6 Octomvrie 1902
ANUL VI
Hevistă Enciclopedică populară
yîpare în Jie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an L.ei 5 j Abonamentul în străin, pe an Ue;
»	»	»	6 luni »	3 | Un număr........., V', 15 ba
Pentr^t -aftuneiuri 1 leu linia, jvilea publicitate S bani ouvîntui Manuscriptele nepublloate se ard.
KaBinderu
“J0 Colonel p. V. jYâsfurel £. jfdamescu V. S- jYloga jY. JYicoIaescu op ffr. Ceodossiu Corjst. C. popovici-Capcâ.
p. Qarboviceariu Q. Coşbuc J. O fes cu p. hui fu
SUMARUL: O aniversare.— Comitetul, înainte.— A Dulfa, Cugetări. — G. Coşbuc, Craii de la răsărit. — Taşau, O cinste deosebită. — Ion Kalinderu, Preouvîntare. — Colonel P. V. Năsturel, Un manuscris vechiu despre uciderea lui Grigoro Ohica Vodă, Domnul Moldovei. — Griff. Tcodossiu, Şeijătorile sătesc!.—Ion N. Mihăescu, Cultura pomilor
fructiferi. — Căp. S. Leontc, Puşca şi Plugul_Irimia Popescu, îngrijirea cailor, (ICera-
celul). — Gheorghe Resletz, IUia.— X., Statistica agricolă a României.—Informaţiunl.— De Ia sate. — Societăţi economice la sate. — Mulţumiri.
Ilustrafiunl: A. S. R. Principele Carol. — M. S. Francisc Iosef I, împărat al Austriei şi Rege al Ungariei, şi A. S. R. Principele Ferdinand, moştenitorul tronului Romăniel.
iţe dac fia ţi Jfdministrafia Sif- Jlltârjtulesa jYo. £>, fjucuresci.
www.dacoromanica.ro

'»■■■ l.ll.W.t
ăilliini
„Dro^ueria Universală" Toma j^rătulescu.
Bacnresol, Calea Griviţel, No. 145, (lângă gara de Nord).
In tot-deauna, fiind asortată în abondenţă, recomandă: substanţe alimentare pentru nutriţiunea copiilor, tapioka, cacao, făina Nesttle; articole pentru inenagiu, vanilie, parfumuri şi săpunuri fine francese, ruse şi engleze, lo(iuni liigenice contra mătreţeî şi cădere! perului. Capilarine, tincturî pentru colorarea perului, perii, ape şi paste dentifrice, Odol, pudre, goldcreme, cosmetice şi alte articole pentru tualetă aduse din Paris, fabricele cele mai renumite, şi din Berlin. Substanţe şi produse chimice medicinale, technice şi industriale. Plante, rădăcini, flori şi seminţe pentru ciaiurî (colecţiunea Kneip), precum şi diferite preparate farmaceutice române şi străine, ca: balsamuri, gudrone, siropuri şi vinuri medicinale, capsule cu uleiuri esenţiale, etc. Ape minerale prospete şi săruri pentru băi, precum: sare de Bălţătesci, de Karlsbad, săruri de puciosă, sare de mare, etc. Extract de oţet pentru conserve alimentare, arome şi esenţe pentru limonade, dulceţe şi liqueururî, culori vegetale, uleiuri şi esenţe din fructe pentru Cofetari. Culori şi accesorii pentru pictură, uleiuri fierte, lacuri, glicerină, lanolină, vasilină şi benzină, etc. Deposit de uleiuri şi esenţe vegetale şi minerale pentru usul medicinal, technic şi industrial. Chimicale, ustensile şi accesorii pentru Electricitate şi Fotografie. Articole de sticlă şi porcelan, accesorii şi ustensile pentru Farmacii, Institute de Fisică şi Laboratoriî chimice, pentru Institute de Bacteriologie şi Vaccinogene, etc. Complect asortiment de Biberone şi Irigatore solide, articole de gumă, pânze de cauciuc, Ban-dage, cercuri herniare, Pansamente şi Instrumente chirurgicale, Barometre şi Thermometre maximale, aparate pentru inhalaţie, articole pentru obstetrică, etc. Insecticide şi desinfectante puternice, precum: prafuri Zakerlin, acid boric, cupru sulfuric, Formalină, creolină, camphor şi naftalină. Şi, acestă Droguerie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectuâ analise asupra băuturilor şi alimentelor sub direcţiunea unui Chimist şi a d-lui Farmacist Toma Rrătulescu.
MICA PUBLICITATE
Cu 5 bani cuvîntul, iar pentru anunciurile cu un număr mai mare de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fie-care cuvînt este numai de 4 bani.
Jn atelierul domnişoreî Hucsandra Leontc, din Strada Belvedere No. 7, se croesce şi se confecţioneză rochii elegante, cu preţuri moderate.
Ntt întrebuitiţeză la lucru de cât românce şi maestra muncesce mult pentru a desvoltâ dragosiea de meserie în poper. Recomandăm cu căldură, cetitorelor nostre, atelierul de croitorie al d-reî Leonte.
I umînâri de ceră curată de albine, L se pot găsi la preotul I. Aposto-lenu, Vălenii-de-Munte Prahova. Să se ceră catalog-preţ-curent. Rog per-sonele cari se ocupă cu albinăritul şi au ceră de vînejare, să-mi trimită probe şi preţul fix-loco, contra-ram-burs. Pr. I. Apostolenu.	28—î.
DE ViNQARE
IN/Ioşia. OToecLiinj. Comarnicu
10 klm. departe de Craiova. 664 pogone; din care 500 pădure tîneră, 140 arabile, 24 livezi, bălţi, zăvoiu, Ecarete noi de zid. 200 lei pogonul; se pote plăti chiar în 10 ani cu procente, depunendu-se jumătate înainte. Doritorii se vor adresă d-luî inginer Theodor Cluvulescu, Craiova, str. Regina Elisabeta 18.	o
www.dacoromanica.ro
AT.BTNA
1
Fie ca A tol-puternicul. să-L ocrotescă, pentru ca mulţi şi îndelungaţi ani să trăiescă, pentru binele şi fericirea ţării şi a poporului Român.
O ANIVERSARE
" Joi 3 Octomvrie A. S. Regală Principele Carol, Acel care într’o <}i va fi chemat a conduce destinele acestei ţări, a împlinit 9 ani.
A. S. Regală este cel dîntâlu vlăstar din familia Hohenzolern, născut şi crescut pe pămîntul României.
www.dacaromamca.ro
2
ALBINA
ÎNAINTE
u numărul acesta revista «Albina» intră în anul al Yl-lea. Oui se datoresce ore acăsta? Mărturisim sincer, că acesta se datoresce în primul rînd cetitorilor, cari i-ati dat tot sprijinul şi material şi moral. Sunt cetitori, cari ni-aîi dat sprijinul de la început şi cari ne-afi declarat, că nu ne vor părăsi nici odată. Sunt pe de altă parte bărbaţi cu posiţiunî însemnate în stat, cari au apreciat în de-ajuns însemnătatea unei asemenea publicaţiunî populare şi i-au dat aşijderea tot sprijinul lor. Le mulţumim cu re-cunoscinţă şi le promitem, că ne vom da totă silinţa spre a corespunde ajutorului dat.
Facem însă un călduros apel tuturor să stăruie a răspândi pretutindeni revista, făcând-o să fie cetită de cât mai mulţi sciutori de carte. Asemenea rugăm pe acei ce ne datorese încă abonamente să ni le trimită. Avem din anii I, II şi III peste 20.000 lei de luat şi nu e decât drept şi cinstit ca acei ce-au primit revista să o şi achite.
Dorinţa nostră este ca revista să potă trăi numai prin cetitorii săi.
In ce ne privesce, vom căută să aducem revistei din ce în ce mai multe îmbunătăţiri, căci nu rîv-nim alt-cevâ decât ca acestă revistă să devină o adevărată trebuinţă pentru cetitori. Pentru ajungerea acestui scop vom căută să biruim tote piedicile, ce ne vor sta în cale. Cuvîntul nostru hotărâtor e acesta: tot-deauna înainte!
Timp de 5 ani am luptat cu multe neajunsuri şi în deosebi cu răutatea omenescă. N’am <;lis nimic, am răbdat şi am mers înainte! Aşa vom lucră şi acum şi nădăjduim în cele din urmă, că vom ave desăvîrşită biruinţă.
Răbdarea şi munca cinstită trcbue să biruiască!
COMITETUL.
www.dacaromamca.ro
CUGETĂRI
fericirea.
«, fericire!.. ce eşti
Pe-acestă lume ore?. .
Un fluture sburdalnic;
Cu aripi lucitore Ce farmecă privirea.
Iar noi?., nişte copii.
Te urmărim cu sete;
Dar când ne mai desparte Abia un pas de tine:
Tu eşti, din nou, departe, —
Plutind uşor pe valuri De raze aurii...
Te-am prins?., e tot degeaba!
Aripele-ţi pudrate Pierzând în mâna nostră Ce-aveau fermecător:
Le rupem fără milă,
Şi — ’n palme cât ai bate—
Dăm fuga dup’un altul Mai ademenitor.
Lăudărosul.
Celui ce cu-a sale fapte Yi-se laudă într’una,
Dragi prieteni! voi să-î credeţi Din o sută numai una.
Gâscă ’n sus de-un cot când sboră, Face larmă-asur<Jitore;
Pe când vulturu ’n tăcere Se înalţă pân’ la sore.
www.dacoromanica.ro
4
AT.RTV*
V î e t a.
Vîeţa este-un rîu năvalnic,
Ale cărui unde reci Când cu încordate braţe De-a înnotul tu le treci:
In zadar de ceea parte Cauţi să ieşi unde-aî dorit,
Căci de valuri tot-deauna Mai în jos te ve^î răpit.
Unirea.
Nisipul de pe maluri Vâţlut-aţî ce uşor E spulberat în aer De orî-ce vîntişor?
Când se unesce însă Grăunte cu grăunte:
O stîncă se închegă Din firele mărunte!
Şi ce-i mai pasă stîncei De-a vîntuluî suflare?..
Din loc nici uraganul S’o misce nu-e ’n stare.
P. Dulfu.
Promiţând cevâ, să ne ţinem de cuvîntul nostru cu sfinţenie, chiar când suferim prin acesta vre-o pierdere sau alte dificultăţi.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
Grai! de la ‘Răsărit
<]ţ	trecute am deschis evanghelia Iul Mateiu şi
w Jj^ir am frunzărit pe ici pe colo prin ea. M’am mirat de un lucru. In cap. II al acestei evanghelii se dice: «Iar dacă s’a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în dilele Iul Irod, iacă magii de la Răsărit au venit la Ierusalim, dicend...»
Noi seim astădl că au fost trei magi, sau trei crai, şi seim şi cum s’aii numit şi ce-a adus ca dar fie-care. Dar Mateiu nu spune nici câţi au fost, nici ce nume aveau, nici care ce fel de dar a adus. Atâta se spune (vers. 11), că i-au dat Iul Isus aur, tămâie şi smirnă.
