ANUL IV 10 Iunie 1901. fth■** -*’*—™ îievisfă Enciclopedică populară ^îpare în /ie-care Duminică Abonamentul în ţară pe an Lei 5 I Abonamentul în strâin. pe an Lei 8 S luni » 3 I Un numSr..............15 bani iciurî 1 leu linia JVlica publicitate 5 bani cuvîntul. Manuscriptele nepublicate se ard. Comitetul de redacţie: Ion Kalinderu 'arbovlcearju tfâdulescu-JVlo tru S-. Coţbuc J. O fes cu ?. 2u/fu CJS Colonel p. V. J)făsturel Q. jfldamescu V. S- JHoga JY. JYicoIaescu ffr. Ceodossiu o o o O ] O o o o o 0 o o o o o o o o o o o 0 0 o O 0 0 o o o Oll 3 Corist. C. popovicl-Zaşcâ. SUMARUL : Carmen Silva, Tînera Mamă.—Contra negilor.—/. V. Raiculcseu. Câte-vă expli-caţiunî liturgice. — C. Gregorian, Cultura pomilor roditori. — Inamicul sălbatic.—Colonel Năsturel, Stogul şi Stema României.— V. S. Papp, Societăţile de ajutor reciproc în comunele rurale. —Zamfir C. Arbure, Porcul.—llaralambie Dcmetrescu, Cuvîntare despre fapte bune.— Irimia Popescu, Copita calului.— R. N. Grigorcea, îndreptarea stărel sătenuluî prin învăţători.—Loeot. Victor Nicolescu, Amintiri răsboinice.— 10 Maib la sate.—Cronica Săptămânii.— Bibliografie.—Mulţumiri.— Poşta administraţiei. Ilustraţiuni : Nascerea. —Botezul.—învierea.—Drapelul Model 1866.—Bacantă cu cercel, Îmbrăcată cu chiton şi cu manta.—Păreţi! unghiei copitei calului.—Talpa copitei.—Furcuţa. O 0 o o 3 i3______ & fk Ba^EEscaBBHaBaaaB BBEBBSEm nedacfia ,1 jTdmlnistyfâ*’Bucuresci „CERES“ SOCIETATE COOPERATIVĂ 1)E AGRICULTURĂ BUCURESCI 3, 5tr. Karaieorievicî, 3. Jurnisează putverizatoare excelente PENTRU STROPITUL VITELOR CONTRA MANEI Preturile forte eftine MICA PUBLICITATE Cu 5 bani curîntul, iar pentru nnuuciurile cu un unrnăr mal mare de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fle-care cuvînt este nnmal de 4 bani. „NAŢIONALA” SOCIETATE GENERAU DE ASIGURARE, BUCURESCI Capital în acţiuni întreg versat în aur.................Lei 2.000.000 Fonduri d e reservă compuse din prime şi daune............» 3.955.688.76 Idem format din capital şi alte reserve . » 1.075.842.60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite..........Lei 33.000.00o Vice-preşedinte A. Micoiauu. Dir. general E. Grilnwald. «Naţionala» asigură contra incendiului, a grindineî, contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sînt primite în tote combi-naţiunile obicinuite ca: cas de morte, supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul social în palatul Societăţii din str. Domneî No. 12, Bucuresci. Repre-sentanţă generală în Bucuresci, str. Smârdan No. 4. Agenţii în tote oraşele din ţară. Societatea de Basalt Artificial şi de Ceramică de la Cotroceuî. Capital social Lei 2.509.000 deplin vOrsaţr Sobe de porţelan albe şi colorate Representanţa generală pentru totă ţara {Bucur. Calea Moşilor No. 81. Iaşi, str. Mitropoliei No. 2. Galaţi, str. Egalităţii No. 48. GRĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotrocenî, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra^i, Pini austriac!, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc. www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1005 TÎNERfl MAMĂ de Carmen Sylva 6, ce dureri înirozitore ! Ge chiri!., p’aci, p'aci 5a mor!., Şi nu era în stare nimeni $ă-ml dee mână d'ajutor. Un siniur vaet n’am 5005, totuşi — Decât... încet am suspinat. Mi se părea aşa luni chinul, Asâ de luni Vi ’nfricosat!.. Mi-se desface trupu ’n două — Credeam — de-amar ce mă dureâ... De-odată îns’ aud un ţipăt... Mă uit... eră fetiţa mea ! Şi-am strîns-o ’n braţe cu ’nfocare,— Eră atât de mititică! — Şi-am sărutat-o luni. dicendu-I: „Ah, scumpa mamei frumuşică!