No. 36 ANUL VI. N Tuiiîe 1903 m i S W a o & =E _0 0 ulfu =i» Coqst. C. popovicl-Zaşcâ. Colonel p. V. JVăsturel G- jîdamescu V. S- Jyloga JY. jYicoIaescu $r. Zeodossiu SUMARUL : Sfinţirea mânăstiril din Sinaia.— Dr. Ion Simioncsou, Cuiburi. — G. Coş-bue, Nascerea proverbiilor.— Din lume imonede de pe timpul Dacilor).— Christachc Geor-gescu, Limba Română şi Inrluririle streine. — A'., Vitejia ţiganului.—Irimia Popcseu, Holera găinilor. — Gheorghe D. Palade. — T. Du(esce-Du[u, Mănăstirii Sinaia (poesie). — N. Moga, Principiile formale ale învăţ, manual.—G. Rcaslctz, Curăţenia. - Ghuey Apoatolescu, Lica (nuvelă macedonănă). — De pe Domeniile Corânel.—De la sate.— Corespondenţa medicală.—Din activitatea cerc. culturale. — însoţiri contra mortalităţii vitelor la sate. — Soc. economice la sate. — Informaţiunl. — Bibliografie.— O întrebuinţare a albuşului do ou.- $ * & 9 I 0 I lă 1* O .0 0 ©I J{edacfia fi BucurescI, „Drogheria Univer5aIă“ Toma $râtule5cu. Bucurescl, Calea G’riviţel, No. 145, (lângă para de Nord). In tot-duauna, fiind asortalâ în abondenţă, recomandă: substanţe alimentare pentru nutriţiunea copiilor, tapioka, cacao, făina Nesttle; articole pentru menagiu, vanilie, parfumuri şi săpunuri fine francese, ruse şi engleze, loţiuni higenice contra mălreţel şi cădere! perului. Capilarine, tincturi pentru colorarea perului, perii, ape şi paste dentifrice, Odol, pudre, goldcreme, cosmetice şi alte articole pentru tualetă aduse din Paris, fabricele cele mai renumite, şi din Berlin. Substanţe şi produse chimice medicinale, technice şi industriale. Plante, rădăcini, flori şi seminţe pentru ciaiurî (coleciiunea Kneipj, precum şi diferite preparate farmaceutice române şi străine, ca: balsamuri, guaroue, siropuri şi vinuri medicinale, capsule cu uleiuri esenţiale, etc. Ape minorele prdspete şi săruri pentru băi, precum: sare de Bălţătesci, de Karlsbad, săruri de puciosă. sare de mare, etc. Extract de oţet pentru conserve alimentare, arome şi esenţe pentru limonade, dulceţe şi liqueururi, culori vegetale, uleiuri şi esenţe din fructe pentru Cofetari Culori şi acresorii pentru pictură, uleiuri fierte, lacuri, glicerină, lanolină, vasiiinâ şi benzină, etc. Dcposit de uleiuri şi esenţe vegetale şi minerale pentru usul medicinal, teclmic şi industrial. Chimicale, ustensile şi accesorii pentru Electricitate şi Fotografie. Articole de sticlă şi porcelan, accesorii şi ustensile pentru Farmacii, Institute de Fisică şi Laboratorii chimice, pentru Institute de Bacteriologic şi Vaccinogene, etc. Complect asortiment de Biberonc şi lrigatore solide, articole de gumă, pânze de cauciuc, Ban-dage, cercuri herniare, Pansamente şilnstruinente chirurgicale,Barometre şi Thermometre maximale, aparate pentru inhalaţie, articole pentru obstetrică, etc. Insecticide şi desinfectante puternici-, precum: prafuri Zakerlin, acid boric, cupru sulfuric, Fortnalină, creolinâ, camphor şi naftalină. Şi, acestă Droguerie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi alimentelor sub direcţiunea unui Chimist şi a d-lui Farmacist Tonta Brălulescu. 52 —St. Eforia Spitalelor Civile (lin Bucuresci. La 18 Iunie 1903, orele 10 a. m., se va ţine a 6-a licitaţiune la Eforie, pentru vinul alb şi roş necesare spitalelor în exerciţiul 1903 — 1904. Doritorii se-şi presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provisorie de lei 1.000, cunoscend să garanţia definitivă va fi de leî 2.000. * *. * La 19 Iunie 1903, orele 10 a. m., se va ţine a 5-a licitaţiune la Eforie, pentru săpunul ordinar şi seul topit de oie, necesar De-posituluî în exerciţiul 1903 — 1904. Doritorii se-şî presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provizorie de iei 200, cunoscend că garanţia definitivă va fi de le! 400. I. I. Petrescu, institutor Tulcea, (loresco schimbul localităţii cu alt coleg. is-io. www.dacoromanica.ro ALBTNA 945 Sfinţirea mănăstirii din Sinaia. 'A, U I. P. onăstirea din Sinaia a fost din nou restaurată. Lucrările | de restaurare s’au sfîrşit anul acesta, iar Dumineca tre-g cută mănăstirea a fost sfinţită. La actul, sfinţirii au participat M. S. Regele şi M. S. Regina cum şi AA. LL. Regale Principii moştenitori, iar serviciul divin l’a săvîrşit însuşi S. Mitropolit Primat, încunjurat de numeros cler. După terminarea serviciului divin, MM. LL. Regele şi Regina şi AA. LL. Regale Principii moştenitori au eşit în uşa bisericii, de unde M. Sa Regele Carol a rostit următore’a cuvîntare: «Peste două veeurî au trecut de când spătarul Mihaiu Canta-«cuzino a ridicat aci, în mijlocul pădurilor nepătrunse, o bisericuţă cu chiliore, încunjurată cu ziduri, ca loc de reculegere şi «liman de odihnă şi adăpostire pentru trecătorii rătăciţi. Sute de «ani acest sfînt aşeţlămînt a rămas departe de sgomotul lumii, ferit «de vijeliile ce sguduise Ţara. Mai târţliu, când mişcarea comercială între România şi Transilvania a început a se desvoltâ, s’a «mărit schitul şi s’a clădit încă o biserică mai încăpătore, care «a atras mii de credincioşi din totă împrejurimea. «Scumpe şi dulci amintiri ne legă de acestă veche biserică, a-«cuma dărîmată, în care am înălţat cu Familia Mea, mai bine «de un sfert de veac, rugele nostre către Atotputernicul. «In acest lung şir de ani mănăstirea Sinaia a fost scaunul Meu «domnesc, primind ast-fel o sfinţire istorică. «In acest timp, doi ani după răsboiul glorios pentru neatârnare, valea Prahovei a fost înzestrată cu calea ferată, care a «legat acestă regiune, odinioră sălbatică, cu ţara şi străinătatea, «şi s’a ridicat castelul Peleşului, devenit legănul Dinastiei române. «Tot atunci, ca prin farmec, s’a înfiinţat pe polele mănăstirii un «orăşel eare-1 încinge ca un brâu minunat. «Ast-fel pustia, vecinie cutreerată de tâlhari şi făcători de rele, «s’a preschimbat în adevărat raiu al cărui renume trece departe «peste hotarele României. «In faţa acestui avent neaşteptat, Eforia a liotărît să reclădescă ♦ biserica cea mare pe vechile ei temelii. După o trudă de mai «mulţi ani, o biserică nouă, bogat împodobită, se înalţă astăţli «înaintea ochilor noştri; ea strălucesce cu o nouă splendore, vred-«nică de disvoltarea şi însemnătatea locului şi din turnurile sale «clopotele răsună departe prin munţi şi văi chemând erăşî pe «credincioşi la slujbă. «Bisericile şi mănăstirile sunt aprope singurele monumente ce «ne-au rămas’din trecut; ele au ast-fel o însemnătate deosebită «pentru istoria