
Muntele Pleşuva Mare, com. «Comarnic» jud. Prahova, garanţie prov. lei 400.
Muntele Tigvele com. «Novaci», judeţul Vâlcea, garanţie prov. lei 250.
Un teren de pe moşia Poiana, com. Poiana, Prahova, garanţie provisorie lei 50.
Condiţiunile speciale, precum şi orî-ce alte informaţiuni se pot luă la serviciul Bunurilor Eforiei, în filele şi orele de lucru.
—	In (Jiua de 16 Iulie 1903, orele 10'/« a. m., se va ţine la E-forie, licitaţiune publică cu oferte scrise şi sigilate pentru vîn-ţlarea spre exploatare a următorelor porţiuni de pădure:
Judeţul Prahova. 5 parchete din pădurea Măneciurile, Valea Telejenuluî, plăsa Orătiî şi restul parchetelor; garanţie provisorie lei 600; 6 parchete din pădurea Petricica, garanţie px-ov. lei 1100; 5 parchete din pădurea Nemţu, de pe Valea Azuga, garanţie provisorie lei 650; — Romanaţî 16.429 arbori, seria I, Fu-
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1999
sendrea, pădurea Morunglav, exploatabili în 6 ani, garanţie pro-visorie lei 5.000.
23.555 arbori seria Il-a Băresci, pădurea Morunglav, exploatabili în 6 ani garanţie provisorie lei 6.000; — Argeş 513 arbori frasini, pădurea Toca Grebla Groşi, com, Dăngesci; exploatabili într’un an, garanţie provisorie lei 800, porţiunea de pădure atinsă de pârjol din pădurea Hodivoea Vieri din jud. Vlaşca, garanţie provisorie lei 250. Supra-oferte nu se primesc.
Condiţiunile generale pentru exploatarea acestor arbori sunt cele publicate în «Monitorul Oficial» No. 174/901; iar cele speciale precum şi orî-ce alte informaţiuni se pot luă la serviciul Bunurilor Eforiei în filele şi orele de lucru.
— La 26 Iulie 1903, orele 10 a. m., se va ţine licitaţiune la E-forie, pentru obiectele de serviciu necesare Depositului în exerciţiul 1903—1904, garanţie provisorie 5% garanţia definitivă 10°/o.
DIN LUME
Câţi omeni locuesc pe pămînt. — Conform datelor mai noui popu’laţiunea lumii întregi e ce-vâ peste 1.300 de milidne. Din acest uriaş număr 500 milidne sunt creştini, iar restul de peste 800 milidne sunt păgâni. Din cele 500 milidne de creştini, 248 milidne sunt catolici, 151 milidne protestanţi şi 101 milidne ortodocşi.
*
* *
Cel mal mare pod din lume. Americanii şi-au pus în gând să construiască un pod de drum de fier, ca să unescă două insule. Podul va fi peste un chilometru şi jumătate de lung şi va fi construit de oţel. Pentru construirea lui va fi necesitate de 30.000.000 kg. de oţel şi podul va costă 10.000.000 dolari, (un dolar valorâză 5 lei şi 18 bani).	______________
MULŢUMIRI
G. Florescu, dirigintele şcoleî din Vălsănescî, Argeş, aduce viî mulţumiri d-luî Petre Stoicescu, pensionar, fost funcţionar superior in serviciul telegrafic, astăcjî domiciliând în BucurescT, Bulevardul Elisabeta No. 40, care a bine-voit a dona pentru şcola din comuna Vălsănescî, portretul marelui bărbat, I. C. Brătianu, aşecjat intr'o ramă fdrte frumăsă.
• *
'* *
Stan Dumitrescu, învăţător al şcoleî mixte primare rurale, din comuna Bârla, plasa şi judeţul Teleorman, in numele elevilor, aduce cele mai căldu-rose mulţumiri d-lui Ştefan C. Hepites, director al Institutului Meteorologic şi proprietar al moşiei Padişor, pendinte de comuna Bârla, care cu ocasia* distribuirii premiilor, a bine-voit să dăruiască, ca şi alte dăţî, mai multe cărţi folosităre, spre a se distribui elevilor distinşi.