Pote spun cel-l’alţl evangheliştî. Caut la Marcu. Nimic. Marcu nici nu pomenesce de magi; el începe evanghelia sa cu Ion din pustie şi cu ispitirea Iul Iisus. La Luca nici atât. Ion începe tot ca Marcu, iar de craii de la răsărit nu e nici vorbă.
Va să dicâ trei evangheliştî nu vorbesc nimic despre magi; singur Mateiu îl pomenesce. Dar atunci de unde seim noi numele acelor magi? De unde a răsărit Melchior, Gaspar şi Baltazar? Cine i-a botezat aşâ, căci evanghelia îl lasă fără nume? Şi de ce au fost trei?
Bine, darurile aii fost de trei feluri. Bănuesc, că după numărul darurilor creştinii au ajuns la conclusiunea că au fost trei înţelepţi. Ei Iacă, alta acum. Mateiu spune că au fost înţelepţi sau magi, de unde ne-am pomenit noi cu vorba că au fost regi?
M’aş fi putut mulţumi şi eu ca mulţi creştini, cu sciinţa şi cu credinţa că au fost trei, că au fost regi, că i-a chemat aşâ şi aşâ. Dar îmi erâ să sciu anume cum au ajuns creştinii la acest lucru.
Acum din câte am cetit m’am ales cu următorele:
Nu se scie dacă au fost trei, dar s’a primit aşâ de creştini. Causa de căpetenie că s’au primit de creştini trei regi şi nu înţelepţi cum spune curat evanghelistul, este versul 10 din Psalmul 72 care dice: «Şi regele din Tarsis şi din insule ii va aduce lui tribut, şi regele din Şeba şi cel din Saba îl va aduce Iul dar.» Iată trei regi. Iar profetul Isaiia
www.dacaramamca.ro
6
ALBINA
în cap. 60 la vers 6 elice aşâ: «Cămilele lui Madiam şi ale lui Efa, toţi cei de la Şeba vor veni! «Aiciiarăşi trei, pote regi. Se potrivesce şi vorba următore a lui Isaiia: «aur şi tămâie vor aduce». Prin urmare de-aici s’a luat că sunt trei, şi nu înţelepţi, ci regi.
Mulţi tălmăcitori ai bibliei sunt de părere, că aceşti trei înţelepţi n’au fost regi, ci astrologi (adecă vraci) ludei, pen-tru-că numai Iudeii se puteau închină unui Rege al Iudeilor. Dar evanghelistul o spune că au venit de departe din răsărit, deci trebuia să fie străini.
Pe mormintelfe celor vechi ale creştinilor, în catacombe, aceşti trei înţelepţi portă în cap căciuli numite frigiene, ca să se arate că sunt orientali.
Cu numele lor e lucru mai greu. Lumea creştină s’a pomenit că-i numesce aşâ, Melchior, tfaspar şi Baltasar, dar cine le-a dat întâiu numele, nu se scie anumit.
In cărţile sfinţilor părinţi se pomenesc cu aceste nume. Va să dică, numele acestea s’au păstrat aşâ numai prin tra-diţiune.
Sfintul Beda, scriitor bisericesc, a fost cel d’întâiu care s’a încercat să arate ce daruri a adus fie-care rege. Se înţelege, Beda n’a sciut de nicăiri, ci a judecat numai cu mintea lui. El a (jiis aşâ: Melchior, ca cel mai bătrân, a adus lui Iisus aurul, ca unui rege, adecă tributul, birul. Cel mijlociu, Gaspar i-a adus tămâia, ca unui Dumnedeuj iar cel mai tînăr, Baltasar i-a adus smirna, ca unui om, pentru că smirna însemnăză mortea cea amară.
După tâlcul acesta a lui Beda s’au luat toţi creştinii, şi a rămas aşâ cum a dis el. De-aceea pe pereţii bisericilor şi ale mormintelor, pictorii au zugrăvit pe Melchior bătrân, om alb la ţaţă, pe Gaspar ca bărbat în florea vîrstei, negricios la faţă ca un indian, iar pe Baltazar tînăr şi ca harap.
Moştele celor trei crai sunt şi astădi într’o mănăstire din Germania, în oraşul Colonia. Aşâ spune tradiţia germană, că apostolul Toma ar fi încreştinat pe aceşti trei regi în Persia, şi că ei ar fi murit ca episcopî creştini, toţi trei de odată într’o Vinere a Paştilor. Trupurile lor au ajuns din Persia în Constantinopol în biserica Sfintei Sofia, iar de-acolo în Milan în Italia. Iar un împărat puternic al Germanilor, Frideric Barbă-roşie, când a bătut odată Milanul, a luat şi moştele celor trei regi şi le-a dus în Colonia. Acolo se păs-
www.dacoromamca.io
ALBINA
7
treză în nisce scrine scumpe şi pline de pietre de mare preţ. Sub fie-care moşte este scris numele cu rubine.
Astăzi sărbătorea celor trei înţelepţi — care cade la 6 Ianuarie, adecă de-odată cu botezul lui Iisus şi cu sărbătorea nunţii de la Cana — nu se mai serbăză cu ceremonii multe şi cu pompă mare ca într’alte vremuri. Mai ales prin ţările Papei, sărbătorea lor eră una dintre cele mai mari ale a-nului.
La poporele ortodoxe au rămas urme din sărbătorea cea mare de altă dată, în umblarea cu steua, cu vicleimul şi mai ales cu Irodiî. Dar şi aceste urme încep tot mai mult să se ştergă. Chiar Irodii cari erau mai înainte aşâ de frumos sărbătoriţi şi cu cântece frumose, astădi sunt mai mult o parodie — sau spus mai românesce— o bătae de joc. Dar aşâ se pierd multe dintre lucrurile vechi, şi nu suntem de vină noi, cât e de vină lumea: civilisaţia cea multă care întunecă tot ce e vechiu.
G. Coşbuc.
6 CINSTE DE65E13ITĂ
Se scie că la manevrele împărătesei din Doljni-Miholjatz (Ungaria), cari au avut loc în Septemvrie 1901. A. S. R. Principele Ferdinand, moştenitorul Tronului României, a repre-sentat ţara şi pe M. S. Regele Carol.
Cu acest prilej M. S. Francisc Iosif I, împăratul Austriei şi Rege al Ungariei, nu numai că a întâmpinat la gară pe A. S. Regală, dar, mai presus de ori-ce etichetă, Majestatea Sa a insistat ca A. S. Regală să ia în trăsură locul din drâpta.
Acăsta e o atenţiune deosebită din partea M. S. împăratului Austriei, faţă de A. S. Regală, Principele Ferdinand, atenţiune, care arată o prietenie neţărmurită familiei ndstre Regale şi ţării.
Dăm în numărul de astă<Ji vederea trăsureî împărătesei, purtând pe M. S. împăratul şi pe A. S. Regală Principele României.
_______________ Taşcă.
www.dacoromaiiica.ro
M. S. Francisc Iosif I, Imporat al Austriei şi Rege al Ungariei şi A. S. R. Principele Ferdinand moştenitorul Tronului României. Manevrele ImperâtescI din Doljni-Miholjatz (Ungaria;. Septemvrie 1901.
ALRTNA
9
In curînd, Administraţiunea Domeniului Cordneî, va publică în broşură, articolele apărute în revistă sub titlul: «Explicaţiunî liturgice.»
Apariţiunea acestei broşuri are o deosebită însemnătate, căci nu numai că ea va fi de folos orî-căruî creştin, dar va fi şi una din cărţile ce vor fi puse în mâinile Alteţelor Lor Regale Principelele Carol şi Principesele Elisabeta şi Maria, pentru cundscerea serviciului bisericesc, sciut fiind, că după dorinţa Auguştilor Lor Părinţi, Li se dă o educaţiune reli-gidsă forte îngrijită.
In fruntea broşureî se va pune precuvîntarea plină de învăţăminte pe care o publicăm maî jos:
P REC U V1NTARE
crierea de faţă are de autor pe d-1 I. V. Raiculescu, licenţiat în teologie, care a publicat maî întâiu conţinutul eî, ca serie de articole, în revista populară «Albina». Cetindu-le acolo, m’am gândit c’ar fi bine ca învăţăturile ce conţine să fie puse la disposiţiunea tuturor. Intr’adevăr, de ore-ce tot ce e de natură a răspândi cunoscinţa lucrurilor religiose, e binevenit; înlesnirea unei pu-blicaţiunî de acest fel este în adevăr de iolos obştesc.
Căcî vieţa orî-căruî om, de la nascere până la încetarea luî din vieţă, nu e, în orice clipă, decât o luptă şi tot luptă. Experienţa din tote cjilele, din tote orele, arată că în privinţa acăsta, vieţa poporelor semănă cu a-ceea a indivizilor. A lupta mereu e condiţiunea nostrâ, a învinge ne e datoria, triumful e ţelul asupra căruia trebue să a-vem privirea aţintită.
Ca să eşim însă învingători din luptele necurmate ce ducem cu omeni şi cu împrejurări, ca să nu fim slabi faţă de ispite, silinţele nostre încordate şi stăruitore n’ar li tot-deauna de a-juns, dacă n’am chemă într'ajutor o putere izvorîtă din Cer, care singură pote să ne susţie şi să ne călăuzescâ în calea biruinţei, şi care e religia.
Religiunea constă în a iubi pe Dumnezeu şi a l sluji cu sîr-guinţâ; fără ea n’ar fi nici morală, nici virtute printre omeni. M. S. Regele a'Zis forte bine în 1872, la deschiderea Corpuri lor legiuitore, 15 Noemvrie :
„Religiunea, acesta legătură sublimă a omului cu Dum-„Jiec/eii, aceslă temelie statornică a familiei şi a moralei,
www.dacorcmanica.ro
10
ALBINA
„acesta mângâere perpetuă a durerilor lumeî, este în acelaşi „timp pavăza de care s’aii înfrînt t6te lovirile ce s'au în-„cercat a se da naţionalităţii nâstre.“
Cultul ce dăm lui Dumnezeii e de două feluri: cel lăuntric şi cel de afară, cultul lăuntric e întemeiat pe admiraţiunea şi pe recunoscinţa ce deşteptă în noi mărirea şi bine-facerile sale; prin acel cult îl recunoscem de părinte şi de stăpân A-tot-pu-ternic. Cultul lăuntric îl putem îndeplini ori unde şi orî-când. De aceea când am terminat munca şi am îngrijit de trupul nostru, să ne îndreptăm spre Dumnezeu şi să-l lăudăm, căci e de faţă orî-unde.
Cultul exterior constă mal ales în a luă parte, la biserică, la sfintele slujbl rînduite şi consfinţite. El e întemeiat pe dorinţa ce simţim, dacă suntem cu cuget curat şi drept, de a face ca şi semenii noştri! să fie aşa, şi pe puterea pildei, căci dacă pietatea nostră e sinceră, nimic nu e mai propriu s’o comunice altora decât exemplul ce dăm.