Patriei, căci inscripţiunile păstrate pe zidurile «lor au fost de multe-ori singura călăuză a istoricului pentru a «determină domnia Hospodarilor, obârşia nemurilor, cârmuirea «vlădicilor şi faptele răsboinice. «Fie ca acestă frumosă biserică astădî tîrnosită, cu hramul «sfintei Treime, de înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Ungro-Vla-«chieî, Primat al României, în al 38-lea an al domniei Mele, să «amintescă încă în vremurile cele mai depărtate marea epocă a «redeşteptării naţionale, a neatârnării şi a înălţării României. «Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze acest sfînt locaş, ridicat «în creerii Carpaţilor spre cinstea şi slava Lui. www.dacoromamca.ro 946 ALBINA «Voiu păstra o amintire scumpă de acesta frumosă serbare, «la care cu o vie plăcere am luat parte şi mulţumesc călduros «Eforiei de însemnatul el sprijin pentru desvoltarea şi înfrumu-«şeţarea Sinaieî de care ne putem mândri astăzi şi pe care o «privesc ca un adevărat mărgăritar al regatului României». e u i 3 u r î are grije puişorii iasă din mai pun lor. Abea muguri, micele păsărele pentru au început frunzele să iasă am muguri, crengele să se îmbrace în hainele de vară şi păsărelele tote, atât cele cari au venit din ţări streine, cât şi acele cari au îndurat gerul erniî se pun pe lucru, zidindu-şî o casă pentru vremuri grele în care să-şî puie ouăle la adăpost şi unde puişori! goi şi slab! să potă fi în siguranţă. Câtă măestrie şi câtă judecată nu desfăşură micele făpturi în clădirea cuibului lor! Ma! întâiu trebuie să-şî găsescă un loc potrivit; nici pre departe de locurile cu hrană nici în vre-un loc primejdios. Vulturul îşî zidesce cuibul pe stâncile rupte, unde nici un animal nu pote să se urce, sticletele şi scatiul se vîră printre tufişurile spinose, pe când li-şiţele şi raţele sălbatice caută stufărişul cel ma! des. In căutarea locului potrivit pentru cuib, pasările arată ma! multă judecată decât s’ar aşteptă cine-vâ de la asemenea mic! vieţuitore. Multe găsind în a-propierea omului un bun adăpost, îşî fac cuiburile pe lângă locuinţele luî. Rîndunelele şi vrăbiile pe sub streşina caselor, cocostîrcul pe vîrful caselor. Altele îşî aleg chiar cuiburile duşmanilor lor; s’au vă(^ut pasăruicî ascun^endu-şî ouăle în cuîbul mare a unui vultur! Par-că sciu că dragostea de puî, îm-blâmjesce pe cea mai sălbatică fiară. Odată găsit locul potrivit, păsărelele adună materialul trebuincios pentru clădirea cuîbuluî, întocmai cum ar face şi un om. De câte ori nu se vede primăvara câte-o vrăbi-oră cu un paiu ori un puf în plisc pe marginea unei fântâni, sau rîndunelele făcend clacă în noro- www.dacoromamca.io ALBINA 947 iul de pe stradă, frământându-1 şi luându-şl lutul trebuitor. Pe când cocostîrcul se mulţumesce cu vrescurl uscate pe cari le clădesce fără gust, vrăbiile îşi fac locuinţa din paie subţiri, iar sticletele o căptuşesce cu puf mole, pentru ca să fie cald puişorilor. S’au vătfut pasări ce fură bucăţi de jurnale ori hârtie scrisă, transformând cuibul lor în-tr’o mică bibliotecă. Rîndunica face vălătuci din noroiu, zidesce numai diminăţa ca peste $i să se usuce, sciind că daca ar clădi cuibul de odată, ar crăpa în mii de bucăţi peste $i şi s’ar nărui. Pasările nu numai că sciţi ce fel de material să întrebuinţeze, dar sunt şi dibaci arhitecţi. Forma cuiburilor e schimbătore, după pasări. Rîndunelele şi le fac în formă de buzunar şi nu lasă decât o mică ferestră, pe unde să potă ele intră; grangorul şi-l lăgă de două crenguţe ca pe un legăn ce se clatină la cea mal mică adiere de vînt, iar un soiu de piţigoî din Dobrogea, îşi face cuibul din puf de salcie, în forma unei pungi, la capătul unei ramuri ce spânzură d’asupra apel. Prevă^ătore sunt mal Cuib în formă de pungă. cu semă pasările de prin ţările calde unde, sunt duşmani mulţi, cărora le place ouăle. In America sunt nisce pasări ^ise Jaku, care-şî spînzură cuibul de-o ramură uscată, ce s’ar rupe îndată ce vre-o mal- www.dacoromanica.io 948 ALBINA muţă s’ar urca pe ea; altele din Africa pun spini pe din afară, după cum omenii pun bucăţi de sticlă pe ziduri. Pe la tropice se văd şi alte minunăţii; sunt pasări cari îşi împletesc cuibul, iar altele care-1 cos. Cele d’întâiu îşi fabrică din nisce fire subţiri de plante o pânză cu care îşî învelesc cuibul, iar altele — cusătoresele — cos marginele unei frunze late, cu un fir de bumbac împletit de ele. servindu-se cu pliscul ascuţit drept ac. In punga făcută din cusătura frunzei îşî clădesc cuibul mic. Republicanii din Africa, păsăruîcî mici, rse strâng cu sutele la un loc şi îşî fac cuiburile sub forma unui acoperiş de casă. Cuibul fiind lucrarea cea mai de căpetenie din viaţa lor, unele paseri şi-l împodobesc cum şi-ar împodobi omenii odăile de locuit. Nisce pasări din India, prind un soiţi de gândaci, cari strălucesc nop-tea ca licuricii noştri, şi-î ţintuesc în afara cuibului, în cât acesta pare că e o grămadă de pietre scumpe; alte pasări de prin Australia adună fel Cuib de cusătoresă. www.dacoroinamca.ro ALBINA 949 de fel de scoici şi pietre strălucitore de pe lângă ţărmul măreî şi le îngrămădesc la intrarea în cuib. Din câte se vede, pasările judecă, adecă avend inteligenţă pot deosebi binele de rău şi găsesc multe mijloce spre a-şî apără puii şi a le asigură viaţa. Câţi omeni nu ar trebui să-şî ia pildă de la a-ceste animale mici şi cât de rei trebuie să fie acei copii, ce simt bucurie stricând cuibul unei biete pă-seruici, care s'a muncit atâta vreme să-l clădescă, aşteptând j cu bucurie de mamă să iasă puişorii din oue! Dr. Ion Simionescu. Prof. Unlversit. Iaşi. ------------------------- flascerea proverbiilor. um se nasc proverbiile? ţlicem că ele sunt create de popor, dar poporul e un nume al mulţimii şi mulţimea nu pote crea nici provorbe, nici versuri, nici basme. Pe tote le creează un singur om, din popor, iar poporul le răspândesce. lată cum se nasc proverbiile: a) Din experienţa de t6te filele. Din experienţa că un om care a pornit repede pe drum şi mergend până la un loc, a obosit, pe când altul, care a pornit mal încet, n’a obosit şi a ajuns la ţintă înaintea celui ce-a plecat repede, poporul a scos o învăţătură: Mergi încet şi ajungi departe. Experienţa e mama proverbului. Fie-care om are ocasiunea să pată; păţania lui şi-o exprimă într’o formă ore-care, şi de aici înainte păţania îl servesce ca învăţătură, să se ferescă de caşurile