No. 18.
ANUL V.
3 Februarie 1902.
0
O
O
o
O
0
o
m
o
o
o
o
o
o
G
G
o
0
0
O
o
Hevis{ă ISuciclopeilică Populară
jffpare în Jie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an tieî 5 L Abonamentul în strâin. pe an Uei 8
»	»	* 6 luni > 3 I Un numâr.............15 bani
Pentru_anunciuri 1 leu linia. JVllaa publicitate 5 bani euvîntul. lanuscriptele nepublicate se ard.
Comitetul de redacţie: Ion Kalinderu
jvicearju
\tescu~JHotru
J. 01eseu P. Sulfu
efo

Colonel p. V. plasture! Q. jUdamescu
v. S- jyt°ga
Jl. Jlicola eseu Qr. Ceodossiu
Corjst. C. popovici-Zaşcă.
SUMARUL: O. Coşbuc, Dintr’o poveste.-24 Ianuarie. — P. Rdşeanu, Divanul ad-hoc din Moldova.— Th. D. Speraa[iă, Neîncrederea în cărţi. — lăn E. Mihăescu, Convorbiri cu badea Stan.—X., Mârtea I. P. sf. Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei şi al Sucevei.— I<5n Dumitriu, Satul «Pieniţa» din Doljiu. — Par. Th. Bălăşel, Superstiţiile poporului.— Teatru sătesc din Cocioc. — Get., Elemente do morală creştină. — Inaugurare de societăţi sătesc!.— 0 scrisdre.— Dela sate.— Un dar. — Mulţumiri. — Poşta administraţiei.— Un rege do 18 ani. —Pentru zidari.—îngropat 5 <jile, apoi desgropat.
Ilustrafiunî: Cogălniceanu cum eră la 1859. - Alexandru Idn I Cuza. —P. S. S. P. Io-sif Xaniescu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei. — Mitropolia din Iaşi, vederea despre altar.—A tot ţiitorul: Zugrăvăla bolţel a II, Mitropolia Iaşi.
mmm
9	*edaetia f! *dmini5tral&&MmOtoAM gureşei. ^
SOCIETATE IN COMANDITA
WEIL, JOSEPH & Co.
33iacu.resai
Strada Smârdan No. 7, (Cassa Zerlendi).
Recomandă d-lor agricultori maşine şi unelte agricole şi industriale,
de ort-ce fel. s. e.; Locomobile, Treerătore, Pluguri întregi de oţel, Batoze de porumb, cu abur şi manuale, mori pe postament de lemn şi fer, pietre franceze originale garantate de la „La Ferte sousJou-arre, (Franţa)**, etc. etc., din cele mai renumite fabrici pe cari le represintă, şi în condiţiunî de plată cât se pote de favorabile pentru d-nii cumpărători.
La cas de necesitate, a se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimetc gratis şi franco.
Condiţiunî de plată avantagiose.
Garanţie pentru material solid şi buna funcţiune.
Drogheria Universală „Soma Jrătulescu"
(Situată între Gara de Nord şi Piaţa Mataehe-JVIăeelaru)
Bucurescî, Jlo. 145, Calea Qriviţeî.
Asortată din nou şi în abondenţă cu articole atingătore de acestă branşe, se angajeză a aprovisionă, prompt, Farmacii militare şi civile, Spitale. Fabrici industriale, Institute de bacteriologic şi vaccinogene, Şcoli, Institute de fisică şi laboratoriî chimice, etc., cu drogue şi tot felul de substanţe medicamentose, precum şi cu utensilele necesare în ale lor oficine, cu obiecte de porcelan, de sticlă şi de nichel; cu instrumente de optică şi electricitate, aparate de fotografie, cu barometre, termometre, alcoliolometre, ulcometre, lactometre, etc.. şi cu cauciucărie, biberone, irigatore şi tot felul de accesorii şi utensile trebuinciose în obstetrică, precum şi cu bandage, pansamente şi diferite instrumente chirurgicale invenţiile cele mai nouî şi din cele mai reputate fabrice din străinătate; cu substanţe antiseptice, desinfectante şi insecticide puternice; cu preparate farmaceutice ca siropuri şi vinuri medicinale, balsamuri, etc., şi cu specialităţi remarcabile de felul Somatoseî şi Farinei, lactate Nestle, autorisate de onor. Consiliu Sanitar; cu săruri pentru băi şi diferite ape minerale din surse Române şi străine, cu capsule uleiose şi esenţiale, cu uleiuri din ficat de Morun precum şi cu gudrone, bombăne şi ciaiurî pectorale de Vorel, etc.; cu cupru sulfuric cu care se prepară seminţele spre conservare ; cu Vasilină Americană, Benzină, Naftalină şi alte produse minerale, cu uleiuri, esenţe şi culori vegetale precum şi cu multe alte substanţe ce se întrebuinţăză (jilnic în usagiul domestic, în confiserie şi distilerie, în artă, în technică şi industrie, şi care se pot trimite şi particularilor, în ori-ce parte a ţării contra-ramburs.
De asemenea este asortată în abondenţă cu ierburi şi prafuri odori-fere pentru şase urî şi cu renumitele ape şi alcoholate preparate din florile de Lavendula, şi cojile de Quinquina ce se întrebuinţăză cu succes ca lavage contra căderei părului; şi recomandă onoratei sale clientele, cu tott încrederea şi, multă garanţie, liigienica apă pentru gură „Regina/* un leu flaconul; reputata şi bine apreciata pastă dentifrice „Ideal,“ prepare â la Gelle frres Paris, 75 bani cutia, şi erăcoritorele pudre parfumate pentru toaletă, preparate â la Germandre Paris, din fleurs de Riz, cutia 65 bani, precum şi diferitele creme, cosmetice, remarcabila pomadă de Quinquina, frumosa savonărie şi dulce parfumeriî, produse Fjancese, Ruse, Italiene şi Englese, şi care încă se pot trimete doritorilor, în ori-ce parte a ţării, prin poştă.
Cataloge cartonate indicânnd preciul tuturor acestor articole, se pune la disposiţia d-lor clienţi. Şi acestă Drogherie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi a laptelui, sub direcţiunea unui chimist şi a d-luî Farmacist Toma Brătulescu.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
465
Dintr’o Poveste.
ort străin şi cărţi străine,
Tot ce din străini ne vine;
A ne ’ntrece cu ocara Şi-a batjocori mereu Orî hulind pe Dumnezeu Şi nesocotind bărbaţii Cari ne rădică ţera,
Orî umblând ca apucaţii Să ne batem vecinie pieptul:
De-am fi ori-cât de nemernici Să ne credem toţi puternici Toţi cuminte şi cu dreptul Să fim călcători de lege Şi ’ntr’un sat fără de câni —
Astea sunt de o camdată,
Voi iubiţii mei Români,
Marfa cea mai căutată.
Nu la noi, se înţelege,
Ci ’ntr’o ţeră ’ndepărtată Sub pămînt pe unde-vâ.
(i. Coşbuc.
_____________________	T
24 IANUARIE
Mr^iua de 24 Ianuarie este una din cele mai strălucite ale istoriei nostre, căci ea a fost • piatra fundamentală pe care s’a clădit în-treg edificiul României moderne. Alegendu-se ca Domn al Munteniei Alexandru Cuza, care, de la 5 Ianuarie 1859, era Domn al Moldovei, s’a realisat visul măreţ al patrioţilor cari de la 1821 luptau să scotă patria din înjosirea trecutului.
După ce din două principate au făcut unul, au putut conducătorii Românilor din acele vremi să procedeze la întocmirea aşezămintelor din lăuntru; de aci s’aîi putut face paşi din ce în ce mai mari spre
www.dacaromanica.ro
466
ALBINA
propăşire ca să ajungem a însemnă şi noi ce-vâ între ţările Europei.
Să sărbătorim deci ţliua acesta; să venerăm amintirea bărbaţilor cari s’ati luptat atunci şi au stat tari în faţa tuturor duşmanilor; să luăm maî ales din vieţa lor pildă pentru purtarea nostră; să ne dăm silinţa a le fi urmaş! vrednic! întru tote.
Cogălniccanu cum era la 1859.
In multe rîndurî am vorbit ac! despre evenimentele din 1859 şi cele car! le-au pregătit. Chiar în anul acesta s’a arătat într’o serie de articole mişcarea din epoca divanului ad-hoc. Vom da acum câte-vâ' acte oficiale din acele înălţătore momente.
Actul Adunării din BucurescI către Domnitorul Cuza.
Prea înălţate Domne,
Adunarea Electivă a Principatului Ţării Românesc!..., consti-tuindu-se erî, 24 ale curentei luni, în deplină legalitate, s’a privit datore a începe lucrările sale de la alegerea Domnului, care «ste întâia operaţiune ce i se prescrie de Convenţie.
www.dacofomanica.ro
ALBINA
467
Aflându-se dar erî în număr de 64 deputaţi din 67.au procedat la alegere şi numele înălţime! Vostre a eşit din urnă cu unanimitate de voturi, în aclamaţiunile entusiaste ale Camerei, a numerosului auditoriu ce asistă în tribuna ce i se hotărîse şi a poporului care cuprinsese curtea şi delul Mitropoliei.
Acest vot, Prea înălţate Domne, prin care toţi deputaţi! au sacrificat pe altarul patriei or!-ce consideraţiune de partidă, a reprodus acele frumose suvenire ale strămoşilor noştri, cari, cu tote desbinările lor, sciu însă să-ş! dea mâna cu inimă curată în timpi! critic! şi să facă, deşi puţin! la număr, dar uniţi, acele isbânde eroice ce au susţinut existenţa Românie!.
Adunarea, avend deplină convincţiune că veţî face fericirea patrie!, se socotesce norocită a aduce la cunoscinţa înălţime! Vostre resultatul votării sale şi a ve rugă cu respect să binevoiţi, până la îndeplinirea tuturor- formelor, a luă disposiţiun! pentru cârmuirea trebilor Principatelor.
Preşedinte: Nifon, Mitropolitul Ungrovlahicl.
Proclamaţiunea Ministerului către ţără.
.....Onor. Adunare Electivă, dându-ne de şef al Statului pe
Alesul Moldovei, a făcut ma! mult decât a ne da un Domn ; ea a consfinţit un princip, care este înrădăcinat în inimile tuturor Românilor; princip ce, în aplicarea sa, deslegă una din cele ma! mar! greutăţi ce înfăţişă Convenţiunea din Paris, adecă o acţiune comună în amândouă principatele executată de do! şefi; măi putem adăogâ că cu acestă- alegere am dat cea ma! vie şi ceama! mare dovadă de dragoste şi încredere fraţilor noştri din Moldova.
