U3
rj
G
©
©
p:
O-
©
G
G
0
G
-0
©
O
O
O
Q
O
O
o j
O
G
O
o
G
G
G
G
G
G
Ml
o
©
G
G
:g 0 G ' G
iievistă Enciclopedică Populară
fi pare în fie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an Lei 5 p	6 luni •»	3
Abonamentul în străin, pe an L>el 8
^	.»,	■ ■' o mm • » o | Un număr..............15 bani
tri»'anuncIUri 1 leu linia. (Ullea publicitate 5 bani euvîntul IVIanuseriptele nepublleate se ard.
Comitetul de redacţie: Ion Kalinderu
p. yarbovicearju Q. Coşbuc J. O fescu
P. 2)u/fu	4=
Colonel p. V. JYăsturel ff. Jîdamescu V. S- pfloga jY. JYico/aescu ffr. Ueodossiu
Corjst. C. popovict-Caşcâ.
SUMARUL: N. Răduleseu-Niger, Dorobanţul (cântecul câciulel). — I. Kalin-deru, Datoriile învăţătorului. — P. Rdşcanu, Divanul ad-hoc din Moldova 1867.— I6n Georgescu, Fîneţele naturale şi artificiale. — Căpitan S. Leonte, Patima jocului de cărţi.— V. S. Moga, Primăvara şi lucrările câmpului.—Legenda pămîntulul şi a muncii. — C. Armaşu, Liceul din T.-Severin. — Cronica săptămânii.— De la sate.—Apel.- Cum se pot desvăţâ caii de năravul de a fi sperioşl.—înştiinţare,— Mulţumiri.—Poşta administraţiei.
1 lustraţintii: D. A. Sturdza cum eră la 1857.—Fanfara liceului din T.-Severin.— Elevii liceului din T.-Severin.
50 0
Redacţia fi	Bucurescl.
SOCIETATE IN COMANDITA
WEIL, JOSEPH & Co.
Buouresoi
Strada Smârdan No. 7, (Cassa Zerlendi).
Recomandă d-lor agricultori maşine şi unelte agricole şi industriale, .
de orî-ce fel, s. e.: Locomobile, Treerătore, Pluguri întregi de oţel, Batoze de porumb, cu abur şi manuale, mori pe postament de lemn şi fer, pietre franceze originale garantate de la „La Ferte sous Jou-arre, (Franţa)11, etc. etc., din cele mai renumite fabrici pe cari le represintă, şi în condiţiunî de plată cât se pote de favorabile pentru d-nii cumpărători.
La cas de necesitate, a se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimete gratis şi franco.
Condiţiunî de plată avantagiose.
Garanţie pentru material solid şi buna funcţiune.
Drogheria Universală „Coma j)rătulescu“
(Situată între Gara de Nord şi Piaţa (Vlataehe-JUIăeelaru)
gucuresci, }/o. H5, Calea (jriviţei.
Asortată din nou şi în abondenţă cu articole atingătore de acestă branşe, se angajeză a aprovisionâ, prompt, Farmacii militare şi civile, Spitale. Fabrici industriale, Institute de bacteriologic şi vaccinogene, Şcoli, Institute de fisică şi laboratorii chimice, etc., cu drogue şi tot felul de substanţe medicamentose, precum şi cu utensilele necesare în ale lor oficine, cu obiecte de porcelan, de sticlă şi de nichel; cu instrumente de optică şi electricitate, aparate de fotografie, cu barometre, termometre, alcoholometre, ulcometre, lactometre, etc., şi cu cauciucărie, biberone, irigatore şi tot felul de accesorii şi utensile trebuinciose în obstetrică, precum şi cu bandage, pansamente şi diferite instrumente chirurgicale invenţiile cele mai nouî şi din cele mai reputate fabrice din străinătate; cu substanţe antiseptice, desinfectante şi insecticide puternice; cu preparate farmaceutice ca siropuri şi vinuri medicinale, balsamuri, etc., şi cu specialităţi remarcabile de felul Somatosei şi Farineî, lactate Nestle, autorisate de onor. Consiliu Sanitar; cu săruri pentru băi şi diferite ape minerale din surse Române şi străine, cu capsule uleiose şi esenţiale, cu uleiuri din ficat de Morun precum şi cu gudrone, bombone şi ciaiuri pectorale de Vorel, etc.; cu cupru sulfuric cu care se prepară seminţele spre conservare ; cu Vasilină Americană, Benzină, Naftalină şi alte produse minerale, cu uleiuri, esenţe şi culori vegetale precum şi cu multe alte substanţe ce se întrebuinţăză $ilnic în usagiul domestic, în confiserie şi distilerie, în artă, în technică şi industrie, şi care se pot trimite şi particularilor, în orî-ce parte a ţării contra-ramburs.
De asemenea este asortată în abondenţă cu ierburi şi prafuri odori-fere pentru şase urî şi cu renumitele ape şi alcoholate preparate din florile de Lavendula, şi cojile de Quinquina ce se intrebuinţeză cu succes ca lavage contra cădereî părului; şi recomandă onoratei sale clientele, cu totă încrederea şi^multâ garanţie, higienica apă pentru gură „Regina,11 un leu flaconul; reputata şi bine apreciata pastă dentifrice „Ideal," prepare â la Gelle frres Paris, 75 bani cutia, şi erăcoritorele pudre parfumate pentru toaletă, preparate â la Germandre Paris, din fleurs de Riz, cutia 65 bani, precum şi diferitele creme, cosmetice, remarcabila pomadă de Quinquina, frumosa savonărie şi dulce parfumerii, produse Francese, Ruse, Italiene şi Englese, şi care încă se pot trimete doritorilor, în orl-ce parte a ţării, prin poştă.
Cataloge cartonate indicânnd preciul tuturor acestor articole, se pune la disposiţia d-lor clienţi. Şi acestă Drogherie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi a laptelui, sub direcţiunea unui chimist şi a d-luî Farmacist Toma Brătulescu.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
493
DOROBANŢUL (!)•
(Cântecul eăeiuleî).
— Eram de linie, pe jos Şi cu chipiul, friguros;
Dar un român de neam, Urechiâ, ’Şi-aduse-aminte vremea vechiă:
«Căciula, măre, e de traiu,
Căciuli purtau aî lui Mihaiu Şi dor vîrîse’ spaima ’n ose Atâtor liote duşmănose...»
Căciuli şi nouă-atunci ne-aii dat, Tot portu, par’că s’a schimbat,— Şi, «Câciulari,» cu mândre pene, Trecut-am ţărmuri dunărene...
Pe alt pămînt ne-am răsboit,
Şi toţi, «Curcani» ne-ati poreclit; Curcanii însă, vitejesce,
Sburaii la luptă, vulturesce...
Şi «Dorobanţi» ne-aii (,lis apoi... Căciula-î însă tot cu noi,— 1
(1) Pe când mult regretatul V. A. Urechiă eră ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice, se discuta prin ce anume să se înlocuiască chipiul, la soldaţii de linie. El a propus «căciula», căreea să se dea forma ce aveau căciulile ostaşilor lui Mihaiu Vitezul.
Exprimându-mi-se dorinţa ca Dorobanţii să potă avea un *cântec al eăeiuleî» întru amintirea faptului istoric şi a propunătorului, am alcătuit aceste versuri.
www.dacaromaiiica.ro
494
ALBINA
Căciulă caldă, ţurcănescă,
De moştenire românescă.
Sunt tot de linie, pe jos,
Trecutul însă ’mi-e fălos,
Şi, ca român de viţă vechiă,
Imî puiu căciula pe-o. .. urechiâ.
N. Rădulescu-Niger.
----- °0°c$îŞ!$i§-<'00-
DAT6RIILE; lNVETÂT6RULlii
Prima condiţiune, căreia trebue să satisfacă învăţătorul — bine înţeles şi învăţătorele, căci tot ce voiu arătă aicî, se aplică şi lor — e vocaţiunea, gustul şi dorul învăţămîntului, plăcerea de a-1 da, de a-1 comunică Trebue ca acăstă pornire să fie neînvinsă, să resiste la ori ce descuragiare, trebue ca învăţătorul să iubescă copiii ; acesta e semnul netăgăduit al chemării sale. Trebue dar să cugete, să <Jică ca Christos: «Lăsaţi să vie la mine pruncii». Un al doilea semn al vo-caţiuniî profesorale este respectul de sine însuşi, bunul exemplu dat aprdpelui.
Dar nici aceste două condiţiuni nu ajung; pe lângă vocaţiunea, care e germenul, trebue să vie şi cultura, care îl face să prospere. Pe lângă respectul de sine însuşi, trebue a a-dăuga modestia personală. Trebue dar ca învăţătorul să nu fie, şi mai ales să nu se arate închipuit. Trebue ca modestia să (lomnescă în vorbă, in ţinută, în portul şi în casa sa. Nu trebue să se vadă pe dînsul nici un lux, ci o curăţenie com-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
495
plectă, care să nu lase nimic de dorit. Asemenea să fie cumpătat în ale mesei.
O	calitate înrudită de aprdpe cu modestia e prudenţa. învăţătorul fiind fărte observat în mica sa comună, trebue să caute a se ferî chiar de vinele cele mai uşăre, ba chiar şi de bănuelî. El trebue să-şi amintescă tot-deauna. că va servi ca exemplu. Să aibă deci orăre de tot ce va avea câtuşi de puţin aparenţa neorândueleî.
Să evite locurile publice, unde se fac întruniri sgomotdse.
Relaţiunile sale să fie discrete şi bine alese şi să nu aibă a face decât cu persdne demne de stima şi amiciţia sa.
Să îngrijescă mai cu semă ca toţi din familia sa să fie corecţi. Propria sa consideraţiune îi impune acăstă regulă. Dacă părinţii şcolarilor săi ar vedă că îşî cresce rău pe propriii săi copii, ce încredere i-ar mai da?
Nu ajunge ca învăţătorul să fie modest şi prudent; e bine, e necesar, să aibă pe lângă aceste calităţi şi politeţa. Acăstă politeţă nu trebue să se vacjă în manifestaţiunile exteridre, ci să izvorască din bunătate, să pornescă din inimă.
Afară de vocaţiune, fără de care nu pdte fi cine-vâ un bun învăţător, acesta trebue să mai aibă şi iubirea vieţei liniştite şi a studiului. înţelepţii ne sfâtuesc ca să iubim vidţa liniştită ; s’o iubăscă deci şi să iubescâ şi vieţa câmpenescă; a-cestea vor f i elementele fericirei şi odihnei sale, care nu se prea găsesc în zgomotul oraşelor.
E bine, dar, să iubescă vieţa retrasă şi câmpia, mai trebue însă, să caute să comunice aceste gusturi nevinovate şi şcolarilor săi. Ei s’au născut la ţâră şi sunt meniţi, cei mai mulţi să-şi sfîrşescă cjilele tot acolo.
