No. 37.
ANUL V.
16 Iunie 1902
io
o
o
o
G
I o
10
o
g
i e 0 ‘0 O
o
l O G G G
o
11
©
0
0
G
O
r»
JET
G
0
G
G
O
^ I O o ©
I 0
li
G
o
• 0 0
G
O
H :
© i
1 0 ©
0
IO
©
0
G
G
.©:
G
©
G
G
©
G
b
G
I ®
O
i © _©
I ©
Of
0
IS
'ian
Hevislă ^Enciclopedică populară
yîpare în fie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an Lei 5 I Abonamentul în străin, po an bei 8
'	6 lun* * 3 I Un număr..............IS bani
jflăntru anunolurl 1 leu linia, jvilea publieitate 5 bani ouvîntul Manuscriptele nepublicate se ard.
Iff
Sr L £>■//
Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu
p. Şarboviceaqu ff. Coşbuc J. 0 fes cu p. 3>u//u
G*Ti
«4»
Colonel p. V. jYăsfurel Q. Jîdamescu
V. S- jdoga
jY. JYico/aescu Qr. Ceodossiu
Coqst. C. popoviti-Vascâ.
SUMARUL: TU. D. Speranfia, SmeurS de vîncjaro. — Eleonora Slavici, Firea indn-toritdre.— Ion Kalinderu, Erupţiunea Vezuviuluî în anul 70 al erei creştine. - - Dr, I. Fclix, Poveţe despre păstrarea sănătăţcl.—N. I. Moga, Bdlele laptelui.—O. Ionescu-Sofia, Cuvîntarea rostită Ja 10 Maiu 1902. — I6n E. Mihăescu, Cultura legumelor şi a pomilor fructiferi. — De la Borcea, O nouă soc. economică la sate.— /. Niouleseu-Severin, Sănătatea animalelor şi apa. — Dr, Irimia Popcscu, Corespondenţa medicală. — Cercuri culturale.—O societate de lectură la ţară. — Serbarea cjilel de 10 Maiu la sate.—De la sate.— Bibliografie.—Mulţumire.—Poşta redacţiei.— Sfaturi: Contra muşchiului la pomi.—Contra păduchilor de leînn.
Ilustrafiuni: Un vas uşor.—Erupţiunea Vezuviuluî, văzută de pe mare.—Erupţiunea ve<Jută (lin Stabiae.—Fortărăţa din Ismail (Basarabia).—Morcov.—Păstârnac.— Pătrunjel.— Sfeclă.- O vacă.
o
G
G
G
G
G
O
0
O
0 \ 0 0 & G O G G G G 0 | lo o o
G
O
0 I 0 I 0
i..ll - 11 •. • 111. •.::. • 111. ■ I — • ■
Tţedacfia ţi jîdministrafia J/r. jYlâqfulesp JYo. 9, Bucureşti.
www.dacoromamca.ro
Eforia Spitalelor Civile din 3ucuresci.
PUBLICAŢIUNI
Se aduce la cunoscinţa generală că cu începere de la 10 Iunie 1902. până la noul disposiţiuni, orele de lucru în Adniinistraţiunea Centrală a Eforiei, vor fi de la 71/. a. m., până la 12'/2i afară de lunea şi a doua <Ji de sărbători, când orele de lucru vor fi de la 2 — 7 p. m.
Casieria Eforiei va fi deschisă în fie-care <^i de la orele 71/, — 1 l'/a a. m., iar lunea şi a doua <Ji de serbâtore de la 3 — 6 p. m.
*
* *
La 25 Iunie 1902, orele 10 a. m., se va ţine a 6 a licitaţie la Eforie, pentru vinul alb şi roşu, necesar depositului, în exerciţiul 1902 — 1903.
Doritorii de a luă parte la acostă licitaţie vor depune o garanţie pro-visorie de 1000 lei, cunoscend că garanţia definitivă va fi de 2.000 lei.
*
* *
La 26 Iunie 1902, orele 10 a. m., se va ţine licitaţie la Eforie, pentru reparaţiunile generale de întreţinere necesare clădirilor Ospiciuluî Mâr-cuţa, care după devis se urcă la lei 3.049, bani 56.
Doritorii de a luă parte la acestă licitaţie depun o garanţie proviso-rie de 5°/0) cunoscend că garanţia definitivă va fi de 6%-
*
* #
La 26 Iunie 1902, orele 10 a. m., se va ţine licitaţie la Eforie, pentru reparaţiunile generale de întreţinere, necesare clădirilor Spitalului de Copii, care după devis se urcă la lei 3.757, bani 4.
Doritorii de a luă parte la acestă licitaţie depun o garanţie proviso-rie de 5°/0. cunoscend că garanţia definitivă va fi 6%-
*
* *
La 27 Iunie 1902, orele 10 a. m., se va ţine licitaţie la Eforie, pentru reparaţiunile generale de întreţinere, necesare clădirilor de la Ospiciul Pantelimon, care după devis se urcă la suma de lei 6.218, bani 71. i Doritorii de a luă parte la acestă licitaţie depun o garanţie proviso-rie de 5 la sută, cunoscend că garanţia definitivă va fi de 6 la sută.
*
* *
La 27 Iunie 1902, orele 10 a. ni., se va ţine licitaţie la Eforie, pentru reparaţiunile generale de întreţinere, necesare clădirilor spit. Colentina, care după devis se urcă la suma de lei 5.425, bani 39.
Doritorii de a luă parte Ia acestă licitaţie depun o garanţie proviso-rie de 5 la sută, cunoscend că garanţia definitivă va fi de 6 la sută.
*
* *
La 28 Iunie 1902, orele 10 a. m., se va ţine licitaţie la Eforie, pentru reparaţiunile generale necesare la întrebuinţarea clădirilor de la Spit. Colţea, care după devis se urcă la suma de lei 8.846, bani 33.
Doritorii de a luă parte la acestă licitaţie depun o garanţie proviso-
rie de 5 la sută, cunoscend că garanţia definitivă va fi de 6 la sută.
*
* *
La 28 Iunie 1902, orele 10 a. m.. se va fine licitaţie la Eforie, pentru reparaţiunile generale de întreţinere necesare Spitalelor Filantropia şi Maternitatea, care după devis se urcă la lei 6.218, bani 97.
Doritorii de a luă parte la acestă licitaţie depun o garanţie proviso-rie de 5 la sută, cunoscend că garanţia definitivă va fi de 6 la sută.
* ,
ah *
La 3 Iuli« 1902, orele 10 a. n\., se va ţine licitaţie la Eforie, pentru văpsirea spitalului Colţea, despre strada Sfinţi şi Bulevardele Colţea şi Carol, care după devis se urcă la lei 1.827, bani 61.
Doritorii de a luă parte la acăstă licitaţie depun o garanţie proviso-rie de 5 la sută, cunoscend că garanţia definitivă va fi de 6 la sută.
Licitaţiile se vor ţine în conformitate cu art. 68 — 79 din legea compta-bilităţei generale a Statului.
Caetele de sarcini se pot vede la Cancelaria Eforiei, în orî-ce rjli şi oră de lucru.
www.dacaromanica.ro
SMEUEA EE VlîJEAftE
— Apolog —
De cu ţliuă până ’n sară,
Co mai de copii la gară,
De Români şi do Ţigani,
Şi vînd smeură de-a rîndul Strachina treî-ţlecî de bani.
Gheorglie-a Safteî—băiat mare — Strachină mai mică are;
Dar ce-î pasă de Ţigani ?
El nu vrea s’o dea ca dînşiî,
El vrea patru-ţlecî de bani.
Iară lumea de la gară,
De cu <Ţiuă până ’n sară,
Când e vorba de dat bani,
Ved pe Gheorghe-a Safteî mare Dar dau tot treî-\lecî de bani.
De cu ţliuă până ’n sară Toţi luat’au bani la gară Mici şi mari, Români, Ţigani. Gheorghe-a Safteî nicî leţcae,
Căcî vrea patru-<,lecî de bani.
Iar a doua ^i cu toţii iară Cu-altă smeură la gară Merg Români ca şi Ţigani, Gheorghe-a Safteî tot pe-aceea Vrea acum treî-ţlecî de bani.
De cu ţliuă până ’n sară Toţî vînd smeură la gară Şi Românî ca şi Ţigani;
A lui Gheorghe e ’nnăcrită,
Nu-î mai dau nicî <,lece bani.
Th. D. Speranţia. 1
(1) Acesta bucată se pote recită la serbări.
www.dacoramamca.ro
986
ALBINA
Firea îndatoritore.
Dă-le dovedi de iubire chiar şi celor ce te mâhnesc.
Iubirea în tote formele ei e un sentiment plăcut şi un bun povăţuitor. Ea se ivesce de oclată cu ivirea omului în lume, şi în casa părintescă prin ea se cimenteză aprope tote dep'rinderile bune. Trebue dar să ne dăm silinţa de a desvoltâ în copil iubirea, presentându-î casa părintescă ca cea mai perfectă şi mai sfîntă iconâ a fericirii pămîntesci. Armonia între soţi, iubirea între fraţi şi surori, mulţumirea cu ceea-ce ai, dorinţa de a le face altora viaţa plăcută prin dovedi de iubire, răbdarea şi tolerarea micelor neplăceri ce se ivesc, fie din nebăgare de semă, fie din pripire, aceste sunt lucrurile, cu care trebue să se deprindă copilul încă de mic. Văţlend la începutul vieţii lui numai pace, bunăvoinţă şi inimi deschise, crescend între omeni, totdeauna gata de a împărţi dureri şi bucurii, el va simţi tot-deauna trebuinţa de acestea şi va căută să le întindă împrejurul săli. In deosebi penti;u fe-mee acestă blândeţe e cea mai mare calitate, căci de ea se alipesc copiii şi la inima ei se desmorţesc chiar şi cele mai certate inimi.
Nu e destul însă să iubim, ci trebue să ne arătăm şi prin fapte iubirea.
Iubirea ne-o dovedim făcend pentru mulţumirea altora chiar mai mult decât ceea-ce suntem datori.
Asemenea dovedi de iubire sunt mulţumiri sufletesc!, nu numai pentru cei-ce le primesc, ci tot odată şi pentru cei ce le dau.
De aceea e atât de hotărâtor pentru întrega viaţă, ca copilăria să fie fericită. Numai în copilăria fericită încolţesce iubirea către omeni, din care pornesc atâtea acte generose. Omul care a avut copilărie tristă ori pote chiar chinuită, ori se face rău, ori rămâne viaţa lui întregă posomorită.
Să le dăm dar fiicelor nostre copilărie fericită, căci acesta le face ca încă de mici să se deprindă
www.dacQramanica.io
ALBINA
987
cu mulţumirea de a face tot ceea-ce pote să bucure nu numai pe părinţi, ci tot odată şi pe prieteni, ba chiar şi pe personele străine, cu care vin în contact, şi să câştige afecţiunile tuturora prin bună purtare, prin respect şi prin bună voinţă.