Ast-fel, cu alegerea M. S. Alexandru Ion I, nu numai am înfiinţat condiţiunea cea mai însemnătore pentru întărirea politică a Ţării, adunând cu un mod frăţesc într’o singură mână puterea acestor două principate, ci am întărit şi societatea nostră, căci prin alegerea unanimă a înălţime! Sale, unindu-se tote clasele într’un acelaşi sentiment, într’o aceiaşi ideie, unitatea societăţi! nostre de acum înainte este asigurată pentru tot-deauna, de vom sci să o preţuim îndestul şi să ne aducem aminte că Unirea face putei'ea şi că slăbiciunea societăţi! în genere este vătămătore şi fatală tuturor claselor şi ma! cu osebire celor avute.
Să trăiască principatele unite!
Să trăiască Alexandru Ion I.
Ministru din lăuntru : N. lîolmn.
Mesagiul Domnitorului către Adunarea Electivă.
Domnilor Deputaţi,
Actul de înalt patriotism, care a întrunit în unanimitate asupra Mea voturile Adunări! D. V. este demn de admirarea lumii. El este şi va fi în ochii Istorie! ma! mult decât înălţarea pe tron a unu! om devotat cauzei naţionale, el este triumful unu! principiu mântuitor şi înălţarea unei Naţiuni întreg!. Onore D. V., domnilor representanţ! a! Ţăriî-Românescî, căci aţî sciut a realiza
www.dacQromanica.io
www.dacQFomanica.ro
ALlilNA
469
dorinţa cea mai vie a Naţiunii Române: unirea tronurilor românesc! !
Alexandru Iun I.
Spre a sfîrşi, reproducem un pasagiu dintr’un articol al luî Cesar Boliac, publicat în ţliarul «Românul» (31 Ianuarie 1859), care ne zugrăvesce entu-siasmul cu care se priviâ atunci acest măreţ act al unirii.
«Dumnedeu a decretat de la începutul acestui secol ca naţiunea Română să-şi iea între cele-lalte naţii ale Europei locul ce-şi perduse de doi secoli şi geniul poporului Român s’a deşteptat spre a execută decretul luî Dumnezeu.
Deşteptarea lui se anunţă în 1816 şi 1821: încarnat în Lazăr şi Tudor, proclamă naţionalitatea română; la 1848 proclamă libertatea şi egalitatea în naţie; la 1857 anunţă unirea între ambele principate... şi la 24 Ianuarie 1859 decretă unirea astor principate într’un singur Domn.
Domnul României libere, ales de ambele Camere Elective în unanimitate, proclamat de amândouă armele române şi de cinci milione de popor omogen, inspirat de acest vechiu geniu al poporului român este Alexandru Ion I.
Mărescă-se numele lui prin mărirea naţiunii sale şi întărescă-se braţul seu spre apărarea naţionalităţii române şi a dreptului român!. .. căci el este alesul pe care ni-1 unge Dumnedeu spre vindecarea ranelor nostre.
Vieze într’însul geniul poporului român şi arate-ne calea ce am pierdut-o de secoli!
Peste câte-vâ clile Domnul va veni în capitala sa spre a se unge în biserica Curţii luî Mircea, după legea Domnilor români. ..
Una sută cincizeci de mii de Români, cari fac poporul Bu-curescilor aşteptă cu nerăbdare să salute pe Domnul ce şi l-au ales şi să-î jure credinţă .. .
Junimea, pieţa, armia, camera, municipalitatea şi-au pornit deputăţiile lor la Iaşi şi o duc în sărbători şi banchete necurmate. Suntem în cea mai vie nerăbdare să amestecăm lacrimile nostre de bucurie cu fraţii noştri gemeni, pe cari îi sciam până acum numai din nume, căci un pîrîu încântat, rupt din rîul cel mare al uitării ne opriâ a ne vede şi a ne întâlni.
Fie-bine cuvîntat ăst descântec ce se făcu pîrâului încântat: el ne deschide ochii şi ne lasă să ne aruncăm în braţele fraţilor noştri...»	________________
Un rege de 16 anî. In curînd, Europa, printre împăraţii şi Regii săi bătrâni şi bărboşi, va avea şi un rege de 16 ani! Alfons XIII al Spaniei în Maiu, împlinesce 16 anî şi în acea (Ji va Ii încoronat cu mare pompă, de Rege al Spaniei. Serbările de încoronare vor ţine o săptămână. Curţile europene vor avea tote trimişii lor, tot Prinţi, cari în numele lor să fie de faţă şi să iea parte la serbări.
www.dacQrQmanica.ro
470
ALBINA
Divanul ad-hoc din jVîoldova 1857
doua cestiune asupra căreia Divanul ad-hoc nu a dat o soluţiune a fost „Gestiunea ţeră-nescăă
După Firman şi Tractatul de Paris, deputaţii deosebitelor clase deliberau separat şi un secretar al Adunării eră însărcinat cu lucrările.
In (Jiua de 9 Noemvrie, Panu a cetit în Adunare următdrea propunere a deputaţilor săteni, în cari ei îşi arătau suferinţele şi dorinţele lor de îmbunătăţire:
In puterea legăturii încheiate de către cele şepte Puteri la scaunul Marelui Împărat al Francesilor la Paris, noi trimişii deputaţi săteni din partea locuitorilor pontaşi a patrusprezece ţinuturi ale Moldovei, întruninclu-ne ca să rostim dorinţele treptei nâstre, în privirea noului aşezămînt şi a nouei rînduelî, ce are a se pune în ţeră, şi chibzuin-du-ne, noi în de noi, despre nevoile şi durerile a douăsprezece sute de mii de suflete, cari ne-au trimis să fim răsunetul gemătului lor la marea Adunare alcătuită din tote treptele ţării', în numele acelora glasul nostru cel slab ri-dicendu-l, adevărul ca înaintea lui DumneZeu mărturisim: Că până în Zma de astăZi, tote sarcinile cele mai grele numai asupra năşiră aii fost puse, şi noi mai de nici unele bunuri ale ţării nu ne-am îndulcit; iară alţii fără să fie supuşi la nici o povară, de totă mana ţării s'au bucurat; că noi biruri grele pe cap am plătit; 6meni de 6ste numai noi am dat; ispravnici, judecători, privighietori şi jandarmi, numai noi am ţinut; drumuri, poduri şi şosele numai noi am lucrat; beilicuri, podvezi şi havalele, numai noi am făcut; boierescuri, Z^e ăe meremet, numai noi am îndeplinit; clacă de voie, şi fără de voie, numai noi am dat; la jidovul orîndar ca să ne sugă totă vlaga, numai noi am fost rânduiţi; băutură scumpă şi otrăvită numai noi am băut, pane negră şi amară, udată cu lacrămi, numai noi am mâncat-, bătălii şi răsmeriţe, când au fost, tot greul numai noi fam dus-, oşti când au venit, noi le-am hrănit, noi le-am slujit, noi le-am purtat; că cel cu putere ţera îşi părăsiă, peste hotare trecea; şi când da DumneZeu de se făceă pace şi linişte, şi ţâra seîmbelşugă, cu toţii se întorcea de se desfăta, de nevoie nu sciă: nevoia şi greutatea o ducea cei-ce rămâneau la vatra lor. Iarna eră grea; oşti multe; cărături multe, şi la loc depărtat; căram la Dunăre şi peste Dunăre; boii degerau şi cădeau; alăturea 1
(1) Ve<}I No. 10. 11, 12-13, 14, 15, 16 şi 17.
www.dacoromaiiica.ro
ALTSINA
471
cădea şi omul cu dînşiî; acasă copiii flămân^iau; că ceia-cc nu luă ostaşul la nevoia sa, luă zapciii cei de ţâră de se îmbogăţiau.
Iară dacă puhoiul oştirilor se scurgeă, şi furtuna se alină, holdele se semănau, grânele învercjiau, câmpurile înflori aii, că sudorea nâstră le udă. Ţâra asta nici băi, nici măiestrii nu are, nici meşteşuguri multe ca alte ţări nu are: tâtă bogăţia, tâtă îmbelşugarea, braţele şi sapele nâslre o aduc. Câlu-i Dunărea de mare şi de largă, curge rîul sudorilor nâslre, se duc peste mări şi peste hotare, acolo se prefac în rîuri de aur şi de argint, şi curg iarăşi înapoi de se revarsă în ţâra nâstră; iară noi nici rînduială, nici dreptate nu am avid. Când ne-am jeluit, când ne-am tânguit, păsurile când neam spus: Ispravnicul ne-a bătut, privi-ghietorul ne-a bătut, jandarmul ne a bătut, zapciul ne-a bătut; vătăşelul ne a bătut, viciului ne a bătut, posesorul ne-a bătut, boierul de moşie ne-a bătut: cine s'au sculat mai de diminâţă, cine a fost mai tare, acela eră mai mare. Boul şi vaca, munca ostenelelor nostre, nu sciam de sunt ale nâslre; puiul de găină, laptele de la gura copiilor noştrii, de multe ori cu nedreptul ni s'au luat.
Boierescul eră odiniâră şese şi apoi două-spre-pcce (file, de la răsăritul şi până la sfinţitul sârelui. Apoi s'au făcut lege ca să tălmăcâscă (piua lăsată de Dumnecjeu, câlu-i de mare, şi boierescid s'a mărit; în urmă iar s'a mai tălmăcit, şi boierescid s'au tot îngreuiat. Acum sunt douăsprezece <}ile de pont, piua cât luna. Lucrăm din primăvară până în lâmnă; lucrăm de cum se ieă omătul şi până dă îngheţul, tot la boieresc. Lucrăm cât Zice legea şi mai des şi peste lege; lucrăm şi nu mai mănluim; nu-i nici săr-bătâre, nici lucrătâre.
Holdele cele mari şi întinse se fac frumâse şi mănâse; iar când treci pe lângă pămînturile nâslre ţi se rupe inima; ogor ele ne rămân în păragină; păpuşoii ni se înecă în buruiană şi rămân necopţi de-i bate bruma: cei boieresci, aşezaţi de noi în coşăre, şed ca aurul de frumoşi. Când dă frigul, când bate crivăţul, când ne bate nevoia, ne ducem de ne răscumpărăm însuşi munca nostră ca să ne hrănim copiii cu dînsa; şi de multe ori pe lângă necazul nevoiei, unia tari de inimă ne mai ţineau de leneşi că nu am puiuţ a ne lucră ogârele...