*
* *
Comitetul societăţii culturale «Lumina», din comuna Orodel, judeţul Dolj, aduce viile sale mulţumiri următdrelor persdne, cari aQ bine-voit a dona diferite cărţi folosităre biblioteceî ce acăstâ societate a înfiinţat in numita comună: St. Popescu (GărăgăQ), N. Popescu-Ulmu, N. Gavrilescu (Secu-Mehe-dinţl), I. Totan, învăţ. Argeş, Nicolae I. Ghinescu, învăţ. Muscel, Mustaţă G. C-tin (Orodel), şi C. R. Popescu-Orodel.
Valorea tocală a acestor cărţi este de lei trel-(}ecl, bani opt-(}ecI şi cinci.
*
♦ *
www.dacaromanica.ro
1100
ALBINA
I. Vasiliu, înveţător-diriginte al şcolei mixte do pe Domeniul Coronei Dobrovăţ, cât Dobrovoţul-Ruşi, din jud. Vasluiu, aduce, în numele şcolei ce conduce, câlduroie şi respcctose mulţumiri d-lui Ion Kalin-deru, administratorul Domeniului Coronei, care a bine-voit a dărui bi-bliotecoi acestei şcole, un frumos dulap, mai multe instrumente Ia grăi dina şcolei. idem s’a clădit din nou o cotineţă sistematică pentru porc-şi paseri, idem s’a construit din nou una gimnastică cu tote aparatele necesare, idem s’au făcut din nou porta şi portiţele de la grădina şcolei şi curtea şcolei, şi în fine s’a făcut din nou uşile de la beciul şcolei.
BIBLIOGRAFII
Au apărut:
Trei CuvîutărT: Religie şi Naţiune. Proprietate; agricultură. Ce face şi ce trebuie să facă şeola primară de aţlî ? de I.N. Ciocan, fost Revizor şcolar, licenţiat în drept. Preţul 1 leu, la autor, in
oraşul Roman şi la tote librăriile.
*
* *
Cultivarea terenurilor şcolare după principiile economiei naţionale, de Xicolac Teboiea, absolvent cu diplomă al şcolei normale de institutori din Bucurescî :
Acestă carte, care cuprinde 112 pagini, format mare, şi care se găsesco de vîndare numai la autor, Strada S-ta, Vineri, No. 3 ,Târ-govişte, va fi o adevărată călăuză agricultorilor, institutorilor, învăţătorilor şi preoţilor.
Cartea este scrisă cu multă competinţă, de ore-ce d-1 Tebeica, a făcut studii temeinice la şcola superioră de agricultură din Bucurescî şi a practicat agricultura la ferma model cLaza». Mai mult, cartea este aprobată de Onor. Minister al Instrucţiunii publice şi Cultelor şi este alcătuită conform circulărilor acestui Minister.
Recomandăm ambele aceste cărţi băgărei de semă a cititorilor, noştriî, de ore-ce sunt lucrări cugetate, şi cu pricepere întocmite.
Pentru pictori. Spre a curăţ! tablouri de uleiu vechi, se şterg cu un burete, care este muiat în o soluţiune de 1 parte spirt de salmiac în 12 părţi apă. Salmiacul nu altereză cât de puţin colorile. Acestă soluţiune este bună şi pentru curăţirea pervazurilor (ramelor) de la tablouri.
FOŞTA ADMINISTRAŢIEI
Pâr. V. Ilanganu, Iaş\—V’am achitat pe anul al V-lea cu chitanţa No. 0.363,. iar pe anul curent, al Vl-îca, cu chitanţa 9.252.
Vă mulţumim pentru interesul ce purtaţi revistei. Nai stăruiţi, căci până acum n'au trimes.
www.dacoFomanica.ro
STEAUA
Societatea Steaua are do scop a lucra pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fio-caro membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite do cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gărbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucurescî.
