No. 50. ANUL V. 15 Septemvrie 1902 * i | j

Colonel p. V. JYăsfurel ff. jîdamescu V. S- Mo ga J/. jYico/aescu 4s Qr. Ceodossiu Corjsf. C. popovict-Z'ascâ. SUMARUL: G. Coşbuc, Cântec pentru şcdlă.— Th. D. Spcranfia, Despreţul hranei.— Serbarea de la Resboenl.—Dr. I. Felix, Poveţe despre păstrarea sănătăţii. (Lucrarea şi repaosul).—Const. Graur, Balzac poporanist.— V. /. Gâdeiu, Un vis împlinit. — Irimia Popcscu, îngrijirea cailor. (Strîngerea cu caiaua). — Iân E. Mthăcscu, Cultura pomilor fructiferi. (înmulţirea pomilor).— X., Distribuirea proprietăţii în România.—Inforinaţiunl.— Societăţi economice la sate. — Bibliografii. — De la sate. — Mulţumiri. — Apeluri. — N. Ră-dulescu-Niger, Teatru sătesc. (Păcatele luî Gânju).—Sfaturi. Jlustraţiuni: Ştefan cel Mare.—Carol I. — Un sat pe cdstă de munte. — Un cal.—Vila Costinescu (Sinaia).— M. L. Regele şi Regina şi A. S. Principele de Galles, actualul rege al Angliei, pe Piatra Arsă, în anul 1888. smEmsEBmrasEmîmmi; Tţedacfia fi j7dministra^ny^fr^^dâi^fu/e^a^^o^, pururesci. Pepinierele de arbori şi arbuşti din Slobozia-Galbenu (judeţul Rîmnicu-Sărat) ale luî C. C. DATCULESCU Cea mal mare pepinieră din România I YţVv ahT ro,litorI altoiţi, Ho ar P şi arbuşti înpodobiţl pentru grădini, pentru alee Cultură specială de pomi roditori şi de ornament pe o suprafaţă de 75 pog. Comenzile se primesc: 1) La pepinieră (depărtare de gara Făureî 1 oră Vai depărtare de R.-Sărat 2 ore). 2) Prin scrisori adresate: «C. C. Datculescu la R.-Sărat, pentru pepinieră», de unde se aduce (jilnic corespondenţa prin un trimes special. 3) Prin telegrame adresate: «Pepin. Datculescu R.-Sărat telefon Sl.-Galbenu». 4) La Bucurescî la Administraţiunea Revistei «Gazeta Sătănului», 117 Victoriei. FERMA DE LA SLOBOZIA-GALBENU, JUD. R.-SARAT prin gara Făureî sau prin R.-Sărat. C.^C. DATCULESCU, proprietar-cultivator. Expediţiunile se fac franco-vagon, gara Făureî pentru Muntenia şi Oltenia şi prin gara R-Sărat pentru Moldova. Dacă nu se trimet saci se pun nouî Tarpauling I, cu adaus de un leu. cari devin proprietatea cumpărătorului Costul se plătesce la comandă. In timpul\vereî scrisorile se adrcscză: C. C. Datculescu la R.-Sărat; iar telegramele: Datculescu, R.-Sărat, telefon Slobozia-Galbenu. Cereale selecţionate pentru, semînţă (nu se vinde mal puţin de 5 hectolitrii) Grăfi de toinnă: Român ameliorat; Arămiu şi de Ungaria. Secară: de Tomnâ de Schlanstedt şi de primăvară de Saxa. Orzoică Hanna Pâdigree de Moravia. Ovăzul alb de Ligowo ameliorat, învingătorul alb şi negru de Coullommiers. Porumb: Roşu italienesc, Dinte de cal roşu şi galben, Canada târziu roşu, Dinte de cal uriaş Caragua alb; Alxuter timpuriu, etc. Navetă timpurie şi Coiza mare. Seminţe furagere Sorgo, Meiurî, Sparcetă de 2 cose pe an, Luţernă de Provence, Sfecle de nutreţ etc. Cartofi alimentari Tauri şi vaci tinere de reproducţiune. Porci de rasă englezescă. Tot la Ferma din Sl.-Galbenu, în o altă parte a sa, se găsesce: Pepiniera de Viţă americană altoită care servesce la plantaţiunile de vii ale Fermei şi se primesc şi comenzi de viţă altoită pe comandă, iar ce rămâne disponibil se vinde cu următorele preţuri : Viţă altoită c*i struguri pentru vin 40 lei suta şi 330 lei mia » » » » » masă 50 » » 400 » » Nu se vînd mai puţin de 100 viţe. Soiurile după alegerea nostră, afară dacă se comandă a se altoi varietăţile dorite. Port-altoiî pe cari se altoesc sunt din varietăţile mai probate ca resistente şi cu rădăcini vigurose. Nu se altoesc de cât cele mai bune soiuî. www.dacoromanica.ro CAflTÎC T’IETMTfUJ ŞCOiA Noi vom fi soldaţi odată, Tra-ra-râ! Toţi cu inima bărbată Ţara o vom apără Când va fi .ameninţată Trarari-ra-râ! Lasă trîmbiţa să sune Tra-ra-ri! Toţi copiii să s’adune, Şi pe loc când ne-om opri Să cântăm o rugăciune — Tra-ra-ri, rari. Domne sfînt, tu ia aminte, Tra-ra-ri, ra-ră # Şi ne dă puteri şi minte Să ’nvăţăm a te-ascultâ Şi iubi ca pe-un părinte Tra ra-ri, ra-râ Regele să ne trăiască, România să ’nflorescă Tra-ra-ri! Fă-o vecinie a ’nflorî Mândra ţara românescâ! Trarâ ri-rari! (1). 1 Q. Coşbuc. (1) Aceste versuri le-am scris în pripă, în curtea unei şcole primare din Verona, în Italia. Copiii, erau împrăştiaţi; unul cu o trîmbiţâ a început să cânte la mijlocul curţii, şi toţi s’au adunat pe lângă el, au făcut şiruri şi au început să cânte un marş, plecând în pas milităresc. Cântecul italienesc era referitor la jocurile gimnastice; eu pe acelaş tact şi păstrând sunetele trîmbiţiî, am scris aceste versuri cu dorinţa de-a vedea şi la noi în curţile şcolelor acelaş lucru. www.dacoromamca.ro 1302 ALBINA DESPREŢUL HRANEI lucru de mirat cum omenii sciţi unele lucruri numai pe jumătate sau maî bine picând, e de mirat cum omenii văd numai pe jumătate unele lucruri. Omenii sciu că orî-ce plantă, orî-ce buruiană ca să potă cresce, ca să potă trăi are nevoe de hrană, adecă are nevoe de un pămînt bun din care să-şi potă trage hrana. Dovadă că sciu acşst lucru este că prăşesc sau muşuroesc porumbul, îşi dau ostenelă să aducă apă la grădini să ude zarzavaturile, se rogă lui Dumnezeu ca să dea ploie. Omenii sciu că pămîntul gras priesce la cresce-rea plantelor, adică