Dar fiind că DumneZeu şi-a adus aminte şi a dat în gând celor şâpte Puteri de s'au îndurat ca, astă dată, să fim şi noi întrebaţi despre păsurile şi durerile ce avem uitat fie şi şters din mintea şi inimile nâslre lot trecutul cu chinurile sale-, departe fie tâtă ura, tâtă vrajba şi tâtă împărechierea de la sufletul nostru. O semă şi din boieri aii fost cu frica lui DumneZeu-, şi mai din vechili pe când cu toţii de-avalma ne luptam şi ne vărsăm sângele pentru
www.dacatoinanica.ro
472
ALBINA
apărarea credinţei şi a moşiei strămoşesc!, el ne erau ca părinţi, şi noi ca fiii lor. Noi încă seim, că de când cu domniile grecesci, de atuncea ni s'au stricat şi dresele ţării, şi ale nâstre. De aceea noi nu facem nici imputare, nici înfruntare nimănui; şi să avem ertare daca, spuind adevărul, vom fi scăpat vre-o vorbă, care să vie greii la au (ful cui-vă. Noi dorim ca tot poporul român să se înfră-ţâscă, şi să trăiască în pace şi în linişte pe pămîntul strămoşesc al României, pentru mărirea şi fericirea neamului, căci precum e scris la carte: „16tă cetatea împărechiată va pieri.“
Insă pentru ca în viitor să le lipsescă ori-ce prilej de neînţelegere şi de nemulţumire între trepta sătenilor şi între boierii de moşii, în numele Prea Puternicului Dumnezeii şi a sfintei Dreptăţi, cerem şi cu umilinţă ne rugăm ca să ni se audă...
a)	Bătaia să se ridice pentru tot-deauna de asupra nâstră;
b)	Tote beilicurile, scrise şi nescrise în legi, tâte havalele precum şi birul pe cap să jie, pentru tot deauna oborăte;
c)	Satele să-şi aibă dregătorii alese chiar din sînul lor însuşi, care să aibă a căută de tâte nevoile satului;
d)	Apoi suspinul, durerea nâstră de tâte (filele, dorinţa cea mai mare pentru care ne rugăm (fi şi nâpte la Dumnezeu să se îndure, este „căderea boieresculuide aceea vrem să răscumpărăm boierescul şi tâte acelea cu care suntem împovăraţi către boierii de moşii.
Aplausele d-v6stră dovedesc că compătimiţi cu durerile şi suferinţile celor cari muncesc şi ne ţin pe toţi. E sigur că ori de câte-orî un vorbitor atinge cestiunea ţărănescă, el e sigur de aplause.
Dar ţăranul prea puţin se încăldesce de aplausele şi de simpatia ce i-o arătăm noî. El nu-i nici măcar între noi, pentru ca să le potă aucji.
El nu ne cere decât un singur lucru: dreptate.
Şi numai în diua când, eu profesor universitar, voiu fi încredinţat adînc în inima mea că ceî 60 de lei ce-î ieau de la stat pentru o lecţie ce ţin, represintă trei fălci de arătură pentru ţăranul cu patru boi;
numaî în cjiua când toţi funcţionarii statului vor face a-ceeaşi socotâlă;
numai în diua când femeile şi fetele nostre se vor încredinţa că pălăria lor face cât munca de o lună o unei femei de la ţără, la secere, de la 4 ore dimineţa şi până la 9 ore săra;
numai în diua când vom fi încredinţaţi că doi lei daţi la o birjă, represintă diua de cdsă a unui ţăran;
numai în diua când vom sci toţi că nu câştigă un sat întreg, cu muncă crâncenă, într’o vară, cât dăm noi la o trupă străină într’o sără ;.
www.dacQromanica.io
ALBINA
473
numai când vom <Jice toţi, cum (Jiceâ Petru-Vodă Şchiopul când da bani de cheltuială la cuhnie:	aceştia sunt la-
crămile săracilor»;
numai atunci, ajunşi muncitori harnici şi neadormiţi cum sunt ţăranii; economi şi grijilivi cum sunt ei;
numai atunci îî vom iubi într'adevăr, le vom aprecia munca lor, şi le vom da «dreptatea» pe cari o cer; adecă o admi-nistraţiune părintescă, o justiţie nepărtinitdre şi o instrucţiune publică temeinică.
Până atunci, să fim încredinţaţi că dragostea ndstră e făţarnică şi că vorbind de «nevoile» lui, ne gândim mai mult la nevoia nbstră de reclamă, decât la suferinţele lor.
Dar cel care a redactat «plângerea» deputaţilor ţărani în Divanul ad-hoc, nu avea dreptate din alt punct de vedere. Nimeni nu pdte îndrăsni a negă suferinţele ţăranilor în trecut. Dar în acel lung «martirologiu» care se numesce Istoria Românilor, cine nu a suferit? Câţi Domnitori nu au fost goniţi sau ucişi? Şi dacă e vorba de clase, suferinţele Boie-rimei au fost şi mai cumplite. Mai tdte moşiile vechei Boierimi pămîntene au fost confiscate; o mulţime de capete boie-resci au cădut pe câmpul de luptă sau sub secura călăului, şi mai tăte vechile familii boieresci s’au stins.
Şi cred că nu eră momentul tocmai când Boierimea eu entusiasm şi cu aclamaţiuni cum aţi văd ut, votă «egalitatea tuturor cetăţenilor înaintea legii,-» nu eră timpul ca acei «Boieri» să fie presentaţi înaintea lumei ca asupritori. Un rău şi mai mare urma de aicea: Boierii erau nevoiţi a face şi ei «Istorie»-şi atunci cele două clase se învrăjbiau şi mai mult.
Acesta s’a şi întâmplat.
Cu tote stăruinţele lui Mălinescu, Adunarea decise că se va ocupă cu acăstă cestiune după ce se va sfirşi cu votarea celor-lalte dorinţî.
Plângerea ţăranilor, scrisă în termeni violenţi, putea a-duce o luptă în sînul Adunării. Cu drept cuvînt, Mavro-glieni a tjis în Comitetul proprietarilor mari că „a ascultat'o „cu sânge rece, dar în sine a simţit o mare indignaţiune; „cine a făcut-o a comis o crimă în contra ţerii şi a naţia-„neî; căci ca caută a insultă, a stigmatisă pe proprietari „în ochii ţerii şi ai Europei, lovind în inteligenţă şi dis-„creditând pe naţiune în viitor. Tote aceste trebuiau relegate cu mare demnitate şi linişte, ca să picăm în greşela „acelei propuneri.11
Propunerea deputaţilor săteni s’au discutat, mai întâiu în mai multe şedinţi ale Comitetului proprietarilor mari. S’a numit o comisiune cu însărcinarea a răspunde acusărilor ce se aduceau Boierilor proprietari şi a arătă o deslegare a acestei cestiuni importante. Comisiunea s’a pus pe tărimul istoric şl prin raportorul ei Gr. Balş, a afirmat lucruri cari
www.dacQFomanica.ro
474
ALBINA
au indignat şi pe ce! mai fierbinţi apărători ai proprietarilor. In acea încheiere se cjicea că : „ Ţâr anii în Moldova au „fost vecini, adecă săteni megieşi fără moşie, parte aduşi „din ţările megieşite fără moşie, parte aduşi din ţările megieşite dintre duşmanii biruiţi eu armele, parte cumpăraţi „de către Boierii din ţinuturile din sus, sau dintre răzeşii „scăpa,ţi împreună cu moşia acestora, parte dăruiţi de Domn „împreună cu moşiile pe cari se aflauă Toţi vecinii fără „deosebire de origină, lucrau fără măsură sau mărginire, „în folosul stăpânilor săi, de la a cărora singură voinţă „alîrnâ numărul (jilelor de lucru. Boierii aveau voie a „vinde pe ţăranii lor, insă nu afară din satul în care s'aii „născut, ci numai împreună cu moşia-, şi acestă vînrţare „eră legiuită şi valabilăă Aceste monstruoase alegaţiuni erau sub-scrise de G. Sturdza, L. Catargiu, Gr. Balş şi D. Miclescu.
Hatmanul A. Aslan, a propus un amendament ca aceste cuvinte să se ştărgă din încheiere, şi amendamentul s’a primit
Petru Răşcami
Profesor universitar şi inspector al învăţ. secundar. ----------------
NEÎNCREDEREA ÎN CĂRŢI
«AT carte, aî parte» aşâ se diceâ înainte.
Innainte se (Jiceâ aşâ şi se credea că tot ce e scris e drept şi adevărat: «e drept sau e aşâ, căci aşâ e scris».
Aşâ erâ înainte dar astădi nu mai este tocmai aşâ.
Astăcjî poporul în general crede că în cărţi sunt numai minciuni. Au fost în vechime cărţi în care se spuneâ drept, sau mai bine cărţile în cari se spune drept sunt cărţile vechi în fruntea cărora e sfînta Evangelie, iar cărţile noui sunt ca şi omenii nuoi, pentru un grăunte de adevăr îţi spun un car de minciuni, aşâ nu mai poţi deosebi ce este şi ce nu este adevărat.
Pricina care a sădit în inima poporului asemenea credinţă este pe de-o parte felul cărţilor cari au străbătut în popor.
In popor adecă în masa de cititori, în dilele din urmă, când adecă a început a se introduce lectura, au străbătut în general cărţi proste: tot felul de traduceri străine şi fără nici un interes pentru popor, romane cu marchiji şi conţi şi vicomţî şi baroni de cari poporul habar n’are ce sunt sau ce a fost, şi ale căror fapte exagerate, romantice, fan-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
475
tastice, etc., n’aîi putut şi nu pot sâ intereseze pe cetitorul de la noi care nu-i cunosce.
Poporul scie să deosebescă ceea-ce este basm de ceea-ce e folositor, dar cărţile cari i-au câdut în mână au fost în general basme şi încă nu basme precum sunt basmele no-stre ca Făt Frumos şi Mama Pădurii, ci basme în înţelesul rău al cuvîntului.
Ni se va dice că poporul, adecă sătenul, nu cetesce asemenea scrieri proste.
Nu cetesce, e adevărat şi e bine că nu cetesce; dar vedi că lângă dînsul cetesc locuitorii mahalalelor, cetesc puţinii cetitori cari sunt presăraţi pe la sate şi sătenii deşi nu cetesc chiar ei, dar află ce cetesc alţii şi îşi formeză convingerea în necunoscinţă de causă. Şi tocmai acestă convingere formată în necunoscinţă de cauză e tot ce pote fi mai periculos: Omul ajuns la ast-fel de convingere, capătă un fel de prevenire hotărîtă care îl îndepărteză pentru tot-deauna de carte. Ce să cetesc în carte? dice el.
