No. 40 — 41.
ANUL V.
7—14 Iulie 1902

Hevisîă Enciclopedică populară
-fipare în /ie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an Uei 5 I Abonamentul în străin, pe an L»eî 8
»	»	* 6 luni » 3 I Un număr...................15 bani
iri 1 leu linia. jviiea publicitate 5 bani cuvîntul lan useripteie nepublieate se ard.
Comitetul de Redacţie: on Kalinderu
îceaqu
dh
J. Otescu p. 2)ulfu
Colonel p. V. J/ăsfurel 6". jtfdamescu V. S- Mo ga pf. jYico/aescu Qr. Veodossiu
Corjst. C. popovict-c'ască.
SUMARUL: T. Dufescu-Duţu, Noptc de vară. — Carmen Si/lva, Nobleţea feineol.— G. Coşbuc, Lene şi superstiţie. —A'., Viitorul Rege al României.—Dc la Corod, Casa de edu-caţiune pentru minorii de la Mislea.-Dr. I. Felii, Cultura Cartofului.—Th. J). Spcranţia, Balul la sate.—Trib., Legenda florei sfirelul.— O serbare.—N. Ilădulcscu-Niger, Teatru sătesc.— B. E., Capra.- O circulară a d-lul Kalinderu.—I6n E. Mihdescu, Cultura legumelor şi a pomilor fructiferi.—Societăţi economice.—Sfaturi.—10 Maiu.—InformaţiunI.—Bibliografii.
Ilustrafiuni: A. S. R. Principele Carol.—Mislea.—Minorit.--Şcâla minorilor.—Atelierul de tâmplărie.—Biserica şi Tâmpla bisericel.—Monastirea Grădiştea.—Ţap.—Capră. —Varză.— Conopidă.
Eforia Spitalelor Civile din J3ucuresci.
PUBLICAŢIUNI
In (jlilele de 5 şi 6 Iulie 1902, orele 10 a. m. se va ţine licitaţie publică cu oferte închise, la Eforie, pentru arendarea moşiilor pe un nou period de 10 şi 15 ani; iar în rjiua de 8 Iulie a. c. ora 3 p. m. şi in tjhua de 9 Iulie a. c. ora 10 a. m. se va ţine Ia Eforie licitaţie publică orală pentru moşiile pentru care nu s’au presentat concurenţi cu oferte închise în filele de o şi 6 Iulie.
In cfiua ele 5 Iulie. Jndeful Argeş.
1)	. Balomireasca Marianca, comuna Teiul, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 900.
2)	. Li vedea din Vâlsani, comuna Urluescî BâbenI, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 20.
Jude{ul liuzeu.
3)	. Clociţii, comuna Vadu Soresc!, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 500.
Jude\ul Gorjiu.
4)	. Muntele Tigvele, comuna Novaci, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 250.
Judeţul Muscel.
5)	. Muntele Clăbucetu, comuna Nucşoara, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 450.
Judeţul Prahova.
6)	, Piscul Leurţlei, comuna Brebu, cu începere de la 23 Aprilie 1903? garanţie provisorie lei 1.000.
7)	. Vatra schitului Poiana, comuna Poiana, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 800.
8)	. Podul Cheeî, comuna Brebu, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 150.
9)	. Slănicul şi Verbilău, comuna Slânic, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 1.600.
10)	. Muntele Coţofana, comuna Sinaia, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 500.
In eţiua de 6 Iulie Judeţul Prahova
11)	. Muntele Pleşuva Mare, comuna Comarnic, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 400.
12)	. Ploesciorî, comuna Ploesciorl, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 1.500
13)	. Un teren de pe moşia Poiana, comuna Poiana, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 50.
14)	. Petricica, Pâraele şi Cazscu, comuna Brebu, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 500.
15)	. Gagu Mare, Găguţu şi Valea Rea, comuna Sinaia, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 600.
Jud. Ialomiţa
16)	. Persica Merlarî (Dor Mărunt), comuna Dor Mărunt, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 20.000.
Jud. R-Sărat
17)	. Bordeasca, comuna Bordescî, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 300.
Jud. Romanaţi
18)	. Horezu], comuna Gropşanî, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei I 000.
Jud. Vlaşca
19)	. Rosmiresci, Berislăresci şi Rosmirescî Pantelimon, comuna Tres-tenicu de Sus, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 10.000.
Condiţiunile speciale, precum şi ori-ce alte informaţiuni se pot luă la serviciu Bunurilor Eforiri, în filele şi orele de lucru.
Licitaţia se va ţine conform art. 68—79 din legea comptabilităţeî publice.
www.dacaramamca.iD
|e cobdră către luncă Mâniat aprinsul sdre,
Şi apusu-şl rumenesce Ceru-albastru de cicdre.
Sub făşiî de nori de aur Şi’l ascunde ruşinat,
Fiind-că sbrele şăgalnic Coborând l’a sărutat.
Din văzduh se las’ amurgul Răcorind dumbrăvi şi sate
Şi cătunele-ostenite Pe sub crânguri presurate.
Sus pe boltă es sfidse Stele, una câte una,
Şi-apoî dornică de lume Din păduri răsare luna.
P’în ogradă trec sburdalnicî Licuricii scăpărînd,
Şi odihna se lăţesce Pretutindeni, pe de rînd.
Numai rîul mal grăesce La zăgaz, ne îngânat
Nici de fremăt, nici de şdpte,
Nici de dor nemîngâiat.
Ba, la şipotul din cdstă Mal se’ngână doue fete...
Un flăcău sprinţar, juratul,
Le-a descins în drum de bete.
Apoi somnul îşi deschide Mreja farmecelor sale,
Şi-un drumeţ îşi spune ’n fluer Doina pe şosea la vale.
T. Rutescu-Dutu.
www.dacQFomanica.ro
1070
ALBINA
ÎNALTA nobleţe a femeei
DE
CARMEN SYLVA.
Sunt în lumea asta maî multe biserici de cât cunoscem noi. Avem vederea scurtă şi suntem vecînic gata să credem că tote trebue să aibă o formă specială, că acordurile rugăciunilor şi ale cântecelor ceresc! trebue să se împrăştie în ecouri prin vastele lor cuprinsuri. Cum să uităm noî aşa de uşor că pentru ceî maî mulţi dintre noî, cei patru pereţi aî odăeî în care se află legănul nostru, represintau prima biserică, când, îngenun-chiaţî în (aţa mamei nostre, învăţam din gura eî prima nostră rugăciune? In momentul acesta mama e o adevărată preotesâ, iar copiiî, adunaţi în jurul el şi cu ochii la buzele el, formeză corul adunat în jurul altarului, cari îngână răspunsurile cu vocile lor fragede. A-I învăţă să-’şl înalţe sufletele, a ţine ţinerile lor minţi deapururî în conglăsuire cu gândurile pure şi nobile, iată în adevăr o misiune sfintă, şi e rar fără îndoială ca o misiune maî mare să fie încredinţată celui maî stînt dintre preoţi.
Pretutindeni unde covârşesee înrîurirea mamei, îndată se co-borâ un colţişor de cer pe pămînt; iubirea el veghetore, care sfinţesce tot ce atinge, înnobileză atât de mult pe cel mai mic din serviciile eî în cât până şi soba la care încălijesce o ceşcă cu lapte pentru copilul eî bolnav devine altarul pe care întreţine focul preţioseî jertfe. Flacăra sa duce până sus la Tronul Graţiei lacrimile amestecate cu suspine pe cari le varsă ea pentru tămăduirea acelei fiinţişore scumpe care îl datoresce lumina (jilel. Ce altă scenă pe pămînt e mal dulce şi maî frumosă de cât aceea a plăpândului pruncuşor legănat în braţele mamei sale şi adormind la sînul el! Pola maicel sale care a fost pentru el cel dintâiti legăn e adevăratul Sfînt al Sfinţilor, sanctuarul din care sunt gonite primejdia şi ispita, portul care te adăpostesce de furtunile vieţeî.
♦
* *
Mal e şi un alt sanctuar, sala de spital, a cărei preotesă, sora de caritate, cu pas uşor, lunecă de la un bolnav la cel-lalt, ducând fie-căruia rând pe rând dumnecjeiască-i vestire a păcel şi a mângăereî. Chemarea el e pote cea mal nobilă dintre tote, căci neavând nici un copil născut dintr’însa pe care sâ-1 adore, ea devine mama tuturor desmoşteniţilor omenirel: O găsesc! oriunde întristarea şi boia fac victime: puternici şi umili, bogaţi şi săraci, tineri sau bătrâni, frumoşi sau urîţi, fie-care e un membru al mare! sale familii de adopţiune, şi comorile milei şi duioşiei femeesci sunt dăruite de o potrivă cu belşug tuturor. Ea e cu drept cuvînt pentru toţi îngerul Ajutător care trece prin mijlocul lor, când răcorind cu dulcea el atingere o frunte arsă de friguri, când adăpând buze ardătore şi cojite, când ridicând
www.dacocomamca.ro
ALBINA
1071
sau muind perna pe care se odihnesce un cap greti, îndurerat, sau nisce membre chinuite de bolă. Mâna eî delicată are un balsam pentru orî-ce rană. Vocea eî blândă mângîie pe descurajaţi, însutleţesce pe desnădăjduiţî; pare că somnul nu închide nici odată ochii el vecinie veghetori, şi că obosela nu o opresce nici' odată în mersul eî milostiv. La lumina pe care o răspândesce presenţa eî, scenele cele maî întunecose se transfigurată: sala de spital ticsită de suferind!, coliba murdară şi năgră, celula puşcăriaşului, cortul de ambulanţă pe câmpul de luptă, fie-care din locurile acestea este un templu al cărui farmec sufletesc întrece cu siguranţă perfecţiunea rece a celei mal împunătore catedrale de piatră.
*
♦ *
Femeea maî este şi preotesa căminului eî. Aci e fortăreţa eî, regatul eî netăgăduit. De diminăţă până sera ea se îndeletnicesce fără răgaz cu rostul gospodăriei sale, dă soţului el ajutorul cel mai credincios, umblând în juru-î pe când el lucreză, şi punend fie ce lucru la locul său în tăcere ca să-l facă fericit şi mulţumit. Graţie eî, el pote lucră fără a fi neliniştit de grijile casnice cari i-ar putea rătăci gândul de la ţintele cele mal înalte şi de la ambiţiile cele maî nobile.
*
* *
Maî sunt vrednice de tote laudele acele femei care, cu o inimă de mamă, primesc să crescă copii cari nu sunt aî lor, şi, ne-mărginindu-se a şî împlini datoria numai de ochii lumeî, pun în mişcare tot sufletul lor pentru binele şi fericirea micuţilor carî li se încredinţeză. Adese-orî e cea maî mare dintre copil care servesce de mamă celor maî micî, de-şi câte odată nu e mare deosebire de vîrstă, şi care desfăşură tote puterile sale trupeşei şi intelectuale, slabe încă, pentru ca orfanii să nu simtă prea amar lipsa îngrijirilor materne; tot ea îî învaţă—de ore-ce n’au pe alt cine-vă care să le deâ lecţii—ceea-ce a învăţat şi ea, fără a se gândi vre-odată în simplitatea devotamentului eî, că îngerii îî călăuzesc paşii, ţin semă de tote faptele el şi îl înscriu numele în eternul registru al preoteselor religiei de iubire şi de caritate.
*
* *
Nu este sferă cât de umilă în care femeea să nu potă sfinţi opera ei prin spiritul în care o întreprinde. Aceea care îndură supărările şi tonele unei stăpâne aspre şi neîngăduitore şi caro nu înceteză să-şî deâ tote ostenelile pentru casă merite o vorbă bună de care în vecî nu are parte, aceea care nu se cruţă nici odată, care e vecinie gata a face un serviciu de bună voe, fără nici o pretenţie de răsplată, nu trebue ore să o considerăm şi pe ea ca pe o preotesă obscură şi anonimă a aceleeaşî cauze măreţe ?
Dar tînăra lucrălore, cusătoresa săracă care mănuesce acul până noptea tânjiu pentru a susţine un tată bătrân sau o mamă
www.dacoramanica.ro
1072
ALBINA
bolnavă, nu împlinesce şi ea o misiune din cele mal piose făcând, fără a se plânge câtuşi de puţin, jertfa tinereţelor el, a sănătăţeî şi a puterilor el? Trista şi îndurătorea mică creatură, încovoiată pe lucrul el—tablod de un patetic mut—e în adevăr eroică în resemnarea el cu sorta lipsită de orl-ce bucurie; nici un murmur nu ese din buzele el şi totuşi trebue să înăbuşe tote dorurile inimeî sale, neputând să aspire la nici una din plăcerile pe cari viaţa le reservă copiilor el mal fericiţi.
Mica păzitore în sdrenţe, care duce gâştile în piaţă, cât timp gândurile el rămîn pure şi inima cinstită, e şi ea un inel din lanţul cel mare care legă pe femei la olaltă ca pe nisce surori. Căci un serviciu, ori cât de inlim ai fi el, când îl îndeplinesc! cu credinţă, nu e nici odată perdut, iar al el, cu tote că nu-şl dă sema de el, trebue în mod fatal să contribue la sporirea totalului general.
Ea nu se gândesce de loc că cerul a închis, ca într’un preţios păstrător de moşte sfinte, fiinţa el atât de şubredă; ea şade pe câmp împrejmuită într’un decor de verdeţă, cu ochii plini de nevinovăţie copilărescă fixaţi în mirare pe albastrul profund al bolţel care se întinde deasupra capului el, în timp ce piciorele-î se sprijină pe un covor de catifea verde ale cărui flori pe cari n’ar fi în stare să le numere sunt numai pietre scumpe. Da câmpia e un sanctuar, ca şi ţărmul incult al mărel.
* *
*
Femeea de colo care, stând în piciore, îşi strânge pruncul la sîn şi ţine un alt copil de mână, în timp ce privirile-1 sfiose şi gânditore se fixeză pe orizontul depărtat, asupra valurilor crude şi lacome, cari, pote, au înghiţit barca soţului eî, nu simboliseză ea ore preotdsa măre! şi a Tempestei ? Vîntul urlă, cerul se întunecă, dar ce-î pasă ?