E o mulţumire pentru copila mică să se servescă singură. Să-î lăsăm mulţumirea acesta, căci aşâ o facem independentă. încă maî mare mulţumire e pentru ea să ajute orî să servescă pe alţii. Să-î dăm cât maî des ocasiunea de a-şî procură mulţumirea acesta, s’o lăudăm şi s’o încuragiăm în silinţele eî de a îndatora pe orî şi cine, căci nimic nu o face pe femee atât de preţiosă ca firea îndatoritore. Cel maî îndârjit om se moie, se desarmeză în faţa fe-meiî, care e tot-deauna gata de a-î da dovedi de bună voinţă.
In deosebî, faţă cu slugile fetele aii să fie cru-ţătore şi să nu le umilescă, arătându-le că sorta lor e de plâns. Ele au, din contră, să stimeze pe orî şi cine, care-şî câştigă pânea prin muncă onestă, numai criminalii au dreptul la dispreţul şi totuşi şi la mila nostră. Să le dăm dar putinţa de a-şî arătă buna-voinţă faţă cu orî şi cine, fie prin mici atenţiunî, fie prin ajutore la nevoie.
De multe orî însă împrejurările ne pun în atingere cu omeni, pe carî nu-î putem iubi, fiind-că sunt rău crescuţi şi respingători. Să le dăm ore şi acestora doveţlî de iubire? Fără îndoială! Ce-î drept, proverbul ţlice, că «dragoste cu de-a sila nu se pote >, noi însă suntem datori a iubi pe orî şi cine, şi a ne face datoria în tote împrejurările. Acestă iubire obligată o arătăm prin o particulară discreţiune, dându-ne silinţa de a nu jigni pe ceî ce ne sunt maî mult orî mal puţin nesuferiţi. Tocmai în faţa lor trebue să avem o deosebită atenţiune de a nu ne arătă repulsiunea pe faţă, dar nici o afectată amabilitate, căci ar fi făţărnicie.
Trebue să le dăm dovedi de iubire chiar şi celor ce ne mâhnesce, căcî nimic nu-î desarmeză maî mult decât nestrămutata nostră bună-voinţă.
Ar trebui să ne schimbăm firea şi să ne înrSim,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
988
dacă am ţine sâmă de desele mâhniri, pe care mai ales nouă femeilor ni le fac cel ce neîncunjură.
Buna-voinţa nostră arc să fie neperitore, căci prin ea puţin putem să pierdem, dar forte mult câştigăm. O mulţumire sufletescă este să faci altora viaţa plăcută şi să poţi cruţă chiar şi pe cei ce nu te cruţa pe tine şi să fii în stare a răsplăti reul cu bine.
Aşa să ne crescem fiicele, ca ele să potă ave totdeauna acestă mângâero sufletescă.
Eleonora Slavici.
Srupţiunea Vezuviului în anul 79 al erei creştine (i).
«Unui om aşâ de învăţat ca unchiul meu, acest lncru i se păru
un ce însemnat şi demn d’a fi vedut de aprope. Ordonă dar să
i se pregătescă un vas uşor şi mie îmi lasă să aleg de voosc a-1
însoţi.
*
«Respunseiu însă că maî bine voesc a studia, cu atât mai mult că se întâmplase să-mî dea chiar el ce-vâ de scris. Eşind din casă, el luă cu sine tăbliţe de însemnat. Matrozii din Retina, spăimântaţi de pericolul ameninţător, (căci acea localitate^erâ
(I) Extras din «Viaţa municipală la Pompei», de I. Kalinderu. Vedî No. 3G.
www.dacQFQmanica.ro
AI.RINA
989
Erupţiunea Vezuviului, veglută de pe mare.
atât cenuşa pică mai ferbinto şi mai desă pe vas, cu atât şi pietrele porose, înegrite, arse şi fărâmate de foc, eu atâta marea se umflă, şi pe ţărmuri se grămădesc munţi protivnici do sdrobi-turî. Oprindu-se puţin ca să cugete dacă se va întorce înapoi, el spuse îndată cârmaciului, care-1 poveţui să facă într’ast-fel: — «Pe cel tari, norocul îl ocrotesce, trage dar la Pomponia-num!» — Acesta eră la Stabiae, despărţit de cetate printr’un mic sin de mare, căci valurile pe nesimţite se afundă în acele ţărmuri încovoiate şi scobite. Acolo, deşi pericolul nu eră încă a-
www.dacQromanica.ro
aşedntă sub munte şi altă scăpare n’avea decât în corăbii) îl rugau să-i scape de o aşâ năpaste. El îşi schimbă atunci cugetul şi ceea-ce umbla să facă din simplă curiozitate, îl întreprinse din bunătate de suflet. I se aduse vasele, însuşi se urcă într’în-sele spre a duce ajutor, nu numai Retinei, ci şi multor alte locuri, cari acolo sunt numerose din causa frumoseî posiţiuni. El alergă acolo, de unde alţii fug; în mijlocul pericolului el ţine mersul şi cârma dreptă, aşâ depărtat fiind de ori-ce frică, în cât tote mişcările acelei urgii, tote figurele câte le zăresc cu o-chiî, le dicteză şi le înscmneză. Cu cât mai mult se apropiă; cu
990
ALBINA
propiat, dar fiind în vedere, pute crescând, să se şi apropie; de aceea tote bagagiele se încărcase în corăbii, hotărît să fugă, îndată ce se va fi astârppărat vîntul cel împotrivitor. Acest vînt înlesnise sosirea unchiului meu, carele îmbrăţişază cu căldură pe amicul seu Pomponianu, îl mângăiă, îl îmbărbăteză şi ca să-î aline frica prin securitatea sa, ordonă să i se gătescă o bae: după scăldare se culcă şi cineză vesel, sau — ceea-ce este tot aşâ de măreţ la suflet,— prefâcendu-se că este vesel. In vremea acesta pe muntele Vezuviu, în mai multe locuri străluciau flăcări în-
Eruptiunea, văzută din Stabiae.
tinse şi pârjole, a căror lucore şi lumină resărîau şi mai tare în întunericul nopţii. Iar el, ca să potolescă pe cei îngroziţi le spunea că arde în năpustire case gole şi părăsite focului de căti'e ţăranii fugiţi. Apoi se dete repausului şi se odihni cu somn adevărat, căci resuflarea lui, care din causa grăsimei trupului eră tare şi resunătore, se auţliâ de acei care-1 păzeau la prag. Insă curtea prin care intrai în casă, se umpleâ acoperindu-se aşâ tare cu cenuşe şi cu pietre de tot felul încât, dacă mai şedea mult timp în pat, n’ar fi mai putut eşi. Deşteptându-1, el se duse ca să găsescă pe Pomponianu şi pe cei-lalţi cari veghiase. Cu toţii împreună se sfătuiră dacă vor rămâne sub acoperământ sau
www.dacQromanica.io
AL ni NA
991
dacă vor rătăci prin locuri deschise; căci casele erau cletenate de dese şi întinse cutremure şi, ca şi când ar fi fost mişcate din temeliile lor, păreau că merg şi vin când în coce când în colo; apoi iar la loc deschis aveau a se teme de căderea pietrelor, de şi acelea erau uşore şi arse. Adunarea preferi pe acest din urmă dintre pericole şi jîntr’acesta unchiul meu să poveţuesce de precugetare, pe când ceî-lalţî se hotărăsc numai sub impresiu-nea fricei Ei îşi pun pe capete perne legate cu ştergare. Ast-fel se apără de ceea-ce pică de sus. Pe când într’alte părţi se făcea diuă, acolo eră încă nopte, din tote nopţile mai negră şi mai a-dâncă; abia multe torţe şi alte felurite luminări o mai risipeau.
«El dori să mergă la mal şi să vadă de aprope dacă s’ar putea pune pe mare; dar marea rămăsese turburată şi protivnică. Acolo, culcându-se pe un covor aşternut pe jos, ceru de două ori de-a rîndul apă rece şi bău. Dar atunci flăcările şi un miros de puciosă prevestitor al focului făcură pe toţi cei-lalţi ca să fugă, şi pe dînsul ca să se scole de jos. Se rădică, rezemân-du-se pe douî servitori şi îndată că<ju iarăşi, fiindu-î resuflarea năbuşită, precum credîi, de o duhore mai îndesată şi pieptul înecat, de ore-ce din fire, nu-1 avea nici sănătos, nici larg, ci adesea apăsat. Când se făcu iarăşi cliuă (adecă a treia <,lî după a-ceea pe care o văzuse el mai în urmă), trupul lui fu găsit tot acolo, întreg, neatins şi acoperit cu veşmintele, în care fusese îmbrăcat; înfăţişarea lui semăna mai mult a unui om adormit de cât cu a unui om mort.*
poveţe Despre păstrarea sănătăţii (1).
Numai omul sănătos pote să fie fericit; el trebue dar să-şî păstreze sănătatea, care este darul cel mai scump, cu care Dumnedeu resplătesce numai acelora, cari trăesc regulat şi cari nu sunt supuşi la viţiurî; iar omul bolnăveşte dator să se caute, şi pentru ca să se însănătoşescă, să întrebuinţeze lecurile pe cari au învăţat să le cunoscă numai medicii (doctorii) şi spiţerii. Omul pătimaş să nu aştepte ca boia să trăcă singură, nici să nu se încredă în descântece şi în vrăjitorii, ci să se arate la medic, care îl va povăţui ce doctorie are să întrebuinţeze, căci Dumnezeu a creat erburile de leac, pentru ca omul bolnav să se folosescă de ele.
Chiar omul slăbănog, cu sănătate şubredă, o pote întări, pote câştigă putere, pote deveni om sdravân, dacă trăesce 1
(1) Acesta este titlul unei noî cărţi care va apărea în curând în Biblioteca Administraţiuneî Domeniului Coronei, şi datorită d-lul Dr. I. Felix, membru al Academiei Române şi Profesor la facultatea de medicină din Bucuresci. Reproducem primul capitol din acăstă forte folo-sitdre lucrare.
www.dacQramanica.io
992
ALBINA
regulat, în casă sănătosă, dacă se hrănesce bine, îşi ţine corpul curat şi se feresce de beţie şi de alte obiceiuri rele. Ne putem prelungi vieţa prin traiul cumpătat şi regulat, Dumnezeu dă vieţa lungă şi bătrâneţe fericită numai acelora, cari îşi îngrijesc bine sănătatea şi cari fug de beţie şi de alte asemenea păcate.