analoge. învăţătura lui şi-o ridică deci la rangul unul adevăr experimentat. Iar dacă vin păţanii analoge ale altora, adevărul acesta se generaliseză. ţ)icem ca exemplu: Un ţăran s’a încrezut în rudele sale, în afaceri bănesc!, iar ele l’au tras pe sforă. El atunci din păţania sa a scos învăţătura: Cu rudele să bei şi să mănânci, dar daraverî să n'aî. El şi-a spus păţania sa în lume, de-odată cu învăţătura ce-a scos’o din ea. Dacă, după aceea au păţit şi alţii tot aşâ, aceştia repetâză vorba celui ce-a păţit întâiu şi Zic: bine a Zis X că cu rudele să bel şi să mănânci etc. In caşul acesta învăţătura devine proverb şi e introdus cu vorbele: In legea celuia safi vorba ăluia, adecă a primului care a dat învăţăturii o formă mal plastică. Aceeaşi învăţătură scosă dintr’o păţanie, pote fi redată de mal mulţi păţiţi, în mal multe feluri. Cea care e mal plastic spusă, mal precis, biruesce pe cele-lalte şi generalisându-se cu totul, www.dacoromamca.ro 950 ALBINA pentru tote caşurile analoge, devine proverb. Fără îndoială, la început când se nasce proverbul — ele se pol nasce cjilnic— se pomenesce mal tot-deauna numele aceluia, care a dat învăţăturii forma cea mal plastică şi mal iubită de mulţime. Aşa să (Jice: Nu da bani cu împrumut, căci vorba lui Toder podarul: dacă dai, n'aî. Acest Toder a fost acela care l-a exprimat mal întâiă, în forma dai, n'aî, învăţătura scosă din păţania sa. Cu timpul, sau cu locul, dispare din amintire numele propriu, dispare şi amintirea că unul Toder podarul a cjis întâia aceste vorbe, şi atunci generaţiile viitore — sau locuitorii satelor vecine, cari nu cunosc şi nu înţeleg ce caută Toder în proverb — îl repetăză vorbele, devenite proverbiale, în chipul acesta: Nu da bani, căci vorba ăluia: dai, n'ai (1). Cu timpul nu mal scie nimeni cine a c,lis întâia cutare vorbă, dar vorba a rămas, a fost cu încetul primită de întreg poporul, a devenit proverb. Mal bine se observă acest lucru la nascerea (Jicătorilor. După cum numirea multor lucruri în viaţă, a rămas proverbială, după numele celuia ce le-a inventat d. e. pălării a la Rembrand fiind că el în tablouri dă damelor acestă pălărie, a purtă barba a la Napoleon III etc. fresură a la Maria Antoineita etc. şi după cum un nume propria devine apelativ d. e. o Panama, O Mecca, un Ierusalim un Mefisto etc.) tot aşa o vorbă cu spirit a unuia, o întorsătură de frasă fericită. Unul o fi (Jis întâia: d'aia n'are ursul c6dă şi ceî-lalţl aa găsit că vorba e plastică, voind s’arăţl cu mod ridicol nepotrivirea între causă şi efect. l,)icem: o minciună cu cărne, o minciună cât tote filele, unul a venit pe gândul să facă o comparaţiune nouă şi a rjis: Minciună cât turnul Colţii. Vorba a plăcut, ea a rămas şi a (1). Cele întâi documente scrise în întregime pe românesce pornesc de la Simeon Movilă (1600—1602) de la care posedăm 5 acte de aşâ fel cu deosebite dănii făcute dedînsul. Transiţia nu se putea face brusc, căci mult timp în urmă după introducerea limbei românesc! în Cancelariile domnilor, întâlnim documentele române alternând cu cele slavone sau avend la începutul şi la sfir-şitul lor câte-vâ cu/inte slavone, cari păreau că le dă ce-vâ sărbătoresc şi sacramental. Iată cum limba română vorbită şi întrebuinţată de poporul necărturar, pătrunse cu încetul din însemnarea daraverilor privato în cele ale statului, în cancelariile domnesc!. (Va urma). Cliristaclie Georgescu. Direct. Gimnaz Târgovisce. Vitejia Ţiganului. Pe o cărare mergeâ un Român, iar înaintea lui la o depărtare cam de o asvîrlitură de băţ, îşi vedea de cale pe aceeaşi cărare, un biet Ţigan, care purta în spate într’o dăsagâ, linguri, fuse şi altele d’alde acestea. Urmându şi ast-fel fie-care drumul, Ţiganul se aplecă în jos şi ridică ce-vâ : găsise un briceg. Fără a se opri, se uită cu mirare la scula găsită ; ’i deschide o limbă, hm ! îşi dice : nu l’aşî da al premaruluî să fie şi tot nu l’aşi da ; ’i deschide şi a doua limbă,, dar ce spun, al zapciului de ar fi şi tot n’are să-l maî vadă în ochi; când fu la fdrfecî, căci bricegul aveâ şi forficele, exclamă cu glas: dar chiar a Iui Vodă să fie, de la mine nu-1 mai ia. Pe când Ţiganul se chibzuiâ ast fel, Românul, caie-1 văduse că dase peste ce-vâ, intindăndu-şi pasul, iacă câ-1 ajunge din urmă, şi fără de veste îi strigă: Ce ai găsit, măi ţigane ? Ţiganul, întindendu-i repede bricăgul: Na-ţi-1 dacă este al tău! _________________ .X (l) (l) A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană. www.dacaromamca.ro 955 AT.BTNA Holera GăinilorC1). (Urmare). a, aşa se arată holera, ucigătdre pentru bietele păsări, pe care ea le izbesce. Să vedem acum cum se ia, adecă cum cap Stă găinile şi cele-lalte lighione de curte, acăstă urîcidsă botă. Holera găinilor fiind lipicidsă, urmeză neapărat că ea se întinde prin molipsire de la păsările bolnave la cele sănătdse, de la ograda unde boia s’a ivit, la ogrădile vecine, din satul în care boleşniţa s’a arătat, în alte sate apropiate sau depărtate. Pasărea bolnavă, dă bolă celei sănătdse, dacă trăiesc la olaltă, dacă mănâncă şi bea din acelaşi vas, în aceeaşi curte. Găinaţul, sângele şi tot corpul găinilor holerate, sunt încărcate de sămînţa bălei. Cadavrul păsărilor morte sunt în tot-deauna pericolose şi pricina îm-prăştieriî bălei când ele se lasă prin curţi, se pun în pari, se aruncă pe maidane, pe izlasurf, pârîurî, vâlcele, etc. Orî-ce obiect, orî-ce lucru, murdărit de găinaţi, de sângele, etc. pasărilor unde bântue acăstă molimă, mutate în alte curţi, trec cu ele şi băla. Cânii şi pisicile şi chiar alte animale întind băla în sat, de la o casă la alta, trecănd din părţile molipsite în cele până atunci sănătdse, ferite de acăstă pustietdre bolă a păsărilor. Porumbeii duc şi el sămînţa răului de la un gospodar la altul, în sat, sau dintr'un sat în altul, când el, după-ce au stat sau a trecut prin locurile unde se află boia sbor, în altele în cari pasările nu boleau de holeră. Omul singur pdte fi causa răspândirii acestei boli, când după ce umblă prin ţarcul, prin curţile cu păsări bolnave, merge în alte curţi cu păsări, fără a se curăţ! şi spălă bine, cel puţin pe mâni şi mal ales pe încălţăminte. Vîndătoril de păsări, prin cumpărarea din diferite sate, de găini, raţe, gâsce, pul etc., dintre cari de multe ori, unele bolnave sau pe cale de a se înbolnăvi, şi pe cari ţăranii de alt fel se grăbesc de a le vinde pentru a pute prinde ce-vâ pe ele, cunoscănd că ast-fel, ţinăndu-le, pierd tot preţul lor, mal tote pierind prin mdrte, transportă ast-fel molima dintr’o comună într’alta, de la sate la oraşele unde merg a le desface. Dar încă, aceşti negustori pot întinde băla fără a ave în cuscile lor păsări bolnave. Este destul pentru acăsta, ca în acele cuscî sau colivii murdare şi înpinse una peste alta în căruţe trase de cal sau bol din sat în sat, să fi fost mal dinainte păsări holerate, pentru ca în urmă, pasările strînse de ici de colo în acele cuscî sau colivii, să se molipsăscă de la ele, şi să întindă ast-fel băla în tîrgurile sau oraşele unde sunt duse şi vîndute. Păsă-raril aceştlea deci, sunt cu sau fără sciinţă, de cele mal multe ori causa răspîndiriî holerei găinilor, prin comunele sau oraşele în cari el au afaceri. 