sciu că nu e destul ca o plantă să fie pusă în orî-ce pămînt, ci trebue să fie pusă în pămînt bun, adecă trebue să aibă hrană bună. Aceste lucruri le sciu omenii, dar rămân aici: rămân ori se opresc aici ca şi cum cine-vâ fiind la mijloc de drum ar <,lice: până aci e drum iar încolo nu sciu ce este. www.dacoromamca.ro ALBINA 1303 Omenii, mai ales cei de la ţară, sătenii, cred că plantele au nevoe de hrană bună, iar omul pote trăi cu ori şi ce hrană cât de rea. Ce ^ic omenii de la ţară? Umpleţi burta şi taci sau: In burtă nu se vede, Pântecele n' are terestră. Dar ce însemneză aceste maxime? Umple-ţî burta şi taci, adecă poţi să-ţi umpli stomacul cu orî-ce, poţi să bagi în el şi paie şi lână şi câlţî şi cârpe, e destul s8-l umpli, e destul sS-1 amăgesc! că i-ai dat de mâncare, şi poţi trăi forte bine. Va să $ică lucrul vine ca şi cum omul n’ar ave nevoe de mâncare. S’ar părea că numai stomacul are obiceiu să ceră să fie umplut, dar dacă pe stomac îl tragi pe sforă şi-l umpli cu ceva atunci ai scăpat. Aşa li se pare sătenilor şi dovadă este că ei nici nu se îngrijesc să mănânce, adecă să se hrăndscă bine. O bucată de mămăligă şi cu terciîi, adecă cu zama ei, e destulă masă pentru el. O bucată de castravete i se pare că e ceva scump Când vine acasă de la câmp, femeea, adecă gospodina, în loc să caute să gătescă ceva mâncare, ea pune de mămăligă şi când mămăliga este gata atunci de-abia începe a se uită pe împrejur să vadă ceva udătură sau legumă, atunci caută bucata de cepă sau castravetele sau mai nimica. Şi când ţlice că: In burtă nu se vede, ori: Pântecele n' are terestră, Acesta însemneză că mâncarea par-că ar fi un lucru de lux, adică un lucru ne trebuitor; par-că omul ar căută să mănânce mai bine numai ca să se laude la alţii că a mâncat bine, dar de ore-ce pântecele n’are ferestră şi nu se pote vede în el, www.dacocomanica.ro 1304. ALBINA de-aceea poţi sâ mănânci cât de prost căci nimeni nu va sci ca să rîţlă de tine. Ţăranii nu sciu că omul ca să fie sănătos şi să potă munci cu spor, e nevoe să mănânce mâncare bună. Ar trebui ţăranii să se uite numai să vadă ce îndemânatice şi puternice sunt animalele cari se hrănesc cu carne şi ce greoie şi slabe sunt cele-ce se hrănesc numai cu plante sau vegetale. Pune alăturea un câne care se hrănesce cu mămăligă ca şi ţăranul, şi cu un lup de aceeaşi mărime şi veţii care e mai tare şi cu cât e mai tare. Ţăranul nostru nu numai că nu se hrănesce bine, ci nici nu scie că trebue să se hrănescă. De-aceea e slab, de-aceea dau peste el tote bolele. Şi de-aceea fiind şi slabi şi neputincioşi la lucru, sunt şi săraci. Şi sunt săraci pentru că nu pot munci şi nu pot munci pentru că nu se hrănesc. Ar trebui s’o scie acesta. _____________ Tli. D. Speranţia. Serbarea de la Resboeiu loridsa luptă a lui Ştefan cel Mare de la Răsboenî, comemorată yp prin frumosul monument ridicat chiar pe locul acelei lupte sân-gerdse şi decisive pentru sdrta Moldovei, de către ofiţerii regimentului 15 Răsboenî, a fost sărbătorită în anul acesta cu o deosebită solemnitate. D. Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii publice şi al Cultelor, căruia i se datoresce în primul rînd reînvierea cultului pentru faptele strălucite din Istoria ndstră naţională, a ţinut să onoreze cu pre-senţa sa sărbătorirea uneia din cele mai strălucite şi mai gloridse din victoriile Marelui Voevod al Moldovei. D. ministru Haret a plecat Joi seră din Ploescî şi a descins a doua 4b la orele 8 dimineţa, la staţia Hălăucesc! (a www.dacQFomanica.ro ALBINA 1306 doua staţie dincolo de Roman), unde a fost întâmpinat de sub-prefectul Moţoc, din judeţul Neamţu, şi de autorităţile locale. De la Hălăucesci, d. Haret a făcut drumul până la Răs-boenî, cu trăsura. In dreptul cătunului Muncelul de sus, comuna Mogoşesci, jud. Roman, d-1 ministru Haret a fost întîmpinat de elevii şcdleî în frunte cu preoţii şi fruntaşii satului, cu cari a binevoit să se întreţină. învăţătorul şcdlei din acestă comună, Gh. Adam, funcţio-neză de mai bine de 28 ani şi trece printre cei mai activi şi luminaţi învăţători din ţară. Graţie stăruinţei lui, s’a înfiinţat în comună o societate cooperativă, care a scăpat po-pulaţiunea de cămătari, deschizând pentru comună o eră de prosperitate economică cum rar se întâlnesce în satele ndstre. D. Haret a ajuns la Răsboenî la orele 10l/4 şi a mers direct la monastirea zidită de Ştefan cel Mare în amintirea luptei de la Răsboenî, unde a fost întâmpinat de d-1 Teodor Dornescu, prefectul judeţului Neamţu, înconjurat de autorităţile locale; d-1 general Beller, comandantul divisiuneî VII de infanterie Roman, de d-1 locot.