No.S20. ANUL V. 17 Februarie 1902 © I 0 f 1 ! iWistă Enciclopedică Populară jipare în /ic-carc duminică Abonamentul în ţară pe an bei S I Abonamentul în strMn. pe an Uai 8 » » » 6 luni » 3 | Un număr. ............15 bani Pentru anunolurl 1 teu linia, jviloa publicitate 5 bani ouvîntul Manuscriptele nepublleate fle ard. Comitetul de redacţie: Ion Kalinderu P. Qarbovicearju Coşbuc J. Of eseu p. 3>u/fu <*> Colonel p. V. JYăsturel S". jîdamescu V. S- Jdoga J/. JVico/aescu Qr. Zeodossiu Corist. C. popovici-Zaşcă. SUMARUL: Sp. Haret, Apel către proprietarii rurali. — Eleonora SlaviciEducaţiu-nea femeească. — Ion Kalinderu, îmbunătăţirea rasei vitelor.— Noul mitropolit al Moldovei şi Sucevei.—A. B , Grapu de livezi.—G. G. Burghelc, Mihail Kogălniceanu.— F... P..., O poveste.— Th. D. Speranţia, Numai cu miliăne.—G. loncscu, Instinctul de răsbunare la pasări.— Societăţi economice la sate. — Bibliografii. — Sala tronului lui Nabukodonozor. — De la sate.—Apoi.—Poşta administraţiei.—Băutură în cas de diaree.— Pentru măcelari. Ilustratiunl: I. P. S. S. Partenie, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei. — Mihail Kogălni-ceanu.—Inaugurarea Bustului lui M. Kogfilniceanu la Galaţi. 0 o 0 O O 0 G 0 0 O O o O O O O O 0 O o o o o 0 0 o © O 0 o © 0 © I O © o Jţedacfia şi jffdministrafia J’/r. J/lâqtutesa J/o. 9, pucurescî. www.dacoromamca.ro SOCIETATE IN COMANDITA WEIL, JOSEPH & Co. Biaoiaresci Strada Smârdan No. 7, (Cassa Zerlendi). Recomandă d-lor agricultori maşine şi unelte agricole şi industriale, de orî-ce fel. s. e.; Locomobile, Treerătore, Pluguri întregi de oţel, Batoze de porumb, cu abur şi manuale, mori pe postament de lemn şi fer, pietre franceze originale garantate de la „La Ferte sousJou-arre, (Franţa)11, etc. etc., din cele mai renumite fabrici pe cari le represintă, şi în condiţiunî cât se pote de favorabile pentru d-nii cumpărători. La cas de necesitate, a" se cere oferte şi catalog ilustrat, care se trimete gratis şi franco. Condifiuni de plată avantagiose. Garanţie pentru material solid şi buna funcţiune. Drogheria Universală „£oma Jrătuiescu“ (Situată între Gara de Nord şi Piaţa Mataehe-N/Iăeelaru) Bucureşti, j'fo. 145, Calea jjriviţeî. Asortată din nou şi în abondenţă cu articole atingetore de acestă branşe, se angajeză a aprovisionâ, prompt. Farmacii militare şi civile, Spitale. Fabrici industriale, Institute de bacteriologic şi vaccinogene, Şcoli, Institute de fisică şi laboratoriî chimice, etc., cu drogue şi tot felul de substanţe medicamentose, precum şi cu utensilele necesare în ale lor oficine, cu obiecte de porcelan, de sticlă şi de nichel; cu instrumente de optică şi electricitate, aparate de fotografie, cu barometre, termometre, alcoholometre, ulcometre, lactometre, etc.. şi cu e.auciucărie, biberone, irigatore şi tot felul de accesorii şi utensile trebuinciose în obstetrică, precum şi cu bandage, pansamente şi diferite instrumente chirurgicale invenţiile cele mai nouî şi din cele mai reputate fabrice din străinătate; cu substanţe antiseptice, desinfectante şi insecticide puternice; cu preparate farmaceutice ca siropuri şi vinuri medicinale, balsamuri, etc., şi cu specialităţi remarcabile de felul Somatoseî şi Farineî, lactate Nestle, autorisate de onor. Consiliu Sanitar; cu săruri pentru băi şi diferite ape minerale din surse Române şi străine, cu capsule uleiose şi esenţiale, cu uleiuri din ficat de Morun precum şi cu gudrone, bombone şi ciaiu'rî pectorale de Vorel, etc.; cu cupru sulfuric cu care se prepară seminţele spre conservare ; cu Vasilină Americană, Benzină, Naftalină şi alte produse minerale, cu uleiuri, esenţe şi culori vegetale precum şi cu multe alte substanţe ce se întrebuinţăză $ilnic în usagiul domestic, în confiserie şi distilerie, în artă, în technică şi industrie, şi care se pot trimite şi particularilor, în ori-ce parte a ţării contra-ramburs. De asemenea este asortată în abondenţă cu ierburi şi prafuri odori-fere pentru şase urî şi cu renumitele ape şi alcoholate preparate din florile de Lavendula, şi cojile de Quinquina ce se întrebuinţăză cu succes ca lavage contra căderei părului; şi recomandă onoratei sale clientele, cu totă încrederea şi multă garanţie, higienica apă pentru gură „Regina,11 un leu flaconul; reputata şi bine apreciata pastă dentifrice „Ideal," prepare â la Gelle frres Paris, 76 bani cutia, şi erecoritorele pudre parfumate pentru toaletă, preparate â la Germandre Paris din fleurs de Riz, cutia 65 bani, precum şi diferitele creme, cosmetice, re’marcabila pomadă de Quinquina, frumosa savonărie şi dulce parfumerii, produse Francese, Ruse, Italiene şi Englese, şi care încă se pot trimete doritorilor, în ori-ce