No. 9.
ANUL V.
Decemvrie 1901.

Hevisîă Enciclopedică Populară
yîpare în /ie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an L»eî 5 | Abonamentul în strâin. pe an L»ei 8
6 luni »	3 | Un număr...............15 bani
L£i 1 leu linia. JVIiea publicitate 5 bani euuîntul. anuseriptele nepublleate se ard.
Comitetul de redacţie: Ion Kalinderu
bovicearju C. Tţădutescu-jrfotru S- Coşbuc J. Otescu p. 2)u/fu
Colonel p. V. Jiăsfurel Q. jfidamescu V. S- Mo gr a Jf. JYico/aescu Qr. Ceodossiu
Cor/st. C popovicl-Ceaşcă.
SUMARUL: N. Rădulescu-Niger, Lui V. A. Urechiă.—Curiosităţile calendarului — G. Coşbuc, Funcţie şi meşteşug.— Redacţia, V. A.Urechiă.—Panait /. Voluncscu, Mal bine mă făceai plugar (Nuvelă). — împăratul Germaniei şi dramele sale. — lrimia Popescu, Crăpătura unghiei. — Dc la laşi, O şeţjătăre la Cocioc. — Parohul T. Rdlăşcl, Superstiţiile poporului. — I. Niculcscu, O scrisăre cu răspunsul ei. — Zamfir C. Arbure, Despre castraveţi. — V. S. Moga, Cronica agricolă şi comercială. — Informaţii. — Bibliografii. — Mulţumiri. — Poşta administraţiei.
Ilustraţiuni: V. A. Urechiă. — Ferice-Î viaţa de plugar. — Castraveţi. — Familia Imperială din Germania. — Un sat în mijlocul Africeî.
Sr &
îţedacfia şi Jrdministrafia Str. Jtfârjtu/esa JYo. S, pucuresci.
www.dacoromanica.ro
DESLUŞIRI ABONAŢILOR
Am anunţat în unul din numerile trecute pe onor. noştri! abonaţi, că am trimis spre uşurinţă, chitanţele de abonament, oficiilor poştale pentru a fi încasate şi i-am rugat să bine-voiască a le achită de 6re-ce facem cheltuelî pentru trimiterea lor. Până în present s’au trimis numai chitanţele din judeţele: Argeş, Buzeu, Brăila, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Ialomiţa, Ilfov, Muscel, Mehedinţi şi Prahova şi numai pentru abonamentele datorite pe anii I, II. III şi al IV-lea. Pentru anul al V-lea n'am trimis, afară de judeţele Ialomiţa şi Ilfov, cari s’au trimis din erore, fiind siguri că abonaţii vor trimite banii singuri sau îi vor depune la casele de bancă publicate în No. 39 din 24 Iunie 1900 (anul al IV) anun-ţându-ne prin o simplă carte poştală că i-a depus.
Cum unii abonaţi au luat în nume de reu acesta procedare, su ntem datori a-î anunţă, că credem că e cel mai uşor şi mai bun sistem de încasare trimiterea chitanţelor la domiciliu, neputendu-se supără nimeni.
Abonaţilor cari primesc revista cu bandă tipărită, fiindu-ne imposibil a le trimite chitanţele spre încasare, îi rugăm a trimite singuri.
Drogheria Universală „£oma grătulescu“
(Situată între Gara de Nord şi Piaţa JVlataehe-JVIăeelaru)
gucurescî, j\o. 145, Calea griviţeî.
Asortată din nou şi în abondenţă cu articole atingetore de acestă branşe, se angajeză a aprovisionă, prompt. Farmacii militare şi civile, Spitale, Fabrici industriale, Institute de bacteriologie şi vaccinogene, Şcoli, Institute de fisică şi laboratorii chimice, etc., cu drogue şi tot felul de substanţe medicamentose, precum şi cu utensilele necesare în ale lor oficine, cu obiecte de porcelan, de sticlă şi de nichel; cu instrumente de optică şi electricitate, aparate de fotografie, cu barometre, termometre, alcoliolometre, ulcometre, lactometre, etc.. şi cu cauciucărie, biberone, irigatore şi tot felul de accesorii şi utensile trebuinciose în obstetrică, precum şi cu bandage, pansamente şi diferite instrumente chirurgicale invenţiile cele mai noui şi din cele mai reputate fabrice din străinătate; cu substanţe antiseptice, desinfectante şi insecticide puternice; cu preparate farmaceutice ca siropuri şi vinuri medicinale, balsamuri, etc., şi cu specialităţi remarcabile de felul Somatoseî şi Farinei, lactate Nestle, autorisate de onor. Consiliu Sanitar; cu săruri pentru băi şi diferite ape minerale din surse Române şi străine, cu capsule uleiose şi esenţiale, cu uleiuri (lin ilcat de Morun precum şi cu gudrone, botnbone şi ciaiurî pectorale de Vorel, etc.; cu cupru sulfuric cu care se prepară seminţele spre conservare; cu Vasilină Americană, Benzină, Naftalină şi alte produse minerale, cu uleiuri, esenţe şi culori vegetale precum şi cu multe alte substanţe ce se întrebuinţăză Silnic în usagiul domestic, în confiserie şi distilerie, în artă, în technică şi industrie, şi care se pot trimite şi particularilor, în ori-ce parte a ţării contra-ramburs.
De asemenea este asortată în abondenţă cu ierburi şi prafuri odori-fere pentru şaseurî şi cu renumitele ape şi alcoholate preparate din florile de Lavendula, şi cojile de Quinquina ce se inlrebuinţeză cu succes ca lavage contra căderei perului; şi recomandă onoratei sale clientele, cu toţă încrederea şi multă garanţie, higienica apă pentru gură „Regina," un leu flaconul; reputata şi bine apreciata pastă dentifrice „Ideal," prepare ă la Gelle frres Paris, 75 bani cutia, şi erecoritorele pudre parfumate pentru toaletă, preparate â la Germandre Paris, din fleurs de Riz, cutia 65 bani, precum şi diferitele creme, cosmetice, remarcabila pomadâ de Quinquina, frumosa savonărie şi dulce parfumeriî, produse Francese, Ruse, Italiene şi Englese, şi care încă se pot trimete doritorilor, în ori-ce parte a ţerii, prin poştă.
Cataloge cartonate indicânnd preciul tuturor acestor articole, se pune la disposiţia d-lor clienţi. Şi acestă Drogherie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi a laptelui, sub direcţiunea unui chimist şi a d-lui Farmacist Toma Brătulescu.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
225

LUI V. A. URECHIĂ
ât de presus de semeni, în viaţă eşti privit Numai ca om, de unii, — căci cugetu-î lovit De patimi şi greşesce.
Dar mortea curmă nodul lumesceî legături: Atuncea văd şi dînşii: s’aiî desbrăcat de urî? Dreptatea-Î cârmuesce.
Scăpai din înţelesul de rînd al multor firi:
A^î, curăţit de forma comunei plăzmuiri,
Rămâi numai lumină,
Planezi ca o idee, în spaţiii te sui,
Şi rîndu-ţî iei acolo cu sorţi să nu apuî In gloria-ţî deplină.
Pe noi, aceia cari adînc te-ain cunoscut,
Ne ’ncremeni durerea la vestea c’ai trecut Din plaiurile vieţeî.
Cum nu respectă mortea pe-acela ce jertfi Atâtor idealuri ce pot a se ’mplini Pe culmea bătrâneţeî!
Te-a smuls vederei nostre cu cel mai grabnic pas: Dar golul de rămâne,— cuvîntul prinde glas La suflul admirării,
S’aprinde la făclia iubirei de nestins,
Şi numele-ţi cuprinde, — ori cât de necuprins,— In cartea Neuîtăriî.
Istoria măreţă, Catedra, rolul sfînt De luptător atletic pe-al patriei pămînt Şi-apărător în Lume,—
www.dacoromanica.ro
226
ALBINA
Sînd vrednica Treime a ’nalteî tale firi, Nedespărţită, una, — coronă de sclipiri Punend pe scumpu-ţî nume!
In viaţa ta întregă onest, nepregetând, Principii, aspiraţii statornic porţi în gând Şi fapta le vorbesce.
Iubesci şi creţii, pe tine uîtându-te, — pornit In lupta pentru Neamul ici liber, ici robit:
El singur te ’ngrijesce.
II dai în vorba Lumeî,—prieteni şi duşmani Să-Î scie vechia viţă din şirul vechiu de ani, Virtutea să ’î-o scie.
Aşâ Latinitatea te-avu vînjos stegar,
Din codrii vieţeî sale neclătinat stejar Şi pildă pe vecie.
In faţa luptei duse, genucliiî ne plecăm Şi monument granitic, în morte-ţi ridicăm,
Din inimi neclintite.
Un timp ai fost al nostru; de-acum începi a fi Al Ţerii, al Legendei, al celor ce-or veni In vremuri nesfârşite !..
N. Rădulescu-Niger.
Curiositătile Calendarului.
»
Nici un secol nu p6te să începă într’o Miercuri, Vineri sau Duminecă.
Luna luî Octomvre începe în tot-deauna în aceeaşi <Ji a săptămâneî ca şi luna Ianuarie. Aprilie în aceeaşi (Ji ca Iulie şi Decemvrie în aceeaşi di ca Septemvrie; Februarie, Martie şi Noemvrie încep în aceiaşi di a săptămâneî.
Mai, Iunie şi August încep din contră în dile diferite unele de altele. Aceste regule nu se aplică decât anilor bisecţî.
Anul ordinar începe şi se termină în tot-deauna prin a-ceeaşi di- In sfîrşit, acelaşi calendar, pote servi la fie-care 28 de ani.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
227
FUNCŢIE SI MEŞTEŞUG
II.
„ ine-a sciut ce dice cel ce-a dis d’întâiu vorba: «Vai ^ de om când îl prinde sărăcia în haine nemţesci.» Ţăranul nu pote să piară de fome, decât numai dacă-1 pedepsesce Dumnedeu cu neputinţă. Ori când şi ori unde îşi gâsesce el de muncă, fie numai pentru biata bucăţică de pâne cât ii trebue pe di. Nu pote pieri nici cel ce-a învăţat un meşteşug, că daca n’are de lucru aici, găsesce dincolo, într’alt sat; şi daca nu-i plouă, îi picură măcar, şi-şi duce dilele cum dă vremea şi norocul.