1 (1) A se vedă No. 33 din 18 Maiu 1903. www.dacaromamca.ro ALBINA 957 Pentru a luptă contra holeril găinilor, sfătuim următărele: 1) . Precupeţii de păsări, să se ferescă de a cumpără şi vinde păsări atinse de holeră. Eî vor îngriji ca în tot-deauna cuscile, coliviile sau coşurile lor să fie curate şi spălate cu leşie fierbinte. 2) . Când cine-vă, agricultor, săten sau orăşăn, cumpără păsări şi nu le scie satul de unde sunt, locul unde ele au crescut, sau şi dacă cunăsce acel loc, nu are însă idee dacă acolo se află sau nu holeră, pentru a-şî feri pasările pe cari le-ar mal avă de acăstă pur-dalnică bălă, este bine de a ţine păsările cumpărate într'un coteţ aparte, depărtat de ce!e-lalte păsări, cel puţin 8 dile, după care timp numai, băgând de semă că ele se înfâţişeză bine, sunt sănătăse, le va pune, Ie va lăsă împreună cu cele lalte. 3) . Crescătorii de păsări, mal ales aceia cari au un număr mare, va lucră cu minte, dacă în loc de a-le ţine într’un singur coteţ, le va împărţi în două trei coteţe cu ţarcurile lor. Făcând acesta, chiar în caşul când băla s’ar iscă într’unul din coteţe, pasările din celelalte scap ne atinse de cele mal adesea ori, cu condiţiune de a le ţine închise şi cu desăvârşire despărţite de coteţul liolerat. 4) . Când holera se declară într’un sat, la un ţăran sau la mal mulţi, cel d’intâiu lucru de făcut este de a se anunţă primăria locală. Primarul este dator a anunţă despre acâsta pe medicul veterinar al jedeţuluî. Sătenii la cari s’a arătat băla va însciinţă în acelaşi timp pe vecini, ca ast-fel eî să pătă să-şi ferâscă păsările lor din vreme, închidându-le în coteţe sau în ţarcuri prin cari să fie oprit a trece câni sau pisici, precum nici copil sau alt-cine vâ de la curţile unde se află holeră. 5) . Locuitorii la cari păsările bolesc, dacă nu au un număr aşâ mare şi dacă păte să le întrebuinţeze, le va tăiâ de îndată, sau în-tr’o di două pe tăte. Când însă, nu păte face acesta, cel mal potrivit lucru, este ca, fie-care să le deosibescă în grupuri de câte 4—5 capete, în mici ţarcuri, făcute din nuele, ostreţe sau alt-cevâ, ţarcuri ast-fel aşedate, încât un grup să nu comunice cu altul. Prin acest fel de măsură, se întîmplă ca unele din grupuri să nu zacă, ceea-ce nu este de aşteptat, când păsările se lasă a stă tăte la olaltă, băla odată iscată între ele întindându-se la tăte. 6) . Pasările bolnave, prea slabe, cari nu se pot mâncâ, nu se vor tăia ci se vor ucide sucindu-li-se gâtul, ca ast-fel să nu se producă sânge, care după cum am dis mal înainte, are în el sămînţa bălei. 7) . Cadavrele, hoiturilor păsărilor mărte sau omorite prin sucirea gâtului, se vor aşedâ pe un strat de pae, găteje sau strujele şi se vor arde, sau dacă nu se păte arde, se vor îngropâ adânc, tur-nându-se peste ele var nestins sau vitriol. Locul unde se vor îngropâ nu va fi nici aprăpe de puţuri sau ape curgătăre, ci la cimitirul de animale, dacă comuna are aşâ ce vâ, sau într’un loc retras, neumblat, părăsit. 8) . Toţi primarii, vor opri scăterea păsărilor pentru vîndare, plocon etc., în tot timpul cât există holera în comunele lor, şi chiar după încetarea molimei, încă un timp de mal multe săptămâni, după cum va indică medicul veterinar al comunei sau al judeţului respectiv. www.dacaromamca.ro 958 AT.mMA 9) . Curţile, coteţile, gardurile etc. sătenilor unde au bântuit holera găinilor se vor curăţ! şi desinfectâ. Tot gunoiul, tote murdăriile din acele curţi se vor arde sau se vor stropi bine cu apa în care s’a pus vitriol sau creolină, preţ ca 2 linguri la litru. Gardurile se vor spoi cu var. Coteţele se vor curăţi spălându-se cu leşie fierbinte şi în urmă cu apă cu creolină sau vitriol, şi apoi se va spoi cu var. 10) . Ca tratament pentru păsările bolnave, se va da, fără a se ave mare nădejde în el, acid fenic sau vitriol, punendu-se din una din aceste ape ardătdre, cam 2 grame la litru de apă, care apă se va lăsă păsărilor pentru adăpat. T6te cele-lalte lecurî ce se povăţuesc, mal ales în popor, ca piper, usturoiu, calaican, pucidsă, etc., nu sunt de nici o ispravă, nu au nici o putere în contra bdleî. 11) . Punerea mortăciunilor de holeră în pari, pe coteţe, pe garduri, cu scop de a face să se sperie şi să fugă băla, este ocredinţă cu totul greşită, care face cel mal mare rău, cadavrele păsărilor mdrte de acestă bolă, fiind în tot-deauna purtătore de sămlnţa el, aşa că, cel ce fac ast-fel, în loc de a alunga răul, din contră-1 ţine în curţile, în ogrădile lor. Să ne iasă dar din cuget, năzbâtii de aşâ soiu, tot-deauna păgubitore pentru casa creştinului. Irimia Popescu. Medic veterinar. GHEOîţGHE: d. palade; încă un vrednic Român s’a stins în florea vieţeî. G. D. Palade, fost ministru, a încetat subit din viaţă, Luni, 26 Maiu, orele 12 diua, în oraşul său natal Bârlad. Abiâ în etate de 46 ani, G. D. Palade, adusese reale servicii ţârei, ca cetăţăn ca deputat şi ca ministru. A fost înmormîntat cu mare pompă în Bucurescî, Joi, 29 Maiu. Depunem o lacrimă de durere pe mormîntul acestui bun Român şi luăm o vie parte la durerea familiei ca şi a ţăreî întregi, care pierde în el pe un fiu devotat. www.dacaromamca.ro MĂNĂSTIRII SINAIA — Cu prilejul sfinţirii bisericii — Mărturisind, statornicia credinţei nâstre strănioşescî, Şi rostul slovelor din cronici şi din izvâd.e românescî; Răsaî — altar de vomenire — dumnezeescule locaş. în tainic luminiş de codru şi sub Carpalul uriaş, www.dacaromamca.ro 960 ALBINA Principiile formale ale înYeţămîntului manual 0). cap. vi. Să se deprindă copilul cu ordine, exactitate şi curăţenie. Aceste calităţi fiind de cea maî mare valdre în viaţa