No. 40.
AKUL IV.
1 Iulie 1901.
t. ‘	!i..'K.°x„
fototofclc,toloto1!otogogf^l-fololo]

1 ?
N*%v
Jlevislă Enciclopedică populară
^îpare în /ie-care Duminică
Abonamentul în ţarâ pe an L»eî 5 | Abonamentul în strâin. pe an L»ei 8
»	»	» S luni » 3 I Un numâr..............15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia Mica publicitate 5 bani cuvîntul. Manuscriptele nepublieate se ard.
Comitetul de redacţie: lân Kalinderu
‘ trbovicearju 'ciule seu-Mo tru 'oţbuc J. Oteseu P- 2>u/fu

Colonel p. V. Jlăsturel
5- M^amescu
V. S- Mo ga
jY. JYicoIaescu Qr. Ceodossiu
Corist. C. popovicî- Vaşcâ.
SUMARUL: G• Coşbuc, De-o fire şi de-o fiinţă. — Banu, 10 Maiu. — Grigore Teodossiu, Societatea naţională a conferinţelor populare în Franţa.—Dr. A. Şaabner-Tuduri, Bobocii.— I. V. Raiculcscu. Câte-vâ explica ţiu ni liturgice. — Zamfir C. Arbure, Porcul. — Petre Po-pcscu, Către săteni. Băncile populare.—Irimia Popeaeu, Atribuţiunile copitei în staţiune şi în mers.—Cronica săptămânii.—Bibliografii.—Mulţumire.—Poşta administraţiei.
Iluatrafiunl: Inaugurarea şcolel din cătunul SudiţiI de pe Domeniul CorOnel Gher-gliiţa ţPraliova).—Vederea Băilor «Bobocii*.
&
>000OG
îicdacfia şl .rfdminisP' Bucurescl.
„Universala"
Societate generală de asigurare in Bueuresei.
Autoriaată de Onor. Trib. Comercial Ilfov prin jurnalul No. 3239/99 şi j 1798/900
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
Preşedinte	Vice-Preşedinte
St. C. Şendrea
Mare propr. prof. şi fost Ministru
Nicolae Flcva
Mare prop. dep. şi fost Ministru.
MEMBRII:
C.	G. Ternescu, mare propr., deput. 1G. Scorţescu, mare propr., advoc. Gr. Macri, mare propr., dep., adv. j Luca P. Niculescu in. propr., comerc. Ad. Steni, proprietar, advocat. j C. Miile, proprietar, advocat.
D.	A. Lauriaa, proprietar, profesor, j Ştefan Pleşea, mare propr., deputat.
I. Zahareann, proprietar, bancher, j F. Corlătescu, m. propr., deput., adv. I). Iancovicl, proprietar, advocat. IB. Pitltineanu, «	«	«	«
Lt.-C-nel D. Angelescu, mare propr. j N. Cucn-Starostescu, inginer, propr.
Director General G. D. DIAMANDOPOL, inginer.
„UNIVESALA“ asigură în contra daunelor de Incendiă, Grindină şi Transport.
Primesce asigurări de Viaţă, de Cas de morte şi Rente.
In tote combinaţiunile după tarife reduse şi în condiţiunile cele mai liberale şi avantagiose.	t
Pentru orl-ce informatiunl a se adresa: Dlrecţlunel Generale in Uueurcsel. Strada D6mnel 23. sau agenţiilor din t6tă ţara.____
mica publicitate
„NAŢIONALA”
3.955.688.76
SOCIETATE GENERAU DE ASIGURARE, BUCURESCI
Capital în acţiuni întreg versat în
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune............
Idem format din capital şi alte reserve . » 1.075.842.60 Total în aur Lei 7.052.631.36 Daune plătite . . . Lei 33.000.00o Vice-preşedinte A. Băicoianu.
Dir. general E. Griinwald. «Naţionala, asigură contra incendiului, a grindineî, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sînt primite în tote combinaţiunile obicinuite ca: cas de morte, . supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domneî No. 12, Bueuresei. Repre-sentanţă generală în Bueuresei, str Smârdan No. 4. Agenţii în tote oraşele din ţară.
GRADINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotroceni, Bueuresei. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra<Ji, Pini austriacî, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Societatea (le Basalt Artificial şi de Ceramici de la Cotroceni. Capital social Lei 2.500.000 deplin versaţi
Soba de porţelan albe şi colorate
Representanţa generală pentru totă ţara
fBucur. Calea Moşilor No. 81. ZWAIFEL & CO. MaşI, str. Mitropoliei No. 2. , (.Galaţi, str. Egalit&ţil No. 48.
^umînărî de ceră curată de albine se pot găsi la subsemnatul; doritorii
să bine-voescă a cere informaţiuni.
Rog pe fraţii preoţi din comunele rurale şi d-niî învăţători, cari ar avă cără de vintjare sad ar sci prin alte localităţi, să-mi scrie; iudemnându-î tot de odată să se ocupe de cultura albinelor, incredinţându-i că munca le va fi asigurată şi răsplătită.
Mulţumindu-le anticipat pentru buna voinţă, ii salută cu stimă.
Preotul I. Apostoleanu.
Vâlenî-de-Munte-P-t ahova
4
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
1089
De-o fire şi de-o fiinţă (i).
Sici un popor nu răsare de-a gata din pămînt, ci se ! naşce cu încetul dintr’alt popor care piere, ori din două popore ce s’amestecă. Grecii de astăzi sunt A3 urmaşii vechiului popor al Elenilor, care atâta s’a prefăcut în cursul vremii încât s’a stins, dând viaţă unui popor nou. Italienii tot aşa sunt de-adreptul urmaşii vechiului popor al Romanilor care a păţit tot ca Elenii. Noi Românii suntem popor născut din amestecarea poporului Romanilor cu al Dacilor.
Sângele unui popor, adecă spiţa neamului seu, este adevărată fiinţa sa. Socot, că nu e de prisos să vă spuiu cum se înrudesc între ele poporele de pe lângă noi. După părinţi, poporele cele mai luminate ale Europei sunt de trei neamuri. Un neam latin, ieşit din încrucişarea poporului Roman cu alte felurite popore, şi anume: din amestecul Romanilor cu Galii au eşit Francejii, din amestecul lor cu Iberii au ieşit Spaniolii şi Portugezii, din amestecul cu Dacii au ieşit Românii, iar Italienii, cum am spus sunt urmaşi de-adreptul, măcar ieşiţi şi ei din amestecătură mai puţină de Romani cu alte popore. Tote acestea cinci popore se dic popore latine sau romanice, căci au acelaşi tată, pe Roman, deşi au mame felurite. Sunt popore fraţi; vorbesc cinci limbi care în fiinţa lor nu numai seamănă, dar sunt una—aceeaşi limba latină a tatălui, prefăcută mai mult ori mai puţin în cinci teluri. Aceste popore au aceeaşi moşie părintească, trăesc legate unele de altele în sudul Europei. Sunt cinci popore de aceeaşi fiinţă, un singur neam, şi întru-cât cinci fraţi au aceeaşi fire moştenită de la părinţi, ele au mai mult ori mai puţin aceeaşi fire.
Grecii ne sunt înrudiţi, după moşi, nu după părinţi, deci nu sunt neam latin.
Alt neam mare e al poporelor germanice: Germani, En-gleji, Olandeji, Svedieni şi Norvegieni. Acestea sunt dintr’ acelaşi popor ieşite, al vechilor Goţi. Vorbesc şi aceştia tot atâtea limbi câte popore fraţi sunt, dar tote sunt una (l)
(l) Vetfî No. 38.
www.dacoromamca.ro
1090
ALBt'CA
în fiinţa lor, o limbă germanică, felurită de limba poporelor romanice ca pământul de cer. Aceste neamuri trăesc de asemenea legate şi au moşia părintească a lor în nordul Europei.
Al treilea neam mare este al Slavilor: Ruşi, Sîrbi, Boemi, Poloni, Croaţi, etc. Şi aceştia au aceeaşi limbă slavă, felurită mai mult ori mai puţin după popore. Toţi sunt fraţi dintr aceeaşi părinţi, trăesc legaţi unii de alţii pe moşia pâ-rintescă a lor în răsăritul Europei.
Mai sunt şi alte neamuri, afară de acestea trei în Europa. Al Ovreilor, venit de prin lume, neam vagabond fără ţară şi fără limbă, mai reu şi decât al Ţiganilor, căci aceştia măcar că şi ei sunt neam vagabond şi fără ţară, dar au o limbă a lor ţigănescă, pe când Ovreii vorbesc ba nem-ţesce stricat, ba spaniolesce, ba alte limbi a ţării pe unde trăesc. Alt neam venit de prin lume, cu limba lor însă, e al Armenilor. Neamuri aşezate statornic în ţara lor sunt Ungurii, Turcii şi Bulgarii, iar aceştia sunt de-un neam, sunt o apă. Insă numai Ungurii şi Turcii şi-au păstrat limba lor părin-tescă; Bulgarii şi-au lepădat-o şi au luat una străină, slavonă, aşâ că ei după sângele lor sunt de-un neam cu Ungurii şi cu Turcii, după limbă însă par a fi de-un neam cu Ruşii şi cu Serbii. Numai Bulgarii şi Ovreii se învoesc, dintre câte neamuri sunt pe lângă noi, să vorbescă într’o limbă care n’a fost a părinţilor lor.
III.
După sângele nostru şi după limba nostră, deci după fiinţă, noi Românii nu suntem de o «lege» cu Ruşii, după cum nu suntem cu Ovreii şi cu Turcii.
Dar pote suntem de-o fire! Să vedem.
însuşirile şi obiceiurile unui popor sunt firea sa. Un popor, bună oră, e deştept din fire, altul mai greu de cap; unul e lăudăros şi trufaş, altul mai aşezat şi mai smerit. Tote poporele din lume au o însuşire naţională a lor, bineînţeles una pe care o au şi cele-lalte popore dar nu întru aşâ de mare măsură. Lăudăroşia şi trufia Ungurului, fudulia pe nimic a Ţiganului, lăcomia Ovreiului de-a se îmbogăţi prin paguba altuia, prostia Şerbului, făţărnicia şi smerenia min-cinosă a Rusului, tote acestea sunt însuşiri naţionale. Fiecare popor batjocoresce pe cele-lalte tocmai scoţendu-le
www.dacQromanica.ro
ALBINA
1091
ochii cu vr’o însuşire rea pe care-o au. Adevăruri sunt vorbele: «Cal verde şi Şerb cu minte.» «Dedu Ivan.» «Dă nas lui Ivan că se sue pe divan. «Rusul când îţi intră în casă c’un ochiu e la icone şi cu altul pe sub laviţă.» Ovreiul până nu te înşală nu mănâncă.» Ţiganul la mal se înecă» şi «Ţiganul ajuns împărat întâiu pe tată-său l’a spânzurat.» «Drept ca Neamţul» sau «Unde pune Neamţul mâna îşi i-a Dumnedeu mila.» «Turcul te bate, Turcul te judecă» şi «Cum e Turcul aşâ şi pistolul» şi câte altele.