-colonel Mănescu, comandantul regimentului 15 Răsboenî şi de ofiţerii regimentului, cari nu se aflau sub arme, de d-1 colonel P. Segărceanu, comandantul regimentului 14 Roman, şi de mai mulţi ofiţeri din acest regiment, veniţi pentru acâstâ ocasiune, de d-niî senatori de Neamţu M. Adamescu şi Joaniu, de d-1 deputat Ni-colae Ionescu, Gr. Tocilescu şi de o mare mulţime de lume din Piatra şi din împrejurimi. Curtea monastiriî şi împrejurimile erau pline de o mulţime enormă, formată în mare majoritate de săteni, în pitorescile lor haine de sărbătdre, veniţi din t6te unghiurile judeţului. Te-Demnul a fost oficiat de S. Sa Archimandritul Chiriac Ne-culau, de la monastirea Neamţu, înconjurat de un numeros cler. Corul învăţătorilor din jud. Neamţu, în frunte cu revisorul şcolar, Nicolau, aii intonat cântările rituale. * * * După terminarea oficiplui divin, s’a format procesiunea pentru a merge la monument. In frunte mergea clerul cu prapurele bisericesc!, corul, autorităţile, armata şi poporul. Armata se compunea din batalionul permanent al regimentului 15 Răsboenî, sub comanda d-luî căpitan Gheorghiu, două companii teritoriale din acelaşi regiment şi o companie cu drapel din regimentul 14 Roman. Timpul eră superb. De pe culmea, pe care este ridicat monumentul, priveliştea procesiunei, care într’un şir lung înainta pe şosea, oră admirabilă. www.dacQFQmanica.io 1306 ALBINA Ajuns la monument, cortegiul se formăză în cerc, în jurul lui, şi clerul oficiază o panachidă în memoria lui Ştefan şi a vitejilor lui soldaţi, în mijlocul unei tăceri solemne şi im-punătdre. Apoi se începe seria discursurilor. A vorbit pe rînd şi cu accente calde din cari transpiră un entusiast patriotism dl Ungurenu, învăţător în căt. Gherva, comuna Bodeştii-Ghica, (Neamţu); profesorul de la liceul din Piatra-N., Ursu, şi apoi d-1 profesor universitar Gr. Tocilescu. Bătrânul şi distinsul istoric Nicolae Ionescu, veteranul parlamentar, care a ilustrat tribuna Parlamentului nostru vreme de aprdpe 40 de ani, venit înadins la acestă serbare fru-măsă şi înălţătore de inimi, se urcă la tribună în mijlocul unor sgomotăse aclamărî. Bătrânul, care de pe catreda universitară, a invocat vreme de peste 30 de ani, paginele glo-ridse ale istoriei patriei ndstre, reamintesce printr’o meşteşugită cuvîntare pe care cei 80 de ani de viaţă nu i-au mic-şorat’o, strălucita victorie de la Răsboenî şi face o fericită paralelă între vremurile de bărbăţie de atunci şi cele ale Regelui Car ol. Mai vorbesce d-1 maior Cliirculescu, din regimentul 15 Răs-boenî. D-1 ministru Ilaret închee seria discursurilor printr’o cuvîntare patriotică, dese ori întreruptă de aplausele asistenţilor. Intr’o frumdsă improvisaţie, d-1 ministru al cultelor şi instrucţiunii publice, făcend o apropiere între Răsboenî şi Gri- viţa, spune că vitejia^străbună n’a apus nici odată. Din fericire, nu s’au realisat temerile profetice ale lui Ştefan cel Mare, rostite pe patul lui de mdrte, că ţara cu greu va scăpă de nevoi, din causa marelor primejdii ce o înconjurau din tdte părţile. Am suferit, este adevărat, 4 vecurî, dar am ştiut www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1307 să suferim până la Griviţa, care a reînviat gloria străbună. Trebue să fim mândri că am reînviat timpurile de glorie, şi cu atât maî mare este aeăstă glorie, cu cât ea vine după vecuri de îngenuchiare şi după ce duşmanii ne credea sdro-biţî. Datori suntem, sfârşesce d-1 Haret calda şi vibranta sa cuvîntare, să întrunim în iubirea ndstră pe toţi aceia cari au contribuit la ridicarea ţării. ET sunt mulţi. Să luăm cele două capete ale acestui lanţ de eroi, pe Ştefan cel Mare şi pe Carol cel înţelept. (Urale şi ovaţiuni prelungite). Cum se-i putem slăvi mai bine? Să facem cu toţii jurămîntul să păstrăm neatins patrimoniul ce ne-au lăsat şi la nevoie să punem piepturile ndstre ca la Răsboeni. Să ne întrunim gândurile şi inimele într’o urare: Să trăiască România şi Conducătorul ei Cel înţelept. După care musica intoneză imnul naţional. A urmat apoi defilarea armatei, admirabilă ca ţinut ca înfăţişare, a corpului înveţătoresc şi a elevilor şedlelor rurale. La orele 1 p. m, un dejun s’a dat la monastire, în aer liber, în onorea d-lui minist u al cultelor şi instrucţiunii publice, la care s’au ridicat maî multe toasturi: d-1 prefect Dornescu, pentru Suveran', d-1 Haret, pentru armată, d-1 profesor To-cilescu pentru d-1 Haret, urându-i stăruinţă pentru ca să ducă la bun sfârşit marea şi folosit6rea operă de reformă a învă-ţămîntuluî naţional; d-1 Nicolae Ionescu, pentru veteranii de la Pievna, etc. După dejun, d-1 Haret a bine-voit să se întreţină cu per-sdnele presente şi maî ales cu membrii corpului didactic. La orele 3y2 după amiază, a avut loc o frumdsă serbare şcolară, organisată de corpul învăţătoresc, cu cântece, recitări şi diferite producţiunî. A fost o producţiune a elevilor şedlelor rurale, care a reuşit pe deplin şi care a pus în evidenţă sîrguinţa şi zelul învăţătorilor. La orele 6 sera, d-1 Papp, primarul comunei Uscaţi (Răs-boeni) a oferit un prânz în ondrea d-luî ministru Haret, la care au mai luat parte d-1 prefect Dornescu, d-1 locot.