)
Să cetesc în carte de nebuni, de aceia cari mereu umblă numai să se împusce şi să se otrăvescă unul pe altul? Dar la ce mi-ar folosi acesta? Ce, dacă voiu ceti minciuni de acele o să crescă porumbul mai frumos, ori o să-mi ro-descă viea? Am vădut eu cu ce se aleg cei cari cetesc aşâ cărţi! Cetesc, cetesc până ce ajung cu haina ruptă în cote şi în genunchi şi dacă n’ar ave vr’o biată slujbuliţă ar fi vai de capul lor.
Acestă prevenire a sătenilor contra cărţii este rea, pentru că ea se generaliseză şi sătenul nu numai că nu se folosesce el de acest isvor de lumină care se numesce carte, dar nu lasă nici pe copiii lui să înveţe ca să se potă folosi măcar ei la rândul lor.
Pe de altă parte, acestă prevenire însă este şi bună, pentru că pe bietul om de la ţeră îl apără de a-şi prihăni sufletul şi bunul simţ care ii sunt încă ne atinse de corupţiu-nea rafinăriei.
Folosindu-se deci de acestă parte bună a prevenirii, învăţătorii şi preoţii ar pute combate partea cea rea a prevenirii.
învăţătorii şi preoţii trebue să facă pe popor să înţelegă că sunt două feluri de cărţi:
a). Sunt unele, în adevăr în cari se scriu numai prostii
www.dacaramanica.ro
476
ALBINA
cari nu folosesc la nimica şi strică mintea tineretului fă-căndu-1 să crădă că tot ce sboră se mănâncă şi aşteptând numai de-a gata să-i vină mură în gură; dar
b). Sunt şi cărţi bune şi folositore pentru tote nevoile omului. Aşâ sunt cărţi şi reviste pentru agricultură, cuprin-4&nd învăţăminte şi poveţe pentru tot felul de semănături. Sunt cărţi şi reviste pentru viticultură, pentru avi-cultură. etc., cărţi şi reviste de pomologie; cărţi şi reviste pentru stupărit, etc etc. Cine vreâ să se folosescă de carte să-şi iea cărţile care îi trebuesc şi să cetescă.
Trebue să adaug însă pe lângă acestea că învăţătorul şi preotul trebue să sfâtuăscă pe săteni până ce-i va face să înţelăgă că nu trebue să ceră de la carte mai mult decât pote da ea. Să-i Iacă să înţelăgă că nu numai decât ori cine învaţă carte trebue să se facă ministru. Cu alte cuvinte să-î facă să înţelăgă la ce sunt bune cărţile şi cari cărţi sunt bune, şi la ce e bună învăţătura în genere. Dacă sunt şi unele cărţi rele nu urmăzâ că învăţătura e de vină.
Tli. P. Speranţiă
Convorbire cu badea 5tarţ.
—	Bună (Jitia, domnule, ce faci, ce mai dregi p’aicî l
—	Mulţumesc d-tale, bade Stane ; ce să fac? Uite p’aci prin prejurul casei; ine mai îndeletnicesc şi eu cu câte-cevâ, scii, ca omul la casa lui.
Dar pe d-ta, ce vînt to-aduce pe la mine?
Ce să fie, d-le, uite, aşi vrea să te întreb câte-cevâ de-ale plugăriei, căci de, tot aud mereu că d-ta ai învăţat într’o şcălă d’aia de agricultură, — cum îi (Jice, — şi cred că trebue să scii mai multe ca noi despre meseria asta, cu tote că eşti mai tîner.
—	Aşâ-e, bade Stane, am învăţat, şi mulţumesc lui Dumnezeu, că mult bine îmi prinde; mă pricep binişor în ale plugăriei şi ale grădinăriei.
—	Ba, mi se pare că te pricepi bine, d-le, nu binişor; noi ăştia cari n’am avut norocul să învăţăm într’o şcolă d’alea, de ce n’avem grădini aşâ de frumose ca a d-tale?.. De ce bucatele nostre nu se fac aşâ de frumdse şi din belşug ca ale d-tale? Ai acelaşi petec de pămînt ca şi noi, dar, pare-că e fermecat, zău aşâ!..
—	Ce fermecat, bade Stane? T6tă pricina e numai din muncă.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
477
O	fi şi aşa cum tjicî d-ta, dar văd că şi eu muncesc petecul meu de pămînt până nu mal pot, şi... tot degăba.
—	Apoi nu aşa, bade Stane; pămîntul trebue muncit cu socotelă; afară de asta, la doui, trei ani trebue îngrăşat.
—	Să mă ierte Dumnezeu, d-le, dar nu-ţi spuseiu că şi eu îl muncesc? atât dăr numai că nu-1 îngraş, cum (Jicî d-ta, încolo fac tătă munca, nu stau, păcatele mele, cu mâinile în sin !
—	Dacă <Jicî că-1 muncesci, o să te întreb şi să-mi spui, cam ce fel de arătură faci d-ta?
—	Poznaşă întrebare! apoi bine, d-tale nu-ţî dă în gând cam ce fel de arătură fac eu ?
—	Tocmai că-mi dă, d’aia te întreb.
—	P<5te cretji că eti nu sciu să ar ?
—	Nu <Jic că nu scii să ari; vroiu să te întreb dacă pămîntul d-tale Tai arat vre-odată mai adânc?
—	Ce adânc, d-le? mai nainte vreme, numai dăr ce se sgâriâ pămîntul, şi tot se făceau bucate din belşug; astea-s numai vorbe, cu arătură adâncă şi cu îngrăşatul; când nu vrea Dumnezeu, nu vrea.
—	Acum te-am înţeles, bade Stane; trebue să scii că pămîntul meu l’am fermecat numai cu arături adânci şi cu îngrăşatul; cu omul care vrea, vrea şi Dumnezeu.
—	Iţi spun că mie nu-mi vine a crede; ce are a face arătura adâncă şi îngrăşatul, cu rodirea pămîntului?
—	Are mult, şi încă mult de tot. Intr’un pămînt arat adânc, rădăcinele plantelor se pot înfige adânc şi cu uşurinţă, aşa că găsesc şi sug hrană în de-ajuns.
—	Bine, aşa o fi cum spui d-ta, dar cum se face că astăzi pămîntul numai rodesce cum rodea odată?
—	D-ta, bade Stane, ai vre-o magasie?
—	Am, dar de ce mă întrebi?
—	O să vetji acum de ce; şi ce pui în magasia d-tale?
—	Ce să pun ? porumb, orz, grâu, ce dă Dumnezeu să se facă.
—	Dacă d-ta aî încărca odată magasia bine de porumb, şi tot ai luă mereu din el, fără a mai pune altul la loc, aşâ-e că o să vie vremea să se isprâvescâ tot porumbul din magasie ?
—	Ba da, însă nu înţeleg de loc ce vrei să spui cu asta.
—	Vreau să spuiu că pămîntul nu e decât o magasie, în care se găsesce hrana pe care o mănâncă plantele, aşâ că...
—	D-ta vrei să rîcji de mine, d-le; aucji! plantele mănâncă, par-că ele au gură!
—	Apoi, lasă-mă omule să isprăvesc vorba, şi pe urmă, poţi să mă iei la refec...
—	Ei bine, spune, dar zeu că mă prinde mirarea, când te aud spunând vorbe de-astea !..
Să nu te prindă mirarea de loc; e lucru prea adeve-
www.dacaramamca.ro
478
AJ.RTXA
rat; jilantele se hrănesc ca şi omul, însă cu ajutorul redă-cinelor şi foilor; cu rădăcinele sug hrana din pămînt, iar cu foile înghit o parte din aer care le ajută mult la crescere.
Dacă e aşâ, de ce la unii se fac bucate frumbse şi multe, iar la unii urâte, puţine şi pdte de loc?
—	Pentru că unii au pămînturî mai bogate în hrană, ori pdte le muncesc mai bine, iar alţii au pămînturî mai sărace, ori pdte le muncesc mai reu.
MS întrebaşi adindorl că dc ce pămîntul nu maî rodesce astă(JI cum rodea odată. Ţi-am spus că pămîntul e o ma-gasie în care se găsesce hrană; el bine, pămîntul de astădî numai are atâta hrană într’însul, cum avea pe vremurile când cjicî d-ta că se sgâriâ pămîntul şi tot se făceau bucate din belşug; şi scil de ce?
—	Dar de unde să sciu ?
—	Ascultă dar, să ţî spun tot eu: pămîntul a sărăcit din pricină că am tot aemenat mereu într’Insul, iar plantele semănate, au tot mâncat clin hrană, aşâ că ne maî puncnd alta la loc, s'a împuţinat, iar dacă şi de aci înainte vom face tot aşâ, o să ajungă vremea să se isprăvescă iotă hrana din pă-mint, întocmai cum îţi spuseiu cu porumbul din magasie.
—	Aşâ-e, d-le, cam al dreptate d-ta ; dacă pui, aî, dacă nu pui, n’aî.
Am să te mai întreb un lucru d-le: cum poţi face să pul hrana la loc?
—	E lucru uşor, bade Stane. La doî trei ani, — cum spuseiu că fac eu, — pul bălegar de vite pe pămînt; acest bălegar se împrăştie bine pe loc, aşâ că stratul de bălegar să fie de o potrivă, adică să aibă aceiaşi grosime,—cam uniat de mână, — iar în urmă, se îngrdpă acest strat de belegar,-arând pămîntul.
—	Istoria asta, care mi-o spui d-ta, am făcut-o şi eu, dar drept să-ţi spun, a fost de surda.
—	Pdte că n’aî făcut lucrul cum trebue?
—	Ba da; într’o drnă am cărat pe ajmcate câte un car de gunoiu, şi l’am făcut grămedî pe bucata mea de pămînt. Primăvara, când am eşit la plug, am împrăsciat grămedile şi în urmă am arat locul. Când colo ce să ve<JI? n’am înţeles aprdpe nimic; pe locurile unde au stat grămedile de gunoiu, au crescut nisce coceni de porumb cât tdte dilele, iar pe alături, porumbul a fost ca şi mal nainte când nu pusesem gunoiu.
—	Apoi, bade Stane, cum spui că al făcut, nu e bine.
—	Dar cum trebuiâ să fac?