“ Ge mânuşiţe drăiălaşe! Ge păr de aur strălucit! Şi ce iuriţă ’ncântătore! Şi ce chip dulce la privit!.. www.dacoromamca.ro 100() ALBINA Guriţă-aşâ mai pomenit-aţî?.. Mai îrttâlnit-aţi aşâ .glas ? $i picioruşe-aşă rotunde 5i moî, ca perna de atlas?.. Copil aşa frumos nicî nu e, 5i nicî n'a fost p’acest pămînt! Vă^ut-am şi cunosc eu doră Copiii altora cum sunt... Un lucru mă mâhnesce, numai: Că fată tu mi te-aî născut, $i aî să ’ndurî aceleaşi chinuri Prin care eu aglî am trecut. Mă dore ’n suflet, me cutremur. Gând cuget la menirea ta: Cu ce cumplite suferinţe Pe lume aî a te luptă!.. Veî şti să îeşî învinietore? Durerea nu te-o birul?.. 5ă pot să sufăr eu în locu-ţî: Cu ce plăcere-aşî suferi!.. Traduc{ie de p. pulfu. CONTRA NEGILOR Adesea ori cu nicî un leac extern nu putem nimici negii. In asemenea caşuri, se recomandă «mag-nesia» ca medicament intern, care de alt-fel este cu totul nevătămătore. Se pote luă dilnic câte o linguriţă. Negii vor pieri încetul cu încetul fără să întrebuinţăm vre-o doctorie externă (pe din afară). www.dacaromanica.ro AL RIN A 1007 Gâte-vâ explicaţiuriî liturgice (i)- escriind obiectele sfinte din altar şi arătând însemnătatea lor simbolică, să mergem a-cum în cele-lalte două părţi ale bisericii şi să vedem acolo ce găsim, ca ast-fel să ne putem face o idee completă despre importanţa tuturor lucrurilor, cari împodobesc locaşul dumneijeesc. Dacă intrăm în partea din mijloc a bisericii şi ne aşetjăm cu faţa drept spre răsărit, —în spre altar — primul lucru ce ne atrage privirea este, aşâ numita tâmplă sau catapetăsmă. Acest perete, care formeză hotarul între altar şi centrul bisericii şi care este înfrumuseţat cu o mulţime de i-cone, nu a fost tot aşâ de înalt şi în vechime. După cum am mal amintit în altă parte, catapetesma la bisericile din cele dintâi timpuri ale vieţii creştine, erâ făcută din nisce gratii de lemn a căror înălţime nu se urca mal sus de piept. Preotul stând în altar erâ vă(^ut de popor în tot timpul serviciului şi numai în momente de înaltă sfinţenie, când credincioşii pentru un mal mare respect faţă de Răscumpărătorul omenirii, trebuiau a-şl întorce privirea de la sacrificiul cel fără sânge, — Sf. împărtăşire,— numai atunci tJLic, o perdea cât se pote de fină şi frumos lucrată îl ascundeâ pe preot de la vederea publicului. Perdeua acesta pe limba grecescâ portă numele de caiapetismă. In templul evreesc perdeua care despărţiâ sfînta sfintelor, saii locul unde se credea că stă Dumnezeu, purtă tot acest nume. Şi numai prin asemănare s’a introdus acestă numire şi în biserica creştină, amintindu-ne în acelaş timp catapetesma despre care sf. Scriptură ne spune că la răstignirea Domnului s’a rupt drept pe mijloc. Prin urmare numirea de catapetăsmă = perdea, a rămas ca termin pentru a arătă peretele despărţitor dintre altar şi mijlocul bisericii. Pietatea creştinilor nu putea suferi ca tocmai acăstă parte, expusă direct privirii lor, să rămână cum erâ la început şi de aceea de timpuriu catapetăsma fu înălţată aşa cum o avem, şi împodobită cu ieonele celor mal însemnaţi sfinţi, cari jucaseră un rol principal în istoria creştinismului. Din acest punct de vedere ea se mal numesce şi iconostas, adecă un lucru pe care stau înşirate mal multe icone. Numai la creştinii papistaşl, sau ceî-ce se ţin de biserica ro-mano-catolică, s’a păstrat până astătjl catapetesma în forma grilajului din vechime. La noi ortodoxii, este aşâ cum am spus mal sus : în formă de perete, care se înalţă până la bolta altarului. Materialul din care este tăcută catapetăsma depinde de