-colo-nel Mănescu, d-nil senatori Adamescu şi Ioaniu, etc. La orele 7, d-1 Haret a părăsit Răsboeniî, după ce a binevoit să mulţumescă în modul cel maî călduros d-luî prefect . Dornescu, care a organisat frumdsa serbare, precum şi tu-tulor acelora, cari au contribuit la reuşita serbării. Y La orele 9 d-1 Haret a ajuns la staţia HălăucescI, de unde a luat acceleratul pentru Bucurescî. * ♦ * La acesta serbare a asistat şi d-1 Andră Rellessort, de la Hevue des Deux Mondes, venit în ţară pentru studii. www.dacoromamca.ro 1308 ALBINA Poveţe despre păstrarea sănătăţii. Lucrarea şi repausul. j’enevia este un obiceiu rău, un viţiu, care produce bole. Dacă nu lucrăm mai multă vreme, braţele nostre pierd obiceiul şi puterea de a munci. Oamenii cari şed totă (jiua la un loc şi nu fac nici o mişcare, se bolnăvesc, stomacul şi inima lor nu lu-creză bine. Copiii trebue să se deprindă a lucră, să se pregătăscă în tinereţe pentru împlinirea datoriei, însă cu cumpătare, potrivit cu puterile lor. Trupul copilului nu este încă copt pentru munca îndelungată, şi pe lângă învăţătura în şcolă, care este deja obositore, să nu se ceră copilului lucrări grele, şi, potrivit cu munca lui în şcolă, în casă, la câmp, să i se dea hrană îndestulătore, mai ales lăpturi, brânzeturi, ouă. Prin obiceiu, prin deprinderea cu lucru, puterile copilului cresc, dar numai cu încetul el devine vrednic pentru munca mai grea. Lucrarea trebue să fie potrivită cu vîrsta şi puterea omului; femeile, copiii, omenii bătrâni, nu pot munci de o potrivă cu bărbaţii tineri aliaţi în florea vieţii. Copiii supuşi la muncă nepotrivită cu puterea lor, rămân slabi, nu cresc regulat, osele lor nu se fierb bine şi la vîrsta de 21 ani tot copii sunt; când se bolnăvesc, ei n’au puterea să se lupte cu boia şi mor mai lesne de cât alţii cari au crescut bine, fiind-că nu începuse prea de timpuriu să muncescă greu şi peste puterile lor. Ca şi lenevia, munca grea şi prelungită, fără repaus, este vătămătore sănătăţii; lucrarea necontenită şi lipsa de odihnă slăbesc puterile nostre, mai cu semă dacă nu ajutăm corpul prin mâncare potrivită. Omul trebue să se hrănescă potrivit cu. munca ce face; mămăligă singură cu burueni, cu verdeţuri, nu dă putere, nu face pe muncitor destoinic pentru lucrări obositore, ci numai mâncările mai hrănitore: carne, pasări, pesce, ouă, lapte, brânzeturi, fasole, mazăre, linte. Este bine ca să lucrăm cţiua Şi să ne odihnim şi să dormim noptea. Dormirea în timpul dilei nu ne dă aceeaşi putere ca somnul de nopte. Nu trebue însă să dormim prea mult; somnul prelungit ne slăbesce în loc de a ne www.dacoromamca.ro ALBINA 1309 întări. Copiii şi femeile să dormă mai mult de cât bărbaţii tineri; copiii să dormă 9 până la 10 ore, bărbaţii cu putere 7 până la 8 ore pe di. Vegherea prelungită în timpul nopţii nu este sănâtosă. Mai ales femeea ţăranului lucrăză mult, dorme puţin şi se hrănesce rău. Rostul femeeî este în casă, ca să îngrijescă de casă, de copii, şi numai la ne-voe mare, în timpul prăşitului, a secerei şi a culesului, să lucreze afară din casă. Femeile însărcinate să nu muncăscă greu, să se hrânescă bine şi aprope de sfîrşitul sarcinei să se odilmăscă mai multe săptămâni. Când umblăm şi lucrăm, corpul se înfierbântă, în timpul somnului însă, corpul nostru produce mai puţină căldură; de aceea este bine ca dormind să ne învelim cu o pătură, plapămă, scorţă sau alte strae. Este vătămător a ne culcă pe pămîntul umed, prin rouă şi brumă. Chiar în timpul veref^ nopţile sunt câte odată reci, de aceea să nu dormim fără nevoie afară în curte, pe prispe sau pridvore deschise. Afară de odihna în timpul nopţii, Dumnedeu ne-a poruncit repaosul în tote Duminicile şi sărbătorile cele mari, atât pentru împlinirea datoriilor creştinesc!, precum şi pentru a înlesni corpului nostru redobândirea putere! pierdute prin muncă. Acei cari petrec Duminicile şi sărbătorile în cârciumă, nu împlinesc nici unul din aceste două scopuri şi nu îngrijesc nici de corpul nici de sufletul lor. Asemenea greşesc cei cari ţin şi alte sărbători, afară de cele prescrise de legea creştină, cari nu îngrijesc de casă, de câmp, de vitele lor, ci petrec în trândăvie nisce sărbători închipuite, cari nu sunt recunoscute de religiunea creştinescă şi de stăpânire. Dr. I. Felix. Pentru grădinari. După Noisette feluritele specii de gunoiii de animale, întrebuinţate în grădinărie produc urinătărele grade de căldură: Gunoiul de oi 60—70 de grade ţinend 4 luni; cel de măgar sau de cal 50—60 de grade, ţinend 6 luni, cel de argăselâ 30—40 de grade, ţinend 6 luni. Frunte pe jumătate uscate cu gunoiu de cal 40—50 de grade, ţinend 7 — 9 luni. Frunze şi */* gunoiu 30 — 40 de grade, ţinend 8—11 luni. Pulbere de tină 40—60 de grade, ţinend 12 luni. Frunze uscate 35— 40 de grade, ţinend 12 luni. Boştina de struguri, 40—50 de grade, ţinend 20 de luni. www.dacaroimaiiica.ro 1310 ALBINA BALZAC (1) POPORANIST. ată un titlu care va surprinde pe mulţi. Cu tăte astea, dacă înţelegem prin poporanism munca stăruităre a II ămenilor de bine, pentru ridicarea nivelului moral şi intelectual al poporului, iar implicit şi paralel cu a-căsta, pentru îmbunătăţirea stării lui materiale, Balzac a fost poporanist. Unul din romanele sale, Le medecin de campagne (doctorul sătesc), descrie luptele şi munca neîntreruptă a unul aprig poporanist, care printr’o energie de fler şi un devotament fără margini, aduce lumină, belşug şi fericire într’unul din cele mai nenorocite unghere al Franţei. Nu sciu dacă Balzac a vrut să facă un aşa numit roman cu tendinţi, care să indice tuturor sufletelor mari un nou teren de muncă şi jertfă, bogate în răde pentru patrie şi omenire. E mai