parte a ţării, prin poştă. Cataloge cartonate indicânnd preciul tuturor acestor articole, se pune la disposiţia d-lor clienţi. Şi acestă Drogherie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi a laptelui, sub direcţiunea unui chimist şi a d-lnî Farmacist Toma Brătule^cu. www.dacoramamca.ro ALBINA 521 Apel către proprietarii rurali. n scopul de a face ca învăţămîntul rural să corespundă cât mal mult posibil la trebuinţele populaţiuniî ţărănesc!, ministerul a luat măsuri pentru a se organisâ un învăţămînt agricol, exclusiv practic, la şcolele rurale car! dispun de pămînt de cultură. Obiectul acestui învăţământ va li de a face ca copiii sătenilor, la eşirea lor din şcola primară, să fie deprinşi în mod practic cu 6re-cari metode mal bune pentru cultura pămîntuluî; cu cunoscerea ore-căror plante folositore cu cari ţăranii noştri în genere nu sunt deprinşi, precum furagele artificiale, legumele, cartofii, etc.; cu alegerea şi îngrijirea de seminţe bune, şi altele. însă încercarea acesta, a cărei mare însemnătate nu are trebuinţă să mai fie dovedită, nu se pote face decât abia cu a treia parte din numărul şco-lelor rurale existente, de ore-ee numai atâtea posedă pămîntul necesar, pentru ca să se facă pe dînsul învăţămîntul practic agricol. Cele-lalte două treimi ale populaţiuniî ţărănesc! ar trebui să fie lipsită de bine facerile ce sperăm a realisâ prin acestă măsură. Pentru ca acesta să nu se întîmple, ministerul face apel la bine-voitorul şi patrioticul concurs al proprietarilor rurali, cari sunt mai în măsură decât orî-cine de a-şî da sema de însemnătatea scopului ce urmărim, şi de interesul cel maro ce-1 au chiar ei, proprietarii, ca sătenii noştri să fie agricultori cât mal buni. De aceea ministerul rogă pe d-niî proprietari rurali să-I dea ajutor în ceoa-ce îşi propune să facă, procurând el, şcolilor cari nu au, pămîntul necesar pentru ajungerea scopului nostru. Este de ajuns o întindere de cel puţin 5 hectare (10 pogone sau 378 fălci) şi de cel mult 10 hectare (20 pogone sau 7 fălci), pentru care singura con-diţiune, ce ar trebui împlinită, ar fi ca să se afle cât mal aprope de şcolă. www.dacofomanica.io 522 AIJUNA Ministerul ar fi recunoscător, ori-care ar fi forma şi felul în care i s’ar veni în ajutor. Terenul pote fi dăruit şcoleî de veci, prin act autentic, şi în a-cest cas numele donatorului s’ar înscrie în «Cartea de Aur» a Casei Şcolelor; sau pote fi dăruit pe timp mărginit, însă nu mai scurt de 5 anî, pentru ca învăţămîntul să potă da ceva resultate apreciabile. Pe unde nu ar fi posibil a se veni în ajutorul şcolii în acest fel, ar fi de dorit ca d-nii proprietari să bine-voiască cel puţin a dărui numai 2 hectare, fie de veci, fie pe timp mărginit, şi a da cu arendă învăţătorului încă 3 până la 7 hectare, cu cele mai multe înlesniri posibile, ca preţ şi ca con-diţiunî pentru plata aren^iî. Ministerul nu se îndoesce că apelul său, pornit dintr’o dorinţă sinceră de a face ca învăţămîntul primar rural să corespundă cât mai bine nevoilor, şi ale sătenilor, şi ale proprietarilor, va ave răsunet, şi că proprietarii, cari în multe ocasiuni vin în ajutorul şcolii în modul cel mai bine-voitor, nu vor lipsi şi de astă dată a-I aduce concursul lor. Miniştrii, Sp. Haret. EDUCATIUN-Efl FEJVlEEflSCA dupaţiunea femeilor a ajuns una din preocupările de căpetenie ale societăţii nostre şi în timpul celor din urmă câte-vâ decenii s’a făcut forte mult pentru ridicarea femeii la nivelul cultural al timpului. Mai ales noi româncele mai tinere ne considerăm mai fericite decât mamele nostre, cari fiind lipsite de o cultură mai largă, erau osândite a-şî petrece vieţa într’un cerc de tot restrîns. Ni se întâmplă cu tote acestea forte adese ori, că ne simţim mai nefericite decât ele, şi dacă ne dăm semă din ce causă, înţelegem, că crescerea ce li s’a dat şi li se mal dă şi ao-gţŞŞŞ^<^.- Din Bătrâni. Cine cheltuesce mai mult decât câştigă, merge deadreptul spre sărăcie. www.dacoromanica.io 526 ALHINA îmbunătăţirea rasei vitelor. Domnule Agent, freptat cu desvoltarea agricultureî, trebuinţa vitelor de muncă este din ce în ce maî simţită. Ele nu pot fi înlocuite în total de maşini, pentru că acestea n’au. ajus la o aşa desvoltare în cât să pdtă face t<5te lu-crările agricole maî eftin. In culturile intensive vitele, pe lângă muncă ne produc şi îngrăşămintele trebuincidse pentru sporirea pro-ducţiuneî solului. Atât în present cât şi până într’un viitor destul de depărtat, trebue decî să se pună tdtă silinţa pentru a îngriji vitele, căci ele sunt ajutdre trebuincidse fără de care în exploatările agricole nu se p6te căpătă, cel puţin la noî în ţeră, maximum de producţiune. Acest principiu