Dar orâşanul cel în haine nemţesci, care şi-a pus totă nădejdea numai în slove şi în ceea ce-i dă statul? El, ca ţiganul din poveste, îşi ţine pânea în traista altuia, şi nu mănâncă, bietul, când vrea el, ci când vrea cela-lalt cu traista. De muncit cu braţele n’a învăţat să muncescâ; de alergat după ban muncit întru sudorea feţii nu scie, căci s’a învăţat să aibă de-agata de la stat, şi afară de slove şi de laba gâscii pe hârtie nu pricepe nimic în lume: nici cum să sămănă porumbul; nici cum să plivesce grâul, nici cum se seceră, nici cum se taie lemnele, nici cum se ridică o bârnă, nici nu scie cum se mulge o vacă, nu scie să-şi Iacă nici mămăligă. Tote le a avut de-a gata pe bani, cum se găsesc în oraşe. Iar când vine o di să fie dat alară din slujbă, ţi-e mai mare mila de el: more pe drumuri şi nu scie cum să se ajute, par’câ e om fără de mâni şi fără de piciore. Nu pricepe nimic şi a câdut între omeni par’că dintr’altă lume.
A fost tot-deauna şi este şi acum obicfeiul, că băeţii de împărat învaţă câte un meşteşug ore-care. li pun părinţii
www.dacaromanica.ro
228
ALBINA
lor — împăraţii — să înveţe fie tîmplăria, fie fierăria, fie ori ce-o fi până şi împletitul de rogojini Ce nevoie ar ave a-dică un împărat care stăpânesce ţări şi neamuri să-şi bată capul să înveţe meşteşuguri de acestea care sunt pentru omeni săraci? Iacă, sunt întâmplări pe omeni, şi au nevoie. Au fost împăraţi care şi-au pierdut împărăţia şi averile şi au ajuns pe drumuri, înstrăinaţi, şi-au trebuit să-şi ţie di-lele cu munca braţelor. Şi ce bine le-a prins celor ce-au sciut de-acasă câte-cevâ. Dar e şi alt-cevâ, pentru ce învaţă ei meşteşuguri: ca să scie preţui munca şi banul. Ei, băeţî crescuţi în belşug mare, n’ar sci câtă sudore varsă muncitorul pentru gologanul ce-1 dă bir, dacă n’ar fi puşi să muncăscă şi eî, ca să vadă cum trăesc omenii din muncă.
împăratul Wilhelm, moşul împăratului de astăzi al Germaniei, a fost pus de tată-său să înveţe tîmplăria. Şi de multe ori îi diceâ: «Vedi copile, cât trebue să muncăscă un om, ca să câştige pânea de tote dilele! Să sciî şi tu cum să câştigă banul, ca să nu ceri muncitorului bir cât nu pote da, căci noi cei bogaţi nu seim că sunt şi săraci pe lume». Am citit, dar nu sciu de este adevărat, că însuşi iubitul nostru Rege Carol ar fi învăţat în tinereţe să culăgă litere, meşteşugul tipăriturilor de cărţi.
Anglia s’a ridicat la atâta putere, că stăpânesce mările pămîntuluî, numai prin negoţul cel mare şi prin industria ei. Acum i se ridică alături Germania, tot prin industrie. Aceste două ţări sunt puternice pentru că sunt bogate, şi sunt bogate pentru că s’au apucat de cu bună vreme de meşteşuguri şi de carte.
Plugarul rămâne, fără îndoială, tot «talpa ţării». Iar noi Românii suntem într’adevăr un neam de plugari, şi-avem puţină fire de negustori. Dar pentru aceea tot trebue să ne punem cu tot dinadinsul pe carte, căci astădî fără de carte nu eşti om întreg. Şi nu e nici o nevoie, că, dacă băeţii plugarilor noştri învaţă carte, să năzuiască tot sus-sus spre slujbele statului; precum iarăşi nu e lucru cuminte să te feresci de carte numai pe cuvîntul că n’o să-ţî faci băeţii popi şi că vreai să-ţi rămâie plugari. Nu! Cum să strice unui om învăţătura cărţii? Să învăţăm carte, Românilor, şi cine vrea, rămâie şi mai departe tot plugar, şi cu atât mai bine cu cât va fii plugar luminat şi cu capul deschis. Iar dacă acelora dintre fi de plugari, cari au învăţat puţină carte,
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
229
nu le mai place plugăria şi-ar vrea s’ajungă alt-cevâ: să nu alerge după slujbe, să nu umble de colo până colo ca slugile ce schimbă stăpânul, ci să ia pe calea cea largă şi frumosă a meşteşugului! Căci meşteşugarii au bogăţia, au puterea, ei au libertatea şi tihna, tot lucruri pe care slujbaşii nu le au.
Un rău mare, care ne rode pe noi de mult, e tocmai lucru că ori nu învăţăm carte, ori dacă o învăţăm avem o singură ţintă: să ajungem omeni cu lăfâ. Negustori nu ne facem, că nu ne lasă firea şi — vorbind drept, nici n’avem multe cu ce să negustorim. Invîrtim şi noi un negoţ tot numai cu lucruri ce le dă Dumnedeu de-a gata: cu porumb, cu grâu, cu lemne, cu păcură, cu pesce, cu sare şi altele de acestea. Dar nu negustorim cu lucruri industriale, cu lucruri de fabrică, pentru că nu le avem şi nici nu vrem să ne apucăm de meşteşuguri ca să le avem. Dar de trebuit ne trebue, şi le cumpărăm de la străini cu bani scumpi. E adevărat, că n’am pută produce multe lucruri de cari ar ave străinii nevoe şi pe care ar trebui să le cumpere de la noi, dar le-am ave pentru noi, mai eftene şi mai bune, şi ne-ar rămâne banii în ţeră, ca să ne îmbogăţim noi pe noi nu pe străini
După ce ne am deprinde cu meşteşugurile, ar veni de sine-şi negustoria, căci marfa tiebue desfăcută, şi industria este mama comerciului.
Iar căile spre industrie ne sunt deschise larg, numai s’a-vem dragoste de-a merge pe ele. Ministru de adi al şco-lelor, d-1 Haret, s’a străduit mereu, de când are putinţa să in-drumeze fie în drepta, fie in stângă, mersul învăţămîntului nostru, să abată pe fiii de ţărani de la slujbe spre meşteşuguri. A deschis în totă ţera şcoli anume pentru învăţarea meşteşugurilor şi a făcut tote înlesnirile pentru cei-ce vor să le înveţe. Numai de-ar da Dumnedeu să vadă şi Românii ce bine este în meşteşug!
G. Coşbuc.
------Î<>o^vţfe5^-<.0-0--
Mare parte din greşelile şi din nenorocirile nos-tre ne vin, pentru-că învăţăm prea târziii să ne cu-noscem pe noi înşi-ne.
www.dacQFomanica.io
230
ALDINA
VflSILiE fl. ORECHIĂ
oî, 22 Noemvrie, a încetat subit din viaţă bătrânul profesor Yasile A. Urechiă.
Mdrtea l’a surprins în toiul muncii. Cu o <Ji mai nainte luase parte la şedinţa Senatului, cu câte-vâ (Jile mai nainte lucrase cu comitetul Ligeî culturale. In momentul chiar când «mâncătdrea de vieţi» a stins cu aripa î nemi-16să candela existenţei sale, el se află în cabinetul său de lucru.
Datori suntem să facem cunoscută cititorilor noştri viaţa acestui neobosit muncitor.
Născut la 1834 în oraşul Piatra-Neamţu, el şi-a făcut studiile giînnasiale în Iaşi şi apoi a fost trimis în streinătate, ajutat mal ales de Mihail Kogălniceanu şi de Alexandri.
Urechiă făcu o parte din studiile superidre la Paris; iar titlul universitar şi l’a luat în Madrid.
Fdrte de tînSr, el începîi să scrie diferite articole de literatură prin revistele şi ziarele din timp. El s’a ocupat cu tdte ramurile literare, dar din istorie şi-a făcut ocupaţiunea de căpetenie. Chestiunile politice l-au preocupat de asemenea şi ast-fel a fost mulţi ani representant al naţiunii în Cameră şi în Senat. In timpul din urmă eră ales în colegiul al II lea de senat din Galaţi.
In anii 1863 — 66 a fost director general al Ministerului Instrucţiei. In acâstă calitate el a lucrat mult pentru orga-nisarea şcdlelor şi a fost unul din promotorii ideii de a se înfiinţa o Societate literară, care eră mal târziu să devină «Academia Română.»
In 1881 a fost ministru al Instrucţiei. După hotărârea lui s’a lucrat programa liceelor din acel an, care a fost în uz până la cea din 1899 şi în unele clase încă pentru un an se mal află în vigdre.
Urechiă a fost iniţiator sau puternic sprijinitor al celor mal multe societăţi culturale din ţară.
El a fundat la Iaşi un Ateneu şi venind în BucurescI a fost, împreună cu Esarcu, un stîlp al acestei instituţii.
Societatea macedo-română îl avă de mulţi ani preşedinte şi pentru munca lui actuală şi ca recunoscinţă că primele şcoli din Macedonia s’au deschis după impulsul dat de el. Când s’a inaugurat la 1867 bustul lui Zappa, primul donator al Academiei, el a rostit un cuvînt de caldă dragoste pentru fraţii noştri de peste Dunăre.
Iată începutul acelei cuvîntări:
«Ce are câmpul di îngânesce? Şi Pindul tot di crătinesce? «Ce are Românul di sughiţesce? Aşa se întrebă inima poe-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
231
V. A. Urechiă.
«de ce Românul tot suspină. De ce ? Sufletul luî era plin de «o iubire, de un dor ce nu avea nume; luî îî trebuia fraţi «de iubit, ca mumei bune, copii de desmierdat.
«Dară are el fraţi, el care de secolî, din secoliî cei de glo-
«tică a Macedo-Românului de mai mulţi secolî şi un răs-«puns nu sciâ să-şî dea şi nimeni 1111-î dădea un dulce răs-«puns. Anii de pe urmă aî secolului în care suntem i-au spus însă de ce câmpul îngălbencsce, de ce Pindul tot cârtesce,
www.dacoromamca.ro
232
ALBINA
«rio ai Asanilor n’a maî avut decât stăpân! de servit şi lung «martiriu de suferit? Are el fraţi?
« —Cine eşti tu, copile al Pinduluî, care cauţî fraţi de iubit?
" — Eu hiu Romin!
« — Eu eseu Romin !
« — Şi la acest răspuns, un eco imens umplu văile carpatice şi întreg pămîntul luî Traian:	Suntem Români! Ro-
«mânî!.. Români!. . »
De mai mulţi ani Urechiă era preşedintele comitetului central al Ligei pentru unitatea culturală a tuturor Românilor.
