No. 15. ANUL V. 13 Ianuarie 1902. - 9 > & © j? o © © O o © o 999 99,00000 eo.o.soooeoe 3 9e'eoo^-e 09 09 0009 9 09 00 00 '99 1 jlpare în Jie-care Duminică Abonamentul în ţară pe an L»eî 5 ţ Abonamentul în străin, pe an Lei 8 » » •» 6 luni » 3 | Un număr...............15 bani Pentru anunciurl 1 leu linia. jviica publicitate 5 bani euvîntul. JVIanuscriptele nepublieate se ard. Comitetul de redacţie: Bân Kalinderu p. Qarbovicearju C. îţddulescu-JYÎotru Coşbuc J. Of eseu p. 2u!fu cp Colonel p. V. JYăsturel £■. jîdamescu V. S- Jdoga JY. J'dcolaescu Qr. ceodossiu Corist. C. popovicJ-Caşcă. - -•«- -» j SUMARUL: Niger, Lainici. — P. Rişoanu, Divanul ad-lioc din Moldova, 1857. — TU. D. Speranfiâ, Procopsăla din carte.—Căpitan S. Leonte, Graiul cifrelor asupra căsniciilor — L. Paul, Sofronie Ghimpeanu, iubitorul de pomi.— Ir. Popescu, Febra aftdsâ.— V, S. Âfoga, Fasolea soia.—Serbarea bobotezei.—/?. Mândricel, O serisore.— V. Costdchcscu, Din învăţăturile lui Esop.—Un raport.—Teatru şcolar sătesc.—Informiţiunl.—Do la sate. —Bibliografie.—Mulţumiri.—Poşta redacţiei.—Poşta administraţiei. Ilustrafiuni: Sosirea Princip. Imperial al Austriei şi a soţiei sale Stefania la gara Filare^—Biserica Zlătari. Ttedactia şi rtdministrafia Stc■ Jrtârjtulâsg JYo. 9, pucurasct. www.dacoromamca.ro Prima Societate de Credit Funciar Român din Bucureşti. Consiliul de adininistraţiune prin decisiunea sa No. 1576 din 3 Ianuarie 1902, fixând . C- 3?hilippescu. j©omniilor=lor domnilor membrii al Comitetului de redacţie ai ^Recisfel ,,^lbina“ www.dacoramanica.ro 382 ALBINA Jffl gg p gg 1^^ - LAINICI S'^3 esfrunziţî acum sunt codrii, ) înfloriţi de promorocă... Nu’ş-ce stavilă pun munţii Sunetului rar de tocă. Slintul schit, uitat de vremuri, Strâns de frig şi el se pare... Numai Jiul trece ’n prejmă-i Viu, întins, cu nepăsare. Sera, ceta îi închide Ori-ce zare de vedere: Luna nu-i pote trimite Nici o rază, mângâere. Diua dor ernatic sore » Face crucea de sclipesce, îl îmbună cu lumina Dacă nu-1 si încăldesce. .. f f Si bătrânul schit atuncea Mai uitându-si amorţirea, Către vara împodobită îşi îndreptă amintirea. N. Rădulescu-Niger. — www.dacocornanica.ro ALBINA 383 V. Divanul aD-hoc din JMova, 1857 (*)• ■j-vR esbaterile Divanului ad-hoc din Moldova nu semenă de loc cu cele din Parlamentele actuale. Deputaţii nu aveau de controlat guvernul, prin urmare lipsesc acele discursuri înflăcărate, sincere sau nu, cari pot aduce căderea unul Minister. Eî nu aveau cliie-marea de a face legi, prin urmare nu eră nevoie de acele discuţiunî savante, prin care se face lumină şi se introduce convingerea în spiritul auditorilor. EI nu vorbiau pentru ţeră, pentru că cuvintele lor nu ieşiau în afară de incinta Adunărel. Şi, mare laudă pentru eî, el nu vorbiau numai pentru plăcerea de a vorbi. Sunt bărbaţi de mare talent, cari vorbesc o românăscă perfectă, pe care o pot fărte bine pricepe şi cel cincî-spre-4ece deputaţi /„.... 0.59 °/„ Peste 60 ani.............0.03 .... 