clinică, se cere neapărat, ca şcdla să caute cât maî mult să le desvolte şi să facă pe elevi destul de destoinici, ca să p6tă constată deosebirea între un lucru bine şi altul rău alcătuit. Din punct de vedere social, cerinţa acesta chiar să impune şi mijlocul cel maî bun pentru realisarea acestui scop, îl avem în lucrul manual. Termenul ordine pdte fi absolut, pe când exactitate relativ, întru cât toţî pot lucră cu ordine, dar nu fie care pdte atinge acelaş grad de exactitate. Aşa o pereche de ghete, pdte fi destul de cu ordine lucrată, dar dacă sunt preâ strimte, iată că nu sunt lucrate exact după măsură. Pentru ca lucrul manual să pdtă deştepta aceste calităţi, trebuie îndreptată atenţiunea maî ales asupra următdre-lor puncte: a) Trebuîesce alesă o ast-fel de specialitate de lucrare, uncie materialul de lucru, să înlesnescă elevului păstrarea ordinei şi exactităţii. b) Modelele să fie orânduite cu deplină îngrijire, după gradul lor de greutate. c) Lucrul să fie cişă aşecjat în cât învăţătorul se-l pdtă uşor controla. Nu putem cere de la copii, exactitate deplină la lucru şi maî ales de la toţî copiii, acelaş grad de exactitate. Desăvîrşită exactitate în lucrare nu se pdte cere de la nimenî, întru cât nu-î nicî un lucru atât de perfect ca să nu i se maî pdtă găsi pe urmă vr-o pricină dre-care. Totuşi se pdte cere ca un lucru să fie bun. Ce grad de exactitate trebuie cerut de la fie-care, atârnă de natura şi îndămânarea acestuia. Un principal factor în privinţa acesta, e adevărata cund-scere a individualităţii fie-cărui elev şi meşteşgul pedagogic al învăţătorului îî va fi călăuza principală în privinţa acesta’ Nicî o regulă nu se pdte stabili în sensul acesta, totul atârnând de la învăţător. Tot-deauna el trebuie să ţină semă că în cele din urmă copiii se descurajază, dacă li se cere prea mult. Cu tdte acestea nu trebuie să pierdă un moment din vedere, că cu cât un lucru e făcut maî cu exactitate, cu atât e maî mare mândria celuî care l-a făcut şi cu atât valdrea lucrului e maî mare. De cea maî mare însemnătate e ca învăţătorul să nu permită de loc, nicî un (1). Verji No. 33. www.dacoromamca.ro ALBINA 961 lucru constatat ca râu faţă cu individualitatea celui care l a făcut. Curăţenia şi îngrijirea trebuiesc de asemenea avute în vedere în primul loc în şcdlă, mai ales că în multe case de unde vin copiii, aceste calităţi snnt neglijate. Cea mai bună metodă ca să-l învăţăm pe copil cu curăţenia, este să-î dăm să facă o lucrare 6re-care, pe care o păte alcătui curat sau murdar. Un bun exemplu pentru asemenea lucrare este scrisul: Mulţi începători îşi murdăresc de cernelă degetele şi cărţile; dar ţinuţi din scurt, ei ajung să scape de acest păcat. Lucrul manual şi mai ales lucrările de lemn, sunt exemplul cel mal desăvîrşit. Strîngerea după lucru a strujiturelor de rindea de pe bancă, rindui-rea şi ascuţirea instrumentelor, întrebuinţarea vasului do cleiu etc. etc., tdte cer ordine şi curăţenie. N. Moga. CURĂŢENIA e ţlice că: «curăţenia este izvorul sănătăţeî . In adevăr că cel d’întâiu lucru de care are nevoie un om pentru a fi sănătos şi plăcut înaintea luî Dumnezeii şi a omenilor, este curăţenia. Omul este fiinţa cea maî desăvîrşită dintre tote fiinţele, ce le-a creiat Dumnezeu pe pămînt, avend cea maî frumosă podobă, creerul (mintea) cu a cărui putere minunată omul a ajuns să fie stăpânul şi împăratul a tote cele-lalte fiinţe ce-1 încon-joră. De aceea are datoria de a fi fiinţa cea maî curată, atât faţă de el cât şi faţă de cele-lalte lucruri ce intră într’o legătură forte strînsă cu traiul luî, ca unul ce îşî dă sema de menirea luî ce o are în mijlocul celor-lalte fiinţe vieţuitore după pămînt. Acestă datorie omul a înţeles-o de mult şi chiar a făcut din ea un cult religios, nu numai la creş-tinî dar chiar şi la alte popore, cum sunt: Ebreiî şi Turciî. Insă noî să nu căutăm a fi obligaţî numai prin lege şi religie de a fi curaţî, căcî bunul simţ însuşî ne arată că e bine. Casa Românului trebuie să fie făcută în condi-ţiunî igienice şi ţinută într’o curăţenie desăvîrşită; www.dacoramamca.ro 962 ALBINA tot ast-fel curtea şi grajdurile să fie curăţite de gu-noîe şi alte murdării. Să bea apă curată, să respire un aer curat, să mănânce bucate curat pregătite pe cari să le păstreze tot-deauna în vase şi la loc curat, şi să se îmbrace cu haine curate, şi, în sfârşit să-şi spele adesea ori corpul, capul, mânele şi piciorele şi mai ales gura, în care se adăpostesc fel de fel de microbi ai diferitelor bole molipsitore, cari de ţlecî do vecuri cuceresc lumea, răpind fiinţe în florea vieţei. Daca omul ar îndeplini tote cele arătate mai sus, aş pute (Jico că ar formă din corpul lui cea mai puternică cetate din lume, pe care deşi ar bombarda-o tote bolele, cu siguranţă a-şî spune că nu ar pute-o birui. G. Ressletz. Sub-cliirurg. ---------------------------- L I O A. I'Ttrvelă. Macedon6nă (Urmare). Tote aceste s’au petrecut în hanul lui Tulîu, intr’o Sâmbătă seră. A doua di dis de diminfiţă Scuterul Gelîu îşi iea diua bună de la ţoţî şi plecă spre’ reşedinţa guvernatorului unde trebuia să apere interesele conaţionalilor sfii. După plecatea lui Geliu, Tuliu însoţit de soţia sa şi de cei trei servitori s’au dus la Biserica satului din apropriere, lăsând în paza hanului pe Lica, sfătuind-o a nu primi pe nimeni în han. până la venirea lor. Şi dacă Tulîu s’a dus la Biserică, Lica şi ea după ce încuie tdte uşile hanului s’a pus în genuchi înaintea iconei, rugându-se. In momentul rugăciunii se aude o puternică lovitură la uşa hanului. Se scdlâ repede, se uită prin terestră, când ce să vadă ! Un om sgribulit, sdrenţeros şi aprope degerat, care cum o zări a început a se rugă să-I deschidă, dicfind : >. Deschide, te rog, fată cu «inimă de înger, sunt rănit, şi nu pot face nici un pas, dacă nu «’mi-aî da ospitalitate, chiar aci la porta hanului voiţi muri. Sufer «mult din cauza răneî, fomei şi gerului». Lica deşi pătrunsă de milă până în adâncul inimei, de vorbele necunoscutului suferind, îşi aduse aminte de porunca lui Tulîu ca să nu deschidă nimfinul şi se retrase în dosul ferestrei, observând mişcările rănitului. El insă continuă a se rugă. «In numele lui Dumnedeu nu mfi lăsă să mor, sunt tată de şfipte «copii, snnt creştin şi eu, nu vreau decât a mfi odihni puţintel, «a-mi legă rana care mfi usucă de durere, a-mi recăpfitâ puţine www.dacoromamca.ro Uu Celnic (Scuter). www.dacoromanica.io 