Sfîntul Isidor a deosebit bine cultul lăuntric de cel de afară, când a (Jis că bisericile cele de zid (în care se lace cultul exterior) sunt împodobite cu lucruri preţiose, iar că adevăratele biserici, adecă sulletele credincioşilor ar trebui să fie pline de virtuţi creştinesc!.
Pentru a-şî face bine datoria în privinţa cultului exterior, un bun creştin trebue să scie înţelesul şi însemnătatea fie-cărul cuvînt rostit în biserică, al fie-căreî mişcări făcute, al fie cărui lucru întrebuinţat de slujitorii altarului. Numai cunoscinţa acesta îl va face să simtă pe deplin adînca şi tainica frumuseţe a slujbelor bisericel creştine ortodoxe.
Religiunea şi simţul religios, sub ambele sale forme, sunt necesare orl-cărul om, sunt o podobă pentru un creştin de orl-ce treptă. Simţul religios e chiar mal necesar unul rege decât u-nul alt muritor, căci şi el e Episcop, cum dice Antim Ivirenul în o predică a sa :
„Pe dreptate, (}ice Marele Constantin, sfinţilor părinţi de „la soborul cel d’întâiu: vai în biserică, iar eu afară din „biserică sunt pus de Dumnezeu Episcop. Pentru aceea dară „să nu socotescă împăraţii şi stăpînitorii pămintului cum „că i-au pus Dumnezeu să şat^ă pe scaun frumos, numai „spre vedere înaintea ochilor omenesci, împodobiţi cu veşt-„minte scumpe, cu cununa în cap şi cu schiptrul cel de aur „în mână, că numai singură dreptatea este cle-i face cin-„ştiţi la norod (l)u.
Sfîntul Augustin exprimă aceeaşi cugetare. „Domnitorii sunt 1
(1) Cuvînt de învăţătură la sfinţii şi întocmai cu Apostolii împăraţi Constantin şi Elena.—Antim Ivirenul.)
www.dacaromamca.ro
ALBINA
11
„cu adever fericiţi dacă cârmuesc cu dreptate popdrele ce „le sunt încredinţate, dacă nu se îngîmfă de vorbele linguşitorilor, dacă situaţiunea lor înaltă nu-î opresce de a-şi „aminti că sunt şi ei 6meni muritori, dacă se servesc de „puterea lor pentru a întinde cultul lui Dumnezeu şi a face „să fie venerată infinita lui majestate, dacă au tema lui „Dumnezeu, îl iubesc şi îl adoră.u
Ca şi Neagoe Vodă, nemuritorul ctitor al bisericii de la Curtea de Argeş, ca şi înţeleptul Mateiu Basarab, Regele Carol 1 a înţeles şi a simţit iubirea îndatinată şi strămoşescă a poporului său pentru religiunea creştină ortodoxă, şi a lucrat iără preget şi pe tote căile pentru păstrarea şi înălţarea prestigiului religiei, pentru întărirea sentimentului religios al poporului român. La 30 Iunie 1866, vorbind pentru prima oră cu aleşii naţiunii, în însuşirea sa de Domn, pune printre primele griji „ridicarea bisericeî române, restabilind-o pe basele candelelor, şi întărirea sentimentului religios în inimile nostre.“
La primul an nou ce serbeză pe pămîntul românesc, 1 Ianuarie 1867, Suveranul repetă (în cuvintele ce adreseză Mitropolitului Primat) aceeaşi preocupare „fac urările cele mai sincere pentru ridicarea bisericei române şi pentru prosperitatea clerului ei, în care ved garanţia cea mai preţidsă „pentru moralitatea poporului.u
Reîntemeierea neîntrecutei catedrale de la Curtea de Argeş, a Mitropoliei de la Iaşi şi multe alte s’au făcut după stăruinţa, sub de aprope şi neadormită supraveghere a Regelui şi au fost, în parte, împodobite de Dînsul; la Buşteni a clădit Irumosa biserică Domnescă, şi pe tote Domeniile Coronei sau proprietăţile particulare ale Suveranului, aceeaşi îugrijire s’a dat bisericilor şi obiectelor cultului. Nu rămâne îndoială că neamurile viitore, care-şl pot da mal bine sema de mărirea unei opere, vor recu-nosce in iubirea şi îngrijirea de biserica română o trăsătură de caracter a Regelui nostru şi viitorul va arătă, că a purtat grije, ca acestă operă să fie dusă mal departe, cu aceeaşi rîvnă, de urmaşii săi. Viitorimea va <Jice că ultima treime a veculuî trecut a iost în România o vreme de renascere pentru arta religiosă şi literatura religiosă.
Se scie de asemenea ce bună şi îngrijită învăţătură în ale religiuniî creştine ortodoxe române primesc, după voinţa MM. LL. Regele şi Regina şi după piosa dorinţă a Auguştilor părinţi, primele vlăstare ale dinastiei născute pe pămîntul nostru şi crescute în legea română, Domniţele Elisabeta şi Maria şi Principele Carol, menit a duce mal ’nainte, într’un viitor depărtat, opera de întărire a Românismului. Pentru că demnul arhimandrit Nazarie, Directorul Seminarului din Bucurescî, care are misiunea de înaltă încredere, de a da tinerilor Principi al României, învăţămîntul religios, ’şi-a propus ne-apărat a le da şi
www.dacoromamca.ro
12
AIjBTNA
explicaţiunile cuprinse în scrierea de faţă, l-am rugat să bine-voiască a-o ceti şi a arătă cu deosebita sa competinţă dacă gă-sesce schimbări de iăcut. Prea Cuvioşia Sa a avut bunătatea de a face acest lucru pentru care-I exprim aci gratitudinea mea, şi a arătat câte vă modificări ce autorul a făcut cu fiască grabă. Ast-fel sunt convins că explicaţiunile din scrierea de faţă despre simbolismul aşâ de instructiv care se găsesce în părţile bisericii, în vestmintele consfinţite, în lucrurile întrebuinţate la sfintele sluj bl, sunt cele adevărate şi recunoscute din cele maî vechi vremuri, de biserica ortodoxă română.
Sciu din experienţă că sunt forte mulţi omeni, chiar cu învăţătură, cari nu cunosc înţelesul lucrurilor bisericesc!, şi că-rore, prin urmare, cartea de faţă le va fi folositore. Cum însă e de dorit ca toţi, şi omeni în vîrstă şi copil de şcolă, şi orăşeni şi săteni, să o potă înţelege, s’a dat o deosebită băgare de semă ca limba să fie populară şi clară. Sper că învăţătorii vor ceti o şcolarilor în clasă, şi maî cu semă înaintea unei şlujbe bisericescl însemnate, şi că preoţii asemenea vor da desluşiri credincioşilor după ea.
învăţătorii au părintesca îndatorire de a duce Duminica pe şcolarii lor la biserică. Acelaş lucru am recomandat şi eu Agenţilor Administraţiuniî Domeniului Coronei, prin Circulara asupra desvoltăril sentimentului religios la sate din 20 Decemvrie 1899, (1) să stărue să se facă regulat în satele aşedate pe Domeniile Coronei şi mă încredinţez personal, la tote inspecţiu-nile că se face. învăţătorii fiind tot de odată în multe părţî-pe Domeniile Cordnel fără excepţie — coducătoriî corului bisericesc, explicaţiunile simbolice ce vor da se vor legă în chip firesc cu acea îndeletnicire a lor.
’MI-aduc aminte în chip forte viu şi cu duiosă plăcere cum în copilăria mea, iubitul şi întru fericire răposatul meii părinte ne explică tote părţile slujbei divine, tot ce se afla în biserica familiei nostre, în care nu lipsiâ nici odată să asculte slujba cu toţi aî săi. Nici pe atunci, când îndeplinirea regulată a datoriilor religiose eră mal generală şi practicată mai serios pote de cât acum, nu erau mulţi mireni cari ar fi putut să deâ explicaţii de natura celor de cari vorbim. Căci, chiar printre cărturari, sunt mulţi cari sunt creştini hotărîţl şi devotaţi mal mult prin puterea sentimentelor şi tradiţiunilor, de cât din cu-noscinţă adâncită sau amănunţită.
Cel ce arată înţelesul tainic şi adânc al atâtor lucruri şi fapte care, din frageda nostră copilărie le-am vădut şi dragi ne-aă fost, dar nu le-am pătruns rostul precum trebue, pentru că n’aveam cine să ni le tălmăcescă, contribue la o operă folosi-t6re şi scumpă orl-căruî român: la întărirea nemuluî prin mân-tuitorea credinţă strămoşescă.
Ion Kalinderu. 1
1) «îndrumări date Agenţilor Domeniului Cor6neî> din Biblioteca Populară a Administraţiei Domeniului Coronei. Bucurescî 1.900
www.dacoromamca.ro
AT.RTNA
13
Un manuscris vechiu
Despre
Ucidarea lui Grijore Ghica Vodă
Domnul Moldovei
n Musăul naţional de antichităţi din Bucuresci se află
fun manuscris anonim, al cărui format este de 310m,n-lung şi de 250mm- lat; el conţine 71 file, numerotate mai târcjiu, probabil la epoca cumpărării manuscrise» sulul
Scdrţele cărţii sunt de piele, iar pe versa celei din faţă se află scris: „cumpărată de Minister pentru Biblioteca „centrală, din Bucuresci şi trimesă cu adresa No. 3207, se-„ria B, din 27 Maiu 1895.u
Este de observat că de la 1895 până acum carii au şi mâncat deja parte din literile scrise abia de câţi-vâ ani.
Pagina întâia a manuscrisului începe cu „Domnia lui Ev-«stratie Dabijii Yod şi a Ducăî Vod întâiu;» pe versa pagină a filei l-a se află Domnia lui Ilieş Voevod.»
Pe fila a 3-a este însemnarea următdre: «Biblioteca N. Ba-«sarabescu 1893.»
Pe fila a 4-a se află descrisă: «Domnia lui Ştefan Petri-«ceicu V. V. după mazâlie Ducăî Vod în anul 1673.»
Pe versa acestei file se citesce: «Domnia lui Dumitrascu «V. V. Kantacozino» Pe fila 5-a începe: «Domnia lui Antonie «Ruset V. Vodă,» iar pe versa filei: «a treie Domnie a Du-«căi Vod.»
La fila 8-a dăm peste: «a doua Domnie a lui Dumitraşco «Vod Kantacozino,» iar pe versă: «Domnia lui Costandin Kan-timir V. Vod.»
Pe fila 10-a citim: «Domnie lui Costandin Duca V. Vod,» apoi domniele continuă cu Antioli fiul lui Cantemir, Const. Duca (a doua domnie), Mihai Racoviţă (l-a domnie), Antioh (a doua domnie), Mihai Racoviţă (a 2-a domnie), Niculae Mavrocordat fiu) lui Aleşandru, Dumitraşcu Cantemir, Nico-lae Mavrocordat (a 2-a domnie), Mihail Racoviţă (a 3-a domnie) şi Grigore Vod Ghika (7235 —1727).