0.12 »/o Din socotelile de mai sus, se vede că vîrsta de la 16—35 ani, atât la oraşe cât şi la sate, este toiul căsniciei; iar do la 35 ani în sus căsniciile scad şi pe drept cuvînt, căci de la vîrsta asta înainte, omul nu mai e bun de însurat şi cei cari au întârziat şi totuşi s’au însurat, ajung apoi să nu-şi liotă vede puşi la cale feciorii, şi Românul nu de gâba ’şi ureză când dobândesce un prunc: «Să ajungă a î sărută cununia» că de acolo înainte părintele să socdte slobod de datoria lui către feciori. Omenii cari au cele mai multe şi mai bune căsnicii, sunt ovreii. Or fi avend şi ei multe păcate şi nu duc eî casă bună cu nici o naţiune pe lângă care trăesce, dar ce au bun tre-bue să le ţinem în semă şi cu privire la căsnicii, eî se în-sdră tineri de tot, sunt cuminţi şi au cei mai mulţi copii, ceea-ce bagă în sperieţi pe tdtă lumea. In anul 1895, ovreii au avut săvîrşite 1.529 căsnicii, aşa că din numărul întreg do căsnicii în ţâră, 19 la sută le au avut ovreii. Altă dată voiu arătă cum grăesc cifrele cu privire la nascerî. Căpitan S. Leonte. Cum să păstrăm ouele. Dacă voim să păstrăm timp maî îndelungat, luni de - — Câncl a sfârşit d-1 învăţător par-că îmi pusese foc la tălpi, aşa am sărit în sus, hotărât să-î urmez sfatul. Pe dată ce am sfârşit cu culesul rddelor am pus în lucrare. Pe la 15 Noemvrie tot pietrarul eră săpat şi bolovanii căraţi; iar împrejurul beţelor cu cari însemnasem locul pomilor, m’a pus de am făcut nisce gropi găvănate şi largi ca r6ta carului. D. Gheţenu spunea că e fdrte bine ca îngheţul şi zăpada să apuce gropile aşa. In primăvară pămîntul cel clisos, eră fraged şi mârunţit ca cenuşa. La începutul lui Martie chiar dînsul mi-a liniat rîndurile şi a sădit un pom să ne fie ca model. Iată cum a făcut: In mijlocul gropii a împlântat întâia parul adînc, ca să susţie pomul. II. A tăiat capetele rădăcinelor grdse aşâ ca tăietura să se aşternă pe pămînt; iar rădăcinele rănite le-a tăiat chiar din tulpină. III. A tăiat crăcile reu crescute sau rănite şi dintre acelea crescute prea dese, tăia pe acelea cari. cresceau înăuntru cordnii pomului, împiedecând pe altele IV. In grdpă aruncă câţî-vâ pumni de gunoiu bine (Jobit şi-l amestecă cu pămîntul cel degerat. V. Aşezat pomul lângă par aşâ ca să nu fie mai afund de cum a fost înainte, i-a aşezat rădăcinele ca să nu fie îndoite sau alt-fel de cum au fost ele în pămînt şi pe când unul ţineam pomul drept lângă par, altul trăgea cu sapa pămîntul peste rădăcini. VI. Cu o nuea de richită a legat pomul de par, făcend legătura în forma lui opt (8), căci acest fel de legătură împiedecă frecarea unuia de altul şi fiind că nu plobse în cjiua aceea, a turnat pe pămîntul de pe rădăcini o doniţă (cofă) de apă. Când nu ploua, din doue în două cjile îi udam; după ce (1) Vedî No. 12—13 şi 14. www.dacoramanica.ro 394 ALBINA s’a prins, numai la secete mari fâcăm acăsta. După modelul acesta am pus 42 do pomi. Precum vei}! nici unul nu s’a uscat şi le merge forte bine. — Dar alte îngrijiri nu le-ai mal dat, de au crescut aşa mândri? — Până la 10 ani, în tăte tdmnele sap pămîntul de pe ră-dăcinele lor şi le pun câte puţin gunoiu bine sdrobit. Pe acesta îl aşez nu lângă