Membru în Academie încă de la înfiinţarea ei, el a publicat multe scrieri în analele acestei societăţi şi lucrarea luî «Istoria scotelor», a fost premiată. Au apărut dintr’insa trei volume, iar al patrulea se tipărea tocmai acum când mortea îl surprinse şi-î tăiă firul vieţeî. In anii din urmă era vicepreşedinte al Academiei.
La 1864 a fost numit profesor de istorie la facultatea de litere din Bucurescî şi a funcţionat până anul trecut. De vre-o câţi-vâ ani începuse să publice «Istoria Românilor», începeml de la 1774 şi ajunsese până la 1822. (Au apărut 13 volume).
Prima lui lucrare e publicată în 1851: Grinda de aur.
De atunci publică multe şi variate scrieri.
Aşâ sunt nuvele şi istorisiri, ca: Şetrarul Gurliiescovicî; — Logofătul Baptist Vclcli; — Coliba Mâriucăi;— Vier iţa cea fru-mdsă;
Apoi sunt cercetări istorice, ca: Schiţări din literatura română;— 0 vorbă despre literatura desfrânată;—De clasicism, romantism şi realism ;
Sunt piese de teatru, ca : Vornicul Bucioc;—Odă laElisa; — Banul Mărăcine; — Porcarul şi Măria Sa; — Marţial;
Redactă diferite (Jiare şi reviste, ca: Revista instrucţiunii publice;— Ateneul Român; — Dacia; — Buletinul instrucţiunii publice;
El publică operele marelui cronicar Moldovean Miron Costin.
El luă iniţiativa şi luptă mult că să se ridice statua lui Asaclii şi a lui Miron Costin din Iaşi.
El dărui oraşului Galaţi o frumosă bibliotecă pe care o înavuţiâ an cu an.
Iată cele mal de căpetenie fapte ale repausatuluî Vasile Urechiă. Iată o pildă de viaţă plină de rod. Iată de ce cată să-l cundscem şi să nu-1 uităm.
Redacţia.
Activitatea, esactitatea şi onestitatea sunt averea cea maî mare a omului.
www.dacaroimaiiica.ro
ALBINA
233
JVIaî bine me făceai plugar
Nuvelă
ărmanul, par’că-1 văd şi astăzi după atâta amar de vreme! Când î! pomenesc numele, par’că o durere îmi topesce inima şi lacrămile ca un isvor îmî năvălesc în ocln! Om ca Gheorghe al Braţului cam rar se găsesce, să fie cumpănit în tote şi să le facă pe tote cu adîncă chibzuială. Satul nostru se laudă cu el mai alt-fel decât cu un deputat. Noi toţi găsiam în el numai sămînţa înţelepciunii şi a bunei rîndueli; în sfirşit eră flore de român deşi nu sciâ nici-o buche.
Multe belele şi necazuri au căţlut pe capul bietului Gheorghe al Braţului; dar el, om înţelept, pe tote le sciâ aruncă la spate şi făcendu-şî cruce (liceâ : «Da necazurile şi belele nu le-a lăsat bunul Dumnezeu ca să cadă pe pietre ori pe pomi, ci sunt făcute pentru omeni şi acela e om ce scie a eşî teafăr din ele. Domne, apără-mă.» Adevărat, că din tote a eşit teafăr sărmanul Gheorghe, dar una l'a răpus, i-a mâncat capul şi l’a trimes prea de timpuriu pe cea-laltă lume!
In căsnicia lui cu Leanca, fata pădurarului Toma, iarăşi femeie înţeleptă şi harnică ca o albină, l’a dăruit bunul Dumnezeu cu doui feţi gemeni, cari le umpleau casa de multă bucurie, căci aveau acum pentru cine strădui să adune o lecă de strân-surică.
Multă vreme i-a dăruit bunul Dumnerleu lui Gheorghe, ca să se bucure în taină de cei doi feţi ai lui, ce cresceau ca smulşi din apă.
Ţi-erâ mai mare dragul să privescl la ei, căci în tote semănau, cel mai mărişor cu tătă-său, iar Tănăsică, cel dupe urmă, leit mumă-sa.
La şcolâ erau nedespărţiţi unul de altul şi bunul dascăl Petrenu, de dragi ce-i erau îi aşezase într’o bănculiţă de lângă mesciora lui. Nu erau băeţi mai aşezaţi locului ca Vasilică şi Tănase ai lui Gheorghe al Braţului; dar nici la slove nu le-au apucat înainte nici Marin al Părintelui Şerban, cu care se căs-niâ în totă bună vremea părintele ca să scotă ceva sămînţă bună din el.
Cinci anişori s’aîi dus ei neîntrerupt la şcolă şi în toţi anii au făcut multă cinste şi bucurie părinţilor, căci la Sf. Petru veneau încărcaţi cu multe cărţi, de cele în cari se spune frumos şi cu câte o coroniţă de flori, care, după cum spunea dascălul Petrenu, erau ca daruri pentru buna purtare, înţelepciune şi întrecere la învăţătură.
Se făcuse băeţani, scii colea ca de vr’o 14 ani, când dascălul Petrenu le povesti, că au terminat învăţătura la el şi că ar ii
www.dacocomamca.ro
234
ALBINA
bine să se pregătescă ca fie-care să-şî înjghebeze câte un rosti-şor, din care să potă vieţui, când o intră şi eî pe potecile greutăţilor lumeî aceştia.
Ce-î drept, Gheorghe al Braţului avea destul pâsat în guşe şi om mai cu coprinsuri frumose ca el nu segăsiâ; lasă că eră din neam de răzaşi şi acum eră şi paşnicul satului, dar vă^end mulţi logofeţi pe la ’isprăvnicie şi cum le şedea do frumos cu condeiul la urechie, ce-î trăsni prin cap sărmanul, că-şi făuri un gând nestrămutat: să facă un băetan cel puţin logofeţel la curtea dreptăţii din oraşul vecin.
In zadar i-a bătut capul dascălul Petrenu, că mai nemerit ar li să-î ţie pe amândoi pe lângă căminul lui, că au cu ce trăi,
Par-că mi-aduc aminte şi-acum cât de frumos îi cuvîntâ bietul dascăl despre viaţa ţărănescă, de cerul, de apa, de câmpiile pline do verdeţă şi flori, de pomii plini de pome, de cântecele vesele, de liniştea nopţilor, de ciripitul şi cântecul drăgălaş [al paserilor şi de câte în lună şi în sore, dar de geba; pe Gheorghe al Braţului nu-1 scoteai cu una cu două din ale lui, şi s’a hotărât cu tot dinadinsul să facă din Vasilică un frumos logofăt, cu care să tirguiască în căsătorie pe cea mai bogată duduiţă din cel tîrg. Eră şi frumos băiatul. Avea nisce ochi negri de te săgetau până în măruntaele inimei, iar obrăjoriî lui semănau mai mult a două merişore domnesci, pe cari privindu-i par-că te luă cu poftă de a-î încercă !
Şi pe Tănăsică l’ar fi dus Gheorghe la oraş, dacă biata Lenea, Dumnezeu să-î erte păcatele, că bună femeie mai eră, nu s’ar fi împotrivit. Cu tote rugămintele, cu tote asuprelile lui Gheorghe, Lenea nu şi-a dat odorul de lângă ea nici în ruptul capului. Aurind din gura dascălului Petrenu cât de blestemată e vieţa tîr-goveţă şi gândindu-se cât de blajini şi aşerlaţi erau odraslele ei, nici pe Vasilică nu-1 lăsă să plece, dacă Gheorghe nu l’ar fi smucit din braţele Lencheî, şi nu l-ar fi trântit în brişcă, ce stă cu calul înhămat dinaintea prispei casei.
In Lenea par-că s’a rupt ce-vâ şi de-atunci până la morte, Dumnezeu odihnesc-o, n’a mai avut ţU senină; în tot timpul oftă, plângea, şi simţiâ că se topesce după piciore, până s’a îndurat bunul Dumneţleu de a scăpat-o de cele grele chinuri şi a trecut-o în odihna de veci.
Vasilică ajuns cu tatăl său în oraş, fu lăsat în sema Iui Moş Ion Aprodul, care se învoi să-i pue condeiul în mână şi să-l introducă în vrafurile de hârtie din cancelaria dreptăţeî.
O săptămână încheiată nu-i veni lui Vasilică să se apuce de lucru şi vecinie a umblat de colo până colo pe uliţele pline ale tîrguluî. Ce urâtă i se părea lui vieţa acum şi mult ar fi dat să scape de ea şi să se ducă iară-şi la sinul dulce al maică-seî!
Moş Ion, după ce-1 desbrăcă frumuşel de cămâşuţa lui cu bi-bilurî, de pantalonaşii de abâ mai albă ca zăpada şi de ciobo-tele lui potcovite, îl îmbrăcă cu nisce strae de cele boeresci, cu care îi şedea rău mama focului, îl vîrî cu de asila lângă ceilalţi scriitori.
Mult timp a stat el acolo şi in acest timp, ca şi la şcola din satul lui, pe toţi i-au întrecut, căci a ajuns un bun slujbaş, mult mai meşter ca unul îmbătrânit numai între hârtii. Prin hărnicie ajunsese să primescă şi o mică lefă. Câtă bucurie simţiâ în su-
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
235
fletul lui, când la capul fie-cărei luni ajută din economiile sale şi pe scumpul şi iubitul seu tată, ce acum devenise bătrân şi neputincios!
Nu trecu mult timp şi uită cu totul vieţa cea plăcută şi liniştită de la ţeră; se deprinsese acum cu tote relele vieţei’ orăşenesc!. începuse ca în unire cu cei-lalţî camarad! să cutreere stradele fără rost; să perdă nopţile prin cârciumi şi alte localuri de petrecere, şi din ce în ce să se afunde şi mai mult în scâr-bosele păcate, ce numai în vieţa de oraş se pot întâlni!
Vieţa de ştrengărie ce ducea şi acesta unită cu aerul stricat din odaia în care scria totă diulica, bătaia de cap a lucrului mult, îi sdruncină în scurt timp sănătatea şi-l doborî la pat. Ochii lui nu mai luceau aşa frumos ca altă dată şi obrajii lui odinioră mai rumeni ca nisce mere domnesci, semănau acum cu două mere pârlite şi sbârcite de brumă! Ferbinţela şi durerea de cap nu-1 mai slăbiâ de loc, iar o tuse secă îi usca într’una pieptul şi-i făcea cămaşa leorcă de sudore!
