Decemvrie 1901. mam Revistă Enciclopedică Populară yîparc în |ic-care Duminică Abonamentul în ţară pe an Lei 5 I Abonamentul în străin, pe an L»ei 8 6 luni » 3 [ Un număr...............15 bani 1 leu linia. JVIica publicitate 5 bani euvîntul. nuseriptele nepublieate se ard. Comitetul de redacţie: ân Kalinderu vicearju Tu/eseu- Jăotru ff. Coşbuc 3. O t eseu p. hui fu Colonel p. V. ftăsturel Q. jfidamescu V. S- Ţfioga fi. JVico/aescu Qr. Ceodossiu Corist. C popovicî-Caşcă. O SUMARUL: Petru Răşcanu, Divanul ad-hoc din Moldova, 1857. — V. A. Vrechin, Cum am făcut cunoscinţă cu M. Cogălniceanu. — Parohul T. Bălăşel, Superstiţiile poporului.— Christea N. Ţapu, Baba Dochia. — Zamfir C. Arbure, Despre pătlăgele vinete şi roşii.— Bălele pomilor şi vindecarea lor (Muşchii). — N. I. Gâdeiu, Un sat nou. — Irimia Po-pescu, Seima Quarturilor. — Get., Vînătărea în România. — D. Mirescu, O scrisăre. — O societate economică la sate. — X., Monastirea Bistriţa din jud. Neamţu. - .V. Bradca, Pe buşteanul din bătătură.— Cel mal bogaţi ămenl. — B. Bălăbunescu, De la sate. — Mulţumiri. — Apel. — Poşta administraţiei. Ilustrafiunî: Principele B. D. Ştirbei.—Principele Gr. Ghica.—D. Bolintineanu, — Eliade I. Râdulescu. — LazSr Kalinderu.-Beizade D. Ghica. — Pătlăgele vinete. — Monastirea Bistriţa dtn jud. Neamţu. •’ o ©1 s o S3 Ttedacfia şi jfidministrafia Stf. WWW. DESLUŞIRI ABONAŢILOR Am anunţat în unul din nuinerile trecute pe onor. noştriî abonaţi, că am trimis spre uşurinţă, chitanţele de abonament, oficiilor poştale pentru a fi încasate şi i-ain rugat să bine-voiască a le achită de ore-ce facem cheltuelî pentru trimiterea lor. Până în present s’au trimis numai chitanţele din judeţele: Argeş, Buzău, Brăila. Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Ialomiţa, Ilfov, Muscel, Mehedinţi şi Prahova şi numai pentru abonamentele datorite pe anii I, II. III şi al IV-lea. Pentru anul al V-lea n’am trimis, afară de judeţele Ialomiţa şi Ilfov, cari s’au trimis din erore, fiind siguri că abonaţii vor trimite banii singuri sau îi vor depune la casele de bancă publicate în No. 39 din 24 Iunie 1900 (anul al IV) anun-ţându-ne prin o simplă carte poştală că i-a depus. Cum unii abonaţi au luat în nume de rău acestă procedare, suntem datori a-î anunţă, că credem că e cel mai uşor şi mai bun sistem de încasare trimiterea chitanţelor la domiciliu, nepulendu-se supără nimeni. Abonaţilor cari primesc revista cu bandă tipărită, fiindu-ne imposibil a le trimite chitanţele spre încasare, îi rugăm a trimite singuri. Drogheria Universală „coma l)rătulescu“ (Situată între Gara de Nord şi Piaţa JVIataehe-JVlăeelaru) Bucurescî, j'fo. 145, Calea QriviţeT. Asortată din nou şi in abondenţă cu articole atingetore de acestă branşe, se angajeză a aprovisionă, prompt, Farmacii militare şi civile, Spitale, Fabrici industriale, Institute de bacteriologie şi vaccinogene, Şcoli, Institute de fisică şi laboratoriî chimice, etc., cu drogue şi tot felul de substanţe medicamentose, precum şi cu utensilele necesare în ale lor oficine, cu obiecte de porcelan, de sticlă şi de nichel; cu instrumente de optică şi electricitate, aparate de fotografie, cu barometre, termometre, alcoholometre, ulcometre, lactometre, etc.. şi cu cauciucărie, biberone, irigatore şi tot felul de accesorii şi utensile trebuinciose în obstetrică, precum şi cu bandage, pansamente şi diferite instrumente chirurgicale invenţiile cele mai noui şi din cele mai reputate fabrice din străinătate; cu substanţe antiseptice, desinfectante şi insecticide puternice; cu preparate farmaceutice ca siropuri şi vinuri medicinale, balsamuri, etc., şi cu specialităţi remarcabile de felul Somatoseî şi Farineî, lactate Nestle, autorisate de onor. Consiliu Sanitar; cu săruri pentru băi şi diferite ape minerale din surse Române şi străine, cu capsule uleiose şi esenţiale, cu uleiuri (lin ficat (le Morun precum şi cu gudrone, bombone şi ciaiuri pectorale de Vorel, etc.; cu cupru sulfuric cu care se prepară seminţele spre conservare; cu Vasilină Americană, Benzină, Naftalină şi alte produse minerale, cu uleiuri, esenţe şi culori vegetale precum şi cu multe alte substanţe ce se întrebuinţăzâ (jilnic în usagiul domestic, în confiserie şi distilerie, în artă, în technică şi industrie, şi care se pot trimite şi particularilor, în ori-ce parte a ţării contra-ramburs. De asemenea este asortată în abondenţă cu ierburi şi prafuri odori-fere pentru şaseuri şi cu renumitele ape şi alcoholate preparate din florile de Lavendula, şi cojile de Quinquina ce se intrebuinţeză cu succes ca lavage contra căderei perului; şi recomandă onoratei sale clientele, cu totă încrederea şi multă garanţie, higienica apă pentru gură „Regina, “ un leu flaconul; reputata şi bine apreciata pastă dentifrice „Ideal,“ prepare â la Gelle frres Paris, 75 bani cutia, şi erecoritorele pudre parfumate pentru toaletă, preparate â la Germandre Paris, din fleurs de Riz, cutia 65 bani, precum şi diferitele creme, cosmetice, remarcabila pomadă de Quinquina, frumosa savonărie şi dulce parfumeriî, produse Francese, Ruse, Italiene şi Englese, şi care încă se pot trimete doritorilor, în ori-ce parte a ţării, prin poştă. Cataloge cartonate indicânnd preciul tuturor acestor articole, se pune la disposiţia d-lor clienţi. Şi acestă Drogherie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi a laptelui, sub direcţiunea unui chimist şi a d-lui Farmacist Toma Brătulescu. www.dacoromanica.ro ALBINA 2o3 Divanul aD-hoc din Moldova, 1857. (gr^st°ria Renasceriî ndstre naţionale este puţin cunoscută. Unii îşi închipuesc că ea începe la 1866; alţii, maî învăţaţi, sciu că a fost un Cuza-Vodă, sub domnia căruia s’a făptuit Unirea, s’au împroprietărit şepte sute de miî de ţărani şi s’au luat din manile călugărilor greci moşii cu un venit de peste două-cjecî de milidne. Şi cam atâta tot. Acestă istorie se propune în şcdlele ndstre secundare; dar, prin o adevărată fatalitate, mai în tot-deauna lipsesce timpul pentru a se termină întreg cursul. Principele 15. I). Ştirbei. Principele Gr. Ghicii. Acestă ignoranţă nu este numai regretabilă; ea pdte fi prime] didsă; pentru că se pdte sdruncinâ încrederea deplină a poporului în instituţiunile cari astăzi îl cârmuesc, şi atunc-î se rupe ori-ce legătură cu trecutul; arborele naţional nu mai are rădăcini puternice cari se înfig până în măruntaiele pămîntului, şi un vînt ceva mai puternic il pdte doborî. Şi nu au lipsit încercările. Maî întâiu s’a căutat a se ridiculisâ dmenii de la 1848. Visători entusiaştî, puţin pregătiţi pentru marea sarcină de www.dacoromaiiica.ro 254 ALBINA a conduce destinatele unui popor, făcând o revoluţiune în Bu-curescî pentru că se făcuse revoluţiune în Paris, ămenî cari au dat dovedi de o incapacitate absolută cât au avut ţâra pe mână, şi a căror acţiune a rămas fără nici un resultat, spulberată find de suflarea vîntuluî. După zeflemişti au venit ceî cu pretenţiunî de istorici serioşi. Revoluţiunea din 1848 a fost o nenorocire, cjic eî. Ea a adus Balta-Liman, adecă numirea Domnitorilor în loc de alegere, şi desfiinţarea Adunărilor şi înlocuirea lor prin Diva-nurî compuse din înalţii funcţionari. Şi ca o consecinţă logică aîi venit ceî cari au susţinut că desfiinţarea Regulamentului Organic a fost o nenorocire; pentru că acestă «Mare chartă de libertăţi» eră tot ce putea fi mal potrivit pentru moravurile, deprinderile şi gradul nostru de cultură. Cred că este o sacră datorie pentru toţi cari iubesc patria şi instituţiile eî, cari cred în viitorul eî strălucit, orî-carî ar fi suferinţele timpului de faţă, ca să lupte contra unor asemenea încercări de a semăna neîncrederea în regimul de astăcjî. Puternica generaţiune care a făcut faptele uriaşe cu cincî-(Jecî de anî în urmă, n’a apucat a închide bine ochii şi opera eî este supusă criticei şi ridiculisată. Cred că este o datorie a se studia Istoria ndstră contimporană, pentru ca adevărul să se arate pe deplin şi pentru ca falşele legende ce încerc a se formă, să dispară fără a lăsă nici o urmă. Revoluţiunea din 1848 nu a adus nicî un folos. Dar ce foldse a adus revoluţiunea în Germania, în Italia, în Ungaria? Nu numaî că nu a adus foldse, dar, după 48, reacţiunea e şi maî teribilă în Germania; Italia e şi mai sdrobită sub jugul Austriac şi Ungaria e nimicită. Şi cu tdte acestea, cine ar îndrăsni a susţine că unitatea italiană, unitatea germanică, renascerea ungurescă, nu s’a plămădit în sângele vărsat, în amarele suferinţî ale lui 1848? Evenimentele istorice, nu au în tot-deauna un resultat imediat; ele de multe ori îşi dau rbdele într’un viitor îndepărtat; şi când patima nu ne întunecă mintea, aceste urmări apar lămurit ca lumina săreluî. Scoteţî anul 1848 din Istoria Românilor. Lăsaţi până la mdrte pe Michail Sturdza pe tronul Moldovei; lăsaţî pe George Bibescu, orî-cât de bun patriot era, pe Ştirbeiu, oricât da înţelept şi ager cârmuitor era, şi închipuiţi-vă ce am lî noî astăcjî? Am fi despărţiţi în două Principate vasale Turcilor, cu lot răsboiul din Crimeia; am fi nisce nemernici la gurile Dunărei „pentru că sorta acestor ţerl este de a fi în veci smerităcălugării grecî ne-ar asvîrll câte-vâ deci de mii de galbeni din milidnele moşiilor mănăstiresc!; ţăranul ar fi tot clăcaş şi, pe fie-care di> pungi de galbeni s’ar trimite la Constantinopole pentru răsturnarea „Domnului stăpânilor.