mij- 1 (1) Ve^I No. 34, 35 şi 36. www.dacoramanica.ro 1008 ALBINA locele bănesci ale titorilor sau fundatorilor. Bisericile bogate sau înzestrate cu averi o au lucrată din lemn sculptat cu multă fineţă şi de obiceiu poleit cu aur. Pe la sate mal ales, vedem şi biserici cu catapetesma de zid, pe care se zugrăvesc iconele în aceiaşi ordine şi după regula stabilită pentru tote bisericile. Trecutul istoric în vieţa nostră românâscă ne pune înainte o mulţime de biserici, cari prin bogăţia podobelor ce vedem încă într’însele, ne dovedesc respectul şi pietatea ce îndemnâu pe strămoşii noştri de a grămădi la piciorele altarului, tot ceea-ce considerau mal demn de Dumnezeu. Monumentele religiose, cari se înalţă tainic prin munţii României ca şi prin câmpiile ei, sunt cea mal puternică probă, că Dumnezeu n’a lipsit din mintea şi inima Românului din trecut; iar măestria cu care sunt lucrate obiectele sfinte din lăuntru, ne dovedesc iarăşi focul dragostei creştine de care a fost însufleţit nemul nostru, pentru a cinsti cum se cuvine Fiinţa cea mai pre sus de ceruri. Tote bisericile vechi sunt prevădute cu catapetesme, cari de cari mal bine lucrate. Fie-care pote servi ca model pentru cea mal fină sculptură, iar la unele acest fel de artă este aşa de complicată şi aşa de bine reuşită, în cât nu greşesc dacă afirm, că formeză idealul ori-cărel sculpturi, cât de perfecţionată ar fi ea. Cine a visitat musăul nostru naţional din BucurescI, pote să fie convins despre acest lucru. Acolo, pe lângă alte obiecte sfinte, adunate de pe la mănăstiri şi biserici vechi, se găsesce şi o catapetesmâ admirabil lucrată, care prin fineţa sculpturii, executată cu atâta măestrie, e în stare să uimâscă pe cel mal renumit sculptor din timpurile nostre. Acestea spuse, e bine să ne dăm semă de modul cum sunt aş<,late iconele pe catapetesmâ. Dintr’o singură aruncătură de ochi asupra catapetesmel deosebim mal multe rîndurî de icone, cari în totalitatea lor ne pre-sintâ intriga istorie a religiuneî creştine în cât şi cel învăţat şi cel neînvăţat pote să pricepă tot ceea-ce s’a lucrat pentru mântuirea nostră. începând de jos în sus, observăm că iconele din primul rînd sunt mal mari şi mal împodobite ; la unele biserici sunt îmbrăcate în metal preţios, ca aur şi argint, iar la altele a& şi pietre scumpe pentru o mal mare pododă. Intre icone vedem nisce uşi, cari se deschid în două părţi spre altar. Ele se numesc uşi împărătesei, din două motive: întâi, pentru că sunt aşezate între iconele Mântuitorului şi a Macii Dumnului cari se numesc icone împărătesc! şi al doilea pentru că în vechime putea să intre pe ele în altar pe lîngâ sfinţiţii servitori, şi împăratul, pentru a se împărtăşi la sf. masă ca şi preoţii şi pentru a aduce darurile sale lui Dumnecjefi în mod deosebit, ca uns al Domnului. Pe uşile împărătesei se află zugrăvită Buna-Vestire, care ne ves-tesce începutul mântuirii nostre şi ne arată că prin întruparea Fiului lui Dumnecjeâ ni s’a deschis porţile cerului pe cari le închisese păcatul lui Adam. www.dacoromaiiica.ro at.hixa 1009 La stânga uşilor împărătesei găsim icona lui Iisus Christos, în care este represintat, stând pe tron, ca împărat al lumii şi •veghetor al ei. La drepta Mântuitorului stă icona Maicii Domnului cu pruncul în braţe, de asemenea pe tron ca împărătesă a îngerilor şi a omenilor. După aceste icone de o parte şi de alta vedem câte o uşă, pe cari intră şi ies sfinţiţii servitori în timpul serviciului. Ele se numesc uşi diaconesci pentru că acolo stăteau diaconii în vechime spre a primi darurile aduse de creştini; de aceea şi până astăclT se zugrăvesce pe ele chipul vre-unui siînt diacon, ca Sf. Ştefan, Sf. Laurenţiu, etc. La unele biserici se observă pe aceste uşi chipul Archanghe-lilor Mihail şi Gavril, spre a iace pe creştini să înţelăgâ că în altar slă nevădut Iisus Christos, înconjurat de îngerii slavei. Nascerea. Spre mia(}ă-cji de icona Mântuitorului este aşezată icona St. Ion Botezătorul, ca unul ce a fost orînduit de Tatăl să stea de a stânga Sa; în urmă vine icona slîntului, în numele căruia s’a zidit biserica, — a hramului. Spre miafjâ-nopte de icona Maicii Domnului avem icona Sf. Ierarch Nicolae, care a strălucit mai mult prin virtuţile sale şi care trebue a represintâ aci pe sf-ţii Ierarcliî, — podoba bisericii creştine. Dacă Catapetesma este mai mare, şi mai lată, se pun şi alte www.dacoromanica.ro 1010 ALBINA icone până ce se completăză. De regulă cele arătate până aci nu trebue să lipsescă din nici o biserică. In rîndul al douilea d’asupra uşilor împărătesc! se atlă, la cele mal multe Catapetesme, chipul lui lisus Christos cel ne făcut de mână. Icona acesta represintă o bucată de pânză pe care vedem zugrăvită faţa Mântuitorului. Relativ la chipul cel ne făcut de mână al lui lisus Christos, iată ce ne spune Sf. Tradiţiune a bisericii: Pe când Domnul mergeâ spre patimă şi-şi ducea crucea, pe care trebuiâ să fie răstignit, obosit peste măsură ar fi înăduşit; atunci o femee, Ve-ronica, i ar fi presintat un prosop pentru a se şterge pe faţă şi din acel moment s’a imprimat numai de cât pe el chipul Domnului,— lapt pentru care se numesc ne făcute de mână. Imediat d’asupra acestei icone se întind de o parte şi alta ico-nele prasnicilor împărătesei, ca: Nascerea Domnului, Botezul, Întâmpinarea, înălţarea, etc. având la mijloc icona Invierel. Botezul. In al treilea rînd se aşeză iconele Sf. Apostoli cu Cina cea de taină în mijloc, amintindu-ne cele din urmă momente când Mântuitorul se mal găsesce înconjurat de toţi apostolii în vieţa sa pămîntâscă. In rîndul al patrulea sunt înşiraţi Profeţii, iar Ia mijlocul lor vedem pe sf. Feeioră cu pruncul în braţe. Fie care profet are www.dacQFomanica.ro ALBINA 1011 în mână câte un simbol de care s’a servit a prooroci nascerea luî lisus Christos şi pe care Moisi î-1 arătă cu degetul ca împlinirea tuturor făgăduinţelor şi a profeţiilor din legea veche. In fine totă Calapetesma se încoroneză în vîrf cu crucea, pe care se închipuesce răstignirea Domnului, ca cel mal principal obiect al credinţei nostre. La drepta crucii vedem icona Sf. Fe-ciore cu îniăţişare tristă, iar la stânga pe Sf. Ion Evanghelistul în aceeaşi posiţiune în care se aflaţi atunci când veghiati lîngă crucea de pe muntele Golgota. învierea. Acesta e modul cum sunt aşezate iconele pe catapotesmă. Cum vedem, ea ne stă înainte ca o carte deschisă unde putem ceti cu înlesnire tot cuprinsul sfintei scripturi şi unde atlăm în-trega îngrijire a luî Dumnezeii pentru om, de a-1 ridică din robia morţii şi a Satanei la strălucirea cerului şi la privirea directă a feţelor Dumnecjeiril. (Va urma). I. V. “RaiCUleSCU. O cjicetore bătrînă. Nu te plânge de vremea în care trăesc!. Dacă o găsesc! rea, tu nu eşti ac! s’o faci mal bună? www.dacaromanica.ro 1012 AI.BINA CULTURA POMILOR RODITORI (i). Altoirea. Ore, ce va se ţlică, în ce constă şi cum trebue să esecutăm acestă lucrare? Altoirea este o invenţiune a omului, ca să <,lic aşa, care se aplică plantelor în scop d’a le schimbă natura lor de vegetaţiune; dintr’un pom pădureţ, dacă îl altoim, putem ave fructe de cea mai bună calitate. Tot prin altoire grăbim rodirea ori multiplicăm plantele cari