Aprilie 1902. Revistă Enciclopedică populară j/îpare în Jie-care Duminică * Abonamentul în ţară pe an Ueî 5 » 6 lunî » 3 Abonamentul în străin, pe an bei 8 Un număr..............15 bani i 1 leu linia. (Vllea publicitate 5 bani euuîntul nuserlptele nepublieate se ard. Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu bovicearju ff. Coţbuc J. O teseu p. 2>u/fu Colonel p. V. plasture! £T. Jldamescu V. S- Moţ?a jV. JVico/aescu Qr. Ceodossiu Corţst. C. popovid-Vaţcă. SUMARUL: 24 Aprilie. — Petra Rdşcanu, O carte folositdre.— I6n E. Mihăcscu, Cultura legumelor şi a pomilor fructiferi. —-Laur en fia Gribincea, O pagină din trecut.— Ion Kalinderu, Obiceiuri ale societăţii înalte romane pe timpul Iul Pllniu cel tinor. — Episcopul Pinten, Un început fericit. — T/t. D. Sper an fia, Hună cuviinţă.—Sp. Har*■!, Premii învăţătorilor şi preoţilor.— N. Rădulescu-Niger, Teatru sătesc, (De pe urma beţiei). — O dorinţă. — Societăţi Economice la sate. — InformaţiunI. — Bibliografii. — Mulţumiri. — Poşta administraţiei. — Stîrpirea şorecilor de câmp. Iluatrafiuni: M. S. Regina Elisabeta. — M. S. Regele Corol I. — Bufet încărcat cu vase. — Sclav purtând o tavă cu diferite lucruri de mâncare. — Sclav aducând o tavă cu ridichi.— Cupă de lut cu inscripţia: bibe de meo, din care se ved literile... eo bib . . . (La museul din Neapole). — Cimitirul de la Ţebea (Transilvania). SOCIETATE IN COMANDITA WEIL, JOSEPH & Co. Bucuresci Strada Smârdan No. 7, (Cassa Zerlendi). Recomandă d-lor agricultori maşina şi unelte agricole şi industriale, de orî-ce fel. s. e.; Locomobile, Treerătore, Pluguri întregi de oţel, Batoze de porumb, cu abur şi manuale, mori pe postament de lemn şi fer, pietre franceze originale garantate de la „La Ferte sous Jou-arre, (Franţa)11, etc. etc., din cele mai renumite fabrici pe cari le represintă, şi în condiţiuni cât se pote de favorabile pentru d-nii cumpărători. La cas de necesitate, a se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimete gratis şi franco. Condiţiuni de plată avanlagiâsc. Onmnt'e pentru material solid şi buna funcţiune. Eforia Spitalelor Civile din Bucuresci. PUBLICAŢIUNE La 7 Maiu orele 10 a. m. se va ţine a 5-a licitaţie la Eforie, pentru untura de porc, necesară depositelor în exerciţiul 1002— 1903. Doritorii vor presentâ oferte sigilate însoţite de o garanţie proviso-rie de 500 lei, iar garanţia definitivă va fi de 1.000 lei. La 8 Maiu orele 10 a. m. se va ţine a 3-a licitaţie la Eforie, pentru materialul de cusătorie (marchitănie) necesară deposituluî în exerciţiul 1902 — 1903 Ofertele vor fi sigilate şi însoţite de o garanţie provisorie de 150 lei, iar garanţia definitivă va fi de 300 leî. La 9 Maiu, orele 10 a. m., se va ţine a 5-a licitaţie la Eforie, pentru săpunul ordinar şi seul topit de oie, necesar deposituluî în exerciţiul 1902 — 1903. Ofertele vor fi sigilate şi însoţite de o garanţie provisorie de 200 leî, iar garanţia definitivă va fi de 400 leî. La 20 Maiu, orele 10 a. m., se va ţine a 5-a licitaţie la Eforie, pentru vinul alb şi roşu, necesar deposituluî în exerciţiul 1902—1903. Incitaţia se ţine prin oferte sigilate însoţite de o garanţie provisorie de leî 1.000, iar garanţia definitivă va fi de leî 2.000. Tot la 20 Maiu, orele 3 p. m.. se va ţine licitaţie cu oferte închise la Eforie, pentru închirierea pe timp de 5 anî, cu începere de la 20 Iunie 1902 a hotelului Caraiman din Sinaia (Prahova). Nu se vor primi a concură decât acele persone carî vor probă că au ţinut în arendă hoteluri de primul rang, fie în ţară fie în străinătate. Garanţia provisorie pentru admitere la licitaţie va fi de leî 7.500. Condiţiunile speciale, precum şi ori-ce alte informaţiunî, pentru tote licitaţiunile de mai sus, se pot luă la serv. Bunurilor Eforiei, în (Jilele şi orele de lucru. Licitaţiunile se vor ţine conform art. 68 — 79 din legea comptabilităţiî publice. Din noii şi cu insistentă rugăm pe abonaţii noştri, să achite abonamentul când li se presintă chitanţele sau sunt avisaţî. Noi credem că e o uşurinţă pentru d niî abonaţi, de a li se cere plata chiar la domiciliu, scutindu-î ast-fel de 1 iulie neajunsuri. Şi cum dejâ s'a împlinit jumătate din anul al V-lea, vom fi nevoiţi a suspendă trimiterea revistei, tuturor celor ce vor neglija, a'şi achită abonamentul sau vor amână plata, acolo unde s'au trimis deja chitanţele. Costul de 5 lei este atât de mic, încât nu pâle fi nimeriţi greu a'l plăti. www.dacoramanica.ro Administraţia. ALBINA 789 24 RPR1LIE Miercuri, fiind aniversarea numelui M. S. Reginei, Capitala, ca şi ţara întregă, a serbat acestă cji, scumpă Românilor. M. S. Regina s’a născut prinţesă de Wied la 29 Decembrie 1843. Castelul părintesc, unde şi-a petrecut prima tinereţe, e situat în apropiere de nisce imense păduri de fagî, printre cari ventul suflă cu putere şi de unde se pdte ascultă murmurul etern al Rinului. M. S. Regina Elisabeta. M. S. Regele Carol I. A ţinut-o în braţe la botez marea ducesă a Rusiei Elisabeta şi regina Prusie! Elisabeta, şi Elisabeta fu numită fru-mdsa şi voinica copilă. Talentul prinţesei de Wied se manifestă repede. Ea căută ca şi în mod instinctiv studiul. La (}ece an! compunea versuri, la 14 an! scrisese o nuvelă. Şi studia cu pasiune, cu nerăbdare febrilă: limbile antice şi moderne, matematicile, fisica, sciinţele istorice şi filosofice, musica, desemnul, pictura, etc. Tînera prinţesă Elisabeta eră admirată chiar de atunci în tdtă Germania. Ea eră numită în chip poetic Wcildruchen (Roşa pădurilor). Intr’o (Ji din anul 1868, coborînd scările palatului, un picior î! alunecă şi eră cât p’aci să cadă. Prinţul Carol de Ho-henzollern, care în acel moment se urcă pe aceleaşi scări, cu o mişcare repede o susţinu. Ce! do! prinţ!, cari se întâlneau pentru prima oră, se cunosc în acestă bizară coincidenţă. La 15 Noembrie din acel an, la Neuwied, s’a celebrat căsătoria între Elisabeta şi Carol. Cu cât drag, M. S. Regina şi-a consacrat viaţa, nouei Sale patrii, o sciu toţi Români!. www.dacQromanica.ro 790 ALllINA 6 carte folo$itore 0)- ((*[$) evoluţiunea din 1848 nu a isbutit în Principate, cum nu a nicăirea. Dar faptul că, în Moldova, a fost în fruntea mişcării cei mai însemnaţi bărbaţi din acel timp; că în Transilvania, Românii s’âu luptat cu un c7 eroism fără margine pentru esistenţa lor naţională; tdte aceste fapte au interesat pe Europa, au deschis ochii diplomaţilor şi i-au făcut să înţelegă că la Dunărea de jos este un popor de viţă latină, care vrea să trăiască de sine stătător. Protectoratul rusesc eră lovit de mdrte. De giaba s’a încheiat Convenţiunea de la Balta Liman (1849) între Rusia şi Turcia, prin care se desfiinţau Adunările şi se numiau Domni pe şepte ani: Gr. A. Ginea în Moldova şi Bărbii D. Ştirbei în Muntenia; epoca a-tot-puterniciei Consulilor ru-sesci eră trecută pentru de a pururea. De aceea, în timpul acestui regim, nu mai e vorbă de o-posiţiune contra Domnilor, de a se critică guvernarea lor; atenţiunea patrioţilor este îndreptată în altă direcţiune. Ei caută să se folosescă de resboiul din Crimeia, de bunele disposiţiuni ale lui Napoleon III în cestiunea naţionalităţilor, şi tdtă activitatea lor, emigraţi sau în ţară, se îndrumă a se face să se admită programa Partidei Naţionale care se re-sumă în următdrele puncte: Unirea Moldovei cu Muntenia, Autonomie, Guvern constituţional representativ şi pentru stabilirea definitivă a ordineî, Principe străin ereditar. Tractatul de la Paris din 1856 a desfiinţat Protectoratul rusesc, punend Principatele sub garanţia celor şepte puteri europeiene, a înapoiat Moldovei trei judeţe din Basarabia şi a preveijut întrunirea unui Divan ad-hoc de fie-care Principat. Amândouă Divanurile s’au rostit pentru „Cele patru pnncte“ şi cel din Moldova a arătat şi dorinţi pentru reorganisarea gărilor. Dorinţele Românilor au fost cercetate în Conferinţa din 1858 şi s’au consfinţit prin Convenţiunea de la Paris (7/19 August). Prin acestă Convenţiunes’a acordat Unirea legislaţiuniî şi a puterii armate; se prevedea o Comisiunc Centrală la Focşani ca să pregătescă proiecte de legi comune pentru ambele Principate; dar se înfiinţa în fie-care Principat câte o Adunare alcătuită din representanţiî proprietarilor mari şi mici şi a bogătaşilor din oraşe şi se hotărî să se alegă câte un Domn, dintre cei cu 3.000 de galbeni venit anual şi cari au ocupat funcţiuni însemnate în ţară. Convenţiunea prevedea egalitatea cetăţenilor înaintea legii. (1) Vecjî No. 27. www.dacoramanica.ro ALBINA 791 Pentru ca noua loge fundamentală să se pună în lucrare. Conferinţa a decis ca cel doi Caimacami, N. Vogoridi din Moldova şi Al. Ghica (fostul Domnitor) din Muntenia, să se retragă făcend loc unor Locotenenţe domnescT, alcătuite din câte trei foşti miniştri ai celor de pe urmă Domni. (V. Sturdza, A. Panii şi St. Catargiu în Moldova; I. Mânu, Em. Bălianu şi I. Filipescu în Muntenia). Sarcina acestora eră de a întruni Adunările Elective pentru alegerea Domnilor. Camera din Moldova a ales Domn pe Alexandru ('uza 5/17 Ianuarie 1859, şi peste trei săptămâni, Camera din Muntenia sub presiunea poporului din Bucuresci, a ales Domn pe aceeaşi persdnă (24 Ianuarie). Puterile au recunoscut acostă îndoită alegere şi Alexandra Ion I se sui pe tron. Sarcina noului Domnitor eră fdrto grea. Totul eră de făcut. Speranţele erau f<5rte mari şi greutăţile aprăpe neînvinse. El eră dator să guverneze cu dmenii din partitul Naţional; dar alegerea sa se făcuse cu unanimitate, şi el nu pute împărţi ţara în doue tabere, nici a-şi crea 6menu săi: chiar partidul Naţional se desfăcuse. Strîns uniţi în jurul programului politic care triumfase în mare parte, deosebiţii bărbaţi de stat se deose-biau în cestiunile sociale şi de organisare lăuntrică. Eră deosebire de idei între M. Kogălniceami şi An. Panii, L. Catargiu şi P. Mavroglieni între BrătieuiI, Golescii, C. A. Rosetti şi Cre-tzulcscif, I. Gliica, V. Boierescn, şi deosebiri şi mai mari faţă cu partidul caro cunosceâ de şef pe Barbu Catargiu. Domnitorul eră nevoit a se adresă pe rînd deosebiţilor bărbaţi şi lucrurile mergeau greu cu doue capitale, două Adunări şi doue Ministere deosebite. Mulţumită sprijinului împăratului Napoleon III şi stăruinţiî patriotice a lui C. Negri, agentul ţării la Constatinopole, Puterile au acordat în 11/23 Decemvrie 1891 Unirea şi în 24 Ianuarie 1862, Camerele s’ati întrunit în Bu-curescî care ajunsese capitala României. După îndeplinirea Unirii, s’a putut lucră mai cu folos pentru organisarea ţării; dar eră o neînţelegere mare între Domnul democrat, singurul care votase în Adunarea ad-hoc din Moldova propunerea lui Kegvi pentru împroprietărirea ţăranilor, şi între majoritatea Adunării eşitâ din a-legetorî cu cens mare. M. Ivogălniceanu fu chemat la Minister. El făcu secularisarea averilor mănăstirilor închinate. Averile celor pămîntene se luaseră în 1859. Apoi intră în conflict cu Adunarea. Desbaterile adresei din 1863 cari conchi-deau la răsturnarea Ministeriuluî, au rămas celebre. L. Catargiu, preşedintele Camerei, a fost oprit de către Domnitor a-i ceti Adresa. Kogălnicenu precipită lucrurile presentând un proiect de lege rurală şi când Adunarea refusă a resolvi acestă cestiune în sens popular, Al. Cuza făcu lovitura de st it din 2/14 Maiu 1864. Adunarea a fost împrăştiată şi s’a supus la aprobarea poporului Statutul fundamental, prin care so lărgiâ dreptul de alegător, se înfiinţâ un Senat şi se în- www.dacoromanica.ro 792 ALBINA credinţă Domnului dictatura cu putere de a face legi, până la 6 Decemvrie viitor. 750.000 de voturi au aprobat lovitura de stat şi Puterile ău sancţionat o. In curs de şese luni, s’au promulgat Codicele civil şi Penal, legea pentru organisarea judecătorescă, legea comunală şi judeţenă, legea asupra Instrucţiunii publice, şi legea rurală, prin cari ţăranii ajungeau proprietari cu condiţiunî ca să plătescă pămîntul în curs de cincî-spre-dece anî. In câte-vă luni s’a schimbat faţa ţării. Dar de atunci Domnitorul îşi făcuse duşmani de morte pe foştii privilegiaţi şi pe elementele înaintate cari nu-î puteau iertă sdrobirea tribunei şi falşificarea alegerilor! Al. Cuza simţiâ că nu mal pote guvernă şi că liniştea în spirite nu va domni decât numai sub un Principe străin; do aceea, la deschiderea Camerei, Decemvrie 1865, el tjise în Discursul tronului, că a rămas numai un punct ne pus în lucrare din vechea programă a partidei Naţionale, şi că el nu va fi nici odată o piedică pentru aducerea unul Principe străin. Peste două luni, 11/23 Februarie 1866, Al. Cuza fu silit a abdică. El se duse în străinătate, unde muri în 1873. Locotenenţa Domnescă (L. Catargiu, N. Golescu, General Haralambie) propuse cor dna Comitelui de Flandra, fratele regelui Belgiei; dar împăratul Napolen nu permise ca un principe înrudit cu familia de Orleans să ajungă la tronul României. Atunci se propuse candidatura principelui Carol (le Hohenzollern care fu ales prin un plebiscit, sancţionat de Adunarea Constituantă. Tînerul principe primi cordna ce i se ofer! şi cu primejdia vieţii sale, trecîi prin Austria şi se sui pe tron (10 Maiu). Descincjător din energica şi strălucitorea familie a Hohen-zollernilor cari făcuseră mărirea şi puterea