din nefericire, la noî nu este băgat în semă, căci maî în tăte părţile vitele sunt într’o stare atât de rea, în cât sunt în primejdie de a degenera cu totul, dacă nu se vor aduce îmbunătăţiri sim-ţitdre în întreţinerea lor. Ţăranii maî cu semă nu îngrijesc de ele, iar arendaşii şi mulţi proprietari nu dau atenţiunea ce merită vitelor ce în-trebuinţeză la munci şi nu fac nici o sforţare spre a le îmbunătăţi. T6tă lumea care lucreză ast fel, este condusă de acea economie rău înţelăsâ, de a nu se întrebuinţâ banii nici chiar la lucrări folosităre ce ar pute să aducă mult bine agricultureî. Starea vitelor ne apare cu atât maî tristă cu cât ea ne arată starea sufletescă a îngrijitorilor, acea nepăsare de care este purtat omul incult, acea criujime în obiceiuri şi purtări către nisce animale nevinovate, a căror singură menire este de a ne servi şi a căror singură vină este că natura le-a subordonat trebuinţelor ndstre. Trebue pe Domeniile ce administrăm, să schimbăm acestă stare de lucruri, ce ne pare barbară şi vătămătdre tuturor intereselor, iar prin exemple şi premii să încurajăm pe săteni pentru îmbunătăţirea raselor de vite. Şi în trecut am încorcat de alt-fel să îmbunătăţim rasele de vite, încurajând răspândirea de reproductorî prin sate; acele încercări n’au dat încă resultatele ce doriam, din causă că acele domenii neflind exploatate în regie maî de mult timp, nu aveau un personal numeros care să se ocupe de-aprdpe cu nisce cestiunî atât de grele. Acum însă aceste cause dispărând, voiu pune la disposiţia tuturor demeniilor mijldcele trebu-incidse şi nu mă îndoiesc că progresul se va învedera cât maî curînd. Trebue însă să se aibă în vedere, pentru a se www.dacoramanica.ro ALBINA 527 atinge acest scop, că rasele vitelor din ţăra ndstră nu sunt de despreţuit şi că singurul lucru ce ne rămâne de făcut pe acestă cale, e să căutăm să le îngrijim şi să le îmbunătăţim. De alt fel, în unele judeţe din Moldova, boii şi vacile sunt încă şi acum în stare destul de bună pentru ca să ne p6tă sluji să punem bazele unei crescerl raţionale. Caii', oile, porcii şi cele-lalte animale au în genere destule însuşiri pentru a pute servi la îmbunătăţirea raselor. Nu trebue să uităm însă, Domnule Agent, în acestă întreprindere, că rasa fiind o creaţiune a localităţeî, schimbările ce le facem, trebue să se potrivescă cu localitatea, astfel ele trebuesc făcute în conformitate cu natura terenului, cu clima şi chiar cu obiceiurile locuitorilor. De alt-fel ces-tiunea acesta a fost deliberată în întrunirea ţinută de către agenţii Domeniului Cordnel, în cjilele de 2 — 5 Decemvrie 1901, la Domeniul Ghergliiţa în presenţa ndstră, de aceea vă trimit copie de pe resultatul desbaterilor acelei întruniri. Să avem încă în tot-deauna în vedere în tdte aceste lucrări, ca încercările ndstre să nu fie făcute în contra natu-reî, ci să vie în ajutorul eî. Greutatea de multe ori va fi să aflăm, care sunt aceste tendinţe, adică să cundscem care este direcţiunea ce ne este permisă să o luăm pentru ca îmbunătăţirea să aducă r6de. Un exemplu fdrte lămurit este rasa englesă Durham, care fiind introdusă în Franţa, n’a dat în tdte părţile resultato bune, cu tdte că acestă rasă şi-a făcut un frumos nume în ţara eî. Mulţi francesî, crescători de animale, au pierdut chiar averile lor numai din causă că în încercările făcute nu au avut în vedere toţi factorii cari pot să facă să isbutescă introducerea unei rase într’o localitate străină, mai cu sămă a unei rase scumpe ca rasa Durham, a căror reproducători ajungeau a se vinde cu peste o sută de mii de franci. La herghelia din Mezohegheş (Ungaria), după informaţiu-nile ce am luat personal, resultatele date n’au fost la început satisfăcătdre, când s’a căutat să se introducă rasele pure, englesă şi arabă, în cât s’au lăsat încercările cu aceste rase, care în urmă s’au întrebuinţat numai pentru încrucişări. In ţara ndstră sunt experienţe, ce trăesc în mintea tuturora, aşa de exemplu: experienţele Direcţiune! şc61el de la Ferăstrău, unde vacile străine Simenthal şi Pintzgau, aduse pentru exploatare şi pentru îmbunătăţirea rasei românesc!, s’au îmbolnăvit de tuberculosă şi a trebuit să fie depărtate din grajdurile şcdlel. La ferma model Laza, de asemenea, rasa Pintzgau cu t,6te îngrijirile ce s’au pus la întreţinea el, s’a îmbolnăvit de tuberculosă, iar rasa de ol Friese, adusă la acestă fermă, credem că au fost atinsă de aceiaşi bdlă cu t<5tă atenţiunea ce li s’a dat. Din exemplele arătate mal sus, vedem că adese-orî este o www.dacoromanica.ro 528 ALBINA greşală mare tendinţa de a înlocui rasa de vite a unei ţări printr’o rasă străină, încercare ce va costă mult când vom voi