ANUL V.
'
Februarie 1902.
o
O
0
©
Q
.0
o
9
©
0 ; ©
; q o o
o
o
6
0
©
• © I
Q
©
I -*>-
Lo
! H o
I ®
0
! ©
9
1
i
O
I0 © o
G
0
0
O
0
0
0
G
0 ! ©
0
O
9
_ ST

w &
Revistă Enciclopedică Populară tipare în /ic-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an L»ei 5 I Abonamentul în strâln. pe an L*ei 8
I
Pentru
1 leu linia. iviloa publicitate 5 bani ouvintul usorlptele nepublleate ee ard.
Comitetul te redacţie:
n Kalinderu
arju
J. Otescu p. Sulfu
Colonel p. V. Jfâsture!
5.	jftdamescu V. S- JUoga Jf. jYicoIaeicu ffr. Zeodossiu
Corist. C. popovicl-Zaşcă.
SUMAilUL: Ol Coşbuc, Sfetnicii Iodului.— Ion Kalinderu, îmbunătăţirea rasei vitelor. -L-Elconora Slavici, Educaţiunea femeească.— Radu, Victor Hugo.— V. Ilugo, Uriaşul (Traducere de Costache Nogruzzi). — IV. Nieolaescu, Invăţămîntul agricol in şeâla rurală.— Irimia Popcsou, Corespondenţa medicală.— X., Alesul Eparhiei Dunăril-de-jos.— V... P..., 0 poveste.— V. S. Moga, A repetă un lucru bun este tot-deauna folositor. — Societăţi economice la sate.— De la sate. — Get., Câte-vă versuri de I6n Gorun.-Informa-ţiunl.—Mulţumiri.—Poşta administraţiei.—Trecerea sughiţului.
Ilustrafiuni: Cal.—Bou.—0 lăptărie.—Victor Hugo.—Catafalcul lui Victor Hugo sub Parcul de triumf din Paris.1—P. Sf. Arhiereul Pimen Pitcşteanul.
Redacţia şi
SOCIETATE IN COMANDIT
WEIL, JOSEPH & Co.
Bucuresoi
Strada Smârdan No. 7, (Cassa Zsrlendi).
A.
Recomandă d-lor agricultori maşine şi unelte agricole şi industriale,
de ori-ce fel. s. e.; Locomobile, Treerătore, Pluguri întregi de oţel, Batoze de porumb, cu abur şi manuale, mori pe postament de lemn şi fer, pietre franceze originale garantate de la „La Ferte sousJou-arre, (Franţa)", etc. etc., din cele mai renumite fabrici pe cari'le represinţâ, şi în condiţiunl cât se pote de favorabile pentru d-nil cumpărători.
La cas de necesitate, a se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimete gratis şi franco.
Condiţiunl de plată avantagiose.
Garanţie pentru material solid şi buna funcţiune.
Prima Societate de Credit Funciar Român din Bucurescî.
Consiliul de administraţiune prin decisiunea sa No. 1.576 din 3 Ianuarie 1902, fixând diua de 3/16 Martie 1902 pentru a doua-ijecî şi noua Adunare Generală ordinară, sunt invitaţi d nii proprietari asociaţi şi d-nii detentori de scrisuri funciare, ca să se întrunescă în acea <Ji, la orele 12*/., din cji, în localul societăţii, din strada Colţei. Cestiunile la ordinea ^filel sunt următorele: Darea de seină a operaţiunilor Societăţii pe anul 1901; Compturile şi bilanţele administraţiune! pe anul 1901; Descărcarea consiliului de a Iministratiune de gestiunea sa pe acelaş an 1901; Budgetul veniturilor şi cheltuelilor pe anul 1902; şi budgetul fondului pensiunilor pe acelaş an; Alegerea a trei membrii în consiliul de administraţiune; Alegerea comitetului detentorilor de scrisuri funciare; Modificarea unor articole din legea şi statutele Creditului Funciar.
După art. 49 şi 58 din statuie, dreptul de vot la adunarea generală, se pote exercitâ'de cel în drept în personă sau prin procurator; procura, însă, nu se pote da decât unui alt proprietar, împrumutat la Societate, şi cu drept de vot. — Prin excepţiune: minorii pot fi repre-sintaţî prin tutorii lor: personele supuse unei curatele; prin curatorii lor; casele de comerciu şi societăţile în general, printr’unul din membrii lor. avend procură pentru acesta; în fine, femeile, printr’un procurator autorisat în regulă, chiar când acel procurator n’ar fi împrumutat la Societate. — Atât membrul care va fi procurator, precum şi procuratorul, trebue să justifice dreptul seu cu opt (jile, cel puţin, înainte de Adunare.
Direcţiunea.
Annl al V-lca fliind deja început încă de la 1 Octonivrie 1901, rugăm pe d-niî abonaţi să se grăbescă a ne trimite costul abonamentului prin mandat postai, care nu costă decât 15 bani, având şi noi cheltueli, destul de mari.
Asemenea rugăm pe abonaţii cari au cerut revista, făgăduind că vor plăti după primirea câtor-vâ numere şi n’aiî plătit încă, să adu'*", contrariu, li se va suspenda trimiterea.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
549
SFETNICII IADULUI
o	vorbă veche, care spune că dracul nu face biserici. Nu numai că nu le face, dar le strică şi le risipesce şi pe cele ce sunt, lucru pe care nu l’ar pute duce singur la îndeplinire fără de ajutorul dinonilor răi.
Unde îşi face Uumne<Jeu o biserică, necuratul îşi face o cârciumă alături, iar d-raenii fără minte trec pe lângă Casa Domnului şi intră în casa dracului. Dumnedeu lasă să facă pe om ce voesce, căci i-a dat minte şi pricepere să vadă ce e bun şi ce e rău; Satana însă nu lasă in pace pe om, ci-1 trage de mânecă, iar omul slab se dă biruit şi se duce încotro e dus. Satana are o mulţime de slugi, care alergă printre omeni, plecă urechia şi ispitesc, ici l'ăgăduesc unuia una, altuia alta, şi trag ast-fel pe omeni în cursă. Aceste slugi ale întunerecului sunt sfetnicii cei răi ai omului, dar omul nu se îngrozesce do ei, căci ci s’apropie cu faţă blândă şi cu vorbe dulci şi cu şdpte, pe când Dumnecjeu vine cu glas de tunet şi îmbrăcat in strălucire do fulger şi când vor-besce El, se clatină temeiul firii ndstre.
Ascultaţi acum, să vă spuiu care sunt sfetnicii Iadului şi cum s’apropie ei de noi.
Cel mai sprinten şi mai dulce la chip dintre sfetnicii Satanei o Paharul. Ce şi-a d>s Satana? Însuşi Dumnecjeu, prin fiul său, a dat omenilor poruncă să bea din paharul sfînt al legii, şi însu şi Christos a <Jis dospro vin: «Boţi dintru acesta toţi, căci o sângele meu al legei celei nouă.» Iar Satana în chipul său mişelesc, a făcut pe dmeni să credă că însuşi Mântuitorul ne dă voie să ne luptăm cu paharele de vin.
Acest sfetnic e cel mai copilăros dintre câţi îi are Satana. S’apropie cu vorbe dragi şi cu zîmbet de copil nevinot, până te ademenesce, apoi te iea în primire, întâiu numai de un deget, apoi de mâna întregă, apoi te iea cu braţul de după gât, în urmă îţi pune niânile în păr şi nu te mai lasă. Iţi scotocesce punga şi nu mai lasă para chidră într’însa, îţi iea haina din spate şi te lasă gol, îţi bagă otravă în stomac şi ţi face din cap un butoiu cu doge sparte. Apoi te aruncă într’un şanţ unde-vâ, ruşinat şi ca mort, ca să rîdă satul de tine şi—de se pdte — să te dea pe mâna Dracului ălui mare care pdrtă zădufurile şi vinturile, junghiurile şi răcelile şi câte alte bucurii de acestea.
De obiceu, după ce-a pus mâna pe tine, acest sfetnic chiamă pe alţi sfetnici într’ajutor, ca să-ţi pue mâna în chică toţi in tovărăşie. Dar despre ăştia o să vorbim când le-o veni rîndul.
www.dacaromanica.ro
550
AI.RTNA
Alt sfetnic rău al omului, un sfetnic care s’arată sfiicios şi nevinovat, dar n’are margini de obraznic şi de neruşinat, e Şopta. Ea e mama pismeî şi a clevetirii; ea ucide fără milă pe cel nevinovat, târasce în noroiu pe omul bun şi curat, sparge casele ămenilor şi dărîmă cinstea familiilor.
Omul vrednic şi cinstit ori vorbesce numai ce are pe inimă, ori tace. El nu se ruşineză de ce vorbesce şi ori când e gata să răspundă cu capul de ceea-ce spune. Dar unde veiji doi dmeni şoptindu-şi, unul cu gura la urechia celui-lalt, nu e semn bun. Iată, un om care vorbesce de reu pe toţi de câţi îşi aduce aminte — fără să aibă folos dintr’asta, ci numai aşa, că e gură rea — iar când e luat la întrebare, tă-găduesce şi se jură pe numele sfînt al lui Dumnetjeu. Acesta e numai un flecar şi păcatul său e mai puţin. Dar iată pe altul, care vorbesce de rău pe vr’un om ore care, şi scie bine că minte, dar flind-că e stăpânit de sfetnicul Iadului, el caută să facă rău pe furiş, să musce ca cânele, să umble cu şopte, căci e fricos şi mişel să spue pe faţă ce vrea să spue. Omenii cuminţi nu-1 bagă în semă, dar ce-i de-o tepă cu el îl cred — căci cine s’asemănă, s’adună — şi îi duc şoptele mai departe.
O	minciună spusă de multe ori şi de mulţi ămeni, prinde. Stan jură că e aşa, fiind-că i-a spus Pavel, şi Pavel e om cu vaijă. Iar Pavel n’a vă(}ut, dar a aucjit de la Nicolae, şi nici Nicolae n’a văijut, dar a aiujit de la Tudor. Şi aşa mai departe. Ştiţi vorba că din ţînţar se face armăsar, iar la urmă şi cei mai cu minte <Jic: Trebue să fie ceva, că alt-fel nu nu s’ar vorbi, că de unde nu e foc nu iese fum.