Scrise lui tătă-seu şi veni de-1 luă la ţeră. Eră tocmai pe primăvară, când toţi pomii erau încărcaţi de flori şi răspândeau un miros îmbătător de plăcut. Impliniâ 23 de ani acum pe primăvară. Câtă durere simţea în sufletul lui obosit, când se gândiâ că nici o primăvară n’a petrecut-o mai trist şi mai dureros ca pe acesta! Tot ce-1 înconjorâ îi făcea numai rău : ciripitul pasărilor îl obosiau, sborul legănat al fluturilor îl îndurera mai mult, hărnicia albinelor ce căutau mierea prin florile de prin prejurul său, îl făceau supărăcios, şi în acestă stare bolnăviciosă lacrămile îl podidiau şi îi curgeau şiroe pe obrajii săi îngălbeniţi şi albi ca varul!
Plângea într’una, plângea cu hohot, căci dor plânsul îi mai alinau chinurile cele grele.
Două-spre-ijece qlile se mai strecurară, doue-spre-rlece <Jile de mult amar şi chin şi în acest timp vieţa se stingea în el după cum se stinge un rest de luminare într’un negru întuneric!
Casa lui Gheorghe al Braţului, atât de veselă altă dată, acum eră în mare întristare şi o adîncă durere îi coprindeâ pe toţi.
Vasilică, cu vederea-i rătăcită îşi plimbă ochii încoce şi încolo şi îi ţintuiâ apoi în podeua casei. Strângea pumnii şi sesvârco-liă cât eră de larg patul, mestecă des din gură şi o deschideâ par-că ar fi voit să spuie ce-vâ. Un horcăit prelung şi sec se audn în pieptul lui. Se svârcoli, încleştă pumnii, scrâşni din dinţi şi sforţându-se voi să sară din pat. . . Cărju molatec pe pernă şi cu veştedele lui buze mai albe ca varul, şopti tătălui său: «Mai bine mă făceai plugar!..» Uşurat ca după o spovedanie îşi dete sufletul în braţele părintelui său, care îl acoperiă cu sărutări părintesci.....................................................,
Gheorghe al Braţului, flore de român şi cu care satul nostru se făliâ mai bine ca cu un deputat, căci în el toţi găsiau numai sămînţa înţelepciunii şi a bunei rîndueli, după mortea băe-ţanului său iubit, a dus-o cum nu se pote mai rău, de care să ferescă Dumnedeu şi pe cei mai răi duşmani ai noştri.
«Mai bine mă făceai plugar», cele din urmă vorbe ale flăcăiandrului său, îl răniră aşâ de mult, i se înfipseseră adând în inimă şi se simţiâ îngreunat ca de povara unei nelegiuiri. Din acea <Ji nu
www.dacQramanica.io
236
ALBINA
a mal avut odihnă şi linişte. Nici cetania preoţilor, nici descântecele babelor, nici doctorii ceî mal învăţaţi 11’au putut să-î uşureze durerea. Totă ţliua umblă plângând şi la toţi povestiâ focul ce-i ardea inima. Rătăcind prin câmpii, ţipă cât îl luă gura: «Mal bine mă făceai plugar! Faceţi-vă copiii plugari!..»
Patru ani a dus-o ast-fel sărmanul Gheorghe, până s’a îndurat bunul Dumnedeu de la strâns după drumuri. In Sâmbăta morţilor, femeile ducendu-se la cimitir ca să tămâie pe cei răposaţi întru Domnul, găsiră pe Gheorghe al Braţului, mort pe mormîntul fiului său.
Alături de Vasilică fu înmormîntat şi tatăl său. Pe crucea ce li s’au ridicat la mormînt, bunul dascăl Petrenu puse de se scriseră aceste cuvinte: «Mal bine mă făceai plugar. Faceţi-vă copiii plugari!..»
Panait I. Volănes'cu
B uzi1 îi.
*
împăratul germaniei şi Dramele sale.
împăratul Germaniei lucreză într’una pentru teatru. După ce a colaborat la punerea în scenă a dramei istorice a lui H. Lauff «Burgravul», a aranjat acum scenarul dramelor cari vor formă trilogia «Hohenzollern», şi în care va fi pusă şi o scenă din vieţa lui Frideric cel mare.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
237
CRĂPĂTURA UNGHIEI
răpătura unghiei, pe maî numesce în popor strung, iar în sciinţa veterinară seimă. Ea se deosibesce în seima pensei şi în seima quarturilor, după cum se produce la fruntea copitei sau la sferturi. Numirea de superficială sau profundă să dă sei-meî după mărimea şi adâncimea eî, cea profundă caracte-risându-se prin faptul că spărtura interesâză păreţi!unghiei, până la viu. Se mai (jicepncă seimă complectă, când ea se întinde de la partea superidră a păreteluT, de la cordnă, până jos, către talpă, şi seimă necomplectă dacă rămâne mărginită la o mică parte a păreteluî.
Ne vom ocupă separat, mai întâiu de seima pensei şi a-poi de seima sferturilor, rămânând ca la urmă să vorbim şi despre tratarea lor.
Seima pensei
Seima pensei, numită încă din pricina asemănării ce ieâ copita calului bolnavă cu aceea a boului, şi seimă în picior de boii sati numai picior de boii, se observă câte odată la caii noştri, în deosebi la piciorele din dărăt.
Căuşele eî sunt de maî multe feluri. Unele ţin de făptura copitei şi de calităţile ce înstişesce cornul unghiei ei, altele de felul serviciului la care se întrebuinţeză animalul, şi nu puţin, de îngrijirea cu caro se face potcovirea lui.
Animalele cari din nascere au copitele rău făcute, cu un corn sec, spărgător sau prea subţire şi deci puţin resistent sunt cele mai înclinate ciţtre acest fel de seimă. Ce-vâ mai mult, sunt unii învăţaţi cari susţin că soiul acesta de seimă s’ar moşteni chiar, adecă că părinţii ar transmite-o urmaşilor lor. Aşa de ex. un francez numit Lessona, povestesce că un armăsar ce eră bolnav de seima pensei, la piciorul stâng de dindărăt, a avut 12 mânji, din 37 ce ar fi produs el, atinşi de acea seimă. Dar, fără a tăgădui cele spuse de pomenitul francez, în practică nu trebue să ţinem sema de aşâ ce-vâ, şi din contră, să întrebuinţăm pentru prăsilă orice armăsar care s’ar arăta bine format şi cu vlaga în el, chiar de ar suferi de vre-o seimă la pensă.
Caii cari fac servicii grele pe drumuri împietrite, rău pavate, au printre ei, crăpuri la fruntea copitei. Acelaşi lucru sepăte <}ice şi despre aceia cari sunt obligaţi să-şi facă slujba când pe udătură, prin apă, când pe drumuri uscate, mai ales pe timpurile căldurăse. Căci căldura, uscând cornul de umetjela cu care se încarcă prin munca în udătură, face ca unghia să fie maî şubredă, mai uşor de crăpat, ceea-ce explică şi faptul că seimele se întâlnesc maî des vara, decât iarna.
www.dacaromanica.ro
238
ALBINA
Potcovarii car! l’a potcovit curăţă prin raşpel păreţii copitei, contribue şi ei prin acesta la producerea seimei de care ne ocupăm.
Calul cu crăpătura frunţeî copitei, şchiopăta mai în tot-dea-una. Când însă crăpătura nu ajunge până la viu, adecă este superficială. încât abia se bagă de semă, mersul este regulat.
Dacă este profundă, animalul sprijină piciorul bolnav mai mult pe vîrful frunţeî copitei, în dreptul seimeî chiar, decât pe călcâe, şi cu cât îl punem să mărgă mai mult, cu atât el schidpătă mai tare. In cazul când seima este la un picior din dărăt, se constată că de obiceiu schidpătul se însoţesce de acea mişcare caracteristică, ce se observă la unii cai cu <5se mdrte la c<5te—jareţi—şi care mişcare constitue aşâ numitul pas de cocoş. In pasul de cocoş, mişcarea bruscă cu care animalul ridică piciorul cu seimă, se datoresce durerii mari ce el încercă în timpul sprijinului acelui picior, durere ce-1 silesce a-1 ridică cât se p6te de repede.
Sunt casurî, când calul deşi este atins de seima pensei să nu sliidpe, sau că după ce a shiopătat cât-vâ timp să începă a umblă bine, încât se pote ca el să nu ne arate nimic neregulat în mers. De aceea este bine ca nu numai când schidpătă, dar ori de câte ori cumpărăm sau avem cai, să le cercetăm cu luare aminte copitele.
Copita cu seima frunţeî se presintă cu caracterele urmă-tdre: une-ori, când seima este la început nu se observă de cât o mică linie negricidsă ce se întinde de la cordnă în jos pe t6tă întinderea frunţeî sau numai pe o mică distanţă ; alte ori, seima este largă lăsând după casurî mai ales după ce animalul a mers cât-vâ sau a făcut puţin serviciu, să se scurgă din ea sânge sau puroiu sau şi unul şi altul. Punend mâna pe copită, simţim că este mai caldă, mai ales în dreptul seimeî, iar dacă apăsăm sau isbim încet cu un ciocan păreţii vecini crăpăturii, vedem că animalul arată durere, sfiindu-se.
In sfîrşit, mai la toţi caii ce sufer de mult timp de seima în cestiune, cordna se umflă devenind fdrte durerdsă, mai întâii! în dreptul seimeî şi apoi pe delături:
Irimia Popescu
Medic-veterinar.
O sezetore la Cocioc.
i
Comitetul societăţii culturale-economice „P. Mavrogheniu, Cocioc, în dorinţa de a împărtăşi tuturor locuitorilor diferite cu-noscinţl folositore prin sfaturi şi conferinţe, aii găsit mijlocul cel mai bun de a adună în mare numer pe săteni prin întocmire de şezători.
Duminecă de la ora 4 — 6 în sala teatrului sătesc se ţin şe-
www.dacoraiiaiiica.io
ALBINA
239
zătorile, cari se alcătuesc, dintr’o parte instructivă compusă din conferinţi din tote ramurile şi din lecţiuni folositore, şi o parte distractivă compusă din bucăţi musicale, anecdote şi producţiunl -şcolare.
Duminică, 4 Noemvrie, a avut Ioc o şezetore de acestea cu următorul program:
Partea I.
Conferinţă culturală, (lisă de d-l dr. 1. Raţiu.
Conferinţă morală, (lisă de Preotul A. Bujoreanu.
Partea II.
Anecdote popidare, (lise de d-l Al. Timolescu.