“ www.dacoromanica.ro ALBINA 255 Nu maî suntem într’un aşa hal, şi marele merit e al „vi-sionariloru, al „nepregătiţilor“ de la 48. Ah! Cine se va ocupă odată a ne face istoria luptelor şi suferinţelor acestor „mar-tiriu în curs de nouă ani? Cine va pute descrie cum au bătut eî la tdte uşile, cum au străbătut pretutindenea, în palatele capilor de state ca şi în modestele locuinţe ale scriitorilor, câtă cheltuială de energie au făcut eî pentru ca glasul lor să fie ascultat şi câte lipsuri au îndurat eî ca să pdtă publică acele scrieri, cele maî importante documente ale Istoriei Renascereî naţionale? Când cercetăm mişcarea ndstră culturală dintre anii 1848 şi 1857, constatăm o mare deosebire între Moldova, unde sunt la putere dmeniî de la 48 cu Grigorie AI. Ghica, şi între celelalte ţări române. Pe când în Moldova se tipăresce „Ghronica lui Şincaiu, al căreî manuscript a fost cumpărat de către Vodă cu banii lui; pe când, în Moldova, Alexandri publică „Balade sau Cântece populare bălrănescV şi revista „România literarăpe când Cogălniceanu scdte „Steuci Dunăreiu şi termină măreţa publicaţiune a „ Letopiseţilor Moldovei11; pe când chiar Bolintineanu dublică în Iaşi ale sale „Cântece şi Plăn- I). Bolintineanu. _gerî“, în Muntenia e o tăcere adâncă. Muntenii scriu şi publică mult, dar nu în Bucurescî. In Bucurescî se publică două «Biblioteci», în carî s’aîi tradus şi tipărit o mulţime de «romane». Atunci s’au tradus şi publicat „Misterele Londrei „Cotitele de Monte-Cristou, „Lăptăriţa de la Mont-Fcrmeil“, „Regina Margot“ şi o mulţime de alte romane, vîndute în miî de exemplare, hrană intelectuală deprimantă pentru «Românii deprinşi a ceti», „Magasinul istoric pentru Daciau al luî Bălcescu şi Laurian, „ Curierul Românesc“ al lui Ileliade şi publicaţiunile bărbătdse dintre anii 1840 şi 48. www.dacaroimaiiica.ro 2o6 ALBINA Lipsesce ce-vâ din Muntenia din acel timp, lipsesc marii bărbaţi în cari se incarneză într’un timp consciinţa, i dorurile şi aepiraţiunile unui popor. Sufletul muntean nu mai e în Muntenia; el e în afară de ţâră cu Ileliade, Bălcescu, Eliatle I. Rădulescu. Brătienii, Rosetti, Ion Ghica, Magheril, Golescii şi alţii, şi scrierile Munteniei din acel timp se cuprind în „ Biblicele“ şi „Iscichar" ale lui Ileliade, în Memoriile şi Broşurile publicate de fraţii BrătienI, Al. G. Golescu şi I. Maiorescu, în [studiile lui Bălcescu, Bolliac şi alţii, în gazetele ce publicau „Emigraţii11 şi mal ales, în voluminosa corespondenţă a acestor mari bărbaţi, din cari puţin ni s’a păstrat, din nenorocire. Cu el era sufletul Munteniei, după cum cel italian eră în Manin, Crispi, Depretis, Geoberti şi, mal ales, Mazzini; după cum sufletul Ungariei eră în Koşuth, Bathyani, Deak, Klapka şi Tiirr. Spre aceşti „Emigraţiu îşi îndreptau Muntenii privirile lor. Despre Transilvania nu mal vorbim. Bărnuţiu, Laurian, Papiu, fuseseră aduşi de către Grigorio Ghica la Iaşi. Ce a mal rămas acolo ? Poporul nu s’a înşelat. El ţine minte. El e recunoscător. Când s’a autjit în BucurescI că vin „Emigraţiitribunalele şi şcălele au fost închise, negustorii şi-au lăsat prăvăliile şi pe dealul Filaretulul (JecI de mii de dmenl au primit în a-clamaţiunî pe Golescii, pe Brătienii, pe Rosetti şi pe cei lalţi emigraţi. www.dacaromanica.ro ALBINA De la 1848, Muntenia făcuse progrese. Eră un Comitet naţional al Unirii cu C. Cretzulescu, beizade C. şi D. Ghica, Lazăr Kalinderu şi alţii; veniseră din străinătate bărbaţi de Lazăr Kalimleru. lîeizade I). Ghica. valore ca Bozianu, fraţii Boerescu, Costaforu şi alţii; dar când s’au făcut alegei’i pentru Divanul ad-lioc, toţi Emigraţii au fost aleşi şi generalul N. Golescu a fost ales vice-presi-dent ol Divanului, în care figurau între deputaţi foştii Domnitori Bibescu şi Ştirbeiu. Pentru aceste cuivînte de data acâsta, am luat ca subiect al Conferinţei mele tot o cestiune din Istoria ndstră contimporană. Voiu continuă Conferinţa precedentă, vorbindu-vS despre Divanul ad-hoc din Moldova. Petru Răşcanu Profesor universitar şi inspector al înv£ţ. secundar. Un sfat pe săptămână Cine voesce să fie stăpân pe afacerile sale, să se silescă maî întâiu a fi sclavul lor. www.dacoromanica.ro 258 ALBINA Am vorbit în numărul trecut de scrierile luî V. A. Urechiă, reproducem aici una din bucăţile sale. Cum am /acut cunoscinţă cu jYÎ. Cogălniceanu. In verful munţilor cărunţi sgomoteză mai înteţit vîntul; pe culmea cu zăpezi a vieţei, graiul se înteţesce şi el: bătrânii sunt guraliî, dacă nu tot-deauna şi sfătoşi. Apoi că sunt bătrân mi-o spune nu numai plăcerea ce simţ de a scormoni în tencurile uitate ale amintirilor trecutului, dar şi droia mereu spornică şi neezită de tineri, cari — nenorociţii — zoresc a da busta după noi bătrânii, dor vor sosi şi ei in vîrful delului! O să ajungeţi, băeţi, o să ajungeţi... ba încă prea iute... Când eram ca voi şi eu trăgeam cât puteam puful de la bărbie, dor s’o face mai mare şi o semăna a barbă... Acum însă ce resboiu n’a stîrnit în sufletul meu, mai dăunăţlî, la Roma, un gazetar Italian, care, făcendu-mî onorea să-mi laude o cuvîntare a mea pentru pace, m’a numit «il vecchio» bătrânul! Dar a mai $is şi «il bel vecchio». Me jucam, în tinereţe, cu fetele la pensionatul d-nei Joye, în> Iaşi, unde dam, cu multă smerenie lecţiunî, pe 2 galbeni pe lună, — me jucam un joc cu gajuri, în care se spunea la urechia fiecărui jucător «un adever şi o minciună». Jurnalistul din Roma le-a pus în vileg pe amândouă în «bel vecchio»... Frumos ? — Minciuna; dar «vecchio» vai! cu adevărat! Apoi, ca de la un «vecchio», ascultaţi câte-vă poveşti, şi nu de-pe vremea matracucă), ci din ţlilele mai dincoce. « * * O să vă spun maî întâiu cum am făcut cunoscinţă, între aniî 1850—1860, cu cei maî mari bărbaţi ai Moldovei. Şi mai întâiu cu Domnitorul Grigorie Gliica. Un băetan de 16 ani, sărac lipit pâmîntului, să facă cunoscinţă cu Vodă? Eacă lucru, ce cu deprinderile şi etichetele oficiale moderne, nu poţi lesne pricepe. * * * Se urcase domnitorul de puţine luni pe tronul ţârii. Curtea eră aşezată în nisce case mari, cu două caturi, înşirate drept la stradă, în vale de curtea veche domnescă, în chiristigie, acolo unde astăzi se află Gimnasiul Alexandru-cel-bun. Eu, după desfiinţarea şcolelor, sub Mihaiu Sturdza, intrasem ca practicant în cancelaria Departamentului din lăuntru. Scriam totă (Jiua la porunci către Eforiile din ţeră (eram la masa cu a-cest atribut). Ce bucuros eram, când, la fie-care poruncă copiată,, ajungeam la vorbele: «Ministru din lăuntru şi cavaler.* Cu aceste vorbe se termina munca mea şi după ele avea să semneze boierul ministru. Casă bună nu prea duceam cu Banul Ifirica, unul din şefii mei, carele nu se împăca de loc cu scrisorea mea de şcolă, el care scia să clădescă cu măestrie neîntrecută slovele din cuvinte-în câte două şi trei caturi. Supăram pe şeful meu, nu numai cu scrisorea mea, dar şi cu. obiceiul ce aveam de a ceti, în cancelarie, cărţi aduse prin buzunare. www.dacoroiiuuiica.ro ALBINA 259 — Ori lasă cartea, băete, şi te apucă de slujbă — «Slujba-Î slujbă; Drujba-t drujbă» ori ţine-te de carte şi te du la şcolă... Mi s’a părut că drept grăise Banul Kirica. Dar unde şcolă ? Când începu noua domnie a lui Gr. Ghica, într’o bună dimi-neţă îmi văcsuesc bine de tot cişmele, ung cu cernâlă o găurică prin care făcea «iţii» călţunul alb; îmi peri! bine surtucaşul... Mi s’a părut, în oglindă privindu-mă, că eram vrednic să dau visită chiar şi la un împărat... Ajuns în strada Cherestegieî, ort a Podului-Roş, dau multe târcole pe din faţa curţii lui Grigorie Ghica, ba în sus, ba în jos... Nu cutezam să intru sub gangul pe unde trăgeau, la scară, minunate carete boeresci. De la o vreme mi se uresce cu târcolele, îmi fac o sfintă cruce plină de credinţă, cum mă învăţase mama în filele eî amărîte, şi mă furişez prin gang... Cum ? Nu sciu spune acum, dar trecând ca o sfîrlâză printre soldaţii de santinelă şi printre mai