De altă parte, însuşiri bune, vrednice. Felul cum ţin Ovreii unii cu alţii nu-l au alte popore într’aşâ de mare măsură. Darul Italienilor de a fi cântăreţi nu-l au alte popore. Dar chiar şi talentul Ţiganilor de-a cânta cu viora, este o însuşire specifică a neamului lor; Ţiganii au aud musical mai bun decât alte neamuri şi au o deosebită însuşire: să joce şi să cânte. Turcului îi place să se uite cum jocă alţii, dar el nu jocă nici odată. Nici de cântat nu cântă Turcul, maî bine stă cu ochii ţintiţi şi tace. Englezii vorbesc puţin, Ovreii unde se întâlnesc doi fac Tîrgul-cucului.
însuşirile neamurilor li s’arată pînă şi în chipul feţii lor. Apoi, fie care neam e însemnat de Dumnedeu trupesce, în-tr’un fel ori altul. Când a dis Eminescu «Bulgăroi cu căfă grosă. Grecotei cu nas subţire,» n’a dis-o numai aşâ, că i-a venit bine în vers, ci a arătat o însuşire a acestor neamuri. Pe stradă poţi cunosce nu numai după portul hainelor, ori al barbei şi al părului, pe un străin, ci şi după forma capului, după nas, după dinţi, ochi, după piciore. Ovreii au nasul strîmb, încovoiat, buza de jos grosă, şi pi-ciorele strîmbe; părul roşu şi forte adesea creţ. Şi pistruile sunt ale lor; tot aşâ bălele de ochi. Englejii au dinţii laţi şi puternici; faţa lungă şi picidrele lungi; boia lor e spleen, un fel de plictiselă cum n’o au alte neamuri.
(Va urma).	0. CoşbllC.
XDe ţimat minte.
Binele ce-1 poţi săvârşi astăzi nu-l lăsă pentru mâine.
www.dacaromanica.ro
inaugurarea ţcâ/eî din cătunul Sudifii de pe 2>orqeniul Corinei Qherg/jifa (prahova).
ALBINA
1093
D E C E JVI A I O
CUVÎrlTHRE
rostită la serbarea şcolară din 10 Maia 1901, în palatul Ateneului, de către d-1 C. Bana, inspectorul invgţăniintulul privat din ţară.
Sire,
Alteţă regală,
Alteţă,
Domnelor şi Domnilor,
Iubiţi şcolari,
Sunt patru ani de când rîvna pentru înălţarea sufletăscă a tinerime! şi patriotismul luminat al unuia dintre sfetnicii Cordneî ne-au prilejit pe cel dintâiu <jece Maiu şcolăresc în incinta acestui măreţ palat închinat minţii românesc!. A fost o idee fericită, a fost o iniţiativă bogată în rodnice urinări aceea de a strânge la olaltă, în fie-ce an, tineretul şcdlelor şi de a î aminti de la înălţimea aceste! tribune cjilele de încercări şi (jilele de glorie ale nemului nostru.
Şi ce altă cji, mal elocvent şi mai cuprinzător, ar pute grăi acestui tineret, care nu a cunoscut încercările ci numai gloria ţării, decât Ziua de <j«ce Maiu, Ziua care rezumă în-tr’însa t6te luptele şi tdte izbâncjile trecutului precum tot dintr’însa licăresce, alinătdre de griji şi dătătdre de mari speranţe, t6tă încrederea ce ne punem în viitor? Cuvintele acestea de dece Muiu, — pentru străin însemnând o Zi ca tbte Zilele, — în sufletul Românului răsună ca o trîmbiţă de deşteptare şi de imbold la fapte mari; ele răsună şi răsuna-vor de-apururi pentru întreg nemul românesc ca un sarsuin corda înălţător pe căile ce Providenţa ne-a însemnat.
Cu ochii scăldaţi în lacrimi de bucurie a privit astăZi poporul Capitalei defilând mândrele- rîndurî ale ostaşilor noştri, căci în flăcăii ce treceau supt privirea iubitdre a Şefului lor suprem, cu toţii am văZut aevea siguranţa şi mândria Regatului.
Dar mândria de astăZi nu trebue să ne facă a uită pe cea de mâine şi întru pregătirea acesteia suntem acum a-dunaţi aici, vibrând de cel mai înalt entusiasm, supt aceeaşi privire iubitdre şi îndemnătdre la muncă spornică a gloriosului nostru Suveran.
Prezenţa Lui, în mijlocul vostru, iubiţi şcolari, însămnă pentru voi o mare cinste dar şi o mare datorie: datoria de a răspunde prin muncă, prin jertfă, prin neprihănită dragoste a patriei şi a dinastiei la augusta iubire ce se revarsă asuprâ-vă de pe înălţimea Tronului Regal.
www.dacQFomanica.ro
1094
ALBINA
Şi cea dintâiu dovadă ce trebue să daţi despre înţelegerea acestei mari datorii, este să purtaţi pururea în inimile vdstre amintirea înviorătdre a luptelor şi a jertfelor prin care s’a putut înălţă România de astăzi. Nimic din suferinţele, nimic din gloriile trecute nu se cuvine să rămână strein de sufletele văstre; aduceţi-vă în tot-deauna aminte că patria nu este numai pămîntul acesta sfînt, pe care s’a născut şi a luptat nărnul nostru, în care odihnesc ăsele strămoşilor şi în care vom odihni şi noi, când Dumnezeu ne va chemă la viăţa eternă, dar mai este încă şi întreg acel patrimoniu de glorii şi de suferinţe pe care ni l’au lăsat înaintaşii noştri! şi din care pururea ne vom trăi vieţa năstră sufletăscă de fii al României. O ! nu lăsaţi vre-o dată să se aşternă peste acăstă scumpă moştenire pulberea înăbuşitore a uitării, căci cu fie-care părticică din trecut pe care o veţi uită, o părticică din sufletul colectiv al nemuluî se întunecă şi dispare.
Cât mal des întărceţi-ve cu duioşie gândul la (Jilele mari ale vremilor apuse; evocaţi cu pietate sfintele imagini ale eroilor nemuluî nostru; desfăşuraţi cu mândrie înaintea o-chilor minţii gloribsa trîmbă a faptelor trecute. Aţi avut norocul de a deschide ochii la lumina vieţii în vreme de linişte, de căldură şi de senin. Nu aţi cunoscut viforul şi întunecimile; nu v’au spăimântat trăsnetele ameninţătore de pierzanie. Şi mai aveţi norocul de a-L privi înainte-ve, în t6tă mărirea Lui, pe Acela care, în fruntea fiilor aleşi al patriei, le-a cunoscut şi le-a încercat tdte aceste asprimi ale sdrteî, dar care o clipă nu a desnădăjduit, o clipă nu s’a dat biruit. II priviţi pe Acela care a înfruntat viforul şi l’a stăpânit, care a pătruns cu bărbăţie în mijocul întuneci-melor şi le-a sfîşiat, care s’a împotrivit trăsnetelor şi le-a îndepărtat; pe Acela care de treî-<jecî şi cinci de ani înalţă şi lumi-neză Tronul lui Ştefan şi al lui Mihal cu geniul şi cu virtuţile Sale; pe Acela care în Cartea Nămuluî a scris paginele cele mal măreţe: pe făuritorul României moderne, pe Biruitorul de la Plevna, pe cel dintâi Rege, pe Carol cel Viteaz şi cel înţelept!
Străvechile basme, cu care bătrânii noştri sfătoşî, ne-aîî legănat dulcii ani aî copilăriei, povestesc, în graiul lor minunat, despre un Făt-Frumos cu părul de aur, — crăiască odraslă răsleţită pe ţărmuri streine şi lăsată în scirea lui Dumnezeu şi în voia întîmplăriî. Oropsit de sdrtă şi nesocotit de <5menî, el îşi duce traiul amărît, muncind din greu şi din greu luptându-se cu vijeliile vieţii. Nu-I ţine în semă nimeni spiţa nemuluî şi nimeni nu-î zăresce scânteetdrea poddbă a capului. La curtea împerătescă, unde-1 mână norocul ca slujitor, cine l’ar fi putut bănui pe Făt-Frumos subt straiele proste ale argatului şi cine şi-ar fi închipuit auritele plete ascunse subt cirvişul ce-î zobronea creştetul ?
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1095
II socoteau şi pe dînsul cel mult vrednic să care apă pentru oştirile crăescî şi să le descreţescă fruntea cu isprăvile lui de nevoiaş. Dar iată că clipa răsboiri! sosesce şi iată că oştile împărătesc! se îndde subt loviturile duşmane. Făt-Fru-mos mi se urcă atunci în vîrful muntelui; ca un vultur îşî rotesce ochi! peste câmpul de bătae şi veijend primejdia, îşî îmbracă hainele — câmpul cu florile — şi de pe culmea ţepeşă se repede asupra dsteî vrăjmaşe şi se învârtejesce prin mijlocul eî cu paloşul în mână. Părea că îngerul Morţi! sărise la seceriş de dmenî, — atât îî erâ de grdznic braţul şi atât de spornic la omor. Oştile împărătesc! erau mântuite şi cinstea Craiului erâ scăpată.
Şi aici, la Carpaţî şi la Dunărea-de-jos s’a tors o poveste minunată dar nu din caerul minciuni! ci din acel al adevărului. Şi aicî a trăit şi s’a oştit un Făt-Frumos de viţă crăiască, vitezul vitejilor şi spaima duşmanilor, dar povestea nu-! plăsmuire din imperiul neţărmurit al închipuirii ci fapte petrecute aievea; dar Făt-Frumos nu-! erou închipuit al unei lumi imaginare ci erou, care a trăit şi trăesce, în carne şi’n <5se, este poporul românesc!
Vlăstar împărătesc, răsădit de marele Traian pe pămînt străin, dar oropsit de urmaşii lu! şi lăsat în voia întîmplări! şi în scirea lu! Dumne4eu, poporul românesc, ca şi Făt-Frumos din poveste, a trecut prin multe, a suferit multe, a îndurat grdznice furtun! ale sorteî dar vlaga nu !-a slăbit şi aventul sufletului nu i s’a stins. înghesuit de pretutindeni de duşmani năprasnic!, el a împotrivit tuturor oţelul braţului său şi din tdtă primejdia a sciut să-ş! mântue fiinţa. Au trecut talazurile furidse ale ordelor barbare preste dînsul şi el n’a pierit. Repe(}itu-s’au vecini! din mia^ă-ndpte şi din apus asupră-î, ca să-î strângă grumaji! în jugul lor, dar el învăţatu-î-a să cundscă virtutea românăscă. Munţi! Corjuluî povestesc şi astă-cjî, cu! scie să-I înţelegă, de păţania lu! Carol Robert, mândrul Craiu care venise să ne pună pe frunte pecetea robie! dar care, în pripa întdreeriî, îşî uită în văile ndstre pecetea propriului său Regat.