—	Uite cum: gunoiul nu trebue pus aşâ cum îl scoţi din grajdul vitelor, îl strângi mal întâiu într’o grămadă care trebue făcută—dacă se pdte, — mal aprdpe de grajd. Locul ales pentru a face grămada de gunoiu pe el, trebue puţin săpat, aşâ ca să fie ca un fel de grdpă mică, iar pămîntul de pe fundul grdpeî se bătătoresce bine, pentru a-1 face
www.dacocomanica.ro
AM’.TNA
479
mai tare, ca să nu se pdtă scurge într’însul udul din gu-noiu. Gunoiul scos în fie-care di din grajd, se aşăză şi se împrăscie pe grămadă, potrivind în tot-deauna ca să punem un strat de gunoiu maî apos, iar altul mai uscat, adecă mai păios. In timpul vereî, udăm din când în când grămada, pentru ca gunoiul să nu se usuce. E mult maî bine ca grămada să fie aşezată la un loc umbros.
Gunoiul se lasă în acestă grămadă douî, treî anî, până se dospesce bine, aşa că dacă aî face o tăietură cu sapa în grămadă, să ţi se pară că tăietura e făcută într'o bucată de caş prâspet; atunci gunoiul e bun de cărat pe câmp. Către sfîrşitul erneî, — când omul n’are atâta trebă,— se cară gunoiul şi se face grămăjdre pe câmp.
—	Asta-e nodul, d-le, de n’am făcut nici o brânză cu gunoiul de care-ţî spuseiu!..
—	Maî îngăduie puţin ,bade Stane, căci am să-ţi maî spuiu ce-vâ. Gunoiul pus la câmp, nu trebue lăsat să stea mult timp în grămedî; după ce s’a dus tot gunoiul pe loc se împrăscie grămedile şi imediat se ară locul. Dacă faci după cum îţi spun, locul se îngraşă de-a rindul de-o potrivă, ţar plantele ce vom semenâ într’însul, vor cresce tot una de înalte, nu cum spuseşî că aî păţit d-ta cu porumbul.
—	Aşâ-e d-le; tocmai acum viu eu de-acasă...: iaca, mie nu-mî da în gând, Ddmne feresce, istoria asta; zău aşâ!..
Sciî că e bună şcdla care aî învăţat-o d-ta?
—	E bună, bade Stane; e bună pentru noi plugarii.
—	Am băiatul care învaţă acum la d-1 învăţător, şi n’am să mă las până nu l’oiu băgă într’o şcdlă d’aia. Avem de gând să-l fac un scriitoraş, dar ved că şi scriitorii o sgârie rău de tot...; e maî bună plugăria ndstră.
—	Acum vorbescî bine de tot, bade Stane, să-ţi daî băiatul într’o şcdlă practică de agricultură, şi n’aî să fii greşit de loc; scriitoria s’o laşî pe sema altora, căci sunt berechet cari o trag de cbdă.
—	ÎL şi dau, d-le, fără ddr şi pute; să sciî că am să şi viu la d-ta să me înveţi cum trebue să fac, ca să-l pot băgă într’o şcolă d’aia, cum îi cjiseşî.
—	Bucuros, bade Stane; să vii după ce băiatul o termină şcăla primară de-aicî, şi am să te învăţ cum o fi mai bine, ca să-l poţi băgă.
—	îţi mulţumesc, d-le, pentru bunătatea d-tale; d’acu mă duc şi eu acasă, că uite, de când stăm de vorbă, e aprdpe să intre negra în sat. O să maî viu pe la d-ta (Jilele astea, ca să te maî întreb câte ce-vâ de-ale năstre; povestea cu gunoiul ce-mî spuseşî, am s’o fac şi eu.
—	Te las sănătos
—	Mergi sănătos, şi să vii sănătos, bade Stane.
Ion E. Mihâescu
Gologanu (R.-S&rat). -
www.dacoromanica.ro
1. P. Sf. Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
481
jtiortea 1 p. sf. Dosi/ jfaniescu, jYîitropolitnl jYîolDoveî si al Sucevei.
j#0/’a dus cel maî bătrân ierarch al bisericii nos-iko tre! S a dus acela, care aprope 30 de ani a fost păstorul bisericii nostre ca episcop şi I) mitropolit. S’a dus, însă vecînică va fi amintirea lui, căci a fost un vrednic păstor al bisericii, un vrednic apostol al lui Christos, un mare şi înfocat patriot. A luptat totă viaţa lui pentru legea strămoşiască, a luptat pentru restaurarea monu-
Mitropolia (lin Iaşi, vederea despre altar.
mentelor religiose, a luptat pentru tote instituţiu-nile religiose.
De aceea numele lui va fi înscris cu cinste în istoria bisericii nostre naţionale!
www.dacQromanica.ro
482
ALBINA
I. P. Sf. Iosif Naniescu s’a născut în 1820, Iulie 27, în satul Ptăzălăiî din Basarabia. De mic copil a fost adus în Iaşi de un unchiu al seu care eră arhimandrit la biserica sf. Spiridon de aci. După mortea unchiului sSh vine în Buzău, unde se află ca episcop marele Chesarie. Aci urmeză seminariul, e călugărit şi în 25 Noemvrie 1835 e hirotonit iero-diacon al bisericii catedrale. Episcopul Chesarie apreciind însuşirile sufletesc! ale tînărulul ierodia-con, îl trimite în Bucurescî spre a-şî continuă studiile în şcola de la sf. Sava. In 1849 a fost numit egumen la mănăstirea Şerbănesci din jud. Yîlcea, iar în Octomvrie 1857 e numit egumen al mânăs-
A tot ţiitorul: Zugrăvelii boitei a 11-a, Mitropolia Iaşi.
tiriî Găisenî din jud. Dâmboviţa. A fost profesor de religie la gimnasiul Lazăr (1864), la Matern Ba-sarab, la şcola normală Carol şi director al Seminarului Central. In 1873 a fost ales episcop de Argeş, iar în 1875 mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
www.dacQromanica.io
ALBINA
483
Intrega avere materială ce rămâne în urma sa se compune din obiecte sfinte de mare valore şi dintr’o bogată bibliotecă. Obiectele sfinte le-a lăsat mitropolii, iar biblioteca a lăsat-o Academiei române. Să-î fie ţărîna uşoră!
X.

Satul „pieniţa" Din Doljiu.
«Omul sfinţesce locul.)
anul 1872, satul Pleniţa din Dolj, erâ format din maî multe bordee şi case resleţe, rar se vede câte o casă făcută din cărămidă, puţinele case ce se gă-siau erau făcute după voia întâmplării şi acoperite cu stuf.
Omenii trăiau aprope în sălbătecie, şi nu se găsiau în tot satul cinci dmenî cu sciinţă de carte.
Pe acea vreme, stăpânirea trimite ca învăţător în acel sat pe un flăcăiandru, cu vlagă; iscusit şi harnic, om făcut pentru treburi, nu pentru nimicuri, numele lui este Mihail P. Ciocălteu.
El vede starea de plâns a sătenilor, şi pentru că erâ hărăzit de Dumnezeu cu minte şi pricepere, se pune la muncă.
Cum vine în sat, rdgă pe primar să pună să bată toba, ca toţi sătenii să se adune spre a face sfat; cu toţii adunaţi la Primărie, învăţătorul le arată starea de decădere în care se găsesc, le spune că omul fără carte, este ca un orb fără vedere, le spune că Dumnezeu a dat omului tot ce-i trebue în vieţă, dar că el, omul, trebue să seie să întrebuinţeze cu pricepere aceea ce i s’a dat de Dumnezeu, căci cum (jiee vorba Românului «Dumnezeu dă omului dar în traistă nu-% bagă», le spune ca să pună cu toţii mână de mână, să drăgă localul şcdlei care este pentru binele lor, căci copiii lor au să se adăpostescă acolo, învăţând carte.
Şi glasul cu care învăţătorul le vorbiâ, erâ aşâ de dulce, aşâ de convingător, în cât el, a fost ascultat şi îndeplinit cu sfinţenie de dmeniî satului.
Harnicul învăţător, nu perdeâ nici un prilej, a da exem ple sătenilor prin el singur, el se purtă înbrâcat în haine sătesci, dar curate şi cu multă îngrijire purtate, el le da exemple de economie, căci din mica lui lefâ, nu numai că se hrăniâ destul de bine, dar mai puneâ şi ce-vâ de-oparte; strângea bani albi pentru (J,ile negre.
Localul şcdleî, în scurt timp, fu pe deplin îmbunătăţit, copiii veniau drdie la şcdlă, fie-care sătean, se întreceâ care
www.daconomanica.ro
484
ALBINA
ma! de care să-ş! trimită copiii regulat la şcolă, fie-care sătean în afacerile lui, căută să iea maî întâiu povaţa învăţătorului luminat.
In timpul de trei anî, eră o plăcere să vină cine-vâ să vadă satul şi şcdla, o casă curată, văruită frumos se vede în mijlocul unor pomi răsădiţi de învăţător, care chemau pe ori cine la viăţă, o grădină bine îngrijită împrejurul şcdleî, plină cu tot felul de pomi şi zarzavaturi, rţî eră maî mare dragul să o privesc!.
Băeţiî cu glas mal bun, învăţând cântece naţionale şi bisericesc!.
In fie-care sărbătăre, eî cântau în biserica satului, iar femeile şi bărbaţii, se întreceau a veni la biserică, să asculte cu multă evlavie cântecele Dumnecjeescî, ce eşiau din piepturile îngeraşilor mititei (aî copiilor lor), cârmuiţi de acel harnic învăţător.
El, învăţătorul, nu perdea prilejul nici odată, a spune sătenilor, cum să petrecă diua munci! şi 4iua sărbătoreî, el le spunea că omul maî trebue să aibă şi o casă bună pentru locuit, o casă prdstă şi rău îngrijită, spunea el, este o sărăcie şi o bdlă pe capul omului, este sărăcie spuneâ el, căci ea fiind prost şi slab făcută, la fie-care do! or! trei anî, trebue din nou refăcută, şi de acî se nasc no! cheltuelî, este o bălă, pentru că din causă că, ne având lumină de ajuns, ne având destul aer, iar iarna ne putând ţine căldură, ea a-duce tot felul de molime din acestă causă.
Săteni! ascultau cu drag la vorbele învăţătorului, care le rămâneau săpate în inimă, ei sărmanii, erau dornici, de treburi bune, dar nu le spusese nimeni, nu-î învăţase nimeni aşâ lucruri bune până atunci.
ţ)is şi făcut: săteni! se pun pe muncă, fie-care se întreceau a-şi clădi căsciore, care de care ma! drăguţe, a ave o împrejmuire bună şi o grădină atrăgătdre.