mulţi feciori cu livrele, mă găsiiu într’o răsuflare, sus, în vîrf, în faţa uşeî din dreptul scăreî. Aci mă opriiu. Mă uitam la covorul mole, de pe scări, pe care călcasem şi-mî veniâ să scoţ basmaua din buzunar să şterg nisce urme de paşi, care credeam că le făcuse piciorele mele, când iată se deschide uşa... Cât doream în acea clipelă să am la îndemână tichia fermecată din poveste, s’o pun pe cap să nu mă mai va$ă nimeni!... — Ce cauţi, îmîţlise cu glas restit nu aghiotant domnesc. Ce vrei ? Cine te-a adus aci, mă băete ? Eu pun mâna la buzunarul de la piept şi scot o hârtie. Eră o jalbă, ce pregătisem, cu multă îngrijire, scriind-o vre-o două ţlile, pe hârtie Leon şi cu harag larg... — Vreau, respunseiu — să merg la Vodă să-î dau jalba asta. Aghiotantul se uită lung la mine. Ce o fi cugetat el ? E nebun băiatul, ori e de o naivitate fără seamăn? Aufli, să vrea să vaşlă pe Vodă, el, un biet băiat sărac! — Dă-mi mie jalba, băiete; voiu da-o eu la Măria Sa Vodă. Cu o mişcare electrică înlătur jalba din dreptul mâneî întinse a aghiotantului şi o bag în buzunar, cu o obrăznicie de care nici adi nu-mi dau semă, după cât eram din fire timid. — Nu, răspunseiu, voiu s’o dau eu de-adreptul lui Vodă ! Atunci aghiotantul (păcat că nu-mî aduc aminte de numele lui) cliiamă pe un servitor îngalonat, un găligan nalt de părea că umblă pe catalici şi-î ordonă să-mi «arate pe unde să me pogor pe scară.-» Aghiotantul intră în altă cameră. Mi s’a înegrit înaintea ochilor... Urechile îmi ţiuiră şi creţjuiu că mă sfirşesc... Să nu pui mâna pe mine că dau! strigaiu. Să dau ?... Cu ce?... Guleratul rîdeâ. .. * V * De odată rîsul se slei pe buzele lui... El se înşiră cu respect împreună cu alţi feciori de alungul treptelor şi-şi descoperiră capetele: se urcă pe scară un personagiu, năltuţ, subţire, cu bar- www.dacaromaiiica.ro 2«0 al r; in a bişon franţuzesc, negru, destul de stufos, cu mari sprincene negre, umbrind douî ochi adăpostiţi după ochelari. — Ce este? întrebă dînsul. Ce vreţi cu băiatul acesta? Şi dise aceste vorbe cu un glas şi blând şi hotărit, care şi acum răsună în auriul meu... — Ce să fie? cucone, rlic eu iute. Am venit cu o jalbă umilită s’o dau lui Vodă şi d-1 aghiotant nu me lăsă, ba au poruncit să me dea afară. Şi fără a mai aşteptă altă întrebare şi dau în mâna necunoscutului boier jalba mea, ce-vâ mototolită. El o deşchide şi cetind-o iute, pe sub ochelari, numai ce elice: — Lăsaţi băiatul în pace !... Al cui eşti ? - Al clucerului Alexandru de la Piatra... Tata a murit... Am numai mamă... — Vino după mine! Puteţi să vă închipuiţi ce privire de dispreţ am îndreptat la atâţia «storce-canafurî > de la code de carete, şi mai ales găliganului, care cât p’aci eră să me ieâ pe sus şi care acum nici nu crâcni la porunca bunului meu protector. — Am cunoscut pe tatăl d-tale, îmi clise el urcând scările şi eu urmându-1. . . Eră ispravnic la Piatra... Ce tare, ce neînvins mă simţiiu, când boierul me duse după el, prin un şir de camere, până ajunserăm în faţa aghiotantului, care me dăduse pe mâna slugoiului. Aghiotantul se ridică în piciore, cât zări pe boierul meu şi băgând de seină că eram şi eu, par’că se aşteptă să fie la rîndul seu probozit de autoritarul personagiu. — Vestesce-me la Măria Sa Vodă, rjise acesta aghiotantului. Aghiotantul se supuse cu respect. Eu me gândiam: unde Domne am mai ve<,lut pe acest boier ? Faţa lui nu-mi eră necunoscută... Tot scormonind iute în mica mea grămâjoră de amintiri, până să se întorcă aghiotantul din camera lui Vodă, eu îmi şi adusesem aminte că-1 veclusem într’o cli, când împreună cu mai mulţi bâeţi, stăteam, în 1848, călare pe un pârlez, în curtea otelului Regensburg. Mergeam să privim cum se aduna acolo, elicea lumea, buntusnicii, cari voaiu să restorne pe Mihaiu Sturdza Vodă... L’am mai ve^lut apoi, iar împreună cu alţi boieri băgaţi de Inge tutungiul în căruţă de poştă, când au prins Mihaiu Vodă pe Buntusnicii la Podul Verde şi i’au trimis surghiun. Dar numele nu i-1 sciam... Peste cinci minute boierul me luă de mână şi mă introduse, după el, în cabinetul de lucru al lui Grigorie Ghica Vodă. . Măria Ta, dise boierul, încă de la pragul uşei, ţi-am adus un jeluitor, pasăre rară... Nu cere slujbă, ci şcâlă, unde să înveţe. Şi întinse el însuşi jalba mea lui Vodă, pe când eu sărutam mâna Domnitorului. Până ce Vodă ceti, eu holbam ochii la poddbele mândre ale camerei, şi la uniforma muiată în aur a lui Vodă, la chipul lui frumos, alb ca zahărul.. . Nu-i vorba că de emoţiune îmi clănţăneau dinţii în gură, par’că me prinsese frigurile cele de două (,lile. Ei, dar Vodă isprăvi de cetit jalba mea în care eu me rugam că dacă s’o face iar loc la Academia cea desfiinţată de Mihala- www.dacoroauuiica.ro ALBIXA 261 che Sturdza, să me primescă iar şi pe mine în internat, că voiţi să învăţ mai departe. — Bine diseşî, spune Vodă rîdend, către boier, când termină de cetit... Este întâiul jeluitor care nu-mî cere slujbă ori boe-rie... Apoi luă un condeiu de pe scriitoriu şi puse în vîrful jalbei mele resoluţiunea: «D-ta Vornice bisericesc, vei primi pe jeluitor în internat, la deschiderea şcolelor.» — Ţine, băete, să duci asta la Vornicia Bisericescă, îmi clise Vodă. Am sărutat iar mâna lui Vodă, care m’a lovit cu desmierdare de două ori pe umăr, dicendu-mî: Vec/Î, să te silesă. Am voit apoi să sărut şi mâna bunului meu introducător, dar nu mi-a dat’o... Roşu ca gotca, de plăcere, de fericire, de emoţiunî diverse, eu mă îndreptaiu spre uşă. Când să ies, mă opresce iar boierul cel bun: — Băiete dragă, de-î vedea că nu-ţi ascultă jalba la Vornicie, să vii la mine,... să întrebi de Cuconul Mihalache Kogălni-ceanu. . . Eră el ! Eră Mihail Kogâlniceanu ! Intr’o oră cunoscusem, eu, un biet băiat sărac, pe Domnitorul Grigorie Ghica şi pe Mihail Kogăl-niceanu, de care atâtea audisem, când eram şcolar la Academie! Vă puteţi închipui, dacă pogorii câte trei şi câte patru treptele scărilor. .. Sburam, nu alt-cevâ.. . Eram grăbit să duc mamei scire... Ce ? mamei ? la toţi, la tot oraşul, scire de isbânda mea. .. Am avut de la 1849 — 50 multe alte isbânde, dar nici una n’a sguduit ca acesta adânc sufletul meu. Şi iată cum lui M. Kogâlniceanu am datorit primul luminiş voios din calea, lung timp posomorită, a tinereţeî mele. Liceul se redeschise. Neuitatul P. Casimir înzestră şcolele Moldovei cu acel aşezămînt, care le-au asigurat grabnica propăşire şi sub domnia căruia au rămas până la 1864. Nu numai am fost primit în internat, dar curând ajunseiu chiar şi pedagog. Dar iată că în locul profesorilor vechi ce aveam, fură chiămaţi la Liceu, unul după altul, mai mulţi bărbaţi din Ardeal. In fruntea şcolelor păşi, ca inspector general, neuitatul Aug. Tr. Laurian. La direcţiunea internatului fu chiămat alt ardeleam, D. Patriciu. Acestă schimbare, care din multe privinţe eră salutară pentru şcole, avea însă să dărîme o întregă direcţiune de cultură a lim-ber române. Pe totă ţliua se introduse mai adânc în liceu mania ardelenă, de a scâlcia limba, sub pretext de a o face să semene mai mult a latină. Dar încă mania cu finala «cfowe?» Acestă direcţiune nu-mi plăcea de loc. D. Patriciu îmi înapoia raporturile mele de pedagog sub cuvînt, că nu scriu românesce. A scrie românesce după D. Patriciu însemnă nu numai a scrie o limbă radicală, pocită, •imposibilă, dar şi a înşiră mereu la vorbe fără nici o trebuiuţă. De aci casă rea între mine şi d-1 director... Până ce veni treba să fiii dat afară din postul de pedagog. în 1852. Atunci, ca să me râsbun contra d-lui Patriciu, scriseiu pentru «Almanahul Buciumului Român un articol umoristic sub titlu www.dacoromanica.ro 262 ALBINA « Un Vis.» Povesteam, că am călătorit la Cetatea Nemţuluî. Acolo mi-a venit şi mie gândul să fac o odă adresată la vechia cetate. «Ia să văd, să-mi fac planul: Mai întâiu am să descriu ruinele cu buhne, vulpi, cuiburi de ciori! ... Ba nu, sunt prea multe ji-gănii. .. A! am să încep... Da, ce trebue idei ? Cuvinte, cuvinte /... Iacă prostul de mine! uitasem că omenii învăţaţi fac viersuri fără idei, destul să fie cu vorbe sfîrşite în ciune cu nequiquancl (nici când), cu juventute... Ean se cerc: «Juventute Romanesca Ce alele hodie întinai. De-a cantare cum me vino, Vc articolul « Un Vis» ? întrebă marele bărbat pe D. Guşti. — E un băietan de la liceu, răspunse Guşti. — Să mi-1 aduci să-l văd. A doua ţii iar îmi văcsuii ciobotele mai dehai decât ori când, îmi tunsei anume pletele, ca să nu mai fie împrăştiete ca cu tîr-năcopul, îmi prinsei cu aţă înegrită cu cernelă nasturii, cari nu prea erau siguri, la surtuc, ca să-l pot încheia peste tot în semn de respect şi, la ora