Dar când te uiţi bine, nu e fum. E numai praf răsco it. Rine, praf, dar asta nu e semn că omul cel bârfit a trecut pe-acolea şi-a rădicat praf în urma lui? Ya să <Jică tot e adevărat. Ba nu e adevărat nimic din câte se spun despre el; praful nu l-au răscolit el, ci alţii, răutăcioşii, ca să pătă pune vina pe cel nevinovat.
Să ne ferescă Dumnezeu de gura lumii!
Săv’arăt pe alt sfetnic rău. Acesta eboermare şi umblă cu nasul pe sus şi nici nu se uită pe unde calcă. Numele lui e Stră-lucirea. Nu l’aţi luat în semă până acum, căci el are obiceiul să orbăscă pe ămenii pe lângă care trece, aşâ că nu-1 ve<}i. îl au(JÎ însă cum îţi şoptesce în urechi. E lucru firesc, că fiind boer mare trăesce mai mult prin oraşe şi prin casele mari, dar dă rotă şi prin sate une-orî. Mai ales cu femeile e prieten bun, căci e şiret şi scie cum s’apuce lucrurile. Bună <5ră un om mal cu dare de mână, într’un oraş, îşi cumpără o trăsură şi doi cai. Vecinul său, un om mai subţire la pungă, se uită liniştit la trăsură, dar de-odată aude că i şoptesce la ureche un glas: Ce ? Să te laşi tu mai pe jos? N’ai şi tu lefă destulă? N’aî avere? Şi, iată-1 pe omul nostru alergând în ruperea capului, să iea bani împrumut,
www.dacaromamca.ro
ALBINA
551
ca să-şî cumpere şi el trăsură şi cai. Are, nare nevoie de ea, şi-o cumpără, căci sfetnicul iadului l-a învăţat să fie fudul şi i-a mai <Jis: Ce-o să (Jică lumea, că te vede umblând pe jos? Alţii ca tine, şi inaî proşti decât tine, nu se mat dau jos din trăsură! O să te crădă calic, o să te credâ un sărăntoc, şi-apol cu ce o mai bun vecinu-tău decât tine ?
O	cucănă vede o rochie frumăsă la o vecină, o pălărie mai împopoţonată şi cucuiată, şi halde, să nu rămâie mat pe jos. îşi pune zălog p<5te până şi plapomele şi pernele ca s’adune banii câţi îi trebue ca să fie şi ea îmbrăcată la fel, ba şi mat si, decât alte cucăne.
Un boier dă prietenilor lut baluri şi prânzuri nespus de scumpe, şi n’are bani şi se înglodesce în datorii tot mal mult, dar nu se p6te lăsă, nu vrea să scie lumea că el a-juns în sapă de lemn, mat ales că alt boier, de peste drum, ţine casă largă şi dă baluri şi prânzuri tot mat scumpe. Cum să se lase întrecut de el? Şi să nu vă miraţi, că boierul de peste drum, e şi el ajuns în sapă de lemn şi şi-a vîndut moşiile şi tot, ca să nu se lase mat pa jos decât boierul de care vorbirăm întâiu. Şi aşa, unul face în ciuda celui-lalt, şi la urmă amândoi ajung să taie câinilor frunze.
La sat, acest sfetnic al Iadului nu prea face ispravă, căci la sat sunt mat puţini bani. Dar totuşi, Ana a văcjut pe Stana cu o cârpă de mătase pe care i-a adus-o bărbatu-său sergentul din oraş. Ana n’are astâmpăr până nu-şî cumperă şi ea cârpă de mătase, chiar dacă şi-ar vinde viţelul ort şi-ar pune sufletul zălog, căci d6r ea nu o mat pe jos decât Stana!
(Va urma).	______________ G. Coşbuc.
îmbunătăţirea rasei vitelor 0)-
ceste poveţe ce vă dau, să le aveţi în tot deauna în minte, în deosebi acum când este vorba de animalele de muncă, mijlocul de trai cel mat de căpetenie pe care’l are el la îndemână în lupta cjilnică pentru traiu. Să căutaţi decî ca prin pildele ce le veţi da prin purtarea D-v.; prin iote mijlăcelo de cart dispuneţi, să’l învăţaţi cum trebue să se porte cu vitele, cum să le îngrijăscă spre a le îmbunătăţi starea pentru ca şi sătenul să ajungă a căpătă răde mulţumitdre în urma muncit sale grele.
Dacă rasa de animale ce avem, după cum sciţi, se p6to îmbunătăţi, causa inferiorităţii sale se datoresce relei îngrijiri cei se dă. Aveţi decî de luptat cu nepriceperea ţăranului; veţi, căută dar, la întrunirile societăţilor culturale în 1
(1) Vecjl No. 20.
www.dacoramaiiica.ro
552
ALBINA
şcdlele de adulţi, în tote părţile prin cuvintele d-v. să împrăştiaţi acâstă nesciinţă, ce apasă atât do greu asupra tuturor intereselor mari ale ţării şi arătând resultatele căpătate pentru vitele ndstre proprii.
Am căutat până aci a vă atrage luarea aminte asupra greutăţilor ce avem do întîmpinat pentru îndreptarea raselor ndstre. Acum vom cercetă pe rînd fio-care din aceste animale, ca să 2Jrecisăm pentru tte-care’n parte, ce aveţi de făcut spre a conduce îmbunătăţirea ce veţi întreprinde, la bun sfîrşit.
Voiu începe cu calul, animalul de care maî cu semă în trecut, depindea gloria armatelor, care în prosent tinde a deveni un factor important de muncă, din causa inteligenţii, iuţelii şi puterii de care dispune. Caii din ţera ndstrăau fost odată destul do vestiţi şi forte căutaţi ele unele state pentru cavaleriile lor.
Iîasa nostră de cai are deci un trecut frumos, ea atrage încă şi astăiji une-orl atenţiunea streinilor prin agerimea, prin frumuseţea corpului şi prin cumpătarea sa. Deligenţele şi poştalidnelo din trecut, când trenurile nu brăsdau munţii şi câmpiile ndstre, erau purtate de nisce cai a căror calităţi inspirau admiraţiunea visitatorilor ţării.
Astăzi crescerea acestor animale din diferite cause economice nu mal este încurajată şi de aceea hergheliile nu-merdse de altă dată, s’au perdut încetul cu încetul. Cu tdte acestea, vi se recomandă să daţi importanţă acestui animal căci scopul nostru nu este do a face faţă unul întins comerţ, ci maî mult de a formă buni reproductorl pentru îmbunătăţirea rasei, rămânând la iniţiativa fie-căruia din d-v. să formeze echilibrul ce trebuo să fie în ori şi ce întreprindere bine condusă între cerero şi ofertă.
O	rasă ce ml-a plăcut fdrte mult, este rasa de la Mezo-hegheş din Ungaria, a cărei rusticitate şi frumuseţe, le-am admirat când am visitat cu maî mulţi din d-v. acestă herghelie aşezată într’o climă ce nu se deosebesco cu mult de clima de câmpie a ţării ndstre. Aceşti cai ce formezâ bogăţia ţăranilor din împrejurime, fiind vînduţi ca cal do lux,
www.dacaromanica.ro
ALBINA
5o3
dar slujindu-le lor chiar şi la pluguri, vor pute fi întrebuinţaţi pentru reproducţiune. Este cred, interesant a adăogâ că herghelia de caro ne ocupăm a fost formată din încrucişarea rasei locale cu cea engleză, arabă, şi alte rase, adu-cendu-so şi un număr destul de însemnat de epo moldovenesc!.
Cu ocasiunea ducerii ndstre la Mezohegheş, în anul trecut, am cumpărat reproductorl pentru Domeniile Segarcea, Cocioc, Gherghiţa, şi Ruşeţu, treptat însă voim a trimite asemenea reproductorl pe t6te cele-lalte domenii.
Pentru purtarea maşinelor agricole şi a greutăţilor, s'a format în streinătate nisce cal cu musculatura şi cu scheletul forte desvoltate, cum sunt rasele Pintzgau. Normandă, Belgiană etc. Rasa de Pintzgau introdusă la ferma model Laza a dat resultato bune din totc punctele de vedere. A-ceste rase trebuesc introduse ca pure pentru scopurile arătate, fără a se ave tendinţa de a fi răspândite prin încrucişare.
Caii de alt fel, fac parte d’intre animalele ce’şl schimbă cu mal multă uşurinţă localitatea, iar când sunt îngrijiţi, nu’şl perd nici calităţile de nascero ale rasei lor, timjend încă să îmbunătăţescă pe acea cu care trăesce.
Specia bovină jăcă un rol netăgăduit de important în tra-
iul (Jilnic al populaţiunil ţării ndstre. Boii ne dau puterea lor, aprdpe singura de care dispune agricultura, pentru a face ca pămîntul să producă rddelo sale, iar vacile dau nutrimentul cel mal bun de mâncare, laptele. Afară de acesta specia bovină ne dă carnea sa, care este cea mal hrănitdre şi mal sănătdsă printre cărnurile celor-lalte animale. Cres-cerea speciei bovină este preţidsă deci din tdte punctele de vedere pentru noi; ne vom ocupă aci de ea, luând în parte aceste animale, după serviciile ce ele ne dau.
www.dacaromanica.ro
554
ALBINA
S’a făptuit de multe or! greşala de a se întruni în aceeaşi cultură crescerea animalelor pentru lapte şi carne’şi a animalelor pentru muncă. D-v. însă veţi alege alţîîrepro-ductorî pentru a căpătă vite de lapte şi de carne 'şi alţii pentru a produce animale de muncă. Din experienţele fă-
cute pe Domeniul Cordnei Gherghiţa, Dobroveţ şi Segarcea, ne-am convins că rasa moldovenescă selecţionată, ca rasă pentru muncă, îndeplinesce tdte calităţile cerute de acest scop fără ca să fie trebuinţă de a se face vre-o încrucişare.
www.dacorQmanica.ro
ALBINA
555
Aceste animale prin cumpătarea, prin vioiciunea, prin puterea şi frumuseţea corpului lor şî-au atras laudele tuturor acelora cari s’au ocupat de ele, studiind rasele bovine.