probabil că şi în acest roman, ca şi în t<5te celelalte ale sale, genialul romancier a pus lucruri vetjute în-tr’o ţesătură care să le dea vigărea întregului. In tot caşul pilda ce reiese din Doctorul sătesc este de o măreţie neînchipuită şi are pentru noi cei din România o importanţă specială, astăzi când poporanismul a luat un atât de mare avînt Câte-vâ din operele lui Balzac au fost traduse în româ-nesce. Ori-care din operele luî e un tesaur de cugetare, simţire şi frumuseţe. Cred însă că faţă cu lupta ce se dă la noî pentru desrobirea economică, deşteptarea culturală şi înălţarea morală a claselor de jos, cea dintâiu operă a lui Balzac care trebuia tradusă, nu pentru discipoli, dar pentru apostoli, este Le medecin de campagne. Acolo învăţătorii, preoţii, medicii, primarii, proprietarii şi toţi aceia cari au chemarea să lumineze şi să îndrumeze ţărănimea, acolo ei ar găsi o pildă neîntrecută, de-acolo s’ar adăpâ ei cu en-tusiasm, căldură şi credinţă în izbîndă. De aceea nu voiu încercă, pentru cititorii Albinei, un studiu asupra valărei tehnice ori a intrigel acestui roman, ci me voiu mărgini să resumez partea ce ne intereseză direct din cele povestite într’însul şi să transcriu câte-vâ din cugetările atât de profunde ale autorului şi cari, de multe ori ne-ar pută servi atât de bine drept călăuză. Doctorul Benassis, în urma unei tinereţi zvăpăiate care i-a adus remuşcărî grozave, se hotărăsce să-şi răscumpere păcatele printr’o viăţă de pocăinţă. La început vrea să se călugărăscă, dar îşi dă săma că în definitiv acăsta i-ar asigură o viăţă liniştită, pe care n’o merită, după greşelile ce-a (I) (I) Scriitor frances, născut în 1799. mort în 1850. Este părintele romanului naturalist, care descrie vieţa aşâ cum ^e, cu părţile el bune şi rele, iar nu după închipuirea autorului. www.dacQFomanica.ro ALBINA 1311 săvîrşit. Se gândesce atunci să se facă matelot, meserie plină de oboseli şi primejdii; dar nici acest proiect nu-1 mulţu-mesce, căci îşî (}ice că suferinţele sale n’ar folosi nimănui şi el se crede dator să aducă altora fericirea pe care el n’o mai păte ave. Intîmplarea îl face să ajungă într’un sat, care din causa posiţieî sale geografice şi a constituţiei pămîntuluî său, rămăsese într’o stare de înapoiere vecină cu barbaria. Apoi, clima de-acolo influenţă în rău asupra locuitorilor. Din acestă causă erau printre ei vr’o doi-spre-(jece idioţi şi un mare număr de proşti. Erau vr’o 150 de locuitori, cari trăiau cu toţii în mizerie, necultivând decât cartofi şi un fel de grâu negru cât se păte de prost. Unii din ei aveau vaci şi duceau lapte şi brînze-turi în oraşul cel maî apropiat, — care nu eră aprăpe de loc, — mergend pe jos, din causă că drumurile erau cu totul nepracticabile. Acesta eră singurul comerţ pe care Omenii se pricepeau să-l facă, singurul mijloc de a câştigă puţine parale. Eră un sat exclus din viăţa socială a Francieî, şi nici o schimbare, nici un progres nu ajunsese până la el. E lesne de înţeles că o ignoranţă desăvîrşită domniă în sat: nici primarul nu sciâ carte. Benassis, dormind în sat, avu de odată o inspiraţie fericită : i se păru că aurise porunca dumnezeiască de a rămâ-neâ acolo şi a ridică starea acelor Omeni. Rămase deci acolo, ca doctor, şi stărui să obţie locul de primar, pentru ca ast-fel să pOtă lucră pentru locuitorii satului. In primul loc căută să-şi dea săma de pricina pentru care erau acolo atâţia tîmpiţî şi proşti. Ajunse la încheierea că pricina eră în situaţia cătunului: o înfundătură fără aer, lângă un torent de apă, format de topirea zăpecjiî de pe munţii din apropiere. Băla se mai propagă însă şi prin moştenire, căci idioţii se căsătoriau. Benassis se gândi deci la două lucruri: pe de o parte să smulgă pe acei nenorociţi din mijlocul locuitorilor şi să-î interneze într’un azil aflător în altă regiune; pe de altă parte, să mute cu totul satul din acel loc, căci chiar în apropiere eră un pămînt fertil şi o climă minunată. Avu mult de furcă. Locuitorii, avend superstiţia că idioţii sunt nişte sfinţi, se opuseră cu îndârjire. Dar după multă trudă reuşi. După ce îndepărtă pe idioţi, clădi pe locul ales de el, — pe socotăla comunei — case pentru locuitorii rămaşi şi, după multă stăruinţă, aceştia se mutară acolo, angajân-du-se să plătescă mai târziu, în rate, preţul locului, caselor şi pămîntuluî cu care fură înzestrate. In acăstâ întreprindere ca şi în cele ce urmară, fu mult ajutat de preot, un om care-1 pricepu îndată şi avea multă autoritate asupra sătenilor. www.dacoromanica.ro Un sat pe costă de munte. ALBINA 1313 Primarul-doctor, ceru de la stat şi obţinu, să se dăruiască satului tot muntele la pălele căruia se află satul părăsit şi învoi pe locuitori să iea de-acolo lemne. Apoi făcu irigaţiuni pe pămîntul comunei, ast-fel că în scurt timp apărură livedî şi păşuni îmbelşugate. Locuitorii îl imitară. După doî-trei ani sătenii erau într’o stare de sănătate mult mai bună, vitele şi pămîntul produceau mult mai mult. Acestea isprăvite, primarul socoti venit momentul să introducă în sat micile industrii. Aduse întâiu în sat un împletitor de coşuri, de <5re-ce sătenii le cumpărau gata din oraş. Acesta