Şi Craiul Matiaş, câte nu ar ave el să’nşire despre aceeaşi virtute românăscă dacă ar pută grăi de dincolo de mormînt. A cunoscut-o de aprdpe, şi săgeta pe care Moldoveni! Iu! Ştefan i-o înfipseră în şira spinări! îl învăţă, în graiul el dureros, că fuga deşi în tot deauna ruşindsă nu ! în tot-dea-una şi sănătăsă.
Când furtuna se mai liniştesce însă dintr’o parte, dintr’alta se umflă şi maî puternică. De peste Dunăre se apropie tunete ce cutremură pămîntul până în măruntaele lu!: valurile furiose ale păgânilor se împing uriaşe în spre Apus şi cu potopul lor năruitor ameninţă civilisaţia creştină. Oştile crăiesc! prinseră să se înddie subt iataganul duşmanului şi duhul pieiri! suflă peste capul creştinătăţi!. Dar atuncî, o mi-
www.dacoramamca.ro
1096
ALBINA
nune se arătă lume! înmărmurite; oropsitul vlăstar de la Dunăre ca un fulger să repezi şi trăsni în mijlocul păgâ-nătăţii. Loviâ Făt-Frumos cu pala de svântâ în tbte părţile şi grbza intră în inimile protivnicilor, cari o luară la sănă-tbsă ca puii de potârniche. Atletul lui Crist > îşi făcu datoria: cele d’întâiu talazuri şi cele mal înverşunate se zdrobiră de granitul pieptului românesc; cele mal din urmă trecură peste no! şi se revărsară în spre Apus, dar puterea lor nimicitoare se sleise.
Creştinismul şi civilisaţia erau salvate!
Odată primejdia trecută, mal marii lume! îl uitară din nou pe vajnicul Făt-Frumos, a cărui spadă scânteiase, pricinui-tbre de rnbrte, în mâna lui de voinic neînspăimîntat.
Şi-l maî amintiră din când în când, atunci când aceeaşi spadă scânteia din mijlocul întunecimilor ce ne acoperiau cu zăbranicul lor înăbuşitor. Odată, spada acăsta zăngăni formidabil şi cu sclipirea el incendiă zarea lumii: braţul teribil a lui Mihal o înălţase. O clipă toţi stătură uimiţi în faţa minunatului biruitor al lui Sinan, în faţa Românului care, în mâna sa, isbutise să cuprindă trunchiurile risipite ale ne-mului nostru.
Dar fu numai un fulger, la lumina căruia Providenţa des-vălul pentru o clipă taina nepătrunsă a viitorului, şi fulgerul se stinse şi iarăşi întunericul ne cuprinse în cutele lui. Românul însă, ca şi Făt-Frumos din poveste, îşi păstră sub tote straiele ce vremea îl nevoi să pdrte, aceeaşi înălţime de suflet şi acelaşi dor neînvins după o viâţă vrednică de originea lui. Şi tot aşa precum lui F'ăt-Frumos cirvişul nu-î distruse nestimata combră a capului, nici cirvişul slavonis-mulul ori al grecismului nu fu în stare să distrugă lumi-nbsa podbbă a poporului nostru: Cugetarea şi limba ro-mânbscâ.
Marea impulsiune către o vieţă de sine stătătbre, care susţinuse braţul vânjos al Basarabilor şi al Muşaţilor şi care, de-alungul vecurilor, este puternicul resort al desvoltăril nbstre istorice, nu se stinse în mijlocul celor mal aspre vicisitudini ale nemuluî nostru. Nu o nimicise nici spada Ro-berţilor şi a Corvinilor, nu o făcuse să piară nici iataganul Baiazizilor şi al Mohametjilor, nu o înăbuşi nici domnia Fanarului, nu o distruse nici diplomaţia perfidă a vecinilor lacomi de a ne înghiţi. Acestei iresistibile impulsiunl, — sfîntă moştenire lăsată în sângele nostru de nbmurile din cari am ieşit, — îi datorăm salvai’ea naţionalităţii nbstre şi tot ea este chezăşuirea cea mal sigură a măririi nbstre în viitor
Impulsiunea acbsta a ridicat la 21, din mijlocul norodului amărât, pe Domnul Tudor, pe Oltenul vitez, care, val! închise ochii subt loviturile omorîtorilor, fără a vede încolţind sămînţa ce aruncase el în ogorul redeşteptării naţionale.
www.dacaFQmanica.ro
ALBINA
1097
Şi tot aceeaşi impulsiune îî împinse la luptă şi pe novatorii moldoveni de la începutul văculul trecut, pe acei îndrăzneţi şi luminaţi patrioţi, cari aspirau să alcătuiască un stat, ce să încăpă a flgurarisi printre altele, fiind acăsta de o simţitdre slavă pentru naţiunea năstră şi temelie de slavă urmaşilor,» dar cari, ca şi Tudor, părăsiră priveliştea lumeî aceştia, fără a vedă măcar licărind zorile doritei dimineţi.
Dacă însă nici lui Tudor şi nici eroilor mai puţin cunoscuţi din Moldova, Dumnezeu nu le îngădui să privescă c}iua mult aşteptată a mântuinţii, pe urmele lor se ridicară alţii, cari luându-le pilda, apucară în vigurăsele lor mâini făclia nestinsă a naţionalităţii şi a libertăţii şi cu luminile ei risipiră tenebrele asupririi.
Măreţă le fu lupta, înălţător martiriul, sfîntă le fu biruinţa !
La 48, aceeaşi iresistibilă impulsiune răsări din rîndurile neamului pe acei fericiţi reînvietori ai poporului nostru, pe acei neosteniţi luptători, de cari, — după augustul îndemn al Maiestăţeî Sale, — « trebuie să ne amintim cu recunos-cinţă» căci «au muncit şi luptat cu voinicie — trecend prin grele încercări, spre a împlini dorinţele poporului şi aspi-raţiunea naţională >.
Cu preţul a câtor jertfe şi a câtor lupte au isbutit aceşti sublimi săpători de lumină să spargă negura dăsă a unui amurg mohorât dar şi cu ce extaz în privirile lor au avut fericirea să-şi înalţe ochii în spre zorile lumindse ale mândrei dimineţi.
r Iată-i pe acei nebiruiţi atleţi ai neamului, — Brătieniî, Ko-gălniceanu, Goleştii, Bălcescu, Anastasie, Panu, Oostache Rosetti, Ion Ghica şi atîţî alţii încă, — iată-î desfăşurând larg stindardul marilor revendicări, hotărâţi să înfrînte urgia duşmanilor din afară ca şi pe aceia a duşmanilor din lăuntru, mai învierşunată şi mai prime jdiăsă de cât cea d’în-tîiu. Ei şi au plecat urechea la plângerile poporului, au au-<Jit bătăile inimeî lui, le-au priceput şi vibrând şi înfioraţi de adâncul lor înţeles, ei s’au avântat cu încredere şi cu entu-siasm în vălmăşagul îngrozitor al luptei.
In numele «Dreptăţii» şi al «Frăţiei» ei au scos acel strigăt uriaş, al cărui ecou răsunător a vestit Apusului că la gurile Dunărei vieţuesce un neam obidit, care merită să trăiască pentru că este gata la orice jertfă!
„România nostră există — striga încă de atunci înflăcăratul Bălcescu, —am convingerea nestrămutată. Orb eacel ce nu vede !u
«Uniţi şi liberi sau morţi — răsună de asemeni glasul inspirat al luî Ion Brătianu. al falnicului fruntaş prin glasul căruia grăia un neam întreg, gemend sub călcâiul apăsător al unor stăpânitori neomenoşi. Forţa însă, şi forţa străină, înăbuşi şi de astă-datâ strigătele celor împilaţi. Asupritorii răsuflară, iar luptătorii apucară drumul pribegiriî, cu a-
www.dacoromanica.ro
1098
ALBINA
mărăciunea în suflete, dar şi cu credinţa neclintită în victoria finală.
Marea impulsiune lucră mereu şi din ce în ce mai profund răscoliâ sufletul nemuluî românesc ; după ce ne dase pe 48, tot ea ne dete pe 59.
De astă-dată biruinţa începe să se întrezărescă, mărăţă şi sigură. Inimoşii luptători îşi strâng din nou rîndurile; din nou se pun în fruntea poporului, pornind cu entusiasmul în inimi şi cu strigăte de isbândă la lupta cea nouă. Este o luptă de fie-ce (jli, de fie-ce oră; este o campanie mărăţă în care curaj urile se oţelesc şi mai mult, în care avintul nu contenesce o singură clipă.
In si'îaşit, jertfele patrioţilor fură răsplătite: nourii îngrămădiţi la orizon dispărură ca fumul mânat de vifor, piua de 24 Ianuarie 1859 fu pregătirea şi începutul acelui şir de (jile mari ce însemnară, de atunci şi până astă-cji, analele istoriei naţionale şi dintre cari strălucesc, în orbităre lumină, cele trei măreţe (Jile de 10 Maiu, în care pe rînd România îşi văfjii visurile întrupate: Principele strein, Independenţa şi Regatul!
(Sfîr.şit în No.viitor).
---o5>$i@(5<^o=—-
Societatea naţională a conferinţelor populare în franţa.
n Franţa, soră mai mare a ţării năstre, cresc în deplină 'T'wV vo*e ° mulţime de societăţi, cari luptă pentru învăţă-’jpj' tura şi luminarea poporului.
Intre acestea, nu putem trece cu vederea societatea
^ naţională a conferinţelor populare, de la care am pute împrumută şi folosi câte ceva bun şi potrivit pentru noi.
Alcătuirea unei asemenea societăţi a răspuns unei nevoi fdrte simţite. A fost vorba de a se veni într’ajutorul popu-laţiunii de la ţară cu tot felul de cunoscinţe, prin nepreţuitul mijloc al conferinţelor. Poporul are lipsă de lumină, o do-resce şi dacă i se dă, el o primesce cu drag. Pentru instruirea lui însă nu trebue numai decât ca hrana dată minţii lui să fie numai decât a aceluia care i-o împârtăşesce. O conferinţă bine făcută, adică lesne de înţeles şi bogată în pilde bune şi numerdse, păte fi răspândită şi citită în mii de comune, de către orî-cine.
Plecând de la faptul acesta, un tînăr avocat parisian, D-l Guerin-Catalain ceru in 1892 sprijinul mai multor omeni de sciinţă şi educatori naţionali şi intemeiă societatea de conferinţe populare.
Alcătuirea acesteia e din cele mai simple, şi prin menirea sa culturală e îmbrăţişată de un număr fărte mare de mem-
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
1099
bri (onorifici, donatori, sub-scriitorî, aderenţi, corespondenţi) Titlul acestora se dă după suma, pe care a depus-o fie-care Acesta începe de la 5 sau 10 lei anual. Numărul membrilor trece de 6000.
Ceea-ce însă e mai folositor pentru noi e activitatea acestei societăţi. Să o vedem şi la lucru.