Pentru înfiinţarea lăptăriilor, după experienţele făcute pe domeniul Dobrovăţ, s’a ajuns la convingerea că rasa mol-dovenescă de vaci, este de asemenea potrivită şi nu se va face pentru îmbunătăţirea eî decât o seridsă selecţiune precum şi o încrucişare cu unele rase streine.
Credem că rasa Algau, care pe Domeniul Cordnei Cocioc ne dă resultate satisfăcetdre, va fi aptă pentru acest scop. Vă recomand dar să vă procuraţi taurî din acestă rasă, iar din Moldova veţi aduce vacile trebuinci6se pentru încruci-şerî. Nu veţi uită încă, că crescerea animalelor de carne este legată de lăptărie, căci aceleaşi însuşiri trebue să aibă atât vitele ce sunt destinate a se îngrăşâ, cât şi vacile ce sunt ţinute pentru lapte.
In crescerea speciei bovine, mai mult chiar ca în cresce-rile celor-lalte specii de animale, trebue să se aibă în vedere la fie-care pas că un organ se formeză cu atât mai bine cu cât el este mai des întrebuinţat şi că acestă mărire se face în paguba celor-lalte organe. Ast-fel trebue să crescă organele lactifere la vacile pentru lăptăriî, tot din acestă causă scheletul devine delicat, atât la aceste animale, cât şi la a-cele destinate a da carne, pe când vitele de muncă, capătă un schelet forte desvoltat, din causă că osele fiind pârghiile pe cari se exercită forţele musculare, ele se împuternicesc cu atât maî tare, cu cât sunt mai bine întrebuinţate.
Punerea vacilor la munci grele, este o greşală mare, maî cu semă când aşteptăm a căpătă de la ele un lapte abundent, căci o vacă ca să îndeplinescă acest scop, nu trebue să fie silită a’şî întrebuinţa prea mult muşchii corpului său. Ţăranii nu observă aceste reguli şi din acestă causă vacile lor dau lapte atât de puţin, în cât nu satisfac nici trebuinţele casei
Vorbind despre bou, nu voiu trece maî departe până ce nu voiu aminti şi despre bivol, un animal capabil de a ne da bune servicii din causa puterii ce’î dă musculatura sa desvoltată. Bivolul este maî puternic ca boul, fiind însă prea domol, se întrebuinţeză prea puţin la lucrări agricole. Pe lângă ferme este trebuincios, căci înlocuesce boii la greutăţi prea mari. Bivoliţa dă un lapte maî încărcat cu materii grase ca laptele de vacă şi este preferat de unele persăne înaintea acestuia din urmă.
îmbunătăţirea raselor de vite din ţera ndstră se impune, iar situaţiunea păgubităre de acum trebue să se schimbe. Agricultura nu va pute progresă şi nu va îndeplini trebuinţele ţării, pe cât timp crescerea vitelor va rămână în urmă, căci pămîntul se va sărăci din ce în ce maî mult cul-
www.dacoromanica.ro
556
AI. BIX A
tivându-se în mod neraţional, fără arături adânci şi fără compensări pentru recoltele luate.
Crescerea diferitelor animale ne dă mijlocul de a transformă produsele pămîntului în carne, lapte, brânză, etc. iar pe de altă parte, prin introducerea gunoiului şi a plantelor de nutreţ în asolamentele ndstre, vom face o cultură mai variată, care tinde a redă pămîntului ceea-ce i se iâ prin recolte.
Doresc, Domnule Agent, ca afacerile ce conduceţi să fie ast-fel îndeplinite în cât să potă să fio înfăţişate ca model şi să fio folositoro pentru toţi cari doresc a ne imită. Ochiul d-v. să fie in tot-deauna deschis asupra crescerii vitelor şi să arătaţi pentru ele, până şi celui clin urmă dintre subalterni, acea iubire atât do trebuincidsă pentru buna crescere a animalelor. In grajduri şi în t6te părţile pe undo ele tră-esc închise, să domnescă o curăţenio clesâvîrşită şi când credeţi că e necesar, să luaţi chiar disposiţiunî de a face în aceste locuri desinfectărî cu substanţe antiseptice.
Ve veţi impune o disciplină cu atât mai mare, în aplicarea principiilor ce sunt fixate de sciinţă pentru conducerea unei bune gospodării, pe cât ştiţi bine că scopul nostru esto de a însănătoşi modurile do cultură ce se practică în ţeră. Pentru a îndemnă cu mai multă putere pe săteni să no urmeze sfaturile ndstro, începând din anul acesta so vor ţine concursuri cu premii bănesci, pentru caro am întocmit regulamentul de faţă, de care sunteţi invitat a ve conduco în asemenea ocasiuni.
Sfîrşesc prin a ve cjiec, Domnule Agent, că este o igienă a iubirii de sine (amorului propriu) cum este şi o igienă a corpului şi se pdte resumâ în o singură regulă: Să faci bine ceea-co faci, adecă cu grije, cu exactitate, devotându-to cu totul muncii presinte. Atunci ai toţi sorţii do a scăpă de ne-isbâr.dă şi chiar dacă nu scapi de ea, te ddro mai puţin, căci ai consciinţa împăcată.
Ion Kalinderu.
Rugăm pe toţi prietenii noştri cari ne trimet articole spre publicare să fie răbdători; avem un mare număr de articole primite, cari sunt bune şi se vor publică, dar săi să ţie socotită că cu 16lă buna-voinţa nâslră, ne c peste putinţă a te publică clecăt la timp. De asemenea rugăm, ca de îndată, ce se înfdnţeză societăţi economice prin sate, pornire ce revista nâslră a propagat de la apariţiea ei, să ni se comunice pentru a anunţa înfiinţarea lor, asemenea să ni se comunice bilanţurile anuale; dar tolc aceste comunicări să ni se facă, în rcsumalc cât mai scurte.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
557
EDUCAŢIUNEA FEMEEA5GĂ (i)
a să ţlică educaţiunea lor femeoască trebue să sg începă încă din cea mai fragedă copilărie, pentru a fi pregătite pentru menirea lor în lume.
Neapărat că asemenea educaţiune se pote obţine numai dacă noi femeile tote vom fi crescute şi vom cresce în aceleaşi principii, în aceleaşi sentimente, in aceleaşi vederi, căci alt-fel strică linele ceea-ce fac altele.
înfundată în şcoli, cari chiar prin titlul lor de a cresce fie savante, fie fete de salon, copila fixeză în inima ei încă plastică ideea, că dînsa e ce-vâ mai mult decât altele, care pe lângă învăţătură mai câştigă şi deprinderea de a purtă grijă de mena-giul casei.
Sunt chiar multe mame, cari, deşi dînsele bune gospodine, nu îndrumeză şi pe ficele lor în acestă direcţiune, căci îşi încliipu-esc, că acestora, avend instrucţiune, nu le mai şade bine să lucreze, lucrul remâind sorta fatală a femeilor fără cultură.
Multe din fetele ast-fel bine crescute îşi pierd apoi rostul după ce ies de sub înrîurirea bine-fecătore şi de sub ocrotirea inteligentă a familiei şi intră în societatea blasată, unde femeia modestă e tratată fie ca liipocrită, fie ca prostă, căci inima ei încă castă nu pote suporta atmosfera înăbuşitore a vieţii comune. Ele sunt crescute de tovarăşele lor mai deprinse cu acestă vieţâ, care le îndrumeză, cum trebue să se presinte, ca să placă. Făcendu-şî apoi una alteia educaţiunea, avem o societate compusă din 6-meni tot unul ca altul şi ne învinuim unul pe altul.
Nu pote oducatorea singuratică să iesă învingătore faţă cu societatea întregă, şi noi Româncele nu vom pute să ridicăm nivelul moral al societăţii decât dacă vom lucră tote la fel şi cu acela-şî zel.
O reformă trebue dar să se facă în întrega educaţiune feme-ească.
Ori şi care mamă preocupată de fericirea copiilor sei e cuprinsă de simţimîntul, că-şî perde copilul când îl scote din casă spre a-1 da la şcolă, căci e puternică înrîurirea educativă a societăţii, care în curind stinge focul sacru din inimile tinere.
Tendinţa de a pune la îndoială până chiar şi existenţa lui Dumnedeu, a ajuns la noi un fel de bolă a tinereţei. Băeţi şi fete 1
(1) Veijl No. 20 anul V.
www.dacQFomanica.ro
558
ALIIIXA
se iau în bătaie de joc, dacă se sfiesc a lua în deşert numele Domnului ori îndrăsnesc a se închina. E o nenorocire acesta pentru băeţî, căci acela, care se leapădă de Dumnecleu, încă mai uşor se leapădă de părinţi şi de fraţi, de ţară şi de nem şi devine om, care numai de motive egoiste pote să fie determinat. Mai mare e însă nenorocirea pentru fete.
Mi se cutremură gândul la ideea, că inima femeii să fie atât de secă, când la sînul ei se vor îngrămădi copilaşii, la uşa ei vor bate nevoile, suferinţele şi bălele. De unde va găsi ea mângâierea ? de unde răbdare ? ce are să-î dea tărie, dacă ea nu mai e pătrunsă de simţimântul, că suferinţa şi răbdarea îi curăţă sufletul, o înalţă şi o pregătesc pentru o vieţă mai fericită?
O,	fericită e femeea numai dacă, păstrând farmecul dăruit ei de Dumnedeu, propagă bunele moravuri, şi-şi împodobesce sufletul cu comori neperitore ca blândeţea, sfiala, iubirea de muncă şi duioşia faţă cu deapropele ei. Numai atunci pote să fie cu a-deverat iubită, căci cea mai oţerită natură se va înmuia la căldura inimii ei.
A fi fericit este cel dântâiu şi cel mai tare sentiment, pe care şi-l doresce ori şi care inimă omenescă. Sentimentul acesta însă femeea numai din ea însă-şi pote să-l aibă.
Cea mai mare parte a omenirii caută fericirea în aparenţe, mai ales în bogăţie, şi multe fete tinere ’şi închipuesc, că numai într’o casă mare, cu bani mulţi, luând parte la baluri şi la concerte şi fiind gătite în toalete exagerate şi atrăgetore, înconjurate de slugi supuse şi dând mese bogate se vor simţi în adevăr fericite. Adevărul e însă numai că cei lipsiţi de judecată le vor crede fericite şi le vor invidia. Educaţiunea are dar să li-niştescă fantasia excitată a fetei tinere arătând cum de Cele mai multe ori sub podobele grele geme o inimă strivită de patimi, de dureri şi de griji, de invidie şi de ură, care, ne maî putend să-şi găsescă consolarea în religiune, se aruncă în vîrtejul plăcerilor sgomotose, ca să uite sbuciumările, în care se află.