. Să se descrie pericolele oraşelor, unde se strică aşâ de des sănătatea şi moravurile, unde atâţea dmeni alergând după câştiguri mari şi după avere, se aleg numai cu o vieţă destrăbălată,
Trebue nu numai învăţătorul să aibă moravuri curate ci, ca religiunea să inspire principiile purtării sale, regula în-tregei sale vieţi. El este profesorul, propagatorul religiunii, căci are datoria să predea religiunea, morala şi istoria. Ca să dea acest învăţămînt în cunoscinţă de cauză, şi mai cu sămă cu sinceritate, trebue să fie pătruns de religiune, să simtă el însuşi pentru dînsa adînca convingere, nestrămutatul respect ce va încerca să intipărescă în inimile elevilor săi. Dacă n’ar fi credincios, condus pe deplin de morala lui Christos, cum şi-ar însuşi 6re dreptul de a o întipări elevilor săi? N’ar fi decât un înşelător, cel mai mare duşman al doctrinei ce şi-ar dâ aparenţa că o propovăduesce şi o face să fie iubită".
Ion Kalinderu.
www.dacQFomanica.ro
496
ALBINA
Divanul aB-hoc Biu jYlolBova 1857 W-
roprietariî mari s’au despărţit în două. Majoritatea eră de părere că trebuie a se răspunde la propunerile violente ale deputaţilor săteni, dovedind că proprie-™ ji tatea a fost la no! absolută, că ţăranii nu îWj?	au fost robiţi, şi că, în definitiv „proprie-
tarul e stăpân absolut pe proprietatea sa, după cum ţăranul e absolut liber pe bra-jiţele şi pe munca sa.“
Acesta se învedereză din discursul Iui Gr. Balş în Adunare: „Toţi eunâscem pe locuitorii noştri „săteni; în pieptul lor bate o inimă nobilă şi inimă „de român; ei respecteză pururea averea altuia şi „sunt supuşi legilor. In satele nostre, nici odată ccrcătorii „de sisteme şi cu turburări n‘ar face nici un efect; pentru „că judecata cea sănătosă a românului ar cunosce degrabă „care este calea cea rătăcită...“ „Cari sunt drepturile lo-„cuitorilor după aşezămîntul de aslăcfî? Dritul de a luă „o câtime de pămînt de la proprietar în posesie, cu îndatorire de a o plăti prin muncă... Locuitorii nu au nici o „umbră de proprietate; proprietatea în totd întregimea ei „ne este asigurată prin tâte legile ţării şi prin mii de tran-„sacfiuni legale; ridicându-se acest aşezămînt, nici locuitorul nu mai pole cfice că are drept de a cere pămînt în „posesie, nici proprietarul dreptul de a luă munca de la „dînsul..."
Majoritatea marilor proprietari: I. Docan, A. Botez-Fo-răscu, Gr. Balş, G. Sturdza, C. Sturdza, A. Aslan, I. Pruncu,
N.	Catargiu, S. Miclescu, Gr. Şuţu, N. Carp, L. Catargiu, Gr. Costachi, a presentat următărea propunere:
„Modul de astăcji a răsplătirii pămîntului prin lucru să „fie eu iotxd desfiinţat.
„Adunarea legislativă în cea întâiu a ei sesiune să hotărască un termen în care relaţiunile dintre proprietarii „de moşii şi ţăranii lucrători de pămînt aşezaţi pe ele, să „se reguleze prin alcătuiri de bună voie.
„Adunarea legiuitâre să facă o lege, căreia vor fi supuşi „acei din proprietari şi ţărani, cari nu s'ar fi folosit de „termenul publicat pentru regularea relaţiunilor reciproce „prin alcătuiri de bună voie.u
Minoritatea representată prin D. Miclescu, M. Cogălniceanu, D. Rallet, M. Jora, N. Canano, A. Teriachiu, Manolachi Costachi, I. Fotea, C. Rolla, P. Mavrogheni şi V. Sturdza, după 1
(1) Ve<}I No. 10, 11, 12 — 13, 14, 16, 16, 17 şi 18.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
497
ce constată că: „Propunerea locuitorilor săteni elaborată „afară din comitetul lor cuprinde, pe lângă multe sufe-„rinţî, în parte prin năvălirile străine, în parte prin abu-„surile provenite din călcarea aşezămintelor în fiinţă; şi „multe recriminaţiunî neîntemeiate şi tendinţî regretabile „prin născocite titluirî de „boieri de moşie," şi prin cercările de a denatura caracterul relaţiunilor existente între „locuitori şi proprietari; că contra unor asemenea tendinţî „ce nu s’ar â cuvenit a se rosti nici ca ipotese, totuşi pro-„prietariî, clasa cea mai însemnată a ţărei, clasa ce a dat „pururea doveiţî de inteligenţă şi de generositate, şi până „astăzi s’au pus în fruntea mişcării naţionale, nu arene-„voie a năzui la fapte istorice ca să-şi apere drepturile; „că proprietarii şi locuitorii, aceste două elemente cari aii „scăpat Franţa de resturnările în cari voiau s'o arunce cer-„cătorii de sisteme, sunt chiemaţi,precum aii împărţit multe „greutăţi, asemenea printr'o bună înţelegere a vindecă multe „răni ale trecutului, şi a desvăli bogăţiile acestor ţări bine-„cuvîntate de Dumnezeu,“ propune:
„Desfiinţarea răsplătirii prin lucru a pămîntuluî ce se dă „locuitorilor de către proprietari după aşezămintele de as-
„tă(ţî.
„Regular ea definitivă a relaţiunilor dintre proprietari şi „locuitori, şi statornicirea unor principii cari, fără a jigni „drepturile proprietarilor, să împace şi interesele locuitorilor.
„Adunarea legiuitore viitore, la cea întâiu a ei sesiune „va vota o lege, căreia vor fi supuşi şi locuitorii şi proprietarii, şi care, desvălind acele principii va hotărî acestă „chestiune atât de importantă şi de vitală pentru Principatele- Unite.u
Ambele încheieri au venit înaintea Divanului ad-hoc, care a început discuţia cestiunil ţărănesci în şedinţa din 18 Decemvrie.
In prima cji se cetesc cele doue propuneri ale proprietarilor mari, osebita socotinţă a lui C. Rosetti-Tetzcanu, socotinţa proprietarilor mici, un amendament la propunerea deputaţilor săteni şi propunerea lui C. Negri, pentru care se admite urgenţa.
Amendamentul la propunerea deputaţilor săteni s’a scos din discuţiune cu 37 voturi, contra 32 şi 9 abţineri
C. Negri propunea împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire.
După Gr. Balş şi C. Rosetti-Tetzcanu, iea cuvîntul An. Panu, care susţine amânarea soluţiunii:
„Nici odinioră, d-lor, nu m’am înfăţişat cu mai multă shire înaintea d-v. decât în momentul de faţă. Cugetări deosebite mă năvălesc. Eu sunt chiemat a-mi da votul în chestiunea ce se trateză, şi mai mult decât tot-dcauna mă
www.dacoromaiiica.ro
498
AT.BTNA
simţesc apăsat sub greutatea rinei mari răspunderi. Inima mea e plină de îngrijiri. O chestiune mare, o chestiune de vieţă şi de viitor pentru naţiunea română se trateză as-tăji Suntem noi pregătiţi a întreprinde acâstă faptă uriaşă ? Studiat’am noi chestiunea în deosebitele sale fase? Simţim noi în sufletul şi în consciinţa nâstră că ne-am format o convincţiune, şi că acea eonvincţiune este dreptă şi pâte aduci fericirea ferii?
„Aceste întrebări, în datoria de om cinstit şi cu îngrijirea de a nu se produce vre-o nenorocire în patria mea, mi le-am adresat necontenit, d-lor, din momentul ce s'au pus pe tapet chestiunea îmbunătăţirii sorlei locuitorilor...“
„La ce pot ajunge incriminaţiunî asupra fraţilor sei? când noi, cu toţii, suntem veniţi aici ca să căutăm în inimile nâslre, nu ură şi venin, ci dragoste şi dulceţă, cu care să rostim dorinţe pentru vindecarea rănilor ce am suferit prin ură si discordia aruncată între noi de către vrăşmaşi. Deputaţii pontaşi aveau dreptate a-şl arătă nevoile lor, a-şî rosti dorinţele pentru un viitor fericit, şi Adunarea eră chiemută a se interesă mai cu deosebire, la cercetarea şi sludinrea unei chestiuni de o aşă mare însemnătate. Dar, o Dumneijtcule ! Românii, se vede, vi au profitat încă de trista experienţa a timpilor trecuţi, de durerile şi nenorocirile ce au suferit prin desbinart! O ! sunt vinovate acele dinţi cari nu înţeleg momentele de crisă şi datoria ce are fîe-care individ în societate, când un popor îşi cere drepturile şi locul seu în lume!
„ Dar pe cât eu osîndesc, din iote puterile sufletului meu, tendinţele resturnătâre ale propunerei arătate, pe atâta nu pot tăgădui durerea ce am simţit la cetirea întâmpinării făcută de către comisiunea comitetului proprietarilor mari... Nu se cuvenea, nu se aşteptă, nu trebuiă a ieşi o aseme-nia hârtie de la proprietarii mari. Ei cari formeză clasa cea puternică prin avuţiile şi inteligenţa lor; ei cari în tote societăţi!e sunt meniţi de providenţă a purtă făclia civi-lisaţi unei, a cercetă miseriile fraţilor lor şi a le vindecă; ei cari, prin educaţiunea ce au. păstreză astărfi în ţâră rolul cel mai frumos şi mai nobil: de a provocă şi a împlini tâte reformele de îmbunătăţire, nu se cuvenea, nu se ew'e-neă, să facă un asemenea răspuns. Dacă deputaţii pontaşi au venit să-şi deschidă rănile lor, ori-cât de învierşunat le-au fost glasul durerei, rana nu se pâte vindecă prin sfâşierea sa; bolnavul in fierbi nţela frigurilor nu se vind ea prin m ijlâce care pot adăogi acea fierbinţâlă..