cuvenită, cu profesorul meu de literatură, neuitatul d-1 Guşti, mergeam la d-1 Mihail Kogălniceanu acasă. El n’a recunoscut în mine pe băiatul cel cu jalba... Ori n’a voit să-mi pomenescă de nimic, din un exces de delicateţă. I-am amintit eu... Nici odată nu mi-a venit greu să mărturisesc recunoscinţa mea celor cărora o datoresc... Kogălniceanu m’a strâns de mână şi m’a îndemnat să lucrez mereu şi să persist a scrie contra scâlciitorilor de limbă, aşa cum a făcut el mereu în jurnalele, ce însuşi a publicat. Din acea ţii, din luna Fevruarie 1852, cultul meu pentru Mihail Kogălniceanu a fost neîntrerupt. Aş voi să sciu câţi şi cari sunt bărbaţii de stat contimpuranî, cari se fac pârghiile de ridicare a celor mici şi fără sprijin ? In suişul greu al vieţei mele eu am întîlnit, după M. Kogălniceanu, alte mâini blânde, cât şi puternice : mâna lui V. Alexandri, C. Negruzzi, D. Ralet... Dar de aceştia altă dată! Y. A. Urechiă. Omul este născut a fi maî întâiu folositor şi apoi fericit. ______________ www.dacaroimaiiica.ro ALBINA 263 Superstiţiile poporului O)- flserica creştină a rînduit sărbătorile cu totul în alt scop. Sărbătorile sunt aşezate de biserică în onorea diferiţilor sfinţi, cari au luptat pentru Biserică, sau cari prin vieţa lor îmbunătăţită aii servit şi servă ca pildă de virtute creştinescă. In ţlilele de sărbători s’a avut în vedere repaosul corporal, pentru ca creştinul să potă merge la biserică, ca să se închine luî Dum-nedeîi şi să-şî hrănescă sufletul cu învăţături folo-sitore vieţii şi să aibă prilejul de a practică mai lesnicios virtutea. In aceste sărbători Biserica po-runcesce să facem bine celui ce are nevoie, să îmbrăcăm pe cei goi, să hrănim pe cei flămânzi, să cercetăm pe ceî bolnavi, să ajutăm pe cei nevoiaşi şi anume poruncesce, ca să fugim de beţii, de jocuri şi de cântece şi de alte blestemăţii păgânescî. Nu e păcat a lucră lucrul cel bun sărbătorea, ci e păcat a nu face fapte bune. E cu mult mai bine să lucrezi sărbătorea, decât s’o petreci în beţii şi în alte feluri de ticăloşii. Mai plăcut vei fi înaintea luî Dumnezeu dacă veî săpa sărbătorea, decât dacă te veî îmbăta. A serbători cu beţii şi jocuri, făcend ticăloşii, este lucrul cel mai păgânesc şi urît înaintea lui Dumnezeii. Găsesc trebuincios să arăt câte-vâ din sărbătorile păgânescî, pe care le are poporul nostru. Încep cu Zilele săptămâneî. Lunea este o femeie sfîntă, care ţine cheile raiului, de aceea sătenii postesc Lunea, creZend că vor îmblânZi pe acestâ închipuită sfîntă şi le va deschide uşile raiului. Marţea, nu e bine să începi nimic, să croesci cămăşi, să urzescî, să pleci în cale şi nici să mănânci (1) Veţlî No. 43—41,45—46, 47—48, 49, 50 şi 52 anul IV şi No. 2, 3, 4’ 5, 6, 7 şi 9 anul V. www.dacQroinaiiica.ro albina 264 în acestă <,li până în răsăritul soreluî. Marţea a urzit Dumnezeu pămîntul. Vinerea este o sfîntă slabă şi uscată şi în acelaşi timp forte aspră. Nu e bine să coşi Vinerea, căci te vor durea ochii şi vei face copii urîţî. Paroliul Teodor Bălăşcl. BABA DOCHIA fost odată, în vremea de demult, pe când se potcoviâ purecele cu 99 de oca de fer la un picior şi tot i se părea că-I uşor; căci săriă până în naltul cerului şi cjliceâ că-î tot uşor. A iost odată o babă, care se numiâ Dochia, şi ale cărei cjile sunt pe la sfirşitul iernel, pe la începutul lui Martie. Astă babă avea un iecior, pe care-1 chemă Mărie, şi pe care îl făcuse cu un let frumos, cu Nea Făurar, care are sub stăpânirea sa a lui Făurar lună, după numele său. Marte, feciorul babil are şi el sub stăpânirea sa a lui Mărţişor lună şi steaua după cer tot Martie se chemă. Intr’o di Martie, pe care baba îl mângâia cu numele de Mărţan, se duse d'acasă şi nu se întorse decât sera cu o fată lângă el, frumosă de-ţî lua ochii. Astă fată, care se numiâ şi Panaghia, ş-o alesese el de nevastă. Baba Dochia, când îl vetju cu ea, se făcu foc de mânie, că do ce n’a întrebat-o şi pe ea, când a făcut pasu ăsta, că vroia ea, ca mamă, să-I dee o lată pe placul el, ascultătore şi să facă ce-a rjice ea, nu aşâ pe sponciu, în doru leliî 1 Ca să nu supere pe fiul-său, pe dragu mamil Mărţan, se prefăcu clonţa bătrână că-I veselă şi că-î place noru-sa, halal de ce mal nevastă, s’o sorbi cu lingura ! A doua cjt, dimineţa, în loc s’o aşeze pe 12 perine ca de obiceiu, o puse să spele cămăşi la albie. Fata, de voie, de nevoie, n’avu încotro şi trebui să spele. Spălă biata fată cămăşile într’o apă, în două, în trei, dar baba tot (jliceâ că-s urîte şi negre ca tina şi o zoriă mereu să le tot spele. Aşâ, după ce i le-a spălat în douăsprezece ape, baba i-a cjis că-s aşâ de negre, că i-a făcut inima negră şi o s’o iea dracu, c’are să moră, dacă noru-sa nu i-o aduce de la pădure fragi copte să mănânce. Fata înţelese însă ce erâ la mijloc, dar tăcu, că n’avea încotro, şi nu spuse decât lui bărbatu-su. Fata plecă prin munţi, s’a-dune fragi; dar unde erâ să găsăscă fragi în luna lui Făurar? Fata mergând prin munţi după fragi, găsi în cale un lac, se spălă în el pe piciore, că nu se spălase de multă vreme, şi plecă înainte pe drumul el fără stîrşit. Mergând câtă va vreme, ajunse într'o poiană, unde se întâlnesce cu doul omeni. Aceştia o între- www.dacoroinaiiica.ro ALBINA 265 bară că ce caută pe acolo, pe unde nici un om n’a mal pus piciorul? Ea spuse totul de la început, din fir până în aţă. După ce omenii vorbiră între ei, într’o limbă neînţelesă de ea, îî arătă un deal, spunendu-i să se ducă pe după el, că acolo va găsi ceea ce caută. Aceşti omeni — bag semă — au fost Dumnezeu şi cu sfântu Petru, cărora făcendu-li-se milă de ea, ş-apoî mai văijend-o şi curată, au poruncit cu glasul lor sfint, ca să se facă fragi copţi prin locul pe unde ah trimis ei pe fată. Ea ajungend acolo, unde-I spusese Dumnedeu cu slîntu Petru, culege fragi şi plecă cu eî îndărăt. Se întorse prin poiană, unde întâlnise pe cei doi omeni să le mulţumescă, dar nu-I mai găsi acolo şi plecă acasă. Baba Dochia eră în pat bolnavă şi cum o văcjlu, se uită în-tâiu să vadă de-î curată pe piciore şi v6(Jend-o curată, îi trecu totă boia. Apoi, unde mai pui, când ve<,lu fragi! Dar ea păţise reu acum, căci Martie se hotărî să-şi resbune pe ea, fiind-că o văzuse că vroia să-î asvîrle afară din casă pe nevastă. El căută un timp, când ar pute mai bine să-şi resbune şi-l găşi anume la începutul lunei, care era sub a lui stăpânire. Baba, află de aşa ce-vâ. Se duse numai decât la Făurar şi-I ceru trei fjile, ca să-l resbescă pe ficioru-su şi să fie tot ea deasupra. Făurar îî dete, în prieteşugul ce erea de mai nainte între eî şi d’atuncî, ci-că, Făurar a remas ciuntit cu trei cjile. Când veni (li întâia de Martie şi (filele babei se începură, el Martie, feciorul babii Dochia, începu să deie căldură mare şi baba lepădă un cojoc după ea. A doua (jfi, Martie dădu un frig mare cu slotă şi vînt şi babei îl clânţăniau dinţii în gură. Apoi dădu căldură multă până în t,liua de a 12-a când dădu un frig, mămulică Domne, de credeai că s’a întors iarna cu Genarie, cu Gerar, cu gheţuri mari ! Baba, înşelată de căldură crezuse că are să fie şi de acum încolo tot cald; îşi lepădase tote cojocele şi plecase cu eăpriţile cântând prin munţi. Martie, dragul mamii Mărţan, îi iese în cale şi-î dice: Unde te duci babă, Uscată şi slabă? Mult mai bine ai face Când mi te-ai întorce Şi te-ai stampară In căsciora ta; Că de unde nu P’acî ţi-a drumu. De nu te-i stâmperâ Tu de frig âî îngheţă ! Ea îî răspunde lui fiu-seu: Taci, mei Martie, Că n’ai parte. Că de acuma n’are www.dacQromanica.ro 266 ALBINA Să fie ninsore, Ci tot numai sore: Dile senin ose, Calde şi frumose Că eu am mâncat In luna lui Martie Fragi şi Căpşiune, Nu me tem de tine! Şi nici de cum mie N’are frig să-mi fie. Că de-i da tu frig Nu’mî va fi nimic! Martie, când o aude aşă vorbind dă, nene, un viscol şi un ger, de crăpau lemnele şi pietrele. Baba Dochia ne mai putend răbda aşâ frig, s’a prefăcut într’o stâncă cu capre cu tot. Noru-sa Pa-naghia, s’a luat după ea prin munţi şi a găsit'o făcută cu totu şi cu totu numai o stâncă de pdtră. Ea de milă s’a aruncat asupra ei şi a plâns, şi a plâns multă vreme, şi din lacrimile eî s’a făcut un pârîiaş. Şi noru-sa Panaghia ca şi muma-sa, baba Dochia, tot stâncă s’a făcut şi amândouă aceste stânci se află în Munţii Ceahlăului. De la ciobanii dela stâna «Vârfu cu dor». Christea N. Ţapu Fouşanl. Despre pătlăgelele roşii şi vinete. ătlăgelele roşii sunt plante de un an. Sunt două feluri de pătlăgele roşii, unele pe cari le cultivă Bulgarii la noi, şi altele galbene, cari nu se cultivă la noî. Pătlăgelele roşii iubesc pămînt bun şi cresc frumos, când vara e caldă şi nu tocmai