1902. Revistă Enciclopedică populară yîparc în /ie-care Duminică Abonamentul în ţară pe an Liei 5 I Abonamentul în străin, pe an Uei 8 » » » 6 luni » 3 | Un număr...............15 bani Pentru anuneţuri 1 leu linia. jvilca publicitate 5 bani cuvîntul iserlptele nepublicate se ard. omitetul de Redacţie: BCalinderu J. O fes cu p. 2>ulfu Colonel p. V. J/âsturei S*. jfîdamescu V. S • jYloga JY. jYicolaescu ffr. Ceoclossiu Corjst. O. popovicî-Vcrscâ. SUMARUL: Th. D. Sperantia, Rugăciunea copiilor către Sfinta Elisabeta. — M. S. Rebele şi armata.—Ion Kalinderu, Obiceiuri ale societăţii înalte romane pe timpul lui Pliniu cel t!nSr. — Petru Rdşoanu, Kesboiul Ruso-Româno-Turc.— M., Starea înveţămîntulul ma-nuul în judeţul Prahova. — I6n E. Mikdescu, Cultura legumelor şi a pomilor fructiferi.— (R. V).} Tratamentul viei contra manei.—I6n Dumitriu, Din nesocotinţa unora se folosesc alţii. — Radultseu-Niger, Teatru sătesc, (De pe urma beţiei). — Tragerea loteriei Societăţii Cooperative a meseriaşilor din laş!.—Informaţiunî.— Societăţi economice la sate.—Serbare Şcolară.—Mulţumiri. — Apel —Poşta administraţiei.—Sfaturi : Contra arsurilor. — Curăţirea mănuşilor de piele albă. — Stîrpirea ciorilor do pe ogdrele puse cu porumb. Ilustraţiunl: Masă cu paturi in formă de sigma. — Sclav purtând un catinum sau ca-tinus (Blid adânc). — Sclavă aducând un prosop. — Căpriâră cu picidrele legate. (După o pictură murală din Pompei).- Sclav aducând un vas cu fructe.— Lingură găsită la Pompei.— Sticlă găsită la Pompei. — Vase conţinând câte o sticlă de masă, probabil pentru untdelemn.—Porc mistreţ pe tavă. (După o pictură murală din Pompei). — Un fruct de fasole.— Bob de fasole. — Bob de fasole încolţit. — Tulpină înflorită de mazăre. — Biserica Sf. Du-mitru din (Irheiu, zidită de Vasile Lupa, Domnul Moldovei (1034—1064',. o 0 G G O G O G d G O 6 O O o o o 1 o 0 Redacţia ţi Bucurescl Eforia Spitalelor Civile din Sucuresci. PUBLICAŢIUNI In ţliua de 20 Mţiiu 1902, orele 3 p. m., se va ţine licitaţiune publică orală la Eforie, pentru închirierea pe timp de 3 anî, a urmâtorelor imobile: 1) Din Bucuresci. Clădirea de pe Bulevardul Elisabeta. Prăvălia No. 4, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 900 : 2) Prăvălia No. o, cu începere de la 23 Aprilie 1902, garanţie provisorie lei 700. Casa V. T. Dancovicî, strada S-ta Vineri No. 2; 3) Apartamentul No. 2 (la No. 2 bis) cu începere de la 26 Octombre 1902, garanţie provisorie lei 250; 4) Prăvălia No. 2 (Calea Moşilor No. 48), cu începere de la 26 Octombrie 1902, garanţie provisorie lei 500; 5) Din Sinaia: Pavilionul din pădure, cu începere de la 23 Aprilie 1902, garanţie provisorie lei 50; 6) Cârciuma din Valea lui Puf, cu începere de la 23 Aprilie 1902, garanţie provisorie lei 60. Pavilionul de mărunţişuri din parc; 7) Ma-gasinul No. 1 cu începere de la 1 Aprilie 1902, garanţie provisorie lei 90; 8) Magasinul No. 2, cu începere de la 23 Aprilie 1902, garanţie provisorie lei 50; 9) Din Giurgiu: Casa Clearch, strada Polichronie, cu începere de la 26 Octombrie 