„Sein că sunt persone onorabile, eu sciiuţă şi eu zel pa triotic, cari îmi vor pute (ţiee: proiectele ce înfiţişem sunt resultatul mcditaţiunilor de mai mulţi ani; dar pe cari după împrejurări până astâtfi nu am putut a le da la lumină... Acesta însă nu este destul. Fie-care sistem trebuie
www.dacOTomanica.ro
ALBINA
499
mai întâiu să fie cercetat, discutat în opinia publică, şi după ce şi-au făcut timpul ca teorie, apoi să irecă ca lege. Ce (jice ţâra ? In care proiect este pentru, şi în care contra ? Ţâra (pice că starea locuitorilor trebue a se îmbunătăţi; dar că, pentru a se face un lucru nemerit, o reformă care să producă bine-faceri, nu trebue a se improvisă acum proiecte cu soluţiunî radicale, definitive, şi a se propune că ele sunt dorinţa generală; căci, în chestiunea de faţă, o dorinţă generală încă nu s'a format, pentru că n'a avut timpul când să se formeze.11
... Eu (pic cu fermitate de cuget că noi nu putem, nu trebuie să dăm acum vre-o soluţiune chestiei locuitorilor săteni, definitivă şi loviiăre principiilor pe cari se întemeiază legislaţiunea năşiră de astăzi. Să lăsăm, să lăsăm acest mare drept şi acestă mare răspundere la viitărea legislativă,
... Să picem dar desfiinţarea boierescului, căci locuitorii o cer, proprietarii o vor, prin urmare \ţera o doresce; să 4icem împreună cu minoritatea comitetului proprietarilor mari, „ca legislatura să facă regularea definitivă a rela-ţiunilor dintre proprietari şi locuitori, şi statornicirea unor principii cari, fără a jigni drepturile proprietarilor, să împace şi interesele locuitorilor.“ Cu asemenea chip, nu înlă-rîtăm nici o patimă, nu lovim nici un interes, nu călcăm nici o lege, şi lăsăm timp fie-căruia să mediteze pentru a află principiile acele mântuităre, care, după datoria năşiră, trebuia să fie adoptate de către legislativă, la resolvi-rea chestiunei acesteia atât de importante
... Acum voiu (jioc proprietarilor celor mari: sunteţi Români şi naţiunea aşteptă de la voi mai mult decât de la cei-lalţi fii; arătaţi-ve vrednici de misiunea cea înaltă ce aveţi în societate; priviţi la popor şi vedeţi acolo pe fraţii voştri cari aşteptă în regeneraţiunea României a primi şi ei partea lor; voi, fiţi drepţi şi iubitori către dînşii, şi ei, ve vor nunii bine-făcătorii lor. Nu ve îngrijiţi de idei subversive, cari se ridică la tăie popărele în timpii de crisă; dar care, ca nisce divagaţiunî momentane de paroxism, pier îndată ce liniştea şi însănătoşirea intră în trupul social.'“
„Proprietatea, d-lor, este sfînlă; ea este mai vechiă şi mai pre sus decât tăte legile, decât tăie constiluţiunile; ea va triumfă de ori-ce atacuri, de ori-ce încercări nebune şi criminale ; ea este o temelie mai tare decât granitul şi ne-perităre; căci Dumnecfeu a dat’o societăţii şi a lăsat’o spre pază şi putere tuturor generaţiunilor cari se petrec pe pă-mînt..
Cogălniceanu îi urmeză la tribună şi susţine aceeaşi părere:
„Domnilor, nici odată în Principate nu s’a înfăţişat o
www.dacoramaiiica.ro
500
ALBINA
cesiiune maî grea şi a căreia deslegare să ceră nu numai patriotism, dar şi tact, dar şi prudentă, decât chestiunea desfiinţării boierescului şi a stabilisării lucrătorilor de pă-mint. Acesta chestiune de două sute de ani atârnă asupra capului nostru ca spada lui Damocles; căci ea ţine în luptă doue interese — cele maî mari şi cele maî vitale—proprietatea şi populaţiunea agricolă, într'alte cuvinte: basa societăţii şi sârla naţiunii.
In adevăr, sunt în tot dreptul de a sprijini că de la des-legarea acestei cestiunî atârnă însă-şi sorta naţiunii n6s-tre. Ce ar fi naţiunea, ce ar fi ţera, dacă ţăranii noştri ar fi nenorociţi ? Eu întrebuinţez cuvîntul de ţăran în simţul săă cel nobil de locuitor al ţărei. Departe de la mine încercarea altora de a despreţul acestă clasă, cea maî nume-râsă şi cea maî importantă a socictăţeî. Ţăranii pentru mine nu sînt nici prinşi pe câmpul bătăliei, nici cumpăraţi cu bani, adică vecini sau străini; şi sunt însuşi elementul cel maî puternic al naţionalităţeî române; ţăranii sunt însăşi ţera ; acei cărora suitorii boierilor proprietari de moşii de as tăufî le (liceau : «iubiţii noştri compatrioţi,» chiar atunci când voiau a le spori boierescul, precum doveclesce cererea boierilor către Domnul Moruz din 1805. Ce ar fi ţera nos-iră, ce ar fi naţiunea nostră, o maî adaog, fără ţărani ? Insă-şi acestă întrebare arată cât soluţiunea este de grea. Ei bine, eu socot că totuşi noi am fi putut să tăiem' nodul gordian, dacă nu am fi consultat decât patriotismul nostru.
Insă din nenorocire, acesta nu ajunge. Trebuie să ţinem senul şi de împrejurările critice în cari ne aflăm. Iată greutatea ; iată marea piedică /“
... „Fără a mă întinde maî mult asupra chestiuneî de drit, mă mărginesc numai a (fice, că precum nu mă unesc cu multe din propunerea majorităţeî comitetului boierilor proprietari de moşii, asemenea nu mă unesc şi cu propunerea deputaţilor pontaşi. Prin acesta, eu nu voiesc a tăgădui răul social ce acestă propunere desvălesce. Acest rău este real; el există; el din ce în ce se face mai îngrijitor. Mulţi îl cunosceau de mult; însă puţini au. avut şi curajul de a-l mărturisi făţiş; când, de odată, deputaţii săteni au venit şi ni Tau aruncat în faţă, în Iotă grozava sa goliciune. Aici, în descrierea crudă a acestui rău, făcută intr'un minut mai mult decât critic, când adversarii noştri căută orî-ce pretext spre a atacă pe bărbaţii ce apără în Adunare principiile liberale ale unei societăţi europene, văd răul, văd Iotă marea greutate... Propunerea deputaţilor pontaşi a venit, spre marea nostră părere de reu, spre marea nâstră pagubă, a da o grozavă armă în mâna adversarilor noştri politici
Acestă propunere au răspândit spaima între proprietarii de moşii. Ce bun mijloc, pentru a-î întărită în contra lu-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
501
crărilor nostre; pentru a face agitaţie în ţâră! Ce mijloc puternic, ca sub vălul proprietăţii ameninţate să se atace voturile naţionale ale Adunării, şi să se întărescă planurile separatiste şi reacţionare ?... Nu este calomnie, care să nu se fi răspândit în contra nostră. T6tă poşta ducea în ţinuturi sule de noutăţi falşe. Secfestrarea Buletinelor Adunării, lipsa de ori-ce publicitate, aii dat un larg câmp su-posiţiunilor şi acusaţiunilor. Fie-care au început a se îngriji ; şi ca dovadă n’avem decât să vedem ce se petrece împrejurul nostru: casele particulare şi hanurile gem de proprietari de moşii, veniţi din tole conlţurile Moldovei. Presia din ce în ce se face mai mare, şi îngrijirea încă şi mai mare. Datoria nâstră, patriotismul nostru, chiar cere ca să punem un capăt acestei îngrijiri, care încă se spo-resce şi prin împrejurările de afară.
Domnilor, noi nu trebuie să ne ascundem greutatea po-siţiei. Suntem resultatul unui al doilea rînd de alegeri; urmăm unei partide biruită. Ea nici odată nu ne va iertă că am scos’o de pe aceste bănci! Ea şade dar la pândă... Luaţi sâma numai la purtarea partisanilor statului-quo. Ei stau la pândă; ei răstălmăcesc fie-care propunere a nâstră, fie care vot al nostru. Aduceţivă aminte de încercările lor de a agită prejudiţiile şi patimile populare, atunci când Adunarea au tratat despre îndrituireapămîntenilor creştini ortodocşi.
„ ... Ori-cum ne vom rosti, vom fi învinovăţiţi. Dacă, voind a linişti pe proprietarii de moşii, am adoptă teoria majorităţii comitetului boierilor proprietari de moşii, vom da un vot în contra tuturor dorinţelor nostre de mai nainte, un vot în contra naţiunii, atuncea vederat vom da însuşi noi dreptate tuturor tînguirilor cuprinse în propunerea deputaţilor pontaşi, şi atunci şi omenii liberali şi adversarii noştri din afară vor fi în tot dreptul de a repetă aceea-ce de atâta vreme se ()ice în multe jurnaluri, în multe scrieri străine că : „boierii nu sunt în stare de a face vre-o reformă „radicală în favârea locuitorilor săteni; că patriotismul „lor se întinde numai de a cere, iar nu de a da; că aristocraţia română este ruginită, mută şi surdă la ori-ce progres !..“
„Dacă din potrivă, vom încuviinţă cererea locuitorilor pontaşi, resculăm în contra Adunărei marca majoritate a proprietarilor de moşii; sau mai bine (ficend, îi dăm în mâna adversarilor noştri politici; şi noi acei cari nu voim decât aceia ce au făcut staturile cele mai conservative, rămânem descrişi în ochii lumci ca comunişti!
„De aceea, Domnilor, precum v'am (jis, trebuie ca în a-câstă chestiune patriotismul să predomnâscă mai pre sus de ori-ce altă consideraţiune... Ţâra nu este luminată. Ţâra nu este pregătită pentru o asemenea mare reformă. . .
www.dacoromanica.ro
502
ALBINA
„însu şi glasul ţârii cere, dar, ca noi să ne abţinem de o soluţiune radicală; şi aşa să precurmăm îngrijirile înte-meiete şi neînlemeiete; să ridicăm tot motivul de agitaţie; să păstrăm cu ori-ce preţ pacea şi liniştea...
A doua <Ji se procede la votare.
Propunerea lui C. Negri care ceru împroprietărirea ţăranilor şi în ale cărei considerante eră că «braţul ţerănimei este acela de unde au decurs până acum tdte visteriile ţeriî aceştia» a fost votată numai de C. Negri, de Majorul Al. Cuza şi de deputaţii săteni.
Cele-lalte propuneri, puse la vot, nu au întrunit nici una majoritate.
Mitropolitul Preşedinte al Adunării, a făcut cunoscut că Adunarea a respins tdte propunerile, care se vor trimite Comisiunil din Bucurescî.
*
Mal înainte de a-şî încheia lucrările, Adunarea a votat cu aclamaţiunl adresa de recunoscinţă către puterile garante. Acest Act, ieşit din măiastră până a lui Cogălniceanu, arată greutăţile interne şi externe cu cari au avut a luptă deputaţii, calomniile ce li s’au adus şi piedicile ce li s’au pus; dar şi energia şi cuminţenia de care au dat eî dovedi. Actul trebue cetit întreg; e cea mal măreţă istorie a Divanului ad-hoc din Moldova. Noi ne mărginim a cită numai următorul pasagiu:
„Adunarea iea martor pe Dumnezeu că, precum în tot „secolul, pretutindenea şi în tâte împrejurările, asemenea şi „astăcfi, predomnesce de la o margine la alta a Principatelor convincţiunea că numai Autonomia plină şi întregi, aşa „precum ea este consfinţită prin capitulaţiuni, că numai lipirea ambelor ţâri; că numai prin prinţ strein pus în calpul lor; că numai o Putere legislativă, adevărată represen-„taţiune a tuturor intereselor naţiunii, pot asigură existenţa „naţională a cinci miliâne de Români, a desvoltă prosperitatea acestor ţâri şi a împăca interesele Europei. In totă „sinceritatea cugetului, Adunarea declară, că numai îndeplinirea acestor fundamentale dorinţî, acestor neapărate „trebuinţî, p6te realisă şi face folosilâre şi cele-lalte dorinţî „rostite în urmă. Fără a lor împlinire, cu greu un guver-„nămînt, ori cât de bine organisat ar fi, va pute câştiga „simpatiile naţiunii, va pute vindeca ranele trecutului, va „pute introdxLce în ţâră pacea şi mulţumirea generală, şi „aşa a împlini bine-făcâldrele cugetări ale Europei în primirea ţârilor de la Dunărea de josu.