De pildă, un membru al societăţii a ţinut o conferinţă unde-va despre îngrăşămintele pămîntului. Se înţelege că autorul ei este un om priceput în chestiune. Pe dată, acestă conferinţă e stenografiată şi apoi prescrisă, întocmai cum a fost ţinută. Vorbitorul a căutat cu tot dinadinsul să se facă cât mai uşor înţeles de auditorii săi. El le-a vorbit pe înţelesul lor, le-a explicat bine cuvintele întrebuinţate şi s’a folosit de exemple multe şi bune, şi chiar de tablouri, ca să nu rămână nimic întunecat în mintea ascultătorilor săi.
Autorul îşi revede din nou conferinţa ast-fel prinsă, şi caută s’o îndrepteze cât mai puţin, spre a nu perde din însuşirile ei bune. In acest scop se feresce de a încărca cele spuse şi nu va preschimbă frasele prea obicinuite. îndreptările lui privesc mai mult greşelile ce le-a făcut atunci şi mai ales vorbirea sa, care trebue potrivită cu cei cari o vor ascultă. Conferinţa e numai decât tipărită, pe o hârtie în formatul Monitorului Oficial, în 2 coldne, şi are de la 3—6 pagine cel mult, ca să nu obosescă prea tare pe auditori.
Conferinţa e apoi trimisă de geba tuturor omenilor (învăţători ori nu) cari ar dori s’o citescă în comuna lor. Şi iată subiectul şezătorii gata, de şi e făcut cu material strein. O prea mică parte din ele se vinde pe bani gata, cu 25 bani un număr.
Societatea de conferinţe populare are şi un număr de poveţe privit6re la chipul de citire al conferenţiarilor, şi a-nume la respiraţie, la pronunţare, la punctuaţie, şi la gestul lor.
Aceeaşi societate, pe lîngă conferinţele ce le răspândesce în număr mare, a cumpărat mai multe sute de maşini cu proecţiuni lumindse pentru tablourile, ce însoţesc unele conferinţe. Aceste maşini se împrumută sau se dăruesc. Societatea mai are şi o sumă mare de colecţiunî de tablouri, pe care de asemenea le împrumută la cerere.
La început, cele dintîiu conferinţe atrăgeau puţină lume. Cu vremea însă sălile gemeau de dmenî, cari se făceau numai urechi şi ochi, ca să asculte şi să va<Jâ. Vin locuitorii altor comune, cu primarii în frunte, nesiliţi de nimeni, ci numai de dragul conferinţelor.
Pe lume sunt o mulţime de nenorociţi, cari îşi petrec viăţa prin spitale şi asile, şi cari n’au nici o petrecere. Societatea ţine conferinţe chiar în aceste locuri şi, toţi acei isbiţi ai sdrtei: orbi, ciungi, bătrâni, bolnavi, etc, sunt fericiţi, când văd că semenii lor le întind o frăţescă mână de
www.dacoramanica.ro
1100
ALBINA
ajutor şi nu-i lasă uitării. Eî mulţumesc cu lacrămile în ochi acestor buni apostoli ai luminii.
Cu privire la acestă societate, iată ce spune un însemnat membru al ei, inspector general al învăţămîntului: Societatea p<5te aştepta pentru isbânda ei sprijinul învăţătorilor; căci eî sînt arma progresului. Ei înfăţişeză în totul spiritul modern, răsboiul în contra nesciinţei şi a relelor prejudiţii, devotamentul către datoria cetăţenescă. Lecţiile pe cari dînşiî le dau, sciu să le şi urmeze. Fără să iasă din simplitatea şi modestia obiceiurilor, ei nu vor refusa să continue şi cu omenii în vîrstă lucrarea începută în şcolă, prelungind şi desvoltând învăţămîntul. Societatea caută ămenî bine-voitori, cari să-î citescă la sat şi la oraş conferinţele ; n’are nevoie să-î găsescă aiurea, iată-i. învăţătorii vor aduce experienţă, autoritatea lor morală, inima lor. Aş rămânea prea mirat, dacă dînşii n’ar fi cei dîntâiu ajutători şi propovăduitori ai societăţii».
Prin urmare şi în Franţa, ca şi la noi, ca şi aiurea, învăţătorii nemuluî sînt ce dîntâiu chiemaţi la marea lucrare a vecului: luminarea semenilor lor.
Societatea conferinţelor populare a Francezilor a ajuns atât de preţuită, în cât acum este ajutată cu bani de consiliul comunal din Paris, de consiliul general al Senei, etc., cât şi de Ministerul Instrucţiunii publice.
Iată acum şi câte-vâ din titlurile frumăselor conferenţe ce s’au ţinut în diferitele părţi ale Franţei: Higiena fisică şi morală, Fenomenele atmosferei, Nascerea pămîntuluî, Locuinţele pe preţ eftin, Ingrăşămintele, Ajutorele în vreme de resboiu, Higiena copilăriei, Povestea omului străvecliiu, Patriotismul, Creditul agricol, Agricultura în diferite timpuri, Albinele, Calul, Muncitorul de eri şi de arfă, Alcoolismul, Educaţia morală şi civică in şcălă. etc. Cei cari le-au făcut sînt: institutori, profesori, deputaţi, inspectori şcolari, etc., lucrările lor au fost trîmbiţate în tăte părţile Franţei prin învăţători.
In ce chip am putea utilisa şi noi modul de lucrare al acestei societăţi o voiu spune altă dată şi cât de curînd.
_______________ Gh’ig. Teodossiu.
CUGETĂRI
Nu este fericit cel ce are bogăţii, ci cel ce nu are întristări.
*
• *
Nebunul se cunosce din vorbă.
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1001
BOBOCII (!)•
•bocii, staţiune balneară importantă, atât prin apele ce posedă, cât şi prin vechimea lor, se află în judeţul Buzău, comuna Tohanî, la 12 km. departe de gara Mizil, cam o oră drum cu trăsura.
Long. E. gr. 26° 27', Lat. N. 45°.0! şi o Alt. 86m-PosiţiuneaBobocilor este dintre cele mai pitoresc!, fiind aşezaţi pe valea Scheeî, pe platoul bisericet satului, iar localitatea e înconjurată de livedî şi munţi, a căror variată vegetaţiune produce mult farmec. Mai jos de staţiunea băilor curge pârîul Boboci, numit şi pârîul puturos, din causa hidrogenului sulfuros ce degajază.
Isvdrele de la Boboci sunt în număr de treî, isvorăsc de la pălele delului Drăgaica. Ele sunt captate şi erau cunoscute de mult sub numele de «Fântâna de lăc.»
Istoric. — Istoricul acestei staţiuni balneare ne arată că, după cum am spus’o mai sus, este cea mai veche staţiune din ţară. încă din 1815 se vorbesce despre Boboci, când au şi fost descoperiţi de Enuţă, Grigore şi I<5n Crăciunescu, a căror proprietate erau. In 1825 se face aci prima staţiune balneară din ţară, şi numele se răspândi atât de mult, că la 1828, Domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica vine cu tdtă curtea domnăscă, de petrece vara acolo. Acesta făcu să crăscă şi mai mult numele apelor, şi numărul visitatorilor să se înmulţescă. In timpul ocupaţiunii rusesc! se făcură multe îm-Dunătăţiri şi se destină acestă staţiune pentru căutarea soldaţilor bolnavi, ceea-ce o făcu să prospereze mereu.
In 1857, I6n Crăciunescu face danie şcdlei din Mizil, Bobocii, pentru a căror administrare s’a înfiinţat pe lângă şc<51ă o Eforie, în capul căreia s’a pus marele Agă I<5n Cantacu-zino, sub a cărui administraţiune s’au făcut multe îmbunătăţiri. După dece ani însă, în 1867, administraţiunea băilor trece sub Consiliul Comunal din Mizil, care nu mai pune rîvna şi stăruinţa trebuităre în interesul causei, aşâ că după puţin timp numai, starea de înflorire se şterge cu totul; băile sunt negligeate, părăsite chiar, până în a se lăsă apele minerale să fie înămolite la isvdre. Captarea se face abia în 1884 de către Consiliul Comunal de pe vremuri, se instaleză de asemeni atunci maşini pentru încălzirea apelor de băi, construindu-se trei reservoriî. Captarea s’a făcut definitivă. Tot atunci s’a făcut pavilionul de băi cu 22 cabine, o mare sală de întrunire, un hotel cu 32 camere şi un restaurant. 1
(1) Al. Şaabner-Tuduri. —Apele Minerale şi staţiunile climaterice din România, Bucuresci 1900.
www.dacQFomanica.iD
Vederea Băilor Bobocii.
1104
ALBINA
Dar, clin diferite cause pe cari nu le cercetăm, băile sunt din nou închise până la 1896 când s’au redeschis pentru acel an, şi iarăşi după ce n’au funţionat în 1897 se redeschid în 1898.
Acjî averea Crăciunescu este trecută la Casa Şcâlelor.
S’a proectat a se face o linie ferată particulară Buzău-BobocI-Melodic.
Geologia. — Bobocii fac parte din sistemul pliocen, grupa terţiară.
Proprietăţi lisice şi aiialisa chimică. — D-l dr. Bernad ana-lisând în 1886 aceste ape trimise de Primăria oraşului Mi-zil, le clasifică printre apele cloro-sodice-sulfurose-iodurate.
Aplicatului terapeutice. — D-l dr. Veniamin Gheorghiu, care a fost medicul acestei staţiuni, arată că în stagiunea anului 1898, aceste ape i-au dat resultate satisfăcătbre pentru reumatisme, sifilis, limfatism, anemiă etc., citând şi câte-vâ ob-servaţiuni personale.
In total în 1898 a fost 61 bolnavi.
Traiul este eftin, se pdte avă pensiune, camere, hrană şi băl cu 100 — 200 lei de persdnă.
Se fac băi calde, reci, duşi scoţian;
Apa se întrebuinţăză şi intern.
In 1900 şi anul acesta, medicul staţiunii este d-l dr. Z. Popescu.
D-l dr. Bernad avend în vedere composiţiunea acestor ape, este de părere că nu pot fi întrebuinţate ca apă de băi, însă întrunesc condiţiunile de a fi o apă minerală de băut precum şi inhalaţiuni.
Bobocii pot fi şi o localitate de vară pentru vilegiatură.
Dr. A. Şaabner-Tuduri.
eâte-vâ explicaţiurţî liturgice (i)-
eea-ce face ca serviciul Dumnecjeesc să apară V/	sub o formă mal măreţă şi mai impunătore,
sunt veştmintele bisericesc!, pe cari le îmbracă servitorii altarului când servesc.