s’o punem în aplicare, căci se va pierde, ca să ajungem la resultate satisfăcdtdre, timp îndelungat. Dar ce este mal mult, chiar încrucişările între rasa locală şi o rasă dre-care străină, nu dau de multe ori resultate bune, şi experienţa făcută în Franţa cu rasa Durham, este una dintre cele mal convingdtdre. In România încă s’a încercat de multe ori să se îmbună-tăţescă lâna oilor şi s’au făcut încrucişări cu rasa Merinos. Resultatele mal în tot-deauna n’au fost cele dorite şi acestă neizbândă a fost datorită numai faptului că rasa Merinos fliind mal plăpândă, nu s’au putut împăcâ chiar după încrucişare cu relele îngrijiri ce se dau oilor ndstre. Am dat tote aceste pilde ca să ve atrag, Domnule Agent, cât mal mult băgarea de semă, asupra greutăţilor ce sunt de întâmpinat pentru îmbunătăţirea raselor ce avem. In ceea-ce privesce încrucişarea, altă dată se crede că este un mijloc fdrte uşor de îmbunătăţire; acum însă se şcie şi experienţele citate mal sus sunt martore, că trebue să fim prudenţi pentru ca să căpătăm resultate buno. Cred că mijlocul cel mal bun şi pe care ve recomand să’l întrebuinţaţi la fie-care prilej, este selecţiunea, este înlăturarea de la reproducţie a tuturor elementelor ce se depărteză de tipurile ce voim a luă de model, dar pentru ca să ajugem la aceste tipuri, trebue să cundscem bine defectele rasei ce căutăm a îmbunătăţi. Când se întrebuinţeză încrucişarea se aleg animalele cele mal bine conformate, preferindu-se în tot-deauna a se aduce din rasă streină masculi, ce îndeplinesc caracterile către cari tindem, căci întreprinderea devine mal puţin costisitdre şi resultatele se vor căpăta într’un timp mal scurt. Să se observe în tot-deauna că defectele corporale ce voim a îndrepta să se îndrepteze ţie rînd, şi să nu se întrebuinţeze pentru acest scop animale cu defecte tot atît de mari însă în sens contrar. Ast-fel, pentru a îndrepta ia viitdrea progenitură, capul mic al mamei, nu se va luă un tată cu capul mare, ci se va alege unul bine conformat. Să nu se uite încă, că frumuseţea unul animal de muncă, nu ur-meză din prefecta proporţionare a organelor ce’I formeză corpul, căci un animal nu pdte fi privit ca frumos de cât când organele sale vor fi ast fel conformate în cât să înde-plindscă pe cât mal mult trebuinţele ndstre. E trebuincios deci să se aibă în vedere în îmbunătăţirile ce se vor face, că frumuseţea estetică nu se pdte confundă în tot-deauna cu frumuseţea Zootechnică. Ion Kalinderu. www.dacQFomanica.ro ALBINA 529 J/oul jyiitropolit al jVîoldovei şi Sucevei. nerî, 8 Fe vru arie c; s’a ales de marele colegiu electoral compus din deputaţi, senatori şi membrii sf. Sinod P. sf. Partenie, episcopul Dunării de jos, ca Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Iată câte-va date din vieţa noului ales: I. P. S. S. Mitropolit Partenie născut în satul Clin-ceni, plasa Sabar, jud. Ilfov, la 10 Octomvrie 1847, I. P. S. S. Partenie, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei. este fiii al preotului Stancu Nicolae Economii, slujitor al bisericii din acea comună; numele său din botez a fost Petre. Familia P. S. S, Episcopului Partenie este originară din judeţul Dolj. Primele noţiuni de cetire, P. S. S. Episcopul Partenie le-a dobândit de la tatăl său, cu litere cirilice; rugăciunile, la dascălul Călin de la biserica Ghencea, din Capitală, iar începutul învăţământului primar la şcola din satul său natal, unde învăţător eră www.dacaromaiiica.io 530 AT.WX A fratele săli Alexandru. La 1859 a fost adus în capitală şi înscris la şcola primară din colorea de verde, unde a terminat clasele primare. Tatăl său destinându-1 carierei preotesei, pentru care copilul Petre arăta fericite disposiţiuni, a fost înscris la Seminarul Central pe care l’a terminat în 1868. In acelaşi an s’a căsătorit şi hirotonisit la 30 Noemvrie, diacon la biserica Mihaiu Vodă, din Capitală. De la 1870—1872 a urmat cursurile facultăţii de litere. Rămas văduv, s’a presentat în 1873 la concursul pentru o bursă de teologie şi obţinând-o, s’a dus la făcultatea din Atena, de unde s’a reîntors, în 1877, după 4 anî, licenţiat în teologie. Tot în acelaşi an, după câte-va luni dela reîn-torcerea sa în ţeră, a fost tuns în rasofor, la 22 Decemvrie, în biserica Mitropolitană; în <^iua de Crăciun, a fost hirotonisit preot de decedatul mitropolit Primat Calinic, iar la 31 Decemvrie hirotonisit protosinghel al Mitropoliei din Bucurescî. La Maiîi 1878 hirotonisit duhovnic şi archiinandrit, a fost numit superior al Capelei române din Lipsea, unde urmă timp de douî anî cursurile teologice de la Universitatea din acel oraş. In 1880 a fost transferat superior al Capelei române din Paris, unde