Orchestra compusă din membrii societăţii, d-nii C. Armăşcscu, inginer silvic, violinăprimă; I. Petrescu, învăţător, Poenari, viola: Pompiliu Ionescu, inginer, violina secundă şi Al. Timolescu, învăţător Brâtulesci, contra-baso. Sub conducerea d-lui C. Armă-şescu., aH executat diferite bucăţi clasice şi popidare.
Hora ţărănescă, executată de elevii şcoleî Hrătidesci.
Cei de faţă au rămas deplin mulţumiţi şi se speră că cu acest mijloc se vor aduce progrese simţitore.
I)e Ia Iasî.
_______________ »
Superstiţiile poporului (*)
i) Credinţe şi datine referitore la sărbătorile păgânescî.
Nici un popor în lume n’a fost mai iubitor de petreceri şi de sărbători, ca poporul Roman. Când Traian a biruit pe Daci, poporul Roman 103 <^ile a dus-o tot într’o sărbătore.
Fie-care ano-timp îşi ave sărbătorile sale, cari se ţineau lanţ. Poporul acesta, la început viguros şi simplu, care trăia cu o mână pe paloş şi cu alta pe plug, după ce ajunse a fi stăpân pe lumea în-tregă şi a se folosi de bogăţiile tuturor poporelor •cucerite, ajunse din causa destrăbălării şi a trândăviei, a fi cel mai decăzut, iubind numai petrecerile şi jocurile, ceea-ce a făcut ca acest vitez popor Roman să fie şters din cartea lumii.
Noi Românii, cari suntem sânge din sângele a--cestui popor şi carne din carnea lui, tot ca şi Romanii suntem un popor forte iub;*or de sărbători,
(1) Ve<Jî No. 43—44, 45—46, 47—48, 49, 50 uc. anul IV şi No. 2, 3, 4 5, şi 7 a. V.
www.dacoromaiiica.ro
240
ALBINA
de jocuri şi de petreceri. La noî Românii sunt mat multe (.Iile de sărbători, decât de lucru. Ou deosebire femeele te îngrozesc cu numărul cel mare de sărbători, ce ţin, mai cu semă ierna, când ar trebui să lucreze, ca să-şî îmbrace casa şi copiii. Iată una din căuşele cele mai puternice, cari fac ca casele ţărănesc! să fie gole de ţole, şi să veţlî pe paturi nisce trenţe de rogojini şi copii despoiaţi.
Femeia româncă îşi face socotela că mai în tote (Jilele este sărbătore:
• Luni este luneiu,
Marţi, macoveiu,
«Miercuri, miercurelele,
«Joi, joia epelor.
Vineri s’au strâns un-spre-dece Vineri,
«Sâmbătă se face pomană ’n sat,
«Să nu me duc ar Ii pecat;
«Duminecă a lăsat Dumnezeu,
«Să me odihnesc şi eu!»
Şi aşa s’a încheiat totă săptămâna cu şedere şi somn, cu plimbări pe la pomeni şi cârciumi.
Românului îi place mai bine să mănânce o cepă sărată cu o bucată de mămăligă mucedă şi să dormă la umbră, decât să aibă belşug în casă prin oste-nela sa, socotind că aşa vor sfinţii. Sunt multe sărbători, cari se moştenesc. Aşa nora trebue să ţie sărbătorile socrei şi ale mamei, cum de pildă sunt Filipiî, în care este păcat să şi mături.
Şi ce voios e Românul nostru, cu deosebire Românca, când aşteptă vre o sărbătore, şi ce greu îi vine, când s’apucă de lucru! Ne-întrecutul povestitor Ion Crengă, bine a caracterizat pe Român, când a c,lis, că «Românului nostru îi e greu până s'apucă de lucru, cu de lăsat se lasă el ori-când/»
Iar satirii populari, prin multe versuri înţepă-tore, a dat să se înţelegă, cum femeilor nostre le plac mai mult sărbătorile şi jocurile, decât munca:
«Hal, Păunico, la lemne,
«Aoleo, piciorele mele!
Hai, Păunico la sapă,
«Me dore capul de-mi crapă!
Hal, Păuno, la prăşit,
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
241
< Ce, bărbate, ai 'nebunit,
«Nu veţlî c’am înbolnăvit ? !
<llaî, Păunico, la nimfă,
«Stai, bărbate, să-mi iau cârpă.»
Şi când merge la nuntă, să te păzesc! jocuri şi chiote:
«Fugi d’acia trenţurosă.
«Să joc eu, că n’ani cămaşă!»
Şi ce! de pe de-alătur! de horă, or! lăutarul le răspunde :
«Jocă, jocă, dar nu prea,
«Că cămaşa nu-î a ta,
«Zevelcuţa semenea,
«C’a murit una de bolă «Şi ţi-a dat’o de pomană !
Nimic în lumea acesta nu face pe om mai leneş, maî trândav, decât mulţimea sărbătorilor. Şi fiind-că femeile ţin cele maî multe sărbători, ele sunt şi puse în cântec, ca leneşe renumite:
«Furcă lungă, boia mea,
< Resboiu, nu te-aş maî vede,
«Ploschiţă, inima mea!»
Or! aşa:
«Puseiii pânza,
«Când da frunza,
«Şi-o ţesui «La Sân-Văsuî,
«Ce făcuiu de mă pripii!?
«Şi de lată «Totă spartă,
«Şi de lungă «Cât o pungă!
«Pe sulul de din’apoi «O mie de lăturoî,
«Pe sulul de dinainte «Le-o maî ţine dracu minte!
«Printre iţe şi ’ntre spală «Fuge-o iapă deşelată,
«Printre iţe şi fuşceî «Pasce-o scrofă cu purcei!»
Noţiunea despre cuvîntul sărbătore, la poporul nostru, este curat păgânescă.
Sub numele de sărbătore, poporul înţelege o (,li
www.dacoramamca.ro
242
ALBINA
în care nu trebue să lucrezi nimic. In <,li de săr-bătore, însă, este de neapărată trebuinţă să mergi la cârciumă, unde poţi să te îmbeţî de rachiu, să cânţi, să joci, să te înjuri, ba la vreme să te iei şi de păr cu altul; iar dacă nu mergi la cârciumă, să te culci să dormi.
Asta este sărbătorea poporului.
Dacă îl întrebi pentru ce nu lucreză sărbătorea, îţî răspunde pentru că e rău de lovitură, de pocelî, ologescî, orbesc!, surzesc!, înebunescî, ba îţî mor vitele, ţi le ia lupul, ursul, etc. etc.
Aşa dar, poporul ţine sărbătorile de frica sfinţilor, iar nu din dragostea către Dumnezeu.
Parohul Teodor Bălăsel.
»
O SCRISORE
D-l I. Nieulescu, cunoscutul fotograf şi preşedintele societăţii Curtea de Argeş» a adresat urinătorea scrisore învăţătorului din comuna Vălsă-nesci. judeţul Argeş. O publicăm pentru a se vede cu ce greutăţi au de luptat cei ce lucreză la ridicarea nemului.
Pe Alexandru, fiul luî Niculae M. Sandu din acea comună, n’am putut a-1 băgă în seminarul central, după cum eră dorinţa lui tată-seu, ca să-l facă popă, de 6re-ce n’a întrunit notele cerute de concurs, şi chiar dacă le întruniâ, unde eră să intre, când erau mimai 10 burse şi peste 200 aspiranţi înscrişi, cea mai mare parte din ei cu câte doue şi trei clase de liceu.
Am sfătuit pe băiat să intre ca ucenic pe 4 ani la pictorul de lângă Dobriceanu, în calea Victoriei, şi pe lângă pictură are să înveţe băiatul şi limbile Germană şi Francesă, de 6re-ce aci este un mare atelier unde lucrâză mai mulţi pictori, Germani şi Fran-cesi şi are să-şi facă un frumos viitor copilul, mai ales că şi eu am să-î dau lecţie de fotografie, Duminica, când atelierul de pictură e închis.
Ţiu mult să pregătesc pe lângă atâţia meseriaşi cari au eşit de la societatea nostră «Curtea de Argeş», şi un pictor fotograf, căci aceste doue meserii aii mare legătură între ele. De pildă: Un pictor vrea să picteze o personă sau mai multe, vrea să picteze o vedere sau o Biserică, atunci el trage mai întâiu subiectul în fotografie şi pe urmă cu cea mai mare înlesnire îl lucreză în atelierul seu, fără urmă de greşelă, pentru că fotografia copiază întocmai natura şi nu lasă să se schimbe nimic. îmi scrii că n'ai putut convinge pe 'tată-seu a lăsă pe băiat la pictură, care e cea mai plăcută şi cea mai frumosă dintre arte, şi că vrea cu ori ce preţ să-l bage la anul în Gimnastul din Ccîmpu-Lungea să-l facă dascăl de sat, notar, sau copist, adecă lefegiu al sta-
www.dacaromanica.ro
ALBINA
243
tulul cu 30 sau mult 60 lei pe lună! Dar el nu scie că la anul are să i se întâmple băiatului tot ceea-ce i s’a întâmplat la seminar cu concursul slab; pote şi mai rău, pentru că la Gimnasiul din Câmpu-Lung se înscriu 500—600 de aspiranţi şi burse au să fie mult 15—20, şi ca să înveţe extern, tată-său n’are cu ce-1 întreţine, e sărac după cum ştim şi mai are după cap încă 10 copii pe cele 2 pogono dc pămînt; eu mă mir ce are să se facă aceştia devenind mari? Dar să presupunem că Alexandru ar reuşi să ieâ o bursă la Gimnasiul din Câmpu-Lung şi ar termină clasele, apoi pe urmă ce s’ar face? Aspiranţii la aăscălie cu sutele şi locuri vacante nici unul! Atunci de ce să se apuce el dacă nu scie o meserie? Să se apuce de coda sapei îi e ruşine, pentru că n’a învăţat-o! El are să lănceclescă aşâ până ce îi vine vremea de armată. îşi face armata şi după ce se libereză caută slujbă la stat şi negăsind slujbă, are să intre în vardie sau conductor la tramvai în Bucuresci, după cum am vărlut şi pe alţii, şi iată atunci o fiinţă omenescă perdută, care dacă ar fi fost de mic călăuzit pe calea cea bună şi rodnică a meseriei, ar fi a-juns la mare viitor şi atunci puteă să devie stâlpul de ajutor şi de ocrotire al întregei sale familii.