Ce-vâ ma! mult: învăţătorul, spre a da o pildă şi ma! mare sătenilor, de ceea-ce pdte să producă omul când are tragere de inimă, se ocupa singur şi cu munca câmpului; el ne având pămînt de sine stăpânitor, se învoesce cu arendaşul moşie! din apropiere, şi cultivă cu dijmă 15— 20 sau şi 30 pogdne pămînt, ast-fel că, din produs, el încasă pe fie-care an, o sumă destul de bună, prin munca şi înţelepciunea lui, astă-cj! este omul cel maî cu dare de mână din sat, el are o avere făcută în mod cinstit, care se ridică la 2—300.000 lei. Săteni! nu s’au lăsat maî pre jos, şi fie-care căutând să imiteze pe inginerul lor cel bun, pe învăţător, au îndoit şi au întreit rîvna la muncă, aşâ că as-tă<J! toţi săteni! sunt dmenî cu avere.
Călătorului, care trece prin satul Pleniţa, nu-î rămâne im-presiunea decât că, trece prin un orăşel; strade frumdse şio-seluite, case car! de car! ma! frumose şi bine împrejmuite
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
485
grădini frumose pline de recore şi de tot felul de flori pe timpul vereî, dmenii voinici, sănătoşi, plini de viăţă şi bine îmbrăcaţi.
Toţi, aprbpe toţi, cu sciinţâ de carte, mulţi, fdrte mulţi din şcolarii acelui luminat apostol sunt astăcji cu posiţiunî frumdse, fie ca parte materială, fie ca parte intelectuală; iar el privesce cu drag, la produsul muncii lui din tinereţe, la satul şi populaţiunea Pleniţei, care este astăcji, una din po-ddba ŢSreî-Românescî.
El este de câţi-vâ ani retras la pensiune. Fie ca Dumnezeu să îndemne ca şi urmaşii lui, în cariera de apostoli ai luminii Românismului, să mărgă pe aceeaşi cale plină de flori.
Ion Diinitriu.
C&pitan în Intendenţă (Ministerul de RSsboiă).
Superstiţiile poporului (1)-
upă înălţarea la cer a Mântuitorului, au rămas sfinţii şi dumne^eescii Apostoli, cari să continue sfînta sa învăţătură, propovăduind lumei Evanghelia dreptăţii, surpând $eii cei mincinoşi şi fondând Biserica creştină, pe care nici porţile iadului nu o vor pute sfărîma. Următori ai Apostolilor au fost sfinţii părinţi ai Bisericii şi suntem şi noi preoţii. Apostolilor, Iisus Christos le-a <jlis: mergând învăţaţi tote poporele. Aceste cuvinte, în cari se resumă îndatoririle cele mai de căpetenie ale preotului, ne aii fost adresate şi nouă preoţilor. Poporele au armate şi stăpânitorii ţlileî au avut săbii; iar noi preoţii n’am avut decât cuvîntul lui Dumnezeu. Şi cuvîntul lui Dumnezeu a biruit lumea de la o margine la alta.
A cui este menirea de a răspândi lumina adevărului în lume? Nu a nostră a preoţilor? Vai, fraţilor! grea răspundere avem să dăm, când la (jliua cea de judecată vom fi întrebaţi: ce am făcut pe acest pămînt? Cum vom răspunde, fraţilor, atunci? Răspunde-vom, că ne-am agonisit averi, că am trăit
(1) VeŞî No. 43-44,45-46, 47-48, 49, 50 şi 52 anul IV şi No. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9 10, 11, 12-13, 14, 16 şi 17 anul V.
www.dacaromaiiica.ro
486
ALBINA
în tihnă şi în petreceri? Să facem, fraţilor, ca să se plinescă în noî porunca cea mare, cea sfîntă, de a învăţa poporele. Poporul nostru este creştin, dar în scurgerea vremilor, năvălind multe popore peste dînsul, de voe, de nevoie, a primit multe o-biceiurî şi datine păgânescî şi datoria nostră este de a-1 lumina cu învăţătura.
Se întrebă: Cari sunt mjjlocele prin cari am pute combate resturile de credinţe păgânescî ?
Răspunde-voiţi, că unul singur este mijlocul arătat de Divinul Mântuitor, anume: învăţătura şi iar învăţătura. «Aşâ să lumineze lumina vostrâ înaintea omenilor, ca vădend faptele vostre să prea-mărescă pe Dumnedeu». Cu vreme şi fără vreme, în tot timpul şi locul datori suntem a propovădui lumina adevărului prin învăţătură, fâcend cunoscute păstoriţilor noştri! adevărurile creştine. Poporul este superstiţios, dar el de unde scie, dacă nu-i-s’a spus?
Suntem datori să combatem credinţele cele min-cinose ale păgânilor, să o facem acăsta cu cuvîn-tul şi cu fapta. Mai întâiu noî înşi-ne să ne lepădăm de obiceiurile şi credinţele deşarte şi prin puterea cuvîntuluî să aducem şi pe alţii la lumină.
Dacă preotul se va duce la vrăjitori şi va primi în casa sa lecuri băbesci, poporul cum nu va face şi el aşâ ?
Dacă noî vom ţine obiceiurile şi sărbătorile păgânescî, dacă preotul va pune să toce şi să tragă clopotele bisericii în sărbători păgânescî, ca să potă face clăcî, poporul cum nu va crede şi el?
Dacă copiii preoţilor vor umbla cu baerî la ei, înbrezaţî în frunte pentru deochi, sătenii cum nu vor face şi ei aşâ?
Noî nu trebue să credem în puterea vrăjilor şi a farmecilor, ci în puterea lui Dumnezeu şi a lă-curilor lăsate de El pe pămînt pe sema omenilor cunoscători.
Nimeni altul decât preotul nu pote fi mai în măsură de a combate credinţele păgânescî. Şi acăsta se face numai prin exemple şi prin învăţătură, atât în biserică cât şi afară din biserică. Preoţii duhov-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
487
nici pot întrebuinţa şi unele pedepse, cari sunt prevestite în canone, dar într’un mod cât se pote de blând şi părintesc. Insă tot puterea cuvîntuluî rămâne mai tare şi decât pedepsele. Blândul Mântuitor numai odată a făcut uz de pedepsă, deşi eră Dumnezeu, cu atât mai mult noi să nu alergăm la pedepse faţă de păstoriţii noştri.
Preotul, când îşî va îndeplini înalta şi sfînta sa chemare, pe lângă respectul de care se va bucură în lumea acesta din partea omenilor, la <;liua cea de judecată, când va fi întrebat: Ce a făcut pe ci-cesl pămînt? va pute răspunde sus şi tare :
aO ! Domne ! ’n lume cât am stat,
«In ochii s6I plini de admirare,
«Pe tine te-am representat!»
Parohul Teodor Bălaşcl.
■----°<-,j>— —
Teatru sătesc din Cocioc.
Am vorbit despre teatrul sătesc din Cocioc, în multe rîndurx.
Cum e acest teatru ? Cine l’a rînduit şi cine jocă în el ?
Ce se câştigă şi cât se plătesce, şi ce se face cu sumele adunate?
Teatrul sătesc din Cocioc este instalat în o sală de 400 m. p. avend o scenă cu felurite decoruri lucrate cu măestrie de cunoscutul pictor Serafim.
Tote cheltuelile de instalaţiune s’au făcut de Onor. Adminis-traţiunea Domeniului Coronei.
Domnul Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coronei, care iubesce adevărat părintesce pe ţăranul român, s’a gândit că precum alţi muritori după o muncă obositore, caută linişte şi o mică desfătare a sufletului şi ţăranul trebue să se odihnescă şi să se desfete. Pentru că şi desfătarea să-i fie tot folositore, s’a hotărît ca pe nesimţite să abată pe sătean de la obicinuitu-i local de petrecere, cârciuma, unde se ruineză materialicesce şi mo-ralicesce şi să-i pună la îndemână un local unde să potă petrece şi în acelaşi timp să tragă diferite învăţături morale, cari să le judece însuşi fără ca cine-vâ să-l silescă a primi sfatul sau morala.
Pe scena acestui teatru jocă absolvenţii şcolei primare din localitate instruiţi de harnicul lor învăţător, Alexandru Timotescu, diferite persone din localitate cari âu dragoste pentru acestă instituţiune şi cari fără nici un câştig interpreteză mai mult sauv mai puţin bine, diferite roluri în piese morale şi instructive cari de asemenea sunt trimise de domnul Ion Kalinderu, după ce aceste piese trec sub controlul unor persone pricepute.
Mai jocă apoi elevii şcolei Brătulescî-Cocioc, cari sunt deprinşi a se întrupa în diferite personalităţi. In timpul vacanviilor jocă
www.dacaromaiiica.ro
488
ALBINA
studenţi, tot fii ai Cociocului, cari sunt pe la diferite şcoli su-periore.
Spectatori sunt personele cu vază din localitate şi împrejurimi.
Majoritatea este formată din săteni, cari cu dragoste vin să-şî vadă copilaşii cum cântă, dănţuesc, etc., fie-care după putinţa lui.
Biletele pentru săteni să plătesc cu 5 bani; iar cele-lalte merg treptat până la suma de un leu ! . . .
Din încasările făcute se plătesc cheltuelile serale: orhestra, i-luminatul etc. etc., iar beneficiul netto se împarte şcolarilor silitori şi seracî !
Iată în scurt organisaţiunea teatrului sătesc Cocioc.
Teatrul e şcola moralisătore şi instructivă a lumii; gândescă atunci fie-care ce servicii însemnate pote aduce acestă institu-ţiune, mai ales în pătura de jos, unde e nevoie de atâta lumină !
Elemente de morală creştină.
D-l Moise N. Pacu, profesor la Liceul din Galaţi, a alcătuit un curs de morală creştină pentru folosinţa şcolelor secundare.
Autorul ţinend socotelă de datele programei, împarte cartea sa în 3 părţi. In întâia parte se ocupă de felurile moralei, de bunătatea moralei creştine şi de lăgătura moralei cu alte sciinţe.
Urmeză apoi o parte generală, privitore la aşa disa lege morală, la consciinţa morală, libertatea morală, la virtute, păcat şi viciu, la recompense şi pedepse. In acestă parte autorul se slujesce de o mulţime de definiţiuni pentru lămurirea termenilor întrebuinţaţi şi de citate din Evanghelie şi autorii religioşi, ca să întărdscă cele spuse. Subiectele sunt bine desvoltate şi dau cunoscinţe temeinice celui ce le studieză. Unele din ele s’ar mai fi putut însă reduce lăsând afară lucrurile mai puţin însemnate, sau trecându-le tot în notiţe, cum a făcut cu altele. De alt-fel defectul a-cesta privesce multe din cărţile nostre didactice. Autorii grămădesc materie cu nemiluita, fără să se gândescă că vremea e mărginită şi creerul elevilor dispus la surmenagiu.