tulpină cum se obicînuesce, ci pe la vîrful rădăcinilor, căci aşa le merge mal bine. — Dar cum cunosc! până unde ajung vîrful rădăcinilor? — Apoi s’a dovedii că ele se întind în lături prin pămînt, cât se întind şi ramurile prin aer. Tot-deauna primăvara trebue să cercetăm pomii şi să tăem ramurile crescute rău, pe cele uscate şi pe acelea cari dau să se usuce. Ranele prea mari le ungem cu păcură sau cu ceră de altoit. Dacă rana e veche, curăţim lemnul putred şi apoi îl ungem. Tot primăvara curăţim oule omizilor şi le punem pe foc. Când vecinii n’ar fi curăţit pomii de omiijî facem pe trupul pomilor unul sau două brâne cu păcură. Omizile voind să se urce, se înomolesc în acestă materie şi mor. Peste vară să observăm că pe sub pomi cresc odrasle din oî, un fel de pomişorl mici. Pe aceştia să-î curăţim, că mult slăbesce pomul şi-l face neroditor. La culesul rădelor să nu rupem ramuri, nici să le îndoim prea mult. Cu chipul acesta putem ave mult timp pomi frumoşi şi roditori. — Mult ţi-a folosit nene Sofronie sfatul d-luî Gheţenu. — Da adevărat este, Dumnezeu să-l ţie în pace. Am uitat însă să-ţi povestesc ce-am păţit cu rovinea aceia de lângă rîu. Când am împomat grădina am dus rîndurile dintr’un cap până la celă-l’alt, dar aprăpe de rîu eră o rovine de cântă brdscele încă până la Rusalii. Pusesem şi pe-acolo pomi dar până la trei ani toţi s’au uscat. MS socotem să las la pârdalnicu mocirla aceia, dar d-1 Gheţenu mi-a cJLs să nu ţin locul aşa că mi e în pagubă. După îndemnul dînsulul am făcut douS şanţuri pe amîndouS marginile lacului; ast-fel apa de pe margini se scurgea în Argeş. Printre răzăre am săpat alte şanţuri adîncl numai de o palmă şi largi de doue. Cu pămîntul din ele am ridicat cdma răzdrelor pe unde se sădesc pomii. Primăvara când am sădit pomii din nou, n’am făcut gropi ci numai am împrospătat pămîntul şi peste rădăcini am pus pămînt de prin prejur. Cu felul acesta am pus pomii cu o jumătate de metru mal sus decât cel d’în-tâiu. Apa nu băltea pe loc ci se scurgea pe şanţuri. La pusul pomilor am păzit tdte regulele ce am îndeplinit cu cel din pietrar. Acum poftim de vecjl ce mândreţe de pomi sunt pe-acolo! Şi ce bunătate de iarbă cresce în locul papurel şi trestiei de altă dată! — Cu adevărat bine a n’avem ce vede în grădina d-tale, decât un pietrar şi o rovine. D-ta ai fi dus o viaţă amărâtă şi te-aî fi stins în lipsă şi sărăcie, căci de la părinţi n’aî avut ale venituri. — Nimic decât pămîntul acesta şi o casă veche derăpă-nată ! — Nene Sofronie, văd că ai soiuri bune de pomi, îi al-oescî d-ta, sau i-ai cumpărat altoiţi ? — I-am altoit eu pe cei mai mulţi. Am cumpărat şi altoiţi gata vre-o câţi-vâ peri şi meri, de la o grădină vestită. Fru-m6se r<5de dau, dar nu-s mulţumit cu cât i-au din ei. Dacă a-şî cinsti pe toţi nepoţii cu două mere ori pere din ei, a-şî mai da şi ia vecini vre o câte-vâ, apoi la vre-un bolnav sau o femeie poftitdre, a-şi sfârşi cu rodul dintr’un an. Pe când sub merii mei prăsiţi dintr’aî locului, trag căruţa tămna şi o încarcă de abiâ o urnesc cu patru boi. De când am grădină, am