Nu mai departe, să ieâ sâma tatăl băiatului aci în sat la cei 12 meşteşugari ce i-am preparat în Bucuresci la ateliere streine, cum ei au progresat după urma meseriei ce au învăţat, cum s’au însurat mai toţi cu fete bune, nisce copii de părinţi săraci, vedeţi ce case frumose şi-au făcut ei; unii chiar case în stil Elveţian şi curate ca nisce păhăruţe, pentru că ei fiind ca ucenici la meşteri în Bucuresci au învăţat şi cum să ţie curăţenie în casă. Curăţenia ca ori ce meserie nu se cetesce numai pe hârtie ci se învaţă, făcând-o cine-vâ. Toţi aceşti meseriaşi sunt astăzi cetăţeni liberi, stăpâni, gospodari la casa lor; îşi lucreză şi ogorele şi daraverile lor le are numai cu clienţii de la cari trag folose, nu cu stăpâni de fabrici unde se produc greve! de ce nu ieâ pe aceştia de pildă Niculae M. Sandu şi ţine în ruptul capului să facă din fiul său atâta de inteligent un proletar intelectual care mai târcfiu să-i insulte coşciugul lui tată-său că nu l’a lăsat să înveţe meseria care i-am găsit-o eu! aşâ dar, spune-î, te rog, lui Niculae, dacă are urechi să autjlă şi dacă are ochi să vaţlă! asta e a patra scrisore relativă la băiat şi i-am mai vorbit şi astă-vară la Vălsănesci în privinţa acesta, să-l dea la meserie; dar ce să clic: aşâ e ţăranul nostru când vrea să nu vadă şi când nu vrea să audă, a întrecut chiar pe toţi surcliî din lume! Eu am destulă dragoste pentru dînşii şi nu i-am sfătuit decât de binele lor; dar dacă nu se pote, nu se pote. Vorba poetului Anton Pann: «Tote ca tote, numai dragoste cu sila nu se pote >!
Să vă găsesc sănătoşi.
I. Niculescu.
» * *
Iată şi răspunsul învăţătorului.
Ve salut, Domnule Niculescu,
"Ca resultat la cele ce mi-aţi scris aflaţi că am întrebuinţat tote mij-locele posibile ca să conving pe Nicolae Mihaiu Sandu spre a lăsă pe fiul sări la meserie, însă n'am putut ajunge la nici un resultat satisfăcător. I-am arătat folosele ce le-ar trage fiul său învăţând pictura cum
www.dacocomamca.ro
244
ALBINA
şi siguranţa ce ar avea-o pentru viitor cu o asemenea meserie; tote au fost însă în zadar! El vrea ca (fiul-seu) să vie acasă. Asemenea şi Ni-colae Cârstea. Până acum încă n’a ajuns cuţitul la osul Românului. Ve salut,
0. Florescu.
De curînd a apărut o carte forte folositore datorită cunoscutului nostru colaborator Zamfir C. Arbure, ea portă titlul:
Despre grădinile de zarzavat şi se găsesce de vîncjUire la tote librăriile cu preţul de 1 leu 25 bani.
Dăm aici ca model o bucată din preţiosa carte a d-luî Arbure.
DESPRE CASTRAVEŢI
Alegerea locului pentru castraveţi. — Cum se semeni şl cum se cultivi.
Pentru castravete trebuesce un pămînt bun, însă nu prea gras. Cel mai bun este a se semăna pe locul, unde a fost anul trecut răsădită varza, adecă al doilea an după ce pămîntul a fost îngrăşat.
Bulgarii şi Serbii la noî, semănă de-a drept în grădină sămînţă de castraveţi fie uscată, fie deja încolţită. Straturi pentru castraveţi se fac în lărgime de un cot şi jumătate. Ele nu trebue să fie nici înguste nici înalte, căci din cele înguste pletele plantei trec pe brazdă şi se calcă cu piciorele. La mijlocul stratului se face un şenţuleţ în adîncime ca de o palmă, în acest şenţuleţ, umplut cu pămînt negru se pune sămînţa. Trebue pusă câte o sămînţă la rînd, pe distanţă de trel-patru degete una de alta. Acesta pentru că nu or-ce sămînţă va răsări. Sămînţa se acoperă de un strat de pămînt în grosime
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
245
de un deget. După acăstă semănătură se udă; udatul se face în fie-care $i, până nu va răsări.
Unii din bulgari au superstiţie (credinţă falşe) cum că castraveţii nu trebue udaţi, de ore-ce atunci flo-rea nu legă. Acesta nu este adevărat. Din potrivă, plantele aii flori cari nu legă, tocmai atunci, câncl pămîntul e uscat şi tare. Pe timpul secetos castraveţii trebue neapărat udaţi cu apă amestecată cu ce-vâ găinuş.
Când pletele vor da în fine cei dintâi castraveţi mici, atunci nu se mai udă decât cu apă curată, de trebuesce. Pe un pămînt bun, pletele cresc nu tocmai lungi ci grose şi forte roditore.
Nu trebuesce a ave frică de florile cari nu legă. Aceste flori sunt şi ele trebuinciose, şi dacă nu e-xistă, atunci şi florile cari legă vor înflori de geba, se vor veşteji şi vor căde , fără de a legă. Grădinarii pricepuţi <,lic că trebue neapărat ca pe o plantă să fie cel puţin de-opotrivă florile cari legă şi cele ce nu legă. De aceea rău fac acei grădinari nepricepuţi, cari rup pletele cu flori ce nu legă.
Mai există un alt mod de a semăna castraveţi. Acest mod îl întrebuinţeză Ruşii. Eî semănă sămînţa de castraveţi într’o albie umplută cu pămînt, apoi când răsada a crescut, o răsădesc, făeend cu degetul câte o găurică, în care se pune câte o răsadă. După ce totă răsada s’a sădit, se udă.
Se (,lice cum că pentru o grădină mică acest al doilea mod de a sădi castraveţi e mai bun.
Când castraveţii aii crescut binişor deja, e necesar a face inspecţiune amănunţită la fie-care strat. Dacă se vor găsi niscai-vâ plete cu flori ce au crescut prea lungi şi totuşi n’aîi pe eî castraveţi, apoi ast-fel de plete trebuesc rupte la vîrf. Atunci restul pieţei va da rămurile pe cari imediat se vor legă castraveţii.
-----«o*----------
Munca este isvorul bogăţiei, al putereî şi al sănă-tăţei.
www.dacoramanica.ro
Familia Imperială din Germania.
AT.IUNA
247
Cronica agricolă şi economică
untem la sfrşitul luneî Noemvrie, deci ne putem da maî bine socotela de starea semănăturilor, făcute în acestă lună, ca şi de alte lucrări agricole. Până pe la 15 Noemvrie mulţi agricultori au continuat cu semănatul grâului, şi cu facerea de arături pentru semănăturile de primăvară. Pentru acel dintre agricultori, cari au semănat până la 15 Noemvrie se pune întrebarea: Şi-au dat bine socotela de ceea-ce au să recolteze din ast-fel de semănături tăcute în luga mare? Ori numai ca să clică că aii semănat?
Avend nădejde, că pote va căde zăpadă, după cum a căcjut în anul trecut, deşi în anul acesta se pote întâmplă tocmai contrariu. Atunci ce pot deveni aceste semănături, în decursul ier-nel fără zăpadă, sau chiar dacă ar căde puţină zăpadă? Mulţi agricultori, prin semănăturile făcute prea târziii, îşi tac singuri rău prin lucrările nesocotite şi neprevăzute, ce resultat pot să aducă, în paguba sau folosul săli?
Dacă marele agricultor face ast-fel de semănătură, ce să maî Zicem de sătenul agricultor, care deşi vede că pămîntul a început să îngheţe, cu tote acestea, continuă cu semănatul grâului, deşi săteanului îl putem da dreptate, căci maî întâiu a trebuit să-şî facă datoria către marele agricultor şi mal pe urmă către el şi familia luL- Şi din causa boleî, de care vitele i-at* fost slăbite, arătura s’a făcut cu multă greutate, de unde se şi explică întru cât-vâ întârZierea acestor semănături.
Decî slăbirea vitelor de muncă din causa boleî, are un motiv maî mult de a încetă semănăturile mal de timpuriu, decât de a se continuă şi în luna lui Noemvrie. Dar, la noi îndestularea, nu şl ajunge marginile decât numai atunci, când agricultorii nu mal pot trece peste ea. In caşul acesta la ce progres economic ne putem aşteptă? Dacă acest progres, ar sta numai în recolta-semănăturilor făcute tomna şi primăvara, noi ne-am pute pre numără între primele ţări, de ore-ce nici într’o ţeră nu se face atâta nesocotinţă cu privire la semănături, dupe cum se face la noi. La noi se urmăză acestă nesocotinţă, din causă că nu se face agriculturi mal variate cu privire la plantele agricole, după cum se face în alte ţări din Europa. Ci totul se mărginesce şi se rezemă pe semănăturile de tomnă. Statul, ca şi particularul, îşi are privirea numai asupra grâului şi a porumbului, pe când alte plante mal bănose, servesc de umplutură, acolo unde nu se pote face alt-cevâ.
După cum se întâmplă de multe ori în programele nostre economice, bună oră cu exportul prunelor, ca şi al altor fructe, ca şi a zarzavaturilor, deşi aceste produse ale pămîntulul pot să aducă mari beneficii cultivatorilor celor mari ca şi celor mici, cu tote acestea li se dă o însemnătate mal mică sau de loc. Deşi tomna
www.dacoromanica.ro
248
ALBINA
vapore comerciale plecă încărcate cu zarzavaturi din Tulcea spre Odesa şi Constantinopole, din cari grădinarii bulgari încaseză numai aur, de noi se trece cu vederea, cultura acestor zarzavaturi, şi mulţi din omenii noştri agricultori sunt de bună credinţă, că numai grădinarii bulgari pot să producă ast fel de legumi. EI bine, tocmai aşă se întâmplă şi cu alte plante agricole, cari s’ar pute cultivă la noi în ţeră şi ar pute aduce mare venit agricultorilor noştri ca şi zarzavaturile grădinarilor bulgari. Intre aceste plante am pute cită plantele textile şi uleiose, dintre cari la noi se cultivă numai rapiţa de tomnă şi forte puţin cea de vară.