Numai omul sănătos îşi pote îndeplini tote datoriile către ţară şi către familie; numai ej pote câştigă, prin munca proprie, ceea ce-i trebue pentru traiul său, al temeei şi al copiilor; numai femeea sănătosă îşi pote face pe deplin datoria de soţie şi de mamă. să îngrijescă de casă, şi să-şi crescă copiii ca să devie voinici, înţelepţi şi buni creştini. Omul bolnav duce o vieţa amară, suferă dureri, nu pote să îngrijăscă de treburile sale, el sărăcesce şi, pe lângă trupul care slăbesce, se întunecă adesea-ori şi mintea lui.
Omul sănătos îşi pierde lesne sănătatea prin trândăvie. Prin muncă cresce puterea corpului; cu cât omul lucreză mai regulat, cu atât devine mai voinic, de vreme ce nelucrarea slăbesce corpul. Chiar omul deprins cu munca grea, dacă n’a lucrat mai multă vreme, a pierdut obiceiul lucrului şi îî trebue un tirrp ore-care, pentru ca să devină iar destoinic pentru lucrările obositore. Nelucrarea vatămă, pe lângă corp, şi sufletul; omul muncitor, harnic, îşi păs-treză sufletul curat, limpede, şi numai acela este om întreg, care pe lângă sănătatea trupescă are şi mintea sănătosă. Trândăvia îndemnă pe om şi la alte viţiuri; de aceea nu trebue să ne pierdem timpul cu nelucrare, şi la dilele hotărâte de la Dumnezeu pentru slujba sfintă în biserică şi pentru odihna corpului, să nu adăogăm şi alte sărbători, cari nu sunt poruncite de legea creştină.
Pentru păstrarea sănatăţei şi pentru vindecarea celui care şi-a pierdut sănătatea, ne trebue: aer curat;
casă sănătosă, uscată, luminosă, încâldită în timpul ierneî; vestminte şi încălţăminte potrivite, aşternut; curăţenia corpului, a rufelor, îmbrăcămintelor, aşternutului, a locuinţei şi a împrejurimeî ei;
mâncarea potrivită şi îndestulătore, apă curată; muncă potrivită cu puterea şi cu vîrsta, odihnă după muncă;
ferirea de viţiurî, de obiceiuri rele, traiu regulat.
www.dacQromanica.io
Fortăreţa din Isniail (Basarabia),
994
ALBINA
Bolele laptelui.
Sf
ar încotr’o te duci, aşâ oftând şi căindu-te, lele Catrină? Ce ţi s’a întâmplat ?
— Vai de păcatele mele, d-le învăţători Cum să nu mă vait, când inimile cele rele, nu mal încap de o biată văduvă ca mine, c’o casă plină de copii.
Aveam şi eu o văcuşoră, de la care mai puteam îndulci cei copii şi acum o duc mai rău decât dacă n’aş avea-o; că s’a găsit în sat la noi o femee fără frica lui Dumnedeu şi mi-a luat hrana din gura copiilor, n’ar mai avea parte de mdrte bună. A văcjut, mă rog. la casa mea o biată văcuşără şi haide s’a şi grăbit să-î ia mana şi să me lase fără nici un strop de smântână, ori de unt. N’a putut nemeri pe la cele ci-redi boeresci; ci a alergat la văcuşoră mea, alergare-ar sărăcia şi nemernicia în casa ei!
—	Vai de mine lele Catrină, mă cutremur când te aud blestemând cu atâta foc, dar spune-mi te rog, cine adică să-ţi fi făcut binele acesta şi cam cum e asta că ţi-a luat mana vacei ?!
—	D’apoî ce d-ta nu scii, că înspre Sf. Gheorghe în Prour noptea, fermecătărele, umblă de iau puterea laptelui de pe la vacile dmenilor şi o dau la ale lor, ba iau chiar şi mana oilor şi a câmpului. Numai ciobanii cu buciumul le strică tdte vrăjile. Cât ar au di o vrăjitore sunetul buciumului în Prour, nu se maî alege nimic de tdtă vraja ei.
Anul acesta, noi vr’o câte-vâ femei, vorbisem cu Andrei, ciobanul lui Neculae Radu, ca să-î dăm câte un cămeşoi şi el să cânte din bucium totă ndptea, în Prourul lui Sf. Gheorghe, că de un cârd de vreme încoce au început nisce femei şi la noi în sat, să-şi vîndă sufletul necuratului, numai ca să facă ast fel de pomană. Când colo, nu sciu care la cârciumă. i-a dat un pahar mai mult şi în urmă tătă ndptea a dormit dus, iar noi, şi maî cu semă eu, sufer păcatele. Di-mineţa mă scot copii din casă cu plânsetele lor, cerend lapte şi brânză; iar mie una, mi se rupe inima de jale când mă duc să mulg vaca, că de unde înainte umpleam şiştarul şi laptele eră gustos şi gras, acuma îi plâng de milă. De-l pun la prins, îndată se zăruesce şi începe să se acopere de pete albastre, viţelul şi chiar nisce purcei pe care-i hrăniam cu lapte de acesta, s’au îmbolnăvit, aşâ că acuma îl mulg jos.
Biata vacă par-că ar vrea să spue, aşâ mugesce şi ofteză când vine săra acasă.
De vr’o săptămână şi laptele de la vaca cumetreî Ileana se întinde ca aţa ; iar naşe-i Mariărei am autjit că i-ar fi murit chiar viţelul, tot din pricina asta. Mă rog, nu-î lucru cu-
www.dacoromaiiica.ro
Ar.RIXA
995
rat la noi în sat; clar lasă că cam sciu eu cine-s făptaşele şi chiar acum mă duc la o babă care scie să dregă vacile şi să trimătă tot reul pe capul celor care l’au făcut.
Ddmne, lele Catrină, scii vorba veche, că cel cu fapta are un păcat; iar cel ce o suferă, o mie. Nu mai năpăstui pe nimeni, căci vinovat e numai nenorocul d-tale că ţi s’a îmbolnăvit vaca, ori vei fi dat 61e prin sat pe unde se strică laptele şi cu ele ţi-aî adus bdla la casă, sau nu le vei fi ţinând tocmai aşa de curate ?
Vrăjitorele, dacă ar fi adevărat, că ele iau mana vacilor, ar urmă să fie putrede de bogate, pe când tdte, pe care lumea le bănuesce la noi în sat că-s vrăjitdre, n’au aprdpe nici ce mâncâ.
Dacă te duci la babă, rău nu faci; căci păte va fi sciind niscai lecurî, ca să-ţi îndrepte laptele şi fiind-că tot merg şi eu cu băeţiî aceştia în ţarină, ascultă să-ţi spun, un cârd de băle de-ale laptelui, ca să ve(JÎ şi d-ta că-s numai nisce poveşti, tote cele ce se spun despre luarea manei.
Vaca d-tale trebue să fie bolnavă, şi rău n’ar fi fost s’o fi dus la primăi'ie, atunci când a venit doctorul de vite. De obiceiu vacile rău ernate şi mai ales cele bolnave de febră aftosă, adică de băla de care au zăcut primăvara asta vitele pe la noi, dau un lapte fărte vătămător sănătăţei. Oamenii, cari au mâncat lapte de la asemenea vaci bolnave, s’au bolnăvit şi ei numai decât.
Adese ori însă mai pot fi şi alte pricini cari pot face ca laptele să se strice, aşâ buniără:
Laptele albastru, se iscă din mai multe pricini, ori din nisce buruenî pe cari vaca le mănâncă, ori din pricină că vaca e bolnavă sau că s’a pus laptele în nisce vase nu tocmai curate, în cari mai nainte a fost un ast-fel de lapte stricat.
In caşul cu buruenele, laptele e deopotrivă de albastru peste tot şi nu e vătămător sănătăţei. Când însă provine de la vite bolnave, albăstrela se arată curînd după mulgere, sub formă de pete, mai ales când laptele e pus la prins. Atunci încep să se arate pe smântână nisce pete rotunde, care cresc şi se adîncesc mereu. Câte odată aceste pete sunt ca nisce vărgî.
Alte ori laptele se înălbăstresce peste tot până în fundul vasului. Une-orî petele au o culore ca a fl6reî de liliac.
Un lapte curat şi bun, pus într’un vas în care a fost lapte albastru, se strică şi acesta numai decât. Laptele ast-fel stricat are adesea un gust acru şi un miros acru duhlit, pe care-1 capătă şi untul ales dintr’un asemenea lapte. Petele albastre şi întreg laptele asemenea stricat, este otrăvitor şi nu trebue să-l mâncăm, ori să facem brânză din el.
Pricinuitorul acestei b61e, cele mai de multe ori e necurăţenia. De obiceiu mai mult vara se ivesce acestă bdlă, produsă în deobşte de un fel de mucegaiu.
www.dacoromanica.ro
996
ALBTNA
Mâncând cine-vâ asemenea lapte, pbte căpăta numai decât dureri de cap, vărsături, diaree, friguri şi chiar lingbre.
Lăcul cel mal bun, e curăţenia. Se spală do amănuntul tbte vasele şi chiar ugerul şi locul unde dbrme vaca, cu o leşie iute, de ciocane de porumb, amestecată cu var. După acesta, t6te instrumentele şi vasele ast-fel spălate, trebue să stea o <ji şi o ndpte într’un fum de pucibsă.
Câte odată, mai ales când se întâmplă ca vaca să fie bolnavă de gălbinare, smântână începe să se acopere de nisce pete galbene, tot după chipul cum se petrece cu cel albastru, numai că gustul e mult mai rînced. Pricina acestei b<51e, cele mai de multe ori pe lângă galbenare, o aceeaşi ca şi la laptele albastru; iar lecurile sunt cam tot aceleaşi.
Alte ori laptele în curînd după muls, începe să se înro-şăscă devenind cărămicjiu, tot în felul cum a devenit albastru, ori galben; numai că în caşul acesta, e şi mai veninos. Une ori roşela vine din pricină, că laptele e în două cu sânge chiar din uger, fiind vaca bolnavă de uger, ori ofti-căsă. Atunci trebue dat de ştire la primărie şi chemat doctorul de vite.
Nu î vorbă că une-ori, mâncând vacile sfecle ori alte bu-rueni roşii, laptele lor, e cam roşior, însă nu e de loc vătămător.
Se întâmplă deasemenea, ca laptele să devie bălos, vîscos, ori cleios, mai ales când îl punem la prins, după cum spui că e laptele de la vaca cumetrei d-tale. Pricina acestei bole e necurăţenia vaselor, ori vr’o bolă a vaceî, sau nutreţul stricat, sau că locul unde sunt puse biele la prins, e umed peste măsură.
Adesea ori laptele acesta, e aşa de vâscos că nici nu curge din blă, când o răsturnăm.
Punend într’un lapte curat, numai câte-vâ picături de lapte de acesta, după scurt timp, tot se preface în bălos. Rău nu e să alergăm la ajutorul doctorului de vite şi al celor care sciu leacuri bune, dar până la ei sunt bune lecurile pomenite pentru laptele albastru.