Ea aşteptă, pîndesce, iar obrazul el pălesce cu cât cesurile trec lără ca vre-o pînză să se zârescă pe largul mărel. Ce vor deveni bieţii eî copilaşi, dacă acela care câştigă pâinea qlilnică nu se va mal reîntorce ? Ea, atunci, va trebui să fie şi tată şi mamă pentru acei mici nepăstuiţî fără apărare; inima 1 se sfâşie dar ea nu pierde curajul ci se oţelesce în lupta desnădăjduită.
*
♦ *
Strămoşii noştri! din antica Germanie sciah bine ce erau femeile lor şi le ţineau în mare cinste. Ele erau sfinte pentru dânşii, se apropiau de ele cu respect şi temă, considerându-le ca pe nisce preotese, care trebuiai! să ia hotărîrea tuturor afacerilor în momentele grave. Căci acel răsboinicî viteji judecau cu drept că nu puteaQ trată cu destulă veneraţie pe femeile lor, pe mamele lor şi pe mamele copiilor lor. EI mal gândeau, afară de acesta, că aceste credinciose păzitore ale căminului şi ale familiei puteau forte bine să fie dotate cu darul profeţiei, căci ochiul lor obicinuit cu vecînica vigilenţă şi prevedere, trebue să fie mal mult de cât orl-care altul, apt să pătrundă tainele vii -
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
1073
torului. De asemenea şi căminul eră pentru el un sanctuar, iar întreţinerea focului o datorie slîntă. Din timpurile cele mal depărtate, fetele tinere cele mal nobile, formau o clasă privilegiată însărcinată de a veghia asupra Iul şi de a-1 ţine în tot-deauna aprins. Ele erau cele mal bune şi deci alesele naţiunii, şi îndată sacerdoţiul lor capătă un caracter aprope divin, căci flacăra ajunsese simbolul obiceiurilor şi tradiţiilor antice. In epocele acelea primitive eră aşa de greii să faci focul ! trebuia cu o răbdare nemărginită, să freci o bucată de lemn de alta pentru a căpăta o simplă scîntee, aşa că nu e de mirare dacă pietrile pe cari se aprindeâ şi se întreţinea focul erau considerate ca altare de sacrificiu.
*
* *
Templele omenirii, ale căror preotese sunt femeile sunt forte numerose şi de o imensă varietate de dimensiuni şi de forme: unele sunt vaste şi de proporţii uriaşe; altele mici şi neînsemnate în aparenţă. Spaţiul pe care-1 ocupă nu e nimic; totul atârnă de munca ce se desfăşură într’însele de bună voinţa acelora cari o esecută. Unele femei îşi consacră vieţa pentru educaţiunea tineretului; căci fondurile de înţelepciune şi de sciinţă cari figu-reză printre bunurile cele mal mult preţuite din tote timpurile şi din tote ţările, nu sunt de cât nisce împrumuturi cari ni se fac şi cari transmise din generaţie în generaţie, trebuesc puse la disposiţiunea tinerilor cari cresc în jurul nostru. De sigur că nu e o misiune mediocră faptul de a deschide acestă comoră sufletelor tinere şi arijetore, impaciente de a-şl căpăta moştenirea lor de cunoscinţî. Şcola satului, şi ea chiar pote fi o tindă care sâ-ţî înlesnescâ intrarea în sanctuar, iar învăţătorea formeză o demnă servitore a templului. Rolul ei nu e în tot-deauna comod. Semînţa pe care o semănă dînsa pote cădea câte odată pe un pămînt ingrat dar adesea însă ea produce şi fructe, şi aceea e răsplata. Ea cunosce valorea darului pe care-1 face, când călău-zesce degetele stângace în primele lor sforţări pentru a se servi de ac; căci pentru multe fetiţe, acesta e adevăratul punct de plecare al vieţii, prima lecţiune a acelor arte folositore cari mal târcliu trebue să facă dintr’însele nisce femei şi mame fericite.
*
* *
Mal sunt apoi femeile cari sunt păzitorele piose ale unul mor-mînt, a renumeluî unul mort — fete sau femei devenite preotese ale fidelităţii, al căror pelerinaj (jilnic are dept ţintă locul sfinţit prin amintirea unei vieţi şi unde tote speranţele lor se odihnesc sub pămînt.
Altele nu se mărită de loc pentru a pută servi mal în voe pe semenii lor. N’au voit de loc să aibă legături, interese, sau afecţiuni proprii cari le-ar fi putut depărtâ de cauza căreia s’au devotat: serviciul omenirii suferinde. In tote timpurile, în tote sesonele pe vânt sau pe furtună, le vecjll alergând la postul lor pretutindeni unde le chiamă datoria.
www.dacQFQmanica.io
1074
ALBINA
Mal există un mare sanctuar pentru noi toţi: pămîntul pe care ne-am născut, biserica unde ne întâlnim cu toţii, uitând certurile şi neînţelegerile nostre. Altarul şi tronul se găsesc alături în acest mare templu şi, a fi preotesă într’însul e o slujbă care-’ţl face cinste mare, dar care cere sacrificii mari din partea ace-leea care vrea s’o împlinescă cu dreptate, căci trebue să renunţe la tote speranţele şi la tote plăcerile personale, să sacrifice propriile el dorinţl şi aspiraţiunl spre binele altuia şi să n’aibă gând, grijă, vieţă, rugăciune de cât pentru alţii. Ea e vigilenta, al cărei ochi nu trebue să cedeze nici o dată somnului; focul întreţinut pe altarul el trebue să proecteze până departe de tot lumina sa ca un far care semnaleză tote primejdiile readucând în port barca ne atinsă. Câte lucruri mari nu pote împlini ea, preotesă încoronată şi miruită spre binele ţării sale, schimbând chiar blestemele în binecuvîntârl, dacă acea ţară pe care o ţine sub al el sceptru e un templu consacrat Adevărului şi Dreptăţii.
Orî-ce femee pote fi preotesă, numai dacă păstreză flacăra altarului în propriu-1 sîn pură şi imaculată, fără a o lăsă întunecată de frivolitatea deşartă, nici înăbuşită de grijile zdrobitore.
Cu totele suntem preotese prin puterea de căldură care dom-nesce în inimile nostre vecinie palpitânde, prin binecuvîntările cari pot eşi din buzele nostre, prin lumina care trebue să radieze din ochil|!noştriî veghetori, prin munca pe care o săvîrşesc mânile nostre.
Orî-ce femee care se gândesce la alţii mal mult de cât la sine, e o preotesă în adevăratul înţeles al cuvîntuluî.
Sunt preotese tote femeile cari asistă şi ajut pe nenorociţi şi cari readuc la Dumnezeu pe toţi rătăciţii.
Şi dacă, noî femeile, avem mult de suferit în pelerinagiul nos-stru pămîntesc, acestă suferinţă nu face decât să ne dea puteri mai mari şi să fim mal apte pentru misiunea nostră.
Femeea artistă e o adevărată preotesă, fie ea scriitore sau pic-toră, sau că stimuleză prin cântec sau muzica instrumentală, sufletul omului, pentru a deşteptă într’însul gândiri nobile şi a-1 împinge la fapte viteze. Ea are o misiune gloriosă, cu atât mal mult cu cât e conscientă de puterea care eîntr’însa şi scie că va fi de ajuns energia el pentru opera care’î incumbă. Pentru ca flacăra altarului el să potă respîndi o flacără vie şi limpede, trebue să-l hrănescă cu alimentul cel mai curat, cu ce pote dă ea mal bun, cu sângele propriei sale inimi. Şi când flacăra inspiraţiei se răs-pândesce în valuri în atelierul femee! pictor sau sculptor, sau aruncă strălucirea ei pe fruntea palidă a iemeeî poet, plecată asupra mesei sale de lucru, câsurî întregi din nopte, nu o putem compară atunci cu lampa sanctuarului şi să vedem în odaia pe care o lumineză, un loc cu adevărat slînt, un templu al gândirii nisce gânduri cari îşi găsesc expresiunea într'o formă frumosă şi neperitore în acelaşi timp?
Hamlet se dă pradă desnădejdeî şi lumea se întunecă în ochii Iul, din momentul în care mama sa a perdut aureola femini-
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1075
tăţii adevărate şi pure; el ajunge să se îndoiască de el însuşi, când vede întunecendu-se şi înegrindu-se renumele bunel credinţe care pentru dînsul ar fi trebuit să fie idealul perfecţiunii. Nu e nici o preotesă egală cu mama; dar, nu-î o deziluziune mal amară pentru creerul unul muritor decât să vadă cum cade statua de pe piedestalul el şi se starămă bucăţi; nu există tortură mal durerosă decât a vede că(Jend vălul care acopere o fire adevărat perversă şi acum expusă privirilor, în tot ce are falş, gol şi nesincer.
*
* ♦
Sorta nostră nu e nici odată crudă. Dacă une-orl ea apare ast fel curajului nostru slăbit, e pur şi simplu pentru că am neglijat să-i pătrundem rostul. Şi dacă-î pricepem în mod sănătos misterul, cum am îndrăzni să ne plîngem printr’un singur murmur, de sarcina nostră, dacă ea nu face decât să ne dove-descâ înalta nostră vocaţiune?
Nu e mal bine să împrumutăm puteri noi din mândria sentimentului intim pe care-1 avem de a fi fost judecate de Dumnezeu ca fiinţe demne de binefacerile sale de ia începutul lumii până la finele timpurilor? Nu suntem noi servitorele sale alese, preo-tesele sale, ajutorele templului său, Sibilele cărora le-a revelat el arcanele destinului, Vestalele cari întreţin flacăra pe altar, purtălorele de forţe a cărora mână de apururl fermă ridică destul de'sus lumina pentru ca să se potă propagă până la frontierele cele mal întunecose ale pământului ?
de$pre lene şi superstiţie.
e poţi să vorbesc! despre filele săptămânii ? Că sunt şepte, şi le chemă aşâ şi aşa, că într’una nu e bine să torc!, într’alta să ţeşî, într’alta să coşi, într’alta să speli, într’alta să frămînţi (tot lucruri femeescî, săracele femei!) că una te apără de foc, alta de băle, alta de trăsnet?
Iată, chiar de n’aî ave alta de vorbit, ţi-ar ajunge şi-ar şi ’ntrece să vorbescî cu de-amănuntul chiar numai despre cele ce le-am înşirat. Iar femeilor lesne-cre<Jât<5re, şi mal ales celor leneşe, atâta le trebue, s’audâ că în cuta:e sat a orbit cutare Sandă ori Mandă pentru-că a prins cu acul într’o Vineri o spărtură în cămaşa copilului, ori ca Siţei i-a căijut viţelul în puţ pentru-că n’a ţinut «Toile ! Atâta le trebue ca să se jure pe sfîntul Haralambie, cel cu aripi de foc, şi pe marele mucenic Trofim care scaldă ’n iad pe draci în leşie, să nu mai pue mâna pe ac Vinerea, nici pe sită Mercurea, nici pe mătură Joia, nici pe fus Mar-
Ua capitol
www.dacaromamca.ro
1076
ALBINA
ţia, nici pe pieptene Sâmbăta ferescâ Dumnecjeu! Cum să facă biata femee una ca asta ? Da n’are bărbat, n’are copii, n’are purcel ori căţel pe lângă casă, ca să li se tragă răul clin negrijea ei ?
MS mir numai că femeile cari se jură că n’au să puie mâna pe ac, pe sită ori pe fus, în cutare <Ji, nu s’apucâ să jure cele de la oraş că în cutare cji n’au să pue mâna pe suliman, iar cele de la sat că n’au să pue mâna pe clondirul cu ţuică !
Bat’o Dumnecjeu de muncă! Nu poţi tu creştine, nici cu gândul să gândesci, câtă pacoste e pe-o femee ! Ar vre să muncSscă şi n’are când, că în fie-care cji e «legat» câte-un lucru cu «legătură mare», iar cu legătură mică sunt legate mai tdte. Singură biata Duminecă e cji cu îngăduelă. Vinerea n’ai putut cârpi ce-vâ la haine, că e cu primejdie, nici Sâmbăta n’ai putut să te speli şi să te lai pe cap, că «scormonesc! morţii din somn», dar Dumineca, de, mai coşi ici colo, căci Dumnecjeu ddr scie că ai copii şi trebue să le cârpescî petecile, şi te iartă; şi te speli şi te lai şi te pep-teni, bine înţeles pe vremea când e popa la biserică—da când vrei ? că după simtă slujbă trebue să fii gata la cârciumă că s’adună creştinii şi începe hora.
Lunia e capul săptămânii. Nu e bine să dai nimic din casă, că e pocinog şi ai să dai săptămâna întregă. Nu e bine nici să lucrezi nimic afară din casă. Nici să sapi, nici să seceri, nici să aduni fin, nici măcar să culegi surcele. Vai de mine, nu scii că Lunia e rea de apă? Aduce pldie şi înecuri, şi de lucrezi Lunia nu-ţî mai cresce perul, de eşti fată, şi-ţi cade de eşti nevastă. Nu sciî că Tudora, fata, lucră Lunia, şi-ai văcjut cum i-a plouat la nuntă, de n’a fost nici horă nici veselie nici nimic. De geba i-a fost plânsul şi necazul. Şi-apoi ce să mai lucrezi Lunia? Nu eşti destul de obosită de hora de erî, şi nu ţi-e capul ca ăla spartă de puiul de chef ce s’a încins cu basamac la cârciumă ? Las’că e mare săptămâna, este vreme de lucrat.
Marţia nu e bine de plecat la drum, nici să ieşi la câmp, că e rea de b61e şi de lupi. Să mă fi tăiat, eu n’aşi fi crecjut că vine Marţolea şi iea mintea şi glasul nevestelor cari torc Marţia. Te pui cu necuratul ? Ba şi Mama-Păduriî se ţine de tine, şi Drâgaica, ba te umflu Rusaliile, şi rămâi ologă. Bată-te pustia furcă, da să nu vecji fir de aţă în vieţa ta şi să n’aî cămaşă cu ce să te îmbrace când îi muri, şi mâna pe furcă să n’o pui Marţia.
