1902.
KKOB
o S o g
î
li
te
$
o
0
1 0
O
Iii
0
O
O
0
Hevisfă Enciclopedică Populară
yipare în /ie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an Lei 5 I Abonamentul în străin, pe an Lei 8
»	» 6 luni » 3 I Un numâr................15 ban!
Pentru anunciurl l leu linia. Misa publieitate 5 ban! euvîntul anuscriptele nepublicate se ard.
Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu
t Garbovicearju <*“
Coşbuc J. O fes cu p. 2>u/fu
Colonel p. V. JVâsturel Q. jfidamescu V. S- Mo ga JY. JYicolaescu Qr. Ceodossiu
Corist. C. popovict-Vascd.
SUMARUL: G. Coşbuc, Cântec ostăşesc. — P. Lindemberg, De la Sigmaringen la Bu-curescl.— Th. D. Sperantia, Scriţî, dar maî mult citiţi. — 16n E. Mihăcscu, Cultura legu-m loi şi a pomilor fructiferi. —- Ion Kalinderu, Un îndemn patriotic. —ţ)oce Maifi 1P02. Programa serbărel.— Petru Răşoanu, Resboiul Ruso-Româno-Turc. lrimia PopcircM, Corespondenţa medicalii.—Rădulescu-Xiger, Teatru sătesc, (De pe urma beţiei). — I. N., Fiinţe pe cori le omoram, de şi ele ne fac bine. — P. Ckiriţescu, Băncile populare (sfat între 2 săteni).—Teatru la sate.— Societăţi economice la sate. - De la sate. — Mulţumiri. — Poşta administraţiei.—Sfaturi: Cum să curăţă statuetele de ipsos. — Muşcătură de albine şi alte insecte.—in contra durerii de gât.
lluatraţiuni: Castelul Sigmaringen.— M. S. Regele Carol I. —M. S. Regina Elisabeta. — A. S. Prinţul Anton de Holienzolern. — Asaltul de la Griviţa.—Tip de frumuseţe clasică.
Redacţia ,1 jfidmlnidhţjfâfrBucuresd.
Eforia Spitalelor Civile din Bucuresci.
PUBLICAŢIUNE
In cailele de 27, 28, 2!) Maiti 1902, orele 3 p. m. se va ţine licitaţiune publică cu oferte închise la Eforie pentru arendarea moşiilor pe un nou period de 10 şi 15 ani, iar în (Jilele de 30 şi 31 Main 1902, orele 3 p. m., sev a ţine la Eforie licitaţie publică orală pentru moşiile pentru care nu s’au presentat concurenţi cu oferte închise, în (Jilele de 27, 28 şi 29 Maiu 1902.
1.	In dina de 27 Main. Judeţul Argeş.— Balomireasca Marianca, comuna Teiul, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 900.
2.	Ciupagu cu trupurile, comuna Humele, eu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 2.700.
3.	Livedea din Vâlsanî, comuna Urluesci Băbenî, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 20.
4.	Muntele Clăbucetu Buşteni, comuna Sălătrueu, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 70.
5.	Clociţi, comuna Vadu Soresci, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 500.
6.	Judeţul Bnzen.—Şopârliga Brebu şi Şopârliga Găisenî, comuna Ghe-răsenî, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 7.500.
7.	Judeţul Gorj. — Muntele Tigvele, comuna Novaci, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 250.
8.	In tţiua de 28 Main. Judeţul Muscel. Muntele Clăbucetu, comuna Nuc-şora, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 450.
9.	Judeţul Prahova.—Piscul Leurtjeî, comuna Brebu, cu începere de al 23 Aprilie 1902, garanţie provisorie leî 1.000.
10.	Vatra schitului Poiana, comuna Poiana, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 800.
11.	Podul Cheeî, comuna Brebu, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 150.
12.	Slănicul şi Verbilău, comuna Slănic, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 1.600.
13.	Muntele Coţofana, comuna Sinaia, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 500.
14.	Muntele Pleşuva Mare, comuna Comarnic, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 400.
15.	Ploesciorî, comuna Ploesciori, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 1.500.
16.	Urlaţi, Fântânelele, Via Bobului şi Fântânelele Găisenî, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 1.300.
17.	Un teren de pe moşia Poiana, comuna Poiana, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 50.
18.	Iu «jlina de 29 Main. — Petricica Pâraele şi Cazacu, comuna Brebu, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 500.
19.	Vatra schitului Brebu, comuna Brebu, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 3.000.
20.	Judeţul R.-Sărat. — Bordeasca, comuna Bordescî, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 300.
21.	Judeţul Romanaţi.— Cârlogani, comuna Cârloganî, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 500.
22.	Horezul, comuna Gropşani, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 1.000.
23.	Judeţul Vâlcea —Muntele parte din Murgaş şi Dan, comuna Robesci, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 20.
24.	Muntele Mâudra, Stânişora, comuna Robesci, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie leî 50.
25.	Judeţul Ylaşea.— Bădeniî Zădăriciu, comuna Zădăriciu, cu începere de la 23 Aprilie 1902, garanţie lei 800.
26.	Resmirescî Berislăvescî şi Resmiresciî Panteleimon, comuna Tres-tenicu de Sus, cu începere de la 23 Aprilie 1903, garanţie provisorie lei 10.000. Condiţiunile speciale, precum şi orî-ce alte informaţiunî, se pot luă la serviciul Bunurilor Eforiei în (Jilele şi orele de lucru.
Licitaţia se va ţine conform art. 68 — 79 din legea compt. publice.
www.dacoromaiiica.ro
43S>
vl/ ’
*fge±
«22»?
€£&&
fâ
CÂNTEC OSTĂŞESC
aiî sar şi frîu-şî muşcă Jos prin văi e fum clc puşcă, Corbi s’arată croncănind. Stau de-atac duşmanii gata Uite-o ’n sbor întunecata M6rte-acum spre noi venind.
Seim cu toţii ce ne-aşteptă !
Sus spre Domnul mâna dreplă Rădicaţi-o toţi, jurând !
Pentru sfînta nostră lege,
Pentru neam şi pentru Rege Toţi c'o inimă şi-un gând !
Nu mi te mâhni, copile,
Cine are ’n luptă (file,
Nu s’atinge plumb de el.
Ori aici, ori de-altă dată,
Mortea nouă tot ni-e dată, Fie-căruia ’ntr’un fel.
Glas de trîmbiţă resună Şi colânele s'adună,
Fi-ţi cu inimă, copii!
Nu e rece glas cle-aramă,
Ci e jalnic plâns de mamă, Plânsul sfintei Românii !
Tu ne vecji din cer, Părinte, Fie-ţi şi de noi aminte Că suntem şi noi ai Tei !
Fie-i blestemat mormîntul Cui îşi calcă jurămîntul,
Şi-am jurat pe cer, flăcăi !
Lasă tobele să bată!
Căpitane, du-ne-odată Unde-i foc şi unde-i fum.
Stegu ’n vînt ! Trăiască ţara ! Vesel sune-acum fanfara, Dumnetjeu cu noi de-acum !
Q. Coş buc.

*

www.dacQFQmanica.ro
84fi
ALBINA
Dc la Sigmaringen la jjucurescl.
e podul unu! vapor, ale cărui roţi scormo-niau vesele apa Dunării, o mulţime de omeni, de tote nemurile şi de tote clasele, şedeau indeşiţi într’un amestec cu toţii. Erau Rusaliile, după calendarul nou, şi multă lume luase vaporul ca să facă o plimbare pe Dunăre. Mulţi dintre călători erau de aceştia; alţii erau negustori şi căletoriau în trebile lor comerciale. Eră un amestec de limbi, nesfîrşit. ţ)iua eră frumosă, şi călătorii bine şi toţi vorbiau, mai ales politică, pentru că tocmai isbucniseră duşmăniile între Austro-Ungaria şi Prusia, şi acum, în faţa răsboiuluî ce avea să se por-nescă, umblau fel de fel de svonurî, cum umblă de obiceiu la prilejuri de acestea. Pe partea unde erau călătorii de clasa a doua, n’aî fi găsit pentru nu ştiu cât un loc liber, aşa eră de indesuială; representanţiî pote a doua-spre-
vioiu şi dispuşi,
Castelul Sigmaringen.
ţlece soiuri de nemuri şi-au dat aici întâlnire şi s’au îngrămădit printre pachete şi cufere, care cum pute şi cum da Dumnezeu. Un taraf de lăutari, cocoţaţi pe lăţii, cântau în ruperea arcuşului; Români, Şerbi, Bulgari, se munceau să se înţelegă la vorbă; câţi-vâ Unguri negustori de vite, rotunji ca butoele, îşi poves-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
847
teau şiretlicurile şi gimbuşiile, preoţi Ruşi îşi numărau mătă-niile, o grupă de Turci steteau de-o parte pe covorele lor, visând, fumând şi nepăsându-le nimic de tot ce eră împrejurul lor.