Laptele se mulge une-ori din ţîţa vaceî, apos de tot, avend o coloraţiune albă albăstrie. Acesta se întâmplă, sau din causa nutreţului rău şi plin de apă, ori din causâ că vaca e bolnavă de stomac. Lecuri anume, nu prea am aiujit c’or fi, decât numai pentru însănătoşirea stomacului vaceî.
Câte odată, mai ales vara pe timpul căldurilor, laptele, cu tbtă curăţenia vaselor şi a ugerului, se zăresce imediat după muls. Care ar fi anume pricina, n’o cunosc, dar lecui cel mai bun am aiujit e’ar fi, că îndată după muls, să răcorim lap-telo vînturându-1 şi pe urmă la prins să-l punem într’un loc răcoros, sau chiar să punem biele în vase cu apă rece.
Afară do acestea, se mai întâmplă une-ori, ca laptele să aibă chiar din ţîţa vaceî, un gust sărat şi cam înţepător,
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
997
mai cu semă pe timpul erneî şi-n mare parte din causă că grajdul ori şura, sau poiata unde erneză vaca, e prea umedă şi neaerisită, or! din pricina nutreţului sau a vre-unel b61e a vaceî. Acest fel de lapte nu-î bun pentru brânză, căci nu se închegă bine. Aşa vătămător nu prea este şi un anume leac, nu prea cunosc, decât înlăturarea pricineî care-I dă nascere.
Nu numai atâta, dar une-orî, mai ales când sunt aprdpe de înţărcat, unele vaci dau, clin câte o ţîţă, ori chiar din tdte, lapte de un gust amar de tot. Pus la prins, un asemenea lapte, nu prinde smântână aprdpe de loc şi aceea pe care o prinde, e de colăre aprdpe cenuşie murdară şi amară de tot. Mal periculos e atunci când se amărăsce pe urmă după muls, devenind din ce în ce tot mal amar.
Un lapte sănătos, pus într’un vas de lapte amar sau chiar în apropiere cu un vas plin de asemenea lapte, se strică numai decât. Spălând vasele cu leşie iute şi apă de var şi pe urmă afumându-le cu pucidsă, putem înlătură acăstă bălă. Une-orî amărela laptelui vine din pricină că vaca a mâncat pelin sau alte buruenl amare, dar atunci laptele nu e vătămător.
Se mal întâmplă ca după o <ji şi o năpte, laptele pus la prins să capete un miros greu aprăpe ca de ouă clocite, şi smântână începe a fi străbătută de nisce băşici de gaz, care-I sparg pieliţa. Un ast fel de lapte, destul de veninos, se iscă numai din pricina necurăţeniei.
După cum vetjl şi laptete pdte ave o mulţime de cusururi şi c te altele pe care nici ou nu le cunosc, dar care tdte se iscă din pricina nutreţului, ori a vre unei băle a vaceî şi mal cu semă din pricina necurăţeniei şi nici de cum din poveşti ca acelea cu luatul manei.
Şi cum laptele stricat e mal tot-deauna vătămător sănă-tăţeî, trebue numai decât să căutăm care-I pricina adevărată şi să întrebuinţăm lecurile cele mal bune.
—	Dnpă vorba d-tale, d-le învăţător, eu mal nu m’aş mal duce la baba cu lecurile, ci m’aş înturnâ acasă să fac aşa cum m’aî învăţat, că lupă cum văd, cam aşa trebue să fie.
—	Ca să nu-ţî pară rău nici de una, nici de alta, poţi să te duci şi pe la babă, mal cu semă dacă te duci la Măntdia. Se pdte să-ţi fie vaca şi bolnavă cum-vâ, şi dînsa am au-dit că a îndreptat cu buruenl şi spălări, o mulţime de vaci. Să bagi de semă că are să facă pe multe locuri aşâ cum te-am învăţat.
Cât privesce ca să se trimetâ răul vaceî la altă casă, acăsta nici nu e cu putinţă; lasă că baba Măntdie nu umblă cu minciuni de-astea, şi cred că te-al încredinţat din câte ţi-am spus că nimeni nu-I vinovat. Să căutăm mal bine să scăpăm de răul nostru în loc să stăm să-l suferim, mângâindu-ne să-l dorim şi altora.
Aşâ Lele Catrină, mergi cu bine şi nu uiţi vorba din Sf. Scriptură că «Credinţa ta te va mântui.»
N. I. Moga.
Mircescl-Vaslul.
www.dacaromanica.ro
998
ALBINA
^Tr"~
G fr'umosă cuvîrţtare w
Domnilor şi Dămnelor, Iubiţi şcolari,
Se împlinesc astătjî 36 ani 'de la înscăunarea M. S. Regelui Carol I pe Tronul României şi sunt 25 de ani, de când ţara Româ-nescă şî-a dobândit neatîrnarea prin sângele liilor săi.
Nu este glorie mal mare pentru un popor de cât aceea câştigată prin munca lui însuşi, prin bărbăţia şi eroismul nemulul întreg. De aceea astădl din malurile Dunărei şi până’n văile afundate ale Carpaţilor, tot Românul este în sărbătore şi cu el împreună fraţii, cari doinesc după libertate prin ţări cutropite de nemuri străine.
De 25 de ani respiră Românul aerul libertăţii şi este curat stăpân în casa lui, nelegat de nimeni prin nici o învoelă, aşâ după cum i-a fost lui dat să fie dela Maica Roma cea bătrână. înfipt ca sentinelă priveghetore pe vîrful Carpaţilor şi-a făcut Românul pieptul său zid de apărare, de care s’a izbit cu furie lără a-1 urni din loc, «valul crunt din răsărit.»
S’a înghenuchiat trufia barbarului şi câmpiile mănose ale Daciei Traiane şi-a întins ramurile verclî şi înflorite o fiică a ginteî latine, în a cărei carte de viitor stă scris cu litere de aur : mărire şi glorie între cei ele o semă cu line şi vieţă eternă pe pămîntul plămădit cu sângele eroilor tei.
S’au deslănţuit multe furtuni peste capul nemulul românesc şi s’au revărsat peste el nesecate potopuri de nemuri barbare, dar nici unul n’a putut hălădui vreme ’ndelungă în locurile nostre. 1
(1) Cu ocasiunea cjileî de 10 Maiu 1902, d-1 G. Ionescu, institutor al şcoleî române din Sofia a ţinut următorea cuvîntare patriotică, fiind faţă şi d-1 Mişu, agent diplomatic, precum şi un numeros public din Bulgaria.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
999
S’aii încercat mulţi răi la suflet, ce din păcate se încuibaseră în casa nostră, a ne strică limba, a ne otrăvi obiceiurile şi a ne smulge ţara, dar a Tot Puternicul Dumnedeu, ne-a păzit şi ne-a scăpat de duşmani, căci Românul tare în credinţa lui, nu s’a îndoit nici odată, că cerul nu-I va trimete mântuirea.
Nisce venetici de sânge străin, (Jisu-ne-au în limba lor : «Al nostru e pămîntul şi acel ce locuesc pe dînsul; ale nostre «câmpurile, ale nostre delurile, ale nostre cătunele, satele şi «tîrgurile, colibele şi plaiurile. Tu al fost puternic şi vitez în «luptă, dar puterea ta s’a tocit de sărăcie şi de stricăciune şi «noi am cules rodul sărăciei tale.»
Românul însă răbdător din fire peste măsură de mult, văcjend că a sosit cuţitul la os se ridică tocmai atunci, când străinul credea, că s’a înscăunat mal bine şi că a bătut stîlp de petră în pămîntul nostru; ca leul în turbare îşi scutură fruntea cu mândrie, urmeză pe marele Tudor şi alungă din ţară hidra ce-şl înfipsese colţii în trupul patriei sale.
Din ce, în ce orizontul binelui pentru nemul nostru tot se lărgesce şi cu răbdare şi muncă, ne apropiem de timpuri mat calde, mal prielnice, cari aduc fericirea şi liniştea în vatra ţăranului istovit de necazurile trecutului.
In anul 1866 bărbaţii patrioţi al ţării nostre au îndreptat cugetul şi privirea naţiunii întregi spre izvorele Dunării, ca să cerceteze şi să găsescă la obârşia bătrânului fluviu pe bărbatul luminat la minte şi adânc la sfat, care să dregă şi să pue pe rosturi bune ţara tînără şi plină de vigore, moştenită de la Ştefan cel Mare şi Mihaiu Vităzul.
L’au găsit pe acest bărbat mare la suflet şi la fapte şi poporul românesc L’a adus în ţara, scăldată în pole de albia cea mare şi gurile de vărsare ale gârliţel, ce ţîşnesce de mal sus de Castelul Iiohenzollern.
« Vino, în ţara nostră—i-a $is poporul român—unde vei „află urme ele ale eroilor şi principilor, astăzi predecesorii „ Voştri, cari sunt demni ele iluştrii Voştrii Străbuni. Naţia „română are încredere în viitorul seu, căci are consciinţă „de vitalitatea sa şi cundscc avuţia sorginţilor sale. Măria „ Ta, are acum să asigure acest viitor. De acum înainte în „rugăciunile nostre, unind numele Vostru cu acel al ţării „ndstre, vom rugă Providenţa să respândcscă asupra lui „Carol I, Suveranul nostru mult iubit şi asupra României, „bine facerile Sale tutelare.u
Principele Carol adânc mişcat de aceste cuvinte calde şi iu-bitore, îşi părăsi vatra părintescă cu hotărîre deplină în viitorul României şi în (,liua de 8 Maiu 1866 puse piciorul pentru prima oră pe pămîntul României la Turnu Severin. De aci, anunţă Locotenţa domnescă din Bucurescî, despre sosirea Sa cu memorabilele cuvinte, ce nu se vor uită în veci:
„Punând piciorul pe pămîntul României m'am şi făcui „Român. Noua, Mea Patrie este astăcţi România. Fericit că
www.dacoromanica.ro
1000
AT.RINA
„Mă aflu în mijlocul nafiuneî care M’a onorat cu încrederea sa, adresez înainte de tâte rugăciunile Mele Cerului, „pentru ca să-Mi ajute a îndeplini cu demnitate marea şi „frumâsa misiune ce Providenţa Mi-a impus.11
In (liua de 10 Maiu acelaşi an se presintă noul Domnitor corpurilor legiuitore în BucurescI, în mijlocul cărora depuse jură-mîntul legiuit pentru paza Constituţiunil, a obiceiurilor şi re-ligiunea ţării.