In partea din urmă asupra moralei speciale, care cuprinde tot felul de datorii, autorul se silesce şi mai mult a fi cât mai înţeles. Sunt acolo regule de purtare arătate prin cuvinte alese, punend ast-fel în lumină vie chipul de traiu al omului moral şi religios.
Sunt instructive cu deosebire notiţele ce autorul le dă
www.dacoraiiumica.ro
ALTtTNA
489
în josul paginelor şi uşureză mult pe profesor în predare.
In genere găsesc lucrarea d-luî Pacu cât se pote de folositore.
Trecend cu vederea unele expresiunî mai greu de înţeles, cartea pote fi citită nu numai de elevii şcolelor secundare pentru care a fost scrisă, şi de ori-cine voesce să cunoscă chestiunile privitore la sciinţa moralei.
Preţul unui exemplar, care cuprinde 139 pagine, este 2 lei, ceea-ce vine 22 bani c61a de tipar şi se gâsesce la librării.
Get.
inaugurare De Societăţi sătesci.
In ţliua de 8 Noemvrie 1901, s’a inaugurat în comuna Albesci-Brătescî, jud. Argeş, societatea economică Despina-Domna, la care a asistat şi P. S. S. Episcopul de Argeş Gherasim, cum şi d-1 Revisor şcolar D. Pomponiu.
Inaugurarea s’a început prin serviciul liturghiei, oficiat de către P. S. S. Episcop; apoi, după ce părintele V. Predeanu, re-visor-eclesiastic, ţine o frumosă predică, au pornit cu toţii la localul şcolel, frumos împodobit.
Aci d-1 Revisor rostesce o frumosă cuvîntare, prin care arată scopul acestei societăţi, vorbesce de starea sătenuluî şi spune, că prin unire şi muncă se va birui sărăcia. Apoi aduce omagii de recunoscinţă d-lor Spiru Plaret şi I. Kalinderu şi termină, proclamând ca preşedinte al societăţii pe P. S. S. Episcopul de Argeş, Gherasim. P. S. S. ia cuvîntul şi mulţumesce, îndemnând pe săteni a asculta de sfaturile celor ce le voesce binele. Apoi învăţătorul A. I. Duţenu mulţumesce tuturor.
După prînz elevii şcolel ati cântat mai multe cântece şr au jucat câte-vâ piese în curtea şcolel.
Cu acestă ocasiune s’a depus de către personele presente suma de lei 1.200; sătenii au contribuit şi dînşil cu suma de lei 18, cu care sumă se va cumpără căciuli şi opinci elevilor săraci de sf. sărbători.
A asistat forte multă lume.
Pentru zidari. Este bine ca tote zidurile din pivniţe să se tencuescă, adecă să fie acoperite cu ur. strat de material impermeabil (nestrăbătător) de umecjelă. Mijlocul cel mal bun este asfaltul şi anume: se amestecă 5 părţi de asfalt cu l/»—1 parte de gudron, pulvere de cărbuni de piatră şi 2 părţi nisip. Acestă pulvere de cărbuni de piatră se amestecă, pentru ca tencuiala să capete ore-care elasticitate, căci altmintrelî aşezându-se zidurile, stratul acesta crapă şi prin crăpături ar pute străbate u-mecjela.
www.dacaromanica.ro
490
AT.BINA
O serisore.
Onor. Domnule Administrator.
Dăruesc şcolelor: a) din eoni. Movila-Ruptă, cătunul Ripicenî, jud. Botoşani; b) Şcola din com. Mitoc, căt. Mitoc, jud. Dorohoiu; c) Şcola din Fălcoiu, jud. RomanaţI; d) Şcola din Cioroborenî, jud. Mehedinţi; e) Şcola din com. Vascanî, căt. Stroescî, jud. Suceva;
f)	Şcola din com. Fântâna-mare, jud. Suceva; g) Şcola din com. Şerbescî, jud. Nemţ; h) Şcola din com. DăenI, jud. Constanţa; i) Şcola din com. Lipia, jud. Buzău; j) Şcola din com. Târg. Rădăuţi, jud. Dorohoiu, câte un abonament la publicaţiunile ce vor apără sub îngrijirea Societăţii «Steaua», cu singura rugăminte către colegii, sub a căror conducere se află aceste şcoli, de a stărui ca broşurile ce vor primi cu timpul, să fie cetite de cât mal mulţi săteni.
De o cam dată vă trimit 1 leu şi 50 bani în mărci poştale, costul a 10 exemplare din broşura «Din ţera Basarabilor» rămânând dator a trimite acâstă sumă pe măsură ce vor apare şi alte lucrări.
Vă rog, primiţi asigurarea consideraţiuniî, ce vă păstrez.
Y. I). Ştefănescu
Dirig. şcoleT R&dfiuţY (Dorohoiu).
DE LA SATE
In sera de 27 Decemvrie 1901, membrii societăţii culturale de pe Domeniul Coronei Borca, prin iniţiativa d-luî A. Berian, şeful regiei, s’a dat o serbare cu concert, teatru şi danţ.
Concertul şi teatrul a fost organisat de d-1 Const. Popovicî, învăţătorul local. Iată programul:
Concert. — Ostaşii noştri şi Hora de la Griviţa, cântece executate pe 3 voci cu elevii şcolelor întrunite (Mădel, Borca, Farcaşa) de pe Domeniul Coronei Borca.
Teatru. — «Ţiganul la lăsat de sec» şi «Pielea Nevestei» de T. Speranţiă, transformate în mici piese teatrale de d-1 C. Popovicî şi jucate cu elevii din Borca.
«Cântec» de Coşbuc, poesie recitată de un elev de la şcola din Farcaşa.
«Curcanii din răsboiu» de T. Speranţiă, jucată cu elevii din Mădel sub conducerea d-luî Dăscălescu.
S’a mai jucat piesa «Moştenire de la Răposata» de D. R. Ro-setti (Max) jucată de învăţătorii din Borca, cu concursul d-lor
S.	Colţescu silvicultor, V. Popovicî şi d-şora Pleşescu; iar ca în-cliiere d-1 C. Popovicî a declamat anecdotele «Cine-I Nuhăm» şi «Ştiu ! nechează ! las !» de T. Speranţiă.
Atât concertul cât şi teatrul a avut o reuşită peste aşteptările publicului.
* *
*
In sera dileî de 27 Decemvrie a. 1901, în comuna Magiavit din judeţul Doljiu, a avut loc o frumosă serbare şcolară urmată de danţ.
www.dacQramanica.io
ALBINA
491
Acesta serbai’e a fost organisată de d-1 Ion Ştefănescu, înve-ţătorul comunei, ajutat fiind de preotul paroh Nistor Dumitrescu şi de un comitet ales dintre personele de semă ale comunei.
Serbarea s’a dat în localul şcolei a început la ora 8 şi a durat până la orele 12. Sala de clasă eră plină de asistenţi.
Intr’o parte a clasei, eră formată scena frumos împodobită cu hărţi şi cu tablouri anti-alcoolice, pe care elevii şcolei au jucat următorele piese teatrale:	«Ce face dracul», «Dinu Sergentul-,
«Beţia cu lec» şi «Secolul al XlX-lea», cari au reuşit pe deplin.
Serbarea s’a terminat cu o cuvîntare ţinută de învăţător, în care mulţumesce locuitorilor şi îi îndemnă a se unî şi ajută la orî-ce lucru folositor.
D-1 M. Demetrescu, student, luând cuvintul, arătă cine este întemeetorul teatrelor la sate, scopul lor şi aduce mulţumiri, întemeetorului şi bunului patriot, Ion Kalinderu, felicită pe învăţător şi pe locuitorii Maglaviceni de modul cum a reuşit serbarea.
A mai vorbit parohul N. Demetrescu, preşedinte, arătând venitul acestei serbări, care a fost de 310 lei; cheltuelile de 50, remânend ca beneficiu net suma de 260 lei, din care se va face o fântână în curtea şcolei şi alte îmbunătăţiri. Apoi a proectat înfiinţarea unei societăţi economice arătând folosele ei.
După acesta a urmat danţul care a ţinut până la ora 4 şi '/, dimineţa.
Un Asistent.
U N D A R
Şcolei din comuna Vălsănescl, Argeş
Sub-semnatul, fac ofrandă «două» cărţi legate în pînză roşie şi negră, pentru biblioteca acestei şcole, conţinând în ele «Revista Albina» pe 3 ani. Acestă revistă, e considerată ca cea mai folositore carte pentru sătenii noştri plugari. Dorinţa mea dar este ca aceste cărţi să se cetescâ sătenilor adulţi în conferinţele de iarnă. Agricultura, pomicultura, horticultura, viticultura, apicultura, grădinăritul, etc., să fie basa conferinţelor, aşâ că tot ce vor culege cu memoria sătenii noştri în conferinţe, să pue in practică pe pămînt la primăvară, şi vor vede ce folose le dă. Biblioteca acestei şcole va mai primi de la mine încă «20 de cărţi» folositore pentru săteni.
Ion Niculcscn
Fotograf, preşed. soc. Curtea de Argeş, Bucurescl.
îngropat 5 dile, apoi desgropat.
La Cappelli s’a dărîmat o baie şi a îngropat mai mulţi lucrători omorându-î. Lucrările de desgropare s’au urmat cu zor, şi în a 5-a tji, au scos de sub pămînt pe un lucrător, Menico, mort pe jumătate, dar după îngrijire de jumătate cias şi-a venit în fire aşâ de mult, că a cunoscut pe cei din jurul său şi a început a vorbi. A spus că acum a treia 6ră a stat îngropat de viu! Odată în baia din Austria a fost îngropat 24 de căsuri, apoi în una din Germania 56 de căsuri (peste două cjjle şi două nopţi), dar cât acum, 100 de câsurî, n’a mai fost. El scie săracul cum e în mormînt mai bine ca morţii.
www.dacoromanica.ro
492
ALBINA
Mulţumiri.
D-l Ion Kalinderu a dăruit şcoleî Brătulescî-Cocioc, un frumos fis-armoniu în valore de 300 lei, pentru acompaniamentele corului şcolar. Pentru acest act, sub-semnatul, aduce cele mai respectose mulţumiri.
*
* *
Cu ocasiunea festivalului naţional de la 24 Ianuarie a. c., d-l A. 13. Sinişteanu, rev. şcol. Ilfov, a bine-voit a dărui mai multe broşuri din biblioteca societăţii «Steaua,> şcolarilor din Brătulescî de pe Domeniul Coronei Cocioc, cari au luat parte la acestă serbare. Avend în vedere scopul societăţei «Steaua» şi folosele ce se pot aduce prin răspândirea broşurilor ei, ar fi de dorit ca fapta d-lui Sinişteanu să fie imitată de ori-ce doritor pentru lumina poporului român. In numele şcolarilor, sub-semnatul aduc respectose mulţumiri d-luî Sinişteanu.
Alexandru Timotescn.
«
* *
Domnul Marin Ionescu, comerciant din comuna Cârligaţî, judeţul Teleorman, a binevoit a dărui bisericeî din acestă comună 2 chilograme luminări pentru policandru, lucru pentru care îi aduc mulţumirile mele.
Pr. par. V. Marinescn
*
* *
In corn. Orbesca-de-jos, jud. Teleorman, dându-se o serbare şcolară, în folosul elevilor săraci, sub-semnatul, diriginte al şcoleî din acestă comună, în numele elevilor, aduc viile mele mulţumiri d-luî Mihail Ionescu, arendaşul moşiei, care a avut dragostea şi bunăvoinţă să vie la serbare cu întrega familie, dând spre ajutorul copiilor suma de 30 lei, şi spre încurajare a mai împărţit elevilor diferite lucruri plăcute. Aduc de asemenea vii mulţumiri d-lor I. Georgescu şi O Georgescu, primarul şi notarul comunei şi d-luî M. Georgescu, student, care ini-a dat tot concursul spre a ave o mai bună reuşită serbarea, d-l O. Georgescu dând chiar sala gratis, precum şi următorelor persone: I. Săbăreanu, arendaş, Apostol Ionescu, Ghica Ursescu, Gr. A. Miculescu, M. Orbescu, D-tru Steriopol, N. M. Barbu, Fr. Plederer, Gh. şi I. Popescu, Al. Po-pescu, Gh. Avramescu, I Stancu, T. Crâciunescu, St. Sin, I. Ioniţă, M. Iordache, V. Florea, Gh. Constantinescu, S. Apostol, T. Stoian, I. Marca, I. Constantinescu, S. Bălănescu, S. Predescu, Gh. Elefteriu, Luca Pe-trovicî, Rizea Ionescu, A. S. Budică, S. St. Budică, Gr. Georgescu, F. Mihăilescu, M. Freinberg, Paulina T. Crâciunescu, F. Creţu, Ion Constantinescu, M. Miculescu, Ana Popescu, S. Predescu, Al. Popescu, An-ghelache Oprea, O. Bădulescu, M. Florescu, C. Drâgoişanu, Albu Miculescu, Al. Crist. Popescu, P. Aninoşanu, M. B. Nedea, Gh. Dumitrescu, cari au contribuit cu obolul d-lor spre a da mână de ajutor celor lipsiţi.
____________________ Pilip Teodorcscn.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
D-lui Petra Koseti-Bulănescn, strada Romană 19, Loco.— Trimiteţi.
D-luî Locotenent Mitroescn, Tulcea.— Vi s’a trimis cartea. Aţi primit’o?
—	Pr. Ion Muţii. — Sunteţi achitat pe anul V cu chitanţa 3.895.
—	Pr. V. Iosifescn, Călugărenî.— Idem cu chitanţa 3.903.
— V. Ilargădnn, Filipesci, Bacău.—Idem pe anul IV cu chitanţa 3.863.
— N. Pnşcuţă. Idem	Idem	cu chitanţa 3.864.
D-neî Maria Sisilică, Pitescî. — Idem pe anul V cu chitanţa 2.991.
www.dacoromaiiica.ro
STER U A
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea înveţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru. este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, loan Kalinderu, membru al Academiei Române —Vicepreşedinte, Sara Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier delegat, Petru (îărboviceanu, deputat, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învefătura poporului român; — Secretar, t'onst. Bana, profesor secundar şi inspector şcolar—Membrii, Spiro C_ Haret, Ministru, profesor Univers.; I. Dlmitrescu Pro cop., senator şi Primar al Capitalei; M. Ylădesctl, deputat, profesor universitar; Tristu S. Neg’oeacu, profesor secundar; Dim. Cccropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Aliniă-m'Ştcanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescn, profesor se-eundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
Carp Nicolae (Buzău). 2 lei; Răducănescu Stavri (Buzău), 2 lei; Da-niilescu T. (Suceva), 1 leu; Daniilescu Ilie (Suceva), 1 leu; Daniilescu Teodor (Suceva), 1 leu; Vasilescu I., preot (Stoborenî), 1 leu; Caliu I. Gh., învăţ. (Schineni-Tutova), 1 leu; Dumitraşcu I. Gh., învăţ. (Ziliş-lenca-Buzău), 2 lei; Dumitraşcu Maria (Zilişteanca-Buzeu), 2 lei; Căline) Iosif (Petroşiţa), 2 lei; Manolescu 1. C.. (Petroşiţa), 21eî;Arzoiu M„ (Pe-troşiţa), 2 lei; Călineţ I. (Petroşiţa), 2 lei; Nicolescu N. (Petroşiţa), 2 lei; Morariu I. I. (Bucuresci), 2 lei; Ener I. Iosif (Bucuresci), 5 lei; Mari-nescu N. O. (Bucuresci), 2 lei; Uosora Ştef. (Bucuresci), 2 lei; Roman Ion (Bucuresci), 2 lei; Grigoriu Traian (Bucuresci), 2 lei; Zarossi A. Gh. (Bucuresci), 2 lei; Ciucian N. Miron (Bucuresci), 2 lei; Woltinger W. (T. Măgurele), 5 lei; Ublf Mac (Brăila), iO lei; Frer Saint (Bucuresci), 10 lei; Sava T. Ion, telegrafist (Panciu), 2 lei; Temelie I. Milia-lache, factor rural (Panciu), 2 lei; Zalaru H. Nicolae, copist (Panciu), 2 lei; Mahalia Dem. Vanghelie, comerciant (Panciu), 1 leu; Câpăţînă Anton, farmacist (Panciu), 2 lei; Mogssa D. Sarchis, farmacist (Panciu), 2 lei; Antoniu I Gh., institutor (Panciu), 2 lei; Ivanciu G. Georges, învăţător (Panciu), 1 leu; Bănescu Gh. N., sub-chirurg (Vidra), 2 lei; Ciu-botaru Ion, sub-chirurg (Moviliţa-Putna), 2 lei; Patraşcan Vasile, negustor (Mânăstiora), 2 lei; Macarie Ion, preot (Moviliţa-Putna), 1 leu; Andronic V. N., proprietar (Moviliţa-Putna), 1 leu; Lupu Alex. Ion. proprietar (Moviliţa-Putna), 1 leu; Gavrilescu Petru, perceptor (Moviliţa-Putna), 1 leu; Bunghez Gh., proprietar (Moviliţa-Putna), 1 leu; Cojo-cariu Arseue, învăţător (Moviliţa-Putna), 1 leu; Ciubotaru Sava, sub-chirurg (Moviliţa-Putna), 1 leu; Ciubotaru Vasile, sub-chirurg (Panciu), 2 lei; Banciu Teodor, sub-chirurg (Panciu), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului al II (1902) al societăţii, e de 112; iar numărul banilor încasaţi de la aceştia şi de Ia ve cilii membrii, e de 316 lei şi 70 bani.
(Va urma în No. viitor).
www.dacoromanica.ro
„NAŢIONALA”
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCURESCI
Capital în acţiuni întreg versat în
aur..................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune . .	» 3.955.688.76
Idem format din capital şi alte reserve . » 1 075.842,60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite . Lei 33.000.00o Vice-preşedinte A. Băicdiuuu.
Dir. general E. Grtlnwald.
♦ Naţionala» asigură contra incendiului, a grindinef, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sînt primite în tote combi-naţiunile obicinuite ca: cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domnei No. 12, Bucuresci. Reprezentanţă generală în Bucuresci, str. Smârdan No. 4. Agenţii în tote oraşele din ţară.
Oorectarea temelor, composiţielor, u caetelor speciale, scutind pe maeştri de a mai corectă în particular. Preţul 50 bani, Aotodologia caligrafiei, 0,20. Aotodologia sciinţelor naturale, 0,50. Planul tutulor lecţiilor de desemn, 0,10.
Deposit: Tipografie, Atelierului, 16, Bucuresci.
GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotroceni, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şo-Bele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra<Ji, Pini austriaci,Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
ACT DE MULŢUMIRE
Sub-somnatul, Locotenent Nicolae Dimilriu, din Bârlad, mS cred dator a aduce la cunoscinţa onor. Public, precum şi a părinţilor de familie, că decedatul meu părinte Dimitrie Diinitriu, contractase la Societatea generată de asigurare „Dada-România" din Bucuresci, în Decemvrie 1897, o asigurare pe caşul de mdrte pentru suma de lei 5.000 (cinci mii) şi întâm-plându-so să înceteze din viăţă pe când abia plătise asigurarea pe patru ani, numita Societate de asigurare n'a întârziat de a'inl număra întregul capitaţ asigurat de defunctul med părinte, în sumă de lei 5.000.
Aduc dar în public mulţumirile mele onor. Societăţi „Dacia-RomâniaX pentru graba ce a pus în lichidarea acestei despăgubiri şi sunt pătruns de datoria mea do a îndemnă pe ori-ce părinte de familie de a asigură în acest mod, la menţionata Societate, existenţa urmaşilor săi.
Locotenent, Nicolae Dimitrin.
Singurul care vinde ieftin!
Galoşi veritabili Rusesci
Pentru bărbaţi Lei 4,95, 5,95. Pentru dame Leî 2,95, 3,95. GHETE de chevreaux pentru dame Leî 10,95,11,95,12,95. GHETE de vax fin pentru bărbaţi, cu elastic şi şireturi, Leî 11,95, 12,95, 13,95, 14,95.
CĂMĂŞÎ bărbătesci de <Ji şi de ndpte, începând de la Leî
2,95	în sus.
De asemenea şi pentru dame, începând cu acelaşî preţ.
Flanele şi Ciorapi
pentru dame şi bărbaţi cu preţuri fabulos de ieftine.
Bluze de Catifea şi de Postav
Lei 8, 9, 10, 12, 14.
Mănuşi glace fine Leî 2,50 perechia.
In cas rupându-se la încercare se dă altă pereche.
Magazinnl „La tote Sez6nele“ Calea Victoriei, Bucuresci (Alături cu poliţia).
5%
Cupon de reduc(ie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avâ un scăŞămîntde 6% din preţurile însemnate, presentSnd cuponul.
Inst. de Arte Grafice Carol Gij^^itebcfttaAteaicKfcPtr- D6mneî, 16.— Bucuresci.
\n. fi.OiM.