se propagă mai greii prin alte mijloce. Altoirea constă în a luă o ramură sau un mugure (altoiul) de la planta ce voim să propagăm, şi a-1 uni cu ramura sau trunchiul (sujet, purtător de altoi) al altei plante. Unirea să se facă în aşâ mod, ca partea rănită a altoiului să se aplice perfect cu aceea a sujetului şi mai ales, partea cuprinsă între coje şi lemn, ca ast-fel mâsga să trecă de la una la alta, grăbind cicatrisarea ranelor şi prin urmare contopirea celor două părţi. Dar acestă alianţă nu este cu putinţă decât între îndiviţli, cari aii între eî raporturi de afinitate şi reuşita va fi cu atât mai sigură cu cât înrudirea este mai apropiată. Aşâ, putem altoi peri pe păduceî şi gutui, meri pe peri de pădure, pruni pe pruni şi porumbari, perseci pe pruni, cireşi pe cireşi, etc. Prin altoire unim altoiul cu port-altoiul, două părţi cu calităţi diferite, dar cari rămân neschimbate. D-l A. Carriere, fost şef al grădinii de plante din Paris, ne spune că fructele provenite prin altoire, întrunesc aceleaşi calităţi cu ale plantei mume ce ne-a oferit ramura altoi, fiind-că port-altoiul care-1 portă nu influenţeză întru nimic asupra rodirii; aici tot rolul îl jocă numai altoiul. Aşâ dar cel d’întâiu lucru ce nu trebue neglijat este alegerea altoielor. Se aleg ramuri tinere de un an, dar sănătose, cu muguri mai mari şi din cele mai bine expuse la acţiunea aerului. Aceste ramuri se tae cu 1 — 2 luni 1 (1) Ve
. • l
f-
as. aj najnte de a vorbi despre bolele copitei, credem nevoe, pentru priceperea lor cu mai multă uşurinţă, să descriem în câte-vâ cuvinte, părţile din cari este formată copita, precum şi atribuţiunile ce ea înde-plinesce în timpul mersului.
Părţile din cari se compune copita sunt urmâtorele: Unghia sau cornul propriu dis, pe care închipuindu-ne-o separată de cele-lalte părţi ale copitei, se înfăţişeză sub forma unei cutii rotunde (fig. 1) cu fundul în jos şi cu des-
chidetura ceva mai strimtă de cât fundul şi ore-cum înclinată în sus.
Cercetată pe dinafară, vedem că păreţi! unghiei se arată de o colore mai tot-dauna negriciosă. Netedi la pipăit, ei au înălţimea cea mai mare în partea care se găsesce privind animalul din faţă, adecă în dreptul acela care se numesce fruntea copitei, de unde apoi ei se scurteză din ce în ce, către părţile cari se dic quartiere sau sferturi. Urmărindu se de la sferturi, pă-reţii nu se unesc de-adreptul unul cu altul, ci ajunşi cam în partea opusă frunţii copitei, ei se îndoesc fie-care în spre fundul unghiei, lăsând între ei un spaţiu în formă de V. îndoiturile păreţilor formeză călcâile copitei, iar partea îndoită care urmeză după călcâie, se chemă barre.
Fundul cutiei cărnose a copitei sau Fig._ TaIpa propriQ 4WL mai bine dis talpa, ca şi păreţii, aşişderea este mai la toţi caii de colore negriciosă. La talpă se deosibesc doue părţi mai desdmă. talpa propriu disă
si furcuta sau maiaua.
* »
Talpa propriu cjlisă (figura 2) se găsesce cuprinsă între marginea de jos a păreţilor şi barre. Ea este ore-cum netedă şi trebue să fie puţin găvănată la copitele bine făcute.
f. Fruntea copitei; a. Sferturile; c. C&lc&ele; 1. Foitele «lupii faţa dinăuntru a pftretilor; b. Şanţul !n care se găsesce buieţelul.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1025-
Furcuţa cam în forma unei perne (fig. 3), ocupă spaţiul în formă de V, lăsat între barre. La ea trebue să se ţie socotelă între altele, şi de scobitura mijlocie ce pre-sintă şi care se numesce crăpătura furcuţeî, golul furcuţel sau mai ne-merit, lacuna mijlocie a furcuţeî, după cum o numesc omenii ce se o-cupă cu studiul calului.