Majestatea Sa închee jurămîntul cu următorele cuvinte:
„Sper că-MÎ va fi dat a împlini misiunea ce iau asu-„pră Mi. Vă aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voinţă „tare de a face binele, un devotament fără margini către „noita Mea patrie şi un neînvins respect de lege. Cetăţean „asfăc/î, mâine de va fi nevoe soldat, voiu împărtăşi cu „voî sdrta cea bună ca şi pe cea rea. Credeţi în Mine, pre-„cum eă cred în voi. Să ne facem datoria! Să ne întărim „prin concordie! Să unim iote puterile noslre, spre a fi la „înălţimea evenimentelor.“
Cuvintele pline de însufleţire pe cari Principele Carol în 1866 le a pronunţat cu atâta foc, au devenit fapte, s’au întrupat. M. Sa a dat poporului român vieţa Sa, (Jilele Sale de onihnă şi linişte, urmărind pururea ideia, care’L muncea <Ji şi nopte: mărirea României, Independenţa şi gloria naţiunii.
Starea economică a ţării decăzută cu totul, finanţele desor-donate şi istovite printr’o administraţiune nechibzuită, răplaâ multe ore de odihnă Marelui Suveran. Pe lângă acesta, se mal adâoga suveranitatea Porţii Otomane, care loviâ drept în inimă pe Marele Domn, căci nu mal pute suferi pe duşmanul secular să-I calce moşia strămoşescă. Lucră <Ji şi nopte la mântuirea nemulul, căci Îşi jurase în sullet că, cu sabia în mână să smulgă independenţa ţârii.
Poporul român a crecjut în spusele Majestăţii Sale şi credinţa Iul Va mântuit. Mântuirea a venit la 10 Maiu 1877, când Domnitorul Carol rezemat pe naţiune şi pe tînăra, dar brava Lui oştire, a ridicat steagul independenţei. El a cjis soldaţilor.
„Copii, în cumpăna grea, în care se află ţara, poporul „întreg vă privesce. Speranţa naţiunii se razimă pe voî. In „ora luptei aveţi înaintea vostră faptele bătrânilor oşteni „Români. Aduceţi-vă aminte că sunteţi urmaşii eroilor de „la Rahova şi Călugăreni. Drapelul subt care luptaţi este „în mijlocul vostru însăşi imaginea Patriei. Urmaţi-l dar „vitejesce şi când laurii păcii vor învercj/i pe câmpiile Ro-„mâniei, Patria cu recunoscinţă, va înscrie numele bravilor „ei apărători pe frontispiciul edificiului independenţei „române. “
Aşa a grăit Domnitorul Carol I şi în fruntea bravilor S8I oşteni * a trecut Dunărea în ţara duşmanului. A suferit frig, oboselă şi
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1001
fome alăturea cu soldaţii şi nu s’a dat înapoi o clipă măcar de la datoria Sa: încurajarea oştirii şi conducerea el la glorie.
Trăind în redute, prin ploe şi zăpadă, un an întreg aprope, Regele Carol neobosit, vecinie călare, dând ordine pretutindeni, a fost sufletul, a fost vieţa campaniei din 1877. A smuls duşmanului Griviţa, Plevna, llahova, Smârdan şi Vidin şi ast fel a pus cap vărsării de sânge cu triumf neperitor pentru sine şi oştea română. Flamura otomană eră acum sfişiată ca altă dată la Răsboenî, Rahova şi Călugărenî. Dorobanţul Român şi-a făcut datoria; el a urmat pe Domnitor în focul luptei şi ambii au împărţit laurii biruinţei.
In anul 1881 Maiu în 10, ţara românescă serbă înălţarea la rangul de Regat şi Domnitorul Carol I se încoronă ca llege al României.
România eră în sărbătore şi pronia cerescă vărsă asupră-’l din belşug harurile sale bineiăcătore.
Pe fruntea Regelui Carol I strâlucia acum, nu o coronă turnată în aur şi împodobită cu pietre scumpe, dar o coronă de oţel găurită din tunurile luate de la duşman de viteza nostrâ armată.
însuşi Regele Şi a dat schija pentru corona Lui, ca să lase lucru vorbitor urmaşilor despre bravura şi tăria ncmuluî în di-lele Lui Carol 1 cel Mare al Românilor. Când Preşedintele Senatului dete Majestăţiî Sale Corona Regală, Majestatea Sa rosti urmâtorele cuvinte:
„Primesc cu mândrie, ca simbol al independentei şi tă-„rid României acesta coronă tăiată dintr’un tun stropit cu „sângele vitejilor noştri şi sfinţită de biserică. Ea va fi „păstrată ca o comoră preţiâsă, amintind momentele grele „şi timpjirile^gloriose ce am străbătut împreună; ea va a-„rătâ generaliunilor viitofe voinicia Românilor din este „timpuri şi unirea care a domnit între ţară şi Domn.
„Să ne unim dar în faţa acestor steguri, care a strălucit pe câmpul de otwre, în faţa acestei cordne, emblemă „a Regatului, împrejurul căreia naţiunea strbige-se ca „oştenii împrejurul drapelului.
Sau strîns Domnilor, toţi cetăţenii Români cu inima curată şi cugete drepte împrejurul Majestăţiî Sale Regelui Carol I, ca fiii împrejurul părintelui şi prin ocârinuirea înţelăptâ a Majes-tăţil Sale în timpul celor 38 de ani de domnie, ţara a călcat mereu înainte pe o cale sânătosă şi frumosă.
Avem şcoli numerose şi bine organisate unde sătenul ca şi orâşanul pot să-şi lumineze copiii şi să-I iacă a se ridică sus pe trepta socială; avem biserici multe şi trumose unde legea creştinescă este păstrată aşă după cum jurau Domnitorii cel mari aî ţârii că va li ţinută; avem drumuri de fier, cari brâzdeză ţara în lungiş şi curm -ziş, legând toto oraşele şi nuinerosele t* tîrgurl cu capitala ţării şi înlesnind ast-fel comerciul şi trans-
www.dacoromanica.ro
1002
ALDINA
portul cerealelor, bogăţia nesecată a ţării nostre. Vaporele portă pe luciul mării prin ţări depărtate pavilionul românesc cu mândrie şi cinste, arătânt lumii că la îmbucătura Dunărei cu marea Negră este o ţară cu viitor, muncitor© şi iubitore de civilisaţi-une. Paza ţârii este încredinţată oştirii naţionale, creaţiune a MajestăţiI Sale Regelui Carol I, Carele a condus-o cu glorie să-şi primescă botezul de sânge.
Acestea sunt, Domnilor, cele trei lapte mari amintite forte pe scurt, cari, întrupându se au dat,România de astă(JI aşetjată pe temelii solide.
I^iua de 10 Maiu amintesce din Carpaţî şi până la mare, de la Prut şi până la Dunăre şi mal departe în Balcani; tuturor fraţilor Români, că naţia e în sărbătore şi că sus trebue să elveţii cugetul şi firea.
Copil, cresceţl cu iubirea de Patrie şi neam. Aveţi înaintea ochilor voştril în tot-deauna imaginea Gloriosului şi înţeleptului Rege Carol I, căci sub înţelepta Lui ocârmuire a ajuns nd-mul românesc să fie tare, iubit şi respectat chiar de aceia cari nu-1 vor.
Spuneţi acelor cari n’au învăţat carte şi cari nu sciu, faptele măreţe săvîrşite de Regele Carol I, şi laceţi-î să vadă cu câtă dragoste de părinte a încălzit la sînul Lui tot nemul românesc.
Să rugăm cerul din adîncul inimeî nostre ca să dea încă <(lile lungi şi lericite MajestăţiI Sale Regelui Carol I şi întregeî dinastii Regale, spre a pute conduce încă ani îndelungaţi destinele Patriei nostre.
Termin, Domnilor şi Domnelor, rugându-ve a strigă într’un cuget şi într’un glas împreună cu mine.
Trăescă M. S. Regele României Carol I !
Trăescă M. S. Regina Elisabeta!
Trăescă A. S. R. Principele Ferdinand al României!
Trăescă A. S. R. Principesa Maria!
Trăescă Dinastia Regală!
Trăescă Nemul Românesc!
Pentru grădinari. Pomii se curăţă de muschiu în modul următor: se face din cenuşă de lemn o leşie de tărie mijlocie, punendîn 10 litre leşie, 1Ji pund de accid carbolic. Amestecătura acesta se ferbe şiapoiîncă în stare ferbinte se pune pe părţile muşchiose ale pomului cu o mătură de paie. In puţine dile cade tot muşchiul până la cel din urmă firicel, fără să se mai arate înainte de un an, şi fără să strice sănătăţii pomilor. Trebue însă a fi cu băgare de semă la întrebuinţarea acestui mijloc.	^
www.dacaromanica.ro
A T, TUN A
1003
Cultura legumelor şi a pomilor fructiferit1)-
MORCOVUL. Este o plantă bis-anuală (care cresce în doui ani) şi se cultivă pentru rădăcinele sale eari se între-buinţeză în economia casei.
Ei au forma conică (lungăreţă) şi cresc repede.
Sunt morcovi cari se cultivă şi pentru hrana vitelor, dar aceştia sunt mai mari. Morcovului îi place un pămînt gras şi bine mărunţit; gunoirea se face cu gunoiu descompus, şi nici odată cu gunoiu pros-pet, căci în acest cas morcovii ar căpătă un miros şi un gust neplăcut. înmulţirea morcovului se face prin seminţe, cari se sdmînă pe răzore în rînduri. Pe un rezor se pun până la patru rînduri.
Seminţele fiind mici, pot să cadă cam des în timpul semenatului, de aceia în acest cas avem grijă ca după răsărire să rărim firele unele de altele cam la 4—5 cm. In timpul crescerei, morcovii se sapă, se udă şi se plivesc de câte ori va fi nevoe.
Recolta se face tomna, pe un timp frumos, smulgend morcovii şi curăţindu-i de pămînt, după care apoi li se rup frunzele şi se pun spre păstrare, aşedându-i în straturi de nisip în privinţă, ori în şanţuri bine acoperite cu pae şi pămînt.
Pentru semînţă, alegem morcovii cei mai frumoşi, cărora li se lasă frunzele din mijloc, se îngrop în pivniţă până primăvara, când se scot şi se planteză Ia 50 cm., depărtare unul de altul.
In timpul crescerei se sapă şi se plivesc, iar spre tomna, după ce sămînţa s’a copt, se taie trunchiurile (lugerii) cu semînţă, şi ast-fel se pune spre păstrare. Sămînţa bine păstrată, e bună de semînat până la doi ani.
PĂSTÂRNACUL, se cultivă pentru rădăcinile sale cari au un gust plăcut. Cultura păstârnacului e la fel cu aceea a morcovului, şi cere acelaşi fel de pămînt.
II
(1) Vecjî No. 28 - 29, 30, 31, 33, 35 şi 36.
www.dacQFomanica.ro
1004
ALBINA
PĂTRUNJELUL se cultivă pentru rădăcinele şi foile sa'e cari se întrebuinţeză in bucătărie, punendu-se în bucate
Pătrunjel.