964 ALBINA «forţe, încăldindu-mă şi îmbucând ce-vâ, şi vă jur pre legea mea, «că sunt om bun şi că plec îndată în satul din apropiere, unde «îmi este şi familia». Numele lui Dumnedeu, creştin şi tată a şepte copil, aceste tote au înduioşat şi mal mult inima fetei şi nu scia ce să facă! O luptă lăuntrică se încinse între a călcâ porunca protectorului său Tulîu şi aceea a lui Dumnedeu, care dice: îngrijiţi de cel bolnavi, ospătaţi pe cel jlămânjt şi daţi ajutor celor slabi. La urma urmelor se hotărî a-î deschide, dar înainte de acăsta, începe a-1 fiixâ, ca nu cum-va să fie vre-un om deghisat, cum a şi fost, căci sub zdrenţele sale avea arme şi un topor, arma obicinuită a clăcaşilor, ea însă nu zări nimic şi bănuăla se risipi. «Nu, nu e bine ca eu Aromâncă, să refuz ospitalitatea unui ră-«nit, mal cu sămă că adî e şi diua Domnului», îşi dise în sine. Convinsă că ar face un bine, se coboră, deschide uşă şi-l pof-tesce în casă. Presupusul rănit cum s’a vădut în casă, începe a-şî plimba privirile în tdte părţile. Căutătura lui a fost observată de Lica, ea însă nu’şi perdii îndrăznăla şi cu sângele el rece îl poftesce pe scaun, îl întrăbă dacă vrea să îmbuce ce-vâ şi să-I lege rana. I se răspunde că n’are nevoie de rană, nici de fdme, dacă ar vră însă să-l servescă, să-I dea un păhăruţ de vin şi după aceea să vadă ce ar mal pofti. Lica imediat scapără un chibrit, aprinde o luminare, iea o căniţă, ridică capacul beciului şi începe a coborî scările. După ea însă se iea şi el în beciu. Fata cum simte aşa ce-vâ, stinge luminarea se în-dosesce pe marginea scării, şi tace chitic. Banditul, cate credeâ că Lica coborîse în beciu, scobdră şi el; în loc însă a găsi pe fată acolo, ea suie repede scările, lasă capacul beciului, şi închide pe bandit în beciu. Ei simte, urcă scările, încercă a ridică capacul, însă pace, căci Lica pe lângă că pusese lacătul, mal pusese mulţi saci cu sare, lădl cu zahăr şi săpun, în fine erâ asigurată. Din beciu nu se audiaii de cât strigăte, înjurături, şi aminirţărî. După acâsta urmau rugăminţi ferbinţî, ca să se îndure să-I deâ drumul spre a nu cădeâ în mâinile lui Tulîu. Pe când cel din beciu striga şi se sbăteâ ca o fiară prinsă în cursă, alţi doi necunoscuţi se arătară sub ferâstra hanului şi unul din eî, care zărise pe Lica începe a-î vorbi. «Dragă fată, deschide te rog, suntem drumeţi şi goniţi ca nisce «pul de potărniche de Turci. Am scăpat din închisorea lor, unde am fost aruncaţi împreună cu tatăl tău «Moş Dina», deşi nevinovaţi. Deschide, nu te teme, căci multe vel aflâ de la noi despre «sărmanul tău tată, care ne-a fost tovarăş la suferinţe, şi căruia < î-am ajutat de-a scăpat şi el. Adî dinsul ca şi noi, este liber şi cine «scie, dacă şi el n’o fi rugând unde-vâ milă de a fi primit şi «ascuns de furia călăilor Turci, carî-1 urmăresc.» Vorba de tată şl că e liber adî, prin concursul acestor evadaţi, ca un fior de morte sguduiră intrega fiinţă a Lichel, şi ne mal putând răbdâ, le răspunde: «Sunteţi omeni răi. Chiar chipul vă arată şi fapta evadării. Tatăl www.dacoromamca.ro O judecată în Bitolia. 966 ALBINA «meu, deşi pe nedrept stă închis, n'aşî crede să se fi întovărăşit cu «nisce răi şi să fi primit a evadă. Nu este asasin, cum i se impută «şi n’ar vră, ca acum la sfîrşitul vieţel luî să mal pună încă o pată «infamă pe fruntea familiei ndstre. Deci vă rog a vă retrage, dacă «nu voiţi a vă lăsă osele la uşă hanului. Sunt fată, însă nu mă «tem, ori cât de răi şi de armaţi aţi fi. Moş Dina, tatăl meii, deşi «adl asupra lui s’a pus pecetea infamiei, şi este aruncat în rândul «asasinilor ordinari, este nevinovat, şi din mica mea copilărie, am «învăţat de la el a’mî apără ondrea. Retrăgeţi-vă că descarc arma în voi». (vaurma). Gussy Apostolescu. De pe Domeniile Coronei In dilele de 21—24 Aprilie a. c., tdfe satele de pe domeniul Gherghiţa au fost visitate de d-1 Ioan Kalinderu. D-sa inspectând domeniul, n’a trecut cu vederea de a visită şi şcdlele şi bisericele, precum şi cele-lalte instituţiunî folositdre ţărănimii. Visitând şcdla Gherghiţa, după ce s’a interesat de aprdpe de progresele şcdlel, a stat de vorbă cu cea mal mare parte din şcolari, cărora le-a oferit cărţi ca daruri, îndemnându-î a le ceti şi a spune şi părinţilor cele scrise în ele. Ca semn de mulţumire pentru progresele făcute, la plecare a făgăduit învăţătorilor gratificaţiunî. O îndoită sărbătdre, fu diua de 23, când d-1 Kalinderu merse în persdnă la ferma de pe acest domeniu, unde eră exposiţiunea de vite şi după ce vădii tdte vitele expuse de către locuitorii celor 4 comune ale domeniului, oferi premii bănesc! în valore de câte 5—20 lei fie-căruî sătean, ale cărui vite s’au deosebit de ale celorlalţi. Cu acest prilej d-sa ţinu o cuvîntare prin care arată marile foldse ce pdte trage plugarul harnic după urma vitelor bine îngrijite, explicând că o muncă încordată şi cu chibzuinţă, duce la independenţă, pe când lenea şi munca fără chibzuinţă, duce la sărăcie. In diua de 23, sărbătdrea Sf. Gheorghe şi în diua de 24, sărbă-tdre naţională, d-1 Kalinderu, fiind însoţit de personalul domeniului, asistă la sf. slujbă în biserica din Gherghiţa, iar după eşirea din biserică, bine-voi a stă de vorbă cu sătenii presenţl, dându-le sfaturi pentru a iubi biserica şi şcdla. DE LA SA TE In sera dileî de 10 Maiii a. c., s’a dat în localul şcdleî din corn. Chiriacu-Vlaşca, un mare bal cu tombolă în folosul copiilor săraci, din iniţiativa învăţătorului diriginte N. Popescu, şi între alte obiecte, s'a pus la tombolă şi un abonament pentru un an la «Albina», câştigând numărul cu noroc d-1 N. C. Zisu, inginer Giurgiu. www.dacoromamca.ro ALBINA 967 Corespondenţa Medicală. D-lui Marin M. Ticulescu. Gara Bănesa, jud. Vlaşca. Cu privirea la bivoliţa d-v. care ’î sa întărit ugerul, ve rog să citiţi No. 26 şi 37 al revistei nostre din Martie şi 16 Iunie 1902. * * * Unul abonat. Referitor la mânzul d-v., care a căpătat un oscior la un picior, vă rog să citiţi, corespondenţa medicală din 42—43 din 21—28 Iulie 1902. * » • Sf. Sale Preotului I. Miliăilescu. Laza Oprişifa. Pentru tuşea calului, sfinţiei Vostre, nu vă pot sfătui mal bine,, decât să citiţi revista nostră No. 14, 15 şi 16 din anul 19Q3. Tratamentul ultim, de la pagina 420, îl cred forte potrivit. Irimia Popescu Medic-vcterinnr. Din activ. Cercurilor Culturale In dina de 27 Februarie a. c., s’au întrunit în comuna