De la acest din urmă Domn, anonimul începe o descriere amănunţită a Domniei, ceea-ce ne arată că el este nu numai contimporan, dar chiar istoriograful oficial al Domnului. «Acest Domn, vrednic de vecinica pomenire şi domniă lui «precum au luat’o şi cum au domnit mai înainte pre larg, «vom arătă la istoria lui arătând întâiu curgerea nemului său,» etc. şi aşâ, pe unsprezece file sau 22 de pagina, se ţine anonimul de vorbă până ce ajunge la fila 44, pe versa căreia mai sunt scrise două rîndurî, apoi la mijlocul paginei
www.dacoromanica.ro
14
ALBINA
face o fl<5re simplă, şi în fine, jos de tot spre d răpta, scrie „De aci să.“
Cu aceste trei cuvinte ar urmă, firesce, să începă capul pagineî de pe fila 45. In realitate însă pagina începe cu: «Aţi înţeles der de mal sus cine i-au fost moşii şi strămoşii «acestui Grigorie Ghika,» etc., ceea-ce ne arată că, la cum-părătdrea din 1895, când s’au numerotat, limpseau file din manuscris.
De aci încolo, până la sfârşit, anonimul autor se ocupă numai cu descrierea faptelor domniei lui Grigore Ghika, ba povestesce chiar logodna lui Scarlat Beizade, fiul cel mai mare a lui Grigorie Ghika cu fata Vel Spatariuluî Iorda-«chi Cantacuzino de la satul Deleni.»
«Acest Domn au avut 4 cuconî şi 1 cuconă. Cel mai mare, «acest mai sus scris Scarlat V. V. şi Matei V. V. şi Gheorghie «V. V. al patrăle Grigorie Voevod şi domniţa Smăranda. Aice «s’au scris şi pentru întdrcirea Ddmniî Rucsandiî din Mol-«dova la Ţarigrad maica lui Grigorie Vod,» fiind-că de 3 ani de când venise cu fiul său Grigorie Ghika de la Con-stantinopol, se bolnăvise şi doctorii îi recomandă să schimbe aerul. «Au luat cu sine Dămna şi pe fiica sa domniţa Mă-«ribra ;pos<ârnicăsa, sora Domnului.»
Manuscrisul se termină cu «iSuretul după zapisul Mării «Sale Gherei Han la 7238 Septemvrie 7 şi cel după zapisul «Tătarilor Nohai la 7238 Septemvrie 7,» care ţine până la versa filei 66 unde se citesce jos:
«Aice am scris pentru cei nemulţămitori şi lacomi cum, îi «întâmpină Dumnezeu şi păcatul lor» povestind istoria lui Dumitraşco Macri Banul, care «cu vicleşug» pusese banii de o parte din administraţiunea stărostieî Cernăuţilor, cum Domnul «au fost bun şi milostiv de l’au globit numai cu 5 pungi «de bani» spre despăgubirea vistieriei şi apoi, i-a luat «ran-«gurile fără să-l ombre, altă pedâpsă nu i-au dat precum i «se cădâ.»
«Tot într’acest an fâcut-au Grigorie Vod şi acestă pomană : «au desfiinţat pogonăritul de vii, de 6re-ce erâ şi dajdiavă-«drăritului şi au rămas răsuflarea şi bmenilor şi Domnului, «vecinicâ pomenire şi plată de la Dumnezeu (fila 67 jos).
Urmeză o filă albă (fila 68), pe care se citesce jos: «să se «scie de când am cetit acest Letopisaţ în anul 1829 Fevrua-«rie 17.
După cum vedem istoriograful se opresce cu istorisirea faptelor la întâia domnie a lui Grigore Ghica, adică pe la 1730 — 1733. Acest Domn seim că mai domnesce atât în Moldova cât şi în Muntenia, aci mdre chiar în scaun la 1752. £1 este fondatorul Mănăstirii Pantelimon de lângă Bucuresci.
Ca să 1 deosebăscă pe acest Grigore Ghika de cel ce-şî va răpune capul mai târziu, la 1777, pentru Bucovina, d-1 doc-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
15
tor Diaconovicî în a sa Enciclopedie (1) numesce pe cel din-tâiu: Grigore Ghika cel Bătrân.
«Cristea Hurmuzacki, stolnicul fu dăruit cu o moşie în-«tregă de către Gr. Ghika cel Bătrân din Moldova. Un fiu «al acestuia, cu funcţiunea de logofăt, dar de al cărui nume «n’am dat, a avut 4 feciori, pe Alesandru postelnicul, care «pe la 1766 a făcut cu spesele sale o copie de pe cronica «lui Idn Neculcea, adăogend la ea mai multe însemnări, în-«tregitdre şi esplicative, etc.»
La fila 69 începe, un alt condeiu, anonim şi acesta, cu ur-mătârea:
«Facere de vordve în stihuri pentru sfârşitul cel cu ur-«gie împerătescă a răposatului Domn Gligorie Ghika Vod «care au pierit de sabie aică în Iaşi la let de la Hristos «1777. Octomvrie 30.»
Merită să ne oprim puţin aci.
Autorul stihurilor ne spune că martinii Domn s’a săvîrşit la 30 Octomvrie.
Domnul A. D. Xenopol în a sa „Istoria Românilor (2)“ <Jice: «Intr’o <Ji din Octomvrie 1777, veni la casa numită «Conacul din Beilic în Iaşi un trimis turcesc; Kara Hisarli «Ahmed-bey, cu însărcinarea anumită de a aduce pe Ghika
«viu sau mort la Constantinopole.....El trimese îndată res-
«puns Domnului,» rugendu-1 să trăcă pe la el; iar mai departe: «şi îşi dădu sufletul (Ghika) străpuns de multe răni «12 Octomvrie 1777.»
De aci resultă că Capigiul sosise în Iaşi la 10 sau 11 Octomvrie căci chiamă îndată la el pe Domn care, dându-î crezare se şi duse la conac în (Jiua în care a fost ucis, a-dică la 12 Octomvrie, după d-1 Xenopol.
Autorul stihurilor spune că <Jiu.a uciderii erea uă Duminică :
«Duminecă în desară «O ce ceas şi (Jâ amarăm
şi că acea Duminecă căzuse la 30 ale lunii Octomvrie. Câţiva bătrînî din Beilic, întrebaţi de mine, ştiu «din părinţi» că pe Ghika l-au ucis într’o Duminecă pe sub sără dar nu mi-au putut confirma «în câte ale lunii.»
Primăria din Iaşi ridică Domnului martir un monument pe care scrie: «In amintirea lui Grigorie Ghica V. V. ucis «de Turci la 1777 luna Octomvrie», fără să arate vre-o (Ji sau vre-o dată din acea lună.
Dacă admitem că s’ar fi săvîrşit omorul într’uă Duminecă atunci observăm că în cjiua de 12 Octomvrie 1777 erea Joi iar la 30 erea Luni, aşiâ că nici data de 30 nu pare sigură ci numai probabilă: Faptul consumat în sera de Duminecă
(1)	Dr. C. Diaconovich. Enciclopedia Română. Voi. II pag. 736.
(2)	Ediţiunea populară. Voi. IX pag. 177 şi 178.
www.dacoramanica.ro
16
AT.UTNA
nu a ajuns la cunoscinţa poporului de cât a doua <Ji aşiâ că poetul anonim a putut scrie că evenimentul s’a întâmplat la 30 Octomvrie deşi el ştia că a fost într’uă Duminecă.
Colonel 1*. V. Năsturel.
şepet&rile sătesgi
sie cunoscută plăcerea ce sătenii noştri o au de a se strânge pe la şezători şi pe la clăci. Fie că-i mână urîtul, fie că-i mână nevoile, ei se adună adesea-ori, şi cu midtă înlesnire.
Trebue dată însă o îndrumare sănătosă unor asemenea adunări de săteni: fie şezători, fie clăci.
Şi basmele, şi glumele, şi ghicitorile îşi vor fi având acolo partea lor de învăţătura; însă nu e destul atât.
Trebue luminat şatenul asupra nevoilor sale şi a chipului de a se scăpă de ele. Trebue îndreptată voinţa lui numai în spre aceea ce este bine şi folositor pentru sine şi pentru semenii lui. Trebue îndreptată, inima lui spre fapte bune şi creştinescî, cari să’l înalţe p>e el şi în ochii sei, şi în ochii altora.
Şejălârea trebue ast-fel ţinută, ca sălenul să-i simţă influenţa bine-făcătore. Şi câte nu are de învăţat el pentru vieţă? Câte nu-l pot învăţă pe el conducătorii săi apropiaţi? Câte seri de crnă nu le-ar pute el întrebuinţa în folosul lui?
Şecfătorile trebue să intre în obiceiul sătenilor noştri, ca un mijloc minunat de educaţiune. Ei le simt astăcfi nevoia, ■numai, cum am spus, trebue bine îndrumate.
Cu deosebire pentru sătence, şeăfătorile sunt şi mai pre-ţiose.
Ţinute sub ochiiînvăţătorelor sau ale unor persone cuvatjă şi cu cultură din sat, ele vor da râde neaşteptate.
Gospodăria sătânuluî se va ridică; căci multe lucruri bune şi multe cunoscinţc din cărţi şi din reviste le-ar a-ucŢi femeile şi fetele acolo. Pe când ele vor lucră, vor învăţă cum să-şi ţină casa; cum să-şi facă o masă bună şi sănătâsă; cum să-şi îngrijescă de copii, cari astăzi sunt atât de neglijaţi din necunoscinţa lucrurilor; cum să-şî facă o grădiniţă de zarzavaturi lângă casă, pe locul plin a (fi de buruieni şi de murdării; cum să-şî întrebuinţeze banii câştigaţi cu atâta muncă şi sudâre; cum să-şi crescă vitele.
Dar ce nu s'ar pute vorbi şi despre câte lucruri frumâse nu s'ar pute ceti la asemenea şeijători?
Şi sentimentele patriotice, religiâse şi estetice ale sătânuluî vor câştigă mult, dacă vor fi bine clesvoltate şi conduse, printr'o cetire alesă, şi anume făcută.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
17
Am privit cu bucurie recomandarea ce d l Ministru al Instrucţiunii a făcut-o de-ună-(]i înveţătorclor nâstre de a ţine şezători cu sătencele. E încă o măsură din cele menite de a chemă la muncă pentru popor şi pe învăţătâre, şi de a chemă la vieţă intelectuală, pe sătence: o pătură atât de marc care lăncezesce aji în nesciinţă şi necunoscinţă de lume şi de minunile ei. Circulara ministerială privitâre la şezători sunt sigur că va aduce râde bune. Dacă şezătorii ev or fi conduse cum se cuvine de învăţătârele nâstre, nu în chip silnic şi în dorul lelii, ci cu tâtă dragostea şi focul apostolic, ca un mijloc neapărat de cultură, vom ave în curînd să înregistrăm cu bucurie o crescere în starea intelectuală, morală şi chiar economică a sătenilor noştri.