Pusta rnac.
spre a le da un gust aromatic plăcut. Cultura e la fel cu a morcovului şi păstârnaculuî. Pătrunjelul nu se scote din pămînt — unde se află pus, — flind-câ iarna ţine la frig, de aceea se sapă numai câte două, trei rădăcini, potrivit cu trebuinţele.
SFECLA e o plantă bis-anuală (de doi ani). Se semănă pentru rădăcină care se întrebuinţeză în economia casei mai mult ca salată, fiartă ori coptă. Sfeclele cari se întrebuinţeză în economia casei sunt din acelea cari au o culore albă-gâlbue, ori roşie închisă. Sunt alte soiuri de sfecle albe cari se dau la vite ca hrană, iar altele cari se semănă anume pentru a tace din sucul (mustul) lor zahăr. Aceste două din urmă soiuri se semină la câmp şi pe o suprafaţă mai mare.
Sfeclele cer un pămînt gras, uşor şi revân. Pămîntul trebue bine lucrat şi mărunţit. înmulţirea se face prin săminţă care se semînă prin Aprilie, cel maî târdiu începutul lui Maiu. Semînarea sfeclelor în grădină se face pe răzore late, în rînduri depărtate de 50 cm. unul de altul. Seminţele se pun câte două, mult trei la un loc, şi departe cuib de cuib 4 — 5 cm
După ce sfeclele au răsărit şi au 4 — 5 foi, se răresc, smulgând firele cele mai slabe pe cari, dacă voim, putem să le sădim în alt loc.
Ca lucrări de întreţinere e prăşitul, muşuroilul şi chiar
www.dacoromamca.ro
AI.ni.VA
1005
udatul dacă e timp secetos. In timpul praşileî, să fim cu băgare de semă spre a nu li se rupe foile ori atinge rădăcinile cu sapa.
Tomna, prin Octomvrie, se recolteză sfeclele, scoţându-se din pămînt cu sapa ori casmaua (hârleţul); dacă pămîntul nu e tare, e mult maî nemerit a le smulge cu mâna. Sfeclele scose din pămînt, se curăţă bine, li se taie ioile şi în urmă se pun spre păstrare în pivniţă îngropate în nisip, ori le îngrămădim în şanţuri, acoperite bine cu pae şi pămînt
Pentru semînţă alegem vre-o câte-vâ dîn sfeclele cele maî frumose, cărora le rupem numai foile de pe laturi, lăsând pe cele din mijloc şi ast-fel se pun spre păstrare ca şi morcovul. Primăvara prin Martie, se planteză aceste sfecle la 50 cm. depărtare. In timpul crescereî se prăşesc şi se plivesc, iar când lugeriî au crescut şi au flori prea multe, li se pune câte un ţăruş de care se legă spre a nu fi rupţi de vinturi.
Recolta seminţei se face atunci când ne încredinţăm că e bine coptă, de regulă prin Septemvrie. Semînţa păstrată bine, pote fi bună de semănat până la 5 ani cel mult.
(Va urma).	________________ Ion E. Mihăescu.
0 nouă societate economică la sate.
%
La 28 Aprilie anul curent prin stăruinţa învăţătorilor şi a concursului dat de autoritatea comunală din comuna Borduşanî, jud. Ialomiţa, s’a pus basele unei societăţi economice cu denumirea: «Cuza-Vodă». iar ca Patron împăraţii: Constantin şi Elena.
Preşedinde al societăţii s’a ales d-1 Căţeluş Haralambie, diriginte al şcoleî; Vice-preşedinte d-1 M. Clonaru, notarul comunei; secretar d-1 Coman Ionescu, învăţător; iar ca casier d-1 Florea Ionescu, corner sânt în localitate. Cinci dintre membrii fondatori s’au ales ca membrii ai consiliului şi trei ca membrii controlori. Toţi pe termen de un an. Numărul membrilor înscrişi ca fondatori este de 60. Urez din totă inima şi din tot sufletul, rugând pe înaltul Creator, să ducă spre bun sfirşit, ţinta la care tinde societatea.
I)e la Dorcea.
Contra păduchilor de lemn (ploşniţe) se recomandă următorul mijloc: Mobilele şi stâlpii de uşi, ferestre, etc.. Ic spălăm cu o leşie tare şi fierbinte de săpun, topim apoi cleiu în oţet şi ungem cu acesta tote crăpăturile, îngrijind să fie cât mai fierbinte.
www.dacaramamca.ro
1006
AI.B1NA
Sănătatea animalelor şi apa.
fjoţî doctorii veterinari fără deosebire, precum şi toţi omenii de sciinţă s’au înţeles în a recunosce că apa este una din căuşele, care pote feri în unele caşuri şi molipsi în altele, corpul animalelor de bole. In adevăr o apă rea dacă este băută mereu, strică încetul cu încetul organele corpului, dând nascere ast-fel la bole grele, cari stânjinesc forte mult desvoltarea sau eres-cerea corpului. Anume când se bea o apă rea se înghite cu apa şi o substanţă vătămătore pentru corp, care ajun-gend cu apa în stomac şi după aceea în maţe, este trecută în sângele animalului pe care-1 strică şi odată sângele stricat nu mai pote nutri corpul, aşâ că atunci corpul se bolnăvesce. Şi după cum apa va fi maî puţin sau mai mult rea şi boia va fi mai uşoră sau mai grea.
Ast-fel stând lucrurile, este bine să seim, cari sunt apele rele, ne sănătose.
In primul rînd mai tote apele riuşorelor sau gârlelor, pe marginele cărora sunt clădite diferite fabrici sunt ape rele, căci tote murdăriile rămase de la diferite fabricaţiuni sunt aruncate sau au scurgere în apa acelor gârle care este astfel murdărită şi stricată. Mai mult încă în multe fabrici se lucreză cu diferite substanţe otrăvitore, ale căror resturi sunt apoi aruncate în gârlă, când se curăţesc fabricele, aşâ că din nevoia de a se curâţi fabricele se ajunge la otrăvirea apelor ce curg pe lângă ele.
Se pote uşor dovedi murdăria şi răutatea unor ast-fel de ape, prin faptul că în acele ape nu se găsesc maî nici odată
www.dacaramanica.ro
ALBTXA
1007
pescî şi se înţelege că dacă pesciî nu pot trăi într’o apă, acea apă nu pote fi bună nici pentru alte animale.
Tot rele sunt şi apele stătătore, adică acelea cari nu au scurgere, sau cari nu se pot reînoi mereu. Acestea au în fundul lor mai tot-deauna un strat gros de noroiu format din corpurile diferitelor animale mici sau plante ce trăesc în ele sau prin prejur, şi care după morte putrezesc din causa căldurii sorelui. Acest noroiu provenit din putredicium este o adevărată otravă şi se înmulţesce din causă că apa nu are scurgere, nici nu e reînoită. Din aceste ape se ridică tot-deauna un miros urît şi nesănătos.
Animalele de obiceiu nu vor să bea ast-fel de ape decât numai câiyl sunt silite de o sete prea mare. Atunci aceste ape, pe de o parte nu pot sluji întru nimic la mistuirea hranei acelor animale, iar pe de altă parte, dau animalelor diferite bole destul de grele, cari strică sau paraliseză virtuţile cele bune ale nutrimentului.
In fine apele băltocelor în care se scurge zema din gu-noiurile putrede sunt iarăşi forte rele ca şi apele stătătore.
Ast-fel, de obiceiu tâte apele cari nu se reînoiesc destul de bine. sau cele cari cuprind multe substanţe minerale rele sau materii provenite din putredirea fiinţelor, sunt ape periculose pentru sănătate.
I. Niculescu
Severi».
Corespondenţa medicală (i)-
Să ne ocupăm acum de agalaxic.
împuţinarea produceri! laptelui se observă de cele ma! dese or! în urma unei rele alimentaţiunî, a unei hrănirl neîndestulă-tore. Dar în afară de nutriment, pote determină agalaxia diferitele boli, ca tubereulosa, bolele stomacului şi maţelor, bulele ugerului, precum şi bolele lipiciose ca de exemplu febra af-tâsă. De sigur că împrejurarea ce a făcut ca văcuţa d-vostră să-şi împuţineze laptele, a fost acestă din urmă nenorocită bolă, uşoră în aparenţă, forte rea de fapt prin urmările ce lasă. Caşul s’a produs fie pentru că mulgerea ei nu aţi făcut-o regulat în timpul boleî, fie că boia a lăsat bolnav ugerul, fie în fine că vaca prin durerile ce a încercat, ma! ales la muls şi supt, din pricina manifestaţiunilor febre! aftose asupra ugerului, s’a speriat, a prins frică, frica sciindu-se că pote până la un punct ore-care, influenţă în rău asupra secreţiuni! laptelui. 1
(1) VeqTi No. 28 - 29, 30 31 33, 34 şi 36.
www.dacoromanica.ro
100S
ALBINA
Scăderea laptelui so mai arată încă la unele dintre vacile tinere, cari au fătat pentru întâia dată. Ce-vâ mai mult, se găsesc vaci, de obiceiu nu dintre cele lâptose, care-şî ascund singure laptele, nu dă la muls tot laptele pe care-1 are în uger. Cu privire la acesta, un mare învăţat francez Cornevin, admite cu Fur-stemberg, că reţinerea laptelui în uger de către acele vaci, s’ar face printr’un fel de acţiune comună a muşchilor pântecelul şi a diafragmei — muşchiul care desparte înăuntru cutia pieptului de cavitatea abdominală — precum şi printr’o întrerupere în mişcările regulate ale respiraţiunil. Muşchii de mal sus prin contracţiunea lor ar da loc la o înpiedicare a cursului sângelui in uger, împiedicare ce ar face ca laptele să nu potă eşl în a-fară, prin mulgere.
In sfîrşit, ridicarea viţelului, lipsa lui din ochii vacel în momentul mulgeril, pote de asemenea să influenţeze în reu, la linele din ele asupra cantităţii laptelui. Referitor la acesta, învăţatul francez pomenit mal sus, povestesce un cas observat la un anume proprietar din ţara lui, care având o vacă şi*înstreinân-du-I viţelul, nu pute fi mulsă decât aducându-i-se şi ţinendu-i-se în faţă în tot timpul mulgeril un viţel împăiat, o piele de viţel umplută cu pae, pe carevaca îl lingea necontenit cât ţine mul-gerea. Alte caşuri cam. tot de asemenea fel se citeză şi la Somali, pe costa orientală a Africeî.
Terminând ceea-ce ve pot poveţuî, pentru vaca d-vostră, este să o trataţi cu blândeţe punând-o într’un grajd curat şi hrănind-o în modul expus deja. Puteţi să încercaţi şi ore-carl medicamente, aşâ dă bune resultate doctoriile de mal jos:
Sulfură de	antimoniu	negru....................100	grame
Sulf...................................................50	grame.
Pulv. de fructe de fenonil...................