Intre călători eră unul tînăr, îmbrăcat în nisce haine de vară bine potrivite, tăcut şi serios, care atrăsese asupra lui atenţiu-
Jft*
M. S. Regele Carul I.
nea câtor-vâ călători, căci purtarea sa şi mişcările sale elegante şi sigure nu se prea potriviau cu locul şi cu societatea dimprejur. El se retrăsese de-oparte, într’un colţ, şi acolo printre pachete sure, ţinea pe genunchi o mapă şi scria, o scrisore se vede, care trebue să fi fost de mare importanţă, pentru că el
www.dacQromanica.io
848
ALBINA
sta de multe-orî şi se gândiâ îndelung ce să scrie şi în urmă scria cu multă băgare de semă. După ce şi-a pus numele sub scrisore şi a închis-o, a scris pe plic aşă : «Majestăţiî Sale împăratului Franz Iosif al Austro-Ungariei.» Tăcutul tînăr s’a sculat apoi, şi-a întins mâinile, ca omul obosit. Şi eră într’adevăr obosit, palid de nesomn şi de grijă. Ochii săi priveau departe de-alun-gul Dunării par’că vrend să afle mai de grabă ce căutau. Iată, ei se aprinseră de-odată, de o bucurie mare, căci în zare departe începură să se ivescă turlele bisericilor din Turnu-Severin, cel dintâiu oraş românesc pe Dunăre când vii din susul apei. Vaporul s’a apropiat, şi în urmă s’a oprit în faţa oraşului. Mulţi călători au scoborît pe mal. Intre ei şi tăcutul tînăr, dar căpitanul vaporului a voit să-l oprescă pentru că biletul lui eră pentru Odessa. Pe când căpitanul sta de vorbă cu tînărul acesta, oprindu-1 pe punte, mai mulţi călători de clasa întâiu trecură grăbiţi pe lângă el, scoborîră pe mal, apoi scoţend pălăriile, făcură un front în faţa tînăruluî călător, iar unul dintre ei, ministrul Ion Brătianu, îl rugă să ia loc într’o trăsură ce steteâ gata. Atunci căpitanul, cuprins şi de mânie şi de spaimă, strigă: Pe legea mea! Asta trebue să fie prinţul de Ilohenzollern! >
Eră el, Prinţul Carol, pe care poporul românesc, sătul de risipa şi răua cinverniselă a Domnitorilor de mai înainte, îl alesese Domn cu o mare majoritate de voturi, cu vr’o câte-vâ săptămâni înainte. Multe piedici se puseră în drum şi au trebuit să fie biruite, până ce prinţul — pe atunci tînăr de 27 de ani — să potă pune piciorul pe pămîntul României. Drumul până în România trecea prin împărăţia austro-ungară, şi cea mai mică nebăgare de semă ori întâmplare neprevădută pute să descopere pe Prinţ şi să-l aducă în primejdie. Prinţul eră mereu pe pază, îngrijiat, şi, nici vorbă nu eră să închidă ochii, fie ţii, fie nopte. Primejdie pretutindeni, şi chiar în urmă, când a lăsat trenul la Baziaş în Banat, a fost nevoit să aştepte două ţlile într’o staţie austro-ungară până să vie vaporul; iar la masă în restaurant şi pe peron, Prinţul—pe care, se înţelege, nu-1 cunosceâ nimeni — audia fel de fel de vorbe urîte la adresa lui şi câte şi mai câte păreri spuse cu patimă şi cu batjocură despre el. «N’o să prindă el rădăcini la noi! N’o să trecă mult şi Prinţul Carol o să-şî ia lumea în cap, ori de bună voie, ori gonit!» Acesta eră cea mai blândă proorocire ce i se făcea.
Starea lucrurilor în România eră într’adevăr rea. In biata ţară, care purtând jugul turcesc a fost atâta vreme câmpul de luptă al vecinilor ei, domniau încă stări de lucruri orientale: nu eră cale ferată nici măcar de-o palmă de loc, şosele bune erau forte puţine, visteria statului golă, datoriile publice mari, puţintică armată de 8.000 de omeni eră nedisciplinată şi rău înarmată, şcolele ca vai de lume, magistratura puţin desvoltată, abusul şi corupţia şi frauda banilor publici erau lucruri de tote ţlilele, a-poi, pe lângă tote, certuri înăuntru şi lupte zadarnice de partid. Nu era destul cu asta: Rusia pândiâ timpul şi oeasiunea să-şî facă trebile, ea ar fi voit cu mare drag să alipescă România de întinsul său imperiu, tot aşă cum dorea şi Austro-Ungaria. De aceea în Rusia şi Austria nici nu voiau s’audă de un prinţ strein pe tronul României. Francia stetea neliotărîtă, Prusia îşi avea nevoile sale cu răsboiul ce avea să isbucnescă, iar Regele Wilhelm, şi
www.dacofomamcajo
ALBINA
849
ca Domnitor al Prusiei şi ca şef al casei Hohenzollern, dintru început n’a fost aplecat să încuviinţeze urcarea unui Hohenzollern pe tronul României.
Trebuia îndrăsnelă, trebuia deplină încredere în sine însuşi şi în poporul românesc, trebuia adânc sentiment de datorie, ca să pleci şi să te încumeţi la o faptă aşa de grea şi primejdiosă. Prinţul Carol avu aceste însuşiri; el nu s’a înspăimîntat; dimpotrivă, cu cât piedicile erau mai mari, cu atâta se luptă mai liotărît.
Primit de popor cu entusiasm, El a jurat la 10 Maiu, în sala de şedinţe a Camerei, pe cruce şi pe evanghelie, că va păzi legile României, va apără drepturile ei şi va păstra neştirbit teritoriul ei, şi a adresat corpurilor legiuitore o vorbire plină de însufleţire.
«Călcând pe pămîntul acestei ţărî, eu am devenit Român. Primirea Plebiscitului îmî impune, sciu mari datorii. Sper că-mi va li dat a le împlini. Eu ve aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voinţă tare de a face binele, un devotament fără de margini către noua Mea patrie şi acel nebiruit respect către lege pe care l-am cules din exemplele date de ai Mei. .. Credeţi în Mine, precum cred eu în Domnia-Vostră.»
De atunci au trecut unsprezece ani. Şi iarăşi sosi primăvara în ţară cu miros de flori şi cu cântece de paseri, dar nimeni nu se mai gândiâ la plăcerile primăverii. Nori negri, nori ai res-boiului, se stîrniseră pe cer, şi din clipă în clipă ameninţau să-şi reverse potopul. Trupe rusescî cotropiră pămîntul României; necontenit treceau colonele lor spre Dunăre, căutând să ia acolo posiţii, dar ele nu veniau acum cu vrăşmăşie ca de alte dăţî, ci ca tovarăşi de arme, pentru că România înainte de isbucnirea răsboiuluî ruso-turc a încheiat cu vecinul stat al Rusiei un le-gămint şi acum porniâ însăşi ea asupra Turciei ca putere ne-atîrnată şi purtând răsboiul’pe socotela proprie.
Alta eră acum faţa ţării românesc!. Linii ferate o străbăteau în tote direcţiunile, negoţul şi circulaţia erau în vedită crescere, iar visteria se înfiripase. Certurile şi frămîntările dinnăuntru făcuseră loc unui sentiment naţional, puternic şi sănătos. La chemarea prinţului Carol s’au adunat sub stegurî peste 100.000 de bărbaţi voinici, bine instruiţi şi bine înarmaţi, şi 200 de tunuri aşteptau să-şi cânte cântecul şi s’asvîrle ucigătorele lor ghiulele în regimentele turcescî—entusiasmul cuprinse tote sufletele, şi tînerul stat al Românilor se afla într’o clipă de mare cumpă-nelă.
Sosise cu ajutorul lui Dumnedeu timpul, când România avea să-şi scuture cea din urmă umbră de jug turcesc, iar pentru proclamarea neatîrnâriî fu alesă tocmai diua de Zece Maiu, Ziua în care intrase prinţul înainte cu unspreZece ani în capitala ţării. Un vesel învelmăşag domnia pe străZile oraşului Rucurescî, care în tînera sa desvoltare se schimbase cu totul şi din oraş oriental devenise cu încetul o capitală modernă; clopotele cântau,
www.dacaromanica.ro
850
ALBINA
steagurile fîlfâiauîn vîut, glote indesuite se îndretau spre palatul prinţului aducend părechii domnitore urările lor de fericire. Pă-rechii domnitore, căci Prinţul îşi alesese ca tovarăşă a vieţii, o femeo plină de inimă şi de gingaşe sentimente, pe Principesa Elisabeta de Wied, care mai târziu ca poetă, cu numele Carmen
■

M. S. Regina Elisabeta.
Sylva, a fost o mijlocitore între literatura românescă şi cea germană şi în cel mai drăgălaş chip a luat parle la apropierea a-cestor doue nemuri în năzuinţele lor politice.
www.dacaramanica.ro
AT.HTNA*
851
Principesa sta, alături de soţul său în sala tronului, primind deputaţiunile. Veniră preoţii, în frunte cu Mitropolitul Primat; apoi minişt rii, preşedinţii senatului şi ai camerii, înalţii magistraţi şi oficerii cei mai de rang, apoi aleşii populaţiuniî din Bucuresci
A. S. Prinţul Anton (le Hohenzoleru, tatăl M. S. Regelui.
şi ai ţărănimii. Tote cuvintele acestor deputaţium au fost pline de însemnătatea clilei şi de mulţumire către Prinţul care s’a străduit cu atîta rîviiă întru înaintarea poporului seu. Preşedintele camerii, Rosetti, i-a adus aminte Prinţului, cât de mult şi-a ţinut
www.dacoramamca.ro
852
AT.RTNA
făgăduinţa când a dis: «Astăzi cetăţen, iar mâine, dacă va fi nevoie, soldat, voiu împărtăşi cu D.-V6stră sorta cea bună ca şi cea rea», iar Dumitru Brătianu, din partea senatului, a salutat pe Prinţ ca pe cel dintâiu rege al României.
Pasul hotărîtor în ţlilele acestea a fost proclamarea neatîrnăriî României. Lanţurile turcesc! au fost sfărîmate, iar ţara, liberă de acum, a putut să-şi urmeze liniştită drumul spre un ţel nou. La Plevna, în groznicul amestec al luptei, la Griviţa în şanţuri, şi sub zidurile Vidinulul, Românii au tăiat cu vitejescă sabie tote legăturile turcesc! cari l-au ţinut atâtea vecurî în vasalitate. Steagurile românesc!, încununate cu coronele biruinţiî, fluturau vesele, la întorcerea lor, pe un pămînt liber şi într’o ţară liberă, care, firesce, aştepta alt-fel de mulţumită şi eră în drept s’o aştepte de la Rusia, pentru sprijinul hotărîtor ce i-a dat într’acest răsboiu.
De aici înainte România a început să se întărescă înăuntru, tot mai repede, tot mal cu temeiu, până ce în urmă străduinţele eî au fost încoronate cu ridicarea României la rangul de regat. Iarăş eră o <Ji de Maiu, în anul 1881, când tunurile au vestit ţării şi lumii cea dintâiu a lor salutare unul rege nou, iar clopotele cântau mulţumind lux Dumnedeu. După ce s’a oficiat serviciul divin în catedrală, au fost aduse la palat coronele perechii regale: mândră eră nxaî ales a Regelui, căci eră făui’ită din metalul tunurilor cucerite la Plevna. Când Regele a primit’o, plin de o adîncă emoţiune, şi-a încheiat cuvîntarea sa către popor cu o urare «iubitei sale ţări, care astăzi se încoroneză prin propi’ii-le-I vrednicii» şi eai*e s’a avîntat până la acestă înălţime fără de nici un ajutor străin.