Am văfjlut într’unul din numerile trecute ale «Albinei», cum agricultorii olandezi din pămînturl nisipose, prefăcute în livecjl naturale, întreţin atâtea vaci de lapte şi alte vite cornute, de la care câştigă milione şi cu puţină cheltuială. La noi nu se ur-măresce o schimbare în modul de cultură, nici în modul de vîncjare, ci numai în modul de semenarea grâului, de s’ar pute face cel puţin până la «Crăciun», dacă nu până la «Pascl.» In schimb însă mal suntem şi pretenţioşi şi chiar hârţăgoşî la preţuri. De acest adevăr ne lovim în fie-care an, fără îndreptare spre bine. Astăzi, din causa frigului din luna Noemvrie, mulţi agricultori sunt neliniştiţi de semănăturile lăcute în acestâ lună, căci nu pot sci ce sortă pot să aibă, deşi în unele părţi a că-(jut puţină zăpadă, care nu este în de-ajuns pentru adâpostirea şi înlesnirea semănăturilor nerăsărite, cele lalte semănături făcute mal de timpuriu, se presintă bine, atât grâul, orzul cât şi rapiţa.
In luna Noemvrie, pe lângă arăturile pentru semănăturile de primăvară s’a putut face multe sădiri de pomi roditori şi de butaşi de viţă americană, precum şi pregătirea pămîntulul pentru ast-fel de sădiri la primăvară.
Find-că am intrat în iernă, sătenii noştri ar trebui să se în-grijăscă mal bine de grajdurile vitelor, cari din causa boleî de care au fost bântuite au intrat cam slăbite în iernă. Vitele de muncă au trebuinţă de mal multă odihnă, de o mal bună îngrijire şi de o mal bună hrană.
Curăţenia şi căldura grajdurilor sau a coşarelor în cari ierneză vitele, ajută mal mult la sănătatea lor chiar decât o hrană bună. Ce folos pote să aducă o hrană bună la vite, când prin păreţi! coşarului suflă vîntul rece, şi când vitele staă într’o murdărie de nedescris şi se culcă pe un pămînt aprope fără aşternut ?
Tirgurile nostre. In decursul acestei luni, în tîrgul din Brăila mal cu sămă, s’aii făcut multă vîncjare de porumb, al cărui preţ s’a ridicat după calitate. Mulţi agricultori s’ah silit să vîndă porumbul de pe acum, temendu-se ca nu cum-vâ la primăvară preţul porumbului să mal scadă.
Iată în resumat preţurile cu cari s'aii vîndut cerealele nâs-
www.dacoromanica.ro
ALBINK
249
tre ca şi alte produse agricole în ţîrgul Brăila, de la 1—30 Noemvrie st. v.
Preţul	Preţul	Preţul
maxim, la	mijlociu la	minim, la
hect. socot.	hect. socot.	hect. socot.
in kgr.	în kgr.	în kgr.
Grâu...................11,—	9,—	7,—
Porumb............... 8,—	7,50	6,40
Orz.................. 6,—	5,25	5,—
Secară...............8,—	7,—	6,—
Porumb vechiu . . . 9,25
Grâul. . . suta de kgr. s’a vîndut cu 10—13 lei, 50 cent. Porumb nou	»	»	»	»	7—9	»	—	»
» vechi	»	>	»	»	11	»	60	»
Cincantin ...»	»	»	»	9—10	»	50	»
Ovăzul .	»	»	»	11	»	60	»
Orijul...........>	»	»	»	8—9	»	50	»
Fasolea . ...	»	»	»	»	12—16	»	—	»
Colza............»	»	»	»	23	»	50	»
Acestea sunt, în resurnat, preţurile din luna Noemvrie.
V. S. Moga.
Un sat în pustiile Africii.
Calcă cu piciorul cel drept la lucru şi cu cel stâng la petreceri.
www.dacoromamca.ro
250
ALBINA
Comitetul revistei aduce căldurose mulţumiri d-nel Contese Maria de Roma, d-lor Conţi Demetriu de Roma, Camille de Roma şi Robert de Roma, cari au bine-voit a luă un număr de 20 abonamente pentru a se împărţi copiilor silitori şi locuitorilor sciutorl de carte din comuna Viziru, jud. Brăila.
Asemenea mulţumim d-neî Elisa G. Grossu, tot din Viziru, pentru 2 abonamente în acelaş scop, cum şi tuturor acelor cari ne cer (Jilnic abonamente, fie pentru el personal, fie pentru a le dărui.
Suntem fericiţi că vedem cum străduinţele nostre de patru ani trecuţi, încep a şi da rodele. Ne facem o plăcută datorie de a asigură pe toţi câţi sprijinesc revista, că vom urmă cu sfinţenie drumul ce de Ja început ne-am tras; şi cum întreg comitetul acestei reviste lucrăză cu totul gratuit, tote sprijinile ce ni se dau, vor fi întrebuinţate numai la îmbunătăţirile ce sunt încă de adus revistei.
INFORMAŢII
Anunţăm cu deosebită plăcere că Duminecă, 2 Decemvrie, va apare revista literară săptămânală «Semănătorul», sub direcţiunea cunoscuţilor literaţi A. Vlahuţă şi G. Coşbuc.
Urăm vieţă lungă nouel reviste.
—	D-nil N. Nicolaescu, G. T. Ionescu şi Gr. Teodossiu, distinşi institutori din BucurescI, aii lost numiţi revisorî şcolari.
—	Sâmbătă, 24 Noemvrie, a avut loc cu mare pompă înmor-mîntarea rămăşiţelor pămîntescl ale răposatului V. A. Urechiă.
D-nil Spiru Ilaret, Gr. Tocilescu, Valerian Ursianu şi Gion, aii ţinut cuvîntărl din partea guvernului, a Academiei Române, a Ligel culturale şi Ateneului Român.
BIBLIOGRAFII
Aii apărut: Calendarul pentru toţi fiii României pe anul 1902 de N. D. Po-pescu. Editura librăriei H. Şteinberg str. Gabroveni No. 10.
Preţul 1 leii.
—	Cultura Albinelor sau Tratatul apiculturel sistematice de Neta P Buchi-liţă, apicultor.
Preţul 1 leii.
—	Din biblioteca şcolarului: No. 1 Istoriore morale. Nu despreţuiţl meseriile. O păsărică. Preţul 0,40 bani.
No. 2 Teatru pentru copil. Cum trebue să ne purtăm ? piesă în versuri, preţul 0,15 bani.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
251
No. 3. Tatăl nostru şi alte istoriore morale, preţul 0,30 bani. Tdte de G. I. Coatu învăţător Cerna-Tulcea.
—	Excursiune în Grecia de Dem. D. Stoenescu, preţul 0,60 bani.
—	Tot din activitatea dăscălhcă Voi. II de C. Dobreacu-Godinescî, preţul 0,60 bani.
—	Calendarul Hachette pe anul 1902, preţul 1 IeQ 65 bani.
In editura librăriei Alcalay, calea Victoriei 37.
—	Poesil de Mihail Eminescu, preţul lei 2.60.
—	Rime vestele de Nicolae Ţine, preţul 1 leu.
—	Calendarul ilustrat al Bibliotecei pentru toţi pe 1902, preţul 0,50 bani.
—	Din biblioteca pentru toţi: Alexandri. Doino No. 182 preţul 30 bani, broşat, 60 bani legat Alexandri, Lăcrămidre No. 183, Alexandri, Suvenire No. 184, preţul 30 bani broşat, 60 bani legat, Alexandri, Mărgăritarele No. 185-186 preţul 60 bani broşat, 1 led legat.
—	Casa rurală in raport cu marea şi mica proprietate de Vasile S. Moga profesor, de vîmjare la autor str. Povernei 20, Bucurescî.
MULŢUMIRI
Domna Maria D. Băncioiu, soţia d-lui D. BăncioiO, proprietarul moşiei Padea, anul acesta ca şi anii trecuţi, a oferit mai multe cărţi şi rechisite şcolare, cari s’au distribuit elevilor, precum şi un tablou antialcoolic pentru şcdlă.
Pentru aceste fapte, vrednice de imitat, subscrisul, exprimă mulţumiri.
1. Dohrescu
învăţ. Padea Dolj.
D-l Mibaiu Tujan, proprietar comuna Brăhăşescî, a donat pentru şcdlă, un local de zid, cu două sale de clasă. antreCi şi două odăi pentru învăţător. Localul corespunde, deplin, condiţiunilor higienice, fiind construit de d-sa anume pentru şcdlă.
Curtea e împrejmuită cu zaplaz de scânduri, solid construit. Costul intre-geî donaţiunî e de 14.000 lei. Dea Dumnezeii ca d-l Tujan să aibă cât mai mulţi imitatori.
Ion Tofan.
____________________ com. Brăhăşescî: Tecuciii.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
—	Părintelui Protocreft, Galaţi. — Am primit; mulţumim atât Sf. Tale pentru ostenelă şi buna voinţă cât şi tuturor cucernicilor preoţi cari v’au ascultat îndemnul. V’am trimis chitanţele.
—	It. R. Peleanu, Ghimpaţi. — Sunteţi plătit anul al V-lea curent, cu chitanţa No. 2.746.
—	Natnlia P. Cuza, Petra. — Idem an IV şi V, chitanţa No. 2.895. Nu s’a tras, s’a amânat.
—	G. Adam, Başchioî. — Pe Tudor Stoianof pe anul al II-lea l’am a-chitat cu chitanţa No. 16.793, iar pe d-vostrâ anul al IV-lea cu chitanţa No. 2.764.
—	St. M. Liucă, T. Măgurele. — Pe anul al V-lea v’am achitat cu chit: No. 2.848.
www.dacoromaiiica.ro
252
ALBINA
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea înveţăturel în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Petru Gârbovicenu, strada St Ecaterina, Bucurescl.
Comitetul. Preşedinte, lonn Knlinderu, membru al Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier delegat, Petru GArboviccanu, deputat, directorat Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; — Secretar, Const. Rana, profesor secundar şi inspector şcolai—Membrii, Spini C. Hnrct, Ministru, profesor Univers.; I. Dbnitrescu Procop., senator şi Primar al Capitalei; M. Ylădcscft, deputat, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Alintă-nt'şloann, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescn, profesor secundar; Const. Alexandrescn, revisor şcolar
Membri! înscrişi şi cotisaţiuni plătite (Urmare).