»	»	»	» carvi ....................a 150 grame.
»	» bobe de enupero ...................5
Clorura de	sodium............................ 500	grame.
A se amestecă bine tote acestea, făcându-se un singur pachet, din care se va da de trei ori pe di, câte o lingură, în tărîţe sau malaiu.
Doctoria de mal sus, pe care putem să ne-o procurăm do la ori ce farmacie, este bună, totuşi partea principală ţine de buna îngrijire şi hrănire a vacel. In ori ce cas, dacă nu veţi reuşi să obţineţi cantitatea de lapte dorită, să sperăm că cu noua fâtare vaca se va arătă lăptosâ ca şi mal înainte de a fi bolnavă de febra aftosă, fapt ce se întâmplă de regulă, când ugerul este sănătos.
Irimia Popescu
_________________	Medic-vcterinnr.
CERCURI CULTURALE
In d>ua de 12 Maiu, a. c., în comuna Martusi, s’au pus basele unui cerc cultural local, sub presidenţia d-luî L). Popescu, învăţător. Cercul s’a inaugurat printr’un serviciu divin şi cuvîntarea d-luî medic veterinar Cartianu, vorbind despre crescerea raţională a vitelor. Au maî vorbit d-1 M. Popescu şi preotul comunei, G. Negurescu.
www.dacQFoauuiica.ro
ALBINA
1009
0 societate De lectură Ia ţară.
Primim o dare de semă mai lungă despre activitatea «Societăţii de lectură din com. Borca, jud. Suceva, de sub patronagiul d-Iui Ion Kalinderu, administratorul Domeniului Coronei, din care extragem următorele:
Societatea s’a înfiinţat. în Noemvrie 1897, din îndemnul d-luî Aug. Berian, Şeful Regiei Domeniului Coronei, cu scopul de a strînge relaţiunile dintre cei cari se vor înscrie, de a ave un local unde să se potă aduna membrii în orele libere pentru a ceti cărţi şi <Jiare folositore, şi do a veni în ajutorul locuitorilor atât pe cale intelectuală prin conferinţe etc. cât şi materiale, a-jutând la învăţătură copiii sîrguitori ai celor lipsiţi de mijloce.
La început au fost multe greutăţi de învins, atât din causa numărului restrîns de membrii cât şi din pricină că mulţi nu pricepeau rflstul unei asemenea societăţi.
Cu timpul s’au înlăturat însă tote aceste piedici, ast-fel că societatea a ajuns aşii a fi apreciată nu numai de cei din localitate ci şi de cei din comunele învecinate şi chiar de cei cari călătoresc prin acele părţi cari simt o adevărată plăcere, când merg în localul societăţii, compus acum din două săli spăţiose, şi înzestrat cu tot confortul, ca: bibliotecă bogată, şliare etc. Pentru a face localul cât mai atrăgător s’a cumpărat chiar şi un biliard.
In cei 4 ani de când există societatea, s’au dat 4 serbări din produsul cărora s’a îmbrăcat mai mulţi elevi sărmani, şi s’au ţinut mai multe conferinţe tratând cestiuni de folos obştesc imediat.
Averea societăţii se compune acli din:
1.300 lei Mobilier 800 » Biblioteca
1.400 » Capital neatacabil
rcsultaţi din cotisaţiuni şi din o parte a produsului serbărilor date.
In adunarea generală din urmă s’a hotărît înfiinţarea unui cor ţărănesc şi o bancă de credit şi economii, cestiuni cari se găsesc aşii studiate şi aprope a fi realisate.
Ast-fel întocmită, şi susţinută cu tărie de d-1 Ion Kalinderu, acestă societate, începută atât de modest, e chemată a împlini un gol însemnat în viaţa nostră dela ţară.
Serbarea pilei De 10 jYîaiu la sate.
lăiua de 10 Maiu a. c., a fost serbată cu o deosebită dragoste anul acesta, pe Domeniul coronei Gherghiţa. După Te-Deumul slujit la biserică şi la care a asistat mulţi săteni, mulţimea se îndreptă către şcolele comunelor respective, unde învăţătorii respectivi vorbesc despre însemnătatea şlilei de 10 Maiu.
După prânz elevii din comunele Gherghiţa, Ciumaţi şi Balta-Domneî, execută frumose cântece, jocuri şi recită poosii.
*
* *
www.dacQFQmanica.ro
1010
ALBINA
In comuna Păltinişul, jud. Dorohoiu, anul acesta s’a serbat (Jiua de 10 Maiu în următorul mod:	»
La orele 9 a. m., elevii de la şcola din Ivancauţî şi din Te-iosa, au venit în satul Păltinişul, unde împreună cu elevii, consiliul comunal şi sătenii locali, aii mers la biserică, unde s’a o-ficiat Te-Deumul.
Apoi, sub conducerea şefului garnisoneî şi în sunetul musi-ceî, s’a primit defilarea şcolelor, de către autoritatea comunală, şi învăţătorii respectivi şi preotul local.
Primarul local, d-1 G. Iacobescu, rostesce o cuvîntare ocasi-onală, numind soldaţii cărjuţl pe câmpul de luptă. Mai vorbesc tot în acest sens, învăţătorii I. Serghie şi Gh. Nestor.
Apoi elevii aii executat diferite cântece patriotice şi aii recitat poesil.
După prânz a fost serbare în ograda şcolel, iar sera a fost retragere cu torţe.
* * *
Pe domeniul coronei, în corn. Domniţa, s’a serbat într’un mod cu totul deosebit (,liua de 10 Maiu a. c.
Serbarea s'a început printr’un serviciu religios în presenţa sătenilor şi a elevilor de la cele trei şcoli, cum şi a 13 supravieţuitori eroi de pe câmpul de luptă.
După biserică, d-1 V. Muntenii, agentul dom. Coronei, a ţinut o frumosă cuvîntare ocasională. Vorbesce şi preotul Popescu.
După prânz, la orele 1, a avut loc o representaţiune teatrală, unită cu recitări şi cânturi patriotice.
Serbarea s’a terminat printr’o mare horă în curtea şcolel.
DE LA SATE
In diua de 19 Maiu s’a dat în comuna Ciutura, jud. Dolj, o frumosă serbare şcolară, presidată de d-1 C. Alexandrescu revi-sor şcolar.
Organisată de învăţătorii comunei, d-1 N. Petrolian şi d-na E-lena Petrolian, serbarea a avut un succes desâvîrşit.
La ora 6 sera se aflau în comuna Ciutura mai mulţi învăţători şi învăţătore din alte părţi, câţi-vâ arendaşi din împrejurimi, d-1 C. Alexandrescu revisor şcolar, d-1 Dr. Drăgescu, medic primar al judeţului, care nu scapă nici un prilej pentru a-şi manifestă dragostea şi interesul ce portă populaţiuniî de la sate, d-1 I. Brătianu şef de secţie la administraţiunea financiară, d-1
C.	Stănculescu secretar-contabil al şcolei de meserii cu d-nii I. C. Ionescu, I. Cioroianu şi St. Voiculescu, maeştri la acea şcolă şi d-1 Al. Olteanu, ziarist.
Se mai aflau aci d-1 St. Ionescu, revisorul plăşei, cu d-na; d-nu Petrolian, institutor din Craiova cu d-na şi d-rele Maria şi Silvia Petrolian; d-1 Gh. Vlădescu arendaş, d-1 Iuliu Veleanu cu d-na; d-na şi d-1 Bernenu cu d-ra Gheorghiu: d-na Stelu Maria; d-rele Veta şi Matilda Becu, învăţătore la Băilesci; d-ra Maria Alexandrescu, învăţătore în aceiaşi comună; d-1 Constantinescu,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1011
învăţător comuna Tăncănău; d-1 Florescu, învăţător com. Cornu; d-şora Gheorghiu învăţătore comuna Vârvoru; d-ra Gheorghiu, învăţătore comuna Sălcuţa, d-na Bărsănescu, învăţătore comuna Vella; preotul Vasilescu cu d-na, din comuna Ciutura şi preotul Barbu cu d-na din comuna Tăncănău.
La ora 6'/s toţi invitaţii au pornit în spre pădurea din apropiere unde au visitat vechea monastire rădicată acum 350 de ani în nepătrunsul codru ce există pe atunci, monastire care astăzi servesce ca biserică satului.
Aci, în mijlocul unei frumose pajişte s’a încins o horă, la care se prinse toţi flăcăii şi fetele ce însoţiau pe visitatorî.
Pe înserate, la întorcere, învăţătorii şi învăţătorele au intonat în tot drumul diferite cântece patriotice.
Sera s’a servit la d-1 învăţător Petrolian o bogată cină, după care s’a început spectacolul dat de elevii şcolei din com. Ciutura, sub un umbrar împodobit cu mult gust.
D-na Elena Petrolian a rostit o simţită cuvîntare, apoi elevii sub conducerea d-lui învăţător Petrolian au intonat mai multe imnuri.
In urmă s’au jucat piesele Curcanii, Lângă pămînt, O cerere nesocotită şi s’au executat mai multe danţuri.
Piesele jucate minunat de bine, iar danţurile cu măestrie executate, au dovedit că d-na şi d-1 Petrolian, învăţătorii comunei, îşi pun multă silinţă pentru cultivarea şi educaţiunea copiilor, fapt pentru care merită totă lauda.
Spectacolul s’a terminat !a ora 12, după care invitaţii retră-gendu-se în localul şcolei, au început danţurile, cari aii durat până târdiu noptea.
*
________________ * *
BIBLIOGRAFIE
Agricultura, cunoscinţe practice de cultura pămîntului şi a plantelor agricole, de d-1 i\. O. Popovici-Lupa, profesor la şcola centrală de a-gricultură,
Acesta este titlul unei nouî cărţi de agricultură, apărută de curând.
Cum se tvede din prefaţă, cartea apare în două ediţii, una a ministerului şcolelor. care a dat autorului însărcinarea de a o întocmi pentru înzestrarea bibliotecilor rurale şi pentru a pune la îndemână învăţătorilor un manual practic, spre a le servi în cultivarea pâmînturilor şcolare; a doua ediţie a autorului, este aprobată drept carte didactică pentru şcolile interiore (practice) de agricultură.
Acestă ediţie este pusă în vîncjare, pe preţul de 2 leî exemplarul şi se găsesce la tipografta Thoma Basileseu, str. Casărmel 81), la autor, str. Miron Costin No. 14 şi la principalele librării din Bucurescî.
Cartea cuprinde două părţi: Cultura pămîntului şi cultura plantelor. Partea întâiu trateză despre deosebitele feluri de pămînturî, pregătirea pămîntului prin arătură, grăpare. etc., îngrăşarea câmpurilor, semănatul şi îngrijirea semănăturilor, recolta lor.
Partea a doua cuprinde cultura plantelor fâinose (grâu, secară, porumb, etc), a păstăioselor (fasole, mazăre, etc), a plantelor uleiose (ra-piţa, mac, etc), a inului şi cânepei, a plantelor mirositore (chimion, a-nason, etc), a plantelor rădăcinose (cartof, sfeclă, cicore), a celor mai însemnate plante de nutreţ (lucerna, sparceta, măzărica, mături, fineţe artificiale, etc), şi în fine a fineţelor firescî şi a păşunilor.
Cartea se închee cu arătarea celor mai însemnate reguli despre orânduirea holdelor şi împărţirea locului în tarlale.»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1012
In l:-0 pagini octav, cu 76 figuri în text, autorul a reuşit a cuprinde cele mai însemnate cunoştinţe practice despre cultura pămintuluî şi a plantelor agricole.
Desvoltările teoretico şi amănunte de demonstraţie sunt aprope cu totul înlăturate, ast-fel că cartea «este mai mult o îuşirare de reguli şi sfaturi practice», cum se exprimă autorul în prefaţă; descrierea cultu-rei plantelor mai puţin răspândite, ca sfecla, inul pentru fuior, este destul de amănnnţită, în cât agricultorul practic să potâ face tote lucrările cerute de cultura acelor plante.
Afară de acecta cartea este s'crisă cu totul în stil popular, termenii technici au fost înlăturaţi sau înlocuiţi cu cuvinte populare, ast-fel că cartea pote fi folosită cu bun sfîrşit şi de către sătenii cari sciu să citescă.
De asemenea prin felul cuprinsului ci, pote servi şi agricultorilor mari ca un fel de aide mcmoire, găsind în ea date şi cunoscinţe sumare despre lucrările agricole.
Bogata materie cuprinsă în acostă nouă carte; forma concisă şi populară, sub care e tratată, înfăţişezăo muncă însemnată, care face cinste autorului şi aduce agriculturei ndstre un serviciu preţios.
Cu aceslă credinţă o recomandăm cetitorilor noştri agricultori.
MULŢUMIRE.
Noi, N. Romanescu, Primarul Urbei Craiova, aducem viile nos-tre mulţumiri onor. societăţii de asigurare «Naţionala», care în modul cel maî culant ne-a liquidat dauna ce comuna a suferit prin arderea pavilionului de la Hypodromul din Parcul Bibescu, asigurat la numita societate cu poliţa No. 211.280, liquidare care s’a făcut în timpul cel maî scurt posibil, de ore-ce deşi incendiul s’a întâmplat la 30 Maiu a. c., astădi 7 Iunie a. c., suntem pe deplin despăgubiţi, pentru care recomandăm tutulor a-şî asigură avutul la acestă societate, care în tote ocasiunile a dovedit cea maî mare promptitudine.___________
POŞTA REDACŢIEI: D-luî I. Ştefănescu, Dăbulenî.—«Nu s’a dat încă resultatul » Când se va da ’l vom anunţa.
— D-luî G. Stantiu. — Puteţi trimite.
Revista enciclopedică, populară «Albina», prin conţinutul său instructiv, este cea mai nemerită carte ce se pote da ca premiu elevilor absolvenţi.
Şi anul acesta ca şi în anii trecuţi, suntem siguri că d-niî Revisori şcolari şi d-nii Învăţători o vor propune pentru a fi cumpărată pentru premii.
Fie-care număr al revistei care nu costă decât 0,15 bani, este
0	cărticică folositore, şi instructivă pentru copil.
Administraţia revistei «Albina» pentru a o pută tace una din
cele maî eftine de cumpărat, pentru anul acesta, a pregătit colecţii de 3 luni, coprimjend 13 fascicule numai cu lei 1,25; colecţii pe 6 luni cuprimjend 26 fascicule cu lei 2,50; colecţii pe
1	an (52 fascicule) numai cu lei 5, —; în aceste preţuri intră şi transportul, aşa că cumpărătorii nu maî au nici o altă cheltuială.
Asemenea psedăm colecţii legate pe l/% an, formând un frumos volum, şi costă numai 3 lei.
Colecţii pe un an întreg, broşat în un mare volum cu tablă de materii, cu lei 6.
Colecţii pe un an, anume legate pentru bibliot. populare, cu lei 7. Pe simplă cerere sau cu ramburs nu se trimite.
A se adresa cererile şi costul: Administraţiei revistei «Albina», Strada Mântulesa, No. 9. Bucuresci.
www.dacoramanica.Tb
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea inveţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea. prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! do scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale româno. Cotisaţia este de cel puţin clol lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kaindcru, membrii al Academiei Române.— Vice-preşcdinte, Sava Ştmnuiescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru Gftrboviceauu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Se. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, C'onst. Banu, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spira C. Ilarct, Ministru, profesor Univers.; I. Dimitrcscu Procop., senator şi Primar al Capitalei; M. Vădescă, deputat, profesor universitar; (Iristu S. Negoescu, profesor secundar; Dim. Cecropld, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Alluiăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexnndrescn, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Zaharescu Teodor (Glodenu-Siliştea), 1 leu; Georgescu Ion (Florica), 1 leu; Stoicescu Traian (Aldeni). 1 leu; Stânescu I. Florian (Clondirul,
1	leu; Necşu N. Ion (Luciu), 1 leu; Ionescu Voicu (Săgeta-Beilic), 1 leu; Georgescu D. (Măgura), 1 leu; Popescu I. Al. (Ainaru), I leu; Borcescu M. A. (Boroşi), 1 leu; Ionescu Dumitru (Calvini), 1 leu; Jitian Baliţa (Pleşcoiu), 1 leu; Constantinescu G (Calvini), 1 leu; Dâscălescu N. C. (Viperesci), 1 leu; Stefănescu Andrei (Jugureni), 1 leu; Metaxa Gh. (Buzău), 2 lei; Georgescu Spiridon (Buzău), I leu: Şerdinescu N. P. (Buzău). 1 leu; Mihăescu Elena (Buzău), 2 lei; Şeicârenu Aspasia (Buzău),
2	lei; Ionescu Gh. (Găvănesci), 1 leu; Raicu Al. (Buzău), 2 lei; Severini
S.	Maria (Buzău), 2 lei; Buruiană Florica (Buzău), 2 lei; Dobrescu G. (Tăbărăsci-Gălbinaşi), 1 leu; Paraschivescu Eufrosina (Buzău), 2 lei; C. Negulescu (Glodenu-Sărat), 1 leu; Popescu Spiridon (Smârdan). 1 leu; Nicolescu I. (Cioranca), 1 leu; Şerbănescu Gh. (Pietraru), 1 leu; Popescu
T.	(Păltineni), 1 leu; Marinescu Dobre (Cotorca), 1 leu; Rădulescu C, (Scurtesci), 1 leu; Panaitescu Radu (M. Grunj), l leu; Răducănănu T. (Glodenu-Cârlig), 1 leu; Ciocaneli I. (Mihăilescî), 1 leu; Dabija C. Ilie (Mărunţiş Zaharescî), 1 leu; Gbica Gh. (Bozianu), 1 leu ; Uoisescu I. (Paşii), 1 leu; Grigorescu Irituia (Fete), 1 leu; Pavelescu Bălaşa (Săru-lesci), 1 leu; Iordache Ion (Glod-Cârlig-Casota), 1 leu; Hârşogan D-tru
1	leu; Moldovenu N. Ispos (Costesci), 1 leu; Donaţia Ministerului Instrucţiunii publice, 1 500 lei; Victor Puiu, student (Bucuresci), 2 lei; Stephanopol Const. (Bucuresci, str. Wilting 17), 2 lei; Sachs Carol (Bucuresci, str. Berzei 02), lei 2; Voinescu Ion (Bucuresci. str. Şincai 11),
2	lei; Danielescu D-tru (Bucuresci, str. Rotari 22), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului al II (1002) al so. cietăţil, e de 825; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 2.465 lei şi 70 bani.
(Va urma tn No. viitor).
www.dacoramanica.ro
GRĂDINA PREOTUL ILIE
Biserica CotrocenI, Bucurescî.
Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătdre, Braţ}!, Pini austriac! Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
A eşit de sub tipar în editura librăriei Sfetea, str. Lipscani No. 96, Gospodăria rurală, ediţia 2-a, lucrată după programa şcdlelor normale şi seminare, cu mai multe figuri în text, de V. S. Moga.
De vîncjare la editor. Preţul 3 lei.
SOCIETATE IN COMANDITA
WEIL, JOSEPH & Co.
Buouresoi
9
Strada Emârdan No. 7, (Cassa Zerlendi).
Recomandă d-lor agricultor! maşine şi unelte agricole şi industriale,
de ori-ce fel. s. e.; Locomobile, Treerătore, Pluguri întregi de oţel, Batoze de porumb, cu abur şi manuale, mori pe postament de lemn şi fer, pietre franceze originale garantate de la „La Ferte sousJou-arre, (Franţa)11, etc. etc., din cele mai renumite fabrici pe cari le represintă, şi în condiţiuni cât se pote de favorabile pentru d-nii cumpărători.
La cas de necesitate, a se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimete gratis şi franco.
Condiţiuni de plată avantagiose.
Garanţie pentru material solid şi buna func\iune.
Singurul care vinde eftin!
Magasinul la tote sezonele, Calea Victoriei, 29 (lingă Poliţie).
Umbreluţe! Umbreluţe! Umbreluţe!
albe, culori şi negre
Cu preţuri mai eftin ca la fabrică, precum: Lei 4,95, 5,95, 6,95, 7,95, 9,95, 11,95, 14 95.
Zilnic noutăţi în Bluze de mătase, cu Leî 7,95, 8,95, 10,95, 12,95, 14,95. Kaion de Lingerie, pentru dame şi bărbaţi cu preţuri fabulose de eftin. Gulere, prima calitate duz. Lei 4,95, 5,95, şi 7,95.
Bogat asortiment de Ciorapi pentru dame, bărbaţi şi copii. Mari cantităţi de Broderii cu preţuri excepţional de eftin.
Nou ! Nou ! Nou !
Cereţt Corsetul Hygcla cu preţul de Leî 6,95 şi 7,95.
Tafta glace negre şi culori, prima calitate Leî 2,50 Mtr.
Jupăne! Jupone! Jupâne !
de mătase din Nauşong cu dantele fine, Lei 15, 18, 25.
Şifone prima calitate: Leî 12,95, 13,95, 14.95.
Mănuşi glacâ fine, negre şi culori, Leî 2,50 perechea.
Rupendu-se la încercare se schimbă
Magasinul „La tdte Sezonele1'
Calea Victoriei 27 Bucurescî.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. (^HitorT^^nste^ro^rn^HTscAÎJtunint
6% din preţurile însemnate, presentând cuponul.
InsL de Arte Grafice Carol *WWW.daCbFOTlâm6a.rO Str. Dornneî, 16.- Bucurescî.