Scopul eră împlinit. Drumul de la Castelul Hohenzollerni-lor din Sigmaringen până la Palatul din Bucurescî — un drum plin de griji şi de primejdii — eră acum o cale vegliiată. Prinţul, de-aicî înainte Rege, pute să fie mulţumit că împlinise una dintre cele mal grele probleme dintre câte s’au dat vre-o dată unul Domnitor. Mândru şi vesel de fiul seu, scria Prinţul Anton, tatăl Regelui Carol: «Străduinţa ta cea îndelungată, luptele şi grijile tale ţl-au pus în urmă pe cap corona de rege. Primesce în diua acesta mare pentru Tine, tote urările părinţilor Tel, care au sa-ŢI fie mal scumpe de cât tote urările convenţionale ce-ŢI vor fi curgend acum din tote părţile. Unanimitatea, cu care Ţi-a fost dată corona de rege, este cea mal veghiată temelie a noueî demnităţi pe care al câştigat-o cu aşâ de grea muncă. In orăşelul, în care Te-al născut Tu, acestă veste a fost fulger din senin: un fiu al oraşului Sigmaringen, rege !»
Bun drum a luat în sborul seu vulturul Hohenzollerni-lor, şi trainic cuib şi-a făcut în depărtata ţară a Românilor. Dea Dumnezeu ca aripile lui să apere şi să scutescă multă vreme pămîn-tul românesc!
G. Coşbuc.
(După Paul Lindenberg, Berlin).
Cum se curăţă statuete'e de ipsos. Prepară o fiertură de tărîţe şi întinde-o cu peria pe statuetă. Lasă să se usuce pasta, care uscându-se, cade, şi cu ea ori ce necurăţenie.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
853
5criţi dar mai mult citiţi.
p o bucată de vreme se observă la noi în ţară un fapt îmbucurător:
Apar multe scrieri şi mai ales apar fârte multe reviste.
Acest fapt este îmbucurător dar nu pe deplin.
Este îmbucurător pentru că acesta însemneză că înAreţă-torii îmbrăţişază lupta pentru lumină.
J,)ic învăţătorii, pentru că mai ales învăţătorii fac multe sacrificii de scot mulţime de reviste.
ţ)ic însă că faptul nu e destul de îmbucurător pentru că A’alorea articolilor din multe reviste lasă de dorit.
Una din căuşele acestei insuficienţi este isolarea, orî mai bine (Jis lipsa de unire, lipsa de acord între scriitori. Se for-meză mici centruleţe, orî mai bine cjis grupări aşa de mici că nu sunt în stare de a alimenta o revistă ori cât de modestă. Ce pot să scrie trei sau patru învăţători grupaţi la o revistă? Adică întreb, ce pot scrie ei, ce lucru care să fie interesant şi nou pentru cei-lalţi. Izvdrele din cari se împărtăşesc sunt comune, adică cunoscute tuturora, în cele mai multe caşuri caetele de censuri sau manualele care le-au avut în şcdla normală, orî cel puţin unele manuale ori scrieri cari sunt la ordinea cjileî între învăţători. Apoi e posibil să alimentezi o revistă cu aşa de modeste mijldce?
Pdte fi omul cât de deştept, nu pdte face nimica daca-i lijisesc mijldcele.
Cele mai multe articole scrise prin acest fel de reviste sunt numai nisce parafrasărî ale unor capitole de prin cărţi cunoscute. Ceea-ce se pare mai nou sunt nesfârşitele lecţiunî model sau lecţiunî practice. Şi acestea sunt însă aceleaşi şi iar aceleaşi.
E un lucru care ademenesce pe mulţi. Acest lucru este faptul că hârtia este suferitdre şi să lasă la disposiţiunea ori cui să scrie pe ea orî-ce poftesce. Din nenorocire însă nu e de ajuns ca ceva să fie scris sau tipărit ca să fie bun. Pdte fi şi scris şi tipărit şi cu tdte acestea pdte să nu fie bun. Şi caşul acesta e forte frequent.
Pentru ca să se scrie lucruri bune, articole de valore, ar fi un lec: ar trebui ca cel ce scrie să nu scrie decât atunci când are ceva nou şi important de scris.
Dar de unde va cundsce el că are ceva important de scris, ori de unde va sci el că ceea-ce vrea să scrie nu este important când însuşi nu e om cu vederi întinse, cu cunoscinţi îndestule? El îşi cjice numai: dacă a scris X sau Y, de ce să nu scriu şi eu?
www.dacQFomanica.io
854
ALBINA
Ca să poţi scrie însă aî nevoie de material, al nevoe de cunoscinţl. Ca să poţi scrie trebue să aî ce seri.
Ca să aî ce scrie trebue să citescî. Trebue să citescî ori în cărţî şi în cartea mare deschisă ţio de bunul Dumnecjeu, adică în natură ori cel puţin în acâstă din urmă, adică în natură şi în lume.
Dar cetirea în cartea naturii e grea, trebue să aî pregătire, să aî obicînuinţă ca să poţi ceti într’însa. Cartea naturii e deschisă tuturor, dar câţi pot citi în ea? Câţi citesc în ea sunt filosofi. Şi ce puţini filosofi se arată.
Cartea naturii e aşâ de mare şi scrisă aşâ de des şi de îndesat că chiar învăţaţii lumii îşi aleg din ea numai câte o mică parte, câte o pagină sau numai câte un rînd. Ce sunt marele laboratoriî sciinţifice, laboratoriî şi cabinete de fisică, chimie, fisiologie, psiho-fisiologie, bacteriologie, embriologie, etc. etc? T<5te sunt instituţiuni care urmăresc scopul de a studia natura, de a descifra câte un verset din cartea naturii.
Şi învăţaţii cari lucreză în aceste institute au citit mai în-tâiu, şi încă au citit fărte mult şi citesc mereu în cărţile făcute de bmenî.
Citesc în cărţile făcute de 6mem ca să se înveţe a citi şi în cartea naturii, pentru că în cărţile făcute de 6meni se cuprind t6te resultatele la care au ajuns omenii cari s’au ostenit să citescă în cartea naturii. Şi ca să se ajungă la aceste resultate s’au făcut şi multe greşeli. Şi despre aceste greşeli se spune în cărţile omenesci, şi cine vrea să se pâ-zescă de a mai face aceste greşeli trebue să citescă despre greşelile făcute. Din acestă pricină
Cine voesce să serie, deci trebue să citescă.
Trebue să citescă şi încă trebue să citescă mult şi să judece asupra celor ce a citit.
Când va fi citit atunci va scî ce să scrie. Nu va mai fi grabnic la scris, dar când va seri va seri lucruri de sămă.
Nu e nevoie de reviste multe, ci de puţine şi bune.
Este un teren pe care ar pute f6rte bine să-l exploateze învăţătorii şi să scrie despre resultatele exploatări!. Anume: învăţătorii ar pute trimete la revistele mal importante, la care voesc, mici comunicări, adică comunicări scrise în scurt, despre diferite caşuri didactice care le au observat ei. De pildă cum au reuşit să întărescă atenţiunea unui şcolar. Cum eră şcoland la început, cum au procedat cu el şi la ce au ajuns... Cum un şcolar bun s’a stricat prin contactul altora. Ce a devenit în şcdlă un copil răsfăţat, etc. etc.
Şi pentru acestea însă tot trebue citire, de aceea (}ic: Şerifi, dar mai mult citiţi.
Th. D. Speranţia.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
855
Cultura legumelor şi a pomilor fructiferii1)-
Cultura specială a legumelor.
Cepa se cultivă prin arpagic; cere un pămînt mărunţit şi gu-noit cu gunoiă descompus (bine putrezit); într’un pămînt greu. şi rece, cepa rămâne mică şi iute.
• Răzorul fiind preparat, începem — în luna Martie — plantarea arpagicului care se tace înligend cu mâna fie-care fir la o adâncime atât cât trebue ca să se acopere arpagicul. Plantarea arpagicului se tace în rînduri, la distanţă de 8 — 10 cm. rînd de rînd.
Dacă voim să căpătăm sămînţă de cepă pentru arpagic, alegem nisce cepe din cele mai frumose şi le răsădim în grădină, căutând ca locul unde se vor răsădi, să fie cât mai mult bătut de razele sârelui.
Lucrări de întreţinere. Dacă e secetă şi pămîntul uscat, trebue udat din când în când. După ce arpagicul a răsărit (a dat ţiful), şi dacă ni se pare că e prea des, se răresce, iar firile smulse se planteză pe alt răzor. Odată cu răritul se tace şi pli-vitul, smulgând orî-ce alte burueni de pe răzor cari ar împiedică crescerea cepei. Plivitul de burueni se tace ori de câte ori va fi trebuinţă. Când pămîntul s’a întărit sau bătut din diferite cause, atunci se desbate (scormonesce), servindu-ne de o mică săpăligâ. Desbătulul pămîntulul e de mare folos, căci înlesnesce crescerea bulbilor (cepelor).
Pe la începutul lui August, când foile cepei încep a se vesteji, se obicinuesce a se culcă Ia pămînt aceste foi cu latul unei scânduri, în scop de a face ca cepele să se desvolte şi mai mult.
Recolta. Către sfârşitul lui August, —sau pote şi mai nainte, după cum varietatea de cepă va fi mai timpurie ori mai târzie, — începem recoltatul care se face smulgând câpa din pămînt.
Obiceiul de a o scote din pămînt prin săpat, nu e bun, de ore-ce se taie multă cepă. După ce s’a scos cepa din pămînt, se lasă 7 — 8 clile să se sorescă bine, şi în urmă o facem funii, împletind toile. In sfârşit, după gâtirea funiilor, o mal lăsăm cât vâ timp la sore, şi după acesta o aşeţlăm într’o magasie ori alt loc adăpostit, unde nu trebue să fie nici prea multă căldură, dar nici în timpul ernei să nu pătrundă gerul, şi aci se păs-treză dacă nu voim a o vinde. Funiile de cepă trebuesc atârnate de un lemn, căci cu chipul acesta se pâstreză mai bine.
Usturoiul se cultivă pentru foile şi căpăţînele sale. Cere, ca şi cepa, un pămînt bine mărunţit şi gras. înmulţirea lui se face prin căţei (grăunţe), plantându-se pe răzore în luna Martie.
(1) Ve<Ji No. 28 — 29, 30 şi 31.
www.dacoromaiiica.ro
856
ALBINA
Lucrările de întreţinere, recoltatul şi păstratul sunt la tel cu cele arătate pentru cepă.