Nu în bani, nici în străluciri stă adevărata fericire, ci în liniştea sufletului şi în pacea casei tale.
Şi femeea e la locul cel dîntâiu chemată a întemeia pacea familiei prin iubirea ei neşovăitore. Iubirea o face harnică, neadormită, mereu preocupată de binele tuturora, doritore de a face vieţa plăcută împrejurul ei, iubirea o ajută să-şi facă cu plăcere datoria, să fie blândă şi răbdătore, să se stăpânescă pe sine şi să fie gata de a se jertfi pentru alţii, un înger al Domnului în mijlocul omenilor.
Tote aceste nu sunt lucruri, cari se pot învăţa din carte, ci virtuţi cari se sădesc în inimă prin deprinderi conduse cu înţe-
www.dacQramanica.io
ALBINA
559
lepciune. Cum am putea să le sădim, dacă limităm vieţa copilei numai la învăţătură secă, ba îi mai şi strivim sufletul împinte-nind-o cu premii şi deprincjend-o să trăiască în continuă duşmănie cu concurentele.
Trebue să le dăm fetelor iubirea şi încrederea nostră, să le îndrumăm a se iubi unele pe altele, să le lăsăm a se ajuta între ele şi a se îngriji la caşuri de bolă, să le dăm mulţumirea de a servi pe cei ce ostenesc pentru binele lor şi de a găti mâncări pentru ei, să le deprindem a jertfi din orele lor de distracţiune spre a săvîrşi lucrări mai grele dar cu scop bun. Trebue, într’un cuvînt, să le prăgătim pentru sarcina grea, pe care vor ave s’o porte în vieţa lor.
Tote acestea numai prin cultivarea simţimîntulul religios putem să le ajungem cu destulă siguranţă. Nimic ce e bun nu e greu pentru femeea religiosă, fiind că simţimîntul religios o îndemnă spre bine şi-î dă tărie, ca să înfrunte greutăţile şi să respingă tentaţiunile. Ea transmite şi soţului seu pornirea spre bine şi-l face să simtă, că în mânile lui Dumnedeu stau tote, averi şi pagube, sănătate şi bolă, nevoi şi bucurii, şi că pe el îl mulţumim purtând grija de noi înşi-ne şi de a-i noştri.
Putem noi femeile să ridicăm societatea ori s’o ducem spre ruină, căci noî crescem pe viitorii ei membri şi ni-e dată şi putinţa de a stăpâni pe soţii noştri şi de a-i mînâ fie spre bine, fie spre reu.
Nu ni se cuvine însă să îndrumăm spre reforme sociale; îşi face fie care datoria la căminul seu, şi dacă tote seim să fericim pe ai noştrii, întrega societate e fericită. întrebarea e dar, cum are să-şi crescă fata ori şi care mamă, dacă o iubesce şi ţine, ca ea să potă găsi în vieţă maximul fericirii omenesce posibile, şi care sunt poveţele, pe cari are să i le dea ca un fel de canon al vieţuirii.
Ţiind semă de natura femeii şi de posiţiunoa eî în societate, ele nu pot fi decât următorele:
1.	Fii mai presus de tote, cu frica lui Dumnezeu şi fă numai ceea-ce lui îi este plăcut.
2.	Fă-ţi datoria chiar şi către cei-ce nu şi-o fac pe a lor faţă cu tine.
3.	Dă-le dovedi de iubire chiar şi celor ce te mâhnesc.
4.	Nu abusâ de iubirea altora cerend să facă ce doresci, ci lasă-le celor ce te iubesc mulţumirea de a te îndatorâ.
5.	Nu face de dragul nimănui ceea-ce după convingerea ta nu e bine.
6.	Stăpânesce-ţi tote pornirile, căci numai bunul cumpăt e virtute.
www.dacaroimaiiica.io
560
ALBINA
7.	Adună şi păstreză, ţine rînduelă şi curăţenie, nu lăsă să-ţi intre sărăcia şi boia în casă.
8.	Suportă greşelile semenilor tei şi ţine semă de virtuţile lor.
9.	Nu lăsă să intre bănuelâ neîntemeeată în inima ta, căci mai bine e sufletului să fie înşelat decât să năpăstuescî.
10.	Fi! nepărtinitore şi iartă când judeci.
11.	Nu grăi de rău pe nimeni şi nu-ţî da părerea fără ca să fii dumerită asupra împrejurărilor.
12.	Fii înţeleptă, ascundeţî secretele în inima ta, şi nu sta de vorbă cu cei ce te ispitesc ori vorbesc despre lucruri scandalose.
Eleonora Slavici.

VieTGl} HUGG
fn cjioa de 13 Fevniarie(2G stil nou), s’a împlinit o sută de ani de la nascerea unul mare scriitor frances care o socotit între luciferii omenirii. Ţara lui — Francia — a sărbătorit cu o pompă deosebită centenarul lui Victor Hugo şi în tote ţările surori, adecă de neam latin (Italia, Spania, Portugalia), s’au făcut asemenea serbări. La noi de asemenea s’a dat o petrecere frumăsă la Ateneu în săra do 13 Fevruarie, după iniţiativa unui comitet. După ce s’a cetit o lucrare asupra operelor lui Hugo, s’au cântat câte-vâ bucăţi musicale şi s’au recitat poesii de-ale lui, cum şi un fragment dintr’o piesă «Ituy-Blas.»
Cu acest prilej, dăm şi noi portretul ilustrului scriitor şi câte-vâ notiţe despre vieţa lui.
Să lămurim mai întâiu rostul serbării în ţara năstră. Pe lângă că ne-am făcut o datorie de ţară latină de a serba pe un poet al latinităţii, mai este un cuvînt puternic. La începutul desvoltării nost.re literare în secolul XIX, Victor Hugo a influenţat fdrte mult pe poeţii din amândouă principatele: unii au găsit isvor pentru scrierile lor; alţii au tradus întregi unele opere.
Ast-fel, Costache Negruzi a dat pe românesce două drame ale lui Hugo: Maria Tudor şi Angelo Tiranul P^dovei şi colecţiunea de balade. Vom da mai la vale una din aceste traduceri.
Victor Hugo s’a născut în 1802. într’unoraş de provincie. Fiu al unui general, a mers cu tatăl seu prin Italia şi prin Spania, ba chiar a învăţat la o şcălâ din Madrid. Despre părintele seu a scris o frumăsă poesie, pe care o reproducem aici în traducere:
www.dacoramamca.ro
AT.TSTNA
5(U


Eroicu-mî părinte, ce dulce surîdeâ,
Urmat de un husar numai ce dintre toţi iubiâ Ca mai nalt de statură şi mai brav dintre ai săi, Călări trecea ’ntr’o seră în urma unei bătăi, Când noptea ’ntindeâ velu-î pe câmpu-acoperit De morţi. — Din întuneric un glas înăbuşit
Victor Hugo.
Părea că se aude: eră un biet soldat Din oştea biruită, un Spaniol. Scăldat In sânge, şi cu trupul de răni acoperit,
www.dacaroimaiiica.ro
Catafalcul luî Victor Hugo sub Parcul de triumf din Paris
ALPINA
564
Abia se tirâ bietul pe drumul prăfuit Şi mort pe jumătate strigă, strigă mereu,
Rugând: «O aveţi milă şi-mi daţi ce-vâ să beu.»
Mişcat, atuncea tata desprinde de la şea O ploscă cu rom, dând-o husarului ce aveâ Şi-i ţlice: «Dă să bee sărmanului rănit»
Dar când spre el se plecă husarul liniştit,
Rănitul, de soiu Maur, pistolul ridicând,
In frunte drept chitesce pe tatăl meu, strigând : «Caramba!» (I) iară glonţul apropo atît trecu Că pălăria ’n ţărnă din capul seu cădu Şi calul sări ’n lături la detunarea sa.
Dar tata (lise iarăşi atunci: «Tot dă-î să beâ» (2).
încă de tîner şi-a arătat talentul, luând un premiu la un concurs de poeţi; după acesta a început a primi un ajutor de la Regele de-atunci al Francieî Ludovic XVIII.
Mai târcjiu s’a amestecat în luptele politice din 1848 şi a fost unul din adversarii lui Napoleon III. De aceea, când acesta a fost proclamat împărat, V. Hugo a fost exilat şi a stat prin ţări străine până după 1870, adecă după căderea lui Napoleon.
A publicat o sumă de scrieri, cari l-au înălţat din ce în ce în ochii contimporanilor săi. Când a murit, în 1885, i s’a făcut o înmormîntare cu o deosebită pompă: după ce catafalcul a stat aşezat sub marele arc '.de triumf numit al stelei (arc de l’Etoile), i s’a pus corpul în dricul săracilor (căci aşâ lăsase el cu limbă do morte), şi i s’a condus la Panteon, o măreţâ clădire, unde se îngrdpă numai dmenii cei mari ai Franţei, după o hotărîre a Corpurilor legiuităre.
Multe opere ne-au rămas de la V. Ilugo, a făcut poesiî din cari s’au tradus câte-vâ pe românesce; piese de teatru, din cari s’au representat în Bucurescî mai multe (Ruy-Blas‘ Emani, etc.); romane, din cari Miserabilii s’au tradus în românesce.
In scrierile sale el se arată iubitor de ţară, doritor de a răspândi adevărul şi bun, milos pentru cei apăsaţi şi pentru cei nedreptăţiţi.
Radu.
(1)	Pe gpaniolescc: La dracu!
(2)	Traducerea e făcută de I. Mincu.
www.dacoromanica.ro
ALBIXA
565
URIAŞUL
de VICTOR HUGO
Traducere dc Costaehe Nearuzzi.
fstaşi! Eu primii vieţa în Galia mănosă Colo unde odată ai mei moşi locuia ;
Ei nu mai sunt acuma ! Ci numai a lor osc Şi naltele morminte se ved încă în ea,
Colo eu raza dilei veşlui întâia dată.
Abia născut fusesem când tata m’a luat In braţele-i vînose — şi-n Marea îngheţată M’a dus de m’a scăldat.