secetosă. Pătlăgelele roşii se semănăîn nisce gropi, umplute cu pămînt negru, sau se semănă în straturi, apoi când planta a dat mai multe rămurele, acestea se legă, atârnându-le pe araci mici sau şi mai bine pe ■crengi uscate înfipte în pămînt. Când planta a dat prea multe ramuri e bine a tăia unele şi a lăsa numai pe cele mai frumose, lăsând pe fie-care ramură nu mai mult de 4—5 pătlăgele. Ast-fel se capătă pătlăgele mari şi cărnose. Pentru a alege semînţa, se strînge cele mai frumose; planta se udă atunci, şi când pătlăgica s’a copt, www.dacaromamca.ro AT.TUNA 267 se rupe şi se aruncă într’o cofă cu apă, apoi se strivesce şi se spală, până ce sămînţa se va cu- răţi bine de carne şi de zemă. Semînţa de pătlăgele se păstrâză într’un loc uscat. Tot ast-fel se cresc şi pătlăgelele vinete. Bulgarii noştri le semănă rîndurî-rîndurî. Zamfir C. Arbure. Bolele pomilor şi vindecarea lor. Muşchii. Aceştia se arată maî cu semă la pomii plantaţi în pămînt forte umed, eî apar în tot-deauna pe partea despre Nord şi apus a pomului. Muşchii se întind peste tot trunchiul şi chiar pe ramuri, sugen-du-le umeijlela ca un burete; vătămările aduse de ger îî măresce şi este un adevărat adăpost al insectelor vătămătore. Pomii se pot scăpă prin curăţire cu un fel de ră^ătore şi prin spoirea imediat cu apă de var. Iar dacă pămîntul este nesăpat, trebue să se sape, spre a pute pătrunde agenţii atmosferici la rădăcini. www.dacQromanica.ro ALBINA 268 UN SAT NOU â mare şi populat satul Sorocenî, însă tot mare şi multă nemernicie domniâ în el. Nu vedeai o casă mai curătică, o gospodărie mai îngrijită, tote erau în destrăbălare şi mizerie, tote se făceau la vcia întâmplării. Omenii erau leneşi şi beţivi, răutăcioşi şi lipsiţi de cinste. Sărăcia domniâ în casa şi bătătura lor. Nu vedeai un gard, o grădiniţă, o vită mai cum se cade, tote erau în păra-gină, ruină şi degenerare. Iubirea de patrie erâ stinsă de mult din inimile acestor netrebnici, iar credinţa în Dumnedeu erâ înlocuită prin nelegiuire. La prima vedere, ar fi clis cine-vâ că acest sat e în a-jun de a-şi da obştescul sfîrşit, însă nu erâ aşâ, ci obicî-nuinţa înrădăcinată, care devine o a doua natură. Un singur om bun avea acest sat: învăţătorul! Ce folos însă, că acest înger de om erâ întocmai ca Mântuitorul Christos în mijlocul Iudeilor. Dar, Mântuitorul a isbutit cu generaţiunile viitore; tot ast fel vom vede cum şi speranţa sfintă a acestui martir-înveţălor s’a realîsat tot prin viitorele generaţiuni ale acestui sat ruginit în păcate. Mult s’a muncit acest om pentru a arătă acestor săteni, calea cea bună, însă totul a fost în zadar ! A vorbit în biserică, însă biserica erâ aprope golă; a chemat poporul la şcolă, însă poporul i-a spus că nu-1 va scote el din ceea-ce a apucat, în sfîrşit tote le făcea şi le spunea în pustiu 1 Dacă cu sătenii n’a făcut nimic, apoi cu fiii lor a tăcut mai mult de cât mult. Iată ce sfaturi dădea acest bun dascăl, elevilor săi: 1). Să fie muncitori. 2). Să fie chibzuiţi la trebă. 3). Să fie buni creştini şi devotaţi patrioţi. 4). Să fie economi şi întreprinzători şi 5). Să iubăscă curăţenia şi ordinea. încă din şcolă se vede că aceste preţiose sfaturi prindeau rădăcini adânci în elevi: unii altoiau acasă pomi, alţii lucrau pălării, coşuri şi alte lucruri trebuitore, alţii aduceau cel mai mic ban la casa de economie, în sfîrşit, se vede www.dacoromaiiica.ro ALBINA 209 cât de colo că acestă nouă generaţiune nu va mai călca pe urmele părinţilor. Şi n’au călcat ! Cele dintâiu două serii de absolvenţi ale acestui dascăl, în numer de 60, s’au hotărît să plece imediat din acel sat şi să muncescă, care pe unde va găsi până la vîrsta de armată. Unii s’au dus la meşteşuguri, alţii la negustorie, iar cei maî mulţi au intrat pe la însemnaţi proprietari de moşii. Au muncit aceşti băeţi, din greu, timp de 7—8 ani, ’şi-au făcut apoi datoria către patrie, şi în urmă au venit cu toţii la satul lor. Intorcendu-se aceşti flăcăi acasă, au creclut de sfinta lor datorie a se duce cu toţii şi a mulţumi bunului lor în-veţător. Bietul dascăl, când i-a vedut i-a sărutat, cu ochii plini de lacrămi, lăudându-î pentru ceea-ce au făcut şi în-demnându-i a merge tot înainte pe calea apucată. Şi cât de mult se deosebiau de cei-lalţi din sat! Erau deştepţi, harnici, curaţi şi cu câte-vâ miişore de lei la chimir; celor-lalţî le eră ruşine să trecă pe dinaintea lor. Şi s’au apucat aceşti voinici de trebă vrednică. Au pus cu toţii bani deopotrivă şi au cumpărat o moşioră alături de satul lor natal. Mai întâiu au împărţit moşia în dou ă: într’o parte să-şi facă locuinţele, iar în ceea-laltă să-şi aibă ogorele de plugărie. Pe partea întâiu au deschis mai întâiu drumuri drepte şi apoi şi-au împărţit la linie locurile de casă, avend grija de a lăsă locuri pentru şcolă şi biserică, faţă în faţă şi în mijlocul acestui viitor sat. Au făcut mai întâiu, lucrând cu toţii, mai multe cuptore de cărămidî şi apoi, avend între ei meşteşugarii necesari, lesne le-au venit a-şi ridica locuinţele. Intr’o vară tote casele erau gata. Pe lângă casă, fie-care om avea în curtea sa bine împrejmuită, câte un mic hambaraş pentru grâne, câte o şură bine pardosită pentru vite şi câte un coteţ pentru paseri. De asemenea la gardul de despărţire dintre două ogrădi, eră câte o latrină comună ambelor case. Casele erau înalte, spaţiose, cu câte două odăi şi o bu-cătărioră; ferestrele erau mari şi se puteau deschide pentru aerisirea camerilor. Tote casele aveau în faţă un locuşor pentru grădina de flori, iar în dos un loc mai larg pentru grădina de pomi www.dacQramamca.ro 270 ALBINA şi legume. Pe un deal, erau împărţite bucăţi de pămînt potrivite pentru viî. Cum vedem, tinerii gospodari voiau să nu ducă lipsă de nimic în traiul de tote dilele. Acum flăcăii noştri, avendu-şî fie-care bună gospodărie, şi-au căutat fie-care şi câte o harnică soţie, care şi ea n’a venit cu mâna golă în acestă plăcută locuinţă şi la un aşâ vrednic tovarăş de vieţă. Şi aşâ: Din un bun sfat A ieşit un nou sat! Pi. I. Gâdeiu Tutova. Seima Q u a r t u r i 1 o r. eima quarturilor sau mai bine (jlis a sferturilor, este aceea care se întâlnesce pe părţile mărginaşe ale copitei, numite quarturî sau sferturi. Ea se observă mai des la piciorele de dinainte şi mai tot-deauna la partea din năuntru a copitei. Ca şi la seima pensei, caii cari sufer mai mult de seimă la sferturi, sunt tot aceia cari au copitele reii făcute, cari aii un corn sec sau prea subţire. Trecerea desă, şi mult timp continuată, de la udă-tură la uscăciune, contribue de asemenea şi la producerea seimei de la quart. Potcovitului rău făcut, mai ales când potcovarul la curăţitul tălpeî, scurteză prea mult călcâiele, iar după baterea potcovei pilesce cu raşpelul păreţiî copitei, se datoresce încă, cele mai multe din seimele ce se produc la sferturi. Rănile de la coronă în genere, vătămând cresce-rea regulată a păreţilor unghiei, sunt şi ele în multe caşuri urmate de seime la sferturi sau la fruntea copitei, după locul unde se găsesc acele răni. Simptomele după cari se cunosce seima de la sferturi, sunt uşor de constatat. La început când crăpătura este mică, animalul nu schiopătă, şi din contră, şchiopă când ea este veche şi adâncă. www.dacaromanica.ro ALBINA 271 Şchiopătura câte odată este forte pronunţată, mai ales după un lung drum. In privinţa locului ce ocupă seima, în afară de sferturi, o întâlnim câte-odată pe călcâie. De multe orî ea este scurtă, nu rar însă o vedem întimjendu-se, pe totă înălţimea sfertului, de la coronă până către potcovă. In dreptul seimeî cornul este mai teşit formând un mic şenţuleţ. După gradul vechime! şi al profunzime!, seima lasă să se scurgă sânge sau puroiu. Câte odată când boia este neîngrijită şi bolnavul lăsat în voia Domnului, puroiul iea un miros urît sau că se a rată ore-cum uleios. ■ autori pe d-niî Ernest C. Gheorghiu, subinspector silvic şi d-r. S. C. Gheorghiu, medic primar. Acâstă carte apărută în cursul anului 1901, p6te fi cu drept cuvînt considerată ca o comoră, atât pentru cei ce se îndeletnicesc cu vînăt6rea, precum şi pentru ceî cari doresc să cundscâ cestiunile privitdre la ea. E o lucrare mare, seridsă, cu rost făcută, cu cari autorii au pierdut de sigur an! de (Jile, fără să se gândescă la vre-un câştig bănesc. In afară de experienţa personală a domniilor lor, au mai folosit vre o 25 de alţi autori francezi, germani şi pe puţinii ce-î avem noi, şi cunoscinţele utilisate ast-fel cresc cu deosebire valdrea cărţii. In paginile de la început, d-1 d-r Istrati, căruia i s’a cerut a scrie o prefaţă, aduce laude meritate autorilor, de cari vorbim. D-sa îî numesce «iscusiţi scriitori aî cărţii de faţă», lucru pe care îl repetăm şi noî. La o atât de importantă şi fo-lositdre carte, d-1 d-r Istrati a pus în frunte o prefaţă, care ar face cinste orl-căruia din scriitorii noştri, dacă ar fi subscris-o. Spuseiu aste vorbe, ca să arăt şi mai mult cât de mare preţ se pdte pune pe lucrarea «Vînătdrea în România». începutul cărţii (partea I) îl face un capitol intitulat Istoricul vînătdrei, cu notiţe bune de sciut asupra vînătdreî şi a legiuirilor acesteia în epocele vechi, de mijloc şi modernă în diferite ţări. Irimia Popescu Vînătorea în România. are-orî am vecjut o carte mai completă decât aceea r< ce pdrtă numele «Yînătdrea în România» şi are de www.dacoromaiiica.ro 272 ALBINA In partea II urmeză un dicţionar destul de mare asupra multora din cuvintele întrebuinţate la vînătdre şi deci şi în cartea de faţă, şi pe cari vînătorii nu le pot trece cu vederea. In partea III se face o scurtă clasificaţiune a animalelor cari se vîneză în ţară, urmată de descrierea amănunţită a fie-căruia din ele cu privire la speciile sale, la formă şi co-ldre, la descrierea corpului, la locul pe unde stă, la hrană, la prăsire, unele particularităţi, la urma piciorelor, şi la fo-ldse şi pagube. In acest chip sunt descrise fiarele mari şi mici, paserile de câmp, de baltă, de munte şi de pădure, şi cu mult mai pe larg decât în cărţile ndstre de zoologie. A IV-a parte a cărţii e prinsă cu un studiu mare asupra armelor de foc, de la cele cu capse, până la cele mai bune precum şi asupra muniţiilor. Autorii dau şi regule numerdse şi potrivite, privitdre la alegerea armelor, la muniţii, la încărcarea, tragerea, curăţarea şi întreţinerea armelor. In partea V sunt descrişi cânii cu privire la origina lor, hrană, coteţ, rasele cânilor de vînătore, însoţite de ilustra-ţiuni fruradse, prăsila, crescerea, dresarea şi bolele cânilor cu lecurile vindecătdre. Partea VI cuprinde metodele de vînătore, cu privire la vînatul mare cu pSr (capra negră, cerbul, căpridra, mistreţul, ursul, lupul), la vînatul mic cu păr (vulpea, epurele, vidra, jderul), la vînatul mare cu pene (cocoşul de munte, dropia, cocorul, lebăda) la vînatul mic cu pene (găinuşa, po-tîrnichia, prepeliţa, sitarul, becaţina, cârstelul, fluerarul, na-gâţul, porumbelul, turturica, sturzul, graurul, mierla, gâscă şi raţa sălbatecă, fundacul şi lişiţa). Subiectele sunt tratate amănunţit, şi sunt însoţite de numerdse figuri, cari arată scene de vînătdre. Alte ‘â părţi cuprind vînătdrea la mlaştină, la baltă şi pe uscat, când se dau dre-care cunoscinţe întregitdre asupra felului de vînătore în aceste locuri. Partea X cuprinde un capitol, care privesce omorîrea fiarelor stricătdre prin otravă, nădl neotrăvite şi otrăvite şi curse; iar în partea XI se vorbesce despre aparatele de strigat vînatul, însoţite de asemenea de nuinerdse figuri ex-plicătdre. In partea XII se descriu uneltele trebuitdre unul bun vî-nător, atât pentru el cât şi pentru dresarea câinilor. In părţile XIII şi XIV se face teoria tragerii la ţintă în vînat, ţinerea puscil, accidentele de vînătore ca: rănirile, sclin-tirea, muşcăturile animalelor. Dar par’că volumul acesta nu se mal sfîrşesce şi par’că autorii tot n’au dat destule cunoscinţe. Iată-I că în părţile XV şi XVI dau poveţe vînătorilor pri- www.dacaroauoiica.io ALBINA 273 vitdre la îngrijirile higienice ale acestora, şi la îmbrăcămintea lor. Părţile XVII şi XVIII privesc sciinţa de a cresce şi înmulţi vînatul atât în libertate cât şi în loc închis, precum şi ocrotirea acestuia faţă de animalele răpitdre, de lipsa de nutreţ, de bdle, de vînătorî. In sfîrşit ca o recompensă a vînătorilor pentru obosâla lor, autorii dau în partea XIX cunoscinţo asupra bucătăriei vînatuluî în ţară la noî, înveţându-I cum să-şi gătâscă vînatul. Paginile din urmă cuprind comentarii asupra legii vînatuluî, legea poliţiei vînatuluî cu regulamentul acesteia şi un tablou colorat asupra timpului când vînătdrea e oprită sau îngăduită, după felul animalelor. Autorii, ca omeni pricepuţi în materie, arată şi unele schimbări ce s’ar pute aduce legii poliţiei vînatuluî, spre a o face şi mal rodnică. Şi cu acestea se încheie cele 460 de pagini ale cărţii al cărei format e de asemenea respectabil. Lăudând activitatea desfăşurată de domnii autori, găsim de a nostră datorie să aducem de asemenea laude şi bunel voinţe a societăţii «Progresul silvic», societate care a imprimat pe a sa cheltuelă acesta însemnată lucrare. Preţul cărţii e 5 iei şi putem spune că face să-I dea cel cari doresc să ajungă buni vînătorî sau cel cari voiesc a-şl înmulţi cu prisosinţă cunoscinţele în acestă ramură. Get. In numeral trecut al revistei am publicat, după o revistă sciinţifică, un mic articolaş intitulat: «Curiosităţî calendaristice». Amicul nostru d-1 D. Mirescu fost profesor de matematici, care deşi la pensie, urmăresce totuşi tot ce pri-vesce sciinţa şi mişcarea culturală în ţera nbstră, ne adresdză scrisorea de mal jos pe care o publicăm cu plăcere, mulţumindu-î pentru interesul ce ne pdrtă. Domnule Director, Am citit în «Revista Albina» No. 9, de la 2 Decemvrie 1901 pe pag. 226, sub titlul: * „Curiosităţî calendaristice", unde în primul aliniat se afirmă: „Nici un secol nu pole să începă într’o miercuri, vineri sau duminecă". Acest aliniat conţine mal multe erori. In adever: Secolul al 2-lea (1 Ianuarie 101) a început într’o Ţineri, apoi secoliî următori din 7 în 7, sau 1 Ianuarie în anii 801, 1501, 2201, etc., cad tot Vineri, de asemenea: începutul secolului al 4-lea (301), precum şi următorii din 7 în 7 secol!, adică 1001, 1701, 2401, etc., încep toţi într’o miercuri; tot ast fel 1 Ianuarie a fost duminică, la începutul secolului al 7-lea (601), apoi la 1301, şi în viitor la anul 2001, 1 Ianuarie va fi tot duminică, etc. In fine nota în chestiune se termină, afirmând că: „In www.dacaroimaiiica.io 274 AT.BTNA sfîrşit acelaşi calendar pote servi la fle-care 28 anî“, ceea-ce iarăşi este cu totul neesact, căci: Calendarul dintr’un an <5re-care, s. e. din acest an 1901, nu va mai reveni în viitor, decât tocmai după 532 de ani (532 = 28 ciclul sdreluî X 19 ciclul lunii), adică tocmai după : 1901 -|— 532 = 2433, după Christos, vom ave 1 Ianuarie luni, Pascele la 1 Aprilie, precum şi cele-lalte d^e Şi sărbători fixe şi mobile vor fi în aceleaşi tjile de lună şi de săptămână, precum au fost în acest an 1901. ţlilele de lună, precum şi sărbătorile fixe (nu şi cele mobile) revin de 4 ori în fie-care period de 28 de ani, şi anume: în anii l-iu, al 7-lea, al 18-lea, şi al 24-lea, al periodului. Ast-fel dacă punem luni la 1 Ianuarie 1901 începutul unui period de 28 ani, vom avă în viitor, 1 Ianuarie tot luni, în anii 1907, 1918 şi 1924, şi în aceşti ani sărbătorile fixe, precum sf. Nicolae de la 6 Decemvrie va fi tot joi, şi Nasce-rea Domnului, sau Crăciunul de la 25 Decemvrie va fi tot marţi, etc., ca şi în acest an, sărbătorile mobile însă nu vor mai reveni împreună cu cele fixe, aşa cum sunt în calendarul anului 1901, decât după 532 ani, când tocmai atunci se mai păte face us de calendarul anului curent! De asemenea şi Duminica Paşcelor, împreună cu sărbătorile mobile revin şi ele pe aceleaşi (jile de lună şi de săptămână, fără ca dilele fixe din an să revină şi ele pe aceleaşi (ji1® de săptămână. Ast-fel cele mai apropiate date în trecut, în cari Duminica Paşcelor a fost tot la 1 Aprilie, ca în anul curent, au fost în anii 1890 şi în 1879, adecă la două intervale de câte 11 ani, şi în viitor tocmai după 02 de anî, adecă în anul 1903, vom avă Paşcele tot la 1 Aprilie, după care dată va mai urmă tot aşa de 3 ori, la intervale iarăşi de câte 11 ani. Cred, Domnule Director, că în interesul sciinţiî, pentru care aţi arătat în tot-deauna un viu interes, veţi bine voi a publica cele-ce preced, pentru care anticipat vă mulţumesc din tătă inima. I). Mirescu. O societate economică la sate. In comuna Corcova, jud. Mehedinţi, s’a întemeiat o societate economică cu numele «Motru.» La constituirea ei a luat parte şi d-1 revisor şcolar Bungeţianu. Iată comitetul acestei societăţi: Teodor Cartianu, inginer, preşedinte; Marcu Popescu, învăţător, Imosa, vice-preşedinte; D. Theodorescu, învăţător, Gârbovăţu-de-jos, casier; M. Miroiu, Gh. Gliindoc şi pr. Al. Popescu, Corcova, membrii. Preşedinte de onore a fost proclamat d-1 P. Gârbovi-ceanu, profesor, Bucuresci. Urăm tot succesul acestei tinere societăţi! www.dacaromanica.ro ALBINA 275 JVîonastirea Bistriţa din jud. ffeamţu. Una din cele maî frumose şi interesante mănăstiri din ţera nostră e şi mănăstirea Bistriţa din jud. Neamţu. Ea se află în-tr’o posiţiune încântătore, în