Prazul, se cultivă pentru trunchiul său; el cere un pămînt forte gras şi gunoit cu gunoiu prospăt. înmulţirea se face prin sămînţă, semănând-o prin Februarie în răsadniţă, iar când firele au ajuns a avă grosimea unei pene de gâscă, se scot şi se plan-teză pe răzore la distanţă de 20 cm. fir de fir. Plantarea se face în şănţuleţe cari se acoper cu pămînt după ce s’au pus plantele.
Lucrări ele întreţinere, recoltatul şi conservatul. Pe timp de secetă se udă des şi în de-ajuns. Se prăşesce când se simte nevoe. Recoltatul se face tomna prin August, cel mult Septemvrie. Prazul se pote păstră atât în pivniţă, cât şi în şanţuri anume făcute.
Pentru sămînţă se aleg firele cele mal frumose, şi primăvara se răsădesc la 30 cm. depărtare între ele.
(Va urma).	Ion E. Mili&escu.
Uri îndemn patriotic.
Cu prilejul serbăreî (jfileî de 10 Maiu, d-1 Ion Kalinderu a adresat a-genţilor Domeniului Coronei circulara de mai jos. Deşi fie-care Român, de sine serbeză cu bucurie acest Paşti al Românismului», totuşi amintirea făcută agenţilor e o probă mai mult de dragostea neţărmurită ce Administratorul acestei înalte instituţii portă Dinastiei şi Ţârei.
Ne aflăm in apropierea dilel de 10 Maiu care amintesce atâtea fapte măreţe. Dintre datele memorabile ale trecutului nostru, acesta e fără îndoială una din cele mai însemnate, pentru că comemoreză începutul şi sfârşitul unui lung şir de lupte aprige ce au dus, pentru neam şi ţară, o generaţiune plină de avent patriotic şi un Domnitor înţelept şi iubit de supuşii seî.
La 10 Maiu 1S66, Principele Carol chemat la tronul ţârei, a intrat în Bucurescî; la 10 Maiu 1877, s’a proclamat neatârnarea; tot la 10 Maiu, în 1881, România, în urma izbândilor repurtate pe câmpiile de peste Dunăre, s’a înălţat la rangul de Regat şi ’şi-a luat locul ce i se cuvenea printre cele-lalte state europene.
Ast-fel acestă di, nu e numai momentul care resumă şi încunună un trecut de lupte eroice şi de nobile jertfe, ci, în acelaşi timp, şi reînvierea ţărei. La 10 Maiu 1877, s’au realisat aspiraţiunile strămoşilor noştri, de a vede patria liberă, şi fiind-că acum se împlinesce un pătrar de veac de-atuncî, cade-se ca acestă di să fie serbată de toţi Românii cu şi mai multă dragoste.
www.dacaromamca.ro
ALRTNA
857
Spre acest siârşit, veţi luă dar înţelegere cu Preoţii, învăţătorii, Primarii şi cele-lalte persone fruntaşe din localitate, spre a serba în mod măreţ şi de faţă fiind elevii şco-lelor şi locuitorii, amintirea siărâmârei secularelor legături de atârnare faţă de Portă.
După serviciul divin, la care va cântă corul şcolar şi la care veţi asistă cu toţii, vă veţi adună la şcolă sau în localul societâţei culturale, unde elevii vor execută cântări; iar D-v. sau altul din agenţi şi vr’una sau două din celelalte persone, veţi ţine cuvintârî în frumosa limbă populară, pentru a scote bine la ivelă însemnătatea dileî, mai cu semă în anul acesta.
Pentru după amiadî sau sera, aţi pute întocmi chiar o petrecere sau o serată cu declamaţiuni şi teatru, dacă credeţi nemerit.
In cuvîntarea D-v. veţi stărui asupra pasului uriaş făcut atunci de ţară, asupra progresului de până adi şi veţi scote la ivelă partea de căpetenie luată de ţăran la aceste evenimente.
«Nu mă tem de nimica—grăesce Principele Carol în «diua proclamârei independenţei — nu mă tem de nimica, «căci sunt convins că Românii n’au uitat nici vitejia, nici «prudenţa străbunilor, cu ajutorul cărora a trecut ţara peste «atâtea dificultăţi».
Luptele urmate după intrarea României în răsboi, bărbăţia şi tăria soldatului nostru, au confirmat cu strălucire încrederea Domnitorului. Sub înţelepta şi voinicesca-I conducere, ostaşii noştriî au dat dovada puterei neamului, spulberând bârfelele ce se puneau până atunci în socotela nos-tră. Vitejia română, străbună, nu dispăruse, nu murise în decursul vecurilor de restrişte prin care trecuse ţara. Eră numai amorţită şi n’aşteptâ de-cât clipa priinciosă şi îndemnul pentru a se desceptâ şi a se arătă şi mai mare şi mai admirată. Dările de semă ale martorilor oculari străini, sunt pline de laudă pentru tînăra nostrâ armată, care a sciut să înfrunte tote asprimele vremei şi să învingă un duşman voinic şi temut.
In bibliotecele şcolelor, a oficiului sau a societăţeî culturale, veţi găsi destule elemente pentru vorbirea ce veţi ţine. Puteţi citi din cărţile ce aveţi la disposiţie părţile mai potrivite cu serbarea.
www.dacoromaiiica.ro
858
ALBINA
Inima şi sentimentele D-v. firesc! de bun român, iubitor al poporului din care tăceţi parte, vă vor călăuzi şi ve vor face să găsiţi calea pentru a înălţă sufletele şi a încăldi spiritele, scoţându-le pentru câte-vâ momente din cercul restrâns al cugetărilor obicinuite şi ridicându-le în stera înaltă şi senină a iubirei de ţară şi de Rege. Mai ales locuitorii Domeniului Coronei cari au primit atâtea bine-fa-ceri de la Majestăţile Lor, pot înţelege bine datoria sfintâ de recunoscinţă, care-i legă faţă de Părintele ţărei şi de Dinastia română
Ne veţi referi printr’un raport special de sentimentele şi impresiunile locuitorilor, precum şi de tote pregătirile pentru solemnisarea mândrei aniversări şi voiu ţine forte mult semâ de ceia-ce veţi face în vederea acestui resultat.
Administrator, Iou Kalilldera.
10 IVI A 1 LI
piua de 10 Maiu, amintirea proclamării independenţei, amintirea încoronării primului nostru rege, este sărbătorită de întrega ţară, care şi serbăto-resce ast-fel două din cele mai fericite momente ale vieţii sale.
Grele şi felurite au fost piedicile pe cari a fost nevoit să înlăture poporul românesc ca să-şi urmeze drumul; dar cu bine-cuvîntarea lui Dumnezeu, cu înţelepciunea Regelui şi a bărbaţilor cari aii condus statul, cu vitejia poporului, suntem a$î o ţară stăpână pe destinele ei şi respectată de statele cele-lalte.
Oa să ne dăm seina de preţul celor ce am câştigat şi ca să ne îmbărbătăm la muncă pentru viitor, datori suntem să ne reamintim faptele trecute, fapte pline de învăţăminte, cum este Ziua de 10 Maiu.
Vom reproduce aci, ca document, vrednic să fie cunoscut de tot Românul, discursul pe care M. S. Regele l’a rostit la 10 Maiu 1881, când a primit Corona Regală din mânile presidentuluî Senatului:
«Serbarea de adi consacră o epocă de cincî-spre-dece
www.dacoromanica.ro
AL» IN A
859
ani plină de lupte grele, de fapte mari. Sub puternicul scut al Constituţiuniî, România a crescut, s’a desvoltat, s’a întărit. Stăruinţa naţiunii, vitejia armatei şi credinţa care am avut’o în bărbăţia poporului au împlinit dorinţele nostre cele mai ardende prin proclamarea Regatului care este garanţia cea mai sigură pentru viitor. Primesc dar cu mândrie, ca simbol al independenţei şi al tăriei României, acăstă coronă, tăiată dintr’un tun stropit cu sângele vitejilor noştri, sfinţită de biserică. Ea va fi păstrată ca o comoră preţiosâ, amintind , momentele grele şi timpurile gloriose ce am străbătut împreună; ea va arătă generaţiunilor viitore voinicia Românilor din est-timpî şi unirea care a domnit între ţară şi Domn. Pentru Regina şi pentru Mine însă, corona cea mai frumosă este şi rămâne dragostea şi încrederea poporului, pentru care N’avem decât un gând: mărirea şi fericirea lui.
Să ne unim dar în faţa acestor stegurî, cari au strălucit pe câmpul de onore; în faţa acestei corone, emblemă a Regatului, împrejurul căreia naţiunea strângendu-se, ca oştenii împrejurul drapelului; în faţa acestei măreţe mani-festaţiuni, pentru care ţara întregâ a alergat în Capitală spre a fi martoră acestei di fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimilor nostre şi care va găsi un răsunet puternic în acest loc sfinţit prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita nostră Românie, astădi încoronată prin virtuţile sale civile şi militare!»
Astăzi sunt 25 de ani de când suntem neatâr-naţî şi de aceea (Jiua de 10 Maiu anul acesta se serbeză cu o deosebită măreţie.
Dăm aici Programa serbării dilel <le 10 Maiu 1992, a doue-deci şi cineea aniversare a proclamării independenţei:
In revărsatul zorilor 2i lovituri de tun vor anunţa Capitalei solemnitatea glilei.
La orele 10 dimineţa se va celebră, pe piaţa Romană, Serviciul Religios de către înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Primat, înconjurat de Membrii Sfintului Sinod, in presenţa Majestăţilor Lor Regele şi Reginei şi a Alteţelor Lor Regale Principelui şi Principesei României, înconjuraţi de Curţile Regale şi Princiare.
Vor fi faţă la acest Serviciu Religios: Preşedintele Consiliului, Miniştrii, Preşedinţii, Vice-Preşedinţiî şi Biurourile Corpurilor Legiuitore, precum şi Senatorii şi Deputaţii aflaţi in Capitală, înaltele Curţi de Casaţiune şi de Compturi, Academia Română, Corpul Profesoral, Curţile şi Tribunalele, Primarul Capitalei cu
www.dacQFomanica.ro
860
ALBINA
Consiliul comunal, Camera de comerciu, înalţii funcţionari aî Statului şi Oficerii din armata permanentă, reservă şi gendar-merie, cari nu vor fi sub arme.