Căci tatăl meu pe-atuncea eră voinic şi tare ; Slăbi însă acuma de când a ’mbătrînit,
Şi desrădăcineză cu greutate mare Stejarul ca să-l facă toiag de sprijinit!
Eu astăzi îi ţin locul! Eu port armele sale, Baltagul lui cel straşnic şi arcul ostăşesc,
Eu! care stând pe munte, piciorele pe vale îmi pun, de m’odihnesc.
Când eram copilandru, mergeam des la primbare, Prin Alpii neguraticî drumul îmi deschideam, Capul meu ca un munte prin nori făcea cărare, Suflam, şi’n atmosferă fulgerile stingeam.
Atunci îmi plăcea forte să merg la vînătore, Ursul în braţele mele înăduşit muriâ;
Să prind din fugă cerbii, ciute şi căpriore,
Eră plăcerea mea.
Apoi când veniâ sera mergeam la scăldătore, In valurile line a măreî me băgăm;
Călare pe balene cu a mele lungi piciore Spumosele eî unde până în fund turburam. Dar adi aceste jocuri nu îmi mai sunt iubite; Acum mî-e drag resboîul, foc, sânge şi omor, Ostaşi viteji şi taberî, ucideri, morţi cumplite, Chinul celor ce mor.
Când ved că ’ncepe lupta, eu stau şi de departe Privesc cum între dînşii se taie, se înjung; Atuncea dacă-mî pare că are drept o parte, Alerg spre ajutoru-î, şi, cum la ei ajung, Precum secerătorul în spicele aurite Ca trăsnetul de iute în duşmani năpustesc;
A lor scuturi şi arme, a lor zale oţelite Cu pumnu le turtesc.
www.dacQFomanica.ro
566
ALBINA
Gol umblu tot-deauna, pentru c’a mea virtute Rîde de ostaşii voştri cu fier înveşmîntaţi;
Port numai două suliţî din doi frasini făcute,
Şi ăst coif ce-1 trag lesne opt tauri înjugaţi. Nu-mi pote opri calea tărie sau cetate ;
Iau turnurile în braţe, şi în şanţuri le dobor,
Şi ast-fel — cu ruine după ce-s astupate —
Intru forte uşor.
Dar timpul fuge, sboră, se trece a mea junie! Cum pe stejari usucă criveţii viforoşî,
S’apropie sfirşitul, şi mortea o să vie Ca să mă ducă acolo unde-s ai mei strămoşi! Atuncea voi cu onore trupu-mi în gropă puneţi, Şi de-a întrebă drumeţul pe călăuzul său Ce munte e acela ? Gândind la mine, spuneţi Că e mormîntul meu!
3nveţămîntul agricol în şcola rurală.
i.
Autoritatea şcolară îşi dă tdte silinţele să înzestrezo şcdlele rurale cu câte o bucată de pămînt, pe care fiii de săteni să înveţe a cultivă legume, pomi şi cereale, şi să-şî însuşescă cunoscinţe despre o mal bună lucrare a câmpului. Prin acesta, şcdla se îndrumeză pe o calo adevărat practică; învă-ţămîntul capătă o valdre reală, pe caro sătenii nu vor întârzia să nu o preţuiască. E întrebarea, cum trebue înţeles acest nou studiu sau mai bine îndeletnicire şi cum trebue predat ?
Prin cunoscinţele de agricultură ce-şî propune acum şcdla să le predea elevilor, nu e vorba de un înveţămînt agricol în înţelesul cel larg. Şcdla nu e chemată să formeze cultivatori de meserie. Ţinta înveţămîntului agricol trebue să fie numai aceea de a îndrumă pe copii la lucrările ce ţin de munca câmpului, să le dea cunoscinţe, cari să le înlesnescă mai târcjiu înţelegerea unei conferinţe, cetirea cu folos a linei cărţi despre lucrarea pămîntuluî, cu un cuvînt, sătenii să devină destoinici de a se instrui singuri în meseria de plugar. Inveţămîntul agricol va năzui să deştepte spiritul sătenilor, ca să p<5tă pricepe îmbunătăţirile ce trebue să le aducă în lucrarea câmpului şi câştigul ce-1 trage din acele înbunătăţiri. El va stârni în copii, plăcerea de meseria de plugar, îi va face să preţuescă cinstea legată de ea; să aibă dragoste de câmp şi de vieţa câmpenescâ, şi să întărescă în ei obiceiurile şi vieţa de la ţară. Desvoltarea acestui sentiment sănătos şi bine-făcetor e cel mai nimerit mijloc de a ne împotrivi înclinării, care împinge pe tineri să părăsescă satele, să alerge după slujbe şi să se îngrămădescă în oraşe.
www.dacoramamcajx>
AI.MIXA
567
Scopul de ma! sus se atinge prin învăţămînt propriu cjis. Prin acesta dăm elevilor cunoscinţele fundamentale de care nu se pot lipsi acei ce vor să facă o cultură raţională, înlesnim însă atingerea scopului, când dăm o direcţiune a-gricolă în predarea tuturor obiectelor de învăţământ, care pot ave vre-o legătură cu agricultura. In serviciul acestei îndeletniciri putem pune t6te studiile, chiar pe acelea, cari par depărtate şi cu totul streine de ea. Ast-fel se pot găsi bucăţi de cetire privitdre la lucrarea câmpuluî; poesii în care se descriu obiceiurile de la ţară, vieţa tihnită şi simplă a plugarului. Compunerile cari se vor deprinde în clasă vor ave subiecte referitdre la agricultură. Problemele do Aritmetică pot să coprindă date relative la producţiunea unei ţarine bine lucrate, şi a alteia rău lucrate, preţurile mijlocii ale productelor, etc.
învăţământul agricol propriu cjis va constă şi el din 2 părţi: 1) lucrări în grădina şcdleî; 2) experienţe agricole. Prin acestea punem vechile procedeuri de cultură, pe care voim să le înlocuim, alături de cele bune, pe cari căutăm să le răspândim. Cu modul acesta, arătăm elevului binele şi-l punem să atingă cu degetul, răul. Dar agricultura de acjl e basată pe sciinţă; de aceea printr’alte experienţe a-gricolo dăm elevilor câte vă cunoscinţe sciinţifice, cari for-meză temelia învăţămîntuluî agricol, relativ la condiţiunile de desvoltare a plantelor şi principalele lucrări ce le necesită cultura lor.
Se înţelege de la sine, că la predarea cunoscinţelor despre lucrarea pămîntuluî, nu pote fi vorba de carte. Numai în trecet ne putem opri pe ici, pe colo, unde prevede programa, să facem 6re-care teorie. Adevăratele cunoscinţe a-gricole se capătă din ţarină şi din grădina şcăleî. Acestea vor trebui să fie cartea şcolarilor. învăţământul, ce se dă întrînsele, se întemeăză pe lucrul şi lucrări pe cari elevii le văd dinaintea ochilor. El se începe prin observaţiune. Copiii trebuosc conduşi în grădina şc<5IeT, şi la câmp, ca să li se arate şi să fie iniţiaţi în cunoscinţele trebuincidse. Vor face plimbări, în cari li se va atrage atenţiunea spre o sumă de lucruri, ce le vor fi de folos: privesc lucrările a-gricole, cari se fac în diferitele timpuri alo anului; cercetezâ uneltele, strâng buruonî pe cari le rînduesc şi întocmesc ierbare; observă cu grije diversele fase prin cari trec plantele în crescerea lor; şi în grupe execută lucrările uşdre. Iau parte la strânsul recoltei, ba o fac chiar eî; cântăresc grăunţele şi fac socotela recoltei, preţul şi cheltuelile, din care află câştigul curat. Despre cele văzute fac scurte dări de sămă prin graiu şi prin scris şi ast-fel cunoscinţele se întipăresc mai temeinic în minte.
Dar învăţământul agricol nu trebue să fie numai o ocupa-ţiune în care copiii să nu-şî dea sema de ce fac unele lu-
www.dacaromanica.ro
568
AT.BTXA
crurî într’un fel şi nu într’altul. El trebue să se întemeeze pe noţiuni sciicifice sigure. Acestea se vor afla din câte-vâ experienţe simple şi uşăre, prin care să se arate cum se desvoltă vegetalele, adecă cum încolţesc, cum cresc, cum se înmlţesc şi ce condiţiunî trebue să îndeplinescă locul unde sunt semănate, spre a le prii. Din aceste experienţe trebue să reiasă câte-vâ adevăruri fundamentale privit<5re la materiile cari servesc do hrană plantelor, proporţiunea în caro trebue să se găsescă în pămînt, condiţiunile de crescere a vegetalelor. Tăte acestea se coprind în programa năstră, în el. III. trim. III; dar numai ast-fel tratate, facem un învă-ţâmînt de fapte, nu de vorbe ca astăcji.
N. Nicolaescu.
Corespondenţa medicală.
ărinteluî Uf. Dusuiocescu, comuna Leordenl.
Referitor la întrebările ce puneţi prin cartea poştală din 80 Ianuarie a. c.. răspundem următdrele: Calul sf. v. este cu putinţă să fi suferit sau să sufere de reumatism sau do 6se mărie mai ales de aşa numitul spavan, os mort ce se formeză la partea din năuntru a înclieeturil cotului. Deosebirea este că în cas do reumatism cu cât animalul umblă mai mult, se înfierbântă, cu atât merge mal bine, numai schiăpătă, ceea-ce de obicciu nu se observă cu ăselo morte.
Aşi pute să vă recomand ce-vâ medicamente, cum însă sf. v., mai arătaţi în cartea poştală că la calul ce posedaţi din nmbelo pictore do dindărăt de la genuchl în jos, mus-tesco prin piele un fel de zemă gălbue cu miros infect, iar la buze pe din năuntru ar suferi de răni ulcerdse, vă sfă-tuesc ca prin primăria locală să anunţaţi po medicul veterinar al judeţului, pentru a constată dacă calul nu sufere do răpciugă sub formă do cârtiţă, bălă molipsitore şi forte periculăsâ chiar pentru om.
No eonstatându-so acestă din urmă bălă, dacă aveţi necesitate, puteţi să ne cereţi lămuriri asupra bălei de care vă va spune că sufere.
Irimia Popescu
Medic-vetcrinar.