a stat până la 1885, Decemvrie, când a fost ales archiereu şi confirmat cu titlul de Băcăonul. învestitura s’a făcut cu mare pompă la 2 Februarie 1886 de către Mitropolitul Calinic, asistat de actualul Mitropolit Primat I. P. S. S. Iosif Gheorghian, pe atunci Episcop al Dunăriî-de-jos. La 10 Decemvrie acelaşi an a fost ales Episcop al Eparchieî Dunăriî-de-jos. In acestâ calitate, înaltul Prelat a desfăşurat o activitate extraordinară pentru ridicarea bisericii naţionale, mai ales în Dobrogea, unde, în timpul păstoriei sale sufletescî,. s’au ridicat peste 100 locaşuri spre mărirea lui Dumnezeu şi gloria ţării. I. P. S. S. Partenie este unul din prelaţii cei mai culţi ai bisericii române şi considerat ast-fel de tote bisericile ortodoxe. www.dacaromanica.ro Ar.ru va 531 GRAPA DE LIVEţ)I acă instrumentele agricole pentru lucrarea pămîntuluî au ajuns aciî la o perfecţiune aşa de mare, nu e mai puţin adevărat că pentru îngrijirea raţionată a livezilor s’a dat o atenţiune relativ forte mică. Pentru livadă nu există aprope de loc instrumente de lucrat sau dacă sunt câte-vâ, acelea sunt din cale afară primitive, pe când instrumentele agricole au ajuns în mi de forme la o stare aprope desăvârşită. Cu puţin mai nainte se consideră lucrarea sau îngrijirea livedilor ca un lucru nefolositor şi de prisos şi abia mai târziu s?a constatat că îngrijirea livedilor formeză o problemă de căpetenie a agricultorului şi silvicultorului. Cât de des nu se cetesce prin foile agricole întrebarea: Cum s’ar pute ajuta sau mări producţiunea fîneţelor şi livedilor? La acestă întrebare sosesc cele mai multe răspunsuri, în care rolul cel mai mare se ascrie gunoitului. Forte rar însă, şi numai când se observă că fîneţa e plină cu muschiu (bungiac), se recomandă grăparea pentru depărtarea bungiaculuî. Gunoirea singură nu este îndestu-lătore, ea trebue să mărgă pas cu lucrarea sau grăparea fîneţelor. Profesorul Anderegg, în lucrarea sa: «Cultura raţională a fîneţelor în regiunile muntose,» arată urmâtorele date de experienţă: O livadă împărţită în patru părţi egale a produs: 1) Pe o suprafaţă negrăpată şi negunoită, 347 kgr. fîn. 2) Pe o suprafaţă negunoită dar grâpată, 833 kgr. » 3) Pe o suprafaţă negrăpată dar gunoită, 770 kgr. » 4) Pe o suprafaţă grâpată şi gunoită, 1.563 kgr. » Scopul şi acţiunea grăpatului nu se referă numai la înlăturarea muşchiului, prin grăpare se deschide (sgârie) pămîntul, aşâ că cei trei factori principali de viaţă: aerul, lumina şi căldura să potă pătrunde cu desevîrşire. O bună grapă de fîneţă trebue să fie plug şi grapă de odată, ea tae iarba atacată de bureţi, rupe râdăcinele înegrite şi ajută la formarea de rădăcini noui, umedela de prisos a pămîntuluî să evaporeză, frunzele de burueni fără www.dacoromanica.ro 532 ALBINA valore nutritivă se stârpesc, muşuroele de furnici şi cârtiţe dispar şi se netedesc aşa că suprafaţa locului devine plană. Astădi o grapă de tîneţă e aprope indispensabilă pentru ori-şi cine, căci se plătesce însutit şi se întrebuinţdză cu folos nu numai la netedirea şi aplanarea locului, ci şi pentru lucrarea pămîntuluî, la semănatul în rînduri, la gră-patul locurilor de cartofi, la mestecarea pămîntuluî cu îngrăşăminte artificiale, la împrăştiatul gunoiului, la sgâriatul locurilor găurite de şoreci şi la grăpatul culturilor de lu-cernă în primăvară. Sfătuim dar pe agricultori să ia a-minte sfatul nostru. A. B. -------------------- D-l G. G. Burghele, actual deputat, a desfăşurat în Ateneul român din Dorohoiu, o nespus de importantă conferinţă asupra nemuritorului Român Mihail Kogăîniceanu. Acostă conferinţă a tipărit’o într’un volum de 110 pagini. Dăm aici un resumat al acelei conferinţe, căci bătrânii noştri sunt şi trebue să fie orî-câruî Român sfinţii cei mai adoraţi. Tot odată d l Burghele ne-a dăruit pentru abonaţii noştri de la sate, 1000 bucăţi diti tabloul represenlând bustul ridicat la Galaţi lui M. Kogălni-ceanu. Mulţumim d-lui Burghele, atât pentru darul făcut, cât şi pentru prilejul ce ne-a dat de a pute da numeroşilor noştri abonaţi săteni, o mică schiţă despre viaţa şi activitatea aceluia, căruia în primul loc ei îi datoreză împroprietărirea. Mihail Kogăîniceanu. ihail Kogăîniceanu s’a născut în Iaşi, la 6 Septemvrie 1817. El însuşicjice: «Tatălmeu a fost Vornicul Ilic Kogăîniceanu; maica mea Catinca, născută Stavilla, eră cobo-rîtdre dintr’o familie genoveză stabilită de secoli în vechia colonie genoveză, Cetatea Albă (Akerman), de undo apoi s’a răspândit în tdtă Basarabia, unde şi as-tă(JT sunt mulţi proprietari purtând numele de Stavilla.» In 1832 îl găsim pe Kogăîniceanu că învaţă la institutul Miroslava, lângă Iaşi, dirijat de