Prusiei, Principele Carol veniâ însufleţit de cele mal nobile itenţiunî pentru poporul cu care ave să împartă şi s6rta cea bună şi sdrta cea reâ. El jură Constituţiunea din 1866, una din cele mal liberale din Europa, ’şî făcu o regulă nestrămutată a a o aplică în spiritul şi în litera el şi hotărî chiar la început a scăpă de sub suzeranitatea turcescă. Pentru acesta însă erau două lucruri absolut necesare: o armată bine or-ganisată cu care să se p6tă dobîndi neatârnarea ţării şi o situaţiune economică prosperă, cu care să fie ţara în stare a trăi prin sine însăşi. Dar pentru îndeplinirea acestor doue cerinţl eră necesar ca Domnul să p6tă guvernă. Inspirat de aceste idei, el se puse la lucru şi când, după câte-vâ schimbări de ministere, a găsit un şef de guvern energic în Ion Brâtianu (1867), programa Domnitorului începu a se pune în lucrare. Armata a fost reorganisată şi armătura el complectată ; în afară acţiunea guvernului român s’a simţit în favdrea fraţilor din Transilvania şi în ajutorul moral şi material dat creştinilor apăsaţi din Imperiul Otoman; pe când în lăuntru se luau măsuri energice de apărarea muncii na- www.dacQramanica.ro ALI5INA 793 ţionale contra Evreilor şi se vota legea pentru construcţiu-nea Căilor ferate care avea să încjeciuească puterea de pro-ducţiune; dar ceea-ce eră maî principal, luptele politice se mărgineau între deosebitele personalităţi politice, persdna Domnitorului eră maî pre sus de aceste certe şi intrigi. Sfătuit de către înţeleptul său părinte, Domnul României înde-pliniâ dorinţele generaţiuniî din 1857: eră asigurată stabilitatea coronei. Când, după un moment do descuragiaro în 1871, luă cârma guvernului Lascar Catargiu încunjurat de fruntaşii partidului «conservator», Domnul ţării păşi cu mai multă energie în urmărirea planurilor sale. România avea acum «două partide de guvernămînt», armata sa eră perfect organisată şi în stare a sc6te pe câmp de rSsboiu maî bine de 100.000 de dmenî. In acestă stare eră ţara la căderea ministeriului conservator (1876) în ajunul marelor evenimente cari aveau să se desfăşure în Orient. Petru Ruşcauu Profesor universitar şi inspector al învăţ, secundar. Cultura legumelor şi a pomilor fructiferi (*)• Desfundarea păinîntului. Locul ales pentru grădină, — odată împrejmuit, — trebue săpat de cu tomna până la cel puţin 40 cm. adîncime. Desl'undatul pentru suprateţele maî mici, se face cu casmaua (hârleţul), iar pentru cele mari cu un anume plug. Intr’o grădină de legume, gunoiul e de mare folos, căci multe din legume cresc şi se iac maî frumose într'un pămînt bine gu-noit. Gunoiul se face mai mult primăvara de cât tomna, dar nici odată pe timpuri secetose. Sunt unele legume cărora le place pămîntul îngrăşat cu gu-noiu nedescompus (prospăt); altele cresc într’un pămînt gunoit cu gunoiu descompus (putrecjit), iar altele cărora le place pămîntul neîngrăşat. De aceia locul de grădină se împarte de regulă în patru părţi numite tarlale; printre tarlale se lasă drumuri largi de la 1 m. până la 1 m. şi 50 cm., cari drumuri, spre a ii curate în tot deauna, se acoper cu nisip, ori mal bine pietriş mărunt. După ce locul s’a împărţit în tarlale, se niveloză (potrivesce) cu grebla, curăţindu l tot odată de pietre, rădăcini, etc. Tarlalele ast-fel nivelate şi curăţite, se