Inimă, inimă şi iarăşi inimă li se cere înveţătârelor nâstre şi sunt sigur că şeZătorile vor izbuti. Ce anume va trebui dat sătencelor ar fi întrebarea ce ni se pune, când e vorba de reuşita şezătorilor. La acostă întrebare vom răspunde cât de curînd, fie pe basa părerilor nâstre, fie cu exemple culese din practică.
Sfirşind, nu pot decât să îndemn din suflet pe dâmnele înveţătâre, cari consideră învăţătoratul nu numai ca un mijloc de traiu pentru dînsele, ci şi ca un mijloc de ridicare a sătenuluî, să primescă şi să pună în practică cu căldură şi devotament şeZătorile şi vor bine merită de la Patrie.
_______________ Grig. Teodossiu.
Cultura pomilor fructiferi (1).
II. înmulţirea artificială a pomilor se face: a) prin pueţî;
b)	prin butaşi; c) prin marcotagiu şi d) prin altoire.
a)	înmulţirea prin pueţi se face provocând crescerea şi înmulţirea pueţilor pe lângă pomii maturi (bătrâni), adecă, săpându-se pămîntul, pe lângă rădăcinile acestora se nasc lăstari, cari, formând rădăcini, se întrebuinţeză la plantare.
Pomii cari se pot înmulţi în acest chip sunt: perii, merii, gutuii, prunii, cireşii, vişinii, agrişul, câcăzul etc.
b)	înmulţirea prin bidaşi. Butaşul este o bucată de ramură cu patru muguri, care ramură se taie de cu tdmna; pentru a avea butaşi buni, se aleg ramuri în vârstă numai de un an. Tăetura butaşilor se face piezişă şi cât se pdte mai aprdpe de muguri.
Butaşii adunaţi din tdmnă, se pun spre păstrare în nisip la un loc ferit de geruri sau în pivniţă, de unde se scot primă-vara şi se plantezâ în şanţuri, îngropându se cu toţi mugurii în pămînt, şi lăsăm afară numai un singur mugure, 1
(1) Vecii No. ol, anul V.
www.dacaromanica.ro
18
ALBTNA
anume acela de la vîrf. Şanţurile se fac la o distanţă de 25—30 cm. unul de altul. In şanţuri, butaşii se aşeză piediş, adecă rezemaţi de marginea şanţului.
La un an după plantare, butaşii au rădăcini şi se pot scăte spre a se transplanta în pepinieră sau la locul hotărît.
Pomii cari se pot înmulţi prin butaşi sunt: C6căzui, Gutuiul, agrişul, viţa de vie şi smeura. Butaşii trebuesc plantaţi într’un pămînt gras şi râven.
c)	înmulţirea prin marcotagiu, Marcotagiu se numesce o ramură tînără de la un pom roditor care se aplecă şi se îngrăpă în pămînt fără a se tăia de lângă trunchiu. Ast-fel de înmulţire se întrebuinţăză mal mult pentru viţa de vie, pentru câcăz, pentru agriş şi pentru toţi acel pomi cari au lăstari de la rădăcină.
Pentru ca să căpătăm marcote, săpăm în apropiere de trunchiu o grăpă adâncă de 2—3 palme; acâstă grăpă se face mai mult lungă de cât lată. După ce am făcut grăpa, aplecăm şi culcăm într’însa cărda sau ramura fără a o tăia de la trunchiu, iar vârful să rămână scos afară din grăpă; în urmă se tărnă pămînt peste ramură şi se îndesă cu piciorul, iar vîrful remas afară, pentru a’l face să crăscă drept în sus, se legă de un ţăruş. După un an de <Jile, marcota are rădăcini cari se nasc din mugurii aflaţi în pămînt; atunci se păte scote, tăind ramura de lângă trunchiu şi se plan-teză la locul destinat.
Ramurile alese pentru marcote, trebue să aibă etatea de la unu până la doi ani. Marcotele se pot face atât tomna cât şi primă vara.
Pentru pomii înalţi, cum sunt merii, perii, gutuii etc., marcotele pe pămînt nu se pot face, sau de şi s’ar face, însă cu multă greutate, de aceea pentru ast-fel de pomi se între-buinţeză marcotagiul în aer. Acest fel de marcotagiu se face luând o olă de pămînt (ghiveciu) sau o cutie de lemn, căreia i se face mal întâiu o gaură la fund, şi ast-fel se lăgă şi se aşăcjă cât mal bine în pomul din care voim să căpătăm marcotă. După acesta, vîrîm vîrful ramurel alese prin gaura făcută, aşa ca vîrful să trecă deasupra ăleî; apoi umplem ăla cu pămînt şi-l îndesăm bine. Aci pămîntul se udă cât mal des spre a'şl păstră revenăla trebuinciăsă.
Ramura ast-fel băgată în ălâ, fovmeză rădăcini din mugurii acoperiţi cu pămînt, aşa că după un an se pote reteză ramura de sub ălă, se scăte şi se plantăză în locul ales.
d)	înmulţirea prin altoit. Când avem un pom care face răde prăste, cum este de exemplu un păr pădureţ, măr pădureţ etc. sau un alt pom roditor care din vre-o causă ăre-care nu rodesce, atunci îl altoim. Altoirea dar, este o lucrare ce o putem face asupra unui pom cu scopul de a’l înbună-tăţi spre a ne da răde bune, iar altoiu se numesc o rămurică de un an, tăiată şi prevăzută cu 3—4 muguri (ochi).
www.dacoromamca.ro
ALBINA
19
Altoi! se aleg în tot-deauna din ramurile tinere ale pomilor, crescute în faţa sdrelui. Alegerea şi tăierea altoilor se face din luna lui Decemvrie şi până în Fevruarie. După ce am ales şi tăiat altoi!, îi legăm şi-i punem spre păstrare în pivniţă, băgaţi în nisip; dacă n’avem pivniţă, îi putem pune la un loc adăpostit însă ferit de geruri.
Când tăiem altoi!, avem grijă a nu-i amestecă unii cu alţii, adecă îi alegem după soiul pomului, punendu-î şi legându-î deosebit, iar pentru a ne puteâ da sema de ei, e bine ca fie-care legătură de altoi să-şi aibă eticheta cu numirea soiului din caro pomul face parte. Altoii ast-fel recoltaţi, se păstreză până primă-vara când sosesce timpul de altoit.
Trunchiul sau ramura pe care o altoim, portă numele de sujet.
Timpul prielnic pentru altoire. Altoirea se face atunci când seva sau mustul pomilor se află în circulaţie (în mişcare), adecă primă-vara sau vara. Când bate vântul rece sau plouă, nu e bine de altoit, de aceea, în tot-deauna trebue să altoim numai în cjile liniştite şi mai ales când este nor. Asemenea, nu e bine de altoit peste (}i când sdrele arde prea tare; atunci e bine să altoim numai dimineţa şi sera.
Legarea şi ungerea altoilor. îndată ce am altoit, trebue să legăm locul unde se împreună altoiul cu sujetul (trunchiul). Teiul topit este cel mai bun pentru legatul altoilor. După ce am legat altoiul, ungem tăeturile cu un fel de ceră numită mastică, pe care o putem prepara noi, amestecând într’un vas doue părţi ceră galbenă, 4—0 linguriţe de oleiu (uleiu) sau unt-de-lemn şi o parte terebentin; t(5te aceste substanţe, afară de terebentin, după ce s’au pus într’un vas, se aşecjâ la foc, iar după ce amestecul de substanţe s’a topit, turnăm şi terebentina, mestecând în acelaşi timp în vas cu un beţişor, după care apoi vasul se dă la o parte şi se pune la un loc rece, aşâ că după puţin timp acest amestec se închegă şi atunci avem câra sau mastica bună de întrebuinţat.
In lipsă de mastică, ne putem servi pentru ungerea altoilor cu pămînt humos (lut) amestecat cu balegă.
(Va urma).	Ion E. Miliăescu.
Cât pole produce un fir de grâu. Notarul Kvatsâk Nândor din Szerbelemear (Banat), a semănat un fir de grâu din care au resărit 26 spice. Presupunând că într’un spic să fie 50 fire de grâu, firul semănat de Kvatsâk a dat 1.300 fire; un resul-tat ca acesta nu s’a mai pomenit. Secretarul reuniunii agricole din Banat a recomandat notarului să păstreze aceste fire (grăunţe) şi să le semene deosebit, pentru a se constată la timpul său puterea de productivitate a lor.
www.dacoromaiiica.ro
20
ALBINA
Puşca şi Plugul.
i lumea acesta multe naţiuni au avut de luptat în potriva vrăjmaşilor, şi multe din ele ’şi-au pierdut fiinţa şi numele şi au rămas pe vecie îngropate. Dacă şi naţiunea ndstră Româ-nescă, a avut de luptat văcuri întregi în potriva duşmanilor, ea însă nu s’a perdut, ea n’a murit; din potrivă, tot maî mult ’şi-a mărit numele; şi apoi nu dice vorba cântecului unui poet că: Românul în veci nu piere? Şi prin ce minune ore scăpata ţărişbra ndstră d’a fi înghiţită de cotropitori? Răspunsul acestor întrebări, îl găsim în «cartea povestireipopârelor» care fără înconjur spune despre noi că: Voinicia braţului cu care am jucat puşca prin rândurile vrăjmaşilor, împreună cu dragostea do moşiea strămoşâscă şî mana culesă de pe urmele plugului, ne-au ţinut în picidre; iar nevoile, prigonirile, înjuriile şi noianul de dureri de tdtă (Jiua ce am suferit, ne-au întărit inima în dorul neatârnării şi ne-au oţelit o întru atâta că am răsturnat delurile şi munţii şi am aflat dreptatea şi neatârnarea, pentru care vecurî neam luptat.
Puşca şi plugul, au pentru multe popăre, însemnătatea lor, pentru poporul românesc însă, au fost tovarăşe nedespărţite diua ŞÎ ndptea. N’apuca românul să trecă în tihnă o primă-vară, şi iată că trebuia să lase cdrnele plugului, şi să iea puşca din cuiu, şi să iasă înaintea: când a Turcului, când a Ungurului, când a Lehuluî; cari nu găseau alt pă-mînt mai dulce şi maî mănos, de cât pămîntul ţării românesc!.
Cu puşca. Românul a ţinui piept tutulor vrăjmaşilor cari voiau sa'l robescă şi în t6te răsbdiele, a avut de luptat unul în potriva a c}.ece şi cloue-cjecî ele duşmani. Mircea la Rovine, Ştefan Cel Mare la Baia, Dumbrava Roşie şi la Răs-boenî, Mihai Viteazul la Călugăreni, au înspăimântat armiile vrăjmaşe şi au atras luarea aminte a împăraţilor şi Regilor d’atunci ai Europa, cari toţi le-au trimis Domnilor noştri, prin soli, daruri şi cunune scumpe, drept dovadă a faimei şi vitejiei poporului Român.