Neapărat că nu numai în biserica nbstră găsim ast fel de vestminte, ci la tote reli-giunile vechi şi noi, representanţiî cultului au o îmbrăcăminte deosebită, când se pre-sintă în faţa Celui a tot puternic. E de prisos a face o descriere în acestă privinţă la tote religiunile. Ne vom mărgini a arăta numai vestmintele biseiicesci şi însemnătatea lor în biserica nos-tră ortodoxă, ca ast-fel să vedem dacă şi de aci putem câştiga ceva folositor pentru partea sufletescă. 1
(1) Vedi No. 34, 35, 36, 37,38 şi 39.
www.dacocomamca.ro
ALBINA
1105
întrebuinţarea veştmintelor la serviciul bisericesc este forte veche în religiunea creştină. Chiar în timpul sf. Apostoli s’ar fi introdus, luându-se de model vestmîntul cel necusut al Mântuitorului, pentru care evreii aQ aruncat sorţi Ia răstignire, nevoind să-l sfâşie. Şi dacă preoţii evreilor şi al păgânilor, închinători de idoli, obicinuiad la jertfele lor ore-care îmbrăcăminte mal deosebită, decât cea de tote (Jilele, cu atât mal mult SlinţiI Apostoli şi urmaşii lor, în faţa tainelor celor mal presus de fire, ale trupului şi sângelui Domnului, nu se vor fi presentat la voia întîmplăril, ci îmbrăcaţi în vestminte cu o înaltă însemnătate, vor fi făcut ca serviciul dumnedeesc să impună respect şi pietate chiar prin înfăţişarea săvîrşitorulul de cele sfinte.
Serviciul, care se face în biserică în diferitele săbătorl din cursul întregului an, ne amintesce fapte din vieţa creştină. Este sciut că amintirea unor asemenea fapte, cari se raportă fie la Iisus Christos, fie la cel-lalţl sfinţi, desceptă în sufletul nostru momente de bucurie sau întristare. Aşâ, spre exemplu, altă dis-posiţie sufletăscă avem în timpul serviciului din săptămâna patimilor, alta în r(liua de PascI şi cele-lalte sărbători, alta la să-vîrşirea unei cununii şi alta la o înmormîntare. El bine, biserica a ţinut semă de aceste momente din vieţa omului şi a căutat să facă ca şi îmbrăcămintea servitorilor eî se impună profundă seriositate şi veselie creştinescă. De aceea unele vestminte sunt de culore albă, roşie, verde, galbenă, etc., deşteptând în noi bucurie; iar altele de culore închisă, de obiceiu negră, contri-bue ca momentul în care se întrebuinţăză să inspire şi mal multă tristeţă.
Şi pentru că Biserica, conform celor rjlise de Ap. Pavel în epistola către Galatenî, (C. 6, v. 14) întru nimic nu voesce a se lăudă fără numai în crucea Domnului, de aceea a hotărât ca pe tote vestmintele să strălucăscă crucea ca semn al răbdării şi ca cel mal însemnat obiect prin care ne a venit mântuirea.
După cele trei grade ierarhice ale bisericii nostre, deosebim trei feluri de vestminte bisericesc! şi anume: diaconesci, preoţeştii şi arhiereştii.
Vestmintele diaconesci. Privind pe un diacon când servesce, observăm în primul rînd un vestmînt lung de sus şi pînâ jos, îmbrăcat numai de cât peste hainele (jilnice. Acest vestmînt portă numele de Stihar. Cuvîntul este grecesc şi însemneză pe ro-mânesce vestmînt de ordine, pentru că Stiharul fiind lung până la glesne, face pe persona îmbrăcată cu el să umble în regulă şi nu cum s’ar întîmplâ. II pdrtă şi preotul şi arhiereul. Pentru diacon este singurul vestmînt principal, pe când pentru celelalte grade se mai adaogă altele pe d’asupra. Stiharul se lucreză din materie preţiosă de diferite colori strălucitore, mal ales albă, închipuind pe de o parte giulgiul cu care s’a învelit corpul Mântuitorului în mormînt, iar pe de alta lumina strălucitore, de care a fost înconjurat Domnul când s’a schimbat la faţă în muntele Taboruluî.
www.dacocomanica.ro
1106
ALBINA
Peste Stihar diaconul are un alt vestmînt lung ca până la 4 coţi şi lat cam de două laturi de mână. Se pune mal întâiu pe umărul stâng, capul din faţă se întoree pe sub mâna dreptă şi trecend iarăşi peste umărul stâng se lasă în jos pe piept. Se numesce Orariu, cuvînt latinesc, care însemnezâ a se ruga pen-tru-că diaconul când face rugăciunile în biserică, luându-1 în mâna dreptă, îl ridică până în dreptul capului şi dă semnal poporului că începe rugăciunea. Se mal dice că în vechime ser-viâ şi pentru a şterge la gură pe cel-ce se împărtăşiaîi. După părerea sf. Ion Chrisostom, orariul închipuesce aripele îngerilor; iar diaconul imitând intrarea îngerilor mal nainte de a intră în altar la sf. împărtăşire, ca şi cum şi-ar strânge aripele, se încinge cu orariul în aşa mod că formeză la spate cruce şi cele două capete vin pe partea dinainte.
Mânecele Stiharului fiind largi se strâng lângă mână prin alte două mici vestminte numite mănecuţe. Ele se întrebuinţeză de sfinţiţii servitori ca să potă umblă cu mal multă înlesnire la lucrarea celor sfinte şi închipuesc puterea lui Dumnezeu, care în-tăresce mânile servitorilor săi, amintindu-ne în acelaşi timp legăturile cu care Fiul Iul Dumnecjeu a fost legat de poporul evreesc.
Vestmintele preoţesci. Stiharul şi mânecuţele sunt pentru tote gradele bisericesc!. Afară de acestea, la preot mai vedem şi altele, îmbrăcate peste stihar. Aşâ, pe partea dinainte preotul are un vestmînt lung pe care-1 pune după gât şi-l întinde pînă la marginea de jos a stiharului. Se numesce Epitrachil şi este vest-mîntul fără care preotul nu pote săvîrşi nici un serviciu. Inchi-puesce darul Duhului sfînt, care se pogoră peste săvîrşitorul de cele sfinte; asemenea ne mai desceptă în minte şi funia cu care se trăgea Mântuitorul spre patima cea de bună voe.
Trebue amintit că epitracbilul se îmbracă şi fără stihar la serviciile mai mici.
Stiharul şi epitrachilul se strâng împrejurul mijlocului prin-tr’o făşie de materie, lată cam de 4 degete, numită brâu sau cingctâre. Acest vestmînt închipuesce puterea cu care însuşi Iisus Christos s’a încins când a împărăţit, după <jisa profetului David: «Domnul a împerăţit întru podâbă s’a îmbrăcat, îm-brăcatu-s’a Domnul întru putere şi s’a încins.
In fine pe d’asupra tuturor veştmintelor, de până aci, se pune un altul fără mâneci care înapoi se lasă până aprope de marginea stiharului, iar înainte se ridică pe mâini. Se numesce Felon sau sfită însemnând pe românesce un lucru, care se vede peste tot, pentru-că din tote vestmintele numai Felonul îl putem privi din tote părţile, când preotul îl îmbracă. El închipuesce hlamida roşie cu care Mântuitorul a fost îmbrăcat spre batjocură în curtea lui Pilat. Pentru acest cuvînt, în vechime se făcea numai din stofă roşie, semănată cu o mulţime de cruci.
Vestmintele arhieresci. Trepta de arhiereu este cea mai înaltă
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1107
în biserica ortodoxă, prin urmare trebue să aibă şi vestminte deosebite atât prin formă cât şi prin însemnătate.
In primul rînd observăm la archiereâ, peste stihar, aşâ numitul Sacos. Portă acest nume pentru-că are formă de sac. Sacosul se închee de amândouă părţile cu câte şese clopoţei, după numărul celor 12 Apostoli, însemnând prin sunetul lor vocea dulce a Apostolilor la predicarea evangeliei. Acest vestmînt archieresc, care strălucesce prin multele podobe ce are, închi-puesce cămaşa Mântuitorului, pe cari restignitorii, nevoind s’o slîşie pentru a o împărţi, au pus’o la sorţi.
Un alt vestmînt este Omoforul. El se pune pe umerii archie-reului împrejurul gâtului cu amândouă capetele lăsate pe piept. Se lace din stofă de lînă albă mai ales, pentru că închipuesce oia cea rătăcită din parabola Mântuitorului, pe care el ridicând’o pe urnerî a adus-o la staul, înţelegendu-se firea năstră cea stricată prin păcat şi îndreptată prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Mai închipuesce şi crucea purtată de Iisus Christos pe umeri când mergea la locul de restignire.
Tot la archiereu vedem şi Bederniţa sau epigonaiion, care pe românesce însemneză un lucru pus pe genunchi sau cdpse. Ea are forma unui pătrat, atârnat în drepta printr’un colţ de cingătore şi deşi este un vestmînt archieresc, cu tote astea se dă şi preoţilor cu ranguri, după învoirea episcopului. Inchipu-esce sabia duhului prin care se ucide vrăşmaşii credinţei cei văzuţi şi cei nevăZuţi. Ne mai amintesce şi şorţul sau ştergarul pe care Domnul încingendu-t la cina cea de taină, a şters piciorele Sf. Apostoli, după ce le-a spălat.
Pe piept archiereul portă o iconiţă cu chipul lui Iisus Christos sau al Maicii Domnului, împodobită cu pietre scumpe şi atârnată de gât printr’un lanţ preţios. Acestă iconiţă care se pune peste Omofor se numesce Engolpiu, adecă un lucru pus pe sîn, pentru-câ archiereul purtând-o pe sîn dovedesce că Iisus Christos este tot deauna în inima sa şi că este devotat Maicii Domnului.
Lângă engolpiu, pe pieptul archiereuluî stă Sf. Cruce, de ase-minea frumos împodobită şi atârnată de un lanţ. Ea amintesce patima durerosă a Mântuitorului şi dă archiereuluî să înţelegă că trebue să şi pue chiar vieţa pentru crucea şi învăţătura creştină.
Pe cap, archiereul portă un acoperămînt forte frumos, numit mitră. Mitra este asemenea coronei împărătesei şi închipuesce corona de spini, pe cari evreii o loviaii cu toege când erâ pusă pe capul lui Iisus Christos.
Cum vedem tote obiectele de înjosire de la patimile Domnului aii devenit podobele cele mai cinstite în biserica creştină.
Sunt anumite servicii când arhiereul nu îmbracă tote vestmintele. Aşâ, la sfinţirea apei, la serviciul de seră, la maslu, etc., nu-1 vedem cu stiharul şi sacosul, ci cu un alt vestmînt deosebit, care, fiind prevădut cu o mulţime de încreţituri, portă numele de mantie. Mantia este cât se pote de largă şi lungă;
www.dacQFomanica.ro
1108
ALBINA
are patru tăbliţe, două sus cu semnul tablelelor legeî vechi, al evangheliei şi al crucii, şi doue jos cu Testamentul vechiu şi Testamentul nou. Peste încreţituri trec patru dungi de şiret, cari însemneză rîurile învăţăturii creştine, ce isvorăsc din cele patru evanghelii.
In timpul serviciului, archiereul portă şi o cârjă, — un baston deosebit, — care este semnul autorităţii. Are în partea de sus figura a doi şerpi faţă în faţă, iar la mijloc un glob cu o cruciuliţă d’asupra. Şerpii însemneză înţelepciunea archiereuluî, după cuvintele sf. scripturi: «Fiţi înţelepţi ca, şerpii;» iar globul cu cruciuliţa ne amintesce că prin cruce s’a sdrobit capul nevăzuţilor balauri, adică al diavolului.
Sfeşnicile cu cari archiereul bine-cuvinteză când servesce se numesc: cel cu două luminări Dicher, iar cel cu trei Tricher. Primul represintă cele două firi ale lui Isus Christos, adică cea dumnezeiască şi cea omenescă; iar cel d’al doilea un Dumne-Zeu în trei persone: Tatăl, Fiul şi Duhul sfînt.
In fine figura Vulturului de pe aşternutul de sub piciorele archiereuluî, însemneză ca el să fie mai presus decât poporul cu curăţenia vieţel şi sciinţa, întocmai după cum un vultur este mal sus de cât tote cele-lalte pasări de pe pămînt.
Acestea sunt vestmintele bisericii în totalitatea lor. Din cele spuse, ori şi cine pote să vaZă cât de lolositor este pentru noi de a cunosce însemnătatea lor, căci ne amintesce fapte din vieţa Mântuitorului şi deci e de datoria nostră ca să le dăm respectul ce li se cuvine. Şi numai atunci ne putem numi creştini adevăraţi când, pe lângă împlinirea poruncilor Sf. Scripturi, seim să cinstim lucrurile bisericesc! şi ne dăm bine sema despre istoricul şi închipuirile ce ne represintă şi ne amintesc din timpurile vieţii pămîntescl a lui Iisus Cristos.
(Va urma).	I. V. JţaiCUleSCU.
Licenţiat în theologie.
PORCUL (!)•
ele-lalte bucăţele precum sunt: pieptul, spicul, mijlocul, se sară, de obiceiu fără saramură şi numai cu sarea uscată. Fie-care bucată (afară de bucăţi de grăsime) se sară prin sita cu şilitră, apoi se frecă cu sare şi se presară cu sare. T6te bucăţile de acelaş fel se pun una peste alta şi peste opt Z^c se curăţă iară-şî de vechea sare şi se presară cu nouă sare. In ast-fel de stare se lasă apoi marfa până nu se exporteză.
Carnea de porc tăiată pentru masse-porc, înainte de tdte se sară în cazan (ca şunca) în curgere de trei	apoi bu-
căţile se scot, se curăţă şi în fine se împacheteză îndesat în 1
(1) VetJI No. 33, 34, 33, 36 37 şi 39.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1109
bolobocele de stejar (de 1 cot înălţime, 50 centimetre diametru); în fie-care butoiaş intră 48—50 bucăţi, şi carnea de porc numai va cântări 110 kilogr. După ce carnea de porc a fost aşezată, trebue preserată cu sare măruntă, apoî, după co butoiaşul a fost astupat, prin gaură se mal tdrnă în el saramură tare.
Carnea do porc sărată perde din greutate —şi acesta trebue luat în vedere. Ast-fel pe 1000 kilogr. se perde l1/ %•
Pentru a constată că carnea de porc sărată e deja gata pentru export, metoda cea mai sigură este următdrea: culbrea carne! sărate bine este roşie, delicată, gust plăcut, abia sărată, aroma asemenea plăcută.
Preţurile cărne! de porc în străinătate înaintea Crăciunului anului 1901 a fost următdrele:
La Marsilia în comerţ preţurile de mijloc:—şunca 17x/2—18 fr. spicul cu carne 14 fr. 20 klgr.; piept 15 fr.; jumătate lo-păţică 12 fr. 20 kilogr.
La Londra: lopăţica 20 kilogr. 12 fr. mijlocul 20 kilogr. 14 frs; grăsimea topită bună —19 fr. 20 kilogr; grăsimea topită calitatea inferidră 20 kilogr. 10 frs; carne de porc în jumătăţi în Danemarca 20 fr. pentru 20 kilogr.
IX. !
Topirea grăsunei. Se topesce maî bine în cazane mari. Grăsimea se taie în bucăţ! mărunte. Dar nici odată nu trebue să se amestece osânza cu grăsimea, ci din contra se topesce fie-care deosebit.
Grăsimea topită se tdrnă apo! în burdufuri de porc, bine curăţite şi bine uscate. După. ce burduful s’a umplut, el se pune în apă rece, pentru a se reci.
Pentru buna păstrare a grăsime! se adaogă puţin acid tartric, în cantitate de 1/i kilogr. pentru grăsimea luată de la 100 de porc!, în aşâ mică cantitate acid tartric nu înfluen-ţăză întru nimic asupra gustului mărfeî.
Cervişul sau grăsimea de porc în burdufuri se transportă în străinătate în butde, locul gol între burdufuri se umple cu praf de lemn.
Trebuesce bine băgat de sămă că carnea de porc să nu fie dintr’un animal bolnav, ma! cu sămă din nisce porci cu trichina sau fini.
Trichina sunt nisce vermişorî, fdrte mic!, în cât nu se văd cu ochi!, şi numai cu ajutorul unu! ochian numit microscop. Aceşti vermişorî se prăsesc grdsnic în carnea unu! animal bolnav, dacă omul va mancă ast fel de carne de porc, în corpul său viermişori! se răspândesc iute şi el mdre. Norocul nostru este că la no! băla acăsta nu există aprdpe, dar totuşi trebue pază mare; trichina se prăsesce printre porc! de la şdric! mar! (gusganî), pe cari porci! îi desgrdpă şi î! mănâncă.
iVa urmaj.	Zamfir C. Arbure.
www.dacaromaiiica.ro
1110
ALBINA
Către săteni.
Băncile populare.
Registrul de partkjî sau Cartea Mare se liniază aşa:
Pagina din stânga
DEBIT
Data	Numele contului debitor şi explicaţia operaţiilor	Pagina din Jurnal	a s c « II	£ ea ■Vs
Iunie 10	La cotisaţiuni încasat de la Stancu Vlad lei 5	3	5	~b
Pagina din drepta
CREDIT
1 Data	Numele contului creditor şi explicaţia operaţiilor	Pagina din Jurnal	Suma parţială |	Suma totală.
				
Scadenţarul se liniază aşa:
No. curent	Data intrării	Trasul sau sub-scriitorul	Domici- liat	Ordinul sau cedantul	Suma împrumutată			LUNI							L E			
					Lei | B.		1. j F. M.j -				M.| 1.		1.	A.	s. 0. (1. 0.			
î	10 Iunie	Radu Muşat	Davi- descl	Societăţii Argeşelul (al nostru)	40											10		
Inventarul aşa:
PASIV
	Lei |B.		Lei	B
Depuneri spre fructificare . . . Cotisaţiunî . . .				
Operaţiunile în registre se urmeză în modul următor. îndată ce casierul îneaseză o sumă ore-care e dator s’o trecă întâiu în Registrul Jurnal, apoi în Registrul de Pârtie}! sau Cartea Mare, apoi în Registrul de asociaţi şi în slîrşit in libretul membrului. Aceste operaţiuni le tace cu secretarul societăţii, căruia îl e încredinţat Registrul Jurnal şi Cartea Mare.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1111
Iată mersul Operaţiunii:
Să presupunem că acjll 10 IuniQ, primesc 5 lei pentru cotisaţi-une pe acostă lună de la Stancu Vlad. îndată deschid Registrul jurnal, (unde se trec operaţiunile pe fie care <Ji şi în rândul în care se fac, ori că se încasăză ori că se plătesce ceva de societate). Fiind-că a primit o sumă, eu societate me fac dator către Stancu Vlad, cu suma de lei 5. Casa dar datoresce Iui Stancu Vlad, acestă sumă din capitalul cotisaţiunilor. Scrim acesta în jurnal aşa.
- 10 IUNIE	Lei	B.
Casa la cotisaţiunî		
încasat cotisaţia pe luna curentă de la Stancu Vlad	5	
Deschid apoi Cartea Mare. Acolo am faţă în faţă două pagini una cu Debit alta cu Credit. In partea Debitului se trec t6te sumele încasate de societate, fiind-că ea se face datorie cu aceste sume către personele de la care le-a luat. In partea dreptă a Creditului se trec sumele care es din societate sub formă de împrumuturi ş. a., fiind-că secietatea are drept să le încaseze ea e Creditore. In caşul de mai sus societatea e Debitore cu 5 franci către Stancu Vlad, deci vom trece acestă sumă în co-lona din stînga la Debit, în lelul acesta:
Iunie 10
	Pag.	Lei	B.
La cotisaţiunî. încasat de la Stancu Vlad lei 5		5	
Rămâne să trec suma în Registru de asociaţi şi în libretul individual, unde casierul iscălesce. Acolo se trece uşor, în rubricile cuvenite.
Să ne închipuim acum că Radu Muşat, se împrumută de la societate cu suma de lei 40. Luăm o poliţă de 10 bani şi’l punem pe el s*o scrie şi s’o iscălescă. Alături de el mai iscălesc şi doi giranţi, conform statutelor. Radu Muşat primesce bani şi societatea reţine poliţa după ce şi-a reţinut şi dobânda. împrumutul e lăcut pentru 4 luni, de exemplu, îneepend de la 10 Iunie până la 10 Octombrie. Care e procentul ce trebue reţinut? Socotind 10% pe an, vine 1,35; deci Radu Muşat primesce în mână 38,65 pentru care dă poliţa de 40 lei. Trecem acestă operaţie în Jurnal sub titlul de «Efecte de primit la Următori». La Casă. împrumutat d-lui Radu Muşat, contra biletului cu scadenţă 10 Oct. lei 40.
Trecem acestă sumă şi în Cartea Mare la partida Credit sub titlul: Efecte de primit. împrumutat d-lui Radu Muşat suma de lei 40. Apoi deschidem scadenţarul şi trecem acestă sumă şi în el în felul cum e arătat mai sus la scadenţar.
Scadenţarul efectelor de plată ale societăţii şi operaţiunile din el se fac tot ca mai sus.
www.dacQFomanica.io
1112
ALBINA
Pentru înlesniri şi siguranţă în mânuirea poliţilor e bine ca societatea să aibă la îndemână un Cod Comercial noii din 1900.
Inventarul se înohee la sfîrşitul anului.
In registru copiar se copiăză totă corespondenţa pe care o face societatea în afară.
Acestea sunt instrucţiunile mal importante pe cari am socotit necesar se vi le dau vouă sătenilor, cu privire la modul de înfiinţare şi de funcţionare al societăţilor economice. Atât însă nu vă e de ajuns. Sunt multe amănunte pe cari numai practica vieţel vi le arată şi cari nu pot intra în cadrul acestei reviste.
Pe deasupra însă vi se cere cinste, şi dragoste de a face să propăşcscă banca pe care veţi fi infiinţat-o în satul vostru. Să fiţi vrednici ca să întâmpinaţi tote nevoile şi greutăţile ce vi se vor pune în cale, căci rodele străduinţei vostre nu vor înceta ca să se arate în curând. Când banca din satul vostru va ave un capital numai de 10.000 de franci, o, atunci câte afaceri nu puteţi voi întreprinde? cum ar fi: să faceţi o stupărie sistematică, o grădină mare de zarzavat, să cumpăraţi tauri şi vaci mari în comună, să faceţi o moră, să tăceţi un magasin în satul vostru cu tot ce vă trebue, şi să ajungeţi mal ales să luaţi voi împreună, tot satul, moşia în arendă d’a dreptul de la proprietari.
Puueţi-ve pe lucru, iubiţi săteni, lăsaţi ura şi zavistiile dintre voi, iubiţi-vă ca fraţii şi din agonisela vostră puneţi ca fraţii, toţi de o parte, că nimerii nu scie ce pote aduce qfiua de mâne şi omul trebue să fie pregătit în tot cesul de vremuri grele.
Petre Popescu.
Muscel.
yîtribuţiunilc copitei în staţiune şi în mers.
acă comparăm corpul animalului cu o clădire, cu un edificiu, în asemenea caz, copita ar fi piatra de căpetenie a temeliei acelui edificiu şi prin urmare de soliditatea ei ar ţine siguranţa, tăria clâdirei. Mai mult încă, edificiul animal avend însuşirea de a se mişcă, urmeză deci că şi temelia lui trebue să întrunăscă anumite condiţiuni, ca astfel mersul şi sprijinul să fie pe cât se pote de sigure.
Eî bine, părţile din cari copita este alcătuită, sunt în aşâ chip aranjate, în cât ea, adevărata temelie mişcătore, îşi îndeplinesce la caii sănătoşi atribuţiunile, în mod cu de-
www.dacQFomanica.io
Ar.nrx.v
1113
săvârşire satisfăcător, fără ca animalul să şuiere cea mai neînsemnată jignălă.
In adevăr, cornul copitei, despre care se scie că se în-moe când stă în umedelă, întârindu-se la uscăciune, se bucură de două principale calităţi: resistenţa şi elasticitatea. Prin resistenţa lui, protejeză părţile delicate din năuntrul copitei, în contra ori-carei lovituri sati isbituri ce ar primi din atară. Pe de altă parte, acele părţi, mulţumită elasticităţii de care am spus că se bucură cornul, sunt scutite de strivire, sau de stălcirea ce s’ar pute produce, prin faptul că se găsesce cuprinse între greutatea corpului şi cutia cornutei, sprijinită pe pâmînt. Acest adăpost la strivire a părţilor vii ale copitei, se datoresce elasticităţii, mlădioşieî cornului unghiei, care în timpul sprijinului face ca cutia cornosă să-şi mărescă dimensiunile, mai ales către părţile din dărăt, către sferturi şi călcâe.
Copita dar, organ simplu în aparenţă, forte complicat de lapt, jocă la cal, rolul cel mai principal în mişcare, în cât bolele ei au o mare înrîurire asupra calităţilor şi preţului animalului. Aşa că, cunoscinţa acelor boli, este de mare folos tuturor personelor cari au cai, sau cari se ocup cu crescerea lor.
Irimia Popeseu.
Medic-Veterinar.
Cronica Săptămânii.
— Generalul Candiano Popeseu, unul din cel mai buni militari ai noştri, şi-a dat obştescul sfârşit la Tîrgovişte, unde se retrăsese în timpul din urmă, din pricina unei bdle de inimă.
Pe timpul răsboiului pentru neatârnare, el a luat parte cu gradul de maior la asaitul Griviţei. Se scie câtă vitejie a desfăşurat bravul militar la 30 August 1877, când în fruntea batalionului 2 de vinători, prin pl<5ia de gldnţe a pătruns în sângerdsa redută turcescă.
După răsboiu, Candiano Popeseu a fost numit aghiotant regesc.
In vremea din urmă a fost înaintat la rangul de general şi maî apoi a fost numit comandant al divisieî active din Dobrogea.
Generalul Candiano Popeseu eră priceput şi într’ale vorbirii. El înflăcăra prin cuvintele sale patriotice pe soldaţi şi oficeri, ori de câte ori venia vorba despre iubirea de ţară şi despre apărarea ei.
Se va vorbi de-a pururi în istoria ţării ndstre de acest brav oş-ten, care şi-a făcut cu prisosinţă datoria de bun Român.
Generalul Candiano Popeseu părăsesce lumea acăsta la virsta de 60 de ani. ,
www.dacoromanica.ro
1114
ALBINA
Regretăm din inimă pierderea Iul, atât de simţită pentru întrega ţară.
—	Directorul serviciului sanitar a trimis următdrea circulară tuturor prefecţilor de judeţe :
Bălele epidemice, şi mal cu sâmă scarlatina şi pojarul, bântue cu multă furie în mal tdte judeţele din ţară, numărul caşurilor de îmbolnăvire sporind de la o lună la alta şi înregistrându-se o mulţime de morţi.
Statistica epidemiilor pe ultima lună a anului curent arată un număr îndoit de caşuri faţă cu luna corespundătdre a anului trecut.
Una din căuşele întindere! epidemiilor este de bună semă, nea-nunţarea lor la timp, pentru ca să se potă face imediat isolarea bolnavilor şi aplicarea tratamentului cuvenit.
De aceea, vă rog, domnule prefect, să bine voiţi a da din noii ordin primarilor comunelor rurale din acel judeţ, ca să însciinţeze pe medicul respectiv imediat despre ivirea unul singur cas măcar de bălă, spre a se putea ast-fel lua din vreme măsurile necesare.
Până la sosirea medicului în localitate, autoritatea comunală încă pote luă măsuri de isolarea bolnavilor, punându-se strejă la pdrta locuinţelor pentru a opri comunicarea cu ceî-lalţî locuitori, iar după sosirea medicului, primarii să dea tot concursul lor pentru împlinirea disposiţiunilor prescrise de medic.
Numai de la executarea acestor măsuri, simple dar eficace, depinde îmbunătăţirea stărel sanitare a populaţiunei şi sub-semnatul, cunoscând solicitudinea d-v. pentru binele obştesc, nădăjduesce, domnule prefect, că veţi bine-voi a face ca ele să devină cât mal cu-rînd o realitate.
Vă aduc tot odată la cunoscinţă că am scris d-lor medici primari, ca să pună în vedere personalului sanitar de a se transportă în localităţile unde se ivesc caşuri de băle, imediat ce primesc în-sciinţare, precum şi de a luă măsurile impuse de lege şi regulamentele în vigdre.
—	La ministerul instrucţiunel publice s’a luat acestă hotărâre în privinţa corigenţilor:
Elevii, cari în timpul anului sau la examen vor fi obţinut o notă mai mică de cât 5 la cel mult 2 obiecte, vor pute fi admişi la examenul de corigenţă în Septembre. Cel cari vor fi cădut la mal mult de 2 materii, vor fi lăsaţi repetenţi.
—	La 10 Iulie vor începe în totă ţara lucrările comisiunilor pri-vitdre la rechisiţiunl.
—	Telegrame sosite din Constantinopole aduc ştirea că acolo s’au ivit câte-vâ caşuri de ciumă, adusă de prin Egipt şi Indii. Se mai vestesce însă că bolnavii merg spre bine, ceea-ce ne face a crede că nu e încă mare pericolul venirii ciumei şi pe la noi.
Serviciul sanitar superior a luat măsuri, spre a înlătură ivirea acestei grozave băle şi în ţară la noi.
www.dacocomanica.ro
ALBINA
1115
BIBLIOGRAFIE
«încoronarea.» Intr’un volum de 8 pagine, d-1 Sergiu Cujbă descrie în versuri frumdsa şi neuitata serbare a încoronării MM. LL. Regelui şi Reginei. Momentele scose la ivălă sunt acestea: Priveliştea capitalei în diua de 10 Maiu 1881; bubuitul tunului, care «răsbesce în piepturile» (1 ?) mulţime!; venirea la serbare a Românilor din Oltenia, Muntenia, Moldova, Banat şi din Ţara Bârsel; trecerea pe strade a eroilor ţării: Craiul cel falnic, oştirea lui viteză şi apoi Domna, de care un Muntăn cu plete lungi dice:
... Săi dea Dumnedeu sănătate!
Din crunta redută venisem pe targă,
In pieptul în flăcări svîcnea rana largă.
Dar Ddmna, în lupta-mi cu mortea fiordsă,
Cu dor a veghiat, ca o mamă duidsă.
Trecerea generalilor cu fireturi de aur. DînşiI portă cordnele sfinţite de Cer şi călite în răsboiti, pe cari le duc la palat. In sfârşit se pare că ar fi încoronarea, peste care autorul trece cu iuţelă. Se mulţumesce a pune în gura M. S. Regelui o scurtă cuvîntare, spusă în momentul când ridică cordna. Dacă e lăudabilă ideia autorului de a premări pe 10 Maiu 1881, ar fi fost totuşi de dorit ca dînsul să mal fi scris câte-vâ versuri întregitdre ale subiectului încoronării.
De asemenea pe ici pe colo se simte nevoie de o limbă mal corectă în expresiuni, ca să reesă mai bine ceea-ce doria autorul.
Cărticica «încoronarea» costă 50 bani. De vîndare pe la librării
şi la d-1 Rola Piekarski în str. Ddmneî, 27.	Get.
•
• 4c
Crescerea si îmbunătăţirea animalelor, de I. St. Furtună.
Carte de 255 pagini cu 137 ilustraţii
Preţul 2 Iei.
Pentru premii 25% rabat şi câte un exemplar gratuit din scholeraporcilor» pentru fie-care exemplar de creşcerea animalelor.
La autor, 74 Labirint, Bucuresci.
MULŢUMIRE
D-1 C. Prejbeanu, proprietarul moşiei Săleuţa (Dolj), a dăruit şcoleî din com. Panaghia un stup sistematic cu albine, în valore de 25 lei.
învăţătorul şi elevii îl aduc mulţămirl căldurose.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI
Pr. I. Moiscscu, Chirnogî (Ilfov),—Abonamentul Sf. Vostre, achitat cu chit. 2.112 anul IV.
—	P. Marinescu, Ghindeni, (Dolj). Idem No. 2.119.
—	Th. Dumitrescu, Scâenî (Prahova).—Pentru loteria din Sibiu adre-saţi-ve acolo, noi nu seim. In privinţa celei din Bucuresci, asemenea n’avem nici o cunoscinţă, scrieţi însă la tipografia cărţilor bisericesc!, Bucuresci.
—	llie Ionescu, notar StoborescL—Tot acelaş răspuns.

www.dacaromanica.ro
1116
ALBINA
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lă pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leii pe an. Fie-care'mem-bru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Gărbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucuresci.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalindern, membru al Academiei Ro-mâne.— Vice-preşedinte, Nava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şicasier delegat, Petru Gărboriceanu, deputat, director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. Bătut, profesor secundar şi inspector şcolar - Membrii, Spini C_ Haret, Ministru, profesor Univers.; I. Dimitrescu Procop., senator şi Primar al Capitalei; 51. Ylădescii, deputat, profesor universitar; Tristu S. NegoescUjprofesor secundar; Dim. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Alinia-îieştoanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrcscu, revisor şcolar
Membrii înscrişi şi cotisaţiuui plătite (Urmare).