După Serviciul Religios, înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Primat, sfinţesce nouile stegurî ale Corpurilor de trupă, cari au luat parte la Răsboiul Independenţei şi Majestatea Sa Regele încre-dinţeză aceste stegurî Comandanţilor acestor Corpuri de trupă.
Armata va fi aşeclată de la Palatul Regel pe stradele: Victoriei, Episcopiei, Corăbiei, Primăvereî, Piaţa Romană, Bulevardul Colţeî, Şoseaua Jianu, strada Ghica şi Şoseaua Kisseleff până la strada Monetăriei.
Pornirea de la Palatul Regal a Majestăţilor Lor Regelui şi Reginei, împreună cu Alteţele Lor Regale Principele şi Principesa României, se va anunţa prin 101 lovituri de tun ale Arsenalului Armatei şi ale Forturilor Cetăţii Bucurescî.
După distribuirea steagurilor, Majestatea Sa Regele, precedat de drapelele vechi, trece în revistă trupele şi primesce, la li1/» ore, defilarea pe piaţa Victoriei.
După defilare, Majestatea Sa Regina, împreună cu Alteţa Sa Regală Principesa României, Se întorce la Palat; Majestatea Sa Regele, precedat de stegurile vecliî, Se înapoiază la Palat, unde aceste stegurî se depun în sala Tronului.
La orele 8 sera va ave loc în curtea de onore a Palatului Regal o retragere cu torţe, după care musicile militare vor cânta în grădinile şi pieţele publice.
Registrele de înscriere la Majestăţile Lor Regele şi Regina vor fi deschise la Palatul din Capitală.
In acestă ţii, la orele 10 dimineţa, se va celebra un Serviciu Religios în tote comunele urbane şi rurale din ţară, la care voi* asista autorităţile locale.
Domnii Prefecţi vor primi, în reşedinţele judeţelor, felicitările autorităţilor civile şi militare, precum şi ale orăşenilor.
In acele reşedinţe, Domnii Prefecţi, în înţelegere cu primarii şi şefii garnisdnelor respective, vor regula modul serbării acestei şlile.
Muşcătura de albine şi alte insecte. Mijlocul cel mai bun şi mai simplu contra muşcăturii de albine şi insecte, este sucul de cepă. Se taie o cepâ cu cuţitul în doue, şi după ce s’a scos acul insectei, se frecă bine cu ea locul unde am fost muşcaţi. Durerea înceteză la moment şi nu se face umflătură. Sau e bine a ţine tot-deauna la îndemână un cotor de pană de gâscă rotund la un capăt. Când ne pişcă vre-o albină, viespe ori altă insectă, numai decât apăsăm asupra locului, unde e acul, chibzuind ca el să fie în mijlocul cercului. In chipul acesta împiedecăm lăţirea mai departe a veninului. Ridicând pana, vom vede că a eşit un picur de sânge pe urma acului, cum şi ceva umecjelă. Le ştergem mai de multe ori şi ungem locul cu scuipat.
www.dacQFomanica.io
ALBINA
861
Resboiul Ruso-Romârţo-Turc (*)•
jtM
j^Qgând întrâga armată română a trecut Dunărea, atunci s’a format Armata de Vest alcătuită din Ruşi şi Români snb comanda supremă a Principelui Carol, în-mL sărcinată a cuprinde Plevna. De la început, Dom-“'v3 nitorul a fost de părere a se întrebuinţa în contra lui Osman-Paşa tactica şi strategia de resboiu modernă care cruţă sângele soldaţilor fiind-câ nu-î expune zadarnic; care isoleză pe duşmanul închis într’un loc întărit, oprind sosirea de ajutdre; care-1 silesce a ieşi, silit prin f<5ine, şi-Isdro-
Asaltul de la Gri vita.
besce pentru că atunci el este nevoit a atacă întăriturile făcute în jurul seu, sau îl face să capituleze. Generalul Todle-ben, vestit prin apărarea Sebastopoluluî în 1855 fu chiemat pe câmpul de resboiu. El fu de părerea Principelui Carol şi a fost numit capul statului-major al Armatei de Vest. De atnncî răsboiul din jurul Plevnei îşi schimbă faţa. In jurul întăriturilor turcescî se fac întărituri şi mai formidabile; iar Gurko în fruntea Gardei Imperiale sdrobesce ajutdrele ce sosiau şi închide comunicaţiunile lui Osman cu Sofia, pe
(I) Veip No. 27, 30 şi 31.
www.dacoromaiiica.ro
862
ALBINA
când Skobelef cuprinde Muntele-Verde şi îi taie comunica-ţiuniie cu Balcanii. Din acest moment, sorta Plevneî eră hotărâtă. Cu t6te acestea, Osman-Paşa s’a mai ţinut până la 28 Noembre (10 Decembrie). In acea (Ji el făcu o ieşire şi se îndreptă spre Vidin; dar a întâmpinat o resistenţă teribilă şi a fost nevoit a se întărce spre Plevna; în timpul acesta însă Românii şi Ruşii ocupaseră cetatea. El fu rănit şi capitulă cu t<5tă armata sa.
Răsboiul se putea consideră ca sfârşit. Turcii îşî pierduseră capul cu totul. Ruşii hotărăsc a se folosi de acestă buimă-celâ şi trec Balcanii. Gurko, îi trecu pe un ger de 251; la Eropol, sdrobi pe Turci, deschise pasul <Şipca şi 32.000 de Turci depun armele; în 4 Ianuarie el intră în Filipopoli. Armatele rusesci se îndreptau spre Adrianopole, unde Sulei-man-Paşa cercă a organisâ un câmp întărit; el fu împins spre munţii Rodop şi în 8 Ianuarie tdte forţele rusesci se concentreză la Adrianopole; iar peste (Jece <Jile avant gar-dele lor ajungeau la Rodosto, pe marea Marmara. In acest timp, Serbii cari începuseră răsboiul cuprindeau Pirot şi Niş, Muntenegreni puneau mâna pe Antivari şi Dulcigno şi mergeau spre Scutarî; iar Românii băteaîi pe Turci la Rahova, şi Smârdan şi siliau Vidinul a capitulă.
In Armenia, Loris Melikof care fusese respins şi nevoit a se întdrce pe teritoriul rusesc, cuprinsese Karsul din No-embrie.
Turcia ajunsese la discreţia învingătorului. După căderea Plevneî, ea făcuse apel la mijlocirea Angliei, dar Rusia respinsese acestă mijlocire; la finele Iui Decembre, P6rta solicită o încetare de arme. Ţarul răspunse că va acordă ar-mistarea numai după ce Turcia va subscrie preliminările de pace. In 15 Ianuarie se făcu cunoscut plenipotenţiarilor turci că dacă nu vor sub-scrie până în patru cjile, armatele rusesci se vor îndreptă spre Constantinopole. La data ficsată s’au sub-scris preliminările de pace şi, în 3 Martie 1878, s’a sub-scris pacea de la San Stefano, la porţile capitalei Sultanilor.
Petru Răşcanu
Profesor universitar şi inspector al învăţ, secundar.
In contra durerii de gât. O gargară compusă în chipul următor e minunată în contra durerilor de gât: muştar comun 25 grame, sare de bucătărie 5 grame, oţet ordinar 10 grame, apă caldă sau rece 180 grame; după ce se face acest amestec şi să lasă să se plâmâdescă cât-vă timp, se strecdră prin-tr’o pânză fină şi se face gargară.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
863
Corespondenţa medicală (i).
a noi, ce să mai spun, românul pare cu totul des-veţat, se arată stângaciu şi strein de crescerea ca-îlor, în cât ne găsim în aşâ stare, că trebue să câu-'g tăm rândaşi pentru caii ce-î avem, printre omenii din " Ungaria; să spunem că cutare trebue să fie bun visitiu sau potcovar, pentru ce, pentru că este ungur.
Dându se prin fapt şi prin cuvint, sfaturi practice, agricultorul nostru, se va înclina şi el către acestă ramură de bogăţie, către crescerea animalelor. Căci de fapt, nu trebue ca cine-vâ să fie savant, să cunoscă intru totul preceptele zootecnice, pentru a înţelege felul de crescere şi îngrijire al animalelor. Exemplul l’avem din alte state; în Anglia, ţara în care amelioraţiunea animalelor a ajuns la gradul cel mai înaintat, ore Bakevvel, lonas Webb, fraţii Coling şi alţii, n’au fost ei simpli crescători, conducendu-se în ameliorarea animalelor, mai mult de bunul simţ practic? Este bine neapărat ca pe cât este cu putinţă, să se cunoscă şi partea teoretică, dar pare stabilit că în îmbunătăţirea animalelor, mai mult ca în ori-ce întreprinderi, practica a jucat rolul de căpetenie, sciinţa ne venind de cât să confirme şi să regulamenteze resultatele obţinute prin practică. Şi apoi puţină tragere de inimă să fie, că partea teoretică o atlâ orl-cine uşor, cunoscut fiind că medicî-ve-terinari şi agricultori se găsesc în tote judeţele şi oraşele. Dar în afară de aceştia, se tac, deşi relativ puţin prin diferite reviste şi ziare, publicaţiunî speciale asupra economiei animale. Tn acăstă privinţă cităscâ se în deosebi acele nepreţuite circulări publicate în revista Albina, referitore mai tote la starea nu de lăudat a ţăranului nostru, pornite din partea onor. administraţiuniî domeniilor coronei, în care cu competinţâ şi claritate, se arată în mod luminat calea de urmat în multe chestiuni de soiul crescerii animalelor, şi al agriculturei în genere.
Să muncim dar la îmbunătăţirea animalelor nostre fără chiar să aşteptăm iniţiativa autorităţii, a statului, iniţiativa particulară fiind aceea care a ridicat la adeverata lor valore,
(1) VetJI No. 30.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
864
starea animalelor în ţările cele maî prospere, cele mai pro-ducfetore de vite.
Acestea tiind dise, să revenim la întrebarea ce-mi faceţi, prin scrisorea d-vostră de la 28 Fevruarie 1902. Dar a-cesta în numărul viitor.
Irimia Popescu
__________ Mcdic-veterinar.
TEATRU SĂTESC (0-
DE PE URMA BEŢIEI
(piesă în 2 aefce) de N- RÂDUL»ESCU-NIGER
A C.TUL II.