văcjut că îngrijind bine do pomii, ce cresc pe la noi, îmbunătăţindu-î prin altoire cu soiurile cele mai alese, putem ave fructe bune şi multe. — Ce fel de altoiu folosesc! ? — Pe cel în frunză sau mugure. Cu puţină îndemânare ori-cine reusesce. Când nu s’a prins altoiul, nu se vatămă pomul, ci se altoesce a doua <5ră. — Mulţumesc nene Sofronie de tote desluşirile. Am în gând să-mi împomez şi eu o grădină. — Dumne4eu să-ţi ajute domnule! L. Paul. —-=-K>8>@)cS 2 lei; Teodoru Timoftă, (Kilia-Veche), 2 leî; Gheorghiu Gheorghe, agent de pescărie (Kilia-Veche), 2 leî; Ignat Teodor (Kilia-Veche), 2 leî; Vein-ştein M. (Kilia-Veche), 2 lei; Avramovicî N. (Kilia-Veche), 2 leî; Licher (S. (Kilia-Veche), 2 Iei; Brânză Lupaşcu (Kilia-Veche), 2 lei; Velicico Petre (Kilia-Veche), 2 leî; Haimovici Marcu (Kilia-Veche), 2 leî; Pendo Naum Alexe (Kilia-Veche), 2 leî; Kirilof Efrim (Kilia-Veche). 2 leî; Zabora Ivan I-iu (Kilia-Veche) 2 leî; Dragopolu Panait (Kilia-Veche). 2 leî; Teodorescu I., preot (Kilia-Vdche), 2 leî; Gartovicî Gheorghe (Kilia-Veche), 2 leî; Dobrovicî Gheorghe, (Kilia-Veche), 2 leî; Veinberg Samoil (Kilia-Veche), 2 leî; Dumitrescu Constantin, (Pempas), 2 leî; Calomir El. (Peripravo), 2 leî; Lepădatu H. Iancu (Vama-Peripravo), 2 lei; Cagus N. I., agent pescărie (Peripravo), 2 leî; Cristea Ion, învăţător (Peripravo), 2 leî; Elefterescu A., primar (Peripravo), 2 leî; Teodoru N. (Satul-Nou), 2 leî; Lensatu N. (Satul-Nou), 2 leî; Savali Nichita (Satul-Nou), 2 leî; Grigorian Alxandru (Satul-Nou), 2 leî; Popa Dumitru (Satul-Nou), 2 leî; Tarasof M., preot (Satul-Nou), 2 lei; Stamatolato Gherasim (Satul-Nou), 2 leî; Branz L., preot (Satul-Nou), 2 leî; Copciag Simion, dascăl (Satul-Nou), 2 leî; Muntenu Ion, comersant (Satul-Nou), 2 leî. Numărul membrilor publicaţi până în present, e de 5.003 iar numărul banilor încasaţi de la aceşti membrii e de 11.091 leî, 15 banî. (Va arma In No. viitor). www.dacaromanica.ro ROMÂNIEI Capital social de 25.000.000 fr. îmi părţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din cari 150 fr. versaţi. Comitetul central: la Londra Lachlan llackinstosh Rate, Esqnire r> 0. I. (ioschen r> Visconnt Dnncannon . . . Hon. H. A. Larvrcnce . . M. Adolphe Vernes. . . . â Paris 11. Charles Mallet .... n Director: M. C. A. Stolz » ajutor: M. E. E. Goodwin. Censorî: Inan Kalinderu, Demetru Ioan Oliika şi Artliar (Irecn. Sediul social Piaţa sf. Gheorghe, Bucurescî Sucursală la Brăila, Agenţia la Londra. Feighâla, Roman Original, din vieţa evreilor din România, do Th. i>. Speranţia. Apare în fascicule săptămânale a 10 bani. De vînrjare la chioşcuri, librării, în totă ţâra şi la de-positul general A. I. Niţianu,’ BiuroQ Universal, 103 Splaiul Brâncoveanu, Bucurescî. Teatru sătesc, de Th. D. Speranţia. Lângă Pămint, dramă în 3 acte, Curcanii, Comedie. A se adresa la librăria C. Sfetea Bucurescî. Preţul 50 bani. GRADINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotrocenî, Bucurescî. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şesele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra