No. 4.
ANUL V.
28 Octomvrie 1901.
Hevisfa Enciclopedică -Populară
yîpare în fie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an Lieî 5 | Abonamentul în străin, pe an Uei 8
»	»	» 6 luni » 3 | Un număr. . .  ..........15 bani
Pentru nntmniiiri 1 leu linia. JVIIea publicitate 5 bani euvîntul. lanuseriptele nepublieate se ard.
Comitetul de redacţie: on Kalinderu
yrbqvrccarju '/eseu-Jflotru Toşbuc 3. Otescu p. 2)u/fu
Colonel p. V. plasture! Q. jfîdamescu V. S■ Mo ga Jf. JVico/aescu Qr. ceodossiu
Cor/st. C. popovicl-Caşcâ.
SUMARUL: O. Coşbuc, Iadul lui Dante.—G. Coatu-Cema, Cartea nouă.— Petru Răş-canu, Mişcarea naţională din 1857 In Moldova.—Al. Tzigara-Samurcaş, Redeşteptarea artei naţionale.—Predicator, Despre răutato şi vorbirea de reu. — Zoe lonescu, Două rugăciuni vechi ce se <Jic înainte de culcare. — George Chiţu. — Un asistent, O visită princiară.— Get., Cântece şi coruri şcolare.—/. N. Ciocan, Religiune şi naţiune.—Parohul Teodor Bălăşel, Superstiţiile poporului. — De la sate. — Cronica Săptămânii. — Mulţumiri. — Poşta administraţiei.
Ilustraţiuni: M. Kogălniceanu. — V. Alexandri. — M. Eminescu. — Resboiu de ţesut. — George Chiţu.
Q
O
<?'
O
O
O
0
O
O
o
0
O
O
0
©
o
o
ri
O
O
O
0
o
o
o
G
O
o
Q
0
O
©
O
0
O
o
0
0
0
G
O
O
G
O
o
o
o
0
O
0
0
Q
G
o
o
'osos ao oeeşoo'Glf ^	^edacfia fi	s< presei.
Drogheria Universală „Coma 3rătulescu“
(Situată între Gara de Nord şi Piaţa JVIataehe-]VIăeelaru)
Bucuresci, Jfo. 145, Calea griviţel.
Asortată din nou şi în abondenţă cu articole atingetore de acestă branşe, se angajeză a aprovisionâ, prompt. Farmacii militare şi civile, Spitale, Fabrici industriale, Institute de bacteriologic şi vaccinogene, Şcoli, Institute de fisică şi laboratorii chimice, etc., cu drogue şi tot felul de substanţe medicamentose, precum şi cu utensilele necesare în ale lor oficine, cu obiecte de porcelan, de sticlă şi de nichel; cu instrumente de optică şi electricitate, aparate de fotografie, cu barometre, termometre, alcoholometre, ulcometre, lactometre, etc.. şi cu cauciucărie, biberone, irigatore şi tot felul de accesorii şi utensile trebuinciose în obstetrică, precum şi cu bandage, pansamente şi diferite instrumente chirurgicale invenţiile cele mai nouî şi din cele mai reputate fabrice din străinătate; cu substanţe antiseptice, desinfectante şi insecticide puternice; cu preparate farmaceutice ca siropuri şi vinuri medicinale, balsamuri, etc., şi cu specialităţi remarcabile de felul Somatoseî şi Farinei, lactate Nestle, autori sate de onor. Consiliu Sanitar; cu săruri pentru băi şi diferite ape minerale din surse Româno şi străine, cu capsule uleiose şi esenţiale, cu uleiuri din (leat de .Morun precum şi cu gudrone, bombone şi ciaiuri pectorale de Vorel, etc.; cu cupru sulfuric cu care se prepară seminţele spre conservare; cu Vasilină Americană, Benzină, Naftalină şi alte produse minerale, cu uleiuri, esenţe şi culori vegetale precum şi cu multe alte substanţe ce se întrebuinţeză tjiinie în usagiul domestic, în confiserie şi distilerie, în artă, în technică şi industrie, şi care se pot trimite şi particularilor, în ori-ce parte a ţerii contra-ramburs.
De asemenea este asortată în abondenţă cu ierburi şi prafuri odori-fere pentru şaseuri şi cu renumitele ape şi alcoholate preparate din florile de Lavendula, şi cojile de Quinquina ce se întrebuinţeză cu succes ca lavage contra cădere! perului; şi recomandă onoratei sale clientele, cu totă încrederea şi multă garanţie, higienica apă pentru gură „Regina," un leu flaconul; reputata şi bine apreciata pastă dentifrice „Ideal,“ prepare â la Gelle frres Paris, 75 bani cutia, şi erecoritorele pudre parfumate pentru toaletă, preparate â la Germandre Paris, din fleurs de Riz, cutia 05 bani, precum şi diferitele creme, cosmetice, remarcabila pomadă de Quinquina, frumosa savonărie şi dulce parfumerii, produse Francese, Ruse, Italiene şi Englese, şi care încă se pot trimete doritorilor, în ori-ce parte a ţerii, prin poştă.
Cataloge cartonate iudicânnd preciul tuturor acestor articole, se pune la disposiţia d-lor clienţi. Şi acestă Drogherie, fiind înzestrată cu un laborator chimic sistematic, se oferă a face cercetări asupra urinei şi a efectua analise asupra băuturilor şi a laptelui, sub direcţiunea unui clii-mist şi a d-luî Farmacist Toma Brătulescu.______________________
Criza ce ne bântuie de mai mulţi ani încoce şi a pus la grea încercare pe agricultorii noştriî mari şi mici, a dovedit că singur cu exploatarea pămlntulul în modul primitiv de până aci, nu mai merge, şi că agricultura nostră primitivă şi extensivă trebuesce radical «schimbată». In privinţa acesta singura călăuză pentru agricultorul mare şi mic sub reporturile schimbate, este cartea d-luî G. Maior, profesor la Şcola su-perioră de agricultură şi la Seminarul Nifon, intitulată: Manual complect de agricultură raţională, în 4 volume, carte ce a fost aprobată de onor. Minister al Agriculturei şi Domenielor, «premiată de Academia Română’ şi subvenţionată de numerose societăţi literare şi economice din ţeră şi de peste munţi. Cartea d-lui Maior servesce atât de manual didactic în şcolele de Agricultură şi Seminarii, cât şi ca carte de consultat pentru agricultorii practici, căci conţine tote informaţiunile privitore la cultura mare şi mică pe basa celor din urmă progrese şi descoperiri.
Voi. I. Agrohigla surt agricultura generală. 53 cole de tipar cu 217 figuri în text. Costă 7 lei. - Voi. II. Fitotechnlca saă cultura specială a plantelor. 38 cole de tipar cu 202 figuri în text Costă 10 lei. — Voi III. Zootcehnia satt cultura generală şi specială a vitrlnr, 49 cole de tipar cu 227 figuri. Costă 10 lei —Voi. IV. Economia rurală, organisaţiunea şi administrarea moşiilor mari şi mici. 44 cole cu 37 figuri. Costă’10 lei.
Se află de vînŞare la autor, str. Occident No. 18 Bucuresci, şi la librăriile Socec şi Alcalay din Bucuresci şi G. Benvenisti din Craiova.
:/WWS/WVN^^
ALBINA
85
IADUL LUI DANTE (i)-
l7j oeţil au scoborît într’a <jecea vale, cea din urmă a Văilor-rele, unde sunt pedepsiţi falşificatoriî, plastografii, şarlatanii. Acostă vale eră în nespusă ticăloşie. Dacă ţi-al închipui că aî adună pe toţi bolnavii din lume şi i-al asvârli pe toţi grămadă pe un câmp, n’ar fi mal rău decât aici. Erau par’că adunate tăte bălele, şi aerul puţeâ cum pute puroiul din rana putredă. Unii zăceau pe burtă, alţii pe spinările altora, mulţi se tîrau ca cânii pe cale. 0 sărnâ erau plini de rîie şi de lepră din creştet până’n tălpi şi vecinie se scărpinaţi de-alungul trupului, par’că se ţesală; alţii sunt umflaţi ca tobele, de bălă de apă, o seină se coc în aburi ferbinţî. Poeţii au vă<Jut cum un duh a sărit pe altul şi apucendu-1 cu dinţii de cefă l’a târît peste petre şi spini, cu burta pe jos, aşâ că i-a sfâşiat şi pieptul şi burta. Dincolo alte două duhuri se gonieau unul pe altul, amândouă găle, ticălăse, şi se muşcau cu dinţii, şi păreau ca doi porci scăpaţi din poiată.
Poeţii ies acum din Văile-rele şi intră în Fundul-Iadulul. Acesta este un fel de puţ adînc, iar pe margine stau uriaşi îngropaţi în pămînt până ’n buric. Dante la început a cre-ojut că sunt turnuri de cetate.
Unul dintre el eră legat în lanţuri şi când s’a scuturat odată, s’a cutremurat pămîntul sub el. Uriaşii steteau înfipţi aşâ pe marginea puţului; unul singur eră liber şi acesta a luat pe poeţi în braţe şi i-a scoborît în Fundul unde zace Lucifer.
Acest Fund are patru cercuri după patru feluri de trădare.
De-aci începe grozăvenia cea mal cumplită. Intr’acest Iad nu mal este plângere şi scrîşnire, ci veclnică tăcere, în ne-sfîrşit întunerec.
Poeţii scobără spre adînc, şi merg repede. Nimic nu văd, nimic nu aud; câmpul e de zăpadă. De-odată răsare un glas din pământ: «De ce calci pe noi?» Şi poetul, uitându-se în jos a vă<Jut că sub el este un lac îngheţat, până în fund, iar păcătoşii stau până ’n gât în ghiaţă; şi cât e lacul vecjl numai capete pe de-asupra ghieţiî. Toţi clănţănesc din dinţi ca berzele din cioc, toţi ţin faţa în jos; şi gura lor vînătă mărturisiâ de gerul cumplit, iar ochii lor mârturisiau durerea din inima lor. Capetele unora erau lipite şi îngheţate la un loc, încât nu puteau să-şî misce capul, iar când şi-l 1
(1) Vecji No. 51 52 anul IV şi 2 şi 3 anul V.
www.dacoromaiiica.ro
86
ALBINA
mişcau ţipau toţi de-odată de durere. Unii n’aveau urechi, alţii nas, şi toţi erau degeraţi. Aceştia sunt trădătorii de prieteni şi de rude, iar casna li-e că vecinie nu pot să se misce ci stau prinşi de apururi în ghiaţă. Aci Dante descrie cea mai fiordsă scenă din tot Iadul. Anume vede într’o grdpă îngheţată pe doi, unul mai jos, altul mai sus în spatele celui lalţ şi cu dinţii îl apuca de cefă şi-î rodea dsele capului, cu creieri cu tot. Când l’a veijut poetul a strigat: cine eşti tu, şi de ce roeji capul celuî-lalt ? Iar Duhul care rodea s’a o-prit şi rădicând gura plină de sânge şi-a şters-o cu pletele din capul celui ros şi a spus poetului că a fost în vieţă contele Ugolino, iar pe cine-1 rdde a fost arhiepiscop şi rudă a luî. Acesta însă l’a pîrît pe Ugolino că şi-ar fi trădat ţera, l’a prins şi l’a închis într’un turn pustiu, cu patru copii ai săi, şi a asvărlit cheia turnului în mare. Şi povestesce Ugolino cam aşâ:	Când am aiujit, că închide turnul şi plecă,
am sciut ce este, şi m’am uitat la copiii mei, fără să cjic un cuvînt. Nu plângeam, aşâ eram împetrit de grăză, dar copiii plângeau, şi Anselimo cel de cinci ani mi-a tjis: Ce te uiţi tată la noi aşâ, ce ai ? Dar eu nu i-am răspuns, şi n’am vorbit nimic tătă cjiua aceea şi t6tă năptea următdre, iar a doua (ji când a răsărit sdrele şi o ra<Jă a pătruns în temniţă, mî-am văcjut copiii galbeni şi flămânzi, şi atunci de grdză şi de desperare mî-am muşcat mâţule. Iar bieţii copii credeau că-mi muşc mânile de făme; să ridicară şi venind la mine mi-au <Jis: «Tată, mănâncă-ne mai bine pe noi, tu ne-aî dat carnea de pe noi, şi ai dreptul să ne-o iei.» Eu atunci m’am liniştit ca să nu-I întristez şi mai tare. Şi tdtă <Jiua aceea şi a treia di am stat cu toţii muţi. Ah, cum nu ne-a înghiţit pămîntul! Dar când a fost a patra <ji, Gaddo cel de 4 ani, mi s’a aruncat întins la picidre şi leşinat de fdme mi-a strigat: «Nu mai pot de fdme, tată, de ce nu ne ajuţi ? Şi a murit la picidrele mele. Iar a cincea cji a murit al doilea, şi aşâ cum te văd pe tine înaintea mea, aşâ vă-<]ui pe toţi patru copiii mei murind unul după altul. Şi în întunericul temniţiî eu orb de durere mă tîram de la cadavru la cadavru şi-mi pipăiam copiii morţi şi-î sărutam. Şi la urmă durerea a putut mai mult decât fdmea, şi-am perit de durere acolo între copiii mei. De aceea rod capul acestuia, că dacă eu am fost vinovat, ce-au fost vinovaţi bieţii copii, ca să mi-I omdre cu fdmea ?»
Poeţii apoi au trecut înainte şi au ajuns la mişeii cari aveau faţa întdrsă pe spate în ghiaţă şi nu puteau nici să plângă, căci lacrimile le îngheţau şi se făceau ace sub ple-dpe. Şi minunea lui Dumnezeu! Aceştia nu erau morţi ci vii: Ei sunt trădătorii bine făcătorilor lor. Trupul lor e viu în lume, dar sufletul li-e în Iad şi se chinuesce.
In tăcerea ce erâ prin întunericul de veci, poetul a simţit de odată că bate vîntul. Şi s’a mirat cum bate vîntul unde
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
87
nu este aer, dar a înţeles îndată ce este, căci scoborând tot mai spre adînc, a veijut prin ceţă ceva ca o mdră de vînt care se învîrtesce. Iar în gliiaţă steteau mişeii cei mai din urmă, adînc în ghiaţă, prinşi cu totul în ea, şi se vedeau aşa cum se ved nodurile negre în sticlă, sau cum în ghiaţă se ved pietrele îngheţate la fund. Unii steteau întinşi, alţii încolăciţi cu obrajii la tălpi — toţi în vecinică nemişcare!
Şi iată că mdra de vînt eră Lucifer însuşi. Grozav de mare, înfipt în ghiaţă până ’n brîu, nespus de urît, cn capul cu trei feţe: una roşie ca de sânge, una negră şi alta galbenă. Şi de sub fie care faţă îi eşia un rînd de aripi, aşâ de mari cât pânzele de corăbii, aripi negre, lucii ca de liliac, şi băteâ mereu din ele şi stîrnea trei vînturi, grozave şi reci şi a-cestea îngheţau tot Iadul. Şi plângea Lucifer şi-i curgeau balele din trei guri în care sfâşia pe trei păcătoşi ce-i atîr-nau dela brîu în jos în gură. El îi striviâ în dinţi şi le sfîşiâ carnea. Unul dintre ei eră Iuda.
Aici eră fundul fundului, şi buricul lui Lucifer erâ centrul pămîntuluî. Piciorele lui erau de ceea-laltă parte a pă-mîntuluî, dincolo de centru. Şi pe lângă picidrele lui, prin ghiaţă, poeţii au eşit din Iad prin partea ceea-laltă a pămîntuluî şi au mers inainte spre Purgatoriu.
*
.ţ,	*jj
Acesta este pe scurt cuprinsul călătoriei prin Iad. Frumuseţea cea mare a poesieî eu n’am putut să vi-o arăt, pentru scurtimea locului. Acestă frumuseţe este, că poetul vor-besce mereu cu păcătoşii, iar ei îşi spun povestea păcatelor lor şi cum au ajuns în Iad. Ca pildă eu am arătat numai povestea lui Ugolino care a murit de fome, însă poveşti de acestea sunt multe în cursul scrierii. Poetul descrie pe amănuntul drumurile, întâmplările şi multe multe de tdte, pe câte eu nici n’am putut să le pomenesc (1).
_________________ G. Coşbuc.
CARTEA NOUĂ
In cartea nouă cu grăbire Copilul ochii îşi aruncă,
Şi par că simte-o mulţămire Şi-un mult mai mare dor de muncă.
Drăguţ în haine curăţele El vine plin de veselie... învaţă bine tdte cele,
Căci vrea neîntrecut să fie. 1
(1) Iadul lui Dante e tradus de două or! în românesce, de d-na Maria Cliiţu, în prosă, şi de mine în versuri.	■
www.dacQFomanica.io
88
ALBINA
Acasă merge ’n rînd cuminte,
Pe drum nu face nici un reu
Şi mamei spune dulci cuvinte Şi-o bucură cu lucrul seu.
G. Coatu-Cerna.
JYÎişcarea Raţională Din 1857 în jYîoldova (0
e la 25 Maiu 1856 se înfiinţase în Iaşi Comitetul mm Central al Unioniştilor, după care urmase înfiin-ţări de comitete prin t<5te districtele. Cât timp fu-sese pe tron Grigorie Ghica, mişcarea unionistă făcuse progrese mari, de 6re-ce însuşi Domnitorul se pusese în fruntea eî. Comitetul Central din Iaşi şi comitetele din districte dosvoltau mare activitate, şi «Steua Dunărei» a lui lvogălniceanu, N. Ionescu şi Mălinescu, cu
M. Cogîtlnicenu.
«Zimbrul» lui T. Codrescu şi D. Guşti făceau o propagandă activă. 1
(1) Ve<Jî No. 1, 2 şi 3.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
89
Dar lucrul se schimbă, sub cârmuirea lui T. Balş şi sub a lui Nicolae Vogoride.
Maî întâiu, (Jiarele unioniste s’au închis şi a trebuit să se găsescă chipul ca Moldovenii să-şi pdtă exprimă prin presă opiniunea lor. Atunci s’a decis ca «Steua Dunărei» să apară la Bruxelles sub nume de «Etoile du Danube» şi N. Ionescu, care de curînd se întorsese din străinătate, profesor strălucit de istorie la Academia din Iaşî, a plecat la Bruxelles să iea direcţiunea noului organ al patrioţilor moldoveni. Mijld-cele bănesc! s’au putut găsi cu înlesnire, căci pe acele timpuri tdtă lumea eră gata a face sacrifici!; dar mal greu de cât cestiunea mijldcelor materiale, era a face ca noul organ să pdtă pătrunde în lumea europeană, să capete încrederea lumi! diplomatice şi să intereseze la ridicarea Românilor, puţin cunoscuţi în Apus, pe ce! car! ţineau în mâna lor cumpăna lumii. N. Ionescu, s’a arătat vrednic de acdstă însărcinare. Pe când din Principate i se trimeteau (Jilnic corespondenţe, car! arătau adevărata stare a lucrurilor, neobositul şi energicul redactor, pe lângă munca materială a cjia-ruluî, trebuia să lucreze în bună înţelegere cu mari! prieten! a! Românilor Quinet, Michelet, Bataillard, Saint-Marc Girardin, Taxile Delaret, şi alţii; să facă necontenite călători! între Bruxelles şi Paris, să bată la uşile tuturor organelor mari de publicitate europeană; să pătrundă la bărbaţi! din jurul împăratului Napoleon III; şi, pe de altă parte, să-ş! apere cu energie gazeta contra stăruinţelor Puterilor duşmane «Unire!», car! intrigau pe lângă guvernul belgian ca să o închidă şi să expulseze pe redactor din Belgia, şi, în acelaş timp, să găsdscă mijlocul ca să o pdtă strecura în Principate prin poşta austriacă, amăgind tdte mijldcele de priveghere ale guvernului Caimacanilor. Şi a isbutit. «Etoile du Danube» a ajuns la mare credit în străinătate; a ajuns glasul Moldovei încătuşate şi au putut străbate în ţeră plicuri închise, pe nume necunoscute, dejucând ast-fel poliţia austriacă. Fostul redactor de la «Etoile du Danube» nu a povestit nic! odată acest mare serviciu adus patriei sale; dar no! suntem datori a aminti celor de astăcj! că în marea Mişcare Naţională din 1857 a acupat un loc de ondre N. Ionescu, care va fi maî târziu poddba Universităţii din laşi şi una din gloriile tribune! române.
Ast-fel se asigură existenţa unu! organ, care aduceâ la cu-noscinţa lumi! civilisate mijldcele întrebuinţate pentru a silnici voinţa Moldove!.
Dar trebuia o propagandă activă în ţeră prin viu graiu şi prin scris. Când Alexandri a compus: «Moldova în 1857», «Păcală şi Tândală», «Hora Unire!», trebuia ca doue din aceste bucăţi să fie puse pe musică, să se imprime în sute de mi! de exemplare, pentru ca să se împrăştie în tdte unghiurile
www.dacaroimaiiica.ro
90
ALBINA
ţăreî, din palate până în bordeie, pentru ca pretutindenea să se cânte «Iiora Unireî» şi să se blesteme călăii Moldovei.
V. Alexandri.
Tot profesorii au făcut acest serviciu. Flechtenmacher a compus musica; profesorul-litograf Parteni Antoni, şi-a stabilit o sucursală secretă a litografiei sale în via lui Kogăl-niceanu de la Copoii, şi aici s’au litografiat acele bucăţi ale lui Alexandri, musica lui Flechtenmacher şi circulările, protestele şi proclamaţiile Comitetului Central. Iar în judeţe, profesorii Homicianu de la Piatra, Platon de la Bacău, Ni-coleanu de la Tecuci, Verdeanu de la Fălticeni, Galian de la Huşi, Popescu de la Bârlad, Vitzu de la Galaţi, şi toţi ceilalţi, erau agenţii cei mai activi ai mişcărei unioniste. Şi ei au învăţat pe şcolari «Hora Unireî» şi «Scumpă Moldovă, ţară de jale»; eî i-ati învăţat a le cântă; prin şcolari se împrăştiau aceste patriotice versuri, şi când nevoia cerea, şcolarii copiau în decî de exemplare circulări de-ale Comitetului Central. Eram în clasa IV-a primară din Bârlad pe acele timpuri, şi-mi amintesc cum, mai în fie-care Duminecă, eram trimişi maî mulţi băieţi la d-1 Iacob Fătu, unul din membrii
www.dacoramamca.ro
a imuna
91
comitetului unionist din Bârlad, ca să copiem lucrări de felul acesta. Noi, băieţii, scriam circulărî şi proclamaţiunî, cântam în gura mare «Hora Unire!», maî ales când vedeam pe ispravnicul Al. Dia, or! pe poliţaiu, o cântam în cor la grădina publică, şi eram în cele întâiu rîndur! la întrunirile car! se ţineau la şcdlă, aplaudând din tdte puterile pe Manolaki Iepurianu şi pe ceî-lalţî oratori unioniştî. In acelaşî timp, ridicându-ne maî pre sus de cestiunile la ordinea (jileî, noi cântam, de pe-atuncî, «Deşteptă-te Române» şi «Ce e patria română ?»
In lipsă dar de presă şi în ciuda censure! reintrodusă de către Caimacamii Toderiţă Balş, sutele de băieţi de la şc6-lele primare din totă ţera, erau organele prin car! cugetarea marilor patrioţî ajungea până la cele maî îndepărtate unghiuri ale ţării.
Dar pe lângă acestă propagandă în scris, maî trebuia încă propaganda prin viu graiu. Acesta s’a făcut prin preoţi şi prin profesori. Vom vorbi maî pe urmă de preoţi. In ceia-ce privesce pe profesori e de ajuns a arătă cum şi-a rSsbunat guvernul Căîmăcănieî asupra lor. Homiceanu, Verdeanu, Turculeţ, Popescu, Galian, au fost destituiţi; Nicoleanu a fost permutat; alţii au suferit de asemeni. Dar nimic nu i-a făcut a se abate măcar un minut de la ceia-ce eî considerau ca dreptul şi sfînta lor datorie către patrie. Am protestat la
M. Emiiiescu.
guvern în puterea regulamentului şcolar, care-î declară inamovibili ; am protestat la Consulii Puterilor garante; au continuat a-şî face datoria de buni cetăţeni şi guvernul lui Vo-
www.dacoromanica.ro
92
ALBINA
goridi, sprijinit de Turcia, Austria şi Anglia, a trebuit să cedeze înaintea umililor dascăli din Tătăraşi, din |Vasluiu, din Tecuci şi Fălticeni; pentru că în aceşti dascăli se incarna o parte din consciinţa unul întreg popor.
De aşă vremi se învredniciră cronicarii şi rapsodii, a (Jis cu jale Eminescu, care vedeâ cu ochi aşa de ret presentul; eu care am văfiut timpurile de caro ve vorbesc, nu simţesc de loc descurajarea marelui poet. Dacă cu mici mijldce s’au făcut lucruri aşă de mari, ce va fi în (Jiua când atâţia mari profesori, atâtea ilustraţiuni sciinţiflce, o falangă de studenţi, se vor pune să asculte durerile şi nevoile acestui popor, aspiraţiile lui de viitor? In (Jiua aceia, de sigur, lucruri şi mai mari se vor realisâ şi un vorbitor mai talentat se va găsi pentru a-î lăudă. De aceia eu nu sunt pesimist; cred în vitalitatea neamului românesc şi sunt încredinţat că îşi-va îndeplini înalta lui menire.
Cum eră propaganda acelor dascăli? Un singur exemplu ne va fi de ajuns. Iată ce scriâ profesorul Homiceanu din Piatra către N. Voinov, căruia i se adresau cele mai multe scrisori către Comitetul Central:
„ Astăuli, fiind o di din cele mal frumose (8 Aprilie 1857), am „făcut 48 de visite apostolesc, pentru că nu dă nimeni trăsura „profesorului, sau mai bine clicend, nu am cerul de la nimenea. „Am botezat astădi 6 anti-unişti, cari-şi vor da votul pentru „persane din amicii noştri politici însemnaţi. Am alergat din „casă în casă, am explicat, pe unde a fost trebuinţa, Tractatul „de Paris, Tractatele nostre române încheiate cu Porta, Firma-„nnl şi circularile ministerului din lăuntru. Am făcut, în fine, „datoria mea de Român şi profesor, pe cât am putut şi me în-„lesnesce înţelegerea şi slabele mele cunoscinţi, şi unde-mi lipsesc aceste însuşiri, me ajut forte mult cu curajul şi simţul meu „naţional, aşă în cât pot mărturisi că anti-uniştiî din Tîrgul „Pietrei nu sunt în stare a-mî sta înainte. De câte ori autori-„tatea de aici îmi impune să nu îndemn, să nu fac propagandă, „să nu umblu din casă în casă, să nu prea primesc aşă de „mulţi în casa mea, eu îndată le respund....“
Ceia-ce Homiceanu făceâ la Piatra, cei-lalţi dascăli făceau în alte părţi ale Moldovei.
Petru Răscaiiu
»
Profesor universitar şi inspector general al învăţ, secundar.
XDe ţin.uit minte.
Omul cel rău este ca ola găurită, în care în zadar torni, fie măcar apă de mare preţ.
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
93
Redeşteptarea artei naţionale.
avîntul îmbucurător pe care l-au luat în timpii din ^ l\\' urmă mai tote ramurile activităţei românescî, una sin-lgură dintre ele pare a li rămas în urmă şi anume arta naţională.
Astăzi însă, când încrederea în noî înşine şi simţul naţional s’au deşteptat, când mândri de'trecutul nostru glorios, privim cu linisce către un viitor şi maî frumos, e do datoria nostră să reînviem şi trecutul nostru cultural, fără de care existenţa unei naţiuni civilisate nu se pote închipui. Căci vechimea vieţeî intelectuale a unui neam se măsoră după monumentele literare şi artistice ale lui, întocmai cum, după inelele din trunchiu, se numără vîrsta unui stejar.
Şi dacă mult s’a făcut până acum pentru cunoscerea şi răspândirea vechei nostre literaturi şi a poesieî populare, apoi puţin, forte puţin ne-am interesat de moştenirea artistică lăsată de strămoşi.
Maî mult întâmplător decât în urma unor cercetări sistematice, ies la ivălă şi se impun vederei nostre unele din rămăşiţele artistice ale trecutului, cari au avut fericirea să scape de opera elevastatore a timpului sau de mâna şi mai distrugătore a omului. Aceste sentinele împietrite de vremuri ne aduc mărturii netăgăduite despre origina neamului nostru, adaogă pagini noui la istoria ţăreî şi ne dau o imagine vie a culturei vremurilor trecute. Asemenea unor jalone artistice, ivite unele de altele la depărtare de mai multe vecuri, ele aşteptă să se găsescă şi nume-rosele verige ce trebue să completeze lanţul atât de ştirbit încă care să le unescă între ele. Staţiunea preistorică de la Cucuteni, în nordul Moldovei, falnicele monumente ale Romanilor din Do-brogea şi Oltenia, nepreţuita Cloşcă cu Pui de la Pietrosa, mă-reţa Catedrală de la Curtea de Argeş, sunt principalii repreşpn-tanţi ai culturei trecute. In afară de acestea pămîntul ţăreî pare a fi plămădit mai peste tot locul cu urme ale poporelor cari s’au prefirat pe la noi în decursul vremurilor, iar mănăstirile şi schiturile de prin munţi sunt cele mai preţiose depositarii ale adevăratei arte pămîntene.
Din belşugul artistic al acestor vremuri, nu ne-au rămas însă numai nisce ruine sau odorele scumpe şi obiectele din muzee, ci şi o moştenire cu mult maî preţiosă, căci ea este încă vie: ne-a rămas acel instinct artistic pe care-1 regăsim încă la ţăranul român din acele părţi, unde tradiţia nu a dispărut încă cu totul şi unde influenţa străină nu a pătruns încă.
Acest instinct, deşi nu s’a manifestat prin producţiunî mai mari decât în epocele de îmbelşugare materială, totu-şi în ori-ce vremuri, fie ele ori cât de grele, el s’a menţinut şi s’a întipărit în portul, usurile şi cântecele populare păstrate până aţii şi în întrega înfăţişare armoniosă, care distinge pe muntenii noştri de vecinii lor de alte naţionalităţi. Poesia populară şi arta casnică ţărănescă, acestea sunt, pe lângă credinţa străbună, cele mai preţiose şi curate moşteniri ale nostre.
Ele sunt într’adevăr bunuri naţionale şi ca atari merită deo-
www.dacoromanica.ro
94
ALBINA
sebita nostră atenţiune. După cum poesia populară a fost o sorginte nesecată pentru îmbogăţirea şi îmfruinuseţarea limbei nos-tre, tot ast-fel şi arta populară va servi drept punct de plecare în redeşteptarea şi reînoirea simţului nostru artistic. Ca şi sora sa poesia, arta română nu se mânaresce cu creaţiuni mari ale unor artişti anume, ci ea este opera comună a tutulor Românilor; iar patria ei este în tot locul unde se află suflare românescă: în Regatul nostru ca şi în Banat sau Bucovina. Şi precum preţios este pentru folclorul român un crâmpeiu de doină sau o variantă de basm tot ast-fel trebuesc adunate şi păstrate orî-ce scorţă sau velinţă, orî-ce ulcior sau lemn sculptat, în line ori-ce obiect care ar pute servi ca document artistic.
In asemenea obiecte cu ale lor tecnice şi motive ornamentale particulare, se reflecteză îndeletnicirea artistică a Românului, întocmai precum în poesia populară se oglindesce geniul seu poetic. Din nefericire însă până acum nu am avut încă un artist de frunte care, după exemplul bardului de la MircescI, să culegă cu aceiaşi dragoste şi pricepere tdte isvodele artei pămîntene orî-cât de modeste ar li ele, şi din a lor măestrită adaptare şi ingeniosă îmbinare, să creeze motive noi, şi mai frumose încă ca cele vechi. Lăsate fiind uîtărei şi neapreeiindu-se adevărata lor valdre, modelele vechi dispar unul după altul. Ast-fel d’abia se mai văd case după tipicul cel vechiu, cu frumosele şi mai ales forte practicele privddre şi cerdacuri şi streşinile ior anume chibzuite pentru a adăposti de crivăţ şi zăpedi precum şi de arşiţa lunei lui cuptor.
Asemenea s’a stins aprope cu totul bresla, odinidră înfloritdre, a olarilor, cari dotaţi cu un deosebit simţ decorativ, ştiau să în-vîrtescă ulciore şi vase de o eleganţă antică şi să combine în culori ornamente simple, dar atât de desfătătdre pentru ochiu.
Aceiaşi sortă tristă au avut şi produsele textile: plăcutele culori vegetale au fost înlocuite cu cele de anilină, iar desemnurile geometrice prin representări stranii de animale sau plante făcute după modelele străine, rău înţelese şi încă mai rău executate.
' Ast-fel pe când adevăratele velinţe şi scdrţe românesci se urcă în preţ cu cât ele devin mai rare, pieţele oraşelor şi staţiunilor climaterice sunt inundate cu produsele moderne, făcute pare-se într’adins să revolte bunul simţ şi cel mai elementar gust artistic.
Odată cu tradiţia artistică a acestor industrii naţionale se stinge însă şi o sorginte de câştig pentru populaţia rurală, de altmin-treli dejâ atât de săracă. Căci, pe când odinioră produsele industriei casnice reputate pentru soliditatea şi eleganţa lor găseau numeroşi cumpărători şi preţuri bune, numai aduc nici un câştig adî, când odată cu caracterul lor lor popular şi-au pierdut şi calităţile lor şi numai pot susţinea concurenţa cu produsele tot atât de inferiore, dar mai ieftine ale fabricelor.
Dacă nu din punct de vedere artistic cel puţin din cel economic, acestă problemă trebue să intereseze pe aceia cari într’a-devăr se preocupă de sdrta ţăranului. Pentru ca industria nos-tră să se întindă cât mai mult pe la ţară, cel mai bun mijloc este de a ocupă pe locuitori în timpul când ori-ce muncă a câmpului este întreruptă, instalându-se în sate şi comune rurale mici ateliere de ţesătorie, olărie sau sculptură în lemn. Plugul şi sapa alternând în decursul lungilor luni de iarnă cu răsboiul de ţe-
www.dacaramamca.ro
ALBINA
95
sut al femeilor şi rota olarului sau alte asemenea îndeletniciri casnice ar ocupă pe ţeranl uşurându-le traiul tot de-odată.
Pentru a favorisa o asemenea mişcare ar trebui însă mal întâiu şi cât mal de grabă—dacă nu este prea târziu — să se adune tote reminiscenţele Acestor arte industriale aprope dispărute.
E întristător a constată că museul nostru naţional nu s’a îngrijit din vreme să formeze o secţiune specială unde să se fi a-dunat acest material etnografic, în aşteptarea fondărel unul museu propriu de arte industriale după cum au tote naţiile cari se îngrijesc de trecutul lor.
Acestă lipsă e cu atât mal regretabilă cu cât mal greu de reparat este astădl, şi cu atât mai ruşinosă de ore-ce suntem siliţi să căutăm în museele din streinătate rarele modele ale vechilor industrii românesc!. Colecţiunile însă singure—chiar presupunând că le-am ave — nu sunt de ajuns pentru a crea un curent. Cât timp ele nu vor fi decât nisce cimitire ale artei sau un fel de dicţionare în cari sunt rubricate obiectele ca şi cuvintele unei limbi morte, ele nu vor aduce nici un folos real pentru crearea unei mişcări artistice.
Un museu modern şi în special unul de artă decorativă trebuie să fie în continuu contact cu publicul al cărui gust să-l deştepte şi să-l îndrumeze pe adevărata cale.
PublicaţiunI ilustrate şi mal ales conferinţe şi numerose ex-posiţiunî în diferitele capitale de judeţe ar trebui să ţie veşnic încordat interesul publicului asupra acestei mişcări.
Produsele noi ar trebui expuse alături de modelele vechi, după cari s’au inspirat şi mici concursuri şi recompense pentru lucrările bune, ar încurajâ desigur pe producători. Ast-fel s’ar da a-cestor industrii părăsite avîntul cuvenit şi s’ar crea o nouă resursă de bogăţie naţională. Aşâ s’a procedat în străinătate şi astfel ar trebui să se facă şi^’la noi.
Ca dovadă a prea îmbucurătorelor resultate practice, dobîn-dite în acest sens, voiu aduce exemplul micului sat Scherrebek, din Germania de Nord, cari în câţî-vâ ani numai a devenit cunoscut în Europa întregă prin produsele industriei sale, cari ating arii preţuri cu atât mal urcate cu cât cererea e mal mare faţă de producţia relativ restrânsă. Acestă repede transformare artistică şi economică a micului sat german, se datoresee iniţiativei preotului local, car» îngrijat de starea miseră a populaţiunei şi împins de dorul de a le îmbunătăţi situaţiunea, a introdus în primăvara anului 1896 câte-vâ resboie de ţesut, redeşteptând astfel o industrie a cărei .radiţiune se pierduse cu totul. CâţI-vâ pictori asociindu-se la opera lui, au procurat lucrătorilor pe lângă isvodele vecin geometrice şi modele noi cu motive vegetale şi figurale, adaptate technicel’ vechi.
Aceste ţesături la fel cu velinţele şi scorţele nostre aii avut prin simplicitate lor un forte mare succes, nu numai în Germania dar chiar în Franţa şi Anglia. AclI ele sunt representate în mal tote museele de artă decorativă din străinătate şi au ajuns un articol de export chiar.
Ast-fel în decursul a cinci ani numai, graţie unor iniţiative private, micul sat Scherrebek, dobîndl de odată cu renumele european şi o frumosă sorginte de câştig.
Exemple ca acesta sunt numerose, ar fi prea lung însă să enu-
www.dacQFomamca.ro
96
ALBINA
măr aci tote micele centre cari aii devenit cunoscute prin industria lor locală, în ţesătorie sau olărie şi ale căror produse casnice se vînd eu preţuri-bune fi sunt căutate ca obiecte de lux.
Resfooiu de ţesut.
Câte localităţi din ţera nostră nu ar pute avea aceiaşi frumosă sortă ca micul sat german!
Multe dintre ele, cum e de pildă Rucărul şi Tîrgul-Jiu sunt în condiţiunî cu totul superiore, având marele avantagiu de a fi păstrat în parte cel puţin tradiţia acestor industrii locale, cari trebu-esc numai, mai bine îndrumate.
De sigur, se vor găsi şi la noi artişti pictori cari cu entusiasm să îmbrăţişeze acestă cestiune şi să compună isvode noi pe basa celor tradiţionale.
De 6re-co avem elementele prime ca lîna de oie, culorile vegetale, argila, etc., de cea mai bună calitate, şi se mai găsesc încă şi unii lucrători dibaci şi cunoscători ai meşteşugului lor, cari să serve de maeştri, ar fi într’adevăr o ruşine ca acum, după ce străinii ne-au dovedit folosele practice ce putem trage din aceste industrii, să le lăsăm să dispară, păstrând faţă de ele aceiaşi culpabilă indiferenţă ca până acum. Şi să nu pierdem din vedere că pentru a sădi în ţară un adevărat curent artistisc favorabil şi artelor mari ca pictura şi sculptura, trebue neapărat ca mai întâii! să formăm gustul păturilor de jos ale societăţei. Căci orî-cât de desvoltată ar fi arta adevărată în unele clase, ea nu va pute prosperă şi prinde trainice rădăcini în ţeră, dacă nu va fi pricepută şi susţinută de un public cât mai numeros.
Educaţiunea într’acest scop a naţiune! trebue începută prin ajutorul obiectelor de us practic, cari pătrund mai lesne atât în casa săracului ca şi a bogatului, ducend cu ele deşteptarea gustului estetic şi a simţimîntului naţional.
Deşi calea ce trebue să urmăm pentru a ajunge la scopul do-
www.dacQramanica.io
AT.TUNA
97
rit ne este indicată, şi deşi toţi Românii doresc să vadă cât mai curînd o redeşteptare a artei strămoşescî, totuşi cu temă ne întrebăm : câtă vreme va mai trece încă până ce aceste desiderate vor fi în fine realisate, până când ne vom îndeplini şi acesta sfîntă datorie faţă de trecutul nostru!
Al. Tzlgara—Samurcaş.
----=>S>S>@c3<3<=----
Despre răutate şi vorbirea de rău.
— P r e 9 i c ă —
«Să lepădăm totă răutatea si t6tă viclenia şi făţăria şi pismele şi totă vorbirea ^	de reu*. (I Petru, II, 1).
Omeni buni,
ceste cuvinte rostite acum, sunt luate dintr’o epistolă a Sf. Apostol Petru. Ele alcătuesc la un loc un sfat, pe care Sf. Apostol Petru ni-1 dă cu acelaş gând cu care ne sunt date tote sfaturile şi învăţăturile tuturor sfinţilor apostoli şi ale Bisericii. Este un sfat ce ni se dă cu scopul de a ne face să aruncăm de la noi nisce obiceiuri ce nu-s do loc potrivite cu firea nostră de omeni şi de creştini adevăraţi. Este învăţătura l'rumosă şi de mult lolos de a lepădă de la noi totă răutatea ce avem unii asupra altora şi totă viclenia şi făţărnicia şi pisma ce ne otrăvesc sufletul, în sfirşit totă vorbirea de rău. Şi de ore-ce—după cum fie-care din noi scie — aceste deprinderi urîte sunt mult, forte mult, răspândite şi între noi, am cre-cjut^ de cuviinţă că e bine ca astâcjl să vorbim ce-va şi asupra lor.
(Jmenilor le este dat să trăiască mai mulţi la un loc. Singur un om nu va pute trăi nici-odată. Şi acest lucru îl pote pricepe ori-cine, îndată ce va cugetă câtuşi de puţin. Omenii pentru ca să potă trăi cum se cuvine aii novoie fie-care de ajutorul altora. Şi tocmai acest lucru îi face să trăiască la un joc în gospodării, sate, târguri şi oraşe.
Dar 'o viăţă la un loc, aşâ cum se cuvine, nu vor pute duce de cât atunci, când între ei va fi o bună înţelegere, şi nu va fi vieţa lor pacinică şi plăcută de cât atunci când între dînşii va fi dragoste. Alt-fel traiul lor va li turburat, ei se vor duşmăni, se vor urî, se vor vorbi de răii şi, mal mult decât atît, chiar îşi vor face răii unul altuia, întocmai cum — dacă băgăm de semă — vedem că se întâmplă cjilnic nu mai departe cu noi, şi nu numai cu noi, ci cu ori-cine alt sat sau oraş. Aşâ e de când lumea, că acolo unde nu-I dragoste, răutatea îşi află loc numai de cât.
Şi ca să ne încredinţăm că lucrul aşâ stă, n’avem de cât să luăm puţin sema la câte-vâ din obiceiurile nostre. Nu e chip să se strîngă doi, trei, la un loc — fie bărbaţi, fie femei — că
www.dacaromanica.ro
98
ALBINA
îndată, din una în alta, aii şi ajuns a se vorbi de răii unul pe altul; îndată încep a ave grija altora. E de ajuns să fie în sat un om harnic, care să-şi agonisescă prin muncă cinstită o stare ce-vâ mal bună decât a altora, căci sunt şi de aceştia numai cât îs puţini la număr, şi îndată o mulţime de alţi 6menl să se pornescă a-1 vorbi şi a-1 judecă şi a-1 huli cu atâta răutate şi cu atâta uşurinţă de par’că le-ar fi tăcut cine scie ce răii. Cum s’a părea că unul are cevă mal bun ca altul, îndată se şi stîr-nesce răutatea în inimile altora, şi de-s prieteni se linguşesc, sau se pismuesc, în cât numai pe dinafară se arată prietenoşi, pe când sutletele li-s chinuite de răutate. Şi câte alte multe obiceiuri pline de răutate nu se văd printre noi.
El bine, tote aceste deprinderi şi multe altele, pe cari toţi le seim, numai bine nu aduc omenilor, căci ele tac amărăciunile vieţii; şi cu tote-că fie-care dintre noi scie răul lor, noi le facem. Asta însemnă, fraţi creştini, că suntem cu desăvîrşire streini de adevărata vieţă plăcută în care e menit omul a trăi şi că suntem străini de Irumosele învăţături creştinesc!, care ne arată drumul şi ne dă mijlocele de a dobîndi o vieţă adevărată.
învăţăturile Bisericii, ne îndemnă a nu ave răutatea în sufletele nostre, ne îndemnă a nu ne urî, a nu ne pismui; ne învaţă a nu ne vorbi de rău; iar dacă din nefericire ar fi care-vâ, care să aibă aceste deprinderi, ne îndemnă să le aruncăm din sufletul nostru. Sunt, e drept, şi împrejurări când e bine ca cine-vâ să vorbescă — cum se (Jice — pe socotela altuia, dar numai a-tuncl când va avă de spus ce-vâ bun cu privire la acel om, numai când are să facă cunoscut şi altora faptele bune ale cuî-vâ; de asemenea şi atunci când va arătă şi apucăturile rele ale altul om, ori greşalele lui, dar cu gândul de a ni-1 arătă ca pildă de care fie care să se păzescâ ori-cine ar fi asemenea. Insă, şi când avem de tjLis de alţii ce-vâ bun, ca şi când avem de arătat relele altuia, cugetul să ne fie curat; să nu-I vorbim cu patimă ci cu bunătate, cu dragoste, cu gând bun de a arătă pe omul bun drept pildă de urmat, iar pe cel răii cu gândul de a-1 căinâ sau de a-I căută mijloce de îndreptare.
Graiul, omeni buni, e un dar Dumneţleesc pe care numai o-mul îl are, şi a-1 întrebuinţâ rău e o nelegiuire de care puţini ne dăm semă. El ne este dat ca mijloc de a ne înţelege între noi unii cu alţii, să ne dăm sfaturi, să cântăm, să ne rugăm lui Dumnezeu cu vorbe, iar nu să-l întrebuinţăm ca mijloc de a semănâ între noi vrajbă şi ură şi a grăi câte alte răutăţi. Şi noi tocmai aceste greşeli amare facem.
Iată, de aceea am crezut că e bine ca astâfjl să vorbim ce-vâ şi asupra acestor obiceiuri rele ce avem, şi arătând că ele-s păcate, să căutăm a le arunca de la noi, iar în locul lor să ne deprindem cu alte obiceiuri plăcute şi de iolos.
De aceea, fraţi creştini, bine e să aruncăm din sufletul nostru orl-ce răutate, iar în locul el să ne sădim bunătatea, să ne sădim dragostea creştinescă; căci precum spune şi Sf. Apostol Pa-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
99
vel: Dragostea îndelung rabdă şi este bine-fâcătore; dragostea nu pismuesce; dragostea nu se trufesce; nu se îngâmfeză. Ea nu se portă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se întărită, nu gândesce răul. Nu se bucură de nedrept, ci se bucură de adevăr. Tote le sufere, tote le crede, 'tote le nădăjduesce, tote le rabdă (I Cor. 13, 4 — 8). Ea ne face să ducem acea vieţă laolaltă, dorită de orl-ce om.
Să depărtăm din sufletul nostru viclenia, care împreună cu făţărnicia sunt răutăţile cele mal urîte, ce fac pe om din ceia ce el ar trebui să fie, un om primejdios, un om de nesuferit, cu alte cuvinte un adevărat diavol. Iar în locul lor să ne sădim curăţirea sufletului, gîndurile şi vorbele curate, căci acestea sunt de folos şi-s ca o podobă de mare preţ pentru tot cel ce le are.
Să svîrlim apoi, din sufletul nostru pisma, adecă răutatea cu care privim tot binele altuia, căci de băgăm de semă îndată vedem că pisma nu face nicl-odată rău celui pismuit, ci din potrivă tot sufletul nostru îl chinuesce. Căci cel pismuit trăesce înainte cu binele ce-I are, pe când sulletul nostru e ros ca de un verme nevăzut. Să aruncăm deci din sufletul nostru şi acest păcat, iar în locul lui să ne sădim iarăşi dragostea, care ne face să privim bunul altuia ca al nostru, şi care ne îndemnă a-1 dori dar în acelaş timp şi a-1 câştigă şi noi, însă pe căi cinstite.
In sfîrşit, fraţilor, bine e să lepădăm de la noi orl-ce vorbire de rău şi orl-ce deprindere de a grăi cele ce nu se cuvin, şi să ne deprindem a întrebuinţa graiul numai pentru ceea ce dîn-sul ne-a fost dat, adecă pentru a grăi numai cele bune şi plăcute lui Dumnezeu.
Să nu avem grija altora, sau cum spune tot Sf. Apostol Pa-vel: «Să nu judecăm unul pe altul, ui acesta e mal bine să gin -diţl: ca să nu puneţi piedică sau să fiţi smintelă frateluP (Rom. XIV, 13). — «Deci să urmăm cele ce sunt ale păceî şi cele ce sunt spre întărirea unuia către altul. (Rom. XIV, 19); iar nu spre desbinare.»
Şi maî ales să nu uităm că: «Câte s’au scris, s’au scris spre învăţătura nostră» (Rom. XV, 4), şi că, de vom căută a face cele ce ne spune Sf. Biserică, tote spre binele nostru vor fi.—Amin.
Predicator.
Două rugăciuni vechi ce se ţlic înainte De culcare.
i.
Cruce’n cer, cruce ’n pămînt. Cruce’n locul ce me culc. Maica Domnului cu milă, Dumnedeu e cu lumină, îngerii mă străjuesce.
Sfânta cruce mă păzesce.
*
*
www.dacoramanica.ro
100
AT.PTXA
Mare eştî tu Domne.
Mare ’ţi sunt minunile tale.
Păzesce-me şi me apără.
De foc, de năpaste şi de morte grabnică.
II.
Ingeru lui Dumnezeu,
Păzitorul trupului meu.
Dau trupul meu, sub acoperemîntul teu,
Dau sufletul meu în mâna ta,
Din di până ’nopte,
Pân la cesul cel de morte...
Zoe lonescu.
Maeştrii do lucrftrl manuale, Grindu, Ialomiţa.
GEORGE CHITU
>
»nul dintre marii bărbaţi politici pe car! i-a avut Ţera-Românescă este şi George Cliiţu. yş^.; Născut în Craiova la 24 August 1828, Chiţu (q a studiat la Sf. Sava în Bucurescî, unde a figurat, după sfîrşirea studiilor, ca profesor. Când a venit mişcarea din 1848, Chiţu, deşi cu totul tîner, s’a simţit atins de ideile frumose ale revoluţiei şi a luat parte activă la luptă. Din nenorocire, încercarea acesta nu isbutî. începută cu speranţele cele mai frumose, întărită prin succesele ce capătă la începutul acţiune! sale, revoluţia că<jlu în luna luî Septemvrie şi toţi fruntaşi! mişcări! fură goniţi de pe pămîntul iubit al patrie! lor. Intre a-ceştia fu şi G. Chiţu, care plecă la Yiena ca să facă. studii juridice.
Când împrejurările aduseră o schimbare în situaţia politică a ţărilor române, pe la 1856, Chiţu se întorce în ţâră. Acum îl chemă iarăşi datoria patriotică. Eră lupta cea nouă pentru unire şi pentru întemeiarea regimului constituţional. Chiţu fundă la Craiova «Vocea Oltului».
După 1866, Chiţu fu ales în maî multe rîndur! deputat şi senator şi fu ministru în cine! rîndur!. Pentru prima dată intră în Minister în 1866, Aprilie 28, sub presidenţa lu! Manolache Costache Iepu-reanu, apoi făcu parte din maî multe ministere, pre-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
101
sidate de Ion Brătianu, (la culte, la finanţe, la interne).
George Cliiţu.
De la 1888, s’a retras din vieţa publică şi a murit în 1897.
Chiţu a fost un mare orator, a fost un om politic distins şi un bun scriitor. El a colaborat, între altele la «Columna luî Traian», condusă de d-1 B. P. HaşdSu.
-----°o°®agsî°o<‘-
O visită Princiară.
A. S. R. Principesa Maria şi domnii: D. Sturdza, prim-minis-tru, Ion Kalinderu, administratorul domeniului Coronei. Ion I. C. Brătianu, ministrul lucrărilor publice, general Al. C. Robescu, domna Olga Presan şi colonel Presan, au visitat şcola din Su-diţii-Meri-Petchi, pl. Moştiscea, jud. Ilfov, în diua de 4 Septemvrie a. c.
Dirigintele şcolei N. Bărbulescu Le-a făcut o primire demnă de înalţii visitaţori.
Şcola eră 'frumos împodobită cu arcuri şi corone de flori şi stejar.
www.dacoromanica.ro
102
ALBINA
Când A. S. R. păşesce pe porta şcoleî, Primarul comunei îl presintă, pâine şi sare, după care dirigintele şcoleî, prin câte-vâ cuvinte, Iî ureză bună-venire, la care A. S. R. Principesa, mul-ţumesce.
Elevii intoneză imnul naţional.
După acestea, visitatorii trec în sala de studiu şi citesc din caietele elevilor; visiteză atelierul, biblioteca şi laudă felul cum înveţătorul-diriginte îngrijesce şcola.
Domnii miniştri Sturdza şi Brătianu, cât şi d-nul general AL C. Robescu şi Colonel Presan, au făcut elevilor mai multe întrebări cu privire la Istorie şi Geografie, la care elevii au răspuns satisfăcător.
Elevele au recitat poesiî.
Li s’au făcut şi daruri elevelor.
Un Asistent.
Cântece si coruri seolare.
» *
e ani de dile. compositoriî noştri musicali — mari şi mărunţi — se străduesc să scrie cântece [şi coruri pentru şcolă. Au toţi sau nu darul de a pute face cevâ bun, nu se dau în lături. Şi ast-fel, încetul cu încetul, numărul unor asemenea bucăţi musicale au crescut.
Dacă nu ne putem văietă de sărăcie în cântece şi în coruri, ne văietăm totuşi de cuprinsul acestora.
Multe din cântecele şi corurile de astădî lasă de dorit. Fie că forma în care s’a scris e greoie şi silită, fie că versurile nu prea se potrivesc cu melodiâ, fie că armonia e şchiopă; din mulţimea celor scrise poţi numără pe degete pe cele cu adevărat bune. Ori cât de uşor s’ar păre că se pote alcătui un cântec sau şi un coruleţ, nu e dat tuturor acest lucru; chiar cei pricepuţi nu nimeresc adesea lucruri frumose, curgătore, sonore şi uşor de cântat.
Progresul în musică, ca şi în alte ramuri, nu constă în a ave multe lucrări slabe, cari să dispară cu iuţelă, ci lucrări puţine, dar bune, cari impunendu-se prin ele înşile să rămână în repertoriul şcolar.
Şi cu atît mai greu se va întîmpla acesta, cu cât mare parte din scriitori se depărteză de sufletul poporului, căruia se adreseză.
Spuneţi-mî câţi din musicanţii noştri, scriind pentru şcolă,
www.dacQFomanica.io
ALBINA
103
s’au gândit, că slujindu-se de musica populară şi punend-o în serviciul şcolei, vor face o lucrare bună şi durabilă? '
Mulţi dintr’înşiî au căutat să folosăscă mai mult sau mai puţin inspiraţiâ lor proprie, şchiopă sau bună; care adesea eră străină de modul de simţire al nemului românesc.
Cu părere de bine însă trebue să spun că a sunat ce-sul când musica populară, pe care tot Românul a audit-o şi a simţit-o încă din copilărie, să pătrundă în şcolă cu tot dinadinsul.
Acăstă dorinţă, pe care am avut-o de ani, de a vedă odată dulcea şi senina nostră musică populară intrând cu mândrie în şcolă o văd împlinită de către un harnic profesor de la conservatorul din Bucurescî, D-l G. D. Kiriac, cunoscut prin producţiunile sale musicale religiose. D-sa într’o colecţiune de cântece şi coruri şcolare, apărută în Bucurescî de curînd şi împărţită în două caete, a căutat să întrebuinţeze în mare parte melodii populare sau în formă populară, potrivindu-le versuri cu cuprins didactic, moral, patriotic, religios şi descriptiv.
Primul caet cu numele. «Cântece şi coruri şcolare» e format din 25 cântece pentru o voce şi doue voci şi se pote utilisâ cu isbândă în şcolele nostre primare.
Al doilea caet cu acelaşi nume: «Cântece şi coruri şcolare» e format din 20 coruri şi canone pe 3 şi pe 4 voci şi se pote folosi atît în şcolele primare, cât şi în cele secundare.
Calităţile acestor bucăţi musicale, cu prea puţine excep-ţiunî, sunt acestea:
1)	Simplitatea, ceea ce le face lesne de învăţat.
2)	Frumuseţea, lucru rar în multe din melodiile ce se cântă adi în şcolă, dar forte trebuitor; căci de acăstă însuşire atîrnă plăcerea de a cântă şi deci succesul.
3)	Potrivirea între melodie şi vers, iarăşi o calitate pre-ţiosă.
4)	întrebuinţarea de formule melodice populare, lucru care face a se învăţă cu plăcere şi cu interes bucata şi a rămâne ast-fel în repertoriul şcolar, şi
5)	Rost în înşirarea ideilor musicale, ceea ce ne face a vede de la primul cântec că ne găsim în faţa unui om cu o cultură alesă musicală, care scie atît să scrie, cât şi să alegă ce e bun de adunat.
www.dacaFomanica.ro
104
ALBINA
Pe lângă bucăţile proprii ale d-lui Kiriac, ca: Copilul şi cartea, Veniţi fraţi, Ploia, Dochia, Mora, Dimineţa, Ţara mea, Duminica cea mare, D-sa a mal folosit şi melodii populare de totă irumuseţea, pundndu-le versuri didactice, sau armonisându-le în chip măestrit pe 2, 3 sau 4 voci. Aşâ sunt bucăţile: Sborul, Jalea orfanului, Plugar şi Ostaş, Imnul naţional, Drum bun, Domnul Iisus, Trei Crai de la Resărit, Cântecul pescarului, etc.
D-l Kiriac a folosit în cartea sa şi bucăţi alese, împrumutate de la alţi scriitori musicali. Aşâ sunt corurile:
Moş Ajun, şi mai multe canone de A. Podolenu; Fiii României, cântec resboinic de Georgescu; Dulce Bucovină, de Grig. Teodossiu; Sună Buciumul, de I. R. Simi-onescu; Diua Libertăţii, de Flechtenmacher; Copila şi Mama, după Weber; Legenda Rosei, după Reichardt, etc.
Ar trebui să me opresc aprope la fie-care din bucăţile colecţiunii, ca să recunosc uneia drăgălaşie şi naivitate, alteia vioiciune şi energie, celei de a treia delicateţă şi dul-ceţă, fie-căreia în sfirşit calităţile de care am vorbit mai sus.
Cred că în nici o colecţiune până adi la noi Românii din regat, nu s’a căutat a se pune atâta grijă în alegerea cânturilor ca într’acesta. Simt o deosebită plăcere să o recomand luminătorilor poporului, atât celor de la cursul primar cât şi celor de la cursul secundar. Ba aş recomanda-o şi multora din cei cari scriu musică pentru copii, ca pe o pildă bună pentru dînşii, de chipul cum ar trebui să scrie musică pentru elevi
Practica şcolară va dovedi de sigur că am avut dreptate să iiu atît de entusiasmat şi să aduc laude d-lui Profesor Kiriac.
Ambele caete musicale se află de vîndare la Magasinul de musică Feder din Bucuresci.
Caetul I, care cuprinde 33 pagine de musică, se vinde cu 1,25 leu.
Caetul II, care cuprinde 58 de pagini de musică, se vinde cu 1,50 leu.
Get.
Cel ce are bună judecată, ori cât vă dobândi păstreză şi mulţumesce.
www.dacaroinaiiica.io
ALBINA
105
Relicţiune şi Raţiune W*
şî pute, să aduc ca exemplu nenumărate cugetări atât din sfînta Scriptură, cât şi de la cei maî mar! 6menî a! lume!, despre credinţa înăs-cută a omului în Dumnezeu, ca şi despre existenţa religiuniî, care este legătura între Dumnezeu şi om.
«Legătură vecînică a făcut cu eî şi judecă-«ţile sale le-au arătat lor», tjice Scriptura.
« Şi voiu pune legătura mea între tine şi între seminţia ta, «după tine, între nemurile lor spre legătură vecînică ca să «fiu Dumnezeu şi săminţieî tale după tine •; dar încheiu ace-stă parte nefind necesară o maî întinsă vorbire asupra acestor înalte şi nediscutabile adevăruri: Credinţa în Dumnedeă, si Religiunea înăscutâ.
*
* •*
Să aducem câte-va exemple istorice de puterea şi înrîurirea cea mare ce are asupra nemurilor, credinţa în Dumnezeu şi religiunea poporului.
N’am nevoie să caut, ceea-ce-mî trebue, în Coranul lui Mahomet, care făgăduesce Mahometanuluî raiul cu munţi de pilaf, cu rîurî de lapte şi miere şi cu haremuri întregi cu frumdse cadîne, dacă va muri, apărându-şî patria şi legea. Nu voiu vorbi de puterea religiuniî Evreilor, care îî ţine de atâtea vecurî uniţi între eî spre a formă o naţiune, deşi rătăcesc fără pămînt şi ţeră în tdte părţile lumii.
Avem destule pilde în istoria ndstră naţională de înrîurirea cea mare pe care Creştinismul, Religia, Credinţa, a avut-o asupra nemuluî nostru românesc.
Vorbesc: Valea Albă, Dumbrava Roşie, Baia, Scheia, Că-lugăreniî, Griviţa şi Plevna de puterea Credinţei.
Poetul Cântă:
Plecat-am noue din Vaslui Şi cu sergentul (jlece Şi nu era, <J.eu, nimeruî In piept inima rece.
Din câmp, d’acasă, de Ia plug, Plecat-am astă vară Ca să scăpăm de Turci, de jug Sărmana scumpă ţeră.
Şi noi ne-am dus cu Dumnezeu Ne-am dus cu voie bună 1
(1) Ve$î No. 50, 51, 52 anul IV şi No. 2 şi 3 anul V.
www.dacQFomanica.ro
106
ALBINA
Făcând trei Cruci, noî am răspuns Amin ! şi Dornne-ajută.
Apoi la fugă am împuns Spre-a Turcilor redută.
*
* *
Aşâ au învins Românii pe păgâni în tot-deauna, prin Credinţa în Dumnecjeu. Prin credinţă şi religie, străbunii noştri ne-au păstrat pămîntul ce noî atR stăpânim.
Părinţii noştriî fără să fi fost bigoţi, ori fanatici, au fost religioşi. Ştefan cel Mare, după fie-care bătălie ridica câte o biserică în cinstea Celui prea înalt.
Românu’n timp de răsuflare,
Cu al său paloş vitejesc,
Clădia mult tainice altare Sub scutul Domnului Ceresc;
Ca să privăscă lumi şi sore Cum nemul seu şi-a lui clădiri,
In veci rămân neperitore Printre ale lumii zguduiri.
Alexandri.
Iată religiositatea Românului alăturea de vitejia sa.
Să ascultăm şi câte-vâ cuvinte ale nemuritorului istoric Român, N, Bălcescu.
«Timpuri de memorie gloridsă! Timpuri de credinţă şi de «jertfire! Când părinţii noştri credincioşi sublimi,îngenuchiau «pe câmpul bătăliilor, cerend de la Dumnecjeul armatelor, «laurii biruinţei sau corona martirilor; şi ast-fel îmbărbătaţi «eî se aruncau unul în contra a dece în mijlocul vrăjma-«şilor şi Dumnedeu le da biruinţă, căci el ajută pe cei drepţi «căci el a lăsat libertatea pentru popdre, şi ceî ce se luptă «pentru popdre, se luptă pentru Dumnedeu (1).
*
* *
Studiul religiuneî în şcdlele n6stre trebue să ocupe locul întâiu din punctul de vedere al educaţiunîi morale.
Se impune ca acest studiu să fie tratat cu deosebită a-tenţiune, ca ast-fel să formăm pe lângă inteligenţi agere şi inimi blânde şi bune, caractere nobile şi drepte, de cari a-vem atâta nevoe; să nu formăm dmeni falşi, nici ipocriţi, căci avem destui; ţinta ndstră să fie a formă din copiii ce ne sunt încredinţaţi spre instrucţiune şi educaţiune, viitori cetăţeni, sănătoşi la corp, sănătoşi şi nesmintiţi la minte; buni la suflet; religioşi şi morali; buni patrioţi.
Numai atunci vom pute d*ce că ne-am împlinit sfînta datorie de educatori aî nâmului; atunci vom pută nădăjdui că 1
(1) Rev. Română 18G2.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
107
Românul va scăpa de belelele şi neajunsurile materiale şi morale ce-1 apasă atât de greu.
Viitorii Cetăţeni Români vor fi mândri că au avut dascăli ca noi; iar noi vom fi mulţumiţi cu sufletul, că n’ain petrecut timpul în zadar, ci ne-am făcut datoria de Români cu tragere de inimă, pentru poporul din inima căruia am eşit.
*
* *
Va pute trăi Românul fără gimnasil, fără licee şi chiar fără Universităţi, dar fără şcolă primară şi fără biserică, nu.
______________ 3. ]Y. Ciocan.
Superstiţiile poporului i1)-
altă carte, forte răspândită în popor şi care este tot de provenienţă bu-gomilicâ, numită Epistolia, pe care creştinii o cetesc cu mare evlavie, ne arată chipurile cum dracii canonesc sufletele păcătoşilor în Iad.
Aşâ, unii păcătoşi şed în foc până în brâu, alţii până în genunchi, alţii până în glesne, alţii sunt cu totul băgaţi în văpaia de foc. Unii sunt spânzuraţi de unghii, alţii de limbă, pe alţii îi mănâncă gădinile cu câte şepte capete, pe alţii îi rod viermii cei neadormiţi, pe alţii şerpii, etc.
In credinţele populare, dracul — între altele — are chipul unei fiare cu patru piciore, cu codă şi flocos. Colorea este negră. Coda dracului are o importanţă deosebită. Aşâ, dracul îşi vîră coda în tote câte vrea să le facă rele.
Cu tote că dracul are mare putere, dar în popor se crede, că dracul şi tote iezmele descântându-le se îmblânzesc şi îşi perd puterea, aşâ că descântătorul le pote pune în serviciul seu după voe. Aşâ, dracul se pote scote de vrăjitorese şi îl trimete ori unde îi place, să facă cutare ori cutare slujbă. Şi iezmele şi tote bolele, se înmoie şi plecă de la bolnav, îndată ce sunt descântate. 1
(1) Vecjî No. 43—44, 45—46, 47—48, 49, 50 şi 52 anul IV şi No. 2, 3 a. V.
www.dacoromanica.ro
108
ALBINA
De aci s’au dat nascere la aşa numitele vrăji şi descântece, în care poporul nostru crede cu multă convingere.
Sătenii, ca şi mare parte din orăşeni, când se îmbolnăvesc, dau fuga la vrăjitori, ceea-ce face ca bo-lele să nu se mai isprăvescă din popor, căci credinţele astea deşarte nu pot fi de nici un folos o-muluî.
Credinţa în vrăji şi farmece, în descântece şi le-curi băbescî, a fost observată de Sfinţii părinţi ai Bisericii încă din timpurile cele mai vechi şi aii luat măsuri forte aspre şi contra celor ce descântă şi vrăjesc şi în contra celor ce alergă după vrăjitori, depărtând de la sfînta cuminicătură pe cei mireni, iar pe preoţi caterisindu-i.
Privitor la acesta, iată ce cetim într’un vechili mo-liftelnic:
«Cei-ce se duc la vrăjitori şi vrăjesc, sau cetesc stelele, sau legă pe lupi, sau pe bărbat şi femeie, sau ca să înveţe ce-vâ ce nu sciţi, sau să verse lor vrăjitorul ceră sati plumb; şese ani să nu seîm-părtăşescă, după Pravila a şese-ţlecî şi una cea în Trulla şi după a optţlecea a marelui Yasile; iar preotul care face acesta să fie lipsit de dar.
Parohul Teodor Bălăsel.
DE LA SATE
Duminică, 26 August c., a avut loc în comuna Ciulniţa-Eusta-tiade, jud. Muscel, serbarea inaugurării unul prea frumos local de primărie, construit de d-1 Mihail Eustatiade, mare proprietar şi cunoscut filantrop. încă din zorii cailei, lumea să grămădea în faţa primăriei spre a admiră acestâ drăguţă clădire, frumos decorată şi preveşlută cu tot confortul până în cele mal mici a-mănunte. In oprind biserica care este în apropiere, se umplu de credincioşi spre a asistă la serviciul divin. Liturgia a fost cântată în clior de mai mulţi elevi din diferite şcole secundare, sub dirigerea fostului lor dascăl, Ion N. Rodoş, învăţător aci. Predica s’a ţinut de d-1 Stănescu, absolvent al Seminarului Iaşi.
După terminarea serviciului divin, lumea in frunte cu D-1 Eustatiade şi mai multe rude ale d-sale, pornesc spre primărie.
După sfinţirea localului de către preotul bisericii Păr. Ion Is-băşescu, D-1 Eustatiade — bătrînul şi veneratul părinte al acestei comune — într’o scurtă şi caldă cuvîntare arată dragostea
www.dacoromanica.ro
ALBINA
109
cu care a construit şi acest local şi cu lacrămile în ochi, atrage atenţiunea autorităţii comunale, de a face să domnescă tot-dea-una, aci, ordinea, dreptatea şi respectul legilor. La fine încre-dinţeză primarului cheile noului local. Sătenii şi toţi asistenţii isbucnesc în strigăte de «să trăiţi!»
Primarul răspunde mulţumind în numele consiliului comunal şi al întregel comune pentru acestă bine-facere.
In urmă d-1 Ion N. Rodoş, dirigintele şcolel de aci, intrio caldă şi frumosă cuvîntare arată dragostea ce d-1 Eustatiade a avut tot-deauna pentru comună, înfrumuseţând-o cu trei clădiri cari fac podoba eî şi admiraţiunea trecătorilor: biserică, şcolă şi primărie. Arată însemnătatea acestor instituţiunl, şi respectul ce trebue să aibă toţi pentru ele. Mal vorbesce despre păstrarea obiceiurilor frumose cari altă dată erau podoba satelor şi sfîr-şesce arătând dorinţa de a vede comuna Ciulniţa-Eustatiade strălucind prin virtutea fiilor eî, prin hărnicie şi economie.
In urmă, chorul întoneză «Cântecul Ciulniţeî» anume întocmit pentru acestă serbare.
La eşirea din localul primăriei, cel de faţă au fost fotografiaţi. Serbarea s’a terminat la orele 12, ducend fie-care cu sine o frumosă amintire,'-unită cu admiraţiunea sinceră pentru veneratul bătrân şi marele filantrop, d-1 M. Eustatiade.
Cronica Săptămâni!
M. S. Regele a visitat lucrările portului Constanţa. I s’a tăcut o primire strălucită.
—	D-na şi d-1 Spiru Ilaret, Ministrul Instrucţiunii, a părăsit Sâmbătă 20 curent Capitala, mergând în străinătate, în virtutea unul concediu de 30 ((lile. Un însemnat număr de profesori şi institutori aii fost la gară urându-le călătorie bună. Cu interimul Ministerului de Culte a fost însărcinat d-1 ministru al justiţiei, C. Stoicescu.
—	ţlilele acestea Ministerul Instrucţiunel va expedia ordinile de numire institutorilor şi învăţătorilor ce au reuşit la definitivat în sesiunea de Maiîi a. c.
—	Ministerul instrucţiunel a trimes următorea circulară, directorilor de şcole profesionale şi meserii din ţară:
Sunteţi invitat a luă măsuri ca să se lipescă pe pereţi în fiecare clasă, câte un afiş inprimat cu litere mari: «Şcola acâsta dă meserie, iar nu slujbă», sau o altă inscripţie în acelaş sens.
—	Publicăm, după «La Gaceta Oficial», a Republicel State-lor-Unite de Venezuela, epistola cu care M. S. Regele nostru Carol I, a felicitat venirea la preşedenţia acestui Stat a Excelenţei Sale d-lul Cipriano Castro:
«Mare şi bune amice,
«Cu adevărată satisfacţiune am primit epistola în care Excelenţa Vostră mă informă că a luat posesiunea provisionalmente de preşedenţia Statelor-Unite ale Venezuelel. Oferindu-vă bunele
www.dacoroiiiaiiica.io
110
ALBINA
mele felicitări pentru acest succes, îmi place «să exprim dorinţa de a vedd înmulţindu se şi desvoltându-se bunele relaţiunî între ambele Nostre ţerl»; şi cu plăcere vă adresez, împreună cu urările mele pentru prosperitatea Naţiunii care v’a confiat Prima Sa Magistratură, asigurările înaltei consideraţiunl, a sincerei a-precierl, cu care sunt, Mare şi bun Amice, al Excelenţei Vos-tre Bun amic.
Castelul Peleş, Iunie 28 — 1901.	Carol.
—	Ministerul de domenii va adresă o circulară medicilor veterinari de judeţe pentru a cere să i se trimită un tablou de greutatea mijlocie a vitelor din fie-care judeţ.
•— Pe lângă orfelinatul de băeţî de la Focşani, înfiinţându-se o secţie pentru copiii orbi, în care mal sunt vacante cinci locuri, ministerul de interne a dat o circulară către prefecţii şi primarii din ţerâ, întrebându-1 dacă se găsesc asemenea copil în judeţele şi oraşele lor respective.
—	In ultima luptă dintre Englezi şi Buri, în care aceştia au rămas biruitori, afară de colonelul engles Benson, a fost ucis şi colonelul Guinnes: Englezii se aflau pe un munte, Burii au dat un splendid asalt înconjurând muntele. Din partea Burilor, Chris-tian Botba a fost rănit, iar comandantul Oppermann ucis.
—	Generalii buri Burger şi Dewet, precum şi Stein, preşedintele republice! Oranj, aii telegrafiat Iul Krueger, preşedintele Transvaalulul, că au hotărît să împuşce pe oficeril englezi, făcuţi prizonieri, dacă englezii vor continua execuţiunile Burilor.
Krueger a înştiinţat de acesta pe Puteri.
MULŢUMIRI
Comitetul întocmit pentru facerea unui local de şcolă în comuna Gâr' boveţu-de-jos, jud. Mehedinţi, aduce cele mai căldurose mulţumiri per' sonelor cari au sub-scris pe listele ce li s’au încredinţat următorele sume: Mihail Popescu, administratorul casei şcolelor, (lista No. 1), 65 lei; T-Iulian, (lista No 2), 56 lei, 60 b.; I. Raiculescu, (lista No. 3), 31 lei; Ilie Ene, (lista No. 4), 33 lei; Dr. C. Chiricescu, (lista No. 6), 30 lei 50 b.; Costescu Chiru, (lista No. 6), 30 lei; Badea Mangâru, (lista No. 7), 152 lei; Ştefan Eftimescu, (lista No. 8), 55 1. 50 b.; D. Stănescu, (lista No. 9), 8 lei; G Coman, (lista No. 10), lei 10; G. Chelaru (lista No. 11), 14 lei; 11. Velcultscu şi II. Demetrescu, (lista 12), 31 1.50 b.; O. Popovici-Taşcă, (lista 13), 30 lei; N. Popovici-Lupa, (lista 14). 40 lei; Emilian Bratu, (lista 15), 38 lei; Stelian Popescu, (lista 18), 13 lei; C, Demetrescu, (lista 19), 50 lei; D. Coravu, (lista 20), 40 lei; Pr. I. Iordăchescu, (lista 21), 64 lei; Pr. C Ionescu, (lista 22), 31 1 50 b.; Ion Ciuciu, (lista 23), 129 lei; D. Bungeţianu, (lista 24), 54 lei; Zaharia Furnică, (lista 26), 33 lei; P. Dulf. (lista 26), 21 lei, P. Garbovicianu, (lista 27), 150 lei; Surlă, (lista 29). 69 1. 30 b.; Inginer Panaitescu, (lista 30), 91 lei; Clinciu et Popa, (lista 31), 27 lei; Locot P. Angelescu, (lista 32), 25 lei; P. Bucovescu, (lista 33), 100 leî; Mih. Tănăsescu, (lista 34), 11 1.95 b.; Al. Corlăţenu, (lista 35), 61 lei. Total 1.613 lei 85 bani.
* p •
* ’ *
www.dacQFomamca.ro
ALBINA
111
Onor, Eforia Spitalelor civile din Bucurescî, a abonat şcola Ia revista Albina şi pe anul al IV pentru Bibliotecă.
Ca diriginte al acestei şcoli ve rog a aduce vii mulţumiri acestei înalte instituţiunî pentru interesul ce portă şcoleî.
('oman lonescu
Giurgcnî, Ialomiţa.
* *
Ve rog, a aduce viile mele mulţumiri prin onr. Revista « Albina D-lor: Toma Păunescu învăţător diriginte la şcola din comuna Dobroteştî, G. D. Stoian şi Constantin Teodorescu agricultori în comuna Caraomer judeţul Constanţa, pentru că aQ dat şcoleî ce dirig, o ştampilă de metal cu tote accesoriile ei în valore de lei <Jece.
Toma Păunescu
lnv6ţ&tor diriginte, Dobroteştî-Roinanaţî*
*
* *
D-l doctor D. D. Popp, proprietarul moşiei Tomşanî, a donat şcoleî, la începutul acestui an şcolar, cărţi în valore de 152 lei bani 50. Subsemnatul îi aduc vii mulţumiri.
S|>. Th. Ştefănescu
__________________ Dirig. şcdlel Tomşanî.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
N. 1. Ciucă, Drăgăneseî-Suceva. — S’a primit şi v’am achitat pe anul al V-lea cu chitanţa No. 2.636. Poesia nu se pote publică. Manuscrisele napublicate se ard, deci nu vi’l putem înapoia.
Ilic Ignătescu, Clenov-Mehedinţi. — Pe anul al IV-lea sunteţi achitat cu chitanţa No. 2.547.
l’r. T. Niţulescu,Amărescii-de-jos, Romanaţi.—Sunteţi achitat cu chitanţa No. 2.184, anul IV, listele au fost’trimise înainte de a primi banii.
D-luî I. Nicolnescn, Târgovişte. — Abonamentul d-v6stră pe a-nul curent, al V-lea achitat cu chitanţa 2.694.
D-luî I. Panaitescn, Socetu-Teleorman. — Abonamentul d-vostră pe anul al IV espirat, e achitat cu chitanţa 2.616.
A V I S
D-nii Abonaţi sunt rugaţi a achită abonamentele pe trecut ca şi pe present, fie prin mandat poştal adresat Administraţiei, care nu costă de cât 15 bani, fie prin casele de bancă publicate în No. 39 din 24 Iunie 1901 anul al IV.
Cu deosebită mulţumire aflăm că d-sora Roxandra I. Leonte, diplomată a şcoleî profesionale din Focşani, după o practică de doui ani în unul din cele mai mari ateliere de croitorie din Bucurescî; a deschis un atelier în Str. Gabroveni intrarea şi prin Str. Lipscani, prin Magasinul «La Luna de Aur», în care con-fecţioneză ori şi ce fel de rochii pentru domne şi domnişore, şi lucreză cu preţuri cât se pote de modeste, asemenea primesceco-mendi din provincie şi le execută numai după trimiterea unui cor-sagiu şi măsurile foilor.
www.dacoramanica.ro
112
ALBTNA
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea înveţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! do scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fic-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gârbovicenu, strada Sf.’ Ecaterina, Bucurescî.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kaliuderu, membru al Academici Române.—Vice-preşedinle, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şicasier delegat, Petru G&rboviceanu, deputat, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporidui român; — Secretar, Const. Bann, profesor secundar şi inspector şcolar —Membrii, Spira C. Haret, Ministru, profesor Univers.; I. Dlmitrescu Procop., senator şi Primar al Capitalei; M. YlAdescu, deputat, profesor universitar; Crlstu S. Negocscu, profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori. Const. Alimă-neştonnu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescn, profesor secundar; Const. Alexandrescu, revisor şcolar.
Membrii înscrişi şi cotisaţinni plătite (Urmare).
Gheorghea N., (Puntişenî), 1 leu; Popa I. Gh., (Dragomiresci), 1 leu; Ciobanu Ştefan, (Corod), 2 lei; Iepure Demetru, (Micesci), 1 leu; Borş N., (Bădesci), 1 leu; Avram George, (Rădăescî), 1 leu; Cortojan Ion, (Puescî-Găltescî), 1 leu; Gheorgliiu I6n, maior, (Plopana), 2 lei; Miha-lache Gh., (Şendresci), 1 leu; Ifrim Costache, (Lălescî), 1 leu; Anto-nescu I. C., (Bălăbănesc!), 2 lei; Bradea N., (Cărăpcescî), 1 leu; Dodu Teodor, (Priponesciî-de-sus), 1 leu; Buinbariu G., (Odaia-Bursucanî), 2 lei; Căpăţînă I. G. Vasile, (Cât. Pupezenî), 2 lei; Stamatin P„ (Bogdă-nesci), 1 leu; Alexa Ion, (Chilieni), 1 leu; Mardare Simion, (Pochindia), 1 leu; Ioachim C. Gh., (Cudalbi), 1 leu; Demetriu Demetru, (Lungescî), 1 leu; Moeanu Vasile, (Ciumescî), 1 leu; Buşilă C. D, (Blădescî), 1 leu; Balaban Ion, (Adam), 1 leu; Manole Alexandru, (Hălărăscî), 1 leu; Cosma Alexandru, (Ivescî), 1 leu; Colea Emanoil (Pogonescî), 1 leu; Scânteie Ap. Demetru, (Puescî-Tîrg), 1 leQ; Rădulescu Nicolae, (Flămânda-Vlaşca), 1 leu; Popescu N., (Chiriaci), 1 leu; Bârlcanu S. Atanasie, (Măgura), Pa-velescu Alex, (Bila), 1 leu; Dragon Necşiu, (Corbiî-Ciungî), 1 leu; Vur-tejan I., (Comana), 1 leu; Păunescu Mihaiu, preot, (Slobozia), 1 leu; Vi-şan Uie, (Slobozia), 1 leu; Dăscălescu R. I., (Drăgănescî), 1 leu; Nico-lescu V., (Novaci), 1 leu; Popescu I., preot, (Gratie), 1 leu; Prahoveanu C., ^Bălănoia), 1 leu; Bădulescn D., (Obislav), 1 leu; Constantinescu I., (Adunaţiî-Serbenî), 1; Ţinculescu M. M., (Gostin), Panaitescu Teodor, (Măgura), 1 leu; Georgescu Maria, (Alexandria), 2 lei; Resuceanu Ion,
www.dacoromanica.ro
(Fundu-Păruluî), 1 leu; Tomescu Andrei, (Obislav), 1 leu; Măgureanu D., (Gogoşarî), 1 leu; Spălătescu Radu, (Putineiu), 1 leu; Ene Aureliu-<Dăita), 1 leu; Rădule3cu Ion, (Flămânda-Călugăru',, 1 leu; Popescu Ma' ria, (Ilodivoia), 1 leu; Constantinescu Măndica, (Dadilov), 1 leu; Alberti Victoria, (Uzunu), 1 leu; Popescu M. Ana, (Prunaru), 1 leu; Că inescu I., (Blejesciî-Nemţu), 1 leu; Georgescu Androne, (Câsciorele), 1 leu; De-metrescu C., preot, (Strîmba), 1 leu; Călinescu I. P., (Blejescî-Nem ţu), 1 leu; Marinescu Stoica, (Crevenicu-mare), 1 leu; Caragea N. , Glavacioc-Şelaru), 1 leu; Stefănescu T., (Letca-nouă), \ leu; Vasilescu G., (Vişina), 1 leu; Ianculescu I., (Bâscova), 1 leu; Ionescu Ştefan, (Bujor), 1 leu; Ionescu R., (Galetanî-Moştenl), 1 leu; Coronescu Iulia, (Giurgiu), 2 lei ; Pipereanu I. G„ (Giurgiu), 2 lei; Boldescu Ion, (Giurgiu), lei 2; Moldo-veanu Teodor, (Bălăria), 1 leu; Popescu Marin, (Frâtescî), 1 leu; Marinescu Alexandru, (Zlotescî-Telorm), 1 leu; Bădulescu M., (Răsucenî), 1 leu; Mănescu P. Ion, (Daia-Frătescî), 2 lei; Milialcea C. Ion, (Pângalescî),
1 leu, Mărăcineanu Z., (Bila-Cămineasa), 1 leu; Cioranescu A., (Bila-Că-mineasca), 1 leu; Teodorescu Iulian, (Giurgiu), 2 lei; Procopiu Alex., (Giurgiu), 2 lei; Nicolescu V., (Giurgiu), 2 leî;BoneaS., (Giurgiu),! leu; Algiu N., preşedinte, (Vlaşca), 2 lei; Demetrescu N., admin. fin., (Giurgiu), 2 lei; Bălănescu I. Zoe, (Bucurescw, 2 lei; Bălănescu Segasta I., (Rueuresci), 3 lei; Atanasescu D. N., (Bucurescî), 2 lei; Dobrescu C. P., (Bucurescî), 10 lei; Beleş Aureliu, (Bucurescî), 4 leî; Florian Teodor, (Bucurescî), 5 lei; Gârleanu C. I. Aristid, (Bucurescî, Iconeî, 72 bis), 2 lei; Bellian I. I., Bucurescî, 2 leî; Grigorian I., (Bucurescî), 5 leî; Ste-lescu D. C., (Bucurescî), 5 leî; Enăceanu C., (Bucurescî), 2 leî; Gâdeiu N. Aneta, (Tutova), 1 leu; Teodorescu C., (Tutova), l leu; Ursu Pelaghia (Basarabia), 1 leu; Afenief Iulieta, (Basarabia), 1 leu; Drăguţescu C., (corn. Vulpesciî-Romanaţî), 1 leu; Stănciulescu N. P., (com. Vulpesciî-Roma-naţî), 1 leu; Popescu Ştefan, (Pătroia), 1 leu; Stefănescu G. Gh., (Pătroia), l leu; Nicolăescu Ion, (Glâmbocata), 1 leu; Constantinescu M., preot, (Crângurile), 1 leu; Georgescu George, (Hulubescî), 1 leu; Popescu Gr., (Ciulniţa-Eustatia), 1 lefi; Dragomirescu D., preot, (Ciulniţa-Eustatia), 1 leu; Ionescu N. Răducan, (Bădulescî), 1 leu; Nicolescu M Nae, (Găescî), 1 leu; Nicolau Mişu, (Găescî), 1 leu; Iordănescu Nae, (Pătroia), 1 leu; Grigorescu Ghiţă, (Târgovişte), 2 leî; Popescu C. Iancu, (Târgovişte), 2 lei; Vasilescu V., (Târgovişte), 2 leî; Aramă Gr. N., (Târgovişte), 2 leî; Niţescu R„ preot, (Lucienî), 1 leu; Cernescu G., preot, (Lucienî), 1 leu; A. N. Georgescu, (nedescifrat bine), (Lucienî), 1 leu; Carpaţian N. Gr., (Lucienî), 1 leu; Teodorescu N., (Colan), 1 leu; Ovesa Constantin, (Colan), 1 leu; Carpen Georgescu D., (Târgovişte), 2 leî; Mu-sică Grigorie S., învăţător, (Zîmbresca), pe trimestrul Aprilie şi Iulie 18 leî; Musică Gr. Maria, (Zîmbresca-Teleorman), 1 leu; Ionescu Ion, (Mavrodin), 1 leu; Alleliu Alex., (Stoborăst), 1 leu; Petculescu Ang., (Slob.-Mândra), 1 leu; Odăgescu B. Anton, (Plopi-Slăvitescî), 1 leu; Marinescu Preda, (Ciolănescii din del), 1 leu; Georgescu N.,Netoţiî-de-jos, 1 leu.
Numărul membrilor publicaţi până în present, e de 3.954 leî; iar numărul banilor încasaţi de la aceşti membrii e de 9.0G6 leî, 65 bani.
(Va urma în No. viitor).
www.dacQFomanica.ro
ftUClăm Amatorii de Arbori şi Arbuşti, Viţă Altoită, Cereale V	selecţionate, Plante furagere, Colza, In, Cânepă, etc.
A cere a li se trimite de Administraţia «Gazetei Şatenului» 117 Victoriei, Bucurescî, franco şi gratis
NOUL CATALOG ILUSTRAT
pentru tomna 1901 şi primăvara 1902 al Fermei şi Pepinierelor lui C. C. Datculescu.
In acest catalog vor găsi pe lângă «preţurile reduse» şi descrierea diferitelor produse şi «studii forte folositore.»
Specimen de preţuri şi cătăţimî disponibile:
Bucata Suta Mia
100.000	«Perl» altoiţi pe perl sălbatici şi gutui,
altoi de 1 an ............................ 0,80	70,00 600,00
Perl altoiţi pe perl sălbatici, altoi de 3—4 ani	.	.	1,20	90,00	800,00
80.000	«Meri» altoiţi pe meri sălbatici altoi de 1	an	0,80	70,00	600,00
«	«	«	« 2-4 ani 1,50 100,00 900 00
30.000	«Caişî» altoiţi, altoi de 1 an.....  .	1,00	80,00	700,00
30.000	«Arţari Americani» 3 la 4 m. înălţime .	.	.	1,40
25.000	«Frasini înălţaţi» 3 la 4 in. înălţime ....	1,40
etc. ete. etc.
100.000	«Viţă de vie» Românescă şi Francesă, altoită pe americană suta 30, mia 260 lei.
200.000	«Viţă americană» cu rădăcini, diferite varietăţi, 40 la 50 lei mia.
3VIICA PUBLICITATE
120,00	1000,00
120,00	1000,00
GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica CotrocenI, Bucurescî. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcâtore, Bra(Jî, Pini austriac!, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Ânnnrilt Textul pentru pregătirea a|Jal UI leoţiunilor de «Eugen I.
Tisescu-Bacău, preţul 3 lei 50 bani. Adresaţi comandele însoţite de cost d-lul Eugen Tisescu Bacău, şi veţi primi franco ori unde
C*l nu mare şl cel mal vast magasln din [ari şl singurul care vinde ettln LA TOATE SEZOANELE
Bucurescî, Calea Victoriei Gbete pentrn bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 » cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95 Ghete de lack pentru salon cu elas-tio şi şirete, 12,95,11,95 de lact întregi, 14,95 13,95 »	»	facon Klappe, 15,95
»	*	pentru d-nilofiţ. 14,95,13,95
»	»	ou nasturi, 15,95, 14,95
» glaue vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. ju elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 » beseţurî, 14,95, 13,95 » şirete, 14,95, 13,95, 12,95 » nasturi, 14,95, 13,95 »	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru b&rbaţl De gems, 10,95, 9,95, 8,95 ohevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusdscă, 12,95, 11,95
27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentrn dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95, 12,95, 11,95,10,95 » » ext. fino, 15,95,14,95,13,95,12,95 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95
5,95,	4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copil 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tâte sezonele se p6te găsi Încălţăminte bună şi cu preţuri fabul6se de eftine.
Magasinul la t6te Sesănele lîngă Poliţii Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî
5%
Cupon de reduc(le pentru cititorii Albinei. I
Cititorii revistei vor avdun BcăŞSmlnt de 6»/, din preturile însemnate, presentând ouponul.
Inst. de Arte Grafice Carol Go
tr. Dămneî, 16.—Bucurescî.