Să trăesci, cinstită Miercuri, că eşti tji mare şi mijloc de săptămână, şi eşti cji curată că de aceea este Miercuri sfînta-văduvă curată. Cine-o pune mâna pe sită, să cernă, focul lui Dumnecjeu pe capul ei. Şi bube pe cap, albe ca tărîţele ce rămân în sită, şi junghiuri prin cruce, şi să n’aibă astîm-păr ca făina când o cerni, şi frămîntată să fie de necazuri
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1077
şi de rele ca aluatul din albie când îl frămînţî. Nu e bine Miercurea, nici să baţi porumb, nicî să alegi fasole ca s’o pui la foc, nicî să speli haine, nicî să întinai pânză la sdre, că tdte aşa ţi se întâmplă cum le faci, pe semnul lucrării, şi bătută ai să fii de draci în Gheena ca porumbul în saci şi întinsă pe cărbuni aprinşi ca pânza la sdre şi zolită în cazanele iadului ca o cămaşă pe care o zolesci în mâini ca să scoţi murdăria, şi cum storci cămaşa udă învîrtind-o sul, aşa te-or stdrce balaurii din cea lume între mâini!
Joia e (Ji legată. Cine fierbe cămăşi ori face leşie Joia, ori cine pune cloşcă ori iea ouăle din cuibar, vai de ea şi de satul ei! Că peste capul ei aduce junghiuri şi săge-tăturî, iar peste sat piatră cât nucile, şi fulgere şi trăsnete, cine se spală Joia, îşi aduce b<5iă ’n 6se şi urît în casă. Numai cheful e bun Joia, şi peţitul şi logodnele şi nunţile şi ospeţele. Cine-o scie alt-fel, alt-fel s’o spue, şi cine-o tjice că n’am dreptate, să dea Joimăriţa peste el !
O,	d’apoî Vinerea ! Sfînta sfintelor şi (Jiua luminilor. Vinerea nu e bine să lucrezi nimic pe sfînta lume, că tdte relele din lume stau în mâna sfintei Vineri. Cine cdse îşi cdse gura, cine torce îşi întorce maţele, cine ţese îşi scdte singură ochii pe ceea lume—ei, dar astea sunt nimicuri! Cine sparge ou Vinerea, face culcuş moroilor în casa ei; cine-şî taie unghiile, îşi pune spini pe drumul pe care-o merge ea desculţă la judeţ; cine se spală pe mâini n’are parte de colivă, iar cine aţîţă focul, îşi aţîţă flacăra de sub cazanul în care va ferbe ea în iad. Mai poftim, dacă eşti femee cuminte, să lucrezi!
Sâmbăta e (Jiua morţilor. Cine mătură prin casă, cine aşterne patul, cine aduce apă, supără pe morţi, căci ei cred că le stai cu mătura de pază, să-I alungi şi că nu le dai voie să se odihnescă în casa ta şi în patul tău. Să nu te pue Dumnezeu să pleci la drum Sâmbăta, ca şi Marţia, căci într’acestea două <jile a fost urzela lumii: Marţia s’a pornit lumea şi Sâmbăta s’a încheiat, şi e rău să te pui cu Dumnezeu la întrecere. Morte de năpraznă îţi vine, dacă te a-puci să coşi cămaşă Sâmbăta ! Nu e bine Sâmbăta să porţi cămaşa cu gura la piept, ci numai întorsă cu gura la spate. De cinstit e bine să te cinstesc! Sâmbăta, că de bei ce-vâ bei pentru sufletul morţilor, încolo
Sâmbătă de-o lucră moşa
Oiu lucră şi eu şi naşa.
Aşa e cu posnaşele aceste de Zile- Ai lucră şi n’ai când. Lunia nu e bine să umbli cu sapa şi cu secerea, Marţia cu fusul şi cu furca, Miercurea cu sita, Joia cu albia de spălat, Sâmbăta cu mătura, iar Vinerea cu nimic. Dar două lucruri să le ţineţi minte de la mine: nu e bine să coşi şi să te speli:
www.dacaromanica.ro
1078
ALBINA
Lunîa, că de eşti fată îţi plouă la nuntă, de eşti nevastă îţi măre bărbatul. Marţîa, că de eşti fată, nu-ţî cresce părul, de eşti nevastă îţi cade. Miercv rea, de eşti fată, rămâi nemăritată, de eşti nevastă rămâi văduvă. Joia, de eşti fată, te iea unul urît; de eşti nevastă, îţi îngropi norocul. Vinerea, ori eşti fată ori nevastă, te pocesce sfînta Vineri; iar Sâmbăta, de eşti fată o să te dedche, de eşti nevastă al să nasc! copii morţi. Dumineca nu e rea de lucrat, că n’are nici o putere, dar vorba aia: de-o lucră popa, oiu lucră şi eu.
Şi aşâ. Acum, că femeile năstre cele harnice nu pun mâna pe ac nici într’o cji a săptămânii, nu e lucru mare. Şi bine fac. Las să căsă calicele şi cele ce vreau s’o paţă pe ceea lume ! De ! Par’câ nu pot copiii până sunt mici să umble pe uliţl după vorba cântecului «îmbrăcaţi şi invăscuţl cum din mame au fost născuţi», iar celor mari şi bărbatului şi ţie, cinstito gospodăresă, nu vă puteţi cumpără de a gata cusut tot ce vă trebue, din oraş ? Iar dacă se rupe cămaşa, ce să umbli cu acul, părt-o ruptă, mal încinge-o cu curmeiu şi-o legă cu sfori de teiu.
Şi cu spălatul tot aşâ. Lunîa nu te speli, Marţîa nu, şi aşâ câte 4ile are săptămâna (I).
Da ce ? Dumnetjeu a dat apa pentru alte cele, să părte morile de apă, să rupă malurile şi să facă noroiu pe uliţl. Alţi ămenî 4ic că a dat o Dumne4eu, şi că să ne spălăm cu ea, şi s’o bem. Iartă-le, Domne. Dar atunci ţuica şi basama cui de ce 1-aî dat? Să ne spălăm cu el gâturile şi să-l bem!
_____________ G. Coşbuc.
Păstrarea vinului în sticle. Orî-cât de bine s’ar fi astupat sticlele, vinul se strică uşor, dacă ele se aşe^ă în piciore. Oausa este, că dopurile se usucă şi aerul se furişeză prin numerosele găurele (pori) ale lor. De aceea sticlele ce vrem să păstrăm, tre-buesc umplute până la gură, bine astupate, şi lungite pe pămînt în pivniţă la răcore. 1
(1) Nu o spun în glumă. Asta e credinţa femeilor nostre. D-l Sim. FI. Marian, membru al Academiei, în scrierea sa «Sărbătorile la Români» Voi. I. pag. 100—104 Şice, vorbind de filele săptămânii: «Marţi... să nu te speli şi să nu faci leşie.. .«—«Miercuri... nu face leşie, nu fierbe cămăşi» (nu spălă).—«Joi... să nu te speli că e rău de năpaste.»—«Vineri... nu spălă cămăşi. ..» Lunia, scifi de-acasă de copil, că nu e bine să te speli. In tote acestea «spălături» intră, se înţelege, şi scăldatul (baia), de aceea nu face bae Românca mai nici odată.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1079
Viitorul Rege ai României.
Cu ocasiunea <;lileî de 10 Maiu a. c., M. S. Regele, pentru a arăta dragostea nemărginită ce are pen-
A. S. R. Principele Carol.
tru ţară şi armată, a bine-voit a da Ordin ca A. S. R. Principele Carol, să fie înscris ca elev în şcola
www.dacoramanica.ro
1080
ALBINA
fiilor de militari. Dăm aici portretul A. Sale în costum de elev al şcoleî militare. Privim cu veneraţie şi iubire pe viitorul Rege al României şi suntem încredinţaţi că tot Românul cată să fie mândru de neţermurita iubire ce M. Sa, înţeleptul nostru Rege, păstreză României, punând pe iubitul Seu nepot în de-aprope atingere cu aceî, cărora într’o $i va trebui să le comande şi pote, ca şi Marele Şeii Unchiu, să-î ducă la nou! biruinţe, pentru mărirea şi fericirea scumpe! nostre Patrii. Astăzi între popor şi Dinastie sunt legături nestricabile, car! se vor întări şi maî mult prin punerea familie! Regale, tot maî mult în atingere cu poporul.
X.
Casa De eDucaţiune corecţională pentru minorii De la JYîislea.
;n tote ţările civilisate, cestiunea înfiinţării de colonii agricole pentru deţinuţii minori au preocupat pe toţi sociologii, umanitariştii şi omenii de legi, fiind privită ca unul din mijlocele cele maî nemerite pentru educaţiunea şi îndreptarea acestor minori şi îndrumarea lor pe calea practică a vieţei.
La noi în ţară încă a fost recunoscut acest adevăr şi de aceea legea asupra regimului închisorilor prevede ca condamnaţii minori să fie întrebuinţaţi de preferinţă la lucrări agricole. Spre acest stîrşit, dice legea, «se va deschide câte o exploataţiune agricolă pe lângă fie-care casă de educa-ţiune corecţională».
Prescripţiunile acestei legi au rămas însă neaplicate până în tomna anului trecut, când d-1 Gr. Dianu, directorul general al închisorilor statului a transformat-o în fapt.
La noi în ţară casa centrală de educaţiune corecţională pentru minori se află aşedată în vechea clădire a Monas-tirei «Mislea» din jud. Prahova, care a fost zidită de Pă-traşcu Basarab V. V. în anul 1557. Biserica veche cu o parte din clădiri a ars în anul 1883, ridicându-se in locu-i o alta care în curând va fi târnosită.
D-1 Gr. Dianu în lucrarea sa: «Istoricul închisorilor din
www.dacQromaiiica.ro
Alislea. Vederea generala,
Minorii (ie la Mislea.
1082
ALBINA
România» dă urmâtorele date asupra Asedemîntului de la Mislea:
Până la anul 1868, deţinuţii minori, din causă că erau
lorte puţini, erau trimişi la M-rea Cernica. Numărul lor crescând, în acest an statul a dispus strămutarea lor la schitul Balamuci din jud. Ilfov; iar în anul 1872 Noemvrie,
www.dacofomanica.ro
ALBINA
1083
acostă casă de corecţiune a fost definitiv strămutată la Reni în Basarabia, în vechile clădiri ale Carantinei rusesci, cari fusese transformate pentru acest scop. La 1878, când Basarabia ne-a fost luată de Ruşi, ea a fost mutată la Mislea.
De la anul 1872 până la anul 1883 tot aici erau închişi şi militarii pentru vine de drept comun. In 1886 deţinuţii au fost împărţiţi în două secţiuni: a minorilor propriu (Jişi şi a minorilor deveniţi majori. La 1899 aceşti din urmă au fost strămutaţi la închisorea centrală din Focşani, iar la 1901 din nou readuşi la Mislea şi cu totul separaţi de minorii propriu <Jişi. Este de netăgăduit marea înrîurire ce o pote avă asupra nenorociţilor cari au cădut în păcate şi au fost condamnaţi, o bună îngrijire. Scopul legiuitorului a fost ca acel ce a greşit să-şi ispăşăscă pe de o parte gre-şela, iar pe de alta, printr’o educaţiune îngrijită, să ajungă a eşi din închisore îndreptat, redându-1 societăţii, ca bun cetăţăn.
D-l Gr. Dianu actualul director general al închisorilor statului, dându-şi bine sema de acest fapt, n’a pregetat de la nici o ostenălă şi şi-a pus întrega-î pricepere şi activitate pentru a da o organisare cât se pote mai bună închisorilor nostre.
Mica colonie agricolă a minorilor dc la Mislea este un bun început şi ar fi de dorit ca tote închisorile să aibă pâmînt cultivabil, pentru ca condamnaţii să potă învăţă o agricultură mai sistematică şi la eşirea lor din închisore să-şi potă găsi în muncă pricepută, existenţa.
înfiinţarea de şcoli de adulţi, de meserii, ţinerea de conferind morale săptămânale, ca şi colonii agricole pe lângă tote închisorile, ar fi atingerea idealului legiuitorilor, cari au prevădut pedepsa cu închisorea, tocmai pentru a îndreptă pe cei ce au greşit, iar nu a eşi din închisore mai răi de cum au intrat.
Acesta e atât de adevărat în cât chiar legea asupra regimului închisorilor prevede a se înfiinţâ o şcolă pentru deţinuţii minori. Totuşi o asemenea şcolă n’a existat, ci timp de ani s’au făcut numai nisce slabe încercări, fără nici un resultat.
Abiâ în anul 1896 s’a înfiinţat o şcolă bine organisată şi care astădi dă resultatele cele mai satisfăcătore. Ea este
www.dacQFomanica.ro

Şcola minorilor de la Mislea.
Atelierul de tâmplărie la Mislea.
Biserica de la Mislea.
1080
ALBINA
astădî condusă ' de un institutor meritos, iar cursurile se predau întocmai după programul şcolelor primare ale statului.
Toţi deţinuţii sunt obligaţi a urma cursurile şcoleî, care sunt de 4 ani.
Pentru cei ce au terminat cele 4 clase, sunt prelegeri
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1087
asupra istoriei, moralei, [agricuiturei, economiei domestice, şi a tot ce privesce vieţa practică.
La finele fie-cărui an şcolar dau examene generale, faţă
iiind un delegat al direcţiunii generale a închisorilor, şi cei silitori la învăţătură primesc premiuri în bani, cari li se pun la masa de reservă şi li se dă când sunt liberaţi.
In primul an şcolar de la organisarea şcolei, 1896—1897.
www.dacoromamca.ro
Templa Bisericeî Mislea.
1088
ALBINA
şi punerea eî în stare ca să răspundă cu adevărat scopului său, s’a putut constată cele mai bune resultate.
An cu an s’a dobândit progrese în mersul învăţăturii, aşâ că, în anul şcolar expirat, 1900—1901, numărul deţinuţilor silitori la învăţătură a crescut peste ori ce aşteptare, în raport cu numărul populaţiuniî; iar îndreptarea lor se dobândesce mai cu înlesnire adi de cât în trecut, când nu era o şcolă anume organisată, care sâ-i pregâtescâ pentru acest scop.
In afară de cursurile primare, deţinuţii de la Mislea învaţă şi meserii, aşâ în primul rind ei învaţă tâmplăria, facerea mobilelor şi sculptura, avend un atelier bine instalat şi din care ies lucrări de adevărată valore. In acest atelier s’a lucrat tâmpla bisericeî, care a obţinut la Exposiţiunea din Paris de la 1900, medalia de aur. Acestâ tâmplă este aşedată în noua biserică terminată definitiv în anul acesta şi care în curând va fi târnosită.
In numărul viitor vom vorbi despre lucrările agricole şi horticole ce s’au făcut pe cele 20 pogone de pămînt de la Mislea, cum şi asupra Stabilimentului acestei închisori.