Trecerea sughiţului. Acestă mişcare convulsivă a stomacului e destul de displăcută şi se întâmplă adese-orl omului. S’au arătat ăre-carl mijlăce de întrebuinţat pentru încetarea sughiţului. Un mijloc fărte sigur contra sughiţului e de a pune pe cine-vâ să-ţî ţină strâns amândoi pumnii şi pulsurile manilor şi de a respiră cât se păte mal rar.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
569
Alesul Eparhiei Dupării-de-jos.
Funî, 11 Fevruarie, c., s’a ales ea episcop al Du-năril-de jos P. Sf. Arhiereu Pimen Piteştenul. Iată câte-vâ clate din vieţa P. sf. Sale.
P. Sf. Pimen s’a născut în satul Proviţa-de-sus, jud Prahova la 24 Octomvrie 1853. Studiile primare le-a făcut în comuna natală, iar pe cele secundare în Seminarul Central din Bucu-rescî. După aceea a urmat ca bursier al statului cursurile facultăţii de teologie din Cernăuţi, unde a obţinut titlul do doctor în teologie. P. Sf. Sa a fost diacon de mir în Plocscî.
P. Sf. Arhiereu Pimen Pitcsteanu.
»
In 1886 a îmbrăţişat scliima monahală şi a fost numit predicator al Sf. Mitropolii din Bucuresci. A fost profesor la facultatea de teologie, director al Seminarului Central şi în urmă director al internatului teologic. Arhiereu a fost ales şi hirotonisit în Ianuarie 1895.
Alesul Eparhiei Dunăril-de-jos e un vrednic păstor. Avem convingerea, că activitatea P. Sf. Sale va fi spre folosul bisericii şi al ţeril nostre.
www.dacoromanica.ro
570
ALBINA
O POVESTE (!)•
In <jiua înfăţişării, împăratul şi împărătesa se aşecjară pe tronurile lor strălucite, încunjuraţî de toţi sfetnicii împărăţiei, cum eră obiceiul pe atunci, şi doriau să vadă odată pe streinul mult aşteptat şi pe care, mal ales împăratul şi’l în-chipuiâ cine scie ce fel de om.
In sfîrşit se făcu o tăcere maro şi paşnicii împăratului a-duc înaintea lor un bătrân slab, cu părul alb ca zăpada, plecat de bătrâneţe, îmbrăcat rău do tot şi care abia păşiâ sprijinit pe un toiag vechiu de lemn. La vederea lui mirarea tuturor crescîi şi mal mult şi nu-I veniâ de loc împăratului să credă că tocmai acest bătrân slab i a fost şi i-ar mal pute fi de vr’un folos.
După ce i se dete şi lui un jilţ bătrânesc, că nu pute sta mult în piciăre, fiind prea slab, îndreptându-se către împărat şi împărătesă, începu bătrânul pustnic a grăi aşa:
«Dumnecjeu să vă ţină măriţi împăraţi, că de mult folos aţi fost şi veţi mal fi pentru scumpa năstră ţâră!... De mult n’a vă(Jut cerul ol firi do împăraţi înţelepţi ca voi!...
«Am aucjit, mărite împărat, de grijile tale, am aurjit şi de înţelepciunea ta, am văcjut în urmă şi rădele lor. Te îngrijesc! mereu de ţeră... bine faci, că asta-î datoria împăraţilor; faci tot ce vocjl că trebue şi aucjl că ar fi bine de făcut ca supuşii să-ţi fie mulţumiţi... bine faci, că numai aşa îşi îndeplinesc împăraţii chemarea şi trec la nemurire. Şi acuma ţi s’a spus că ţi aş mal pute da şi eu vre-un nou sfat care să-ţi fie de folos, adecă cu care să poţi aduce pe supuşi în o stare de traiu mulţumit, aşa cum doresc şi eî şi tu.
«Apoi, împărate, întru cât sfatul bun o bine a l primi dela ori-cine, de aceea nu mă mir că îl ceri şi de la un biet călugăr ca mine. Bucuros îţi voiu spune câte-vâ cuvinte:
«Sfaturi am de dat o mie, dar supuşilor nu ţie, pentru-că tu, împărate, ţi-al făcut şi ţi faci tot-deauna cu prisosinţă datoria; şi numai cine ar sta cu ochii legaţi n’ar vede câte al făcut tu pentru împărăţia năstră. Dar de acest adevăr no vom încredinţa noi altă-dată. Mal degrabă însă ar trebui poporului să i se dea sfaturi.
«Căci un împărat, orî-cât de înţelept ar fi, nu păte duce singur ţera acolo unde trebue, o do neapărată nevoie ca şi supuşii să-şi facă la rîndul lor datoriile. Căci într’o ţeră unde totul se aştăptă numai de la Dumnezeu şi de la cârmuiri, nu e nici o procopselă Şi apoi, este o vorbă din bătrâni: cu de-a silă poţi luă omului, dar nu-I poţi da; pe om nimeni nu-1 păte face fericit, atunci când el singur nu vra şi nu caută să fie. 1
(1) Vecjî No. 20.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
571
«Fericirea—cât o p6te avea omul aici pe pămînt—adecă o viăţă mulţumită, e în adevăr un lucru de atâta trebuinţă în cât merită a fi dorită din tdte puterile. Dar precum ori-ce lucru de preţ şi de folos se dobândesce cu multe greutăţi, tot aşâ şi viâţamulţumită pentru a o dobândi, omului îî trebuo nu numai dorinţa de a o avea, ci şi munca cu care să o câştige şi priceperea cu care să muncâscă spre a o dobândi. Că numai dorinţa nu e de nici un folos, ea trebuie unită cu munca, iar munca ca să fie rodnică, să fie unită cu judecata, şi apoi pe lângă aceste trei să nu lipsăscâ voinţa nestrămutată de a o dobîndi.
«Omul ca să trăiască mulţumit să ţină semă de câte-vă datorii ce i se cer a le îndeplini tot deauna cu sfinţenie: Intâiu, să-şi facă datoriile către trupul şi sufletul seu-, al doilea să-şi îndeplinescă datoriile către ceî-lalţî dmenv, şi al treilea datoriile către Dumnedeu îndeplinind aceste trei feluri de datorii tot-deauna cum trebue, va fi stăpân pe fericirea ce o putem ave aci în vieţă, vom dobândi mulţumirea sufletescă ce trebue să o căutăm cu toţii din răsputeri.
Y... V. ..
fi repeta un lucru bun este tot-deauna folositor.
intre duşmanii, cari la noi în ţară prăpădesc mai mult pomii roditori sunt omidile, cari la noi s’au înmulţit atât de mult în cât pomii roditori se prăpădesc aprdpe cu miile prin localităţile muntdse, unde prunii, merii şi perii, formeză adevăratul venit al sătenilor. Acest lucru se întâmplă numai din causă că sătenii în timpul ier-neî când n’au de lucru, în loc să culegă cuiburile de omirji, cari ştiu că le fac rău, mai bine stau pe la cârciumă, sau unii fiind leneşi îşi cjic: „da ce nu cum-vă o să stîrpcsc eu omidile, las că le va stîrpi Dumnedeu.a Alţii din contra au milă de ele, (jicend că şi pe ele le-a făcut Dumnedeu, şi deci e păcat ale omorî.
Cu ast-fel de credinţă deşartă omidile se înmulţesc şi pomii se prăpădesc din causa lor.
Când tăiem un bou sau un miel, spre a ne hrăni cu carnea acestor animale, nu ne este milă, şi nu aşteptăm nici odată ca să le omdre Dumnedeu, ci le tăiem noi, deşi aceste animale ne aduc folăse însemnate, căci boul îl întrebuinţăm la munca câmpului, ne dă bălegarul, cu care ne îngrăşăm câmpurile ndstre, mielul ne dă lâna şi bălegar, etc., pe cât timp omidile ne aduc numai reu şi numai reu.
Prin urmare nu trebue să le cruţăm de loc, ci trebue să le omorîm în oăle lor, în cuiburile lor, şi nici odată să nu
www.dacQFomanica.io
572
ALIiINA
aşteptăm să le omorîm în stare de nimfă, căci în caşul acesta este prea târcjiu. Când au ajuns în acesta stare, ele deja ne-a prăpădit tătă recolta, şi o mare parte din pomi încep a se usca, din causă că n’au fruncjă, care să le prepare hrana trebuinciăsă la crescerea lor.
Se scie că frurujelo sub influenţa lumineî solare, absorb din aer anhidridu carbonic (un fel de gaz, în care noi nu putem trăi), pe care îl descompun şi lasă să iasă afară oxigenul (un fel do gaz cari none ne'esto fdrte trebuincios, căci fără acest gaz n’am pute trăi). Carbonul caro române în frunză se unesce cu apa caro este absorbită de rădăcini şi caro se urcă prin tulpina (trunchiul) pomului până la frunză; din acestă unire se produce un fel de zahăr şi din care mai po urmă se face făină. Aceste substanţe ca şi altele cari se mai fac, hrănesc pornit şi-î fac să crâscă şi să ne dea rodele lor. Deci lipsind frunzele din causa omidilor, lipsesc şi părţile hrănităre preparate do ele, şi lipsind aceste părţi hră-nitdre, pomii se usucă.
Cunoscând acest rău, nu trebue să cruţăm omizile, sub cu-vînt că esto pecat ale omorî, căci dacă le lăsăm, no omoră ele pe noi.
Omic,lilo cari ne prăpădesc pornit roditori ca şi arborii de păduri, îşi aşeză oăle lor sau pe frunză, şi în caşul acesta frunzele se sucesc ca un fel de cornet, sau le aşeză pe ra-murile tinere în formă de inele. In caşul întâiu culesul cuiburilor se face mai uşor, iar incaşul al doilea mai anevoios, din causă că culdrea cuiburilor în formă de inele se confundă de multe ori cu culărea scărţeî do pe ramuri. Pe lângă culăre mai putem adăogâ că cuiburile sunt fdrte mici în cât pot scăpă din vedere forte lesne acelora, cari sunt însărcinaţi cu culesul lor. De aceea trebue să fim cu multă băgare de seină la cules, şi culesul să se facă înainte de a eşi din ouă.
Culesul omizilor se pot face ori începând din luna Oc-tomvrie, şi în tot timpul ierneî, şi acei dintre săteni cari au neglijat, acest cules trebue să 1 facă până po la începutul lui Martie, fiind-că de la acestă dată la unii pomi încep să le dea frunzele şi chiar mugurii cu flori.
Conform cu legea, administraţiunea comunală esto datăre a supraveghia, şi a cercetă dacă fie-care locuitor şi-a cules cuiburile de omitji, din ograda sau livada lui de pomi. Cum un săten scie să culegă prunele din toţi pomii pe cari îi are în grădină, fără ca să le lase să putrecjescă, din cari îşi face ţuica, ori le usucă, tot aşâ este dator să şi culegă omizile din pomi.
La cas de neglijenţă, primarul este dator să silescă şi chiar să pedepsescă pe acei răutăcioşi cari nu se supun legeî, care în caşul acesta nu le voesce decât binele.
Chiar d-1 Ministru al Domeniilor ar trebui să caute a stîrpi
www.dacocomanica.ro
AI.TUN A
573
cuiburile de omi<}i, cari se găsesc în unele păduri ale statului, prin silvicultorii săi. La ţară se găsesc mulţi 6mem făr de lucru pe cari iar fi putut întrebuinţa la adunarea cuiburilor do omicp, lăsându i în schimb să-şi i-a din pădure lemnele uscate care putrecjese: pe stat în caşul acesta nu-1 costă absolut nimic.
Statul dând ast-fel do exemple bune, locuitorii n’ar mai fi putut (Jico: dacă statul care are destui bani nu-şî culeg cuiburile de omicji din păduri, de ce să le mai culegem noi.
Deci ar trebui luate cât mai în grabă cele mai seridse măsuri de stîrpirea omizilor, atât de către stat cât şi do către comună, împiedecând înmulţirea acestui duşman mai de timpuriu decât prea tîrziu.
Aşa s’a făcut şi se face în alto ţări ca să apere produc-ţiunea agricolă, în orî-co ramură. Acolo nu se pune întrebarea, cum o să se stîrpescă cuiburile de omi(Ji din păduri; ci întrebarea, că trebue stîrpite, şi se stîrpese pe cât este posibil, chiar din pădurile statului. Ramurile încărcate cu cuiburi do omitji cari nu se pot culege cu mâna, să se taie cu fdrfecele sau cu un briceg, iar pomele vermendso cari cad vara din pomi, trebue adunate, să se scdtă viermii din ele şi să se oindre, şi pdrnele să se dea rîmătorilor să le mănânce.
Când din greşală, nu s’aîi putut culege tdto cuiburile do omitji, mai cu semă acelea cari au formă do inel, atunci primăvara după co au ieşit din oue, până nu mănâncă frunzele şi bobocii cari dau flori şi rdde, se pot stîrpi cu unt de lemn ori cu gaz pctroleu. In caşul acesta ne ducem de dimineţă în grădină sau în livedea de pruni, când omizile de obiceiu stau grămădite mal mult la un loc, pe ramuri şi le omorîm.
Dacă nu putem să ajungem cu mâna la ele, legăm la vîr-ful unei prăjini un moţ de pene, pe cari le muiâm în unt de lemn sau gaz-petroleu, şi ungem omitjile cari cad îndată jos şi mor.
Cu modul acesta, ori unde s’ar găsi pe pomi omitji le putem stîrpi.
Când s’ar întâmpla că vecinii de alături să nu-şi fi cules cuiburile de omitji şi când omizile ar trece în grădina nds-tră, ca să ne mănânce frunzele pomilor, spoim tulpina aprdpo do undo se ramifică cu unt do lemn ori petroleu pe o lăţime ca de 15 — 20 c. m. de jur împrejur. Cu modul acesta am scăpat frunzele pomilor, de dre-co omitjile urcându-se pe tulpină când ajung la partea spoită se întorc înapoi.
V. S. Moga.
Nu cerca să înşeli pe altul căci pe tine te înşeli.
www.dacoFomamca.ro
574
ALBINA
Societăţi Economice la sate.
In comuna Clondiru s’a înfiinţat din Decemvrie 1901, societatea economică «Binele Clondirenilor.» A început să funcţioneze de la 1 Ianuarie 1902, cu un capital de 480 lei şi cu 46 membrii fondatori.
*
* *
In comuna Obislaru, cătunul Ungureni din judeţul Vlaşca, s’a înfiinţat o societate economină cu numele de «Corona muncei,» încă de la 1 Ianuarie 1901, şi acesta mulţumită d-lor Dumitru Bădulescu, A. To-mescu şi Pr. Ion Râsuceanu, învăţători locali.
Astăzi, acestă societate dispune de un capital de 5.300 lei, cari sunt toţi împrumutaţi sătenilor ce au avut necesitate de bani pentru a-şî cumpără vite şi unelte agricole.
Societarii sunt în număr de 31.
*
* *
In comuna Straonii-de-jos, judeţul Putna, s’a înfiinţat pe <jiua de 1 Ianuarie 1899, când a şi început a funcţiona o societate economică şi de împrumut cu numirea de «Suşiţa».
De la înfiinţarea acestei societăţi şi până la 1 Ianuarie 1902, sunt trei ani.
Deşi în acest timp societatea n’a putut atinge o sumă aşa mare, totuşi din bilanţul mai jos dat al societăţii se pote constată următorul adevăr:
«Când din partea celor mai luminaţi de pe la sate e3te bună-voinţă, gust şi puţină pricepere a munci, tot se pdte face ce-vă, care ce-vă cu timpul pole deveni puternic şi de mare folos».
Tot din bilanţ se mai pote observă că ace3tă societate posedă pentru (jiua de 1 Ianuarie 1902 un capital de 17.906 lei, un fond deposit de 112 lei şi un fond de reservă de 316 lei; bani 69.
Beneficiul net s’a capitalisat.
Tote aceste suini se află plasate în poliţe şi obligaţiuni în valore de 18.301 lei, remânend ca numerar în casă, suma de 33 lei bani 69.
Fondul social e dar în valore de 18.334 lei bani 69.
Iată acum şi bilanţul societăţii de economie «Suşiţa» din comune Stra-onii-de-jos, judeţul Putna, încheeat la 31 Decemvrie 1901.
ACTIV	PASIV
1.	Efecte de primit . . . 18.301
2.	Casa, Sold............. 33.69
Totalul activului . . . 18.334,69
1. Capital............... 17.906 -
2. Deposite.............. 112 —
3.	Fond de reservă . . .	316.69
Totalul pasivului . . . 18.334, t9
I n$ci inţare.
Bovinii membri ai societăţii «Steaua» sunt rugaţi să înainteze cotisaţia pe anul al II-lea pe adresa d-lui P. Gâr-boviceanu, str. Sf. Ecaterina, Bucurcsci. Sunt rugaţi de asemenea şi d-nii, cari aii liste de subscripţie încă din anul trecut, să le înapoieze cu ori-cc resultat.
www.dacoromanica.ro
AI.IU NA
575
DE LA SATE
Duminecă, 6 Ianuarie, s’a dat o serbare şcolară în com. Mur-gaşiî, Dolj, sub-conducerea d-luî diriginte C. Marinescu din localitate şi a d-luî I. Filculescu, învăţător diriginte în com. Bul-zescî. S’a jucat piese populare de elevi, ca: «De necaz», «Ce face dracul» etc. Intre piese corul elevilor d-luî C. Marinescu a cântat maî multe cântări de şcolă. La urmă s’a jucat hora unirii, Banu Mărăcine etc.
Publicul a fost forte mulţumit.
«
* *
In ijiua de 13 Ianuarie 1902, cercul cultural, format de învăţătorii comunelor: Bucescî, Liescî, Şerbănescî, Fundenî şi Tudor-Vladimirescu, întruniţi la şcola din Bucescî pe la orele 9 a. m. de unde împreună cu elevii divisiuniî III dela sus disa şcolă, a luat parte la serviciul religios. Elevii au intonat Tatăl Nostru, iar d-1 Gr. Cristea, dirigintele şcoleî din Liescî, a ţinut predica: Duminica I după botez. După terminarea serviciului religios, d l S. Vechiu, rogă pe locuitori a se întruni la scolă, unde se va ţine o conferinţă de către d-1 învăţător diriginte Gr. Cristea.
Şedinţa cercului se deschide la ora 2 p. m. sub preşedinţia d-lui S. Vechiu, dirigintele şcoleî din Bucescî. D-1 S. Vechiu, după ce maî întâiti întoneză cu elevii imnul Trăiască Regele, ia cuvîntul şi arată scopul ce urmăresc aceste cercuri; apoi dă cuvîntul d-luî Gr. Cristea, care îşi desvoltă subiectul său «Starea actuală a terii faţă de trecut.
îndată ce s’a terminat conferinţa, d-1 S. Vechiu, a intonat şi recitat cu elevii de la şcole următorele:
Cântecul luî Alexandri, Fraţii Jderi, Românaşul, Două muşte, Cântecul Romei, Scrofa şi Leoica, Carol, Vulpea şi pisica, Pisica şi şorecele, Papagalul şi Curcanul, Mortea Viteză, Cânele şi lupul', Astăzi fraţilor Români, Lupoica şi puii săi, Deşteptă-te Române, Fiul perclut, executat de 4 elevi, Hoţa de mâţă, Omul şi măgarul şi se termină cu Doina luî Raţiu.
Din causă că localul e mic, publicul n’a putut să asiste de cât vre-o 60 persone; iar ferestrele şi uşa şcoleî erau zâstite de 6-menî.
Gâte-va versuri de Ion Gorun.
Versurile acestea sunt cuprinse într’un volum drăgălaş de 115 pagiue, formând bucăţi scurte în mare parte, şi făcute maî mult pentru minte, decât pentru inimă.
Licăresce într’unele din ele scânteia poetică, dar ţine prea puţină vreme, lăsând prea repede întuneric în jurul cetitorului. Po-esia care se adreseză maî mult inimei, cere icone numerose şi alese, ca să te misce. De acestea sunt puţine în cele 48 de poesii ale sale.
Citez printre cele mai bune ca subiect: Zori triste, Cântec de tomnă, Epilog, Post mortem, Leul.