F.lieseu Mihail (Stroescî),! leu; Brebu Gh. (Romani), 1 leu; Antonescu I. (Cacova), 1 leu; Ilerescu C., preot (StirbescI), 1 leu; Mihăescu Gr. (Vlădescî), 1 leu; Godenu I. (Nisipi), 1 leu; Ghica Popescu Gh. (R.-Vâl-ceî), 1 leu; Mateescu I. (DiculescI), 1 leu; Cuprianu C. (Bărsescî), 1 leu; Rădulescu D. (Stânescî-Cerna), 1 leu; Anghelescu G. (Călinesci), 1 leu; Bujoreânu D. (Bujoreni), 1 leu; Stănciulescu N. (Glavile), 1 leu; Niţescu N. (Boţesci), 1 leu; Niţescu D. Ion (Boţesci), 1 leu; Popescu D. (Boţesc!), 1 leu; Ionescu Marin (Boţesci), 1 leu; Bârbulescu N. (Boţesci), 1 leu; Stoenescu Ilie (Boţesc!), 1 leu; Chiritzescu Ştefan (Bucurescî), 2 le!; Popescu George (Perieni-Bogescî), 1 leu; D-şora Angheluţa Natalia (Peri-enî-Bogescî), 1 leu; Bolea Arcliip Ion (Perieni-Bogescî), 1 leu; Caţafani Gh. (tipograf) (Bârlad), 4 leî; Udrea I. Th., căpitan (Bârlad), 4 le!; Novac Th. diacon (Bârlad). 2 lei; Curiţa I., căpitan (Bârlad), 3 leî; Steriad Al. căpitan (Brăila), 2 leî; Ionescu Steri (Brăila), 2 lei; Moga N., căpitan (Brăila), 2 leî; Bidoianu G. Chiriac, protoereu (Bucurescî), 3 leî; Clin-ceanu P. Mitoş, preot (Tunari), 3 leî; Popescu Al. preot (Pantelimon), 2 leî; Sima P. Ion preot (Roşiori), 1 leu; Teodorescu N., preot (Domnesci-Călţuna), I leu; Anastasiu Alex. preot (Copăceni-Mogoş), 2 leî; Donescu Al., preot (Fierbinţi), 1 leu; Georgescu Constantin preot (Fierbinţi), 1 leu; Rădulescu D., preot (Domnesci-Călţuna), 1 leu; Stoicescu B. I., preot (Lamotesci-Gălbinaşî), 1 leu; Andreescu C., preot (Domnesciî-de-sus), 1 leu; Diaconescu D., preot (Argeş), 2 lei; Popescu Stan, preot (Argeş),
www.dacoramamca.ro
2	lei; Marinescu Damitru (Pitesc!), 1 leu; Popescu P. Alexe (Serboenî),
1	leu; Dragomirescu G. Dumitru (Moroenî), 1 leu; Arsenescu G. Ion preot (Popesc!), 2 leî; Petculescu M., preot (Cacaleţi! de jos), 2 leî; Făl-fânescu I., preot (Cocaredenîl, 2 leî; Popescu Florea, preot (Moşoia), 2 lei; Georgescu Ion, preot (Urluesci-Butenî), 1 leu; Sâlcescu C., preot (Valea-Meruluî), 1 leu; Lugoşescu Ştefan, preot (Şerbănescî), 1 leu; Ră-dulescu Gli., preot (Râchitele-de-sus), 1 leu; Postelnicescu M., preot (Moşoia), l leu; Georgescu Ion, preot (Corbiî-Mâgurenî), 1 leu; Venescu
C.	, preot (Marghia) 1 leu; Dumitrescu F. (Cremenar), 1 leu; Georgescu
D.	, preot (Negraşî), 1 leu; Dobrescu V., preot (Valea-Ursari), 1 leu;Ne-delcescu S., preot (Susenî), 1 leu; Sarariu I. Florea (Săpunarî), 1 leu; Dragomir D. I., preot (Lunca-Corbuluî), 1 leu; Georgescu Ion, preot (Rociu), 1 leu, Preoţescu Ion, preot (Poeana-Locului), 1 leu; Ionescu Gh., învăţ. (Bucşani-Dâmboviţa), 1 leu; Tânăsescu N., preot (Episcopia BuzăQ),
2	lei; Popescu T„ diacon (Episcopia Buzău), 2 lei; Dionisie N., arhimandrit (Episcopia Buzău), 2 leî; Şerbănescu M., preot (Buzău), 2 lei; Gri-gorincu Gh. (Ştubeiu-Dorohoiu), 1 leu; Vlădescu I. Marin (Vulpeni-Ro-manaţi), 1 leu; Marinescu Alexandru (Guguşoenî), 1 leu; Ignat V, Sa-chelar, preot (Pufesci), 1 leu; Atanasiu N., preot (Focşani), 2 leî; Apostol Gh., preot (Mârăşesci), 1 leu; Puşcă I., preot (Crucea-de-jos), 1 leu; NedelcuL, preot (Mera), 1 leu; Alexandrescu Alexandru, preot (Mirceşcî),
1	leu; Vasiliu D., preot (Bibesci), 1 leu; Banu V., preot (Găgesci). 1 leu; Moldovenu N., preot (Filionescî), 1 leu; Macarie Ion, preot (Moviliţa), 1 leu; Un preot (nume nedescifrat) (Filionesci-Putna), 1 leu; Enescu Ne-coră, preot (Bârsescî) I leu; Sore Th., preot (Poeana), 1 leu; Tafta C., preot (Negrilescî), 1 leu; Lăduncă Gr., preot (Răstoca), 1 leu; Georgescu I., preot (Nămălosa), 1 leu; Atanasiu N„ preot (Străoniî-de-sus), 1 leu; Bontea Clement, preot (Focşani), 2 leî; Alexandrescu N., preot (Călăraşi),
2	leî; Anghelescu Iordache, preot (Reviga), 2 leî; Bădulescu Tache, preot (Călăraşi), 2 leî; Colceg Gh., preot (Cacomenca), 2 leî; Micşunescu Ion, preot (Jilavele), 2 leî; Stănescu Voicu, preot (Slătiorele), 2 lei; Anton Ispas, preot (Ciochina), 2 leî; Chiriţescu Cliircă, preot (Spetenî), 2 leî; Dumitrescu R„ preot (Ciocănesci-Serbi), 2 lei; Georgescu At., preot (Vlad-Ţepeş), 2 leî; Drăghiciu V., preot (Luciu), 2 leî; Nedelcu Nicolae, preot (Gura Ialomiţeî), 2 lei; Ionescu Voicu, preot (Cioeânesci), 2 leî; Mihaiu Gh., preot (Ascintele), 2 leî; Dumitrescu FI., preot (Gălăraşiî-Vechî), 2, leî; Anton Alexe, preot (Crunţi), 2 leî; Duhovnicu Dobre, preot (Vărăscî), 2 lei; Corbeanu I. N„ preot (Călăraşi), 2 leî; Vişan D., preot (Găunoşi), 2 leî; Ionescu Fotache, preot (Ciocănesci-Mărg), 2 leî; Ceagănenu I. Si-mion, preot (Tonca), 2 lei; Roşiu S. Andreiîi, preot (Cocora), 2 leî; Te-odorescu Th., econom, stravrofor (Roman), 2 leî; Creţulescu Alexandru (Roman), 2 leî; Climescu Gh. (Roman), 2 leî; Filip I., preot (Vovriescî) 2 lei; Manariu V., preot (Cordun), 1 leu; Covea V. (cam nedescifrat), preot (Bozienî), 2 lei; Mircea I., preot (Cârligi), 1 leu; Savin V., preot (Dâmi-enescî), 1 leu; Drăgan Gr. (Hălăucescî), 1 leu; Platon Gh. (Averescî), 1 leu; Andreiu I., preot (Bahna), 1 leu.
Numărul membrilor publicaţi până în present, e de 4.420 iar numărul banilor încasaţi de la aceşti membrii e de 9.974 leî, 1B banî.
(Va urma în No. viitor).
www.dacoromanica.ro
MICA FTJ Cu 5 ban! cuvîntul, iar pentru ane cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru HrADINA PREOTUL ILIE, Bise-1] rica Cotroceni, Bucuresci. — Ar-borî fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra^î, Pini austriac!, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.	BLIOITATE nciurile cu un numer mai mare de fie-care cuvînt este numai de 4 bani. ^umînărî de ceră curată de albine se pot găsi la Preotul Ion Apos-toleanu, Vălenî-Prahova. Să se ceră catalogul preţ curent.
ACT DE MULŢUMIRE Decedatul meu soţ Constantin G. Bibicescu, fost şef de tren la Căile Ferate Române, mort cu ocasia nenorocire! de la Palo ta în noptea de 6/19 Septemvrie a. c., contractase cu câte-vâ ţlile înainte de a muri, o asigurare pe caşul de morte la Societatea Generală de Asigurare «Dacia Komania», din Bucuresci, pentru suma de Let 2.000. Deşi poliza de asigurare nu eră încă intrată în vigore, totuşi Societatea «Dacia Komania», mi-a numărat întregul capital asigurat de Le! 2.000. (Le! două mii). Pe lângă mulţumirile ce aduc în public Onor. Societăţi «Dacia Komania >, pentru generositatea ce a arătat faţă cu mine, me cred datore de a îndemnă pe părinţi! de familie' şi ma! cu semă pe personalul Căilor Ferate Române să asigure la menţionata Societate viitorul urmaşilor lor. MAKIA C. BIBICESCU Strada Dreptului, No. 34.	
Cil ui mare şl cel mal vast magasin LA TOATE £ Bucuresci, Calea Victoriei Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 » » cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95 Ghete de lack pentru salon cu elas-tio şi şirete, 12,95, 11,95 de Iaci întregi, 14,95 13,95 » » facon Klappe, 15,95 ► » pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95 » - ou nasturi, 15,95, 14,95 » glaue vax cu nasturi, 15,95,14,95 » ohevr. ju elastic. 15,95,14,95,13,95 » » nasturi, 16,95 Ghete color, simple, 13,95, 12,95 » » beseţuri, 14,95, 13,95 » » şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » » nasturi, 14,95, 13,95 » » » piele rus. 15,95,14,95 Pantof! pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 onevreaux american, 9,95 ■ » » franţuzesc, 12,95 * oolor. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95	din Ţari şl singurul care vinde eftin 1EZOANELE 27, lingă Poliţia Capitalei. Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95, 10,9-r » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95. Ghete pentru băeţî, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 8,95 » fete 6,95, 5,95, 4,95 » copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95 Numai la t6te sezonele se pote găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine. Magasinul la t6te Sesdnele lingă Poliţiă Bucuresci, Calea Victoriei 27, Bucuresci
	5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
	Cititorii revistei vor aveun scăd^mint de 6% din preturile Însemnate, presentând cuponul
Inst. de Arte Grafice Carol (i ^^ <f^yW-rYmnnirai rrt Domnei, 16.—Bucuresci.
_________________________________________*_______________________________________________Xo. r>.r>!)i