1902, garanţie provisorie lei 80. * * * In ijiua de 22 Maiu 1902, ora 3 p. m., se va ţine la Eforie, licitaţiune publică cu oferte sigilate, pentru darea în întreprindere a construirii casei silvice de la Morunglav, judeţul Romanaţî. Condiţiunile speciale, devisul şi planul se pot vede la Serviciul Bunurilor în ori-ce ţii şi ore de lucru. Valorea acestor lucrări este de lei 6.960, bani 39. Concurenţii, spre a pute luă parte la licitaţiune, vor trebui să depună ca garanţie provisorie 5% din suma devisului, cunoscând că cea definitivă va fi de 10c/0 din suma resultată la licitaţiune. Se pune în vedere d-lor concurenţi art. 68—79 din legea asupra compta bilităţii publice. * * * In ţliua de 28 Maiu 1902, orele 3 p. m., se va ţine licitaţiune publică cu oferte închise la Eforie pentru arendarea pe un nou period de 10 şi 15 anî a moşiei Persica Merlarî (Dor Mărunt) din jud. Ialomiţa. Iar în caşul când nu se vor presentâ concurenţi cu oferte închise, se va ţine licitaţiune publică orală în S>J:@i3-îSc==. Din nesocotinţa unora se folosesc alţii. www.dacoromanica.ro 890 ALBINA proprietarul n dete titlul de Ceauş, adică mai mare peste cei-lalţi un-spre-dece. — Iani, strigă proprietarul către Ceauş, vedi moşia mea, veqli măgurile de pămînt cari o despart de locurile sătenilor? ei bine, nimic să nu se apropie de holdele mele, să fii ne-adormit, ochiul teu trebue să vadă noptea ca şi diua, când unul din omenii tăi nu ar păzi avutul meu aşâ cum trebue, răspunderea va cădea asupra capului tău. — înţeleg stăpâne — răspunse Iani într’o Românescă destul de pocită — şi încovoindu-se de spinare ca o leucă, se aplăcă să sărute pola antireuluî boeruluî nostru, care, cu un respectabil ciubuc în mână, făcu semn lui Ciauş Iani, că pote să plece. Timp de un an, Ciauş Iani, se purtă în totă dreptatea lui Dumnedeu ţaţă de îndatoririle ce-i pusese stăpânul său, dar se vede că ucigăl toca şi-a vîrît coda, căci Ceauş Iani a cădut în ispită. Intr’o di pe când Ceauş Iani se găsea pe câmp, în schimbul unui sfanţ, dete voie unui om, anume Marin Căpăţînă, să cosescă fin după moşia ce păzea. Pe când omul mergea liniştit în spre sat cu carul încărcat cu fin, se întâlnesce în drum cu boerul nostru care îl întrebă de unde vine cu finul şi cum calcă pe moşia lui? Omul apucat din scurt nu negă de unde are finul şi cu ce preţ l’a căpătat, el fu lăsat în pace în drumul său de către boer, dar Ceauş Iani fu bine scuturat de stăpân peste tot corpul cu un ciomag destul de măricel şi apoi depărtat din postul său, fără a i se da nici măcar socotela pe timpul cât a slujit. Timp de aprope o săptămână fostul Ceauş umblă rătăcind pe câmpuri fără nici un rost, iar când suferinţa şi 16-mea aprope îl sdrobise, se duse în sat la locuinţa lui Marin Căpăţînă. — Ascultă mă Căpăţînă, dise Iani omului nostru, tu scii că din causa ta eu sunt astă-dî pe drumuri, gonit din slujba mea; sciu că nici tu nu ai fi vrut să se întâmple aşiâ, dar acum ce s’a făcut s’a făcut. Tu eşti om cu dare de mână aici în sat, ajută-mă în ceea-ce eu vreau să fac şi nu