Ca subiect şi ca formă de exprimare, am pus ochii pe: Din ligău, Nostalgie. Alt cântec, Resuscitare şi Trei Zâne. D-1 Ion Go-
www.dacoromanica.ro
576
*
AI.niXA
run a mânuit condeiul cu mai multă îndemânare ca nuvelist de cât ca poet. Dacă ar li stat să facă o alegere între versurile sale, o alegere mai minuţiosă, dinsul ar li fost de sigur mal bine notat, şi cetitorul mai mulţumit de lucrarea sa.
Get.
I	nform a.ţiian.x_
Aflăm cu plăcere că colaboratorul nostru, d-1 dr. Irimia Popescu, a fost numit medic veterinar primar al comunei Bucurcsci.
Felicitările uostre.
* * *
D-nilor G. Adamescu, G. Coşbuc, C. Popovici-Taşcâ şi Gr. Teodosiu, membrii în comitetul nostru de redacţie, li s’a acordat medalia «Răsplata muncii pentru învăţ, primar,» clasa I-a.
*
* *
In comuna Dobricenî, jud. Romanaţî, s’a deschis prin stăruinţa învăţătorului Şt. Vasilescu o şeolă de adulţi, unde se practică mai mult ti-nichigeria.
* *
D-1 I. Niculescu, Severin, a luat licenţa în sciinţele naturale.
Mulţumiri.
In (Jiua de 26 Decemvrie 1901, în comuna Intorsura, Doljiu, s’a dat o serbare şcolară de elevii din localitate, sub conducerea d-luî învăţător diriginte, G. Popescu.
S’au jucat maî multe piese populare ca: Viitorul României, Trei crai, România şi secolul al IX-lea, etc.
Aducem laude şi mulţumiri d-luî diriginte G. Popescu, pentru modul cum a condus şi a aranjat serbarea.
G. Dimilescu, C. Petresca
Membrii comitetului.
POŞTA REDACŢIEI
D-luî Alcx. Pavelescn, învăţător corn. Bila-Câminesca, Vlaşca. — Publi-caţiunile societăţii «Steaua» apar în Tipografia Carol Gobl-Rasidescu. Fie-care broşură costă 15 bani şi o puteţi ave de la acestă tipografie.
— Pr. T. Bălăşel, Vâlcea.—Nu s’a primit nici un apel. Trimiteţi-1 şi se va publică.
—	Pr. Petre Popescu, corn. Ciorasca, Buzău.—Cărţile de care ne scri-ţî se pot procură de la autori. Vă puteţi adresă direct acestor persone.
—	l’onst Baltă, învăţ. Buhalniţa.—Loteria bisericei «Buna-Vestire» din Buzău s’a hotărât a se trage la 29 Iunie 1902.
—	Pr. 0. Ursăcescu, Creţesci-Fălciu. — Sunteţi achitat pe anul curent al V-lea, cu chitanţa No. 4.035.
—	Marin Mibăilescu, învăţător, Bâilesci Dolj. — Sunteţi achitat pe anul al IV-lea cu chitanţa 970. Datoriţi pe anul curent.
—	Pr. I. Bincscu, Piscu-Dolj. — Sunteţi achitat pe anulai IV-lea cu chitanţa 788, iar pe anul curent al V-lea. cu chitanţa 3 928. Vă mulţumim.
—	Părintelui Just., Huşi.—Sunteţi achitat pe anul curent cu chit. 2.906.
—	Dim. I. Negru, Sc. Normală Berlad. — Cărticica de care întrebaţi o puteţi cumpără de la Administraţiunea Domeniilor Coronei, Bucuresci. J Scriţî d-lui Morariu, funcţionar acolo.
www.dacaromamca.ro
STEAUA
Societatea Steaua are do scop a lucră pentru întinderea învăţături;! în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a respândirol do scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. I'ie-care membru este îndatorat ca, în cel d’iniâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite do cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterin i, lJucuresci.
Comitetul. Preşedinte, loau Kalindeni, membru al Academici Române — Vice-preşedinte, Sara Şomănescu, mare proprietar, fost senator — Administrator şicasier delegat, Petru Gârbnviccann, deputat, director al Sc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-,— Secretar, Const. Batiu, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Spiru C Harct, Ministru, profesor Univers; I. Dimitrescu Procop., senator şi Primar al Capitalei; M. VI ud eseu, deputat, profesor universitar ; Pristu S. Ncgoescn,profesor secundar; Dini. Cecropid, instilulor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censorl Const. Alinia-iicşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. loncscu, profesor secund ir; Const. Alcxandrescu, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisatium plătite (Urmare).
Haitan NT. R. (Talea-Prah.), 1 leu: Ivăcenu D., preot (Ploescî), 2 lei ; Ionescu Ion (Strâmba-Blejoi), 1 leu; Stroescu C. (Ploescî), 2 lei; Mă-nescu P. Ion (Gorneţii-Cuib). 1 leu; Georgescu B. (Ciupelniţa). 1 leu ; Apostolescu G. (Biicoiui. 1 leu; Conslantinescu I. (Brebu), 1 leu; Teo-doreseu V. (Opăriţii. 1 leu; Davidescu N’. (Cornu-Prahova), 1 leu; Pre-inesou N.. preot (Mănesci). 1 leu; Constantinescu M. (Poenarii-Rolliî) 1 leu; Rădulescu Voicu (Bânescî), 1 leu; Conslantinescu M., preot (Mâ-gurelile), l leu; Georgescu Petre (Proviţa-de jos), 1 leu; Georgescu Ion (Proviţa-de-sus), 1 leu; Popescu Gli. (Bâicoiu), 1 leu; Stoicescu I. (Pro-viţa-de-sus), 1 leu; Basilescu L). (Urajna-de-sus), 1 leu; Cârlan Mthail (Valea-Boului), 1 leu; Constantineseu I’. (Cioranii-de-jos), lleu: Constan-tinescu Gr. C. (Ploescî), 1 leu: Dimnlescu I. (Telega), t leu; Petculescu I. (Vâlenii-de-Munle), 2 lei; Dumitrescu G. (Rînceiji), 1 leu; Popescu Theodor (Drapa-de-jost, 1 leu; Popescu C. (Star-Kiojd», 1 leii; Kosteanu (Homoriciu). 1 leu; Vulcan D. D. (Strejnicu), I leu; Popescu N. (Şoimarî), 1 leu; Alexandrescu Alex. (Hârsa), 1 leu; Mihăilescu 0. (Seăenî). lleu; Ionescu Toma (Puchenil-Mari), 1 leu; Nedelcu Petre (Ploescî), 2 lei; Popescu N., preot (Crivina), 1 leu; Sersea Ştefan (Posesci1, 1 leu; Sersea Gh. (Posesci), 1 leu; Ionescu Anton (Nedelea), 1 leu; Stoenescu Gh. (Valea-Boului), 1 leu; Nedelcovici I. Elisa (Slănic-Prahova). 2 lei; Solo-monescu D, M. (Ploescî), 2 Iei; Rocnenu Z. (Ploescî), 2 lei; Stânescu Victoria (Ploescî), 2 lei; Simionescu Eugenia Ploescî), 2 lei; Florescu D. Alexandrina (Ploescî), 2 lei ; Oprescu C. Maria (Ploescî), 2 lei; Costescu P. Zoe (Ploescî), 2 lei; Călinescu Elena (Ploescî), 2 lei; Calangiu Z. (Ploescî). 2 lei; Ionescu Elena (Conduratu), 1 leu; Gheorghiu Paraschiva (Breza-de-sus), 1 leu; Popescu S., preot (Brăza-de-sus), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului al II (1902) al societăţii, e de 256; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 526 lei şi 70 bani.
______________	(Va arma în Xo. viitor).
www.dacoromanica.ro
GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotrocenî, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra<Jî, Pini austriac!, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Ovei) alb de Ligovo şi negru de Gou'omiers
* Porumb diferite varielăţl^Orzoaica Hanna Seminţe furagere: Sorgo roşu Sfecle de nutreţ, Luzernă Molia de Ungaria, Sparcetă amestec furager,
ARBORI
ARBUŞTI
îţoditorî, floriferîşi umbritorî Vi{ă de vie altoită pe comandă.
Tote provenind de la Ferma şi pepinierele din Slobozia-Galbenu (jud. R.-Sărăt) ale lui C. C. Dat-culescu.
Cererile se pot adresa:
117, Victoriei, Tjucuresci-
Se caută un ajutor de pspinierist, care să se pricepă şi la altoiul viei.
T’urs de agricultură practică, ^ de V. S. Moga. De vîmjare la librăria Socec, preţul 3 lei.
BRfiCR ROMÂNIEI
Capital social de 25.000.000 fr. îmi părţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din cari 150 fr. versaţi.
Comitetul central:
	la Londra
Lachlan Mnckinstosh Rate,	
Esquire		n
G. I. Gosclien		V
Viscoant Dancnnnon . . .	n V)
Hon. 0. A. Larvrence . .	n
M. Adolplie Vernes. . . .	â Paris
II. Charles Mallet ....	n
Director: M. C. A
Stolz.
» ajutor: M. E. E. (Joodtvin. Censorî: Ioan Kalinderu, Demetru Ioan Ghika şi Artkur Green.
Sediul social
Piaţa sf. Gheorghe, Bucuresci Sucursală la Brăila, Agenţia la Londra.
Singurul care vinde ieftin!
Galoş! veritabil! Rusesc!
Pentru bărbaţi Lei 4,95, 5,95. Pentru dame Leî 2,95, 3,95. GHETE de chevreaux pentru dame Leî 10,95,11,95, 12,95. GHETE de vax fin pentru bărbaţi, cu elastic şi şireturi, Leî 11,95, 12,95, 13,95, 14,95.
CĂMĂŞI bărbătesc! de (Ji Şi de ndpte, începând de la Lei
2,95	în sus.
De asemenea şi pentru dame, începând cu acelaşi preţ.
Flanele şi Ciorapi
pentru dame şi bărbaţi cu preţuri fabulos de ieftine.
Bluze de Catifea şi de Postav
Lei 8, 9, 10, 12, 14.
Mănuşi glace fine Lei 2,50 perechia.
In cas rupându-se la încercare se dă altă pereche.
Magazinul „La tote Sezonele“ Calea Yictoriel, Bucuresci (Alături cu poliţia).
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avă un scăijămintde 6% din preţurile Însemnate, preaentăud cuponul.
Inst. de Arte Grafice Carol	tr Domnej; i6.— Bucuresci.