Cu plugul, Românul a putut să ’şî scdtă pâinea de tote cjilele, cu plugul, Românul a putut să sature lăcomia vrăjmaşilor, cari orî de câte orî ne călcau pămîntul, îşi hrăneau oştile hămesite de fdme; şi tot din plug, am ajuns o ţară frumdsă, brăzdată de peste 3.000 kilometri de drum de fier,
www.dacoramamca.ro
AL TUN '
21
cu care cărăm la scheli grâul ce ne prisosesce şi apoi ’1 vindem pe aur ţărilor din apus.
Drept aceea, stăpânirea şi legiuitorii noştri, au întocmit oştirea ndstră, ţinând sema şi de nevoile plugului şi de ale puşcei.
Dorobanţul, fala pedestrimeî nostre, face şi serviciu la casarmă o parte a anului, şi cată şi de plug, şi tot aşa şi mândrul călăraş-, iar vara când ţara are nevoie de mai multe braţe la munca câmpului, Şefii oştirii trimit pe rând câte o lună în congediu şi pe oştenii cadre permanente.
Felul de întocmire al oştirii ndstre, prin care oştenul face serviciu şi la casarmă şi la plug, a fost lăudat de tdte naţiile, căci tdte sciu ce a făcut dstea românescă în răsboiul pentru neatârnare. T6te naţiile s’au minunat cum cei 27.000 de Curcani, de curând luaţi de la cbrnele plugului, au băgat grdză în oştea împărăţiei turcesci, care eră cât pe aci să răstdrne în Dunăre, oştile mari ale împărăţiei rusescî, dacă nu săriâ ai noştri într’ajutor; aşâ că de am avut de plătit vre o datorie Ruşilor, pentru spusa lor, că ne ar fi ocrotit de multe ori in contra vrăjmaşilor, apoi le-am plătit-o cu vârf şi îndesat, căci ’i-am scăpat de peire. Europa întregă s’a minunat de vitejia dsteî romănesci la Griviţa şi Plevna, sub comanda iubitului nostru Rege, Care, Prinţ pe atunci, a primit laude şi decoraţii de la împăratul Ruşilor şi de la împăratul Germaniei; iar de atunci ţara ndstră a devenit neatârnată, în chip desăvârşit.
Se cade dar ca in tot-cleauna să cinstim şi să iubim plugul şi puşca, ocroiitdrele patriei.
Căpitan S. Leonte.
ÎNGRIJIREA cailor
Ker acelui.
Srin kerafilocel, am văţlut că se înţelege un corn nou şi de prisos, care se desvoltă la faţa in-cfp ternă a păreţilor copitei, în Iceracel, tot un corn nou se formeză, însă la faţa din năun-tru a cornului talpeî.
Caii cu copitele pline sunt cei maî expuşi la producerea keraceluluî. El are de causă loviturile şi izbiturile tălpeî de pietre, sau alte corpuri tari.
Iveracelul se pote întâlni în tote părţile tălpeî, dar maî des către partea ce corespunde cu sferturile.
www.dacoromamca.ro
22
ALBINA
Animalul scliiopătă, câte odată ca şi la kerafilo-cel cu restimpurî.
Despotcovindu-1 la piciorul beteag, şi punând sS-î cureţe talpa cu cuţitoea, la locul bolnav, unde s’a produs keracelul, dăm peste un corn mai tare, mai uscat, decât restul cornului talpeî. Strângând cu clescele, sau apăsând pe acel corn tare şi uscat, vedem că animalul arată durere.
Pentru a se vindecă keracelul, se povăţuesce, a se subţiâ cornul în dreptul lui, scobindu-se chiar întru cât-vâ, în acel punct, talpa. Când nu obţinem lecuirea prin acest mijloc, atunci trebue să recurgem la cunoscinţele medicului veterinar.
Irimia Popescu
Medic-vetcrinar.
■Raia.
|âia este o bolă molipsitore, adică care se transmite de la unul la altul. Ca să o cunoscem, este de ajuns să observăm nisce micî brobdne pe la închieturile mâni-lor, piciorelor şi printre degete, de mărimea meiului sad a seminţei de cânepă; avend culorea roşie-gălbue şi producend o mâncărime nesuferită, mal ales noptea. Aceste brobâne sunt datorite unul părăsit numit «căpuşiţa da rîie» sau «Sarcoptul» şi prin spargere dau un lichid gălbuiu. Raia se capătă din necurăţenie şi din contactul cu indivizi râioşl, omeni sau animale, ca câni, pisici, capre etc., precum şi din apele stă-tâtore. Pentru a pute fi scăpaţi şi vindecaţi de acestă bolă, trebue: 1) dacă într’o casă s’a îmbolnăvit un om singur, până la deplina lui vindecare, trebue să lie depărtat de acel sănătoşi, dacă se pote, să aibă odaia lui separată, iar dacă este vară, să dormă sub un şopron şi să mănânce singur; al 2) să ne te-rim de contactul cu animalele sau cu omenii râioşl.
Pentru a se curăţi cine-vâ de acestă bolă, trebue să aibă multă răbdare şi ascultare. Degdba va risipi doctoriile dacă nu va sci cum să le întrebuinţeze. Tratamentul cel mal sigur contra râel este: Se fice o leşie din cenuşe de coceni bătuţi (ciocâlaî) de porumb, se desbracă bolnavul şi se aşetjă într’o bae (albie sau balie). Omul care îngrijesce de bolnav iea în mână un ciorap sau mânuşe de lână (aspră) şi o împlântă în leşie împreună cu un săpun şi apoi frdcă pe bolnav peste tot corpul până ce se distruge tote brobonele.
Bolnavul în timpul frecării sufere mare usturime, dar trebue să rabde, alt-lel nu se pote vindecă. După ce bolnavul s’a scos
www.dacoromamca.ro
ALBINA
23
din bae se unge cu alifie de puciosă care se pote procuri gratis de la medicul de plasă sau de la farmacie. Alifia trebue întinsă şi trecată pe corp până va luci, ca vaxul pe gliiată, că alt-fel am uns în zadar. După frecare se dă bolnavului haine şi cămăşi curate, cu care nu s’a îmbrăcat în timpul bolel. Alifia se ţine pe bolnav 24 ore apoi spălându-se şi frecându-se cu ciorapul se unge pentru a doua oră, când cojile cad şi pielea rămâne cu semne ca de împuşcături.
Ca bolnavul să scape cu desăvîrşire de boia sa, trebue să se desinfecteze şi lucrurile cu care a fost în contact în timpul bolii.
Rufăria, şi cele-lalte lucruri ce se pot spală se fierb în leşie clocotită şi se expun la sore. Cele-lalte lucruri ca: haine, aşternuturi, scorţe, velinţe etc., ce nu se pot spală, se vor afuma cu flore de puciosă.
Afumarea să se facă într’o odae bine închisă. Lucrurile infectate (hainele, aşternuturile etc)., se pun pe frînghil bine întinse, ast-fel ca să potă străbate fumul prin tote îndoiturile. Cantitatea de flore de puciosă, se întrebuinţeză după mărimea cameril (50 grame la metru cub).
Desinfectarea ar fi mal repede şi mal sigură chiar în gardi-ropurî în modul următor. Se pune dedesubt un vas cu jeratic deasupra căruia se presare flore de puciosă, se închide gardiro-pul şi fumul străbate în tote îndoiturile hainelor. Timpul de-sinfectăril este de 3 ore în gardirob, şi 24 ore în cameră, în acest timp nici uşile nici ferestrele nu se deschid. Camera în care a zăcut bolnavul se golesce, pereţii se tencuesc cu var şi nisip, în care s’a amestecat o soluţiune de acid fenic (5%,) peste ten-cuelă se spoesce cu var preparat tot cu acid fenic 5°/o-
Lemnăria de la uşi şi ferestre precum şi scândurile podelei se spală cu leşie cu ajutorul unei perii. Dacă patul e de scânduri se spală cu leşie, dacă este de fier se spală cu o soluţiune de acid fenic 5%-
Cele-lalte mobile dacă sunt ne tapisate se spală, dacă sunt tapisate se afumă ca hainele. Dacă nu se va face întocmai cum am vorbit, de râie nu se va pute scăpă.
ţ)icâtorea poporului «Nu te poţi scăpă de el ca de râie» pro-beză până la evidenţă că poporul scie cu ce greutate se pote vindecă cine-vă de râie.
Gheorglie Resletz.
sub-cliirurg.
STATISTICA AGRICOLĂ A ROMÂNIEÎ
Ministerul agriculturel a publicat statistica generală aîntinderel semănăturilor şi producţiunea recoltelor din vara anului 1902.
Iată, care este situaţiunea recoltelor nostre, după datele conţinute în documentul oficial.
Grâul semenat a ocupat o suprafaţă de 1.486.485 hectare şi producţiunea a fost de 26.859.886 hectolitri, ceea ce a dat omij-
www.dacoramamca.ro
24
ALBINA
locie de 18,1 hectolitri la hectar. In ceea ce privesce greutatea, mijlocia hectolitrului de grââ, după probele făcute la staţiunea agronomică, a fost de 80,1 kilograme.
In anul 1901 suprafaţa semănăturilor de grâu a fost de 1.636.560 hectare cu 150.075 hectare mal mult de cât în anul curent, iar producţiunea a fost de 25.508.8U0 hectolitri, cu 1.351.086 hectolitri inferioră. Rendementul la hectar a fost în 1901 de 15,6 hectolitri contra 18,1 în 1902, iar greutatea de 76,4 kilogram la hectar eontra 80,1, de unde resultâ că în anul curent recolta grâului a fost superioră, atât în privinţa cantităţii cât şi a calităţii.
Secara a ocupat o suprafaţă de 172.816 hectare, dând o pro-ducţiune de 2.452.150 hectolitri, adecă în mijlociu 14,2 hectolitri la hectar. In anul 1901 suprafaţa cultivată a fost de 211.420 hectare, cu o producţiune de 3.373.600 hectolitri sah 16 hect. la hectar.
Orr/ul a ocupat o suprafaţă de 507.777 hectare, dând o producţiune de 8.694.027 hectolitri sau în mijlociu 17,1 hect. Ia hectar. In 1901 suprafaţa cultivată a lost de 503.700 hectare cu o producţiune de 8.535.900 hectolitri sau 17 hect. la hectar.
Ovăzul s’a cultivat pe o întindere de 321.137 hectare dând o producţiune de 7.719.352 hectolitri, adecă în mijlociu 24 hect. la hectar. In 1901 suprafaţa cultivată a fost de 265.120 hectare cu o producţiune de 5.828.500 hectolitri sau 22 hect. la hectar.