După acâsta Adunarea a dat un vot prin care se adresau mulţumiri lui Cogălniceanu, Biuroului şi lui D. A. Stur-dza, fostul secretar al Comitetului Central al Unirel, capul cancelariei Divanului ad-hoc şi viitorul secretar al Caimă-
www.dacoromanica.ro
D. A. Sturdza, cum era la 1857.
www.dacQFomanica.ro
504
ALBINA
cămieî de Trei, şi şi-au amânat şedinţele până la o nouă convocare.
*
Şi s’au împrăsciat pe la casele lor uriaşii cari arătaseră Europei că şi între < Ţeranii dela Dunăre» sunt bărbaţi de stat; patrioţi cari înfruntaseră tdte primejdiile pentru a pune ţera lor în rîndul stau.:	europene. Plecau cu consciinţa
împăcată că-şî au făcut datoria, mai mult decât datoria.
Dar în inima lor erau plini de îngrijire. Ce va face Europa ? Ce se va alege din opera lor?
In curînd, un Firman turcesc pronunţa închiderea Adunărilor; iar Al. Balş eră numit Ministru de interne.
Lupta în contra Beacţiunii nu eră srîrşită.
Petru Răşcami
Profesor universitar şi inspector al învăţ, secundar.
fîneţde flaturale şi Artificiale.
rrima grijă ce trebue să aibă un bun agricultor şi crescător de vite, cată să fie oprirea împuţinăreî fâneţelor naturale şi a aşa numitelor terenuri ca: imaşe sau islazuri şi suhaturî. Faptul acesta se da-toresce mai mult arendaşilor, şi chiar unor proprietari, cari nu-şidau seina că: înpuţinend fâneţele naturale şi islazurile, nimicesc cu totul crescerea, îmulţirea şi îmbunătăţirea vitelor nâstre.
Acâstâ lipsă de fâneţe şi islazuri, atrage după sine împuţinarea vitelor şi tot deodată pune o stavilă crescătorilor de vite în bunele intenţiunî de a îmbunătăţi rasa vitelor ţării nbstre. Care Ptomân, nu e rănit la inimă de reua stare a ţăranului nostru, şi cine nu observă că de cât-vâ timp încdce, sdrta lui se tot înrăiesce? Răul este că unii arendaşi şi proprietari au spart tdte islazurile. Numai cine nu a cetit şi nu s’a interest, nu scie ce isvor de bogăţie e pentru o ţeră e-minamente agricolă, cum e ţâra nâstră, crescerea vitelor, şi ce export se făcea mai înainte cu vitele, mai cu sâmă în ţinuturile Moldovei, iar cu brânzeturile şi laptele se hrăniâ populaţiunea de la sate şi din oraşe, fiind de ajuns. Probă că s’au împuţinat vitele, e scumpirea laptelui la oraşe şi importul brânzeturilor din streinătate.
Astă-<Ji atât specia bovină cât şi cea ovină s’au împuţinat fdrte mult. Cine nu scie că judeţul Teleorman eră cel mai renumit în crescerea oilor, după cum şi marca lui arată acesta, 3 oiţe», spre semn că se cresceau oi multe, dar am avut ocasiu-nea a constata cu părere de rău că rar vei mai găsi astă<}i în-tr’un sat, 3—4 âmenî cari să aibă mai mult de 20 -25 oi, iar res-
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
505
tul mult 4—10 oi şi numai 2 boi; asemenea la o proporţiune de 10%0 vel găsi un om să aibă vacă cu lapte pentru familia luî.
Căuşele acestor rele sunt: împuţinarea fâneţelor şi a islazurilor, de unde ţăranul nostru îşi asigură hrana vitelor luî peste iarnă, şi a imaşurilor unde vitele mărunte găsiaîi hrană îndestulă de la luarea zăpediî şi până la căderea eî din nou.
Se scie de orî-cine că numai cu pae nu se pot ţine nisce vite bune, frum6se şi puternice, mai ales în timp de iarnă. Tot asemenea o vacă de lapte hrănită prost, nu numai că nu va da laptele trebuincios pentru hrana do tdte (Jilele a familiei, dar nu va avea lapte să-şî hrănescă nici viţelul seu; aşâ dar pe lângă pae mai trebue fân şi grăunţe ca: orz, oves, huruelă de porumb, sfecle tocate şi altele. Dar se nasce întrebarea, de unde să iea ţăranul nostru fîn, când nici la curtea boerâscă nu se găsesce, de dre-ce locurile ocupate de fineţe, proprietarul le-a arat?
Tot asemenea este şi cu islazul vitelor mărunte. Intr'un sat abia vei găsi până la 50 pogdne islaz şi tot în acest loc pasc şi porcii şi gâştile satului.
Tdte acestea ne face să ne gândim la remediul de a îmbunătăţi puţin sorta ţăranului nostru, înlăturând aceste piedici ce se opun desvoltăriî cresceriî vitelor. Acest remediu a fost găsit de Ministerul de Agricultură, prin şcdlele sale de agricultură şi prin condiţiile puse la arendarea moşiillor sale; de Administraţiunea Domeniului Cordnei, cum şi de o parte din marii proprietari ai ţării ndstre prin: Cultura fîneţelor artificiale.
Prin fineţe artificiale se înţelege cultura unor plante menite a ne da fînul trebuincios, cum este: lucerna, trifoiul, sparceta şi altele, cari ne dau un bun nutreţ, atât vara cât şi iarna, atât uscat cât şi în stare verde (puţin pălit la sdre) şi cari cultivate într’un pămînt bun, gunoit, bine curăţit de buruenile vătămătore ca pirul, mărăcinii şi altele, grăpate şi arate de mai multe ori, ne vor da foldse fdrte mari prin aceea că se pot cosi de mai multe ori pe an, dând un fîn bun şi hrănitor atât verde cât şi uscat, şi producând la hectar (adecă 2 pogdne) până la 15.000 kgr. fîn uscat pe an.
Care nu va fi bucuros când scie asigurată hrana vitelor sale în timp de iarnă, şi va pute găsi în tot timpul anului fîn la îndemână, a da la boi sau la vaca cu lapte, care fîn înfluenţeză mult asupra secreţiuniî laptelui.
Este o frumuseţe a privi lanurile de lucernă şi trifoiu de la Şcola practică de Agricultură «Striharetz» formate în a-solamente, la ferma model Studina, pe tdte moşiilo aprdpe, căutate în regie de stat şi pe tdte moşiile pendinte de Administraţiunea Domeniului Cordnei. Probă că statul se gân-desce de aprdpe la îmbunătăţirea vitelor, tot asemenea şi Administraţiunea Domeniului Cordnei, care din fericire are ca conducător un valoros bărbat, care se gândesce de aprdpe la îmbunătăţirea sortei ţăranului nostru, la îmbunătăţirea
www.dacaramanica.ro
506
ALBINA
vitelor ndstre, şi la ridicarea pe un picior înalt al agriculturii ţării năstre.
Ceiescă orî-cine cu luare aminte tdte sfaturile, instrucţiunile, poveţile bune, şi chiar obligaţiunile puse de Venerabilul domn «Idn Kalinderu», Administratorul Domeniilor Cordneî, locuitorilor cu ocasiunea noilor învoeli şi cari t6te sunt publicate în preţiosa şi populara revistă „Albina“ şi vor vedă cât a luptat şi cât luptă, numai pentru binele ţăranului.
Ori-ce ţăran după legea rurală are câte-vâ pogdne de pămînt, din care fdrte uşor ar pute sacrifica D/î — 2 pogdne, unde în unire cu alţi rezeşî, să-şi facă câte un mic loc unde să samene lucernă sau trifoiu. Ministerul Agriculturii, doritor a se lăţi cât mai mult cultura plantelor de nutreţ, dă la ori-cine cere, sămînţa necesară. îndemnăm pe toţi bunii agricultori, cari doresc a ave vite bune, să ceră cu o pe-tiţiune, Onor. Minister al Agriculturii din vreme, şi vor primi cât le vor trebui, iar în lipsă de pămînt pentru cultură, pot prea bine luă cu dijmă de la proprietari sau arendaşi.
Iân Georgescu
Abs. al şc61cî de Agriculturii şi Fermei „Studina*.
Patima jocului de cărţi.
ici o altă patimă omenescă nu-I mai stricătdre de suflet, ca patima jocului de cărţi; omul că(jut la patima asta, nu mai scie de lege, de credinţă, de casa şi de toţi aî lui. De la jocul de cărţi ca şi de la beţie, vin pe rînd tăte relele. Se istorisesc şi s’aii vă-<}ut o mulţime de pilde în care jucătorii de cărţi au ajuns la urma urmei, să săvîrşescă cele mai murdare fapte şi chiar crime, numai pentru a scdte bani să-î dea la jocul de cărţi; iar unii dmenî, după ce şi-au dat tdtă starea la cărţi, îşi fac singuri semă «jilelor, lăsând femei şi copii muritori de fome.
Cu tdte că s’a dovedit în tot-deauna că, ori când câştigul fără muncă duce pe om la pertjanie, lumea nu s’a învăţat minte şi unii dmeni îşi fac din jocul de cărţi, un meşteşug, şi ei cu vremea ajung a sta la pândă ca tâlharii şi a prinde în mreje pe dmenii slabi de îngeri pentru a-î scurge de parale şi mai ales pe nevrîstnicii, pe cari îi pun la cale să fure bani de la părinţi, sau să-şi zălogescă şi să-şi vîn<Jă de mai înainte dreptul de clironomie.
Pe lângă dmenii de tagma asta, cari din nenorocire îşi săvîrşesc meşteşugul prin cârciumi şi cafenele (jiua în ametja mare, de multe ori sub ochii celor orânduiţi de stăpânire
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
507
dea-î prinde şi a’î da pe mâna judecăţii, apoi se mai jocă cărţi şi prin case cu nume bun, cari, sub cuvînt că omărâ urîtul, îşî dau bănişoril în cărţi. Când obiceiul a ajus la patimă, apoi nenorocirile se ţin lanţ: moşii vîndute ia mezat, case zălogite, copii pe drumuri, cu un cuvînt vieţă stricată.
La oraşe, obiceiul a prins rădăcini adânci, şi, cundscein toţi mulţime de pilde, în cari, tata jăcă cărţi, mama jăcă cărţi, iar copiii, cresc pe mâna doicelor (mancelor) şi slugelor stricate, aşa că la vîrsta de 16 ani, sunt putrecjî de boli.
Legiuirile năstre nu îngăduesc jocul de cărţi, şi ori-ce alt joc de noroc, in care se vînâză câştigul fără muncă; dar la ce folos dacă le calcă şi unii din omenii stăpânirii.
Când te gândescî că slujbaşul îşi dă simbria în cărţi, şi a doua (ji nu mai 6 bun de lucru şi n’are de coşniţă, că păstrătorul banilor stăpânirii îi aruncă la cărţi şi apoi fuge peste mări şi ţări, lăsând lada statului gălă şi familii pe drumuri, ei cari ar trebui să fie pilduitori, atunci veiji că răul e aşa de mare şi covîrşitor, că el surpă temelia unei ţări.