De la Corod.
CULTURA CARTOFULUI
Se scie că d-1 Ion Kalinderu, administratorul Domeniului Coronei, îndemnă prin agenţii săi pe săteni ca să cultive cartoful şi le înlesnesce acestă cultură.
De asemenea d-1 Spiru Haret, ministrul instrucţiunii, îndemnă pe învăţători să povăţuiască pe ţărani a cultivă cartoful, arătându-le folosele acestei culturi. Sub-semnatul de-asemenea, maî cu semă în scrierile mele populare, destinate populaţiuniî rurale, am recomandat introducerea cartofului în alimentaţiunea ţăranului.
Astăzi se discută cestiunea culturii cartofului în unele ţliare politice.
Intenţiunea d-lul I. Kalinderu, a d-luî ministru Ilaret şi cea a sub-scrisulul, a fost rău înţelesă, iar d-1 dr. A. Urechiă consideră răspândirea culturii cartofului ca un pericol naţional, se teme că car-
www.dacQFomamca.ro
ALBINA
1089
toful va înlocui alimentele mal hrănitore ca fasolea, mazărea, lintea, etc., şi va aduce peirea nemu-luî Român, precum a causat peirea Irlandei.
M’am crezut dar dator, să contribuesc la înlăturarea acestei neînţelegeri:
Recomandăm cultura cartofului, nu cu intenţiunea de a înlocui cu el alte alimente vegetale mai hrănitore, pâinea, mămăliga bună, fasolea, mazărea, lintea, nu pentru a constitui din cartof singura hrană a ţăranului Român, ci pentru a aduce variaţiune în hrana lui monctonâ, variaţiune care este indispensabilă pentru prosperarea organismului. Cartoful nu va luâ locul mâncărilor mai bogate în azot, ci al verdeţurilor, buruenilor, rădăcinilor cu totul sărace în substanţe nutritive, cari întrebuinţate astăzi în numerosele ()ile de post, aduc degradarea lisică a ţărănimii.
Nu este dar just ca să comparăm analisele chimice ale cartofilor, (fie chiar analisele lui Moleschott, făcute acum 50 de ani şi rectificate în urmă de chimiştii moderni) numai cu cele ale porumbului, fasolei, mazăreî, lintei, pe care le recomandăm împreună cu cartoful, ci să comparăm analisa cartofului cu cea a urzicilor, ştirului, susaiului, păpădiei, lobodei, şteviilor, verzei, lăptucilor, castraveţilor, cari umple stomacul plugarului aprope lără nici un folos şi pe cari are să le înlocuiască cartofii cel puţin în parte.
Valorea nutritivă a cartofului nu este infimă; trebuie să interpretăm în mod corect datele analiselor chimice. De la alimentele cari le comparăm între ele, trebuie să scădem apa şi apoi să evaluăm puterea hrănitore după proporţiunea substanţelor alimentare simple din materia uscată, fără apă, căci la gâ-tirea bucatelor acestă apă se perde în mare parte din alimentele forte apose, de vreme ce la fierberea alimentelor mai uscate mai sărace în apă, se mai încorporeză în ele altă apă; astfel absorbe multă apă mălaiul la facerea mămăligii, făina de grâu la cocerea pâinii (pâinea conţine 36% apă), orezul, fasolea, mazărea, lintea, macaronele la ferberea lor, iar în cartofii copţi ori fierţi numai găsim acei 75% de apă care le constată chimistul în cartofii cruiji, ci cu mult mai puţin.
Dacă la apreciarea nostră am consulta numai puterea calorică, cea ce n’ar fi just, am găsi, că după experimentele Prof. M. Rubner din Berlin din cei din urmă ani, dacă alimentele sunt perfect digerate şi asimilate ele daQ: 1
1	gram	porumb	3.71	calorî.
1	gram	mazăre	3.31	»
1	gram	carne de	vacă grasă	3.27	»
1	gram	franzelă	2.74	»
1	gram	carne de	vacă	slabă 0.98	»
1	gram	cartofi	0.98	»
1	gram	carne de	viţel	0.75	»
www.dacoromamca.ro
1090
ALBINA
1	gram lapte 1 gram morcovi 1 gram mere 1 gram spănac 1 gram lăptuci
0.70 calori
0.57	»
0.54	»
0.34	»
0.20 »
Aci cartoful nu ocupă un loc infim, trecem însă la o măsură mai justă a valorei alimentare.
Dacă vom scade apa din alimentele examinate şi comparate între ele şi vom ţine semă numai de cantitatea substanţelor uscate, necesare pentru întreţinerea funcţionării organismului şi pentru producerea de torţă, spre a cunosce proporţiunea în care substanţele azotose, cele grase şi carboidratele participă la producerea de forţă şi de căldură, găsim:
încarneade vacă slabă 91.6% materii azotose, 3 % grăs. 0 °/0 carboidrate
A in	caşcaval	71 %	))	11.6	0/ /O	»	0 %	))
în	ouă	53.8 °/o	))	42.	0/ /o	))	0 %	))
în	lapte	31.5 %	))	30.7	%	)) i	32.3 %	))
în	porunb	11.8 •/•	»)	5.	%	))	82 %	))
în	cartof	8 %	»	4.5	0/ 10	))	88 %	»
în	morcov	10 °/o	))	0.4	Of /o	))	82 %	»
în	jimblă, pane albă	10 %	))	1.0	0/ /o	»	84	))
In acestă tabelă nu se ţine semă de sărurile nutritive, în care cartofii sunt bogaţi, se vede însă că cartoful, care represintă un aliment carboidrat preţios, nu este lipsit de azot.
In adresa d-luî D-r Urechiă este reprodusă o tabelă luată din cărţile de Igiena mai veche, după care cine-vâ care se hrănesce numai cu cartofi, ar trebui să mănânce pe <Ji mai bine decât 11 kilograme de cartofi, spre a ingeră cantitatea de azot trebu-incosă organismului; acea tabelă este incomplectă, nu se arată într’însa câte kilograme de varză, de urzici, de ştevie, de ştir, de lobodă şi de alte asemenea alimente în realitate infime, cu mult interiore cartofilor, ar trebui să înghiţă cine-va pe cji, pentru a acoperi cheltuăla (Jilnică de azot. Dar este ore intenţiunea nostră ca să înlocuim tote cele-lalte alimente prin cartofi? 6re ingereză astăzi ţăranul o cantitate de mămăligă care singură acoperă cheltuela de azot? Mănâncă ţăranul în realitate pe cji cantitatea de azot stabilită ca normă de Voigt şi de alţi fisio-logişti? Este posibil ca ţăranul să digere în tote filele cantitatea enormă de 721 grame de fasole recomandată de d-1 Dr. Urechiă, ca stomacul lui să o suporte, ca maţele lui să le utilizese fiind dată asimilarea incomplectă a acestui aliment? Nu! Din tabela reprodusă de d-1 Dr. Urechiă resultă, că fasolea conţine aprope atât azot cât pânea, cu tote acestea nu s’a găsit în centrul şi în occidentul Europei un igienist, care să propună înlocuirea pâneî cu fasolea, căci este modus în rebus.
De mult am recunoscut cu toţi, că leguminosele (fasolea, mazărea, lintea) sunt alimente preţiose, mai ales în timpul pos-stuluî, că cultura lor merită să fie recomandată alături cu cea
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1091
a cartofului, care asemenea pote contribui mult la imDunâtăţirea hranei de post, la variaţiunea în gătirea bucatelor, nu admit însă degradarea cartofului, şi este greşită afirmaţiunea că cartoful în-şălă stomacul. Cartoful este un aliment forte util, introducerea lui mai largă în alimentaţiunea ţăranului va constitui un compliment mal sănătos al mămăligii decât buruenile şi murăturile.
Chiar dacă n’am ave în vedere alt scop, decât acela a varia culturile pentru ca într’un an în care una din ele nu reuşesce să acoperă deficitul cu alt rod, chiar dacă am consideră cartoful numai ca mâncare de lux, ca plantă de comerţ, tot s’ar impune în special la munte, în locurile unde porumbul nu se coce în toţi anii şi unde cu tote acestea el se cultivă.
Este greşită arătarea că «cartoful duce la peirea nemulul», că cartofii au prăpădit Irlanda. Irlandesiî sufăr din causa sărăciei, a nesciinţeî, a inferiorităţii culturale faţa cu Englezii, din causa neomeniei marilor proprietari Englezi. După logica din care izvoresc acele afirmaţiunî, nu cartoful ci mămăliga de porumb ar trebui să fie acusată că duce la peirea nemulul, căci de vreme ce România are mortalitatea generală de 27%o, ea este în Irlanda de 18%o. In mal multe ţări cari prosperă, în Franţa, Germania, în partea Germană a Austriei, în Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia se cultivă cărţoiul mal mult pentru hrana omului şi a vitelor decât pentru iudustrie. Dacă ici colo, în Silesia Prusiană, într’o parte a Boemieî, populaţia industrială, care se hrănesce cu cartofi, zace îu miserie, causa nu este cartoful ci suprapopulaţiunea, ignoranţa, insuficienţa retribuţiunii muncii, sărăcia şi ca consecinţă hrana exclusivă cu cartofi.
Să nu ne speriem dar de teorii rău aplicate. La noi hrana exclusivă cu mămăliga adesea-orl prostă, cu buruenî şi murături, predispune pe muncitorii de pămînt la Pelagră şi la alte bole şi provocă inferioritatea fisică a plugarului în comparaţi-une cu alţi lucrători mai bine hrăniţi. Se impune dar imbună-tăţirea hranei ţăranului, mal ales în timpul postului, pentru a’l face mal destoinicia muncă, mal resistent contra factorilor patogeni, şi pentru îndeplinirea acestui scop este şi cartoful bine venit.
])r. I. Felix.
La 1 Oclombre 1902, Revista intră în al Vl-lea. an al existenţei sale. Pentru că nu dorim sub nici un cuvînt, să trimelem revista acelor ce nu voiesc a fi abonaţi, din bună voia lor, şi ca să nu fim învinovăţiţi că nu am avisat la timp pe abonaţii cărora le expiră abonamentele, rugăm ca toţi acei ce nu ar mai dori să fie abonaţi să ne înşciinţeze din timp, printr'o simplă carte poştală, pentru ca nici noi să nu fim nevoiţi a face cheltueli zadarnice cu poşta etc. Socotim că suntem în dreptul nostru a cere ca să nu fim expuşi la cheltueli şi o facem din vreme. Toţi acei ce nu ne vor avisă îi vom consideră abonaţi şi pe anul al VJ-lea şi le vom trimite chitanţele de plată.
www.dacQFomanica.ro
1092
ALBINA
BALUL LA SATE
<jj^ţ|||ăranul este talpa ţării, s’a <,lis de mult. Cu-vintele talpa ţării însemneză temelia ţării, însemneză, adecă cea mai mare parte a na-ţiuniî, grosul naţiunii şi în sfârşit chiar totă naţiunea, totă ţara. Ţăranul este corpul, iar pătura cultă represintă capul, mintea. Dar minte sânătosă este numai într’un cap sănătos, prin urmare chiar calitatea păturii culte depinde de sănătatea acelei pături care se numesce talpa ţării, depinde de sănătatea şi vigorea pături! ţărănesc!.
Acest lucru e pricina că statul prin tote organele sale se intereseză de aprope de buna stare, şi de sănătatea populaţiuniî sătesc!, şi ia diferite mS-surî, atât cu privire la higienă cât şi la cultivarea minţi! şi a inimii.
In acest scop se încurajază scrierile anti alcoolice; în acest scop se combate alcoolismul; în acest scop prin iniţiativa Ministerului Cultelor s’au format prin învăţători! sătesc! «Cercurile culturale» cu scopul de a lumină pe ţăran pentru îngrijirea sănătăţi!, luminarea minţi! şi înobilarea inimii.
Sunt însă împrejurări când chiar doctoria cea maî bună pote să ajungă a fi stricătore, dacă nu se dă în măsura cuvenită sau dacă nu se dă la timpul când trebuie să se dea.
Ţăranii în starea lor de până acuma sufer multe lipsuri: sufer lipsă de hrană, fie pentru că n’o au, fie pentru că nu sciu s’o întrebuinţeze or! s’o gă-tescă; sufer de prea multă oboselă, din causa munci! grele şi lipsa de hrană şi îmbrăcăminte or! adăpost; dar faţă de aceste neajunsuri este un lucru care îî susţine: repaosul.
Or! cât ar munci ţăranul de greu, or! cât de prost s’ar hrăni, când vine sera, însă el se culcă şi se folosesce de bine-facerile somnului reparator. Şi atât de folositor este somnul la începutul nopţi!, încât cu dreptul se pote ţlice că sănătatea şi vieţa ţăranului e datorită acestui somn regulat şi priin-cîos.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1093
Poţi să-l scol! dimineţă pe ţăran, dar lasă-1 să se culce de vreme; şi de alt-fel, chiar el singur se scolă de dimineţă, pentru-că somnul de cu seră e reparator şi îndestul de reparator, aşa că dis de dimineţă corpul omului care s’a culcat de vreme e deja reparat şi încărcat cu no! puteri, gata de a se aplică la muncă.
Muncă şi odihnă, acestea sunt cele două alternative prin care îşî face cursul vieţa ţăranului: în acestă privinţă ţăranul merge pe urma porunci! Iu! Dumnezeu: (Jiua muncesce şi noptea te odihnesce.
Şi petrecerile care le au ţărani! în general sunt tot petreceri pentru timpul rlileî. Jocul sau hora de flăcăî şi fete în timpul (Jileî se face. Hora sau jocul se începe de dimineţă de la prânzul cel mic, de la eşirea din biserică, Duminecă or! sărbătorea, şi se isprăvesce cu apusul soreluî, cu întorcerea vitelor de la păşune, şi cu aprinderea luminărilor. Când a înserat hora s’a isprăvit.
Repet însă că adese or! şi un lucru bun pote să ajungă stricător dacă nu e la vremea lui.
In multe locuri pe la sate, cercurile culturale şcolare dau serbărî, dau representaţiun! teatrale, cântări de coruri, conferinţî folositore şi pentru ma! multă atragere şi baluri.
Şi tote aceste lucruri sunt bune, dar tote pot să aibă şi urmări stricătore. Bune şi folositore vor fi dacă se vor da în timpul ţlileî, după cum a lăsat Dumnezeu, şi rele şi stricătore vor fi dacă se vor da noptea.