avu nevoie de lucrători, îi recrută parte din oraş, parte din tinerii săteni. Eră dejă o industrie. Simţi nevoia unui drum, care să lege satul cu lumea cea-laltă, căci singurul industriaş aflător înainte, un mic negustoraş de lemne, trebuia să le care unul câte unul. Trebui o ărnă în-tregă ca să convingă pe locuitori că e în interesul lor să facă acel drum prin cjile de prestaţie. Dar în fine drumul fu săvîrşit. Dintre zidarii, fierarii, tîmplariî, tinichigii, etc., întrebuinţaţi la clădirea caselor, o parte rămaseră în sat, clădindu-şî şi ei case, pentru ca pe de o parte să corespundă necesităţilor ce aveau să se mai ivescă, iar pe de altă parte, se pătă scăte meseriaşi dintre ţărani. (Sfârşitul în No. viitor). ____________ Const. Graur. UN VIS ÎMPLINIT Dacă ne aţintim privirile asupra şcoleî rurale, apoi vom vedă că cu totă parada de vorbe. ce se face în acestă ces-tiune, două puncte rămân vecinie în piciore : 1) Necesitatea sătănului de ajutorul copiilor săi, şi 2) Greutatea dascălului de a lucră deodată cu 5 clase. Până acum. numai o mică uşurare s’a adus învăţătorului prin reducerea claselor la 3 divisiuni directe, încolo atât punctul I cât şi al II, au rămas ca un vis nerealisabil. Acum câţî-vâ ani, un ziar, a publicat părerea subsemnatului în acestă privinţă: învăţământul să se facă alternativ, dimineţa cu unele clase şi după amiadă cu altele. Dar, acel articol a fost ca o piatră aruncată în baltă, căci nimeni nu l’a luat în serios, nimeni nu l’a discutat şi, ca culme, chiar mulţi din colegii mei îmi spuneau că e o «absurditate», ne fiind realisabil. Mi-a fost însă dat, că în anul 1902 se văd cu multă bucurie realisarea acestui «vis extraordinar» prin punerea în aplicare a Noului Orariu pentru şcolele rurale. www.dacoromanica.ro 1314 ALBINA De acum înainte, drept va fi ca noi învăţătorii să fim traşi la respundere de resultatele dobândite în şcola rurală, şi tot drept va fi de a cere socotălă şi sătănului, când nu-şi va trimite copiii la şcolă. De acum înainte învăţătorul va sci cât şi cum să lucreze, iar sătănul nu va mai ave motiv de a contraveni relativ la obligativitatea învăţământului primar. Că lucrurile vor urmă aşâ, se cunosce de pe acum, căci numai la audul acestei mântuitore veşti, şi atât sătenii, cât şi învăţătorii sunt mai mult decât satisfăcuţi şi plini de recunoscinţă către acei, cari le doresc cu adevărat binele. Onore marelui bărbat de stat, d-lui Ministru Haret! In numele satelor recunoscătore. N. I. Gâdeiu. Inveţător-Tutova. ÎNGRIJIREA cailor Strîngerea cu caiaua. e pote întâmpla ca după potcovit, calul să schio-pete nu din pricină că a fost atins cu caiaua, ci pentru că-1 strînge caiaua. In acest cas, caiaua fără să ajungă la viu, se găsesce însă cu totul în apropiere de el, apăsând asupra lui şi provocând ast-fel durerea. Şi în strîngerea cu caiaua, potcovarul este mai în tot-deauna de vină, totuşi copitele care au cornul prea subţire, acele pline în talpă, rupte sau sparte, sufer maî des de acest reu. Calul strîns cu caiaua, de obiceiu nu schiopătă decât a doua sau a treia $i, schiopătura fiind de www.dacaroinaiiica.ro ALBINA 1315 cele mai multe orî puţin pronunţată, animalul în mers abia ameninţa. Cercetând copita piciorului şchiop, găsim că ea este ore-cum mai caldă. Daca după tragerea pot-coveî sau chiar mai nainte de al despotcovî o încercăm cu cleştele, vedem că o anumită parte a eî este durerosă, parte care corespunde cu caiaua care a fost bătută prea aprope de viu. Strîngerea cu caiaua, nu rar se lecuesce numai prin odihna animalului; cu tote acestea, este bine, pentru a nu se iscă vre-o complicaţie, ca îndată ce pricepem că schiopătura se datoresce strîngereî cu caiaua, să despotcovim animalul la piciorul şubred, făcendu-1 a stă o ţii două, de două orî pe ţii, câte o jumătate de ceas cu copitele, într’o apă curgătore sau lac din apropiere. Oblojelele copitei bolnave cu pămînt galben amestecat cu apă oţeţită sau încă cu flore de fîn căl-dicică, sunt de asemenea folositore. Se vindecă uşor strîngerea cu caiaua, dar acest fapt nu trebue câtu-şî de puţin să ne lase nepăsători, căci şi acest rău, mic în aparenţă, pote prin neîngrijire, ca orî-ce bolă de copită, .să aducă animalul în neputinţă de a-şî face serviciu. Irimia Popescu ___ Medic-vcterinnr. Cultura pomilor fructiferi (D- înmulţirea pomilor. înmulţirea pomilor roditori se face în mal multe feluri şi anume: 1) prin sămînţă (sau înmulţire naturală); sau înmulţire artificială. 2) prin pueţî. . . 3) prin butaşi. . 4) prin marcotaj 5) prin altoire. . I. înmulţirea naturală sau prin sSmînţă. — Acest fel de nmulţire e cel mai bun şi sigur, de <5re-ce pe lângă că putem prăsi ori-ce soiu de pomi, dar mai are avantagiul că 1 (1) Vedi No. 40. www.dacoromanica.ro 1310 ALBINA pomii ast-fel prăsiţi se deprind încă de mici cu clima din localitatea unde dorimsă-i avem. Locul unde se sâmănă pomii, unde cresc şi stau până a-jung a fi buni de plantat la locul hotărât, se numesce şcdlă de pomi sau pepinieră. Pepiniera se împarte la rîndul ei în trei părţi: a) Şcdla de semănat, b) şcdla provisorie şi c) şcdla de altoit. a) Scâla de semănat se numesce o mică parte din pepinieră unde se face semănarea pomilor. Posiţiunea şcdlei de semănat trebue să fie înclinată în spre partea aceia din cotr’o bate sdrele mai mult, adică în spre răsărit ori miacjă-tji. Pămîntul din şcdla de semănat se sapă adînc şi bine, după care apoi, — dacă se simte nevoie, — se gunoesce cu gunoiu bine descompus. Bălegarul prdspăt nu e bun pentru gunoi-rea locului din şcdla de semănat. Pămîntul ast-fel săpat, se împarte în mici tarlale, despărţite între ele prin poteci. Adunatul seminţelor şi semenarea lor.