Petrescu I. preot, (Bucuresci), lei 2; Popescu D. Roşiorii, preot, (Bucuresci), lei 2; Popian N. preot, (Bucuresci), lei 2; Ionescu D. preot, (Bucuresci), lei 2; Nicolescu Constantin preot, (Bucuresci), lei 2 ; Ionescu T. preot, (Bucuresci), lei 2; Muscelenu Ovidiu Econom, (Bucuresci), lei 2; Popescu Constantin preot, (Bucuresci), lei 2; Stoicescu G. preot, (Bucuresci), lei 2; Florea C. preot, (Bucuresci), lei 2; Stoicescu Atanasie preot, (Bucuresci), lei 2; D. Em. (nedescifrabil) preot, (Bucuresci), lei 2; Cristescu Radu preot, (Bucuresci), lei 2; Postonaru G. preot, (Bucuresci), lei 2; Boeancea Alex. preot, (Bucuresci), lei 2; Pocitan Vasile preot, (Bucuresci), lei 2; Ionescu Ion preot, (Bucuresci), lei 2; Stănescu C. preot, (Bucuresci), lei 2; Măldărescu C. D. preot, (Bucuresci), lei 2; Nusescu Ion preot, (Bucuresci), lei 2; Popescu Gh. preot, (Bucuresci), lei 2, Va-silescu R. preot, (Bucuresci), lei 2; Popescu G. A. preot, (Bucuresci), lei 2; Nestor L. preot, (Bucuresci), lei 2; Ion Alexandru preot, (Bucu-rescî), lei 2; Mihăescu N. preot, (Bucuresci), lei 2; Marian V. preot, (Bucuresci), lei 2; Abramescu N. preot, (Bucuresci), lei 3; Iliescu R. preot, (Bucuresci), lei 2 ; Mirodot N. Petre preot, (Bucuresci), lei 2; Dimitrescu Ion preot, (Bucuresci), lei 2; Th. I. (nume nedescifrat) preot, lei 2; Negu-lescu R. preot, (Bucuresci), lei 2; Popescu P. preot, (Bucuresci), lei 2; Apiîi I. preot, (Bucuresci), lei 2 ; Nicolae Ilie preot, (Cotrocenî), lei 2; Dinescu B., (Tăriceni), lei 1; Stănescu Ana, (Tăricenî), lei 1; Preda Pa-nait Stanca, (Tăricenî), leî 1; Andreescu I. Bănică funcţ., (Bucuresci)^
www.dacQFomanica.ro
le! 2; Georgescu I. preot, (Prahova), le! 1; Stănculeseu N. preot, (Vlaşca), lei 2; Băcescu D. I. învăţător, (Mehedinţi), lei 2; Băcescu D. I. Maria, (Mehedinţi), lei i; Prodan Gh„ (Mehedinţi), lei 2; Roşieţenu Gr. preot, (Mehedinţi), lei 1; Băcescu T. V. picher, (Mehedinţi), lei 1; Ciortan I. I. primar, (Mehedinţi), lei 1; Bărbulescu Alexandru notar, (Mehedinţi), jeî 1; Vasilescu C. Gh. comersant (Mehedinţi), lei 1; Stoenescu Ion, (Bu-curecî), lei 2; Nicolescu Haralambie, (Călăraşi), lei 2; Mihăilescu M., (Bucuresci), lei 2; Protopopescu Victor, (Bucuresci). lei 2; Câmpinenu G. Sm, (Bucuresci), lei 2; Râdulescu M., (Bucuresci), lei 2; Beşteleî I. Zoe, (Bucuresci), lei 3; Ţânţărenu Eufrosina, (Bucuresci), lei 2; Ştefă-nescu D. Vasilina, (Bucuresci), lei 5; Grigorescu Ar., (Bucuresci), lei 3; Ionescu Ana, (Bucuresci), lei 5; Vulcanescu I., (Bucuresci), lei 2; Vaio-pol N. Maria, (Bucuresci), lei 1; Mănescu C., (Brăila), lei 2; Mărculescu P., (Brăila), lei 2; Georgescu Ştef., (Tâncăbesci), lei 2; Popescu Râducan (Fierbinţi), lei 1; Georgescu I. Paulina, (Fierbinţi), lei 1; Demetrescu Gh. (Afumaţi), leî4l; Demetrescu Gh., (Fierbinţi) lei 1; Demetrescu G. Maria, (Afumaţi), lei 1; Popescu Tli., (Ilfov), lei 1; Georgescu At., (Ilfov), lei 1; Timuş N., (Ilfov), lei 1; Popescu At., (Ilfov), lei 1; Râdulescu I., (Ilfov), lei 1; Creţenu I., (Ilfov), lei 1; Timuş Mihaiu, (Bucuresci), lei 1; Ionaşcu N., (Otopeni), lei 1; Popescu I., (Isv6rele), lei 1; Romanescu P„ (Bucu-rescî), lei 2; Petrescu Th. El., (Bucuresci), lei 2; Danielopol Maria, (Bu-curescî), lei 4; Nicolescu Elisa, (Bucuresci), lei 2; Popescu Anastasia, (Bucuresci), lei 3; Grigorescu Damian, (Dragaia), lei 1; Ion Voiculescu, (Ştefănescî), lei 1 Diaconescu Ion, (Herăstrău), lei 1; Gilartianu I. P., (Budesci), lei 1; Soiculescu E., (Bucuresci), lei 3 ; Barbellian Ştef., (Ruşii-de-Vede), lei 2 ; Catzianu Ion (Bucuresci), Iei 3 ; Catzian Ion, (Bucuresci)^ lei 3;Lupu Irina, (Bucuresci), lei 4; Constantinescu Gh., (Drăgăşanî), lei 2; Grigorian Mihail, (Giurgiu) lei 2; Lupaşca Sofia, (Bucurecî), lei 4; Demetrescu Heraclia, (Bucuresci), lei 2; Pascu C. B., (Micşunescî), lei 3; Popescu Alex preot, (Cernica), lei 1; Popescu C., (Buftea), lei i ; Jocu Ion, (Topesci), lei 1; Jocu I. Matilda, (Topesc!), lei 1; Popescu C., (Micşunescî), lei 1; Ulmeanu V., (Stoinesci-Pal), lei 1; Petrescu I., (Poenari), lei 1; Iacobescu Sevasta, (Potesca), lei 1 ; Mirescu Gh. (Chejna), lei 1 ; Demetrescu D., (Chejna), lei 1; Popescu Stan, (Vlaşca), Iei 1; Paraschi-vescu C, (Grădinarii), lei 1; Sachelarie E., (Pitesca), lei 1; Dumitriu I., (Crăţa), lei 1; Râdulescu P., (Bucşeni), lei 1 ; Rosescu E., (Ulmeni), lei 1; Banu Mih., (Brănesci), lei 1; Florian Maria, (Cătun-Dudu), lei 1 ; Teodo-rescu C., (Luica), lei 1; Arsenescu P., (Bucuresci), lei 2; Teodorescu N., (Bălăşoeni), lei 1; Şerbănescu C, (Drăgoescî). lei 1; Bărbulescu N., (Meriî-Petchiî), lei 1; Râdulescă R., (Buda-Prisecescî, lei 1; Ionescu C. (Dinica), (Bucuresci), lei 2; Domide O., (Perişi), lei 1- Anastasiu S., (Bucuresci), lei 2; Domide V., (Bucuresci), lei 1; Anastasiu Virgilia, (Bucuresci), lei 2; Bobăicenu Gh., (Urlaţi), lei 2; Marinescu M., (Bucuresci), lei 2; Sutescu C, (Bucuresci), lei 2; Ahtimu Gh., (Bănesa), lei 1; Pâr-vulescu Ilie, (Bailescî), lei 1; Florescu Gh., (Cornu), lei I; Brâvicenu M„ preot, (Urzica-Mare), lei; Pârvulescu Ecaterina, (Podari), leî i ; Dinu-lescu D-tru, (Barza), leî 1; Popescu D-tru, (Isvoru), lei 1.
(Vn arma In No. riitor.)
www.dacoromanica.ro
„DACI A-ROM ANI A“
SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE IN BUCURESCI Asociat imn mutuale de supravieţuire. împărţirea averii a «Tapei anului 1901.
„ROMANI A“
Avem ondre a încunosciinţa pe d-niî interesaţi al grupei care expiră Ia 1 Iulie 1901 st. n., că averea acestei grupe se va împărţi cu începere de la 1 Noembre a anului 1901 st. v. între membrii în drept.
In conformitate cu condiţiunile generale imprimate pe poliţele d-lor, d-niî contractanţi înscrişi în acostă grupă, sînt invitaţi d’a trimite fără întârdiere, prin scrisore recomandată, Direcţiunii generale a Societăţii - Dacia-România > în Bucurescî următbrele acte:
1.	Actul prin care să se constate etatea asiguratului (adecă actul de botez sau de nascere, sau un extract din registrele stărel civile pentru constatatea etăţeî, legalizat de autoritate respectivă, ori deposiţiunca a 5 martori înaintea Tribunalului, conform art. 33 din Codul Civil).
2.	Un certificat de vieţă prin care să se constate căasiguratnl a fost'în vieţă la 1 Iulie 1901 st. n. sau un act de deces în cas când asiguratul va fi încetat din vidţă după diua de 1 Iulie 1901 st. n.
Sub-semnata direcţiune generală atrage cu deosebire atenţiunea membrilor acestei grupe, că sus-menţionatele documente trebuie să i se trimită cel mal târdiu în termen de trei luni, adecă să fie depuse societăţii până la 30 Septembrie 1901 st. n., cunoscând că acel cari nu vor fi trimis de loc acele documente justificative sau cari nu le vor fi trimis complect şi în regulă, vor perde în conformitate cu condiţiunile contractului, ori-ce drept, fiind-că în diua de 1 Octomvrie st. n., numai pe baza documentelor depuse se va constata numărul asiguraţilor acestei grupe spre a se putea imediat începe calculul părţii ce se cuvine fie-căruia din membrii pătraşî.
Este deci interesul tutulor d-lor asiguraţi aî acestei grupe d’a trimite actele lor sus-menţionate cât mal curând posibil pentru că, dacă unul sau altul din acele acte n’ar fi în conformitate cu condiţiunile generale, să aibă timp să le rectifice sau să Ie facă din nou.
Direcţiunea generală a sooietăţii
Bucurescî, 1 Iulie st. nou 1901.	„DACIA-ROMÂNIA"
Cel mii mare şi cel mal vast magasin din Ţari şl singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucurescî, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elas-tio şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	»	facon Klappe, 15,95
»	•	pentru d-niîofiţ. 14,95,13,95
»	-	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. ju elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 ohevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
c color. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11
Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95 » chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 1 » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95
5,95,	4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţi, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la t6te sezOnele se pote găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabuldse de eftipe.
Magasinul la t6te Ses6nele lingă Poliţii. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî.
Cnponde reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor aveun scădemint de 6% din preturile însemnate, presentând cuponul.