Broscenî, Me-. hedinţi, reşedinţa Cercului cultural «Decebal», preoţii şi învăţătorii din plasa Motrulul de sus. Aci pe la orele 11a sosit şid-1 revisor şcolar D. C. Bungeţeanu. Dom-, nia-sa, după ce arată scopul acestei întruniri, face istoricul ţăranului Român, arată modul cum preoţii şi învăţătorii strânşi uniţi, trebuie să lucreze în cercurile culturale şi fie-care în comunele lor pentru ridicarea morală, intelectuală şi materială a ţăranului Român. Domnia-sa insistă forte mult asupra foloselor băncilor populare, şcolelor de adulţi, şezătorilor, corurilor bisericescî, predicilor în biserică şi grădinelor de zarzavaturi. Caută şi explică cu date că ţăranii vor face tote acestea, dacă cele spuse de preot şi învăţător vor fi săvîrşite cu faptele. Domnul revisor a insistat forte mult asupra puterii pildelor. Domnia-sa termină în aplausele tutulor, îndemnând pe preoţi şi învăţători ca să-şi facă datoria, căci viitorul va fi al lor. După aceea ia cuvîntul preotul C. Lupoianu, care arată importanţa Zilei când preoţii şi învăţătorii strânşi în cercurile culturale, discută şi ia măsuri pentru ridicarea ţăranului. In cele din urmă ia cuvîntul d l M. Popescu, licenţiat în sciinţele fi-, sico-chimice, care printr’o frumosă cuvîntare face istoricul băncilor populare şi arată folosele lor. Conferinţa se termină în aplausele tuturor şi prin semnarea unui proces-verbal de către preoţi şi învăţători prin care se angajeză cu toţii, că vor lucră pentru ridicarea ţăranului Român, «Talpa Ţărei*. www.dacoromamca.ro 968 ALBINA însoţiri contra mortalităţii vitelor la sate. Societatea de asigurare contra mortalităţii vitelor «Asigurătorul», din com. Pildescî, jud. Roman, începend a funcţionă de la 1 Fevruarie 1903 are următorul capital format din:' Lei încasaţi de la 60 societari din comună . . 151,65 Donaţiunea făcută de societatea centr. agricolă 200,— Totalul încasărilor. . . . . 351,65 Plăţile până la 15 Maiu 1903 sunt: Cheltuelî de constituire, registre................66,30 Despăgubiri pentru mortea unul cal............40,— Şi a unei mânzate..............................15,— Totalul plăţilor. . . . ■ 121,30 Capital disponibil rămas........................ 230,35 Depus la casa de economie a Statului cu ecipisa No. .382. Societăţi Economice la sate. a) Înfiinţări. Cu începere de la 1 Decemvrie 1901, în comuna Grumezoea, jud. Făl-ciu. s’a pus basele unei societăţi de economie şi păstrare cu numele «Păstrarea». înfiinţarea societăţii se datoresce domnilor Dimitrie Ilar-nagea,_ primar; I. Pandelea, Gh. Poroşnicu, învăţători loco; O. V. Ţa-bără, învăţător, Isbicenl-Romanaţi, Pr. Şt. Focşa. şi a altor locuitori fruntaşi. Societatea funeţionezâ cu peste 50 membri, cu un capital mal mare de 1 000 lei. * * * Din iniţiativa şi prin stăruinţa preoLuluI-paroli Th. Meleşcanu, s’a înfiinţat în comuna Parincea, jud. Bacău, o societate economică cu uu mele de «Viitorul»; cu 39 membrii fondatori. Statutele s’au depus spre autentificare la judecătoria ocolului Şiret, jud. Bacău. * * * In comuna Cocargeua, plasa Boivea, judeţul Ialomiţa, prin stăruinţa învăţătorului Ion Teodorescu, dirigintele şcoleî şi concursul simpaticului preot Radu Nicoleseu şi Panait Ionescu, primarul comunei, precum şi al mai multor fruntaşi plugari, meseriaşi şi comercianţi din localitate,- in d*ua de 30 Ianuarie a c., s’a pus basele unei societăţi economice cu denumirea «Agonisirea sătenului», cu un număr de 84 membrii fondatori, astăzi cu 92 membrii, ale cărei operaţiuni dupe autentificarea statutelor şi procurarea registrelor necesarii, au început pe (jiua de 1 Aprilie a. c.. avend un capital net până în present de lei 1.342, bani 30, afară de cheltuelile efectuate cu cumpărarea registrelor şi altele. * • * b) Bilanţuri. Bilanţul societăţii de împrumut şi păstrare «Munca spornică» din com. Valea-Draguluî, jud. Ilfov. încheiat la 31 Martie 1903: ACTIV Casa. Numerar........ ................. 80.85 Efecte de primit. Efecte în portofoliu.1122.— Total.... 1.202,85 www.dacaromamca.ro ALBINA 969 PASIV Cotisaţil (Capital social)................... 610,10 Depuneri spre fructificare.................... 519,— Procente depunerilor spre fructificare. . . . . 12.91 Beneficiul net............ 60,84 Total . ... 1.202,85 * * * Bilanţul Societăţii Economice ‘Speranţa» din comuna Bădulescî, judeţul Dâmboviţa, încheiat pe anul al 4-lea, la 31 Martie 1903: ACTIV Casa în numerar............................. 846,92 împrumuturi pe acte autentice şi poliţe..... 26.372 51 Total .... 27.219,43 PASIV Depuneri la economie..................... 10.265,— Fond de reservă............................. 1 237,82 Capitalul Cotisaţiilor.... ... ... 13.658,— Beneficiul net........................ . . 2.058,61 Total . . . 27.219,43 3 nformaţiuni. Lângă castelul Peleş din Sinaia, s’a mai clădit un nou castel, care Sâmbătă, înainte de Rusalii a fost sfinţit, în presenţa MM. LL. Regele şi Regina şi ale AA. LL. Regale principii Moştenitori cu micii principi. Castelul a primit numele «Pelişor», şi despre menirea ce o are, vorbesce următorul act comemorativ, subscris cu ocasiunea sfinţirii: «Noi Carol 1, Rege al României, clădit-am acdstă casă alăturea de lainicul castel Peleş, pentru iubiţii noştri nepoţi, sfinţită de biserică, spre a atrage bine-cuvîntarea cerului. Noi, Ferdinand, Principe al României, cu Maria, Principesa, primit-am acdstă nouă clădire cu inima recunoscfitdre şi plină de dragoste. Intrat-am cu aî noştri copil, Carol, Elisabeta şi Maria, în anul mântuirii 1903, iar al domniei' Regelui Carol I al 38-lea, în diua de 24 Maiu. Datu-i-am nume o-Pelişor-». * * * De cât-vâ timp se aduc în ţară forte multe balanţe cu arc (cu spirală). Chiar şi unii constructori de instrumente de cântărire, aduc din străinătate forte multe din aceste cântare. Aşa spre exemplu sosesc cântare purtând pe dînsele firma «Fabrica Ancora din Brăila», lăsând a se înţelege că ele sunt construite de acestă firmă. Se aduce la cunoscinţa publicului că cântarele cu arc (cu spirală) în orî-ce mod ar li dînsele construite, nu se admit nici la verificarea primitivă nici la verificarea periodică, din causa nee-xactităţil lor şi prin urmare ele nu pot fi întrebuinţate în nici un fel de transacţiunî comerciale, nici de către negustorii stabili,, nici de către vîmjetoriî ambulanţi. Nici chiar particularii pentru gospodăria lor, nu se pot servi de nisce asemenea cântare, cari în tot-deauna sunt