împart la rîndul lor în rezoraşe, unele mai late iar altele mai înguste, după cum plantele ce vrem să semănăm în ele, vor fi mal mult ori mal puţin voluminoso (foiose, frunzose). Răzorele sunt despărţite între ele prin poteci (cărărui) înguste. De ore-ce, nu la tote legumele le priesc acelaş fel de pămînt (I) Ver,n No. 28 — 29. www.dacQFomanica.ro 794 AT.TITN’A şi gunoiu, le împârţim — mal nainte de a începe cultura, — în patru părţi, pe cari să le numim clase. Clasa I-a coprinde legumele cărora le place un pămînt gras gunoit cu gunoiu prospăt, cum sunt: varza, prazul, cartofii, ţe-lina, ridichia, pătlăgelele şi castraveţii. Clasa JIa coprinde legumele cărora le place un pămînt gras gunoit cu gunoiu bine descompus, cum sunt: morcovul, lăptuca (marole), păstârnacul, sfeclele, spanacul, ceapa, ardeiul, etc. Clasa lila coprinde legumele cărora le place un pămînt maî puţin gras, cum sunt: fasolea, mazărea, bobul şi altele de felul acestora. Clasa IV-a coprinde legumele cari semănate odată, cresc în acelaş loc doi ori mal mulţi ani, cum de pildă sunt: leoştenul,. hrcnul, măcrişul, pătrunjelul, sparanghelul, anghinarea, fragil, etc. Avend acestă împărţire lăcută, schimbăm cultura fie-căreî legume în fie care an de pe o tarla pe alta, aşa ca o legumă să n’o ajungă rîndul a fi semănată în acelaş loc decât după trei ani, lucru ce de alt-fel ne înlesnesce de a nu îngraşă de-odată tote tarlalele, ci pe fie-care an numai câte una. Legumele cari aparţin de clasa IV-a, după trei sau mal mulţi ani (potrivit cu felul lor) se schimbă şi ele semănându-se, ori plantându-se pe altă tarla. In sfârşit, după ce grădina s’a împărţit în răzore cari s’au gunoit fie-care potrivit cu felul de legume ce trebuesc semănate în ele, trecem la semănatul legumelor, care lucrare, se face odată, cu începerea primelor (jfile frumos© din primăvară. înainte do semănare, trebue să cercetăm seminţele spre a nu fi vechi şi stricate. Seminţele de legumi ce răsar anevoe, cum şi ale acelora cari nu pot suferi răcela din primele cjile ale primăvereî, se semănă mai întâiu într’un loc anume pregătit, numit resadniţă, de undo micele plante se scot când au ajuns la mărimea de a avea 3 — 4 fol; atunci timpul fiind cald se răsădesc pe răzorele destinate lor. Răsadniţa. Intr’o grădină de legumi e nevoe — după cum vă-(Jurăm — şi de o răsadniţă, căci într’ânsa se sămănă maî întâiu legumele cari nu se pot semănă de-a dreptul pe răzore, cum şl acelea pe cari voim să le căpătăm maî curînd. Locul ales pentru resadniţă, să fie ridicat pentru a fi ferit do apă, şi tot odată să albă o exposiţiune spre mia(jă-(Ji pentru a fi încălzit de sore.. Răsadniţa se compune dintr’o cutie dreptunghiulară, fără fund, aşezată cu ore-care regulă de asupra unei gropi, care gropă se umple până la suprafaţă cu gunoiu prospăt de cal, iar de-asupra stratului de gunoiu — adică în cutie — se pune un alt strat de pămînt bun, şi în urmă cutia se acoperă cu geamuri. Prepararea răsadniţei. O răsadniţă se prepară în modul următor: Către sfârşitul ernei (prin Februarie) se sapă în pămînt o gropă adîncă de 35 — 40 cm. şi largă de 40 — 50 cm.; lungimea răsadniţei se socotesc© după câtimea de seminţe ce voim a semănă într’ânsa. In acestă gropă se pune un strat de băle- www.dacaromamca.ro AT.niNA 795 •gar