Rapiţa s’a cultivat pe o întindere de 223.889 hectare dând o producţiune de 2.065.126 hectolitri safi în mijlociu de 9.2 hect. la hectar. In 1901 suprafaţa semănată a fost de 135.754 hectare, iar producţiunea de 1.518.000 hectolitri sau în mijlociu 11,2 hect. la hectar.
In fine, cultura inului a ocupat o suprafaţă de 41.343 hectare cu o producţiune de 354.143 hectolitri, sau în mijlociu de 8,6 hectolitri la hectar. In 1901 suprafaţa cultivată cu această plantă oleosă a fost de 20.940 hectare, dând o producţiune de 195.400 hectolitri, sah în mijlociu 9,3 hect. la hectar.
In raport cu supraf. totală a culturilor din campania 1901—1902, semănăturile de grâu represintă 53,9%, de secară 6,2%, de orcjl 18,5%, de ovăz 11,7, de răpită 8,1% şi de in 1,5%.
Faţă cu mijlocia producţiunil celor cinci ani anteriori, grâul represintă în 1902 un spor de 9.238.686 hectolitri, secara 198.550 hectolitri, ordul 2.050.327 hectolitri, ovăzul 3.577.852 hectolitri, rapiţa 1.066.226 hectolitri şi inul 214.243 hectolitri.
După cum vedem, recoltele anului 1902 au fost superiore mijlociei pentru tote varietăţile de culturi.
Infor m. a.ţru.ri.î..
La 1 Februarie 1903, orele 2 p. m., se va ţine concurs pentru postul de Profesor de teoria Obstetricală la şcola de moşe de pe lângă Institutul Maternitatea din Bucurescî.
Programul precum şi condiţiunile de admisibilitate, sunt publicate în «Monitorul Oficial» No. 139 de la 25 Septemvrie 1902.
Registrul pentru înscrierea candidaţilor se află deschis în cancelaria
www.dacoromaiiica.io
«T.mNA
25
Eforiei spitalelor civile din Bucurescî, şi se va închide în <Jiua de 21 Ianuarie 1903, orele 6 sera.
*
* *
Se publică spre cunoscinţa generală că, în tjiua de 7 Octomvrie 1902, orele 10 a. in., se va ţine, în localul ministerului agricultureî, industriei, comerciului şi domeniilor, licitaţiune pentru închirierea pe termen socotit de la 26 Octomvrie 1902 până la 23 Aprilie 1907, a ecaretelor şi bunurilor din capitală, ce se pot vedea la serviciul exploatăreî moşiilor, ecaretelor etc., în tote filele de lucru.
Licitaţiunea se va face cu oferte sigilate.
Ofertele vor fi depuse în şedinţă publică în <Jiua de licitaţiune până la orele 11 a. m. De la acestâ oră nu se va mai primi nici o ofertă.
Ofertele, pe rînd, se vor deschide şi ceti în şedinţă publică şi resul-tatul se va constată printr’un proces-verbal, încheiat chiar în şedinţă.
In cas când nu s’ar pute deschide şi ceti tote ofertele în aceeaşi ^i, acele cari vor fi remas nedeschise se vor pune într’un plic, care se va sigila cu sigiliul ministerului şi al acelor din concurenţii presenţî cari vor voi. Se vor luă şi orî-ce alte mesurî pentru asigurarea neschimbării ofertelor depuse, sau spre a nu se depune altele noui. A doua (ji, la orele 10 a. m., se va deschide plicul, în şedinţă publică, constatându-se starea lui materială şi se va continuă lucrarea.
Dacă pentru veri-un bun nu se vor presintâ cel puţin doue oferte, se va ţine licitaţiune prin strigări, îndată după terminarea licitaţiunilor cu oferte.
Textul art. 68 până la 79 din legea comptabilităţiî generale a Statului va fi afişat în sala de licitaţiune.
Concurenţii sunt datori a depune, de-odată cu ofertele o garanţie pro-visorie, in numerariu sau efecte publice, în valorea indicată în dreptul fie-căruî bun din tabloul ce se găsesce la Minister.
Arendarea se face pe baza regulamentului de licitaţiunî publicat în Monitorul Oficial No. 208 din 1894 şi cu condiţiunile publicate în Monitorul Oficial No. 143 din 26 Septemvrie 1899, cum că sub-închirierea bunului arendat nu se va pute face sub nici un cuvînt, fără autorisa-ţiunea prealabilă a ministerului.
*
* *
Pentru instrucţiunea teoretică a lucrătorilor angajaţi la ferme şi pepiniere în cursul erneî, Ministerul Agricultureî, Industriei, Comerciului şi Domeniilor are nevoe de compendii sau manuale de: 1) Agricultură (agrologie, cultura plantelor şi asolamente); 2) Crescerea şi îngrijirea vitelor; 3) Lăptăria; 4) Sericicultura; 5) Apicultura; 6) Aritmetica aplicată la ţinerea socotelelor agricole şi la măsurarea câmpurilor; 7) Viticultura; 8) Vinicultura; 9) Cultura zarzavaturilor; 10) Cultura pomilor roditori şi conservarea fructelor; 11) Cultura plantelor ornamentale şi a florilor, se publică concurs.
Manualele manuscrise vor fi depuse la Minister (Direcţiunea Agricultureî) cel mai târziu până la 1 Decemvrie a. c.
Ele vor fi făcute în stil cât mai popular şi pe cât posibil sub formă de dialog şi după programul analitic, care se pote vedâ la Minister.
Pentru lucrările cele mai bune Ministerul va acordă autorilor o în-demnisaţiune; iar lucrarea se va tipări cu spesele Ministerului devenind proprietatea sa.
* * *
Pe basa legei sancţionată cu înaltul Decret Regal No. 176 publicat în «Monitorul Oficial» No. 246 din 9 Februarie 1902, cererile de prefaceri ale contribuţiunilor directe urmeză în mod escepţional să se adreseze în anul acesta biurourilor de percepere in intervalul de la 15 Octom-vrie la 15 Noemrrle 1902.
*
* *
La 19 Octomvrie 1902, orele 10 a. m,, [se va ţine a 2-a licitaţiune la Eforia Spit. civile din Bucurescî, pentru:
www.dacaromanica.ro
26
ALBINA
400 perechi papuci bărbătesc!; 150 perechi papuci ;femeescl; 50 perechi papuci pentru copil; 50 poreclii pantofi.
Doritorii sunt invitaţi ca în sus citata <Ji şi oră să-şî presinte ofertele sigilate, însoţite de o garanţie provisorie de 5 la sută, cunoscend că garanţia definitivă va fi de 10 la sută.
*
* *
Ministerul Agriculturel, Industriei, Comerciulul şi Domeniilor (Serviciul Agronomic), ne comunică că, cu începere de la 6/19 Octomvrie până în luna Noemvrie 1902, se va ţine un concurs internaţional la Co-negliano în Italia, de maşini denologice şi de aparate cu alcool denaturat, în scopul de a celebra al XXV-lea an de la înfiinţarea şcolei de viticultură şi denologie din Congliano.
Se publică despre acesta spre cunoscinţa generală şi în special spre cunoscinţa stabilimentelor şi particularilor din ţară, pe cari i-ar pute interesă acest concurs.
* * *
In <Jiua de 7 Octomvrie a. c., ora 11 a. m., se va ţine în localul Ministerului Agriculturii, Comerciulul şi Domeniilor licitaţiune publică o-rală, pentru furnisarea următorului combustibil necesar maşinelor de luminat şi încălzit în cursul anului 1902—1903:
160 (una sută cincl-<jecî) tone cărbunî-cardif şi 20 (doue-<JecI) tone cărbunî-coks.
Acest combustibil va fi de bună calitate, în bucăţi şi cu toleranţă de praf pentru cardif de cel mult 25%.
Ambele cantităţi pot fi mărite sau micşorate cu 40% (patru-<jecl la sută).
Cărbunii trebuesc predaţi la localul Ministerului în cantităţi treptat cu trebuinţa, ast-fel: cărbunii-cardif în timpul de la aprobarea adjudecării şi până la 31 Martie 1903, iar cărbunil-coks de la 1 Fevruarie până la 31 Martie 1903.
Concurenţii pentru a putea fi admişi la licitaţiune, trebue să depună o garanţie provisorie de lei 600 (şese sute) in numerar sau efecte garantate de stat.
Garanţia definitivă va fi de 10% (<Jece la sută) din valore.
Supra efecte nu se primesc.
*
* *
In (jiua de 18 Octomvrie 1902, orele 3 p. m., se va ţine la Eforie licitaţiune publică orală pentru exploatarea a :
5 parchete din pădurea Bădenii-Zădăriciu, jud. Vlaşca, garanţie provisorie lei 1800.
Condiţiunile generale pentru exploatarea acestor arbori sunt cele publicate în <Monitorul Oficial» No. 174 din 1901; iar cele speciale precum şi orl-ce alte informaţiuni, se pot lua la serviciul Bunurilor Eforiei în filele şi orele de lucru.
Art. 68—79 din legea comptabilităţil publice sunt aplicabile acestei licitaţiuni.
DE LA SATE
Din iniţiativa d-luî D. Pavelescu, dirigintele şcolei din comuna Chiora (Ialomiţa) şi cu concursul a vre-o 12 studenţi, toţi absolvenţi primari ai d-sale, s’a dat în sera dilei de 4 August curent o serbare şcolară cu următorul program:
a)	Doue conferinţe.
b)	Vivandiera şi Stan Covrigarul, piese de Teatru.
c)	Imnul naţional, Secerişul, Stăncuţa şi Mora, cântări executate in cor.
www.dacoramanica.ro
AT.RTNA
27
d)	Danţ.
Scopul serbării s’a atins pe deplin. Publicul a rămas încântat. Ca parte materială s’a strîns suma de 40 de lei, ce se vor întrebuinţa în folosul cantinei şcolare.
Societăţi economice la sate.
In cătunul Amara, com. Slobozia din jud. Ialomiţa, din iniţiativa d-lui îuveţ. diriginte Ion Nicolescu şi învăţătorei d-şora Ana Moraret, s’au pus basele unei societăţi de credit şi economie cu numele «Viitorul-Familiei». Societatea şi-a făcut apariţiunea pe <Jiua de 1 Iulie 1902 cu un numer de 48 de membri şi cu un capital deplin vărsat 4.500 lei, cari au şi fost plasaţi ţăranilor spre a-şî procura uneltele trebuinciose agriculturii.
*
* ¥
In comuna Suşanii-de-sus-Vâlcea, prin stăruinţa d-luî învăţător D. Şuşanu, s’a înfiinţat încă de la 24 Martie a. c., o bancă populară cu numele de «Privighetorea», avend de preşedinte de onore pe d-1 Ministru Ion I. Brătianu, care a şi oferit pentru mărirea capitalului băncii suma de lei (40) patru (Jeci. Acestă bancă are până aţii 140 asociaţi şi un capital de trei mii lei. 0-menii au privit şi privesc bine banca şi mersul ei e forte regulat, mulţămită stăruinţei d-lui învăţător D. Şuşanu, preşedintele activ -al băncii. Acum sunt hotărîţi a o transformă în cooperativă.