— Sămînţa pentru semănat se adună de cu tdmnă, alegendu-se pentru acest scop fructele cele mai frumdse şi mai bine cdpte. Seminţele adunate se curăţ, spălându-se de partea cărnosă, apoi, după ce se usuc bine la un loc umbros, se pun spre păstrare—in timpul erneî — până primăvara când se semenă. Păstrarea lor se face aşeZendu-le în săculeţe sau mai bine în nisce ole în care se pune mai întâiu un strat subţire de nisip ori cărbune pisat, apoi, urmeză un strat de seminţe, şi aşa' mai departe până ce se umple dla. Oalele ast-fel umplute, se aco-per cu o lespede de piatră ori cărămidă sau scândurice găurită la mijloc, iar după acesta se pun într’o pivniţă sau se îngrop în pămînt spre a fi seminţele ferite de ger. Semenarea se face tdmna şi primăvara ; în cas de se face tdmna, întrebuinţăm seminţe adunate din tdmna precedentă (adică de un an). Seminţele semănate de cu tdmnă, au avanta-giul de a încolţi mai repede în primăvară. Dacă tdmna n’a-vem timp să semănăm, atunci amânăm semănarea pentru primăvară. De regulă însă, e mult mai bine ca seminţele tari să se semene tomna. Semănatul se face pe rînduri, deschizând în acest scop — pe fie care tarla, şenţuleţe adîncî de la 3 — 5 cm. — după cum va fi sămînţa de mare; iar între rînduri se păstrezâ până la 25 cm. depărtare. După seinenare, acoperim seminţele cu pămînt pe care-1 îndesăm cu o scândurice sau cu un tăvălug, iar în urmă acoperim pămîntul cu frunziş, plevă sau paie, pentru a feri seminţele de gerul din timpul erneî. In primăvară, ridicăm acest strat de frunziş, iar dacă pămîntul de pe tarlale a prins cdjă pe d’asupra, se sfărîmă acâstă cdjă cu ajutorul unei greble. După ce seminţele aii răsărit, se plivesc răzoraşele de burueni, pentru a nu împiedică crescerea micilor plante, se prăşesc şi se udă de câte ori va fi de trebuinţă. Mai târziu, când po- www.dacoromanica.ro ALBINA 1317 mişoriî sau mărit ceva, se taie rămurelele de pe laturile trun-chiurilor, pentru a uşura crescerea acestora în înălţime. b) Şc6la provisorie se numesce locul unde se planteză po-mişoriî după ce se scot din şcăla de semănat, ceea-ce are loc la un an după semenarea lor. Pămîntul în şcăla provisorie se prepară săpându-1 de cu tămnă, până la o adîncime de 40 cm. sau două adîncimî de casma (hârleţ). In timpul când săpăm pămîntul, îl curăţim de buruenî, rădăcini, pietre, etc. Primăvara, când pămîntul s’a svîntat bine, se grebleză săpătura şi în urmă se împarte în tarlale despărţite între ele prin poteci (drumegurî). Odată tarlale aranjate, se deschid pe fie-care tarla, şenţuleţe în adîncime de 20 — 30 cm, şi depărtate între ele de la 40 până la 50 cm. Pentru ca şeji-ţuleţele să fie în linie dreptă, ne servim de o sfără care se întinde de-a lungul tarlalei şi se prinde la ambele capete cu câte un ţăruş; după acesta, deschidem pe lângă sfără şanţurile, prin ajutorul unei săpăligî. După ce am deschis şanţurile trebuincidse pe o tarla, începem a scăte pomişoril din şcâla de semenat, pentru a-I plantă în şcolci jwovisorie. Acâstă lucrare, adică scăterea şi plantarea pomilor, se face atunci când seva sau mustul pomilor nu s’au pus încă în mişcare. Pentru ca pomişoril să pdtă fi‘scoşi cu mal multă uşurinţă din şcăla de semănat, se urmeză în felul următor: de-a lungul rînduluî de pomi-şorî — şi numai pe o parte a rînduluî,— se sapă un şenţu-leţ cu casmaua, în adîncime atât numai cât rădăcinile po-mişorilor sunt înfipte în pămînt; după ce s’a făcut acest şen-ţuleţ, trecem pe cea l’altă parte a rînduluî şi săpând în lungul seu, pe lângă pomişorî, aceştia se vor desprinde cu cea mal mare uşurinţă din pămînt, fără a li se vătămâ câtuşi de puţin rădăcinile. Pomişoril odată scoşi, li se retăză la fiecare în parte rădăcina cea principală (aceia care ciesce în jos), observând ca fie-care din aceste rădăcini să se scurteze mal mult ca de jumătatea lor. Ast-fel preparaţi, pomişoril se sădesc pe şanţurile deschise în şcăla provisorie, aşe-dend fie-care pomişor la distanţa de 40 — 50 cm. Rădăcinile pomişorilor se aşecjă cu mâna, ast-fel ca să nu rămână în-tortochiate; în urmă se tărnă pămînt mărunt peste rădăcini şi după ce s’au acoperit atât cât trebue, se îndăsă uşor pămîntul cu piciorul. La sădirea lor, avem grijă a nu-î îngropâ în pămînt mai adînc de cât atât cât au fost mal nainte de a fi scoşi din şcăla de semănat. Ast-fel procedăm până complectăm tăte tarlalele din şcăla provisorie, iar în urmă retezăm fie-care pomişor în aşâ fel, ca să nu rămână decât numai câte douî ochi la fie-care trunchiuleţ. Retezarea rădăcinilor are de scop a face ca să se înmul-ţescă şi să se desvolte mal bine rădăcinile laterale, iar