(Casa Iul Pârvu Bercea).
Odae cu sobă a căreia vatră este în tindă. Doue rînduri de corlate înguste pe cari stau înşirate fel de fel de mărunţişuri. De jur împrejur paturi pe căpriori, acoperite cu scorţe bune, vărgate. Masă de lemn, albă, cu patru scaune la fel. In colţul din drepta, pe părete, icone pe o corlată. Candela aprinsă. Şervete de pânză cu chenare, atîrnate ici, colea. Uşa în stingă, lângă sobă.
SCENA I.
PÂRVU. (învelit cu suc mânui, dornic pe sforăite, în fund, pe un pat),
LIXANDRU, GLIGORE, (faţă in faţă şed la masă cu o condică deschisă dinainte).
Gugore. Ai făcut proba, Lixandre ?
Lixandru. Făcut... Im! dă tot cum ţi-a dat şi ţie... Socotela e bună...
Gligore. Care va să tjică, me Lixandre, acuma, la sfirşitul lui Decemvrie, câştigul «tovărăşiei» este taman 5 sute de lei, adecă, capitalul nostru a dat o dobândă de 5 la sută...
Lixandro. Dobândă nu prea mare, ca între noi, pentru nevoile nostre...
Gligore. Las’c’om lua dobândă mai de semă, când om începe negustoria cu legume... Contractul pentru cele treî-cjecî de fălci l’a alcătuit eri notarul. .. Cum o trece Boboteza, îl ducem bo-erului şi-î dăm arvuna...
Lixandro. II ducem şi-î dăm, că «domnu», tu şi eu, avem putere de la sfatul «tovărăşiei» să iscălim contractul...
(Lixandru cată în condică; Gligore române pe gânduri ca capul plecat, Pârvu sforăe tare).
Lixandro. Ti ! da-î trage, neică Pârvu ... hâr! hâr ... ca un ferăstrăb de apă...
Pârvu. r<» somn). Ţi s’a făcut vinul, borş. .. me Gheorghe !..
(să sucesce în pat şi incetcză sforăitul).
(1) Vecţl No. 30 şi 31.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
865
Lixandru. dn parte). Şi’n somn, numai cu băutura, sirecul !.. (vede pe Giujorc eu capul plecat). Da ce, Gligore, orî te trage a somn ?
Gugore. Ba mă trage a mâhnire, mă Lixandre !
Lixandru. Dau cu gândul, de ce. .. Socoţi că n’am pus vorbă la tătuca ? Da dacă nu-i chip cu Neică Pârvu să uite calea crâşmei.. .
Gugore. Cum s’ar prinde... să nu mai trag nădejde la Voî-chiţa... Măre Lixandre, i-a spune-mî verde’n ochi: o dă pe Voi-chiţa după Niţă al Lungului ? IncaT .. . să-mi iau lumea’n cap, de-a fi aşa...
Lixandru. Ia taci mă, cu Niţă al Lungului. Dă el "târcole, ca lupul, da n’apucă miora, nu-ţî fie grijă, că miora ţine la cioban, şi ciobanul eşti tu...
Gligore. Eaca, mi-aî mai îndulcit sufletul. .. Numai .. . n’a da-o neică Neagu cu sila ?
Lixandru. Cu sila ? Nu-i tătuca cu rînza ’ntorsă, măi Gligore.
S C E N A 11.
LIXANDRU, GLIGORE, GLUMICl.
Glumici. Bună-vremea, feţii mei... Uliu-liu ... da geru-î ! Mi-a împietrit buricile degetelor şi mi-a lăcut urechele cremene.. . Eu, înc’ai, am scăpat cum am scăpat cu atâta... da vinu’n bo-lobocele lui Gheorghe crâşmarul s’a făcut sloiuri... (trape cu urechea spre Pârvu). Aşi! dorme butuc.. .
Lixandru. Numa gluma nu ţi-a degerat...
Glumici. (şeţfând). Apoi, că iarna sunt şecjiStorile şi gluma înflo-resce în gura românului ca toporaşiî în gura pădurii... (strigă către Pârvu). Mei frate-meu, mei. .. ia scolă măi, că mirose a nopte.
Pârvu. (tresărind şi ridicând capul). Aud ? Foc la crâşma lui Gheorghe?
Glumici. Ba-î toc în gâtiţă la tine... Hai nu mergi la crâşmă să-l stingi ?
Pârvu (să ridică intr’o rină). A-lia ... d-ta eşti... (după ce cască). Visam par’că să făcea un foc mare . . . mare ... şi ceru eră roş, roş.. . Şi unde se făcea că nu eră apă, şi eaca s’apucară năucii de români să stingă focul cu vin...
Glumici. Aşa că nu mai rămăsese nici picătură pentru d-ta cel cu setea iadului... (încet băetiior). Daţi o raită pe la primărie că-i doftorul acolo... şi spuneţi! numai atâta, să vie, pentru ce am grăit amândoi...
Gligore. dncet). Bine, moşule ... (tare). Hai la «tovărăşie» Lixandre. ..
Lixandru. Eaca viu (es amândoi).
SCENA III.
PÂRVU, GLUMICl.
Glumici. Hai te scolă, măi frate, c’o să te puhăvesci ca aluatu pus la dospit...
www.dacaroimaiiica.ro
866
ALBINA
PÂRVU. (se ridică fi fovăe). Ti... par’că S6 învîrteSCe casa ...(se lasă
pe pat).
Glumici. Da ţi se învîrtesce mintea de-atâta băutură, Pârvule neică...
Pârvu. Băutură. . şi nici trei oca n’am dat pe gât astăcjî...
Glomici. Sireacu el !.. Nici trei oca... Ce mal butoiu fără fund!
Pârvu Bine-ar fi să fie fără fund ocaua lui Gheorghe...
Glumici. Si nu ţi-i ruşine obrazului să-ţî necinstescl casa cu aşa vorbe ?
PÂRVU. (pe scarpină la căfă). Aud ?
Glumici.* (ridicăndu-se fi trectnd lungă ei). Ia’-n ascultă, Pârvule, ţi-am trecut ac]U, pragul să grăim odată cu temeiu noi amândoi...
Pârvu. Cu temeiu, hal ? .. (după ce să uită lung ia ci). Cu care te-meiîi, măi frate ?
Glumici. Nu socotesc!, mâl omule, că aî coşcogea flăcău?
Pârvu. El, şi dacâ-î flăcău ? {cască).
Glumici. (scuturăndu-i pe spate). Ci scuturăţl lenea şi amorţela, şi deschide-ţî capul ca omenii...
Pârvu. Nu mă scutura... că-mî răscolesc! setea...
Glumici. Mă, nu mă scote din fire !.. (potolit, după o clipă). Ascultă Pârvule... Gligore-I ilâcâfl, om cu minte şiî la vreme să aibă casa lui...
Pârvu. Cine-I (Jice să n’aifcă?
Glumici. Eaca nu vrea nimeni săi dea fată, unde eşti d-ta plecat beţiei...
Pârvu. (holbând ochit). Da ce au cu mine?
Glumici. Au, că cine să se încuscrescâ c’un nărăvaş? Şi nu-î păcat, ia spune, sâ-şl iea băiatul lumea’n cap, din pricina d-tale?
Pârvu.(<.h luare aminte). Cum adecă ? Să şî i-a lumea’n cap Gligore?
Glumici. Ascultă, mă Pârvule,.. frate, ascultă bine: nu mal sunt românii noştri întunecaţi la minte, ca mal înainte vreme, l-au ros nevoile, dar i-afi şi luminat cartea şi poveţile celora cari vor mântuirea nemuluî. Odată nu se prea uitau, cu cine-şl lega capul... îşi dădeau băeţî şi fete, ia cum se nimerea... A-cuma se uită cu patru ochi... Eaca de ce Neagu se codesce să se încuscrescâ cu d-ta...
Pârvu. De Volchiţa lui Neagu e vorba? Bună fată... n’am ce <Jice...
Glumici. N’al ce (Jice d-ta • • • dar au ce cjice el, şi uite (Jiu că nu le faci cinste neamului cu năravul d-tale...
Pârvu. (cam pe gânduri). De ... sci u eă ?
Glumici. Cată să-ţî pul în frîu năravul... numai de dragu lui Gligore... săi vetjî cu rostul lui, aşâ cum îl cere inima. Tinereţea! flore de primăvară, mă frate Pârvule... Uite-o, nu-î... Dragostea este şi ea pe urmă la vremea el... iar norocu odată ci-eâ îţi bate la uşă.. .
Pârvu (scărpinându-se după cefă). Şi să nu mal calc eu pe la Gheorghe ?..
Glumici. Să nu. Asta e vrednicia şi cinstea omului bun la su-
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
8B7
flet... Cine nu se îndemnă la câte un păhărel la cji mare? Că om eşti!.. Dumnefleti a lăsat de tote, omul să guste când şi când, într’o doră, nu să-şî trecă de cumpăt... să lie la fel cu vita... Ba uite, chiar vita, şi dacă se satură, nu mal năzuesce. Adecă de ce ar fi omul mal jos decât un dobitoc?
Pârvu. {ridicdniiu-se). Măre ... drept să-ţi spuiu, eaca nu-mî prea vine la socotelâ...
Gcomici. Atunci nu eşti om...
Pâbvc (cu necaz). Cum s’ar prinde sunt dobitoc...
Glcmici. Dobitoc cu nărav... Fă cum te tae capul. .. Da când nu 161 mal vedea pe Gligore... să nu întrebi unde-ÎV Aucjl tu? Pârvu. Să nu-1 mal văd pe Gligore ?.. la tacă-ţl gura. . . Glumici. Mi-a spus-o sărac de dînsul, că-şî ia lumea'n cap ... şi să scil c’o lace... Eaca pe mine m’a vîrît în spaime... Pârvu o>« gânduri). El, pozna dracului !
(Va urma).
fiinţe pe cari le omorira Deşi ele ne fac bine.
Pentru ce să omorîm păiajeniî, dacă îî găsim alt-undevâ de cât în camerile de locuit, când el ne lac un mare bine, căci urmăresc, prind şi prăpădesc tot telul de musce, cari nu numai că ne supără prin bîzîiturile lor, dar pot să molipsescă pe cei sănătoşi, de bălele molipsitore cari ar bântui prin vecinătate?