apropiere de oraşul Petra. Se cjice, că a fost zidită în anul 1407 de către Alexandru cel bun, Dom- Monastirea Bistriţa (lin jud. Neamţu. nul Moldovei. Mănăstirea acesta eră atât de renumită în Moldova, în cât aci se înmormîntau Domnii şi ierarchii bisericeî. Aci se află şi vestita iconă a Maiceî Domnului făcătore de minuni, dăruită lui Alexandru-cel-Bun de Ion Paleologul, împăratul Bizanţiuluî. X. 3De ţin ia t minte. împlinirea datoriei către ţeră trebue să fie scrisă în inima fie-căriu om. www.dacoromanica.ro 276 AI.BINA Pe bustenul din bătătură. » Sfat cu moş Apostu, despre coşarile de rezervă. useşi eri la şezetdre moş Apostu? Nu, nepdte Yasile, fiind-că am fost la târg de mi-am prefăcut boulenii. Dar, am aucjit că a vorbit d-1 învăţător de multe şi bune, de una mai cu miez ca tdte «coşarile de răzor» (rezervă). — Planul şi începutul, e cât se pdte de bun nepdte; urma va fi rea, căci se va întâmplă ca şi cu coşarile împărătesei de pe vremea mea. Ascultă, nepdte Vasile, să-ţi spun pe şart; căci ’mî aduc aminte ca aeji, că ddr nu mă despart de cât 37 ani! Eram vechil de mazili. In locul unde e casa comunală erau 2 coşuri (pătule) mari făcute de obştia locuitorilor, tot pentru Domne feresce ! In fie-care an tdmna, se umpleau chişcă si fără a-se bate păpuşoii vara erau tot pe jumătate, ca şi cum aveau spiriduş. Anul 1866, odată cu cea din urmă holeră, a inaî adus şi lipsă pe la noi. Primăvara, cam pe la Rusalii (Duminica mare) s’au desfundat pătulele şi s’au împărţit; însă, nepote, au luat cino n’au pus, şi în urmă şi-au şi plătit păpuşoii, mai mult de cât cei care nu luase, dar pusese. De atunci, nepdte, lehamite; nu ne-au mai trebuit coşare de răzor. Cred, moş Apostu, c’o fi fost tăman cum grăişi; dar acum d-1 învăţător, ne-a spus că a luat-o pe altă fde. Poftim! — Până la anu, când se vor face coşuri în curtea şcdlei, se vor pune în podurile odăilor de jos ce se află nelocuite în grădina şcdlei; pentru care nu se va plăti nimic. S’a făcut moş Apostu şi lista acăsta, unde s’au trecut şi trec toţi din satul nostru chiar şi cu o baniţă. Popuşoii se primesc, de d-1 învăţător, cu baniţa comunei, care e dăngălu-ită (Stampilată) cu pecetea primăriei. Fie-cărui depunător, i se dă în schimb o ţidulă din o condică anume, aşâ că eşti sigur, moş Apostu, pe ce dai. Se ţin popuşoii până când cei din câmp vor fi în ţintă. Se bab se vend tot de noi şi banii jumătate se pun la casa de e- www.dacaroimaiiica.ro ALBINA 277 conomie; iar jumătate se pun în casa de fer a comunei, şi se vor da cu împrumut tot pe la noi, cu camătă mică, spre, a ne cumpără cele trebuităre numai în ale plugăriei, ca: plug car, grape de fer (borăne) ş. a. şi a nu ne duce să ne împrumutăm la alţii, sută pe sută, ci să plătim 1% pe an. Aşa se urmeză, moş Apostu, până când, ferescă cel de sus, vine un an rău. Atunci, cu banii depuşi şi cu cei împrumutaţi se cumpără popuşoî, de unde se vor găsi; căci fdmete nu pote fi peste tătă lumea. Cu drumul de fer poţi astăcji, aduce popuşoî de peste nouă ţări şi nouă mări. Şi împărţirea se va face, după cum fie-care a depus şi ce-vâ mai mult, moş Apostu. Aşâ că treci hopul nevoii, fără să te simţi; căci sciî că gura nu te lasă, te face să te vinrji şi la Turci cu copii cu tot; cum o păţirăm mai acum 2 ani. Aşâ înţeleg şi eu, nepăte; d’apoi cum s’a făcut pe vremea mea, vai de lume! Sfînt să-i fie cuvântul d-lui învăţător. Trece-mă cu 10 dimerlix şi pe mine de-o cam dată; căci n’aş vrea, nepote, să mai trăesc să mai ajung (jile să cumpăr câte 3 lei baniţa de popuşoî stricaţi, pe care nu-i mâncau nici păsările. Dumne4eu să ne ajute nepote; să ducem la bun sfîrşit ce a plănuit d-1 învăţător. Noi, vom da toţi mână de ajutor. Cu sănătate, moş Apostu. Cu sănătate, nepote. N. Bradea. CărăpcescT. — (Tutova), Cel mal bogaţi omeni. Statele-Unite sunt patria avuţiilor fabulose; acolo se găsesc omenii cei mai bogaţi de pe pâmînt. Cu tote acestea, de când a murit Vanderbil, care a lăsat copiilor săi 1 miliard 500 de mii de franci, nu se mai găsesc miliardari. Cel mai bogat american este a(ji Wiliam Waldoff Astor, care are 810 milione de lei. Apoi vin: Iohn Rokel'eller cu 720 milione şi Russell Sage cu 450 milione; Jay Gouldtliam Rokefeller şi Henry Flagler, regii petroleuluî; au fie-care câte 300 de milione. Regii zahărului, fraţii Havemeyer, au 250 milione. Andrev Carnegie are numai 100. milione Bijutierul american din Paris, Louis Tiltany are 175 www.dacQFomanica.ro 278 ALBINA milione. Şi M. Singer, renumitul fabricant de maşine de cusut, a lăsat 150 milione văduvei şi copiilor săi. Cea mat bogată americană e dom na Hetly Green, a cărei avere se ridică la 300 de milione. DE LA SATE Comuna Ruşeţu, de pe domeniul Coronei, din judeţul Brăila, a avut fericirea de a fi visitată, în ţlilele de 7 şi 8 Noemvrie a-c. de d-1 Ion Kalinderu administratorul Domeniului Coronei. In ţliua d’întâiu, pe la orele 9, însoţit fiid de d-1 Oneanu, inginer, d-1 Ion Popovicî, şeful regiei şi alţii, a văţlut şcola. Aci fu întâmpinat de învăţătorii şcoleî şi copii prin «Imnul Naţional». După cererea d-lui administator, s’a mai cântat: «Simptomele de amorţire», «Mulţi ani trăiască» şi câte-va imnuri religiose. La tote acestea a răspuns mulţumind dirigintelui şcoleî şi exprimând tot de odată dorinţa ca şcola să fie în tot-de’auna la înălţimea chemării sale. Apoi a distribuit şcolarilor silitori, ca premii de în-curagiare, mai multe volume din: «Poveţe despre hrana ţăranilor», «Cultura cânipei şi a inului», «Crescerea albinelor», «Cresce-rea vitelor,» cum şi mai multe portrete de ale M. S. Regelui. De aci, trecând numai pe lângă biserică, a visitat localul Primăriei şi sala Societăţii culturale, unde a fost întâmpinat de autoritatea comunală şi consiliul de administraţiune al societăţii, urând u-I bună venire. In urmă a inspectat tote instalaţiunile de pe domeniu, rămânând în tot locul mulţumit de activitatea deşfăşurată de neobositul şef al domeniului, d-1 Ion Popovicî. A doua di, fiind săr-bătore Sf. Arhangheli, d-1 Administrator a venit în biserica satului nostru, unde a asistat la serviciul divin. Corul şcoleî dirigiat de învăţător, a cântat aprope tote răspunsurile Sf. Leturghii. La finele serviciului bisericesc, preotul Gheorghe Berdan a rostit câte-vâ cuvinte măgulitore la adresa d-lui administrator, care cu cea mai mare bunăvoinţă a răspuns mulţumindu-i şi a ai’ătat că tot ce-a făcut şi face, sunt dorinţi ale M. S. Regelui. Tot atunci a dat cu totă căldura sufletului său o mulţime de sfaturi sătenilor adunaţi în sfintul locaş, îndemnându-i la o cultură mai sistematică a cerealelor pentru a pute produce cât mai mult şi mai bun: căci, ţlice d-sa: «Numai aşa vom pute eşi învingători din lupta pentru traiu, ce de cât-vâ timp e atât de înăsprită.» I-a povăţuit să începă cât de curând şi cu toţii, cultura pomilor roditori şi a zarzavaturilor; ruşine fiind pentru plugarul Român, cu atâta pămînt împrejurul casei, a fi şi pentru acestea tributar streinilor. _ In sfîrşit, felul cum s’a oficiat serviciul divin, curăţenia şi rînduiala din biserică, corul şcoleî şi mulţumea de săteni veniţi la biserică, tote a mulţumit pe omul, care ca un adevărat părinte, se îngrijesce de tote. Cu acest prilej d-1 administrator a dispus să se dea mai multe lucruri trebuinciose bisericeî, şcoleî şi Primăriei. B. Bălăbănesc». Invgţător. www.dacaromaiiica.ro ALBINA 279 MULŢUMIRI D-l I. Iliescu, învăţător în Piatra-Olt, aduce vii mulţumiri d-luî Ila-riu Marian, fost deputat şi arendaşul moşiei Piatra-Olt, pentru că a dat 60 de lei pentru cumpărarea de cărţi elevilor săraci. • * * Sub-semnatul preot paroh din cătuna Sabangia, comuna Agi-Ghiol, judeţul Tulcea, aduc căldurose mulţumiri d-lui învăţător Nicolae I. Ghinescu, din comuna Jugur, judeţul Muscel, care a dăruit bibliotecii parohiei din sus ţlisa că tună, opera sa intitulată: «Mica călăuză pentru practica lucrului manual». Ion Tofan. Preot Paroh. * * * Sub-semnatul, în numele elevilor, aduc căldurose mulţumiri urmă-torelor persone: Gheorghe Moroianu, Ion Olteanu şi Voicu Apostol din acest cătun, cari au avut buna voinţă a contribui fie-care cu câte 6 lei pentru înfiinţarea de mobilier la aceslă şcolă. N. Ah. Şăitan. Dirig. şc61eî cftt. Victoria, jud Brăila. * * D-l Oprea I Popescu, învăţ, diriginte, corn. Drănic.Dolj, aduce mulţumiri mai multor persone, fiind-câ au contribuit de au cumpărat un clopot mare pentru şcolă. A. 3? IE3 Xj Preotul-paroh Al. Miculescu, din comuna Licuriciu, judeţul Teleorman, a pus basele unei biblioteci parohiale şi rogă pe toţi d-nil autori de scrieri şi pe librari şi editori să-î vină în ajutor, împreună cu părintele ne rugăm şi noi. Poşta Administraţiei. — Bohos Ovanes. — Cu suma trimisă v’am achitat pe anul trecut cu chitanţa 2.989, datoraţi pe curent. — Gr. Matei, Buhăescî.