Comitetul. Preşedinte, loan Kalindcru, membru al Academiei Române.— Vice-prcşeclinte, Sa va Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Patru Qftrboriccaiiu, Administrator al Casei Sf Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, ('ouat. Bauu, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Spirn C. Haret, Ministru,profesor Universitar; I. bimitresen Procop., senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlftdescă, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; I)im. Cccropid, institutor. — Censori, Const. Alimăneşteann, inginer de mine; Preotul econom fond. lonescn, profesor secundar; Const. Alexandrescu, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiunl plătite (Urmare).
Dr. G. PopovicI, str. Columb No. 5 (Bucurescî), 5 lei; C. Gheorghiu, inginer la C. F. R. (Tecuci), 5 lei; Gârdescu, colonel şi directorul şcolei su-peridre de răsboid (Bucurescî), 5 leî; G. Calomfirescu (Bucuresci), 10 lei; Fr. Calomfirescu (Bucurescî), 10 leî; Ştefan Popescu, învăţător (Căcu-Iaio-miţa), 2 iei; Elena Ştefan Popescu, învăţătăre (Oăcu-Ialomiţa), 1 led; Gheor-ghe Popescu, preot şi învăţător (Coşereniî-Ialomiţa), 1 led; Nicolae Căli-nescu, învăţător (Călăraşiî-vechî), 1 leu; Atanasie Vasilescu, învăţător (Pe-troiu-Ialomiţa), 1 led; idn Teodorescu, învăţător (Cocargeaua-Ialomiţa), 2 leî; Ecaterina Teodorescu, învăţătdre (Cocargeaua-Ialomiţa), 1 led; Dan Ior-dănescu, învăţător (Stelnica-Ialomiţa), 1 led; Safta lordănescu, învăţătore (Stelnica-Ialomiţa), 1 led; Ch. Chiriacescu, învăţător (Crunţî-Ialomiţa), I leu; Ana A. Vlădescu, învăţătore (Găiţa-Ialomiţa), 1 led; Grigore Crişan (Gher-ghiţa), 2 leî; Ion Ţarălungă (Gherghiţa), 2 lei; Octavian Dan (Gherghiţa), 2 leî; Ion Georgescu (Sudiţiil, 2 leî; D-tru Câpăţână (Gherghiţa), 1 leu; Gh. NacioviG (Gherghiţa), 1 leu; Costache Răţoiu (Meri-Petchi), 1 led; Ion Popa D-tru (Ciumaţi), I leu; Gheorghe Trică (Gherghiţa), 1 led; DrăghicI I6n (B. Dămneî), 1 led; Năstase Const. (Gherghiţa), 1 leu; Nicolae I Stan (Gherghiţa), 1 led; Stoian Panait (B. Dămnei), 1 Ied; Agapie Ion (B. D6m-neî), 1 led; Lixandru Pavel (B. Domneî), 1 led; Zamfir Vlad (B. Dămneî),
1	led; Anghel Constantinescu (Gherghiţa), 1 leu; Preotul D. Sachelarie (Gherghiţa), 1 led; Petre Constantinescu (Gherghiţa), 1 led; Pr. Dem. Popescu (B. Domneî),! led; Ilarian Mandrea (B. Dămnei), 2 leî; Coriolan Ţapu (Gherghiţa), 2 le; C. Râuţ (B. Domneî), 2 leî; Jean Ular (Gherghiţa),
2	leî; Teodor Vlanche (Gherghiţa), 2 leî; Ştefan Ivis (Gherghiţa), 1 led; Lixandru Tudor (Gherghiţa), 1 led; Gh. Micu (B. Domneî), 1 led; Vasile Ro-taru Petre (B. Domneî), 1 led; George Em. Manolescu (Gherghiţa), 2 leî; Sebastian Oprescu (Gherghiţa), 2 lei.
Numeiul membrilor înscrişi cu începerea anului 1903 al Societăţii e de 410, iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 4.735 lei 70 bani.
___________________(Va urma in No. viitor).
www.dacoromamca.ro
LOTERIA
| Societăţii pentru impura Poporului Român
' Pentru clădirea aripei drepte de la localul şcolelor ei normală şi primară din Bucuresci, str. Sf. Eeaterina.