Pentru ce să strivim cu piciorul pe frumosul greeraş auriţi, pe care îl întâlnim prin grădinile nostre, când el duce răsboiul cel mal înverşunat contra omizilor, melcişorilor şi cărăbuşilor, cari sunt duşmanii cei mal neînduraţi aî pomilor roditori şi al verdeţurilor, a căror sădire am făcut-o cu destulă muncă?
Pentru ce să prigonim cu atîta înverşunare şopîrla cea nevinovată şi guşterul cel verejui şi pe nedrept învinuit de a fi veninos, când aceste mici tîrîtore ne sunt de mare folos prin aceea că distrug viermuşoriî cei mal lacomi de plante, musculiţele cele mal nesuferite şi gărgăriţele cele mal stricătore, ce se ascund printre trumjişărele erburilor de pe câmp sau ale plantelor cultivate de noi spre a le rode?
Pentru ce stricăm cuibul eiocânitoreî şi al pitulice!, când ele ne fac cea mal mare siujbă mâncând urechelniţile, vermuşiî de sub scorţele copacilor şi ale pomilor şi tot felul de gângănii stricătore pe care noi iară ajutorul lor, cu totă sciinţa nostră nu le-am pute stîrpi?
Pentru ce să împuşcăm graurul care îşi petrece vieţa puricând pielea animalelor domestice din cirerjî sau turme, de tote gân-gâniile cari le sug sângele, sau le chinuesc cu neîndurare?
I. N.
#
www.dacQromanica.ro
Tip do frumuseţe clasică.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
869
3ĂNei p6pulaî^e;
(5fat între doi sătenD-
Vasile. — Rele vremuri am ajuns, mei vecine. Toţi alergă să te înşele. Să-ţî ia părăluţele din legăturică, strânse cu atâta trudă.
Dumitru. — Cum ? Ce vrei să ţlicî vecine ?
Yasile. — Ce, nu scii? Ne-a chemat învăţătorul nostru şi zor nevoie să ne întovărăşim, ca să-i dăm şi lui parale. N’ajungea perceptorii şi cârciumariî, cari îţi iau şi cenuşa din vatră !
Dumitru. — înţelegi greşit, vecine.
Vasile. — Cum aşâ ?
Dumitru. — Şeclătorile de la şcolă sunt numai pentru binele nostru. învăţătorii ne sfătuesc să ne întovărăşim, să ne strângem micele economii ce putem agonisi şi noi, şi să ne ajutăm la nevoi, că aşâ fac omenii cu cap.
Yasile. — Da bine, omule, eu nu-s în stare să-mi ţiu strânsu-rica mea ?
Dumitru. — In ulcică nu-î aşâ?!...
Yasile. — Se înţelege, cum făceau bătrânii noştri. ..
Dumitru. — Dar dacă te-o vedea cine-vâ, când îi îngropi, nu ţii iea ca din olă ?
Yasile. — Ii ţiu în chichiţa lădiî, vericule.
Dumitru. — Da, şi tot iei mereu ca să cumperi: ba tutunaş, ba racliiaş, ba să faci vre-un cumătru ori vre-un fin, aşa-i că te trezesc! într’o di fără ei ?
Yasile. — Bani să am eu, că-î las la oraş, la d-1 Iani. Ce negustor cinstit ! II poruncesc o jumătate de vin şi el ’mî aduce o oca.
Dumitru. — Dar dacă more, ori rămâne mofluz, te lasă chir Iani cu buzele umflate ?
Vasile. — Da dor o da Dumneţleu să nu mai fie cum cobesc! d-ta, vecine!
Dumitru. — Bine ar fi, dar veţli, Dumneţleu dă, dar în traistă nu bagă.
A’asile. — Dar cum să fac ? Domne-feresce-mă şi pe mine . ..
Dumitru. — îndată, vecine! In societatea nostră din sat se pri-mesce ori-cine: copii, femei, bărbaţi. Poţi să pui orî-ce sumă vrei de la 50 bani lunar în sus. Casierul ’ţî trece în livret şi-ţi dă şi chitanţă. La nevoie te împrumuţi, cu o dobândă mică. Pentru sume mai mari decât capitalul teu, iei garanţi. Banii se păstreză şi aduc dobândă şi dobândă la dobândă.
Yasile. — Ia lasă, frate, la nevoie mă împrumut eu la un negustor din oraş. Dor nu ia cine scie ce dobândă. Numai 3 lei la pol pe lună, şi-mi mai dă şi rachiu pe datorie, v Dumitru. — Gros mai eşti la cap, frăţiore. Apoi 3 lei la pol pe lună fac 36 lei dobândă la 20 lei pe un an. Iată de ce munca nostră se duce în vînt şi nu ne mai plătim de datorii nici morţi.
Vasile. — Aşâ o fi. Că văd eu, că am luat numai 200 lei an-ţerţ la facerea caselor şi am plătit până acum 900, şi tot mai sunt dator. Dar, mi-e frică şi de societăţi, mă vecine. Dacă casierul papă banii, ce te faci?
Dumitru. — Asta nu se pote întâmpla: Casierul se alege de noi
www.dacoromaiiica.ro
870
ALBINA
dintre omenii cei mai bogaţi şi mai cinstiţi. El depune garanţie. Nu pote ţine în casă decât 200 lei. E controlat de 10 membri şi pentru un ban al societăţii se duce la puşcărie şi răspunde cu averea sa.
Vasile. — Sunt unii dintre noi, cari n’au după ce beâ apă, şi voi daţi mereu cu societatea! ...
Dumitru. — Dar ia spuneinî: Tutunul şi rachiul pe ce-1 cumperi?
Vasile. — Ei, 10 bani un pachet şi 10 un rachiaş pe ţii dor nu-î lucru mare.
Dumitru. — Aşa e. Dar dacă ai lăsă la păcatele tutunul şi rachiul, cari nu-ţi fac decât rău, şi ai pune la societate 20 bani ţlilnic, ai vede că într’o lună fac 6 lei, în 3 ani 408, în 10 ani 934 şi în două ţleci ani fac un capital de 2476 lei. Banii se îmul-ţesc ca şorecii de repede. Numai să prinţii la sămînţă. Şi să nu prea ai pisici, adecă nevoi multe.
Vasile. — Atunci îi bună strânsurica. Dar ceea-ce nu intră în capul meu, e că la ce să strângem banii toţi la un loc ?
Dumitru. — Te voiu face să pricepi şi asta, vecine. Câte degete ai la mâna ta ?
Vasile. — Cinci.
Dumitru. — Ia cu’n deget banca asta.
Vasile. — Nu pot.
Dumitru. — Dar cum poţi ?
Vasile. — Să pun tote degetele împreună, sau mâna tătă, ori pe amândouă.
Dumitru. — Apoi tot aşâ şi cu societatea. Capitalul nostru pote nu ne va ajunge la o nevoie mai mare, şi atunci societatea ne dă mai mult cu ajutorul celor-lalţî societari.
Ia, fugi repede vecine şi îndrepteză peretele coşarului d-tale, că s’a cam lăsat ! ...
Vasile. — Singur nu pot. O să chem vre-o câţi-vâ vecini să-l îndreptez.
Dumitru. — Te-am prins. Va să ţlică ceea-ce nu poţi face singur, cu mai mulţi în unire poţi. Iată rostul societăţilor.
Acum ai priceput ?
Vasile. — Am priceput, vecine, mulţumesc. Şi apoi ci-că să te mai iei după gura lumii ! Mă pusese la îndoială unii şi alţii dar acum să sciî, vecine, că mă duc şi eu cu strânsurica mea la societatea nostrâ din sat.
Dumitru. — Bine, Dumneţleu să-ţi ajute, să-ţi aduni «Bani albi pentru (}ile negre.» «Adună la tinereţe ca să albi la bătrâneţe.
Să nu uiţi că :
Munca şi păstrarea sunt izvorele bogăţiei. Să muncim dar fără preget şi să punem la o parte din ceea-ce câştigăm. Să fugim de cei ce ne spun că ne putem îmbogăţi fără muncă şi păstrare. Să nu rivnim la bunul altuia, ci să luăm pildă de la ceî-ce şi-au făcut stare numai prin muncă dreptă. In muncă dreptă şi unire stă fericirea şi puterea.
P.	Cliiritescu
Brăila.
La orî-ce îuveninare (le sânge, iie produsă prin muşcătură de insecte, de şarpe sau chiar de câne turbat, e bine să bea cel muşcat cât mal mult ceaiă de teiu, până vine medicul.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
871
Teatru la sate.
La 10 Martie c., în sala teatrului sătesc din comuna Cocioc, s’a dat o representaţiune de elevii şcolei. S’a jucat piesa d-lui D. Al. Timotescu, intitulată «In grădina de pomi». Resultatul a fost forte îmbucurător pentru că în acestă piesă se atrage sătenilor atenţiunea asupra unei din cele mai bune şi folositore ocupaţi-unî, adecă a culturii pomilor.
Domnul Ion Kalinderu, visitând teatru nostru pe (Jiua de 11 Martie, a dăruit mai multe tablouri pentru înfrumuseţarea lui.
Intre îmbunătăţirile ce a făcut cu asemenea ocasiuni, a fost şi la şcola din Brătulesci, unde a dăruit pentru bibliotecă 62 exemplare din diferite scrieri folositore sătenilor.
* '
* *
In sera rjilei de 20 Ianuarie 1902, s’a organisat, în localul şcolei, din Comani (Olt), o serbare cu danţ, declamaţiune şi teatru, spre a se veni în ajutorul comunei pentru complectarea sumei, cu care se-şî procure un aparat telefonic, iar excedentul, de va fi, să rămână în ajutorul şcolei. A asistat forte multă lume; peste 200 persone. Resultatul a fost forte satisfăcător, mulţămită sprijinului ce toţi au dat.
Societăţi economice la sate.
In comuna Avrămenî, jud. Dorohoiu s’a înfiinţat în tjliua de 25 Martie a. c., o societate de economie şi împrumut cu numele «Spiru Haret».
Pe la orele 10 dimineţa, lume multă eră adunată în biserica parohială din Avrămenî, împreună cu învăţătorii cercului cultural Mitoc. Corul şcolei din căt. Adăşenî condus de d-1 învăţător Gh. Iosif, a cântat pe 2 voci Sfinta Liturghie. La finele Liturghiei, preotul paroh V. Teodo-rescu a ţinut o predică, vorbind auditorilor despre • muncă şi economie», sfătuindu-î de a se adună cu toţii după amet)ă la şcola din localitate.