MULŢUMIRI
In ţliua de 1 Iunie a. c., d-1 Revisor şcolar al Mehedinţuluî, D. C. Bungeţianu, aflându-se în comuna nostră, pentru examinarea elevilor de clasa V-a din mai multe comune vecine, şi vă-ţiend starea rea în care se găsesce localul de şcolă, a bine-voit a aminti în frumosa-î cuvîntare, ce a ţinut şi despre acest fapt.
Resultatul a fost instituirea unui comitet pentru reconstruirea localului de şcolă şi deschiderea unei liste de subscripţie, care s’a semnat până în present de domnia-sa cu 20 lei; Pr. C. Bungeţianu, Cosovăţu, 20 lei, M. Ylădescu, învăţ. Suşiţa, 10 lei; C. Briceag, învăţ. Stângăceaua, 10 lei; C. Gherghinescu învăţ. Gro-zescî, 10 lei; G. Bălăcenu învăţ. Gura-Motruluî, 10 lei; M. Stăn-eeanu, învăţ. Piria, 7 lei; D. I. Drincianu, primar, 40 lei; I. Pe-trescu, perceptor, 40 lei; I. T. Ciortea, notar, 10 lei; şi sub-sem-natul 50 lei.
Fapta acesta fiind mai presus de ori-ce laudă, mă simt dator a aduce viile mele mulţumiri, atât d-lui Revisor, cât şi celorlalte persone, cari au subscris sume pentru un scop atât de frumos şi nobil.
Preotul St. Băllăcănu
înveţ. comunei Butoesci.
www.dacoromamca.ro
28
ALBINA
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea inveţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, loan Kalindern, membru al Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sara Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Admnistralor şi casier delegat, Petru Gftrboriceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Const. Banu, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spiru C. Haret, Ministru, profesor Universitar; I. Dimitrescu Procop., senator şi Primar al Capitalei; M. Ylâdescft, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Allmâneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ioncscu, profesor secundar; Const. Alex&ndrescu, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Braşovenii P. (Otolenî-Bâra), 1 leu; Dăscălescu Gh. P. (Broştenî), \ leu; Dimitrie Gr. (Băcesci), 1 leu; Nazarie Mih. (Mircesci), 1 leu; Beloiu C. (Giurgenî), 1 leu; Popescu Th. (Dulcesei), I leii; Carp C. (Stăniţa), 1 leu; Mureşenu Anton (Bara), 1 leu; Demetriu I„ (Damienesci), 1 leu; Ciocan N. I., revisor (Roman), 2 lei; PopovicI C. Ion (Ruşeţu-Brăila), 4 lei; Mi-halcea Iuliu (Ruşeţu-Brăila), 4 lei; Miroiu Petre (Ruşeţu-Brăila), 4 lei; Tolescu George (Ruşeţu-Brăila), 4 lei; Ioniţoiu C. (Ruşeţu-Brăila), 4 lei; Creţu Petrache (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Popa Dein. (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Ivanescu Anton (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Ionel Ioniţă (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Paraschivescu Radu (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Bălăbănescu Balaban (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Berdan Gh. (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Barapcea Mi-halache (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Muşet Neagu (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Ca-zacu Zaharia (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Popescu Cliiriac (Ruşeţu-Brăila), 2 leî; Lupaşcu Turtoiu (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Zotescu N. (Ruşeţu-Brăila), 2 leî; Chiriacescu Caranfil (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Gălescu Ion (Ruşeţu-Brăila), 2 leî; Cazacu Manole (Ruşeţu-Brăila), 2 leî; Popescu Iancu (Ruşeţu-Brăila), 2 lei; Popescu Dumitrache (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Ionel Du-mitrache (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Cârnu Ion (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Să-punaru Stan (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Căpăţină Taehe (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Nica Stan (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Ivan Ion (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Toder Ion (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Kilă Radu (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Znoi Dumitrache (Ruşeţu-Brăila), 1 leu; Buzatu Tănase (Ruşeţu), 1 leu; Stroe Ghiţă (Ruşeţu), 1 leu; Buzatu Stan (Ruşeţu), 1 leu; Znaî Mihălescu (Ru-şeţu), 1 leu; Costache Ionel I-iu (Ruşeţu), 1 leu; Vasilescu Constantin (Ruşeţu), 1 leu; Stănescu Stan (Ruşeţu), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului al II (1902) al so-cietăţii, e de 1.194 iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 4.500 leî şi 70 bani.
------------------(Va urma în No. viitor).
www.dacoromanica.ro
Pepinierele de arbori şi arbuşti
din Slobozia-Galbenu (judeţul Rînmicu-Sărat) ale lui C. C. DATCULESCU
Cea mal mare pepinieră din România
1 «l. roditori altoiţi,
dP AFllflFl Ş* arbuşti inpodobiţl pentru grădini,
îuuvii pentru aleg
Cultură specială de pomi roditori şi de ornament pe o suprafaţă de 75 pog Comenzile se primesc:
1)	La pepinieră (depărtare de gara Făurei 1 oră Vi> depărtare de R.-Sărat 2 ore).
2)	Prin scrisori adresate: «C. C. Datculescu la R.-Sărat, pentru pepinieră», de unde se aduce (jilnic corespondenţa prin un trimes special.
3)	Prin telegrame adresate: «Pepin. Datculescu R.-Sărat telefon Sl.-Galbenu».
4)	La Bucurescî la Administraţiunea Revistei «Gazeta Sătănului», 117 Victoriei.
FERMA DE IA SLOBOZIA-GALBENU, JUD. R,-SABAT
prin gara Făurei sau prin R.-Sărat.
C. C. DATCULESCU, proprietar-cultivator.
Expediţiunile se fac franco-vagon, gara Făurei pentru Muntenia şi Oltenia şi prin gara R -Sărat pentru Moldova. Dacă nu se trimet saci se pun noul Tarpauling I, cu adaus de un leu, cari devin proprietatea cumpărătorului Costul se plătesce la comandă.
In timpul verei scrisorile se adreseză: C. C. Datculescu la R.-Sărat; iar telegramele: Datculescu, R.-Sărat, telefon Slobozia-Galbenu.
Cereale selecţionate pentru semînţă
(nu se vinde mal puţin de 5 hectolitrii)
Grăă de tomnă: Român ameliorat; Arămiu şi de Ungaria.
Secară : de Tomnă de Schlanstedt şi de primăvară de Saxa.
Orzoică Ilanna Pădigree de Moravia.
Ovăzul alb de Ligowo ameliorat, învingătorul alb şi negru de Coullommiers. Porumb: Roşu italienesc, Dinte de cal roşu şi galben, Canada târziu roşu, Dinte de cal uriaş Caragua alb; Alxuter timpuriu, etc.
Navetă timpurie şi C'olza mare.
Seminţe îuragere
Sorgo, Meiurî, Sparcetă de 2 cose pe an, Luţernă de Provence, Sfecle
de nutreţ etc.
Cartofi alimentari
Tauri şi vaci tinere de reproducţiune. Porci de rasa euglezesca.
Tot la Ferma din Sl.-Galbenu, în o altă parte a sa, se găsesce:
Pepiniera de Viţă americană altoită
care servesce la plantatiunile de vii ale Fermei şi se primesc şi comencjî de t; viţă altoită pe comandă, iar ce rămâne disponibil se vinde cu următorele „j	preţuri :
Viţă altoită cu struguri pentru vin 40 lei suta şi 330 lei mia »	»	»	»	» masă 50 »	»	400 »	»
Nu se vînd mal puţin de 100 viţe. Soiurile după alegerea nostră, afară dacă se comandă a se altoi varietăţile dorite.
Port-altoii pe cari se altoesc sunt din varietăţile mal probate ca resistente şi cu rădăcini vigurose. Nu se altoesc de cât cele mal bune soiui.
www.dacaromamca.ro
SOCIETATE IN COMANDITA
WEIL JOSEPH &C-ie
Bucuresoi
Str. Smârdan 7, (Casa Zerlendi).
MAŞINE AGRICOLE Şl INDUSTRIALE
Oferă d-lor Agricultori pentru sesonul curent, urmeiorele specialităţi:
Semanatore in Rindun
Celebra Marca
„U N I C U INI D R I L L
Patent Melichar «hors concours» cu care se pote semăna orî-ce soiu de semînţâ fără a se schimbă rote sau fuse.
Cele maî simple, cele mai uşore, cele inai practice, de o perfecţiune neatinsă până a<ji de nici un alt sistem existent în România.
N.B. A se feri de semănătore în rîndurî cari au ţevi conducetore de fer în forma furtunului spiral, stricându se lesne şi a se feri de semănătore în rîndurî cari au rotiţe canelate pentru semănat, de ore-ce în majoritatea cazurilor strivesc seminţele.
Pliitruri ITnivnrcilo NORMALE cu 2 brazde, marca Z H 9 N. I 1 Ugll li LlinUfidlC sistem Sack perfecţionat, întregi de oţel,
din fabrica BAEdIIEK, Uamlnitz (Goemia).
Trini'P cu ta01e fresuite originale Heid» cu unul şi doue cilindre, cu
Vfintilatip nltimplp. modala nprfpp.t.innnt.p
ventilaţie, ultimele modele perfecţionate, flexibile cu lanţuri originale «Howard», întregi de oţel.
Grappe
(Jrannn flexibile cu doue şi trei câmpuri originale «Ransomcs» de III ul'Jlo 0ţej curat
Garanţie pentru irreproşabila funcţionare şi soliditate. — Preţuri şi condiţiuni de plată avantagidse. —
Cel maî mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii, din propia ndstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Ghete (le Bărbaţi:
de Vax cu Elastic saQ Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95.
Nasturi Lack cu Elastic sau Şireturi »	» Nasturi
Chevreau cu Elastic »	» Nasturi
12.95,	13.95, 14.95. 15.95.
12.95,	13.95, 14.95.
13.95,	14.95, 15.95.
12.95,	13.95, 14.95-
13.95,	14.95, 16.95."
Preţuri corente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95.
Botonî
»	» Colori »	»	»
» Geins cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi deChuvreau aibldecoltaţî» Idem cu ŞirelurI şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme »
11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 15.95.
12.95, 13.95, 14.95, 15.95.
8.95, 9.95.
7.95,	8.95,	9.96.
5.95,	6.95.	
6.96,	7.95,	8 95.
5.95,	6.95,	7,95,
Rayon de Liugerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri labulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2.95.
Rup6ndu-se la incercare, se dă altă pereche.
Magasin la tote Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia Capitalei. Bncuresei.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei
victoriei No. 27, alături i Capitalei. Bncuresei.
Cititorii revistei voravfi un scăŞSmînt de 5% din preţurile însemnate, presentând cuponul.
tând