re- www.dacoromaiiica.ro 1318 ALBINA tezarea trunchilul se face în scopul de a da alt lăstar mal puternic. îndată ce am terminat cu răsădirea pomilor, î! udăm pe toţi, ceea-ce trebue să se facă cât mai des, dacă timpul este secetos, căci numai aşâ vom pute fi siguri de prinderea lor. In şcdla provisorie, pomii stau timp de douî ani, după care apoi se scot şi se sădesc în şcdla de altoit. In timpul cât stau pomii în şcdla provisorie, se prăşesc ori de câte ori va cere trebuinţa, se taie lăstarii cari ar cresce pe trunchiu sau la rădăcina trunchiului, iar în anul întâiu, cam pe la jumătatea luneî lui Iulie, se retăză puţin şi vîrfurile trunchiurilor, pentru a le înlesni crescerea în grosime. Ion E. Miliăescu. Distribuirea proprietăţii îrţ România. înainte de legea rurală şi de secularisarea averilor mănăstiresc!, numărul proprietarilor mici rurali (vechil moşneni şi răzăşî), eră fdrte restrâns în ţară, abia 197.426 capi de familie cu 1.642.882 hectare pămînt. In puterea legii rurale din 1864, toţi clăcaşiî fură împroprietăriţi în număr de 402.903 capi de familie, muncitori de pămînt, pe o întindere de pămînt de 1.810.311 hectare, locuri de cultură, de casă şi pentru grădină. Prin aplicarea articolelor 5 şi 6 din legea rurală, s’au dat încă din 614 moşii ale statului la 48.342 însurăţel din tdtâ ţara 228.329 hectare. In total, pe temeiul legii din 1864 s’au dat la 511.896 capi de familie 2.038.640 hect. pămînt (aci se cuprind şi 60.651 nevolnici cu 12.087 hect. numai locuri de casă şi de gădină). Deose’bit sau mal dat încă 8596 hectare la 835 şcoli rurale şi 109 biserici. In temeiul legilor din 1881 şi 1886 (până în 1889) s’au vîn-dut în corp întreg la locuitori 8812 hect. şi în loturi (parcele) la 4.984 capi de familie s’aîi dat 23.069 hect. pămînt de hrană. La acestea mal adăogăm 102.214 locuitori, cari au cumpărat lotui I de câte 5 hectare în puterea legii din 1889—1901, împroprietărindu-se cu 511.070 hect. In temeiul acestei legi s’au vîndut încă 20.440 hect. în loturi de câte 10 — 25 hect. In Dobrogea s’au vîndut 485.098 hectare. Totalul proprietăţii ţărănesc! este de 4.729.957 hect., din cari 4.408.337 hect. teren cultivabil şi 321.560 hect. păduri. De aci resultă, că se găsesc în România: 679.079 proprietari rurali, posedând până la 5 hect. şi 193 160 proprietari rurali, posedând de la 5 — 10 hect. Total 872.248, care ne a-rată măsura împărţirii proprietăţii mici. Deosebit de acăsta mal găsim: 37.638 proprietari cari posed de la 10 — 50 hectare şi 8.096 de la 50 hect. în sus. ________________ X. www.dacQFomanica.ro Vila Costinescu (Sinaia). www.dacQFomanica.ro 1320 ALBINA Iixfoz'naa.ţixa.rLÎ De la 8 Septemvrie s’a deschis tîrgul de tomna al Moşilor. Tîrgul va dura până la 1 Octomvrie. Pe lângă obicinuita exposiţie industrială va fi la acest tîrg şi o expo-siţiune de vite. * * # La 15 Septemvrie se va ţine la Brăila concurs de «Oină» pentru un mare premiu, între echipele din Bucuresci, Iaşi şi Brăila. * * * La 1 Noemvrie se va întruni consiliul general al instrucţiuneî, secţia înveţămîntului primar, spre a se ocupă cu modificările programelor de studii ale şcolelor primare urbane şi rurale. * * * La 22 Octomvrie se va ţine concurs la institutul geografic al armatei, pentru admiterea de elevi în şcola specială de cartografie şi gravură de pe lângă acest institut. Candidaţii trebue să fie români sau naturalisaţî; în vîrstă de 14 —17 ani; să fi absolvit cel puţin două clase de liceu sau de şcolă de meserii. Cererile se adreseză direcţiune! instituluî geografic, cel mai târziu până la 12 Octomvrie. Durata cursurilor este de doi ani; elevii se primesc externi. La terminarea cu succes a şcoleî, ei vor servi institutului timp de 5 ani, ca stagiari, cu solda proporţională talentului lor şi serviciilor ce pot aduce. * ♦ * Cu începere de la 1 Septemvrie, orele de serviciu în biurourile ad-ininistraţiunei centrale a regiei monopolurilor Statului au fost fixate de Ia 81/a — 12 a. m. şi 3 — 6*/a d- a- Audienţe se primesc în tote filele de lucru de la orele 11 —12. * * * Cu începere de la 10 Septemvrie, orele de serviciu de la Primăria Capitalei vor fi de la orele 9—12 a. m., şi de la 3—6 p. m. * * * Orele de lucru în biurourile administraţiei centrale a ministerului lu-crâriloi*publice, vor fi de la 9 — 12 a. m. şi de la 3 — 6 d. a. Orele de serviciu în biurourile ministerului de finance sunt de la 8,30 — 12 a. m. şi de la 3 — 6,30. p. m. * * * Direcţiunea generală a închisorilor a dat o circulară tuturor directorilor de penitenciare invitându-î să trimetă acelei direcţiuni, probe din tote obiectele ce se lucreză în penitenciare, spre a se forma un muzeu. * * * In cursul anului trecut, România a exportat în Belgia diferite cereale pentru suma de lei 172.877.176, ast-fel repartisate: grâu, pentru 61.523.673 lei; porumb, lei 58.666.544 ; seminţe oleiose, lei 15.348.828; orz şi malţ, lei 13.309.905; secară lei 8.095.863; legume fâinose, lei 7.261.896; ovăz, lei 5.727.241; meiu, lei 1.869.859 şi tărîţe pentru lei 471.068. • * * In «Monitorul Oficial» au apărut programele analitice pentru semi-narii, votate de consiliul general de instrucţiune. * * * ... In