Lincourt, Chefneux şi Ba-gart. Kogăîniceanu luă premii la limba franceză. Pe urmă a studiat la Nancy, în Franţa şi la Berlin. Pe la 1840 se întdrse în Iaşi şi scrise satira: llusil perdule. Activitatea literară, istorică şi ziaristică a lui Kogăîniceanu e fdrte întinsă. A publicat: 1) Dacia Literară (împreună cu Costciche Negruţi şi V. Alexandri)-, 2) Alăuta românescă; 3) Foia sătâscă a Moldovei; 4) Arhiva românescă; 5) Propăşirea (f6ie sciinţifică şi literară a Moldovei); 6) Album istoric şi literar; 7) Stăua Dunărei; 8) Progresul, etc., etc. www.dacoroaiaiiica.ro ALBINA 533 - In 1837 a scris pentru A. Humbolt: a) Schiţă asupra istoriei, moravurilor şi limbeî Ţiganilor (în franţuzesce), şi b) Limba şi literatura românescă de Un Moldovean (în nem-ţesce). El scria tot atât de bine şi franţuzesce şi nemţesce, şi a apărat interesele şi drepturile Ţărilor Române în ziarele străine: «La Presse», «L’Independanco Belge», Natzional Zeitung», etc. Cunoscinţele profunde istorice ale lui Kogălniceanu se văd în Cuvîntul introductiv la curaul de istoria naţională, rostit în 24 Noemvrie 1843, la Academia Mihăilenă din Iaşi. In 1852 el scose prima ediţiuno din Letopiseţele Moldovei, un adevărat eveniment în acea epocă de critică, de jale şi de mare cumpănă pentru poporul român, când însă-şl existenţa sa eră în primejdie. In exil, Kogălniceanu mal scbse două volume din Letopiseţi. In privinţa educaţiunil şi culturii sale, să-l lăsăm pe în-su-şî Kogălniceanu să vorbescă: llihail Kogălniceanu. T6tă vieţa mea, şi tinăr, şi în vîrstă coptă, am mărturisit în mal multe rîndurl că culturii germane, universităţii din Berlin, societăţii germane, şi bărbaţilor şi marilor patrioţi cari au operat înălţarea şi unitatea Germaniei, dato-resc în mare parte tot ce am devenit în ţâra mea şi că la focul patriotismului german s’a aprins făclia patriotismului meu român.» * www.dacQFomanica.ro 1 ii angu ni rea liustului Iui M. Kogălniccanu în www. imvM numii v.dacoromanii municipal ca.ro din Galaţi la 7/29 Oetomvrie 1893. 536 ALBINA , Cariera politică şi-a început-o Kogălniceanu în Divanul ad-hoc al Moldovei, 1857, acea «mare adunare», în care s’aîi aşternut destinele viitore ale României şi din punctul de vedere politic, şi din acel al reformelor sociale şi economice. Kogălniceanu nu numai că a luat parte la t<5te actele mari, cari au adus statul român, dar putem (jice că a fost în fruntea tuturor. In 1863 — 65, chemat în capul ministerului de către Domnul Alexandru I Cuza (pentru alegerea căruia lucrase cu entusiasm) Kogălniceanu presintă Camerei numerdse pro-ecte de legi, cari transformă cu totul organisarea ţării. Intre altele: Legea pentru organisarea comunei şi a judeţului; secularisarea averilor mănăstiresc!; legea instrucţiunii publice, cu obligativitatea şi gratuitatea înveţămîntulu! primar ; legea pentru Curtea de Compturî, pentru Comptabi-litatea generală a statului, codicele penal, etc. Kogălniceanu împroprietări pe ţărani prin lovitura de stat de la 2 Mani, 1864, de dre-ce .Adunarea respinsese proectul guvernului. El calcă Constituţiunea, impune împroprietărirea cu ascuţişul baionetelor, cjico d-1 A. D. Xenopol; el pâ-şesce în contra tării legale însă-şl spre a apără ţara reală, spre a realiză o dreptate inaî mare, mal sfîntă.» Kogălniceanu 40 albina rări grele ţi-am fost şi eu de câte un folos, şi la multe întrebări grele ţi-am dat răspuns, şi au fost multe acele împrejurări grele şi pentru ţară şi pentru tine chiar; dar am făcut ce am făcut şi din tăto am scăpat. Vin să-ţi fac o mărturisire. împărate, nu sunt eu cel ce ţi-a făcut atâtea slujbe, ci alt cine-vâ, la care tu şi fără îndoială pdto întrega ţară nici nu s’ar gândi. Eu în tot-deauna n’am fost decât un mijlocitor între necunoscutul ce ţi-a făcut atâta bine şi între tine. Tu nu-1 cunoscl, căci n’al avut încă prilej să-l veţjî, ş’apoî şi dînsul stă departe tare de aici. Vrei tu să scapi de grijile ce te muncesc fără să le poţi pune capăt şi să dobândesc! pe deasupra şi o mulţime de alte învăţături? Atunci, dă-ml voie să-ţi aduc înainte acel necunoscut şi vel vede că în adevăr îţi pdte fi şi acum ca şi altă-dată de vr’un bre-care folos». Se înţelege că împăratul s’a minunat mult de spusele bătrânului, dar n’a mal aşteptat să fie întrebat şi a doua oră, şi îndată i-a şi răspuns că fără îndoială voiesce să-l vadă şi să-I îndeplinescă tbte sfaturile bune ce-I va da. Şi plecă bătrânul. * Departe, departe, într’o peşteră în inima unor munţi, trăia pe vremea aceea un pustnic bătrân, cu pârul alb ca zăpada şi încovoiat de bătrâneţe. Uitat de lume precum şi el s’ar fi părut că o uitase de mult, trăia în singurătatea sălbatică dar frumbsă a munţilor fără