Ceea-ce însă trebne să ne umple inima de durere şi mintea de proză, este că patima joeiduî de cărţi, a pătruns şi la sate, tinde dacă mat punem la socotetă şi patima băuturii, care prin unele sate a prins rădăcini adânci, şi apoi bălele rele, putem să punem cruce viitorului patriei năstre, dacă cu un ceas mai înainte, nu vom hia straşnice măsuri, pentru a tăiă din rădăcină răul.
Din multe pilde să spun numai una prăspătâ de tot: In-tr’un sat din Vlaşca, s’au găsit fruntaşii satului în crucea nopţii, strânşi la o crâşmă şi jucând cărţi de mama focului; aşâ că cârciumarul a tras folos 70 lei numai din ceea-ce căzuse la învoială să dea jucătorii peste fie-care talie, aşâ că lesne ne putem da cu mintea, cam ce bani s’au învîrtit la joc, când cârciumarul a tras folos 70 lei.
Apoi dacă sătenul, peste tdte novoile ce are pe capu-î, va fi lăsat să cadă în patima jocului de cărţi, nu sciu dacă stăpânirea va mai avă puterea să-l scăţă din starea în care zace.
De aceea, toţi cei chemaţi în mijlocul satelor, şi puşi de stăpânire pentru a lumina pe săteni, trebne să fie omeni de ispravă, ageri la minte şi curaţi la suflet şi, mai pre sus, omeni cu dragoste de ţeră: alt-fel. cu omeni nărăviţi şi stricaţi, nici un pas spre bine nu se pote face, ci din potrivă, vom da mereu înapoi ca racul.
La sate, ca şi la oraşe, un soiu de femei mincindse, cari dau în cărţi, scot multora paraua din pungă, înşelându-le credinţa că ghicesc din cărţi, întîmplările vieţei trecute şi viitdre; ghicesc de boli şi mulţi săteni când le rătăcesce un bou, alerg la cărturăresă, dând paraua muncită, în loc să alerge după bou; sau când îi zace un băiat, alărgâ la căr-
www.dacQFomanica.ro
508
ALBINA
turăresă ori la vrăjitdrea din deal, în loc să-l arate doctorului.
Trebue să înţelăgâ odată ceî-ce au crecjare ori nădejde în cărturărese si vrăjitdre, că tdte femeile de tagma asta, sunt înşelătdre şi mincindse, iar când e vorba de cele de la oraşe, apoi ele au iscodit şi alte năsdrăvăniî de pângărire a sufletelor. Aşă, mai tote îşi aii casă cu chirie, la loc dosnic, şi când prind in ghiare femei mai slabe de îngeri, după ce le spune vercfi şi uscate, din cărţi, apoi încetul cu încetul le momesc cu fel d fel de făgăclueli până ce le ademenesc şi le smulg banii şi cinstea.
Să vedem acum ce-î de făcut ca să ne scăpăm de primejdia jocurilor de cărţi:
In lecuirea unei bole, de care sufere un om, trebue mai întâiu ca, doctorul, să caute şi să arate băla, apoi să porun-căscă doctoriile cerute de bălă. Ei bine, răul nu va fi lecuit dacă doctoriile nu le dai bolnavului la cesul poruncit de doctor şi atâta cât scrie el. Aşă e şi cu legiuirile cari se fac într’o ţeră; nu-i de ajuns să le aşterni frumos, pe hârtie, să le întăresc! cu glasul naţiunii şi al Regelui, ci, trebuie, (mai ales într’o ţeră tînără în lumină ca a năstră) ca, măcar cei chemaţi cu punerea în lucrare a legiuirii, să fie ă-menî cuminţi şi temători de Dumnezeu, şi să caute a ve-ghia ca ea să fie cu sfinţenie păzită şi cinstită de obştie iar pe cei cari cutez a o nesocoti, să-î dea pe mâna judecăţii şi să-şi iea pedepsa păcatului ca să slujescă şi altora de pildă căci, trebue să seim cu toţii, că, nesocotirea legeî de un pă-mînten şi de mai mulţi la o laltă, surpă temelia ţării. Să vedem şi noi ce e de făcut în potriva jocului de cărţi, căci vedem că legiuirile n’au isbutit să-l stîrpescă.
Odată am cetit într’o carte a unui mare învăţat, două ducători :
1.	Vremea petrecută de om, fără învăţătură, e un fel de mărte, adecă îngroparea de viu a acelui om. Seneca a 82-a scrisore.
2.	«II vine greu omului să fie cuminte, când n’are de lucru,» dicetdre latinescă.
Nu-î dar alt leac, decât să omoram urî tul, adecă vremea fără lucru, prin muncă şi inveţătură.
Sătenul, tătă vara până în amurgul tămneî, e la muncă şi vremea asta petrecută în muncă, aduce aurul cu vagă-nele în ţeră şi-i belşug cu mila Domnului.
Iarna însă unii săteni n’au ce munci, ori aii puţin de muncă, aşă că apucându-i urîtul, şi-l înecă la crâşmă, cu rachiu pe datorie, ori o găină pe o cinzecă, iar cdţii momiţi cu câştigul fără muncă al jocului de cărţi, cad la patimă şi joc până 'şi vînd şi cenuşa din vatră.
Trebue dar ca stăpânirea, în bună înţelegere cu fruntaşii satului, cu arendaşul ori proprietarul, cu preotul şi înveţă-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
509
torul, să înjghebeze ateliere de felurite meşteşuguri, aşa cum s’au făcut în satele ce cad pe moşiile Cordnei ndstre Regale, unde ţî-e mai mare dragul să te uiţi la buna stare a sătenuluî.
In tdte sărbătorile, să se orînduescă predici la Biserici, cu sfaturi de bine poporenilor, iar învăţătorul, să facă dese şezători, cetind sătenilor din cărţi frumdse.
Femeile mai luminate să inergă Sâmbăta din casă în casă, şi să înveţe pe sătence de ale gospodăriei şi curăţeniei, care ţine sănătos pe om, şi mai ales să le pue la cale a lua suveica, când au isprăvit treba casei, şi a nu mai da parale pe pânzeturi putrede dela străini.
Trecând la oraşe, acelaş leac se dă pentru omorîrea urî-tului: muncă si învăţătură.
Să spun şi pentru partea asta o pildă.
Acum doî ani, am fost în casa unui profesor din Germania, carele ave cinci fete şi doi băeţi; deşi om cu stare, o-sebit de lefă, pentru o casă mare de 7 odăi, bucătărie, o-gradă şi alte gospodării, n’avea de cât o slugă bărbat, care căta şi de grădină, tocmit cu 14 mărci pe lună (17 lei şi 50 bani), iar pentru casă o femee, numai pentru 6 câsuri pe iji cu 8 mărci pe lună (10 lei).
Gospodina mamă, este un fel de măiastră, ea, cu cele 5 fete, duce tdtă gospodăria şi pe rînd se pune la tdtă treba casei, aşa, dacă Luni, una din fete face mâncare, alta dere-tecă prin casă, alta vede de paseri, iar alta vede de aşezatul şi strînsul mesei şi aşâ fie-care eră orînduită la câte un fel de trebâ, şi tot aşâ e peste tot in ţera asta; iar când o fată se mărită scie totă seina casei; n’o păte înşelă slugile, căci mai adesea nu le ţine decât pentru munca grea, iar dacă din întâmplare n’are slugă, sau i-a fugit, apoi ’şî încinge pe3telcuţa şi gătesce mâncările cele mai alese. In cas când gospodina n’are de lucru, strânge copiii şi pe rînd citesc în cărţi cu cuprins sănătos, învăţături frumdse pentru suflet şi minte, iar nu ca unele din fetele ndstre, cari sciu mai bine a scrie înlr’o limbă streină, decât în cea roma-nescă, şi apoi cetesc cărţi cari le strică sufletele înrăindu-le, pe când de gospodărie habar n’au.
Un director de fabrică de pusei, din Austria, om bogat în lege, îşi trimetea în fie-care rji fetele la ospătăria fabriceî, unde se gătea sutimi de feluri de mâncări, numai pentru a învăţă cât mai mult meşteşugul gătitului, şi a le fi în măritiş, vieţa bună şi sporul în casă.
Facă aşă tote femeile ndstre, şi le va trece pofta de jucat cărţi, vor avii bărbaţi cari să le piardă din ochi cu dragostea, copii curaţi şi cuminţi, iar nu stricaţi de putrigaiul de slugi streine, cari de ar fi bune nu ’şî ar părăsi ţera lor, şi în schimb ar ave spor şi berechet în casă, şi. .. mai puţine despărţenii la tribunal, iar ţera se va ridică tot mai sus, şi va birui mai cu înlesnire mvoile cari-i cad câte odată pe grumaji.
www.dacoromaiiica.ro
510
ALBINA
Acum că am arătat (pe cât îmi eră de ertat într’un articol de revistă) unde duce patima jocului de cărţi şi lecui bălei, să vedem de unde au venit afurisitele de cărţi.
Pe vremuri, găsim că ele ne-au venit din Asia şi anume de la Chinejî, şi au fost aduse de Saracinî şi Cruciade, cari în urmă au împrăştiat jocul de cărţi, în tătă Europa şi a pus pe gânduri pe regi şi împăraţi, aşa că Ludovic cel Sfînt la 1254, a dat o straşnică poruncă să nu se mai jăce cărţi.
Se istorisesce de un oşten de al acestui rege, care, călcând porunca dată, a fost pus la închisăre pe mai mulţi ani, şi stând el la închisăre s’a tot gândit cum ar face ca să scape şi spărgând închisărea, a fugit într’o biserică, unde a strigat în gura mare cum că el fără vină a fost osândit, căci a umblat cu cărţile, dar uu ca să j6ce, ci să înveţe calendarul; şi lucrul e tocmai aşa căci, tălmăcia el: cele 52 de cărţi închipuesc cele 52 de sâptămîni ale anului; fie-care culăre este compusă din 13 cărţi şi închipuesc cele 4 anotimpuri ale anului cu cele 13 săptămâni una cu alta; cele 12 figuri închipuesc lunile anului şi toţi ochii celor 52 de cărţ-la un loc, daii numărul zilelor dintr’un an şi aşa fiind, noi rodul a cerut ertarea soldatului de pedăpsă. Ce bine ar fi dacă ele n’ar sluji decât drept calindar !
Căpitan S. Lcontc.,.
Primăvara şi lucrările câmpului.
rimâvara se apropie pe nesimţite, când încep cele mai multe lncrări ale câmpului, şi de multe ori se îngrămădesc aşâ de multe, în cât mulţi agricultori nu sciu pe cari să le lase în aşteptare şi pe cari să le facă mai de grabă. De aceia este bine mai de timpuriu, a se face un plan economic de cultura acelor plante pe cari am
www.dacaromanica.ro
ALBINA
511
dori să le cultivăm la primăvară şi pe ce suprafaţă, ce fel de arătură trebue făcută şi câte. Căci nu tote plantele cer aceeaşi arătură ca adâncime şi în acelaşi număr. Acei dintre agricultori cari au sciut să profite de starea timpului din anul trecut, şi şi-au isprăvit semănăturile de tomnă, se vor găsi în primăvară cu cea mai mare parte din arături făcute, şi încă în bune condiţiuni pentru ori-ce plantă agricolă.