numai că-ţî vei face pomană dar cu timpul vei fi bine mulţumit de mine. Dacă eu aş ave doi galbeni, aş face mare lucru cu ei, tu poţi, dă-mi dar doi galbeni spre a mă apucă www.dacQramamca.ro ALBINA 891 de vre-o trebâ aci pe lângă tine, şi peste cât-vâ timp ’ţi-î voiu înapoia. In urma multor rugăminţi, Căpăţînă, care se gândea că judecând drept, el este causa nenorocire! lostului Ceauş, şi ca om cu bună dare de mână în sat, făcu pe voie lui Iani şi-î dete doi galbeni. Se vede că Iani îşi aveâ bine urzit planul atacerei cu cei doi galbeni,—el deşi străin de obiceiurile acestei ţări, totuşi în scurtul timp vecluse bine prin ce cale un om hotărât, cu un capital aprope de nimic, ar pute să facă avere în acdstă ţară; el cu cei doi galbeni îşi deschise o cârciumă în acel sat, intr’un coşar de vite al lui Marin Căpăţînă, care nu î mai eră de trebuinţă. Aduse nisip, bătători pămîntul în interiorul coşarului, îi deschise o ferestrue spre drumul satului şi singura lui marfă de consum eră basamacul. El plecă în puterea nopţeî la o comună din apropiere, unde să găsea un mare deposit de băuturi spirtose, luă două vedre spirt, în dorii dilei eră înapoi la cârciuma sa, făcea amestecătura cuvenită a spirtului cu apă şi băutura cea mai gustosă şi mai otrăvitore a sătenului nostru, eră gata Cârciumarul Iani, vindea basamacul: pe bani, pe grâu, porumb, orz sau ovăz, şi pe orî-ce amaneturî, aşâ cum şi acum audi prin sate: «Marine, lone, ori Ileano taică, umple o traistă cu grâu, porumb (sau ori-ce) şi dute la jupân Iani (sau orî-care altul) să-ţi dea o litră de rachiu.» Băiatul sau fata, încărcând bine traista cu producte, se duce la jupânul cu pricina, în schimbul cărora îi dă o litră sau o cinzecă de basamac, dar cum s’a cântărit, pe ce preţ s’au socotit de jupân productele, asta este altă trebă. Şi adi aşâ, mâine aşâ, şatenul nostru se pomenesce în-tr’o bună (Ji fără pâine ori mămăligă şi apoi începe a alerga spre a se vinde pe el şi copiii lui la cămătarii din sat, cari nu sunt alţii, decât iarăşi jupâni de tagma lui Iani sau a altora. Aprope douî ani, Iani îşi face neguţătoria de cârciumar în coşara lui Marin Căpăţînă, treburile îi mergeau cum nu se pote mal bine, ceea-ce îl hotărî să caute o casă mai în-căpătore care să corespundă mai bine scopului ce urmăreâ. Intr’adevăr, Iani, închirieză casa cea mai bună din sat şi o umple cu tot felul de mărfuri trebuinciose sătenilor. Comerţul începe pe o scară mai întinsă, făcea strânsori de porci www.dacQrQmanica.ro 892 ALBINA pe cari îi luă de la săteni pe un preţ de batjocură, ii îngrăşâ şi îi vindea cu preţ bun, făceâ strânsorî de producte, etc., cu un cuvînt, Iani eră băgat în tot felul de afaceri, sătenii toţi erau în ghiarele lui şi avutul lui Iani sporea ca prin minune. Erau 12 ani de când boerul nostru Alexandru L. Stol-nicu, măsurase cu un ciomag spinarea lui Iani, dar timpul schimbă totul, boerul nostru eră acum om de vre-o 50 ani, povara anilor nu eră atât de grea spre a-1 gârbovi şi co- coşiâ, după cum eră grea povara orgiilor din ultimii ani ai etăţii lui. Cădut în păcate îşi negligiase afacerile, luxul şi jocul cărţilor, cari au fost şi sunt şi astă-di boia societăţii, îl înglodase până în gât în datorii, pentru a căror plată moşia fu pusă în vindare. Intre alţi concurenţi, la licitaţie, se pre-sintă şi jupân Iani, fostul Ceauş. Preţul cel mai mare fu cel oferit de Iani şi moşia remase asupra lui. Boerul nostru, care nici odată nu ar fi visat despre o asemfenea întorsătură, holbă ochii la Iani, corpul începu să-i tremure ca apucat de cele mai groznice friguri, lacrămile îl podidiră, un fel de răget eşi din pieptul seu, apoi cădii jos în nesimţire. Sermanul! îşi dăduse sufletul. Si aşâ nesocotinţa unuia, folosi altuia, căci munca şi priceperea ne îmbogăţesce, iar lenea şi destrăbălarea ne sărăcesce. Ion Dumitriu Căpitan în intendentă (Minist. Resboiu) -----=>g>î>®<3«So=--- Curăţirea mănuşilor de piele albă. — Muiaţi un mic burete în lapte fiert şi frecaţi-1 pe o bucată de săpun alb. Intin-de-ţî apoi bine mănuşa şi frecaţi-o cu buretele. Pentru a o usca, trebue să întindeţi mănuşa la sdre sau într’un loc cald, sau aveţi grija de a o frecă din când în când în mâini ca să nu se înăsprescă. Mănuşile albe şi cele de ori-ce altă euldre să spală şi mai bine cu benzină, şi iată cum: Să tărnă benzină într’o farfurie adâncă, se pun mănuşile înăuntru şi după ce se măe bine se frecă, cum să spală o rufă, apoi se scdte câte una, să pune pe mână şi se frâcă bine cu o cârpă curată şi mâle, avend grije a freca numai dinspre degete spre încheeturâ şi nici de cum alt-fel. Când vedem că sunt curate cu desăvârşire să scâte şi să pun pe un loc curat să se usuce. Cu benzină de 10 bani, se pdte spăla o pereche de mănuşi. www.dacoromamca.ro Biserica Sf. Dumitru (lin Orlieiu. zidită de Yasile Lupu, Domnul Moldovei (1634—1654). 894 ALBINA TEATRU SĂTESC (O- DE PE URMA BEŢIEI (piesă în 2 aete) de N. RĂDULiESCU-fJlGER S C E N A I V. Aceeaşi, doctorul. Doctorul. Da cine-î bolnav pe la d-vostră? Pârvd. Nu l nimeni bolnav d-le doctor... Glumici. Poftim şetj.1, d-le doctor... Pârvu nu scie, da este bolâ’n casă. Pârvu. Eaca taci ? Muerea cum-vâ ? Glumici. (face doctorului cu ochiul). Bolesc doi inşi, în casă, d-le doctor. Doctorul. Aşa mi au spus la primărie... Una, că-I bolnav Gligore al d-tale, bade Pârvule şi alta că bolnav al fi şi d-ta... PÂRVU. Eti ? (rămâne încremenit o clipă. apoi se pipăc). Par’că nu’s. Da ştiu efi, dacă spui d-ta ? Doctorul. (apropundu-se şi iuăndu-i mâna). Eşti bolnav, Pârvule... bolnav răfl ... PÂRVU. (spăimlntat). Val de mine ! (Îşi trage mâna). Doctorul. Nu aî ameţeli, aşa par’că ţi se învîrtesce locul sub piciore ? Pârvu. Ba se învîrtesce. . . Uite, mal adineauri chiar ... iac’aşă şeii, par’că ’ml făcuse capul speteze de moră... Doctorul. Nu te trage mereu la somn ? Pârvu. Ba mă trage... Tot parc’aşl dormi. Doctorul. Şi par’că tot aî bea mereu... Pârvu. (cu lăcomie). I-hi !.. cu ocaua până la vadră. .. Aşi pune gura la vrană şi nu m’ar lua nici mort... Doctorul. Tocmai aşa... Pârvule... iartă-mî vorba ... da eşti pe ducă... Pârvu