ca să-l mal fi sciut cine-vâ a-colo, decât d6r Dumnerjeu. N’aveâ pe el decât o haină veche şi nu mânca decât ce găsiâ şi el prin codrii întunecoşl cari îl ascundeau peştera. Şi cjiua, şi n6ptoa nu făcea alt-cevâ decât se rugă, şi numai când îl biruia obosela se lăsă puţin odihnei. In tinereţea lui învăţase mult şi de aceea nu putea să se lipsescă nici aici de dulceţa învăţăturii şi de aceea de cum s’a aşeijat în acestă peşteră şi-a adus un număr de cărţi în care cetiâ mereu. Şi ajunsese acuma aşâ de învăţat în cât prea uşor ar fi putut cârmui chiar o împărăţie, Acesta-I necunoscutul de care i se vorbiâ împăratului. Sfetnicul, mal în tinereţea sa, fiind într’o cji la vînătbre, se rătăci prin codri şi dădîi din întâmplare do peştera pustnicului. Alunei îl cunoscu şi rămase uimit de înţelepciunea lui. La acest necunoscut pustnic veniâ el de cerea sfat ori de câte ori era în câte o încurcătură mare, şi pustnicul îl da bucuros orl-ce sfat, însă tot deauna cu rugămintea de a nu vorbi nimărul altuia că-1 cunbsce. Dar bătrânul sfetnic nu s’a ţinut do cuvînt, ci precum am auijit, a cam vorbit împăratului de pustnic, fără numai nu i-a spus anume cine-I şi unde stă; ba ce-vâ mal mult încă, acum trebuia să-l şi înfăţişeze la împărat. www.dacoramanica.ro ALBINA 541 Greu lucru eră acesta, dar sfetnicul făcu ce făcu şi cu îndemnuri, cu rugăminţi, înduplecă pe pustnic să părăsăscă peştera pentru cât-vâ timp şi să vie la împărat. V. .. P. .. Numai cu miliorţe. oi, adecă noi Românii, parcă am fi cu toţii numai feciori de «bani gata» aşâ umblăm numai după mare, numai după mult, numai după milione. Că vom fi moştenit mândrie de la strămoşii noştri Romani, se pote, dar Romanii erau omeni forte practici, că de la cine ne-au rămas mai lămurite, mai studiate şi mai chegate tote chestiunile de drept decât de la Romani ? Şi dacă Romanii au avut când să reglementeze tote chestiunile de afaceri până în cele mai mici amănunte, ne-apărat că erau omeni practici şi economi, omeni cărora nu le scăpă nimica de sub ochi. S’ar gândi pote cine-vâ că apucăturile acestea de feciori de «bani gata» şi-ar trage origina din starea de decadenţă a Romanilor de pe vremea lui Deocliţian, dar nici asta nu se potrivesce. Nu se potrivesce: 1) Pentru că cei cari au venit în Dacia n’au fost dintre bogătaşii cari nu sciau ce să mai facă cu banii. N’au fost omeni înfumuraţi şi nebăgători în semă de câştiguri mici. Au fost tocmai omeni mai nevoiaşi şi cu dor de muncă, şi chiar cei mai cu dare de mână dintre ei au fost omeni harnici, economi şi cu dorinţa de a-şî înmulţi starea ori avuţia. 2) N’au putut să fie din stratul populaţiuniî demoralisate şi prin urmare nepăsătore de interesele vieţii, pentru că coloniştii n’au fost luaţi numai din Roma, ci au fost luaţi din tot imperiul Roman de la Gibraltar şi Oceanul Atlantic până în fundul Asirieî. Prin faptul moştenirii tocmai ar trebui ca Românii să fie omeni forte practici, cu multă pricepere şi aplicare la economie; cu atât mai mult că Dacii, pe al căror trunchiu s’au altoit coloniştii romani, erau omeni harnici, omeni gospodari, omeni economi. Nu e deci o moştenire veche în sângele Românilor acestă www.dacoramanica.ro 642 ALBINA apucătură, eu socot că despre origina eî pote să ne lâmu-răscă maî bine (Jicătorea: Cu un rac Tot sărac C’un pitic Tot calic. Românul nepăsător nu e în fond cu apucături de fecior de «bani gata» ci e mai mult un fel de om descurajat, un fel de om care se mulţumesce a trăi de a dl până mâne; un fel de om care trăesce într’o vecînică nesiguranţă: nu are încredere că mâne va mai fi tot pe-aici ori pe-acolo pe unde este adî; de aceea nu-î vine să se apuce de nimica, de aceea nu-I vine să se apuce de muncă, de aceea tote îî trec pe sub ochi, par-că nu le-ar vede. Starea acăsta de nesiguranţă care domnesce în sufletul şi în mintea lui; acestă stare de melancolie pe care numai Doina o mal alinăză şi în care înfloresce numai Doina; acestă stare de tristeţă se resfringe asupra satelor şi asupra locuinţelor ţărănescl. Vedl case, vedl curte, vedl ceva închisore sau împrejmuire, dar tote făcute par-că din fugă şi numai ca să ţie de acjl pâne mâne. Negreşit că acăsta se datoresce nesiguranţei în cari aii trăit Românii atâta vreme, expuşi la tote felurile de năvăliri a tuturor naţiunilor din depărtare ori din vecinătate. D’abia de vr’o jumătate de vec de când am scăpat de năvălirile lor, iar înnainte pe când Europa fâceâ lux de palat, poesie, literatură şi tot felul de artă, Românii trăiau aci cu grija în sîn şi cu ciomagul în spate ca jitarl la porta Europei. Ţăra nostră eră în drumul tuturor: Turcul s’a supărat pe LeşI, trece asupra Lehulul prin România; Lehul