Pe la orele 2 p. m. lumea s’a adunat în localul şcolei unde a vorbit d-1 învăţător Gh. Christea, arătând scopul şi folosul societăţei; a semnat 50 membri, alegând ca preşedinte de onore pe d-1 Ministru Spiru Haret. Preşedinte activ Gh. Cristea, învăţător. Vice-preşedinte, d-1 llie Petrescu şi casier-comptabil, preotul V. Teodorescu.
*
* *
Prin stăruinţele d-lui: Teodor Gh. Radvan, învăţător şi I. Marinescu, proprietar, în $iua de 10 Martie 1902, s’au pus, în comuna Buciniş, Ro-manaţî, basele unei societăţi de economie, cu numele: «Spiru Haret . Societatea are un număr însemnat de membrii.
DE LA SATE
La 7 Martie c., s’a dat un bal în sala şcolii din comuna Costescî, Argeş, în folosul întreprinderilor agricole ce învăţătorii din acestă comună şi-a propus a face cu elevii lor.
www.dacQromanica.ro
872
ALBINA
Inijiatorul a fost învăţătorul C. Glonţ, dirigintele şcolii, care ajutat de d-1 M. Manolescu, prefectul judeţului, de d-1 D, Pomponiu, revisor şcolar al judeţului, de d-1 N. Corovian, suprefectul plăşiî, de d-1 C. Mă-leanu, proprietar, etc., a putut face ca balul să fie forte bine reuşit şi să producă suma de lei 350, ca care se pote ajunge scopul dorit.
Mulţumiri.
Sub-semnatul, în numele şcolii şi comunei întorsătura (Dolj), aduc viile mele mulţumiri Onor. Efor. a Spit. civile din Bucurescî, pentru că a dăruit şcolii un dulap cu scule de traforaj şi o maşină de cusut pae de pălărie.	G. Popesc»
învăţător.
* * *
Pr. M. Popescu, parohul bisericii din com. Sperieteni, aduce viile sale mulţumiri, d-lui administrator al moşiei Persinarî, judeţul Dâmboviţa, pentru că a cumpărat tote cărţile trebuinciose bisericii, în sumă de 350 lei.
învăţătorul şcolii mixte din comuna Carol I, jud. Constanţa, aduce căldurosele sale mulţumiri d-luî prefect Quintescu, d-luî Gr. Teodossiu şi C. Negel, pentru că au stăruit a se depărta din apropierea şcolii infecţiile şi murdăriile.
* *
*
Primăria oraşului Huşi, aduce viile sale mulţumiri generoseî domne Paraschiva Dimitrie Castroian, care a bine-voit a dărui acestei comune suma de 600 leî, spre a servi la îmbunătăţiri ce ar necesită spitalului de Huşi al căruia mare donator este şi milostivul D. Castroian defunct, şi vecinie pomenit pentru piosa-î faptă alinătore perpetuă a suferinzilor.
*
* *
D-1 Alexandru D. Xicolaid, proprietar în acestă comună, a bine voit a dona un hectar de pămînt, cu act autentic, pentru construirea unui local de şcolă. Fapta acesta fiind demnă de imitat, vă rog a o pubica în revista d-vostră.
Cu stima, P. Predeanu, Mischiî-Am.-Ocolu-Dolj.
FOŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-luî Al. Aurcscn, Iaşi.— Vă recomandăm cărţile d-luî V. S. Moga intitulate : Curs dc agricultură pentru .sculele normale. Preţul 3 leî, la librăria Socec şi Alcătuirea unei gospodării rurale. Preţul 3 leî, la librăria Sfetea.
—	Dem. D. Stoenescu, str. Gg. Chiţu, Craiova.—A fost luată după o revistă francesă.
—	Căpitan D. Ghiţeanu, Coşerenî. Ialomiţa. — Sunteţi achitat pe anul V curent cu chit. 4.274.
—	(J. Stoenescu, Aluniş-Olt. — Vedeţi în No. 25 al revistei, poesia: Prin judecăţi.
www.dacoramanica.ro
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea înveţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea. prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lă pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un lefi pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kainderu, membru al Academiei Române— Vicepreşedinte, Sara Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Admnistrator şi casier delegat, Petru Gârboviceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Const. lianţi, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spirit C. Haret, Ministru, profesor Univers.; I. Dimitrescu l’rocop., senator şi Primar al Capitalei; M. Yâdescă, deputat, profesor universitar; (’ristu S. Negoescm profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Alimftneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Ţuţuianu Bucur, institutor (Câmpu-Lung), 2 lei; Vlâdescu I. Dumitru (Dârmunescî-Muscel), 2 lei; Filipescu Paraschiv (Pitesc»), 2 lei; Muşe-tescu A. Mihaiu (Câmpu-Lung), 2 lei; Xenopol Alex. (Iaşi), 5 lei; Dr. C. Istrate (Bucuresci), 10 lei; Angliei Saligny (Bucuresci), 10 lei; Ilaşdeu (Câmpina), 3 lei; I. Bianu (Bucuresci), 5 lei; Haret Mih. C. (Bucuresci), 2 lei; Dr. Felix Iacob (Bucuresci), 5 iei; Locot.-Col. I. Gărdescu (Bucu-reset), 5 lei; lonescu Const. (Bucureşci), 5 lei; Gr. Stefănescu (Bucu-resci), 5 lei; St. C. Hepites (Bucuresci), 4 lei; Spiru C. Haret (Biteu-rescî), 60 lei; llarian Velculescu (Câmpu-Lung), 12 iei; Vlădoianu C., preot (Romanaţi), 1 leu; Basarabescu 1. A., profesor (Ploescî), 4 lei; Rigu C., profesor (Ploescî), 2 lei; Lăzărescu G. N., profesor (Ploescî), 5 lei; Popescu Pană, profesor (Ploescî), 2 lei; Dan D., profesor (Ploescî), 3 lei; Şuluţiu Aurel, profesor (Ploescî), 2 lei; Pişu Sabin (Ploescî), 2 lei; Dumitriu V., profesor (Ploescî), 2 lei; Andreiu Ion, profesor (Ploescî), 2 lei; Vlădescu Irimia, institutor (Ploescî), 2 lei; Munteanu Anas-tasiu, institutor (Ploescî), 2 lei; Goroneanu I. C, mecanic (Ploescî), 2 lei; Eftimie Dima, institutor (Ploescî), 2 lei; Lupulescu I., profesor (Ploescî), 10 leî; Ion Niculescu Dacian, profesor (Ploescî), 2 lei; I. Dem. Agran, profesor (Ploescî), 5 leî; Ludvig E., profesor (Ploescî), 2 leî; G. M. Scutaru, inginer (Buzău), 2 lei; Olimpiu Boiu (Bicaz), 5 leî ; Gheor-ghe Belinski (Bicaz), 2 leî; Nicolae Popescu (Bicaz), 2 leî; Gh. Pop (Bicaz), 2 leî; Ion Grigoriu (Bicaz), 2 leî; Societatea Aţa Bour (Bicaz), 10 leî; Părintele Yasile Mărculescu (Bicaz), 2 lei; Ion Corigescu (Bicaz), 2 leî; Isache Bozoncă (Bicaz), 2 leî; Gh. C. Popovicî (Bicaz), 2 leî ; Gavril Niea (Bicaz), 2 leî; Dumitru Gh. Trifan (Bicaz), 1 leu; Aftanasie Ghelase (Bicaz), 2 leî; lonescu Th. (Bicaz), 1 leu ; Papandron Iacob (Bicaz), 2 leî; Popovicî C. Ion (Bicaz), 2 leî.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului al II (1902) al societăţii, e de 659; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de Ia vechii membrii, e de 1.667 lei şi 70 bani.
_________________ (Va urma in No. viitor).
www.dacaramamca.ro
(î RADINA PREOTUL ILIE
Biserica Cotrocenî, Bucurescî.
Arbor! fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătdre, Bracjî, Pini austriac! Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
A eşit de sub tipar în editura librăriei Sfetea, str. Lipscani No. 96, Gospodăria rurală, ediţia 2-a, lucrată după programa şc61elor normale şi seminare, cu mai multe figuri în text, de V. S. Moga.
De vîntjare la editor. Preţul 3 lei.
bUClETATE IN COMANDITA
WEIL, JOSEPH & Co.
Buouresci
Strada Smârdan No. 7, (Cassa Zerlendi).
Recomandă d-lor agricultori maşine şi unelte agricole şi industriale
de ori-ce fel. s. e.; Locomobile, Treerătore Pluguri întregi de oţel, Batoze de po rumb, cu abur şi manuale, mori pe pos tament de lemn şi fer, pietre franceze ori ginale garantate de la „La Ferte sous Jou arre, (Franţa)1*, etc. etc., din cele mai re numite fabrici pe cari le represinta. şi în condiţiuni cât se pote de favorabile pentru d-nii cumpărători.
La cas de necesitate, a se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimete gratis şi franco.
Condi/.iuni de plată avantagiose.
Garanţie pentru material solid şi buna funcţiune.
Singurul care vinde ieftin!
Galoşi veritabili Rusesci
Pentru bărbaţi Lei 4,95, 5,95. Pentru dame Lei 2,95, 3,95. GHETE de cl evreaux pentru dame Lei 10,95, 11,95, 12,95. GHETE de vax fin pentru bărbaţi, cu elastic şi şireturi, Lei 11,95, 12,95, 13,95, 14,9.j.
CĂMĂŞI bărbătesc! de di şi de ndpte, începend de la Lei
2,95	în sus.
De asemenea şi pentru dame, începend cu acelaşi preţ.
Raitele şi Ciorapi
pentru dame şi bărbaţi cu preţuri fabulos de ieftine.
Bluze de Catifea şi de Postav
Lei 8, 9, 10, 12, 14.
Mănuşi glace fine Lei 2,50 percchia.
In cas rupându-se la încercare se dă altă pereche.
Magazinul „La tote Sezonele“
Calea Victoriei, Bucurescî (Alături cu poliţia).
5%
Cupon de redacţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor av£ un sc&d&mint de 5°/0 din preţurile însemnate, presentAnd cuponul.
Inst. de Arte Grafice Carol GbbWWW.daeOBOmâlHCa.fO Domne!, 16.- Bucurescî.