Fiind-că este vorba de semănături de primăvară, este bine să ne îngrijim mai de timpuriu de instrumentele agricole, ca plugul, grapa să fie în bună stare Sunt unii agricultori cari sunt fraţi de cruce cu proverbul: «că mal e vreme» şi când colo într’o bună dimineţă se trezesce că timpul lucrărilor au sosit aşâ de repede, în cât l’a apucat cu instrumentele agricole într’o stare în cât nu le pote pune în lucrare. Ast-fel că în loc să plece la munca câmpului, trebue să mai aştepte încă vre-o câte-vâ dile până când fierarul îi va drege fiarele de la plug, rotarul, rotele sau cornele de la plug. Sapa şi casmaua se găsesc în aceiaşi stare, aşâ în cât nn pote să-şi lucreze cel puţin grădina până când i se va drege plugul. Dacă n’avem săminţă, trebuie să căutăm a luă de la acei agricultori cari posed seminţele cele mai bune, de orz, ovăz şi altele, şi cari din aceste soiuri de seminţe sunt mai bune. Ca soiu mai bun de ovăz, d-1 C. Datculescu, cunoscutul agricultor, recomandă fărte mult ovăsul de Ligovo, acest soiu de ovăs este recomandat şi de ziarele agricole străine. Aceste ziare agricole mai recomandă orzul de Beseler, de Saxa .şi altele, ca cele mai roditore, şi cari se mulţumesc a fi semănate pe locuri arate chiar odată şi grăpate bine, şi pot să producă recolte satisfăcătore, dacă timpul va fi bun la crescere, chiar şi în pămînturile mai sărace, fără să mai vorbesc de cele roditore.
Deci sămînţa trebue procurată mai de timpuriu, cu atât mai mult cu cât timpul în care ne găsim, dacă se va îndreptă puţin, semănatul ovăsului pote începe fără întârziere, şi fără să mai aşteptăm luna Martie; după ovăs se va pută semănâ şi orzul, lăsând pentru începutul lui Martie meiul şi măzărichea. Dacă timpul ar fi favorabil, şi s’ar isprăvi cu semănatul ovăsului şi orzului, şi aceste din urmă plante se pot semănâ forte bine şi în luna Februarie. Odată
www.dacQromanica.io
512
ALBINA
sămînţa cumpărată, dacă nu avem, şi îndată ce instrumentele agricole se găsesc în bună stare, trebue să îngrijim de vitele de muncă, să le hrănim bine, cu nutreţuri bune şi îndestulătore, ca să nu cadă pe brasdă în timpul muncei din causă de slăbiciune. Să mai lăsăm paiele şi să le dăm fân mai mult şi bun, sau dacă nu prea avem fân, să amestecăm paiele cu lân, ca să fie mai bine mâncate de vite. A le da numai paie şi coceni uscaţi de porumb, însemneză a prelungi viaţa animalelor de pe o di pe alta, fără a se mai ţine socotelă de munca ce trebue să facă ast-fel de animale. Căci a ţine socotelă de munca ce au să facă şi a le da demâncare paie, ar însemnă: a mâncâ apă şi a bea aşchii, a pune mâna pe topor şi a merge în pădure spre a tăia lemne şi a le face stânjeni. Dacă se pote acest lucru din partea cuî-vâ?
Pentru ce să cerem atunci şi de la vitele nostre de muncă, ceea-ce nu se pote, când sunt hrănite şi îngrijite prost, fiind-câ munca lor nu pote fi decât în raport cu hrana şi îngrijirea lor ?
Cum vor fi vitele la unii săteni îngrijite şi hrănite acasă, nu pot sci, dar din ceea-ce ved, când vin la Bucuresci, sau in alte oraşe ale ţerei cu lemne sau cu alt-cevâ de vîndare, se pot judecă cum aceste animale sunt îngrijite şi hrănite în coşarele lor. D’asupra lemnelor se pote vede o legătură de paie (mai rar fân) şi vre-o 3—4 snopi de coceni de porumb, şi acestea într’o stare rea de tot, iar balega uscată pe corpul vitelor, de la codă până la cap, de o grosime de vre-o 2 c. m.
Acesta însemnă că vitele nu numai că nu se ţesală, dar nici cel puţin nu li se pune sera aşternutul de paie curat, ca în timpul nopţei să se potă odihni mai bine, şi că bălegarul nu se scote din coşar cu săptămânile. In loc ca bălegarul să se ducă pe câmp ca să îngraşă pămîntul spre o mai bună rodire a lui, putredesce pe corpul vitelor şi pe podeala coşarului.
Dar, acest lucru nu însemnă că sătenii noştri, cari for-mdză talpa ţerei, se găsesc în putrediciune morală şi economică, este mai mult un reu obiceiu, o neîndemânare, şi la unii pote rea voinţă, mai cu semă la aceia cari sunt mai cu dare de mână. Nici vorbă că acestă stare de lucruri se pote vede şi la unii proprietari şi arendaşi de moşii, cari
www.dacofomaiiica.ro
ALBINA
513
au vite de muncă, şi nu se lasă numai pe munca ce i-ar face-o sătenii. Deci sătenii, în loc să i-a exemple bune de la ast-fel de agricultori cu maî multă cultură, i-au exemple rele, cari trebue îndreptate odată, şi într’o parte şi într’alta.
In loc să ne tot lăudăm cu străinătatea, care numai r6u ne-a adus şi ne aduce, să ne îngrijim de ceea-ce avem noi, de ore-ce noi avem tot ce-i bun, numai trebue îndreptat şi îngrijit, străinătatea ne-a prăpădit viile, ne-a prăpădit vitele de muncă; ne-a prăpădit starea nostrâ economică. Pe când străinii din tote acestea au câştigat, noi am pierdut, şi încă pierdem mereu.
Apropiindu-se primăvara cu lucrările ei agricole, să nu uităm a ne procură sămînţa bună, a ave vite bune de muncă, instrumente agricole perfecţionate şi în bună stare.
Y. S. Moga.
£egenOa pămîntulul şi a muncii
Atot-puternicul Dumnezeu — <Jiee o legendă bucovinenă —după ce a făcut cerul cel fără de capet şi pămîntul cel înconjurat de ape şi tote câte suut într’însele, a făcut în urmă pe om şi a ho-tărît,’ ca el să fie stăpân peste tote făpturile şi vietăţile pămîn-tuluî, apelor şi văzduhului. De aceea a chemat Dumnezeu pe tote făpturile sale înaintea sa şi le-a spus tuturora, ce îndatorire le impune de împlinit.
Aşa a rînduit Dumneşleu, ca aerul să fie pentru respirarea o-menilor şi vietăţilor, şi loc de petrecere pentru sburătore şi ca plantele să tragă din el prin frumje, hrana trebuinciosă.
www.dacaromaiiica.ix)
514
ALBINA
Soreluî i-a dat Dumnedeu porunca, ca el prin razele sale de foc să încălzescă aerul, pămîntul şi apele şi ca el să-şî reverse lumina sa asupra tuturor făpturilor Dumneţleescî aflătore sub bolta cerului.
Pe luna cea schimbătore şi pe stelele cele fără de numer, le-a însărcinat Dumnezeu, ca ele să fie luminătorii nopţilor, ca animalele sălbatice şi fricose, eşind din ascunsele lor vizuini, să-şî potă afla hrana în vremea nopţilor.
Mărilor celor fără de fund şi lin stătătore şi apelor celor cur-getore, le-a (Jis Dumnedeu ca în ele să se adăpostescă fel de fel de pese! şi vietăţi, ca ele să stingă setea omenilor şi a vietăţilor şi în urmă ca prisosul apelor lor să se ridice în formă de abur în aer şi apoi la vreme de trebuinţă să cadă pe pămînt în formă de ploie şi zăpadă.
In urmă veni şi pămîntul la rînd, ca să iea şi el spre sciinţă îndatorirea lui, şi Dumnezeu i-a ţlis: «Tu, negrule pămînt, să hrănesc! cu erburile mirositore şi cu pomii cel roditori ce vor răsări din tine şi se vor hrăni din glia ta, pe tote vietăţile, dobitocele şi pe toţi omenii lumii!»
Auşlind pămîntul acestă poruncă Dumneţleească s’a cutremurat de frică, după care cutremur s’a schimbat neteda-î faţă în munţi şi vei şi a (jis: «Domne! mă prind să hrănesc, să cresc şi să adăpostesc tote ierburile, pomii, vietăţile şi dobitocele lumii, dar nu mă prind să hrănesc şi sumedenia de omeni ce vor fi cu vremea pe pămînt. Nu mă prind să hrănesc pe om, fiind-că el, rinduit de Tine stăpân peste tote de pe pămînt, nu va voî să mă lucreze şi să mă îngrijescă şi aşâ să-şî agonisescă cele de trebuinţă gu-rel şi pânteceluî, ci va aşteptă, ca tote să i-le dau de-a gata, aşâ cum s'ar ţlice mură ’n gură. De aceea, Atot-puternice Domne, nu mă prind să-l hrănesc pe om, fă bine şi îndatoresce cu acesta pe luminosul s6re, pe blânda lună, pe strălucitorele stele, sau pe întinsele şi nemărginitele mări».
Aurind Dumnezeu aceste cuvinte pline de grijă, rostite de în-spăimântatul pămînt, a cunoscut că pămîntul vorbesce bine; de aceea a <Jis către dânsul: «Nu te teme, măcar că l’am pus pe om domn peste totă lumea, el totuşi va fi dator să te lucreze. Şi numai dacă te-al prins să hrănesc! şi să crescl tote făptuirile lumii, apoi să sciî că am hotărît, ca omul să-şî tragă hrana sa cea de căpetenie din aceste făptuiri, iar ce-î mai va fi de lipsă să-î dai tu!»
Aurind pămîntul acestă orînduire prea înţeleptă se molcomi.
Şi chemând Dumnecjeu pe om înaintea feţei Sale i-a dis: «Iată, te-am făcut domn peste tote făpturile lumii şi de aceea ţi-am dat minte plină de înţelepciune; tote aceste făptuiri vor fi supuse ţie şi îţi vor sluji spre hrană şi îmbrăcăminte. Tot aşâ îţi supun ţie şi întinsul pămînt şi dintr’însul îţi vel scote tu hrana ta, însă numai în sudorea feţei tale vel mâncâ pâinea ta»!
«Cum va fi acesta?», întrebă omul nedumerit, «ce însemnă în sudorea feţei tale vel mâncâ pâinea ta !»
Iară Dumnezeu i-a dis: «Acesta însemnă: «Vei munci şi lucra, vei mâncâ — nu vel liicrâ, veî răbdâ!»