Autorisatâ de Onor. Minister de Interne cu adresa No. 19.693 din 1902, comunicată Soc. cu adresa Prefec-turei Poliţiei Capitalei No. 56.812 din 8 Iunie 1902.
350.000	Bilete a un Led unul
1 a 35.000		Lei ....	. Lei	36.000
1 »	16.000	» ....	»	15.000
2 »	5.000	» ....	»	10.000
3 »	2.000	* . • • •	. »	6.000
6 »	1.000	> ....	. »	6.000
12 »	600	1 ....	. »	6.000
30 »	200	)) ....	»	6.000
60 »	100»		»	6.000
100 »	50	> ....	>	5.000
250 »	20	» ....	. 1	5.000
465 Câşt. în val. totală de Lei 100.000 Biletele se găsesc de vîmhire:
In Bucuresci: La sediul Societăţii, Strada sf. Eeaterina No. 2, la Casieria Centrală a Ministerului Finance-lor; la Casa de Depuneri; la Administraţia financiară Ilfov şi la debi-tanţiî de tutun.
Judeţe: La tote administraţiunile financiare de judeţe cu secţiile lor; la vămi şi la debitanţii de tutun. Tragerea Lotăriel s’a fixat irevocabil la 6 Decemvrie 1903.
PROBLEMA PREMIATĂ No. 1.
2	4	6	00
2	4	6	00
2	4	6	00
2	4	6	00
Aceste 4 cifre trebuiesc mutate ast-lel în fie-care rind, în oât să dea suma de 20 in tote sensurile: orizontal, vertical şi oblic.
Sub-semnatul, am pus la disposiţia amatorilor de a deslegâ acdstâ problemă, un număr de 10.000 cărţi de citit, forte interesante. Ori-cine va trimite la adresa de mai jos (nu la redacţie) deslegarea împreună cu 60 bani in mărci, sad mandat poştal (cuponul mandatului se pdte. întrebuinţa ca scrisore) ii vom expedia 10 cărţi ca premiu, gratis şi franco.
Deslegările se primesc numai prin poştă, chiar şi din capitală scrisorile pe deplin francate. A. Davidescu.
Bucuresci, Str. Smârdan 8.
Luminări de ceră curată de albine, se pot găsi la preotul I. Aposto-lănu, Vâlenii-de-Munte Prahova. Să se ceră catalog-preţ-curent. Rog per-sonele cari se ocupă cu albinâritul şi au ceră de vîntjare, să-mi trimită probe şi preţul fix-loco, contra-ram-burs. Pr. I. Apostolenu. 52—36.
Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eflin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria nostră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi; de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 95, 13.95.
i* » » Nasturi »	12.95,	13.95,	14.95,	15.95.
» Lack cu Elastic sad Şireturi »	12.95,	13.95,	14.95.	
» » » Nasturi »	13.95,	14.95,	16.95.	
» Chevreau cu Elastio »	12.95,	13.95,	14.95-	
»» > Nasturi >	13.95,	14.95,	15.95.	
Preţuri corente	la Gliete de Dame;			
de Chevreau negre cu Şireturi Lei	10.95,	12.95,	13.95.	
» » » * Botonî »	11.95,	12.95,	13.95,	14.95, 15.95.
» » Colori » » »	12.95,	13.95,	14.96, :	16.95.
» Gems cu Nasturi şi Şireturi »	7.95,	8.95,	9.95.	
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»	5.95,	6.95.		
Idem cu Şireluri şi Nasturi »	6.95,	7.95,	8 95.	
Idem de Lack diferite forme »	5.95,	6.95,	7,95,	8.95, 9.95.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi ou preţuri labulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2.95.
Rupăndu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la tote Sesonele, Calea	„	.	......
r letonei 1No. 27, alături de Poliţia 6% din preţurile însemnate, presentând Capitalei. Bucuresci.	cuponul.

II
TA.
■ < 1(1