Şi dacă se vor da noptea vor fi rele şi stricătore, pentru că vor ajunge să obicînuiască popu-laţiunea rurală a-şî pierde nopţile, adică a se lipsi de singura bine-facere cu ajutorul căreia a trăit până acum.
Deci:
Să se dea ţăranilor petreceri, să li se facă conferinţe, să li se dea baluri, dar (,liua şi numai <,liua.
Dacă veţi luă ţăranului noptea, îl veţi ucide.
Th. D. Speranţia.
www.dacoFQmanica.ro
1094
ALTtTNA
Lejenda florei soreluî.
Ştefan-Vodă avea o fată mută, dar, frumosă, de nu i-aî fi găsit pereche în cuprinsul pămîntuluî. Domnului nu-î mergea mâncarea la inimă şi odihna în ose, de amărît ce eră. A întrebat el de lume, s’a sfătuit cu vracii şi cu toţi cărturarii timpului dar n’a dat de lecui muţeniei.
La urmă, aşa într’un amurgit de vară, iată vine la Domn a babă,— da bătrână de-şl gâdila pieptul cu nasul de încovoiată — şi-l povăţuesce să cheme pe Sore la masă şi să-l cinstescă după tote rînduelile cuvenite feţelor strălucite. După ospăţ, când toţi or fi în tone bune, să trimită fata şi să cerşoscă o sărutare de la craiul cjiilel, că numai aşâ odrasla Iul dragă are să prindă la graiu.
Voevodul îmbucurat pune la cale mare pregătire.
Pe capul stăpânitoruluî eră însă un blestem. Cum se făcu, că Piază rea aude de gândurile Domnului şi ca să-l încurce des-legarea, alergă fuga în răcorile întunecose dinspre lună-resare şi găsesce pe stăpâna nopţii bocindu-se de necredinţa Sorelul. Ea se văetâ că nare parte de bărbat, că nu pricepe de ce fuge de dînsa şi o lasă să alerge ca o desmetică în urmă. Zicea tân-guios: «Mal bine me făcea maică-mea muritore, că tot aşi fi a-vut parte de soţ, dar nu zînă, cu pletele învălvăiate de lumină şi cu sufletul întunecat şi umed ca o peşteră neumblată».
Sorta rea prinde la nădejde şi cu întorsături meşteşugite de vorbă, îngână către lună: «Până acum tot se chemă că al avut bărbat, dar de aci încolo te lasă de tot, că el se însoră cu fata Iul Ştefan, stăpânul pămîntuluî. Iacă chiar deseră li-î nunta».
Domna nopţii, numai decât să turbeze. îşi aprinde argintul din faţă şi fulgerând de răsvrătire, se jură pe strălucirea el, că are să nimicescă vlăstarul îndrăzneţului voevod.
In noptea ospăţului, luna s’a dosit după sprîncena codrilor vecini, pândind să-şî zărâscă duşmanca, pentru ca s’o sdrobescă.
Sorele, un făt-frumos cu plete de lumină, chefuia cu Vodă şi cu totă Curtea.
Când, pe la sfîrşit, intră în sală fata Domnului, împodobită ca o primăvară caldă. Dă ea în ghenuchi la piciorele Sorelul şi-î cere o gură de mântuire. Luna luriosâ, se ridică turbată peste straja codrilor negri, şi aruncându-se într’un brâu tremurat de lumină şi pătrunzând pe terestra palatului, a că(jut peste faţa rugătore a fetei ca o ploie de blestem şi i-a topit chipul în flore galbenă.
Cu toţii s’aă îngrozit de turbarea nedreptă a Luneî. Bătrânul voevod, cu faţa îndurerată de obidă, prinde a spune stăpânei rătăcite a întunericului tot jarul înlăcrămatulul şeii suflet. Luna neîncre<jâtore sta rece şi tulgerătore. Mesenii bociau şi el povestea tristă a odraslei fără noroc.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
1095
Sorele întârîtat îşi prinde nevasta de belşugul înstut'at al radelor şi-I face vînt pe terestră, de-o înămolesce departe în valurile norilor. După acesta iea pe palmă copila întlorită a temutului stăpân pămînten şi i o sădesce în grădină, printre celelalte podobe, ca s’o aibă în de aprope spre mângâiere.
De atunci Horea soreluî cu faţa el galbenă şi înfiorată de <lurere, îşi întorce vecinie chipul întristat în spre strălucirea -craiului cailei, cerşitorindu-şî sărutarea mântuitore. ..
Trib.
O SERBARE
In diuajde$23 Iunie ora 8 a. m, a avut loc serbarea distribuire! premiilor, elevilor normaliştî a Societăţi! pentru învăţătura Poporului Român, care s’a făcut în localul şcolelor Societăţi! din str. Sf. Ecaterina.
Cu acest prilej, d-1 P. Gârbovicenu, directorul şcolelor, a rostit următorea cuvîntare:
Domnule Preşedinte,
Onorată adunare.
«Unul din factori! cei maî însemnaţi pentru înălţarea poporului nostru rural e învăţătorul. Poporul nostru de la ţară e până acum încă în aşa stare, în cât învăţătorul trebue să fie nu numai educatorul tinerilor odrasle, ci trebue să fie şi pilduitorul spre -cele bune şi al celor formaţi şi al celor în vîrstă! Cine n’a auţlit şi n’a vecjut ce i se cere în direcţiunea acesta de către
autoritatea nostră şcolară superioră?______învăţătorul să fie bun
gospodar şi să cultive sistematic şi priceput grădina şcolară şi a lui proprie-, să întemoozo societăţii economice, îndrumând pe săteni spre economie; să întemeeze cu şcolari! şi cu cei în vîrstă ■coruri religiose; să întemeeze Cantinî pentru şcolari! sărac!; să caute tote mijlocele spre a forma consciinţa naţională a să-tenului şi a-1 întări în lupta pentru vieţă. Prin urmare învăţătorul trebuie să fie de pildă în tote. El e unul din aceia de care atârnă binele şi fericirea poporului nostru rural! Dacă acestea se cer, şi cu drept cuvînt, din partea învăţătorului, atunci totă atenţiunea nostră trebue îndreptată asupra şcolei, unde se for-meză pentru aşa înaltă chemare. Cum va fi acestă şcolă, aşa vom avea pe învăţător. După umila mea părerere, acestă şcolă e una din cele maî importante în ţară, şi către ea trebue îndreptată privirea tutulor bunilor Români, a tutulor iubitorilor şi bine-făcătorilor poporului rural. Societatea pentru învăţătura poporului român a înţeles destul de lămurit, care e chemarea învăţătorului în mijlocul poporului rural şi cât bine pote să-i facă, când e cu îngrijire format. De acî marea luptă ce a dus acestă societate între 1866 şi 1870 pentru înfiinţarea de şcoli normale în ţară; de acî întenieerea acestei şcoli în anul 1870!
Dommue Preşedinte,
Onorată adunare.
Şcolele societăţii pentru învăţătura poporului român au fost ■sprijinite de toţi bărbaţii noştriî politici fără deosebire de ve-
www.dacQFomanica.ro
1096
ALBINA
derî, de toţi bunii Români. Numai graţie unui aşa puternic sprijin din tote părţile, a putut acestă societate să facă pentru şcolele ei, aceea ce e la vederea d-vostră a tutulor.
Nici anul acesta n’am fost lipsiţi de atenţiune şi de sprijin! Amintesc că un membru al societăţii ’i-a dăruit ca fond, în mod anonim, un scris fonciar de 1.000 lei, ca ast-fel pentru vecînicie să potă contribui cu 50 lei amial pentru şcolele ei.
Societatea centrală agricolă a prevedut şi anul acesta în budgetul seu suma de 2.000 lei ca ajutor. Vom fi vecinie recunoscători acestei societăţi cumpusă din marii proprietari agricultori ai ţării nostre. Va fi pentru mine o datorie sfîntă de a face pe şcolari, fii de plugari, atenţi asupra acestei frumose fapte a marilor proprietari. Qlubul Tinerimea Română ne-a dat 1.000 lei, Banca Poporuliui 500, iar ministerul domeniilor nea prevăzut o subvenţiune de 1.000 lei. Le mulţămim cu recunoştinţă tutulor şi asigurăm, că bine va fi întrebuinţat ajutorul lor.
Amintesc încă, că anul acesta, şcolele societăţii au avut fericirea şi înalta cinste de a fi visitate de Bunul nostru Suveran. De trei ori a visitat până acum Maj. Sa Regele Carol şcolele societăţii: în 1876, 1881 şi în anul acesta. în 1876 la plecare Maj. Sa a asigurat pe preşedintele societăţii de pe vremuri, pe repo-satul C. Bosianu, că va dâ pentru tot-deauna protecţiunea Sa şcolelor societăţii. Şi în adevăr, onorată adunare, că Majestatea Sa a dat acestă protecţiune cu cea mai mare prisosinţă. N’a fost ocasiune, ca Majestatea Sa să nu se intereseze de acestă societate, întemeiată în anul venirii Maj. Sale în ţară, cum şi de şcolele eî. N’avem altă putinţă de a răsplăti acestă înaltă atenţiune şi protecţiune de cât asigurând pe Majestatea Sa de cea mai adîncă veneraţiune şi de cea mai desăvîrşită dragoste şi devotament pentru Tron şi Dinastie!.
Domnule Preşedinte,
Onorată adunare.
Localul acesta frumos în care se află instalată şcola normală nu e încă terminat. Mai avem a treia parte de făcut şi trebue făcută cu ori-ce chip, fiind absolută nevoie. Nu mal e cu putinjă, ca o parte din normaliştî să-şi mai aibă dormitorul în vechiul local, nici ca şcola primară să mai fie instalată în vechiul gra-jdiu al mănăstirii Sf. Ecaterina. Societatea nostră, puternic încrerletore în atenţiunea şi sprijinul din tote părţile, a luat hotărîrea să facă o lotăric pentru terminarea acestui local. Lucrările sunt gata şi în puţine şlile biletele se vor pune în vînşlare. Am ferma convingere, că nu se va găsi un bun român, nu se va găsi un iubitor de şcolă şi al plugarului român, care să nu ne ajute, care să nu fie alături de noi ! Am început acestă lucrare cu cea mai ideală credinţă, şi nădăjduim că vom reuşi!
Domnule Preşedinte,
Onorată adunare.
Societatea nostră a fost anul acesta dureros încercată prin mortea lui B. Brătianu şi a lui Al. Lupaşcu.
B.	Brătianu era vice-preşedinte al societăţii, şi un bărbat devotat cu tot sufletul binelui şcolelor acestei societăţi. Era'fără odihnă, când era vorba să capete vre-un ajutor societăţii, să-î
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1097
aducă prieten!. De anî de ţlile luase frumosul obiceiu, de a da celor dintâi elev! absolvenţi câte un cesornic, ca o dulce amintire de la şcola nostră, şi ca un îndemn la muncă şi bună purtare şi în viaţa socială.
Al. Lupaşcu a fost unul din întemeietorii societăţii, şi unul din făuritorii primelor statute, după care s’a condus acestă societate. De la 1866 şi până în ţliua morţii, el a fost neîncetat alăturea de ori-ce năzuinţă a societăţii, a luat parte la tote acţiunile mari ale ei. Cu lacrămî în ochi de bucurie ne vorbi a dînsul despre societate şi şcolele ei, când venea în timpul din urmă în acest local.
Să le fie vecinică amintirea.
Domnule Preşedinte,
Onorată adunare.
Situaţiunea şcolară pe anul 1901—1902 e următorea. In şcola normală au fost înscrişi la începutul anului şcolar 151 elevi. Dintre -aceştia Brebenu Iân din cl. I şi Nicolescu C. Ion din cl.
IV	s’afii retras din causă de bolă. Aşa dar au urmat cursurile regulat 149 elevi, care repartisaţî pe clase sunt: în clasa I 35 elevi, în clasa II 30, în clasa III 31, în clasa IV 43 şi în clasa
V	10 elevi. Avendu-se în vedere disposiţiunile regulamentului şcolar, Consiliul profesoral al şcoleî normale, întrunindu-se în (liua de 19 Iunie c., a hotărît să se promoveze din cl. I în a Il-a 34 elevi, din clasa II în a IlI-a 28 elevi, din clasa IlI-a în a IV-a 37. Clasa V-a aii absolvit-o 6 elevi. Potrivit circularei Onor. Minister de Culte şi Instrucţiune Publică cu No. 39.027, din 5 Sep-tembre 1901, examenul de corigenţă fiind desfiinţat, iar repetirea unei clase fiind permisă numai pentru un an şi anume elevilor de la clasa II în sus, cari n’au întrunit media generală de promovare la două obiecte de studiu, consiliul profesoral a declarat eliminaţi definitiv pe acei elevi, cari n’au întrunit condiţiunile de a fi repetenţi. între cei eleminaţî e unul pentru conduită.
Numărul elevilor, care n’au întrunit condiţiunile de promovare e de 20. Dintre aceştia cei eliminaţi sunt 4: unul în clasa I şi trei în clasa III. Prin urmare repetenţi sunt: 2 elevi în clasa II, 4 în clasa III, 6 in clasa IV, iar 4 elevi din clasa V au fost amânaţi să depună esamenul de absolvire în Maiu 1903.
In şcola primară de aplicaţie au fost înscrişi la începutul anului şcolar 111 elevi şi anume: în clasa I 33 elevi, în clasa II 24, în cl. III 28 şi în a IV 26. Din aceştia, s’au retras în cursul anului din diferite motive 3 elevi din clasa I, 1 din clasa Il-a, 6 din clasa III şi 2 din clasa IV. Au urmat deci cursurile regulat şi s’au presentat la esamen 99 elevi, şi anume 30 în clasa I, 23 în clasa II, 22 în clasa III şi 24 în clasa IV. Potrivit disposiţi-unilor regulamentului şcolar în vigore, domnii învăţători sub a mea preşedenţie au decis să se promoveze din clasa I în clasa II 23 elevi, din clasa II în clasa III 20, din clasa III în clasa IV 18, iar din clasa IV se vor liberă certificate de absolvire la 21 elevi. Rămân prin urmare repetenţi 7 elevi în clasa I, 3 in clasa II, 4 în clasa III şi 3 în clasa IV.
Grădina de copii a fost frequentată în termen mediu de 17 copilaşi, iar înaintea domniilor Vostre se presintă 20.