Şi de atunci se ţlice, că munca s’a înfrăţit cu pămîntul şi umblă biata rli şi ndpte şi cutreeră fără odihnă văl, şesurl, delurî, păduri şi câmpii şi se îmbie fie-căruî om, ce întâlnesce în calea-î
www.dacarQmamca.ro
ALBINA
515
nesfirşită, ca să-i fie prietenă bună, făgăduindu-i, că ea îl va face avut şi cu trecere mare între omenii cei de faţă, ba chiar pomenit de cei viitori şi bine veşlut de Dumnedeu: însă vecinie pribega muncă, mereu se vaită şi amar se piânge, că puţini, forte puţini, îi caută şi primesc prietenia ei şi că cei mai mulţi se înfrăţesc pe vieţă cu neprietina ei de morte, adecă cu «lenea».
După Tribuna Sibiu.
De la liceul din T.-5everin.
In luna Decemvrie, a anului trecut 1901, am depus, împreună cu d-1 profesor K. Richter, directorul internatului, în conferinţa plenară a d-lor profesori ai liceului «Traian,» actele de întrega gestiune financiară a Internatului Liceului pe anul trecut şcolar, 1 Septemvrie 1900 — 1 Septemvrie 1901. Conferinţa d-lor profesori a delegat o comisiune, compusă din d-nii profesori: P. Chirulescu, N. Herescu şi L St. Paulian, cari au esaminat actele şi au presintat, în luna Ianuarie, un raport, din care se constată veniturile şi cheltuelile Internatului pe anul trecut şcolar.
Fanfara Liceului din T.-Severin.
Pentru a pute fi cunoscută, de toţi aceia cari se intereseză şi au dat sprijin instituţiunei nostre şcolare, gestiunea financiară a internatului, m’am decis a cere publicitatea punctelor esenţiale din acel raport în tote ziarele ce apar în localitate. Veniturile şi cheltuelile se repartiseză în modul următor:
1. Totalul veniturilor Internatului, pe anul şcolar 1900—1901,
Erovenite din încasările de la elevii solvenţi, subvenţiuni şi ser-ări, se urcă la suma de: 37.074 lei, 22 bani, şi se repartiseză:
www.dacoramaiiica.iD
Elevii Liceului din T.-Severin
ALBINA
517
a)	încasaţi de la elevii interni (solvenţi), lei. . . . 28.688,30
b)	Subvenţiunea ministerului de instrucţiune de la 1
Septemvrie 1900 până la 1 Sept. 1901.............. 1.800,—
c)	Subvenţiunea comunei, idem....................... 5,493,55
d)	Venitul concertului dat şi al şerb. pop. din Iunie. 1.092,17
Totalul veniturilor. . . 37.074,22 2. Totalul cheltuelelor se ridică la suma de 37.312 lei, 83 bani, aşa că gestiunea a fost încheiată cu un deficit de 238 lei, bani 61. Acest deficit s’a acoperit din veniturile anului curent şcolar. Cheltuelile se repartiseză : 26.487,93 pentru Internat.
10.824,90 pentru Liceu (grădină, fam-
fară, orhestră, inst. de apă).
Următorul tablou lămuresce fie-care articol de cheltuelî:
a)	Ajutore pentru întreţinerea elevilor lipsiţi de mij-
loce, afară din internat.............................  268,50
b)	Personalul Internatului............................ 7.666,10
c)	Hrana elevilor Internatului (solvenţi şi bursieri). 12.330,53
d)	întreţinerea localului Internatului (chirie 2.400,
lemne 2.000, gaz, reparaţia şi completarea mobilierului, medicamente, băi, cheltuelî de cancelarie, etc............................................ 6.222,80
c)	Cheltuelî pentru grădina Liceului şi întreţinenea
instalaţiunei de apă................................ 2.390,05
f)	Personalului grădineî............................... 3.695,75
g)	Personalul orhestrei de famfară.................. 2.068,—
li) Diferite cheltuelî de Liceu.........................2.321,10
i) Ajutore la societăţi, bănci....................... 350,—
37.312,83
După cum se pote vede din acesta dare de semă bunul mers al Liceului nostru în desvoltarea lui organisare, se datoresce în mare parte sprijinului pe care onor. minister de Instrucţiune şi autoritatea comunală locală l’au dat internatulni prin subven-ţiunile acordate.
Nu mai puţin ajutor a căpătat Liceul de la onor. administra-ţiune judeţenă prin fondul acordat bibliotecei şi ajutorului dat elevilor lipsiţi de mijloce.
In special sunt dator a mulţumi tuturor acelora cari ne-a dat sprijinul lor material şi morai la sărbătorile organisate în cursul anului trecut, cum a fost concertul de la sala «Apollo,» serbările din Iunie şi concertul cel din urmă.
Corpul profesoral al Liceului prin mine, mulţumesce tuturor acelora cari ne-au dat sprijin pentru ca instituţia nostră şcolară să rămâie neştirbită în aceşti timpi de mari nevoi materiale.
Primiţi, vă rog, onor. Comitet de Redacţie, o dată cu asigurarea simţimintelor de consideraţiune ce vă păstrez şi via mea mulţumire pentru publicarea dată rîndurilor de mai sus.
C. Armnşn
Directorul Liceului T.-Sevcrin.
Pe pânză se scriu adresele fără ca pânza să sugă cernela, dacă lipim de desubtul pânzei o foie de hârtie.
www.dacoromanica.ro
518
ALBINA
Cronica Săptămânii
—	A. S. R. Principele Carol a fost înrolat în regimentul Ide geniu, clin Bucureseî, pentru a face stagiul cu gradul de fruntaş.
A. S s’a presintat la regiment şi va fi repartisat într’o companie de săpători însărcinată cu lucrările de fortificaţie.
La 1 Maiu viitor se va ţine examen în localul şeoleî secundare de fete de gradul al II lea, din strada lconeî, Bucureseî, pentru obţinerea diplomei de aptitudine pedagogică în conducerea grădinelor de copil din şcolele particulare.
Condiţiunile de admitere la concurs sunt următărele:
a)	Sunt admise la acest examen [absolventele şeolelor de învăţătore şi institutore şi absolventele externatelor secundare de fete ;
b)	Candidatele vor presentâ un certificat de la direcţiunea şco-leî în care aii urmat, constatând că au avut o conduită bună.
Ele vor arătă ocupaţiunile ce aii avut după eşirea din şcolă.
Examenul, la care vor fi supuse candidatele, va consta în probe scrise, orale, şi probe de practică pedagogică.
Proba scrisă se va face asupra unul subiect de pedagogie.
Proba orală va consta în interogaţiunl extemporale din pedagogie, limba română, Istoria Românilor, aritmetica şi geografia României.
Proba practică pedagogică se va face într’o grădină de copil, asupra unor exerciţii indicate cu două ore înainte. Candidata se va prepară fără ajutor de cărţi şi va presentâ comisiunil un plan.
Candidatele, cari vor fi obţinut nota medie 7 la aceste trei probe, vor dobândi un certificat de aptitudine pedagogică pentru învăţămîntul în grădinele de copil din şcolele private.
Candidatele trebuesc să se înscrie, cel mal târziu, până în sera de 25 Aprilie, la ministerul instrucţiunii.
—	Cu ocasiunea împlinirii vîrstel de 50 ani, din cari 26 petrecuţi în ţără, d l L. Cazzavillan, directorul răspânditului ziar «Universul,» a dăruit, prin d-1 Spiru Haret, ministrul Instrucţiune! publice, lei 10.000 pentru cantinele şcolare-rurale.
Tot cu acestă ocasiune, d-1 Cazzavillan a mal dăruit sindicatului presei 2.000 lei, societăţel «Gutemberg,» a lucrătorilor ;i pografl, 2.000 şi primăriei Capitalei spre a fi împărţiţi la săraci 1.000 lei.
—	Ministerul de domenii a luat următorea decisiune, cu privire la măsuri şi greutăţi:
Pe lângă modul prescris la art. 5 din regulamentul din 11 Ianuarie 1866, relativ la măsuri şi greutăţi, pentru construcţiu-nea belciugelor de la greutăţi de fontă, se admite:
a) Pentru tote greutăţile belciugele din sîrmă de fior, de grosimi suficiente, cu capetele sîrmeî lipite prin fiertură;
www.dacaromaiiica.ix>
ALBINA
519
bj Pentru greutăţile de 500 grame şi maî mici, acostă lipitură pote fi făcută prin aramă, iar nu numai cositorită.
— In Caucasia, Rusia, a fost un mare cutremur de pămînt. Un Oraş a fost cu totul distrus. Sunt mulţi morţi.
Un număr de 25.000 de locuitori au rămas fără adăpost şi fără hrană.
DE LA SATE
In ţliua de 20 Ianueric a. c., s’a ţinut o conferinţă culturală în com. «Broscenî», din judeţul Mehedinţi. La acestă conferinţă aii luat parte, toţi învăţătorii, preoţii, primarii şi un număr mare de proprietari din plasa Motruluî dc sus şi plaiul Cloşani, precum şi d-niî D. C. Bungeţanu revisor şcolar, I. Hergot revisor comunal şi d-1 Gheorghiu, şeful pepinieriî statului de la Strehaia. Subiectul acestei conferinţe a fost Mana viilor şi mijlocele de a o combate, care a fost desfăşurat cu multă pricepere de d-1 Gheorghiu, în cât publicul de faţă, a isbucnit în aplause şi fie-care a plecat cu cugetul de a pune în aplicare lumina sciinţeî.
După ce a terminat d-1 Gheorghiu, a luat cuvîntul d-1 D. C Bungeţanu, care în numele învăţătorilor mulţumesce d-lui Gheorghiu şi îşi exprimă dorinţa, că numai atunci când toţi slujbaşii statului, cari trăiesc în atingere cu ţăranul român se vor coborî în mijlocul lui spre a arătă lumina sciinţeî, atunci starea ţăranului român se va îmbunătăţi forte mult.
* *
*
Sub conducerea învăţătorului diriginte P. Petrescu, s’a înfiinţat în comuna Tigvenî. Argeş, o şcolă de adulţi, cu începere de la X Ianuarie 1902. S’au înscris 40 elevi, cari au fost clasaţi în trei divizii. 1. Absolvenţi a patru clase primare; 2, Trecuţi prin câte-vâ clase şi 3, Analfabeţi.
Părintele Paroh N. Topologeanu va predă religiunea. Cursurile se ţin regulat în fie-care Duminecă şi serbătore.
Un Abonat.
A P* E Xj
Sub-semnatul învăţător, fac un călduros apel către toţi d-nii autori, editori şi posesori de cărţi, rugându-i să bine-voescă a dărui bibliotecii populare de la şcola nostră, cărţi cu conţinuturi folositore sătenilor.
Mulţumesc din nainte celor cari ne vor ajută
Gl. Florescu,
_________________ fnvfiţ. corn. Vălsftncacl-Argeş.
Chiu se pot desvăţa caii de năravul de a fi sperioşî. Caii sperioşl îi putem desvăţâ de acest nărav rău, dacă obiectele de cari se sperie le punem înainte ca să le mirosă. Acesta trebue făcut rnai de multe ori, dacă se întâmplă să se sperie, nu trebue bătuţi, ci din contră să fim cât se pote de prietenoşi cu ei şi arătân-du-le imediat obiectele de cari s’au speriat, după modul arătat mai sus, îi vom desvăţâ de acest nărav rău.
www.dacaromamca.ro
520
ALBINA
I a 5 c i inţare.