s’a supărat pe Turc, de asemenea trece prin România. Prin România trece şi Rusul, prin România trece şi Ungurul şi orl-cari au gând să se bată tot prin România îşi fac drumul; iar când se bat Ruşii şi Turcii, atunci România tre-bue să le dea şi merinde şi când va fi să se împace atunci pe România o va luă Rusia ca zălog. Şi în aceste vremuri de restrişte când vedeâ omul că ceea-ce a semănat el îî strică altul; că tot ce a făcut astăzi nu mai ajunge să fie mâne tot a lui, atunci se înţelege că a ajuns să-şî cjică: «la ce să-mimai bat capul?!» www.dacoromamca.ro ALBINA 543 Şi cu încetul a ajuns într’un lei de stare de nepăsare care îl face să nu mai începă nimica. Aşâ a fost negreşit, şi a fost rău în acele vremuri; dar astădî, când slavă lui Dumnedeu am ajuns să fim şi noi stăpâni în ţara nostră, când străinii chiar ne respectă şi unii chiar ne pismuesc, ce înţeles mai are să trăim în a-căstă nepăsare bolnăviciosă? De ce nu începem să lucrăm cu încredere pentru noi şi pentru copiii noştri? Nu e păcat să vedi pe la ţară atâtea locuri neîngrădite, atâtea grădini în care nu e semănat nimica? Nu e păcat să piardă lemeea totă diulica cu mânele supuse şi să nu îngrijăscă mai bine să crăscă fel de fel de pasări? Nu e păcat să trăiască omul lângă pămint şi să moră de fome pe el, când pămîntul, mai ales pămîntul românesc, e aşâ de darnic? Să se gândăscă la acesta ceî-ce vor bine sătănuluî şi să-l sfâtuăscă. Th. D. Speranţia. Anul al V-lea liiind (lejâ început încă de la l Octomvrie 1901, rngăm pe d-nii abonaţi să se grăbăscă a ne trimite costul abonamentului prin mandat postai, care nu costă decât 15 bani, aveud şi noi cheltueli, destul de mari. Asemenea rugăm pe abonaţii cari au cerut revista, făgăduind că vor plăti după primirea câtor-vâ numere şi n’aîi plătit încă, să aclii*", contrariu, li se va suspenda trimiterea. instinctul de resbunare la paseri. De obiceiu, rîndunelile îşi fac cuiburile pe sub straşinile caselor, pe galerii şi în genere pe unde este mult sgomot. Pe galeria şcolel mele, erau vre-o trei cuiburi de rîndunele, făcute cam de curând. Intr’o (Ji» Joia după prânz, şedeam pe galerie şi aucjhnd ciripituri deasupra capului la cuiburi, mă uit să văd cine le fac. Văd însă, că într’un cuib de rîndunică şedea o vrabie; iar rîndunica se încerca în sbor pe lângă cuib s’o gonescă; dar orl-de câte ori rîndunica se încerca să intre în cuib, vrabia o muşca. După câte va încercări de a o isgoni, neputend, rîndunica dispare. Credeam că s’a dus. Nu trecură însă 5 minute şi rîndunica reveni din nou, acum www.dacoromanica.ro 544 ALBINA însoţită de 4 saii 5, apoi şi altele, cu tote peste 10 sau 12 rîn-dunele. Cu un sgomot asurcjitor începură tote a defila pe lângă cuib, încercându-se rînd pe rînd, să gonescă vrabia, dar vrabia fără a se mişca de pe cuib, se apăra în drepta şi în stânga. La un moment dat, sgomotul încetă şi rîndur.icele lugiră. Priviam acum la vrabie cum ea ocupase cuibul rîndunicel de a gata. Pe când mg uitam, aud un singur ciripit de rîndunică şi văd una sosind cu tină (nămol) în cioc şi începe să ziddscă cuibul în sus. După ea altele, lără cel maî mic sgomot, făcend a-cela-şi lucru. Atras de acestă curiositate, asistai cu luare aminte, să văd sfârşitul. Ce eră? Rînduniccle care mi se părea că au fugit, neputend isgoni vrabia, se duseseră să care tină şi s’o înăduşe zidind cuibul peste ea. Cu o tăcere mermântală şi cu o iuţelă de fulger fie-care căra tină şi zidea, aşa că în maî puţin de 4 minute, vrabia fu complect acoperită. Numai una da comanda printr’un singur sunet. Îndată ce zidirea 1'u terminată şi vrabia îngropată ele vie, tot numărul de rîndunele în cea maî perfectă linişte şi tăcere, se aşeejară fie-care pe unde putură împrejurul cuibului, privind cu o atenţiune pironită spre cuibul unde cjâcea victima. Eră o privelişte, care te mişcă şi te uimea să vecjî cum tote, fără a se mişca una absolut, cu ochii scânteetorî aşteptau momentul fatal. Eu, vătjend opera lor împlinită, am luat un baston şi am sfărâmat cuibul, şi deşi nu trecuseră decât 2 sau 3 minute, totuşi vrabia îşi perduse din simţire, căci în loc de a sbura în sus, a cătjut jos şi numai după revenire a putut sbura. Veţlută şi descrisă de (1. Ionescu _________________ lnv6ţ. com. Butimanu, Ilfov. Pentru măcelari. Păstrarea maţelor boilor tăiaţi vara pentru lunile de iarnă când se fac salamuri, este un lucru, căruia măcelarii trebue să-I dea mare luare aminte. După ce se curăţă tote maţele dela bou regulat, fără să mal aibă pe ele unsdre şi mâzgă, se pun în apă rece şi se spală în acestă apă până când sunt reci de tot. După-ce s’a făcut a-cesta, se pun într’un vas cu apă curată şi se lasă în aceea o