Din aceste date se pote vedea, d-le preşedinte şi onorată adu-
www.dacoromanica.ro
1098
ALBINA
nare, cu cea mai mare uşurinţă starea morală şi intelectuală a şcolelor societăţii. Ea nu e de alt-fel de cât aceea ce trebue să fie într’o şcolă întreţinută de omeni de bine, de buni români şi creştini! Să bucure acesta pe toţi şi să le ispire încredere in munca nostră, în lupta nostră pentru desvoltarea şi întărirea unei opere de o aşa însemnătate şi cu un caracter atât de românesc ! Mulţumesc din suflet înaintea d-vostră, atât d-lor profesori pentru zelul lor neobosit şi pentru dragostea ce arată în îndeplinirea înaltei lor chemări, ca ast-fel să ne putem bucură de rode aşa de frumose, cât şi d-lor membri ai Consiliului de administraţie, cari nu cruţă nici o jerfâ pentru ca şcolele Societăţii să fie de model în cea ce privesce organisarea şi instalarea ! Cu aşa puteri unite, şi cu aşa tendinţe, putem nădăjdui, că aceste şcole vor merge tot înaite prosperând şi înflorind !
Domnule Preşedinte,
Onorată adunare.
Mai am acum o singură datorie, şi anume, să fac în acest moment şi din acest loc un călduros apel acelor tineri, cari vor merge ca învăţători în mijlocul poporului nostru rural şi să-i rog din tot sufletul meu, să fie la înălţimea chemării lor. Li s'a spus neîncetat timp de 5 ani, şi le mai spun şi acum pentru ultima oră, că numai prin muncă continuă şi prin bună purtare pot să fie aceea ce aşteptăm noi de la ei. Poporul nostru rural e bântuit de multe rele şi ele nu se pot înlătura în cea mai mare parte de cât cu ajutorul lor. Dacă cuvintele calde şi părintesc! ale profesorilor vor fi pătruns sufletul lor; dacă vor ave inimă pentru popor şi ţară, atunci putem nădăjdui, că o nouă viaţă vom ave în satele nostre: o viaţă trainică şi înălţătore ! Fiţi iubiţii mei, apostoli, pentru binele şi fericirea poporului, căci numai aşa veţi merita frumosul nume ce purtaţi, de învăţători şi educatori! Dacă veţi lucră aşâ, atunci Societatea nâstră ’şi-a ajuns scopul, atunci ea pote căpătă mai multă tărie în munca pentru şcolele ce întreţine ! Nu pierdeţi un singur moment din vedere, că numai prin o aşa lucrare veţi răsplăti jertfele ce Societatea acesta a făcut pentru voi şi veţi face ca totă lumea ro-mânescă să se uite cu drag la ea şi la voi. Rog pe bunul Dum-nedeu să vă lumineze şi să vă îndrepte paşii voştri numai spre ce e bun şi frumos!
Terminând acestă cuvîntare, urez să trăiască Dinastia Româna, puternica protectore a şcolelor Societăţii; să trăiască membrii şi bine-făcătorii societăţii şi ai şcolelor ei; vecînică să fie amintirea tutulor bunilor români, cari aii venit întru ajutor într’un fel sau în altul pentru binele şcolelor Societăţii. >
Acestei inimose cuvîntări a răspuns d-1 G. Missail, vice-preşe-dintele comitetului Societăţii, print’o cuvîntare caldă, patriotică şi forte mişcătore, aşâ cum veneratul vechiu parlamentar scie să fure inimile şi să înalţe sufletele.
Pentru a satisface cererilor abonaţilor noştri, dăm la un loc, nu-merile revistei de la 8 şi 15 Iulie, (purtând No. 40 şi 41), iar la 28 Iulie vor apare tot unite, numerile pentru 22 şi 28 Iulie (purtând No. 42—43).
www.dacQromanica.ro
Monastirea Grădiştea din jud. Orheiu, cu chiliile săpate în stâncă, restaurată la 175(5
de către Radu Racoviţă. Vel Logofăt.
1100
ALBINA
TEATRU SĂTESC PĂCALĂ A RG AT
(eomedie în 2 tablouri) de N. RĂDULESC U-N I G E R
PERSONELE:
Uncliiaşul sfătos.
Dascălul Pricolici.
Kiva.
Mirea.
Sanda.
Păcală.
Tândală.
TABLOUL I
In fundul scenei Primăria, cu prispă largă, cu gard de ostreţe, cu portă mare şi mică.
In drepta, între culisa I-iu şi Il-a, clopotniţa bisericii şi în faţa eî o cruce mare de lemn, o buturugă destul de mare, dinaintea cruceî.
In stînga loc deşert, cu copaci.
SCENA I.
Păcală, Tândală.
Păcală dorine de-a’n-piciorele, rezemat de un copac.
Tândală, jos, lângă buturugă.
PĂCALĂ (se deşteptă, ca speriat do ce-vâ). Eaca socotelă. Am adormit, poponeţ... par’că n’ar ti fost mal potrivit să dorm jos... ca Tândală, bunioră... Da aşa’s efi... om harnic... Nu-mi vine să şed... nici când dorm... dar când umblu? (Tândală slorăe) Sirecul! .. dorme dus.. . Sciţi că nu se pote văita că nu dorme. Eu aş munci tji şi nopte... El dorme nopte, cji. . . Ăsta, dacă s’ar îneca în Dunăre .. . s’ar face somn. . . Ia să-I gătesc una de-a lui Păcală ... să aibă şi el o mulţămire când o deschide ochii... (scote nisce bucăţi de storă, îl legă mânile, apoi piciorele, pe urmă îl petrece o sforă pe după subţiori şi capetele le legă de buturugă), la să vedeţi: o să viseze că ’l-a legat nuş-cir.e în temniţă ... (trece între copaci, scote un biciu cu coda scurtă şi începe a plesni şi a chiui). MS... care-I acolo. .. In lături... că trece boerul cu butca !..
Tândală (deschide ochii). Aud ? (cască).
PĂCALĂ (plesnind iar) înlături... că te calc, mă...
TÂNDALĂ (lenos) Aud ?.. Ia treci şi mal pe devale . .. (cască) Oare de mult oiu li dormind? (vrea să ridice o mână). Eaca ... mi-a amorţit mâna... (vrea s’o ridice pe cea-laltă). Şi asta. .. Bre! dar greu am dormit... (vrea să se scole). Ce naiba... (cască). Nu cum-va mi a prins spinarea rădăcină? (suceşce capul) Par’că mi-ar fi crescut ce-vâ. după cefă . .. (cască). Dacă-î aşâ... ia să mal dorm... că par’că nu mi-am făcut somnul întreg./.
www.dacQFomanica.ro
ALPTVA
1101
PĂCALĂ (iăcându-se că intră). Aici eşti, mă Tândală ? TÂNDALĂ (căscând). Aici...
PĂCALĂ. Te-aî trezit?
TÂNDALĂ. Eaca nuş-cine eră să dea peste mine cu trăsura.... PĂCALĂ. Şi dor cât adormiseşî, aşa-I ?
TÂNDALĂ. Pesemne... (căscând) că uite... mi-I som ... (cul-bărindu-se) Domne, tare mi-î a dormi...
PĂCALĂ. Dormi, Tândală, mal dormi că sorele-I la nămecjl abia TÂNDALĂ (căscând). La nămecjil ? .. mă, neastîmpărat sore ! .. Degrabă mal veni la nâmedî... (căscând) Dacă n’are altă trebâ. PĂCALĂ. Da fome nu ţi-1 ?
TÂNDALĂ. (căscând). Par’că...
PĂCALĂ. Am în desagi, mă Tândală, mălaiu cald, brânză de burduf şi-o prepeliţă dată’n spuză... ştii, să te lingi pe buze... Tândală. Dacă mi-î da şi mie ... oiu mânca...
PĂCALĂ. Dacă t’eî scula, ţi-oiu da.
Tândală. Scolă-mă tu ... că nu-ş ce am ... Par’că mi-a crescut trupul din pămînt, din iarbă verde.. .
(dă să se ridice şi nu pote).
PĂCALĂ. Te-or fi legat Ielele, mă Tândală... unde te ştiă ele mal harnic din sat...
TÂNDALĂ (căscând). M’or fi... Domne .. . ce-aş mal dormi... PĂCALĂ. Dormi... că eu oiu mânca...
(s’aşetjă jos şi se face a mânca).
Tândală. (după o clipă). Bună I prepeliţa, mă ?
PĂCALĂ (ca şi cum ar fi cu gura plină) îhî...
Tândală. Mi-I apa la gură... mă Păcală...
PĂCALĂ. Ia taci... şi dormi...
Tândală. Vecji că mi-î iome, mă...
PĂCALĂ. Iaca dormi, că-ţl trece...
Tândală. Că bine (Jicî... (s’aşecjă mal bine). Să’mî laşi şi mie. TÂNDALĂ. 1-hî... urletul morii şi bătaea vîntuluî. .. Tândală. (aprope adormit) Bine, bine ... (adorme).
PĂCALĂ, (uitându-se la el). La furat somnul... (după o clipă). Tare aş mânca... Eaca mai nainte vreme, lumea eră mai cu milă pentru calici... Taci că nu’ş-cine se ivesce... (închide o-chiî, parc’ar fi orb şi întinde mâna).
SCENA II.
Păcală, Tândală, Unchiaşul Sfătos.
Sfătos, (oprindu-se la portiţa Primăriei). Mă ! e care-va a-colo ? (după o clipă) Nimeni...
PĂCALĂ. Fă-ţl milă şi pomană de-un biet orb ... fără lumină. Sfătos. Orb? Săracul!.. Eaca... ce s’a găsi... (scotocesce în chimir şi s’apropie; când să î dea, să opresce). Ptiu I bleste-matule ! Tu eşti, mă Păcală?
PĂCALĂ. Eu... Am orbit, Moş Sfătos...
Sfătos. Da de unde cunosc! că-s eu, dacă ai orbul găinilor ? PĂCALĂ. După glas ... şi după umblet ... că grăescl ca bu-
www.dacoromanica.ro
1102
ALBINA
nătatea şi te-apropil ca norocul... Fă-ţî milă şi pomană şi dă-ml un ban...
Sfătos. Bun de gură, da loc de leneş, te ştiam... Acuma te’ndemnl şi la şireclic ? Ia vetjll să nu-ţî găsesc! omul... şi să mănânci vre-o sfîntă de bătae...
Păcală. Bună-î şi bâtaea la vremea eî, numai nu ţine de fome...
Sfătos. Apoi te urnesce la muncă şi dacă muncesc! aî ce mânca... (aude pe Tândală storăind tare şi se întorce spre el) Eaca şi cel-lalt... Unde-I Păcală să facă pozne, se pote să nu fie şi Tândală mort de somn ? (se duce şi-l hîţînâ). Scol dihanie... că şi noptea e un vec...
Tândală (trezindu-se) Ce? se cutremură pâmîntul ? (vrea să ridice mâna). Da ce naiba de nu pot ridica a(,lî nici mână, nici picior ? (cască).
SFĂTOS. Nu vetjî, că eşti legat, lenea pămîntuluî !
Tândală. M’au legat Ielele, ci-că...
SFĂTOS. Trebue să fie o ispravă de-a lui Păcală, că numai de astea e bun... (lui Păcală) Eaca ve()I la ce-ţl pul tu puterea braţelor? La jocă mal rău de cât copiii, şi eşti om în tot locul.
Păcală. In tot locul omu-I om...
Sfătos. La ce ţi-e de folos, mă Păcală, că aî două dramuri de isteţime, dacă n’o pui la muncă? In loc să te apuci de vre-un meşteşug, ori măcar să muncescl la câmp cu braţele, faci degeaba umbră pămîntuluî... Bagă-te argat, mă, că tot e mal cinstit de cât să şecjl şi să cel de pomană... Cum a trăsnit de v’a adunat, pe tine şi pe ăst-la!t? Tândală apoi mai e şi prost de dă în gropi... (îl tae sforile). Halte scolă... c’o să te faci una cu pămîntul...
Tândală (intimjăndu-se cască). La ce vreme-a fi ore?
Sfătos. Apoi, s’au întors vacile cu codile la spinare. .. (Păcală se ridică).
TÂNDALĂ. Care va să c)ică... mal e până de-seră? (se întorce pe cea parte).
Sfătos. Iar te pul pe somn ?
Tândală. Nu ţi-î lene a şi vorbi !..
Sfătos. Cu dihania asta n’o scoţi la capăt... (se întorce spre Păcală). Ascultă mă Păcală.. . Mi-e milă de tine, că la urma urmei eşti om... Vrei să argăţescl la mine în ogradă? Iar dacă mă-I asculta, mal vrednic n’a li altul... Apoi, pentru vrednicia ta, oiQ da o cojă de mămăligă şi păcătosului ăstuia.. .
PĂCALĂ (după o clipă de codire). Da nu mă I pune la cine scie ce greutăţi ?
Sfătos. Dacă nici pe saltea nu te-oiu ţine ! O să te învăţ să grădinărescl, că mai rar grădină cu de tote. ..
PĂCALĂ. AI copaci mari, cu umbră...
Sfătos. Da cum nu...
Păcală. Scil, pentru câte un puiu de somn, pe vremea arşiţei. ..
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
1103
Sfătos. Dacă aşa ţi-I vorba, plecăciune !
PĂCALĂ. Ba nu, moş-Sfătos... Ia-me că mă bag la dumneta.
Sfătos. Acum... o cercare, n’a ti cine scie-ce...
PĂCALĂ. Aşâ (Jic şi eu...
Sfătos. Te prinzi care va să <,lică...
PĂCALĂ. Pe un an... Da să-mi dai un cojocel, o căciulă şi o pereche de iţarî...
SFĂTOS. Pân’la iarnă mal va...
PĂCALĂ. Eaca mă prind pe un an...
SFĂTOS. Pe un an ... Şi fiind că eşti argat la mine, i-a începeţi slujba. Du-te’n primărie şi vecjl de este care-va acolo... că am să scot un act... Mi-a făcut nora un nepoţel...
PĂCALĂ. Să-ţi trăescă... Eaca mă duc... (intră în primărie).
Sfătos, (cătând la Tândală). Cum să-l tămădueso de lene pe netrebnicul ăsta ? că mare povară şi urît nărav ! Eaca am să chibzuesc...	(va urma)
apra se găsesce astădî aprope la tote poporele, mai ales în regiuni muntose şi ne dă un câştig destul de însemnat, cu deosebire unde cultura oilor nu mai este
rentabilă. Ea este mai prăsitore, dă mai mult lapte, şi se mulţumesce cu mai puţin decât oia şi după împrejurări se pote întreţinea cu forte puţină cheltuială, îndes-tuleză casa cu lapte şi produce şi gunoiu pentru o mică bucată de pămînt, perul ei încă se folosesce la ţesături mai ordinare. Cu drept cuvînt se (Jice «capra este vaca săracului».
In turme mari nu e chip a le ţineâ, fiind-că nu le putem ţinea laolaltă ca oile; ele ar pută aduce şi mari pagube prin păduri tinere, a căror lăstare şi muguri le mănâncă cu multă poftă.
Bărbatul se numesce «ţap», femeea «capră», puiul «ied»-Ţapul trebue să fie mare, cu gâtul scurt, capul mare, urechile să atârne în jos, barba lungă şi stufosă, piciorele puternice, pulpele voluminose, perul des insă mole la pipăit.
CAPRA
www.dacoromanica.ro
1104
at.tuna
Un ţap în etate de 2 — 8 ani este destoinic pentru 100 capre.
Capra de prăsilă să fie înaltă, lată în şale şi la cruce, pulpe voluminose şi totă făptura ei să fie mai delicată, ugerul să fie mare şi ţîţele lungi; perul scurt, însă des si mole.
împerecherea se face prin Septemvrie — Noemvrie; căldurile dureză la capră 24 ore şi revin după 11 dile de la fătat. Timpul gestatiunei este de 21 — 22 săptămâni şi fată prin Februarie — Martie—Aprilie, unul, doi, câte odată 3 şi 4 iedi. Pentru prăsilă vom folosi capra numai până la 9 — 10 ani.
Iecjii cari sunt destinaţi pentru prăsilă, ii lăsăm să sugă până la 6 săptămâni, alt-cum numai 3, le dăm însă dejâ după 2 săptămâni fen sau frunze mai fragede de mâncare. Dejâ după 5 (Jile iedul urmeză în tot locul pe mama sa şi devine după o jumetate de an bun pentru a se prăsi.
Caprele iubesc ca nutreţ înainte de tote ierburi subţiri şi plante nu prea grase, crescute prin locuri sbicite, apoi
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1105
frunze, ramuri tinere de copaci. In grajd se dedau a mâncâ pa lângă fen şi pae, napi, cartofi, tărîţe, lături şi tot felul de rămăşiţe din bucătărie şi grădină.
Caprele sunt forte alegătore în mâncare şi dacă sunt de capul lor, pot aduce mari pagube prin grădini şi mai ales pomilor, rodendu-le mugurii şi coja cea tînără. In grajduri fac mare risipă cu nutreţul, din care causă trebue să le dăm tot-deauna câte puţin nutreţ, însă des
Capră.
Sarea nu trebue să le lipsescă. Să se socotescă ca la 3 kg. de cap pe an; le-o dăm presărată pe nutreţuri mai ze-mose şi mărunte sau le punem un bulgăr de sare pe care o ling după plac.
Apa ce o dăm caprelor trebue să fie cât ce pote de curată şi prospătă, iar celor în gestaţiune (când sînt îngreunate) le vom dâ de băut numai o apă (care nu este prea rece, altcum ar putea lăpădâ.
In privinţa plantelor veninose, capra chiar de voia ei consumă multe din acestea, fără a-’i vătăma sănătatea.
Capra ne dă lapte cel puţin cât o vacă obicinuită. Dacă o mulgem regulat, ea înţarcă forte târdiu.
Laptele caprelor este forte bogat în grăsime (unt), ca-seină (caş) şi zahăr când ele sunt bine hrănite şi ţinute în grajduri curate şi sânătose, altfel el are un gust particular (deosebit), neplăcut şi aspru. Din el se prepară o brânză grasă, forte gustosă. In Italia se face din laptele fert amestecat cu smântână o brânză dulce renumită şi cunoscută sub numele de «Risotta».
www.dacaromaiiica.ro
1106
ALBINA
Carnea iedilor este asemenea celei a mieilor, însă mai mole, mai fragetă; a caprelor mai bătrene încă nu este rea.
Pielea caprelor se folosesce pentru prepararea pieilor numite Corduan şi Saftian; se mai folosesc argăsite în diferite moduri pentru mânuşi, pantaloni, pergament animal, burdufe pentru brânză, vin şi apă etc.
Cornele le folosesc strungarii pentru fabricarea diferitelor obiecte mărunte de corn.
_______________ Bunul econom.
6 50cietate care dă rode.
Dăm cu plăcere loc, circulăriî d-luî I. Kalinderu. adresată Agenţilor Sei, din ea se pote vede rodnicia societăţilor sătesc!, când ele sunt bine înjghebate, încurajate, şi conduse cu pricepere.
Domnule Agent,
Am plăcerea a vă comunica, că „Societatea cul-turală-economică Al. N. Lăhovary", înfiinţată prin îndemnul nostru pe Domeniul Coronei Ruşeţu din judeţul Brăila, a cumpărat în primăvară o garnitură de treer modernă, spre a o închiria societarilor şi locuitorilor pentru treeratul recoltelor.
Ca acompt s’a dat 1.000 lei, iar restul se va a-chitâ în timp de 3 ani din produsele maşinei însă-şî.
Locuitorii, veseli, că vor pute treerâ de acum înainte la vreme, cum se cade şi fără risipă, se grăbesc a îmbrăţişa societatea cu mai multă căldură. Plătesc regulat cotisaţiunile şi se întrunesc în fiecare Duminecă la sediul societăţii pentru a se sfătui cu toţii şi mai ales a ascultă conferinţele ce se ţin despre gospodărie, higienă, morală şi despre tot felul de alte subiecte folositore.
Pasul făcut de Societatea de la Ruşeţu, fiind din cele mai însemnate, pentru că înlesnesce pe de oparte pe locuitori, perfecţioneză agricultura lor, şi pe de alta adună la un loc pe toţi locuitorii, strînge legăturile dintre ei şi le desvoltă interesul şi spiritul de a se asocia, nu pot să nu l semnalez atenţiunei d-v. şi să nu vă invit a lucră şi de aci încolo cu totă stăruinţa la desvoltarea societăţii culturale-econo-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
1107
mice din ocolul d-v., pentru a pute să lărgiţi şi d-v. cercul eî de activitate.
Ve atrag însă totă băgarea de semă că societatea, pentru a pute propăşi temeinic, trebue să fie înainte de tote bine condusă. Cei din fruntea ei trebue să fie imparţiali, să pună totă stăruinţa pentru bunul ei mers, şi să caute a nu da nici odată prilej de neînţelegere.
Cum v’am recomandat şi cu altă ocasiune, veţi ave totă grija şi în acestă privinţă.
Administrator.
Ion Kalinderu.
Cultura legumelor şi a pomilor fructiferi C).
VARZA. Este o plantă bis-anuală (face sămînţă în al doilea an) şi se cultivă pentru căpăţînele sale ce sunt întrebuinţate în economia casei.
Varietăţile de varză, după timpul când se sămănă se împart mal întâiu în doue: de vară şi de tdmnă. Acestea la rîndul lor se împart în alte soiuri cari se deosebesc prin mărimea căpăţînel, forma şi culdrea lor.
Pămînturile de natură nisipo-argildse şi argilo-nisipbse sunt mai bune pentru cultura verzeî.
Varza de vară se semănă în luna Fevruarie în răsadniţă, iar către sfîrşitul lui Martie se scot firile şi se planteză pe rezdre, aşâ că în Iunie, cel mult Iulie, vom căpătă căpăţînl de varză. 1
(1) Ve<JI No. 28 — 29, 30, 31, 33, 35, 36 şi 37.
www.dacQFQmanica.ro
1108
ALBINA
Cea de tămnă se sămănă în Aprilie, iar în Maiu se răsădesc la locul hotărât. Dintre varietăţile de tămnă, varza cu căpăţîna mare şi îndesată e cea mai bună; prosperă în-tr’un pămînt bine gunoit şi să aibă revenelă în de ajuns. Orî-care ar fi soiul de varză, ea cere ca pămîntul să fie bine lucrat şi afânat. Plantele se resădesc la depărtare de 60—80 cm., îutre ele. După ce firele au crescut, se strânge puţin pămînt împrejurul rădăcinilor lor, cu scoţi de a face să păstreze revenăla trebuinciosă.
Lucrările de întreţinere cerute de varză în timpul cresceriî, sunt săpatul şi udatul la timp. Udatul cât mai des, face ca varza să capete căpăţînî mai frumăse şi îndesate. Foile de la rădăcini cari îngălbenesc, trebuesc rupte şi înlăturate.
Tămna, când varza e formată, se recoltăză şi se pune spre păstrare fie la murat, fie în stare verde aşezată în-tr’un şanţ. Şanţurile, cari trebunesc făcute într’un pămînt uscat, se căptuşesc atât pe fund cât şi ţie lături cu un strat subţire de paie şi în urmă se aşeză varza. După ce s’a pus t<5tă varza în şanţ, se acoperă cu paie peste care se pune pămînt. Nu trebuesc puse paie multe, căci în acest cas varza se încălţlesce şi se păte cloci.
Odată cu recoltatul, alegem pentru sămînţă acele din verzi cari sunt mai mari şi îndesate; acestea se scot din pămînt cu rădăcină şi se ţiăstrâză în pivniţă în nisip sau chiar în-tr’o grăpă. Primăvara în luna Martie, sau cel mai târziu începutul lui Aprilie, căpăţînele pentru sămînţă se planteză, îngropându-le cotorul (rădăcina) până la câpăţînă.
După îngrijirile date, varza va înflori şi face sămînţă la timp, iar după căcerea seminţei, se recoltăză prin Iulie şi se pune spre păstrare.
Conopidă.
CONOPIDA este o plantă care ţine de faini ia verzeî; în loc de căpăţînî de foi, conopida face căpăţînî de flori.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1109
II	place şi cresce într’un pămînt umed şi gras. Conopida după timpul în care se semenă, e de două feluri: de vară şi de iarnă. Cea de vară se sămenă în resadniţă prin Fe-vruarie, iar în Aprilie se scot plantele şi se sădesc la locul hotărît, udându-le bine şi în de ajuns. Conopida de tâmnă se semenă prin Aprilie pe un răzor, şi după ce răsadurile au crescut, se scot şi se planteză pe şenţuleţe, destinate a conduce apa la rădăcini, de 6re-ce conopida are nevoie de multă apă. In timp de secetă, conopida se udă cât mal des şi din belşug.
Se întîmplă de multe ori ca până tdmna conopida să nu facă flori; în acest cas se scot cu rădăcinile încărcate de pămînt şi se pun în pivniţă cu rădăcinile puţin îngropate; aci, udându-le din când în când, fiind şi puţină căldură, încep a vegeta şi ast-fel formeză florile.
(Va urma).	______________ Ion E. Mihăescu.
Societăţi economice la sate.
La 5 Maia a, c, membrii Societăţii culturale economice, Alexandru N. Lahovary, au fost convocaţi în adunare generală, pentru a li se da socotelă de mersul societăţii, pe anul de gestiune 1901—902. Situaţiunea a fost după cum urmeză:
1) In ceea ce priveşte partea culturală a scopului societăţii, s’a ţinut o serie de conferinţe, ce au avut o înrâurire bine-făcetore asupra să-
tenilor.
2). Partea materială s’a presentat ast-fel:
Capitalul societăţii la 31 Martie Lei.................. 9.260,26.
Cheltueli şi restituiri de capital »	.................. 854.90.
capital net »	.............. . 8.405,36
Plasaţi cu poliţî în regulă	»	.............. 8.238 00
Cassa în numerar »	....	. . . 167,36
In anul a cărui situaţie financiară se expune, capitalul societăţii faţă de anul trecut, a sporit cu frumuşica sumă de Lei 5.764,06; iar numernl membrilor, de unde la începutul anului erau 80, acum societatea în-numeră 160.
B
Serbare Şcolară.
i
In (jliua de 27 Decemvrie 1901, s’a dat, în corn. Găicânca jud. Tecuci, o serbare şcolară, urmată de bal, în folosul construirii unui local propriu pentru şoolă. Serbarea a reuşit pe deplin, producând suma de 1.068 lei; din care, scoţendu-se cheltuelile, au rămas 800 lei. Din acestă sumă s’a dat 50 lei pentru cantina şcolară.
Reuşita serbării se datoresce d-lui Prefect cum şi d-luî Re-visor şcolar al judeţului.
www.dacocomamca.ro
1110
ALBINA
Dece Maiu Ia sate
%
In comuna Amărâscî, jud. Romanaţi, (Jiua de 10 Maiu a fost frumos sărbătorită. Au liţat parte: Agenţii Domeniului Coronei, învăţătorii, preoţii şi sătenii în mare număr.
După oficiarea Te-Deumuluî, publicul a venit la şcolă, unde învăţătorii, I. Diaconescu şi I. lonescu, au vorbit despre însemnătatea <Jileî de 10 Maiu.
După aceea elevii au recitat diferite poesil patriotice şi au jucat jocuri naţionale.
* *
*
In comuna Arsachy, jud. Vlaşca, 10 Maiu s*a serbat dc către dirigintele şcolei, într’un mod cu totul deosebit.
După oficiarea Te-Deumuluî, elevii au defilat înaintea veteranilor comunei; pe urmă au mers cu toţii în curtea şcolei. Aci învăţătorul diriginte St. Morărescu, a vorbit despre importanţa dileî de 10 Maiu.
Elevii au cântat mal multe imnuri şi aii recitat mai multe poesil patriotice ocasionale. Serbarea s’a terminat la orele 4 p. m.
I nforrciaţiuni.
Ministerul Agricultureî, Industriei, Comerciului şi Domeniilor, publică spre cunoscinţa generală, că ne sosind încă de la Paris de cât numai o parte din medaliile şi diplomele acordate exposanţilor noştri la expo-siţia din 1900.
Ministerul a decis, ca distribuirea recompenselor să aibă loc după ce tote titlurile aşteptate vor sosi în ţară.
Pentru provincie recompensele se trimit prin prefecturile respective.
Pentru capitale epoca şi cjiua distribuirii se va anunţă prin Monitorul Oficial şi (jiare.
Acesta publicaţiune se face pentru a se evita pe viitor cererile ce «Jilnic se fac la Minister pentru distribuirea diplomelor şi medaliilor.
*
• #
Prietenul nostru Pr. Constantinescu-Lucaci, a fost medaliat cu răsplata munceî p. inv. secundar al II, asemenea i s’a conferit Stâua României» in gradul de ofiţer.
, * *
Amicul şi membrul nostru în Comitet d-1 Colonel P. V. Năsturel a dat la lumină o forte importanţă lucrare «Medaliile şi Decoraţiunile Române» descrierea şi portul lor de către civili, militari, preoţi, magistraţi şi domne. Acesta folositore carte nu costă de cât un lefi şi se află de vîn-<Jare la autor Calea Văcăresc! No. 112 şi la tote librăriile. O recomandăm cu căldură abonaţilor noştri.
*
* «
D-1 Colonel Năsturel, cunoscut publicului român prin publicaţiunile sale eraldice şi calendaristice, a dat la lumină, cu ocasiunea jubileului de 25 de ani al Independenţei României, un frumos tablou în cromo-litografie, representând tote Decoraţiunile şi Medăliele române, dispuse aşâ cum trebue Să se porte, precum şi Armele, Drapele şi Corona de oţel, executat cu atâta artă şi plasticitate în cât ţi se pare că ai înaintea ochilor nu un desemn colorat, dar chiar obiectul în natură.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1111
Acesta lucrare, de o adevărată valore artistică, face onore nu numai Institutului de Arte Grafice Carol Golii S-sor I. St. Rasidescu, care a executat’o, dar chiar şi ţării, şi merită să figureze în casa ori-cărui Român iubitor de arta şi frumos.
Preţul unul exemplar este numai 3 lei.
Depositul se află la Editor, Institutul de Arte Grafice Carol Giilil S-sor 1. St. Rasidescu, Bucurescî, Strada Domnei 16.
* * *
Posturile de verificatori de măsuri şi greutăţi ale urbelor Tg. Jiu, Olteniţa, Mizil cu Urlaţi, Panciu, Corabia, Roşiorl-de-Vede, Zimnicea, precum şi 6 posturi de Verificatori-Ajutori de măsuri şi Greutăţi la Bucuresei, fiind ocupate provisoriu, se face cunoscut că, pe basa art. 11 din regulamentul pentru aplicarea sistemului metric, se va ţine concurs pentru ocuparea lor în diua de 15/28 Octomvrie 1902, la 2 ore p. m.
Concursul va ave loc în localul Serviciului Central de măsuri şi greutăţi, situat în strada 11 Iunie (Filaret) din Bucurescî.
Cererile de înscriere se vor adresa Serviciului Central de măsuri şi greutăţi până în ajunul «jlileî concursului.
Pentru a fi admis la concurs, candidatul trebue să dovedescă prin acte care se vor înainta odată cu cererea de înscriere:
1.	Că este român sau naturalisat;
2.	Că a absolvit cel puţin patru clase primare;
3.	Că are etate de 21 ani împliniţi;
4.	Că a satisfăcut Lege! de recrutare şi
5.	Să presinte de la autoritatea unde a funcţionat în ultimul timp, un certificat de modul cum şi-a îndeplinit serviciul.
Lipsa vre-unuia din aceste acte esclude candidatul de la concurs.
Concursul se va compune din 3 probe: înscrisă, orală şi practică, asupra următorelor materii:
a)	. Operaţii cu numere întregi, fracţionare şi complexe;
b)	. Transformarea fracţiunilor ordinare în decimale şi vice-versa;
c)	. Sistemul metric şi vechiul nostru sistem de măsuri şi greutăţi; notaţiunile prescurtate internaţionale;
d)	. Transformarea măsurilor vechi în măsuri de sistem metric şi vice-versa;
e)	. Principiul construcţiuniî balanţelor cu braţe egale şi a celor cu braţe neegale (decimal, centimal, cântar roman); balanţele legale de cereale;
f)	. Cotitul vaselor cu sistemul legal;
(/). Practica verificatorului de măsuri şi greutăţi;
h). Legile, regulamentele şi instrucţiunile privitore la aplicarea sistemului metric.
Concurenţii, pentru a pute fi admişi la proba orală, trebue să fi obţinut cel puţin nota 6 la examenul înscris.
Ministerul Domeniilor avend nevoe să cumpere pentru diferite judeţe şi comune peste 100 de tauri numai de rasă pură moldovenescă, aduce la cunoscinţa generală că, toţi acel ce posed asemenea tauri, să facă cunoscut Ministerului, în mod precis vîrsta, iar aproximativ greutatea şi lungimea taurilor precum şi preţul cu care se oferă.
Insciinţările vor fi timbrate.
www.dacaramanica.ro
1112
ALBINA
Bibliografie,
A apărut: «Charta istorică a României» cu ţările vecine, cu un repertoriu alfabetic pentru usul şcolelor primare şi secundare de d-niî Ni-culescu şi Ioneanu, institutori în Ploesci. Preţul lei 2,80 în editura Institutului de Arte Grafice Carol Gobl, S-sor I. St. Rasidescu, Bucurescî. In curînd vom face o dare de semă amănunţită asupra acestei lucrări.
*
Ut )jc
A apărut:
tNofiuni de igiena populară de d-1 Valerian Gg. Negrescu, medic primar, jud. R.-sărat. preţul 1 leu, tip. Codreanu, Focşani. — Istoricul a ■10 de biserici din România, de Pr. Marin Dumitrescu, preţul 2 lei. Voi. Jl-lea. Volumul I-iu e mai de mult apărui, iar volumul al IlI-lea va apare în curând. Se gâsesce la librării.
*
* * *
A apărut:
Istoria Cotrocenilor, Lupescilor (St. Elefterie) şi Grosăvescilor, studiu ba-sat pe documente oficiale şi particulare, ilustrată cu 109 vederi vechi şi noi, portrete facsimile şi cu 3 hărţi intercalate in text, de G. M. Ionescu, Licenţiat in litere şi teologie.
De vîmjare la autor, strada Antonică No. 19, Bucurescî, cu preţul de lei 12 volumul.
Pentru abonaţii revistei Albina numai cu lei 7 volumul. Banii se vor trimite cu mandat poştal d-lui Ionescu, la adresa de mai sus.
Lucrarea presintă un deosebit interes istoric şi e de folos întregului corp învăţătoresc.	________________
MUL Ţ U M I II E
învăţătorul şcoleî din căt Pisc., corn. Cocioc, uduce mulţumirile sale d-lul I. Kalinderu, care, cu ocasiunea visităriî şcoleî în (Jiua de 21 Maifi a. c., a dăruit elevilor peste 30 volume de cărţi diferite.
Anul al V-lea este pe sfârşit şi totuşi un bun număr de abonaţi sunt încă neplătiţi. îi rugăm să bine-voiască a grăbi cu trimeterea costului. Rugăm de asemenea pe abonaţii noştri să achite prin oficiile poştale chitanţele ce le-am trimis şi îi rugăm să nu se supere, de ore ce noi am luat acâstă măsură pentru uşurinţa D-lor abonaţi.
EFORIA SPITALELOR CIVILE
La 13 Iulie 1902 orele 10 a. m. se va ţine licitaţiune la Eforie, pentru reparaţiunile necesare spitalului din Sinaia, care după devis se urcă la suma de lei 5 247 bani 50.
Doritorii sunt invitaţi să’şî presinte ofertele d-lor sigilate însoţite de o garanţie provisorie de 5%, cunoscând că garanţia definitivă va fi de 6°/0.
• • * *
In <jiua de 15 Iulie 1902, ora 3 p. m. se va ţine la Eforie licitaţie publică cu oferte sigilate pentru darea în întreprindere a construire! unui pătul dublu cu adăpost pentru maşini agricole, construirea unei magazii de bucate şi împrejmuirea ce urmeză a se face la moşia Vîrtopele din judeţul Teleorman.
Condiţiunile speciale, devizul şi planul se pot vede la serviciul Bunurilor în ori ce <ji, orele de lucru.
Valorea acestor lucrări este de lei 19.481 bani 85. Domnii concurenţi spre a pute luă parte la licitaţie vor trebui să depună ca garanţie provisorie lei 5% din suma devisuluî, cunoscând că cea definitivă va fi de 10° din suma resultată la licitaţie.
Se pune în vedere d-lor concurenţi art. 68—79 din legea asupra comp-tabilitâţei publice.	__________________
www.dacoromamca.ro
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea. prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi leii pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-caremem-bru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gărbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kainderu, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sa va Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru Gftrhoviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român', — Secretar, Const. Batiu, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spini C. Haret, Ministru, profesor Univers.; I. Diiuitrcscu Procop.. senator şi Primar al Capitalei; M. YădescU, deputat, profesor universitar; Oiştii S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cocropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Marin Dumitrescu (Contesei), 1 leu; Ion Săndulescu (Gumescî), 1 leu; T. Marinescu, preot (Măldăenî), 1 leu; Stan Popescu (Strâmbeni-Căldă-raru), 1 leu; Eustatiu Popescu (Zâmbresca), 1 leu; Grigore Muşică (Zâni-brăsca), 10 lei; Constantin Dinulescu (Liţa), 1 leu; Barbu Zamfir (Pârlita), 1 leu; Angliei Popescu (Butculescî), 1 leu; Preotul Pârvulescu (Plosca), 1 leu; Cojocariu C. Gh. învăţ (Vălenî-Roman), 1 leu; Saragea Ion, (Jariştea-Putna), 1 leu; Giurgea V. Ştefan (Jariştea-Putna), 1 leu; D. Mateescu, profesor (T.-Severin), 5 lei; Conslantinescu (T.-Severin), 2 lei; M. Stamatie (T.-Severin), 2 lei; Pr Fortunănu (Botoşesci), 1 leu; Evulescu (Botoşesci), 1 leu; Florineseu V., inst. (Bucuresci), 2 lei; Ghenea P. Sm. (Bucuresci), 4 lei; Saru G. Ion, inst. (Bucuresci), 2 lei; Nicolescu Virginia (Bucuresci), 2 lei; Brezenu I, (Bucuresci), 2 lei; Teodorescu Ilie, preot (Bucuresci), 2 lei; Dobricenu G. (Bucuresci), 2 lei; Rădulescu A. V., colonel (Bucuresci), 5 lei; Constantinescu Marin (Bucuresci), 2 lei; Antonescu Ion (Bucuresci), 2 lei; Fometescu, Locot. col. (Bucuresci), 2 lei; Ştefănescu Ion (Bucuresci), 2 lei; Bărbucănu G. (Bucuresci), 2 lei; Alexandru Miclescu (Bucuresci), 2 lei; Hodoş Constanţa (Bucuresci), 2 lei; Dr. Michail (Bucuresci). 2 lei; Alexandrescu C. (Bucuresci), 2 lei; Bulandra A. (Bucuresci), 2 leî; Dr. I. Kiriac (Bucuresci), 2 lei; Casu Ştefan (Cârja-Tutova), 1 leu; Douca Ion (Cârja-Tutova), 1 leu; A. Sona (Mur-genî-Tutova), 1 leu; Gheorgiu Maria (Murgeni-Tutova), 1 leu; Balmuş V. Ion (Murgeni-Tutova), ! leu; Basile Haram (Murgeni-Tutova), 1 leu ; Muntenu T. Gr. (Bălâşescî-Tutova), 1 lefi; Drăguţ C. Ion (Caraescî-Tu-tova), 1 leu; Modiga Atanase (Schinenî-Tutova), 1 leu; Stratulat 1. (Igesci-Blagesci-Tutova), 1 leu; Ciobanii Th. (Grăjdenî-Tutova), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului al II (1902) al societăţii, e de 888;)iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 22.661 leî şi 20 bani.
________________ (Va arma în No. viitor).
www.dacoromanica.ro
GRĂDINA PREOTUL ILIE
Biserica Cotroceni, Bucurescî.
Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori^altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătdre, Bra<Ji, Pini austriac! Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
A eşit de sub tipar în editura librăriei Sfetea, str. Lipscani No. 96, Gospodăria rurală, ediţia 2-a, lucrată după programa şc61elor normale şi seminare, cu mai multe figuri în text, de V. S. Moga.
De vîndare la editor. Preţul 3 lei.
SOCIETATE IN COMANDITA
WEIL, JOSEPH & Co.
Buouresoi
Strada Smârdan No. 7, (Cassa Zerlendi).
Recomandă d-lor agricultori maşine şi unelte agricole şi industriale,
de ori-ce fel. s. e.: Locomobile, Treerătore, Pluguri întregi de oţel, Batoze de porumb, cu abur şi manuale, mori pe postament de lemn şi fer, pietre franceze originale garantate de la „La Ferte sousJou-arre, (Franţa)11, etc. etc., din cele mai renumite fabrici pe cari le represintă, şi în condiţiunî cât se pote de favorabile pentru d-nii cumpărători.
La cas de necesitate, a se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimete gratis şi franco.
Condiţiunî de plată avantagiose.
Garanţie pentru material solid şi buna funcţiune.
Cel mai mare şi vast magasin şi singurul care vinde eftin.
Dilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii, din propia nbstră Fabrică, lucrate de noi.
Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi:
de Vax cu Elastic sad Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95.
Nasturi
j> Lack cu Elastic sau Şireturi ■>	»	» Nasturi
» Chevreau cu Elastic «an Nasturi
12.95,	13.95, 14.95, 15.95.
12.95,	13.95. 14.95.
13.95,	14.95, 15.95.
12.95,	1395, 14.95-
13.95,	14 95, 15.95.
11.95,	12 95, 13.95, 14.95, 15.95.
12.95,	13 95, 14.95, 15.95.
7.95,	8.95,	9.95.
5.95,	6.95.	
6.95,	7.95,	8 95.
5.95,	6.95,	7,95,
Preţuri corente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95. 12.95, 13.95.
»	»	a a Botonî i)
»	» Colori »	»	»
n Gems cu Nasturi şi Şireturi »
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»
Idem cu Şireluii şi Nasturi »
Idem de Lack diferite forme »
Raj'on de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In totdeauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2.95 Rupăndu-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la tute Sesonele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia Capitalei, Bucurescî.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei
Cititorii revistei vor av4 un scn<Jemînt de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul.
Inst de Arte Grafice Carol GSÎlWf^^SpQSPţMWCWIQStr. Domne!, 16.— Bucurescî.