prospet— de cal, — în grosime de 20 — 25 cm., pe care-1 îndesăm cu piciorele pentru a nu româno goluri, şi ast-iol urmăm cu punerea straturilor de gunoiu până ce grupa se umple. După umplerea gropeî, aşezăm peste stratul de bălegar (adică de-asupra gropeî), cutia caro se face din scânduri grose do 5—6 •cm., şi o construită în aşâ fel, ca înălţimea de dinapoi (despre miază-nopte) să fie de 30 — 40 cm., iar cea de dinainte de 20 — 25 cm. Acăsta se face în scop de a da cutiei o înclinare către miav \ 809 să se uite cine a intrat pe uşă. Şi cine intră, merge încet, în vidul degetelor. Şi aşâ trebue. Trebue să fiî cu bună cuviinţă către toţi. Omul care vine la biserică, a venit să caute un moment de linişte, de reculegere. Cum de îndrăznesc! tu sâ-î rîpescî acest lucru atât de scump şi care nu se pote găsi decât în biserică ? Autoritatea superioră bisericăscă ar trebui să se îngri-jescă de acest lucru şi Ministerul Cultelor ar trebui să intervină cu autoritatea sa pentru a se pune capăt unor lucruri care ating şi demnitatea bisericii şi simţul religios al tuturor. Apoi trebue să se mai scie un lucru: Lecţiuni de religie se fac în şcolele nostre, dar educaţiune religiosă nu se face de loc. Ar trebui învăţaţi copiii mici din şcolă, cum să se porte şi cum să stea în biserică. Sunt momente în cari trebue să stai în piciore, cum e de pildă când se cântă: Pre tine te lăudăm; Sunt dile în care nu trebue să faci mătănii, ca de pildă la Pasci. Ar trebui apoi să se deâ în şcoli ore-carî explicaţiuni liturgice, de pildă ce în-semneză eşirea cu sfintele daruri sau eşirea cu Evenghelia: omenii vor ave mai mult respect când vor sci ce însem-neză aceste lucruri sfinte. Până la tote acestea însă ar trebui să se scie că ori-ce abatere de la buna cuviinţă este o pângărire, o profanare a bisericii. Mai înainte însă şi de acesta, ar trebui ca in biserică să se impună buna cuviinţă. In legătură cu acesta, cred că Onor. Minister ar pute desăvîrşi un lucru bun care s’a început. S’au introdus uniforme şcolare şi încă unitorme cu culori diferite ca să se potă deosebi şcolarii din diferite licee. Cred că ar mai trebui ce-vâ: Ar trebui ca iie-care şcolar şă porte pe şapcă şi la gulerul hainei un No. şi anume No. matriculei la care se găsesce el înscris. Acest No. îl va purtă neschimbat cât va fi în liceu. Cu ajutorul No. şi al culoreî uniformei, orice personă pote raportă direcţiunii sau autorităţilor şcolare pe un şcolar care şi-a călcat datoria. Va raporta, de pildă, că şcolarul cu uniforma galbenă şi cu No. 253, a făcut cutare lucru. Şi acest număr trebuesce pus în evidenţă. Nu e nici o înjosire a purta un No; un om corect nu se teme de măsurile pe cari le iea legea contra celor necorecţi. Th. D. Speranţia. www.dacQroimamca.ro 810 A L-TUN A Premii învăţătorilor şi preoţilor. D-l Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii publice şi al Cultelor, în dorinţa de a se respândi cât mai mult cultura cartofului, acesta plantă atât de folosilore, a instituit de o cam dată premiile din decisiunea ce pu'licăm. D-sa a intervenit către Ministerul Domeniilor şi către d-nii prefecţi, pentru a contribui şi d-lor cu câte-vâ sume, aşâ că în curînd credem că aceste premii se vor înmulţi. Se instilue trei premii anuale pentru învăţătorii şi preoţii ■rurali cari vor fi clesvoltat mai multă pricepere şi activitate rodnică, pentru propagarea culturei cartofului şi pentru introducerea lui în alimentaţiunea curentă a sătenilor. Nu vor fi admişi a. concură decât acei învăţători şi preoţi cari vor dovedi, nu numai că au deprins un număr cât mai mare de săteni cu cultivarea cartofilor, dar şi că i-au deprins a se hrăni cu dînşii în mod curent. Aceste premii vor fi respectiv de 1.000 lei, 500 lei şi 250 lei. Dacă într'o localitate mai mulţi colaboratori, numai învăţători, saiî numai preoţi, vor fi unit silinţele lor şi vor fi dat resultale demne de a fi premiate, primul se va mări cu câte 20°/o pentru fie-care colaborator, se va împărţi între dînşii, potrivit meritelor lor respective. Dacă însă colaboratorii vor fi preoţii şi învăţătorii la un loc, crescerea premiului va fi de câte 30°fo pentru fie care colaborator şi el se va împărţi iarăşi între clînşiî, potrivit meritelor lor respective. Modul cum se vor da premiile, în deosebitele cctsurî ce se pot ivi, se vede lămurit în tabloid următor: Premiul I. Premiul II. Premiul III Dacă sunt numai învăţători sau numai preoţi Dacă sunt învăţători şi preoţi asociaţi Dacă sunt numai învăţători saii numai preoţi «5— a «**3 = U 01 3 O 63 ir. >« »•* 8*3 O £. Dacă sunt numai învăţător! sau numai preoţi Dacă sunt învăţători şi preoţi asociaţi 1 Concurent 1.000 1.000 500 500 250 250 2 Colaboratori .... 1.400 1 600 100 800 350 400 3 » .... 1.600 1.900 800 950 400 475 4 » .... 1.800 2.200 900 1.100 450 550 5 » .... 2.000 2.500 1.000 1.250 500 C25 Premiile se vor da în fie-care an la 1 Decemvrie, începând de la 1 Decemvrie 1904. Valorea lor se va plăti de Casa Şcolelor, din fondurile sale proprii. Concurenţii vor fi datori să producă clovecfi valabile şi suficiente cari să constate silinţele lor. Făcut în Bucureşti, acţi 18 Martie 1902. Ministru, Haret. www.dacoromanica.ro ALBINA 811 TEATRU SĂTESC DE PE URMA. BEŢIEI (piesă în 2 aete) de N- RÂDUL.ESCU-N1GER PERSONELE Moş Glumicî Părvu Bercea Grigore, fiu-seu. laviţă torul. Doctorul. Neagu Lupu. Catrina, nevasta luî. Lixandru ţ .... . Voîchiţa / 1111 lor- Copii de şcolâ. ACTUL I. In drepta, casa, cu ferestre mari şi acoperită cu tablă, se întinde până la gardul din fund. In stînga, în faţă, un umbrar. Alăturea un hambar deschis, în care se vede plugul, şi pe stîlpî ca şi pe păretele din fund, rînduite bine u-nelte de tâmplărie. Un car pe jumătate făcut, dă a înţelege că se lucreză încă la el. De la hambar, până în fundul scenei, gard de ostreţe, cu portiţă, in acesta parte se închipue a fi şoseaua. In fundul scenei, alt gard, după care se ved pomii din grădină. (La ridicarea cortinei Catrina, Neagu, Voîchiţa şi Lixandru şed la masă sub umbrar). SCENA I. CATRINA, NEAGU, LIXANDRU, VOÎCHIŢA. Catrina. Ia mai lasă cele gânduri, omule.., că bun e D-tileu ! Neagu. Bun, Catrino, nu cjic ba, şi păcat ar ii să (jlic alt-lel... Ba uite, de! ca omul... mii în grijă de cele răsaduri, până le oiu afla mai bine rostul. Lixandru. Las că l’ai aflat, tătucă... Ca nimeni altul ai ascultat tote poveţile învăţătorului şi ale părintelui, de aceea ai făcut uite, un puişor de grădină cum n’au nici cei mai cu dare de mână din sat... Rogu-te, maică, mal tae o felie de pâine. .. Catrina. Bucuros, maică ... (tac o felie potrivit