neexacte şi chiar falşe, spre a cotrolâ cântărirea făcută de către vînşletoriî ambulanţi, cari sunt obligaţi de a se servi numai de cântare verificate la Biurourile de Verificare. www.dacoromamca.ro 970 at mx» Verificatorii de măsuri şi greutăţi din comunele urbane ca şi cel din comunele rurale, vor ave cea mal mare grijă de a nu permite întrebuinţarea unor asemenea cântare în nici un fel de transacţiunl. * * Cu începere de la 1 Iunie 1903, şi până la noiu disposiţiunî, orele de lucru pentru tote serviciile ad-ţiel centrale a Ministerului Agriculturel, Industriei, Comerciulul şi Domeniilor se fi-xâză numai dimineta de la 77a —12‘/2 fără întrerupere, afară de Luni şi a doua ţii după sărbători, când vor fi numai după amia^i de la 2 până la 7 sera. ţ)ilele şi orele de audienţă în acest timp vor fi: La d-nul Ministru Marţea, care va urmă după l-iu şi 15 ale fiecărei luni, la orele sus arătate. In caz când Marţia va fi sărbă-tore, audienţele vor fi a doua ţii la orele fixate pentru biurou în Minister. La d-nul Secretar general, d-nil Directori şi Şefi de serviciu, în tote ţlilele de lucru numai dimineţa de la 11 — 12‘/s. * * * La 2 Iulie 1803 orele 10 a. m., se va ţine licitaţiune la Eforia Spitalelor Civile, pentru 400 stânjeni lemne de foc la Osp. Măr-cuţa şi 350 la Osp. Pantelimon, necesari în exerciţiul 1903 — 1904. Doritorii să-şî presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provisorie de 5°/o, cunoscând că garanţia definitivă va fi 10°/0. * * + La 3 Iulie 1903 orele 10 a., m. se va ţine licitaţiune la Eforie, pentru lucrările de nivelarea curţii Spitalul Colţea, care după devis se urcă la suma de lei 3.604,39. Antreprenorii vor presintâ acte în regulă cu cari vor probă că sunt înscrişi cu patenta de antrepenorî de lucrări publice. Doritorii să-şi presinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provisorie de 5°/o, cunoscând că garanţia definitivă va fi de 6%. • * * In (Jiua de 7 Iulie 1903, orele 10 a. m., se va ţine licitaţiune cu oferte scrise şi sigilate, în localul grădinilor publice, din parcul Mogoşoia, pentru vînţlarea sculelor şi obiectelor uzate, scose din serviciu. Aceste scule şi obiecte se pot vedea în tote ţlilele de lucru (orele 9 —12 a. m. şi 3 — 6 p. m.) parte la parcul Mogoşoea şi parte la grădinile de la CotrocenI şi Palat. * * * Tot în ţliua de 7 Iulie 1903, orele 10 a. m., se va ţine licitaţiune cu oferte scrise şi sigilate, în localul şcolel centrale de agricultură de la Herăstrău pentru vînţlarea sculelor şi obiectelor uzate, scose din serviciu. Aceste scule şi obiecte se pot vedea în tote filele de lucru (orele 9 —12 a. m. şi 3 — 6 p. m.) în localul acelei şcolel. * * * Tot în 2 X X 1.270 » * 1,— » » » 300 * 3 "* X 1.497 » • 1,— • » » 370 » 4 X » 1.450 » * 1- » » 360 > 5 » » 1.512 » » 1 — » 370 » 6 > » 1.559 » » 1,— » » » 380 X 7 X x 1.309 » » 1.— > » » 320 X 8 » » 1.140 » * li— > » > 280 X 9 » > 1.225 » » 1,50 * » » 460 » 10 X 1.257 » * 1»— > » » 310 > 11 » P 1.093 • » 1,— » > » 270 » 12 * X 1.010 » * 1»— » » > * 250 X 13 » » 1.246 » » 1,50 » » V 460 5» 14 * P 1.195 » » 1,50 » » > 440 » 15 » > 1.323 » » 0,50 » D » 160 X 16 X > 822 » » 0,80 » * 160 » 17 » > 1.545 » » 1,— » > » 380 » 18 » » 960 » » 1,50 » > » 360 » 19 » > 1.026 » » 1,50 > > » 380 Pe strada Yîrful cu Dor. » 20 > » 1.094 » » h~ » » » 270 0 21 > 944 » » 1,— » » » 230 Pe Piaţa Yeclie. » 22 X 2» 110 » » 5,— » » » » 130 Pe strada Furnica. 23 » » 1.116 » » 3 — » » » > 830 Pe strada C&şăriei. ■* 24 X » 1.257 » » —,50 » » » » 150 > 25 » » 791 » » —,80 » » » » 150 Pe B-dul Gldka » 26 » 872 » » 6,— » > » > 1.090 Planul de situaţiune şi ori-ce alte informaţiunî se pot luă la serviciul Bunurilor Eforiei în 6.000 100 » 60 * . . . . » 5.000 250 » 20 » ... . » 6.000 465 Câşt. în val. totală de Lei 100.0UO Biletele se găsesc de vîndare: In Bucurescî: La sediul Societăţii, Strada sf. Eeaterina No. 2, la Casieria Centrală a Ministerului Finance-lor; la Casa de Depuneri; la Administraţia financiară Ilfov şi la debi-tanţil de tutun. Judeţe: La tote administraţiunile financiare de judeţe cu secţiile lor; la vămi şi la debitanţiî de tutun. Tragerea Lotâriel s’a fixat irevocabil la 6 Decemvrie 1903. I umînărî db ceră curată de albine, se pot găsi la preotul I. Aposto-lănu, Vălenii-de-Munte Prahova. Să se ceră catalog-preţ-curent. Rog per-sonele cari se ocupă cu albinăritul şi au ceră de vîntjare, să-ini trimită probe şi preţul fix-loco, contra-ram-burs. Pr. I. Apostolenu. 52-32. BANCA ROMÂNIEI Capital social de 25.000.000 fr. împărţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din cari 150 fr. versaţi. Comitetul central: .....................la Londra Laclilan Mackinstosli Rate, Esquire r> G. I. Gusckeu Viscount Duncannon . . . Hon H. A. barvrence . . M. Adoiphe Vernes .... â Paris M. Charles Mallet 59 Director; M. C. A. Stolz <> ajutor: M. E. E. Goodwiu. Censori: Ioan Kalindern, Demetrn Ioan Gliika şi Artliar Green. Sediul social Piaţa sf. Gheorghe, Bucurescî Sucursală la Brăila, Agenţia la Londra. Cel mal mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. Pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copil din propria n6stră Fabrică, lucrate de uol. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sail Şireturi Lei 10.96, 11.95, 12 95, 13.95. »» » » Nasturi » 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. » Lack cu Elastic sad Şireturi * 12.95, 13.95, 14.95. » » » Nasturi > 13.96, 14.95, 16.95. » Chevreau cu Elastic » 12.95, 13.95, 14.96- a » » Nasturi » 13.95, 14.95, 15.95. Preţuri coreute la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95. » a » > Botoni * 11.95, 12.95, 13.95, 14.95, 16.96. » » Colori » » » 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. » Gems cu Nasturi şi Şireturi • 7.95, 8.95, 9.95. Pantofi deChuvreau albi decoltaţi» 6.95, 6.95. IdenS cu Şireluri şi Nasturi » 6.95, 7.95, 8 95. Idem de Lack diferite forme » 5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. i Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glacă, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.____________________________________________ » Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la tote Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia C. 101'aiei. Ftucuresd. 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. Cititorii revistei vor avd un scăţJSmtnt de B°/0 din preţurile însemnate, presentând cuponul.