— Sunteţi achitat pe anulV cu chitanţa No. 2.840. — Gh. Cristea, Merişani. — Idem No. 2.780. — P. FI. Popescu, Bechet. — Idem No. 2.619. — Pr. P. Petrescu, Goveî. — Idem No. 2.854. — Păr. Protoereu Caracal. — Primit şi vă mulţumim. V’am trimis chitanţele. — Păr. Protoereu, R. Vâlcea. — Am primit banii şi vă mulţumim, comunicaţi numele celor plătiţi. — Pr. I. Glieorghiu, Cordărenî.—V’am achitat pe anul al IV-lea cu chitanţa No. 2.998. — Pr. Sin. Georgcscu, Mălăescî, Dolj. — Sunteţi plătit pe anul V cu chitanţa 2.900. www.dacoroinaiiica.ro 280 ALBINA \ STEAUA Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gârbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci. Comitetul. Preşedinte, Ioan Ivalinderii, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomâncscii, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier delegat. Petru Gărboviceanu, deputat, directorat Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. Banii, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Spirti C. Haret, Ministru, profesor Univers.; I. Dimitrescu Procop., senator şi Primar al Capitalei; M. Vlădcscă, deputat, profesor universitar; Cristu S. Ncgoescu, profesor secundar; DJm. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censorî, Const. Aliniă-neşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescn, profesor secundar; Const,. Alexan’droscn, revisor şcolar Membrii înscrişi şi cotisaţiimî plătite (Urmare). Dabija C., preot (Sagna), 1 leu; Muuteanu Simion, preot (Poenele de jos), 1 leu; Iordăchescu V., preot (Negri), 1 leu; Vasilescu Atanasie, preot (Doljescî), 1 leu; Ionescu I., preot (Gădinţî), 1 leu; Georgescu Ion, preot (Dulcescî), 1 leu; Procopie D., preot (Linsescî), 1 leu; Vasiliu N. (Văleni), 1 leu; Apostolescu V. (Doljescî), 1 leii; Ghid Gh., preot (Bătrâna), 1 leu; Petrovan N. (Trifesci), 1 leu; Zolomir, preot, ecou. (Onicenî), 1 leu; Negură N., preot (Stăniţa), 1 leu; Gheorghescu Gh., preot (Galbeni), 1 leu; V. Z. (nume nedescifrat) preot (Sclieea), 1 leu; Versescu V., preot (Vâr-jobeni), 1 leu; Gheorghescu Ion (Bocesc!), 1 leu; Toma I. (Văleni), 1 leu Grigoriu Dumitru (Păncesci), 1 leu; Simionescu Gh. (Strunga), 1 leu; Poenaru L., preot (Botescî), 1 leu; Popovicî G., preot econ. (P.-Nemţu), 2 lei; Gervescu Gli., preot econom (P.-Nemţu), 2 lei; Rosescu N., preot econom (P.-Nemţu), 2 lei; Fasa D., preot econom (P.-Nemţu), 2 lei; Capşa V., preot (P.-Nemţu), 2 leî; Sacerdotescu V., preot (P.-Nemţu), 2 lei; Gheorghiu C., preot P.-Nemţu), 2 leî; llarcoci I., preot (Tg.-Nemţu), 2 leî; Focşean O., preot (Tg.-Nemţu), 2 leî; Ionescu V., diacon (Tg.-Nemţu), 1 leu; Bejan Gh.,preot (Tg.-Memţu),2 leî; Enăchescu V., preot (Tg.-Nemţu), 2 leî; Possa I., preot (Tg.-Nemţu), 2 leî; Stupkanu Gr., preot (Tăslău-Nemţu), 1 leu; Gheorghiu V., preot (Sebiţa-Nemţu), 1 leu; Grigorescu George (Brăila), 2 leî; Rosiorî-Bădescu N. (Brăila), 2 leî; Berceanu I. Ionel (Brăila), 2 leî; Lemotescu C, V. (Brăila), 2 leî; Curtovich A. (Brăila),. 2 leî; Eliade Tase (Brăila), 2 leî; Ionescu Dumitru (Brăila), 2 lei; Nico- www.dacoraimaiiica.ro laidis C. Leonida (Brăila), 2 lei; Costescu G. Constantin, diriginte (Brăila), 2 leî; Malcocî B. D. (Brăila), 2 lei; Ionescu D. Constantin magistr. (Brăila), 2 lei; Yulcof Ch. (Brăila), 2 leî; Petrovici G. N., magistr. (Brăila), 2 leî; Pevelescu Cineinat. magist. (Brăila), 2 leî; Zaman I. I., magistr. (Brăila), 2 leî; Conduris G., doctor (Brăila), 2 leî; Curtovicî M. Alexandru (Brăila), 2 leî; Antoniu I. Lascăr, magistr. (Brăila), 2 lei; Petcu I. Gh. (Brăila), 2 leî; Georgescu C. (Brăila), 2 leî; Cioranu C. (Brăila)' 2 leî; Eustratiadi X., advocat (Brăila), 2 leî; Patriciu P., magistat (Brăila), 2 leî; Mavromati G. (Brăila), 2 leî; Fălcoianu M., advocat (Brăila), 2 lei; Nieolau Victor (Brăila), 2 leî; Dimitriad Temistocle (Brăila), 2 leî; Panaş G. (Brăila), 2 leî; Monferato F. A. (Brăila), 2 lei; Răniştcnu H. (Brăila), 2 lei; Vasilescu P. (Brăila), 2 leî; Alexandrescu Dumitru, major (Brăila), 2 leî; Sabovici Sava (Brăila), 2 leî; Gussi G. Leonida (Brăila), 2 leî; E-remie Ion (Brăila), 2 leî; Golescu R., sub-locotinent (Brăila), 2 leî; Conda I., locotenent (Brăila), 2 lei; Mironescu, căpitan (Brăila), 2 leî; Mavrodin V., sub-locotenent (Brăila), 2 leî; Mărgărit, căpitan (Brăila), 2 leî; Şte-făneseu At. locot. (Brăila), 2 leî; Condescu N., căpitan (Brăila), 2 leî; Grigore T. (Grăjdana-Buzău), 2 lei; Petrescu Mihaiu (Meteleu-Buzău), 2 leî; Miriuţă G. (Brăila), 2 leî; Predescu N. (Brăila), 2 leî; Bogdan N. (Brăila), 2 leî; Scondâcescu St. I., prof. (T. Măgurele), 2 leî; Pârşco-veanu D. P., prof. (T. Măgurele), 2 leî; Popescu Alexandru, prof. (T. Măgurele), 2 leî; Alexandrescu C., prof. (T. Măgurele), 2 leî; Vlădescu B. Th., prof. (T. Măgurele), 2 leî; Cuclin C., prof. (T. Măgurele), 2 lei; Io-sinschi I., prof. (T. Măgurele), 2 leî; Cuza C. A. (Iaşi), 5 leî; Buceanu D. Victor (Brăila), 3 leî; Pascu B. (Bucuresci), 3-lei; Moroianu G. (Bu-curescî), 2 ltî; Negulicî R. (Bucuresci), 5 leî; Priscaru V. (Bucuresci), 5 leî; Radanu S. (Bucuresci), 5 lei; Iokson Alcaz (Bucuresci), 5 leî; Grodea (Bucuresci), 3 lei; Gorgiu (Bucuresci), 3 leî; Popescu Ştefan (Bucu-rescî), 2 leî; Vasilescu G. (Bucuresci), 2 lei; Mirescu I. (Bucuresci), 3 leî; Rădulescu C. (Bucuresci), 2 leî; Urseanu C., general (Bucuresci), 40 leî; Popescu M. Ştefan, normalist (Târgu-Titu), 1 leu; Uncescu N. (O-bârşia), 1 leu; Floreş V. Ion (Berescî-Bistriţa), 1 leu; Mircea G. (T. Moi-nescî), 1 leu; Tisescu E. (Bacău), 1 leu; Avram Gh. (Gioseni), 1 leu; Gheorghiu N. (Bârsănescî), 1 leu; Pârcălabu N. Gh. (Tg. Ccna), l leu; Pompeiu D. Ion (Tg. Ocna), 1 leu; Bobârnac Constantin (Răcăciunî), 1 leu; Popa N. Ion (Bogdănesci), 1 leu; Demetriu Mihaiu (Hârja), 1 leu; Ciochină Ion (Valea-Rea), 2 leu; Todiriţă Gh. (Buhociu|, 1 leu; Demetriu V. (Faraoni;, 1 leu; Demetrescu Th. (Agăş), 1 leu; Pavlov Paul (Palanca), 1 leu; Frunză A. Spiridon (Berescî-Bistriţa), 1 leu; Şentea Gh. (Racova), 1 leu; Rebegea Lascăr (Brătila), 1 leu; Ungureanu C. (Brusturosa), 1 leu; Mănicuţă Ion (Casin), 1 leu; Floreş G. Ştefan (Buhociu), 1 leu; Rusu D.Gh. (Gârlenî), 1 leu; Mironescu Constantin (Doftana), 1 leu; Borcea C. Elena (Dârmănescî), 1 leu; Popovicî C. Constantin (Scorţenî), 1 leu; Cerchie Ion (Căiuţî), 1 leu; Bonescu Ion (Tamaşî), 1 leu; Isăcescu G. (Mărgineni), 1 leu; Şoltur Constantin (Valea-Seacă), 1 leu; Burghelea Gh. (Pân-cescî), 1 leu; Palade Gh. (Liuzî-Călugăra), 1 leu. Numărul membrilor publicaţi până în present, e de 4.561 iar numărul banilor încasaţi de la aceşti membrii e de 10.270 leî, 16 banî. (Va urina în No. viitor). www.dacaromanica.ro MICA PUBLICITATE Cu 6 bani cuvîntul, iar pentru anunciurile cu un numer mai mare de cuvinte, de la 60 în sus, preţul pentru fie-care cuvînt este numai de 4 bani. GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotrocenî, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 > cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95 Ghete de lack pentru salon cu elas- tio şi şirete, 12,95,11,95 de laoK întregi, 14,95 13,95 » » facon Klappe, 15,95 » » pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95 » . cu nasturi, 15,95, 14,95 » gluue vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. ju elastic. 15,95,14,95,13,95 » » nasturi, 16,95 Ghete color, simple, 13,95, 12,95 » » beseţuri, 14,95, 13,95 » » şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » » nasturi, 14,95, 13,95 » » » piele rus. 15,95,14,95 Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 ohevreaux american, 9,95 » » franţuzesc, 12,95 « color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 > piele rusescă, 12,95, 11,95 27, lingă Poliţia Capitalei. Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95 chevreaux, 13,95,12,95, 11,95,10,91 » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » High-Liffe, 16,95 color. 12,95, 11,95, 10,95 » High-Liffe, 15,95, 14,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95. Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 » fete 6,95, 5,95, 4,95 » copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95 Numaî la t6te sezănele se pote găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabulăse de eftine. Magasinul la tăte Sesonele lingă Poliţiă Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. I Cititorii revistei vor avâun scăd&mfnt de 6*/. din preturile însemnate, presentând cuponul Inst. de Arte Grafice Carol < WWW.daCOrOmaoiCa.ro Str. Dămneî, 16.—Bucuresci.