Domnii membrii ai societăţii«Steaua» sunt rugaţi să înainteze colisaţia pe anul al II-lea pe adresa d-lui P. Gâr-boviccanu, str. Sf. Ecaterina, Bucuresci. Sunt rugaţi de asemenea şi d-nii, cari au liste de subscripţie încă din anul trecut, să le înapoieze cu ori-ce resultat.
MULŢUMIRI
învăţători! din Cercul-Culturai, Tîrgul-Bujor, judeţul Covurluî, aduc respectose mulţumiri d-lui I. Atanasiu, Prefectul judeţului care de la venirea în acesta înaltă funcţiune, dă cel mai puternic sprijin şco-leî rurale.
La ori-ce inspecţiune făcută prin comune, prima dsale grijă a fost şcola, şi unde a găsit lipsuri a dat ordine să se îndeplinescă aşâ:
La deschiderea şcolei în Septemvrie, d-sa personal a distribuit elevilor săraci cărţi şi rechisite şcolare din fondul societăţii «Cantina», fond adunat din diferite serbări, date din iniţiativa d sale.
Fapta însă, care încoronezâ pe tote cele-lalte, şi care pentru prima ară are loc în şcolele rurale din judeţul nostru, este îmbrăcămintea elevilor săraci cu haine procurate tot de d-sa, ajutat de Onor. Comitet al societăţii penti'u îmbrăcămintea elevilor săraci, faptă săvîrşită personal de d-sa, în (Jiua de 30 Decemvrie la şcola din comuna Tîrgul-Bujor, reşedinţa Cercului.
Exemplul ce’l dă d-1 Prefect prin săvîrşirea unor ast-fel de fapte, e mai presus de ori-ce laudă.
Fie, că exemplul dat de d-sa, să aibă resunet în inimele tuturor conducătorilor ţării. 1). Albotenu, 1. Prodănescu, P. Braşoveanu, C. Ifrim, A. Yasiliu, I. Argliirescn, Elena Constantiuescu, Nat al ia Georgescu.
*
* *
In (jiua de 4 Aprilie 1901, s’a dat un bal în comuna Preasna-Nouă în folosul şcolei şi al copiilor săraci.
Beneficiul a fost de lei 827,85.
Sub-semnatul, aduc respectosele mele mulţumiri d-lor membrii din comitetul de organisare, prin a căror stăruinţe s’a ajuns la un aşâ de frumos resultat.
D. Enăchescu
_________________ înveţ. Prcasna-Noufi-Ilfov.
Poşta Administraţiei.
—	N. Călinescu, Călăraşi-Vechi. — Sunteţi achitat pe anul IV cu chitanţa No. 527, şi pe anul al V-lea curent cu chitanţa No. 4.069. Ve mulţumim.
—	Pr. Gli. Zorilă, Fîntânele-Negre, Mehedinţi. — V’am achitat pe anul trecut IV cu chitanţa No. 5.103.
—	Pr. M Popescu, Sperieţenî. — Nu cerem nici o plată pentru mulţumirile ce se fac celor ce dăruesc şcolei şi bisericii. Trimeteţi şi vom publica cu plăcere.
—	D. Enăcliescu, Presna-Noue. Ilfov. — V’am achitat cu chitanţa No. 3.990 pe anul curent al V-lea.
—	N. I. Yasiliu, Negresei. —Sunteţi achitat an. V cu chitanţa No. 3.935.
—	Adrian N. Fotescu, Roşiori. — Datoriţi pe anul al V-lea. Dacă plătiţi chitanţa de la poştă, atunci cu banii trimişi vă achit pe anul al V-lea, iar cu cei de la poştă pe anul trecut, şi atunci numai aveţi nimic de plată.
www.dacoramanica.ro
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea înveţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gărbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucurescl.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalinderu, membru al Academiei Române — Vice-preşedinle, Sava Şoniânesca, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier delegat, Petru Gârbaviceanu, deputat, directorat Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Const. Banu, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Spini C Haret, Ministru, profesor Univers.; I. Dimitrescu Procop., senator şi Primar al Capitalei; M. Ylădescîi, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu,profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Alinta-ncşcanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secund ir; Const. Alcxnndrescu, revisor şcolar
Membri! înscrişi şi cotisaliunî plătite (Urmare).
Maiorovicî Anton, comerciant (Panciu), 2 lei; Uiescu I., inginer (Pan-ciul, 2 lei; Burghelea N., doctor (Panciu), 2 lei; Codreanu F. (cam nedescifrat) doctor (Panciu), 4 lei; Alaci, farmacist (Panciu), 2 lei; Andro-niu Ghiţă, proprietar (Moviliţa-Putnai, 2 lei. Vlâdescu Gh., primar (Mo-viliţa-Putna). 1 leu; Hopovitz, doctor (Panciu), 2 lei: Glieorghiţă Costică, proprietar (Putna), 1 leu; Cristu A. S , Magistrat (Panciu), 2 lei; Opri-şanu D., comisar (Panciu), 2 lei; Constantinescu D. Gh , funcţionar (Panciu), 1 leu; Popescu S., învăţ. (Uda-Paciureî-Teleorinan), 1 leu; Măldă-răscu C., învăţ. (Oltina-Constanţa), I leu; Pop Gr. V., şef de biurou în Ministerul Cultelor, 5 lei; Miliâescu C. cântăreţ (Manolesa-Flindor-Do-rohoiu), 1 leu; Ianovicî N., deputat, 2 lei; Drăghicescu Ştefan, deputat (Zăvoenî-Vâlcea). 1 leu; Iiristache Ion, deputat (Cacaleţi-Zărnesci), 2 lei; Lupan Nicolae (Bucurescl), 2 lei; Davidescu C. (Bucurescl), 2 lei; Dirni-triu V. (Bucurescl), 2 lei; Vartolaş Vasile (Bucurescl), o lei; Teodorescu Atanasie (Bucurescl). 2 lei; Protopopescu Victor (Bucurescl), 2 lei; An-dreescu Ion, protoereu (Tecuci), 2 lei; Vasilescu Ion, preot (Tecuci), 2 lei; Gologan Ştefan, preot (Tecuci), 2 lei; Cristea Alex., preot (Ivesci), 1 leu; Isac Vasile, preot (Corod), 1 leu; Lungu Gh. Ştefan, preot (Bu-cesci), 1 leu; Barinca Gh., preot (Torcesci), 1 leu; Hân’cu V., preot (Um-brăresci), 1 leu; Ţincoca Lazăr, preot Liesci), 1 leu; Ciuntu Ştefan, preot (Liescî), I leu; Chircă Gh., preot (Umbrărescî), 1 leu; Spiridon Vasile, preot (Ochenî), 1 leu; Sevastri Uie. preot (Ionâşescî).l leu; Sbârnea Gh., preot (Negrilescî), 1 leu; Dâmăceanu Ion, preot (Cosmescî., 1 leu; Miron Gh., preot (Huruesci) 1 leu; Donici Gh., preot (Ţepu), 1 leu;Gafton Gh., preot (Puteni), 1 leu; Nicolau Atanas, preot (Barcea). 1 leu; Popovici Gh., preot (Barcea), 1 leu; Dimoftaclie Gr., preot (Nicoresci), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului al II (1902) al societăţii, e de 158; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de la vechii membrii, e de 391 leî şi 70 bani.
—	(Va arma In No. Tiitor).
www.dacaromaiiica.ro
Corectarea temelor, composiţielor, u caetelor speciale, scutind pe maeştri de a mai corecta în particular. Preţul 60 bani. Aotodologia caligrafiei, 0,20. Aotodologia seanţelor naturale, 0,60. Planul tutulor lecţiilor de desemn. 0,10.
Deposit: Tipografie, Atelierului, 16, Bucuresci.
GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotrocenî, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şo* sele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra<Jî, Pini lustriaci, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Prima Societata d3 Credit Funciar Român din Bucuresci.
Consiliul de administraţinne prin decisiunea sa No. 1.576 din 3 Ianuarie 1902, fixând <Jiua de 3/16 Martie 1902 pentru a doua-^ecî şi noua Adunare Generală ordinară, sunt invitaţi d nii proprietari asociaţi şi d-niî detentorî de scrisuri funciare."ca să se intrunescă în acea <ji, la orele 121/., din <Ji, în localul societăţii, din str >da Colţei. Cestiunile la ordinea (Jileî sunt urmâtorele; Darea de seuiâ a operaţiunilor Societăţii pe anul 1901: Compturile şi bilaaţele administraţiuneî pe anul 1901; Descărcar.-i consiliului de administraţiune de gestiunea sa pe acelaş an 1901; Budgetul veniturilor şi clicltuelilor pe anul 1902; şi budgetul fondului pensiunilor pe acelaş an: Alegerea a trei membrii în consiliul de adminisiraţiune; Alegerea comitetului detentorilor de scrisuri funciare; Modificarea unor articole din legea şi statutele Creditului Funciar.
După nrt. 49 şi 6H din statute, dreptul de vot la adunarea generală, se pote exercită de cei în drept în personâ sau prin procurator; procura, însă, nu se pote da decât unui alt proprietar, împrumutat la Societate, şi cu drept de vot. — Prin exccpţiune. minorii pot fi repre-sintaţî prin tutorii lor; personele supuse unei curatele; prin curatorii lor; casele de comerciu şi societăţile în general, printr’unul din membrii lor, avend procură pentru acesta; în fine, femeile, printr’un procurator autorisat în regulă, chiar când acel procurator n’ar fi împrumutat la Societate. — Atât membrul care va fi procurator, precum şi procuratorul, trebue să justifice dreptul seu cu opt (Jile, cel puţin, înainte de Adunare.
Direcţiunea.
Singurul care vinde ieftin!
Galoşi veritabili Rusesci
Pentru bărbaţi Lei 4.95, 5,95. Pentru dame Lei 2,95, 3,95.
GHETE de chevreaux pentru datne Lei 10,95, 11,95, 12 95.
GHETE de vax fin pentru bărbaţi, cu elastic şi şireturi, Lei 11,95, 12,95, 13,95, 14,95.
CĂMĂŞI bârbătesci de <Ji ŞÎ de ndpte, începând de la Lei
2,95	în sus.
De asemenea şi pentru dame, începând cu acelaşi preţ.
Flanele şi Ciorapi
pentru dame şi bărbaţi cu preţuri fabulos de ieftine.
Bluze de Catifea şi de Postav
Lei 8, 9. 10, 12, 14.
Mânuşi glace fine Lei 2,50 perechia.
In cas rupându-se la încercare se dă altă pereche.
Magazinul „La tote Sez6nele“ j	^
I Cupon (le reducţie pentru cititorii Albinei
Calea Victorie!, Bucuresci (Alături cu poliţia).
Cititorii revistei vor avâ un tscâţjâinini de 6*/ din preţurile însemnate, presentând ou pomii
IusL de Arte Gr.tlîce Carul	,• DOinnei, 16.— Bm-.ur^-ci