Cornul din care este format furcuţa este maî mole de cât acela al tălpii şi al păreţilor.
Acestea fiind dise, să vedem acum cum se presintă pe dinăuntru cutia cornosă, unghia copitei calului.
Incepend cu păreţiî observăm o mulţime de mici foiţe de colore albiciosă, aşezate în mod regulat de sus în jos. Aceste mici foiţe lipsesc însă către marginea de sus a păreţilor, unde se găsesce un şanţ, în care se aşdză bureţelul, despre care ne vom ocupă mai la vale.
Talpa şi furcuţa se arăt pe dinăuntru, nu ca păreţi, ci cu o mulţime de mici găuri. Furcuţa maî are încă şi un fel de crestă în dreptul scobiturii dinafară despre care am spus că s’a numit lacuna mijlocie a furcuţeî.
In fine terminând cu unghia, trebue să spunem că ea, departe de a fi formată dintr’o singură bucată, după cum s’ar păre, din contra daca o punem de exemplu să stea mai mult timp în apă, vedem că se desface în trei: păreţiî, talpa şi furcuţa.
Irimia Popescu
Medic-vet«rinar.
îndreptarea stării şatenului prin învăţători (0-
Domnilor institutori şi domnilor învăţători,
al nainte de a începe şirul cuvîntăriî, cu care, potrivit disposiţiunilor luate, trebue să deschid lucrările conferinţelor nostre, profit de ocasiunea că mă găsesc în mijlocul d-v., şi să mî daţi voie să vă (jic un strămoşesc: «Bine aţi venit!»
D-lor, trebuind a-mi alege subiectul cuvîntăriî mele, mă gân-diam să nu iau un subiect de şcolă, dar mi-am cjis, că pentru 1
(1) Cuvîntare ţinută anul acesta la deschiderea conferinţelor generale ale corpului didactic primar din jud. Vlaşca.
www.dacoromanica.ro
1026
ALBINA
acesta avem 8 (Jile, cari sînt anume consacrate unor asemenea subiecte.
Aş fi dorit apoi ca, cunoscând do-aprope nivelul învăţămîn-tulul din acest judeţ, să pot face reflecţiunile mele personale şi să propun mijlocele de îndreptare, dacă s’ar simţi nevoie de acesta. Sunt însă de curînd venit în judeţul d-v. şi puţine sunt şcolele, pe cari le-am putut visita. Şi necunoscend mediul, nu puteam propune remediul.
A trebuit dar să renunţ şi la acesta.
E însă o chestiune, asupra căreia orl-unde, orl-când şi orî-cât s’ar insistă, tot nu s’ar insista în destul.
Acesta este chestiunea naţională: chestiunea înbunâtăţirel stării morale şi materiale a' sătenilor, pentru a-î scote din decăzuta şi înapoiata stare, în care se găsesc.
Cu chestiunea acâsta am lăcut inaugurarea venirii mele în judeţul d-v., şi voiO stărui a vă vorbi de ea necontenit, ori de câte ori ne vom întâlni unii cu alţii; căci am credinţă orbă, că o îndreptare se pote face, şi e o chestiune care nu mai pote suferi întârziere.
Un popor, care stă pe loc, nu pote mult timp să existe. Lupta între popore va fi de aci înainte mai ales pe teren economic, şi poporul, care va fi mal învăţat, mal bine pregătit pentru viăţă, va eşi învingător. Avem exemple destul de elocuente că popore mari de alt-fel, dar cari au rămas îndărăt cu civilisaţiunea, a trebuit să facă loc celor instruite şi muncitore.
EI bine, luând tote acestea în consideraţie, starea miserabilă în care se găsesce ţăranul nostru, trebue să ne dea de gândit; căci e insuportabilă, şi nu ne pote duce de cât la peire.
Cercetaţi masa, casa, îmbrăcămintea, chiar moravurile ţăranului. Aii ajuns într’o decadenţă îngrozitore.
Casele ţăranilor noştri sunt într’o aşâ stare, în cât cu greu trebue să le dai numele de case; ele nu sunt de cât adevărate coteţe. Pote purtă numele de casă mica îngrădire de nuiele, lipită cu pămînt, acoperită cu stuf, lipsită de aer şi lumină?
Ne îndoim, dacă acum 1.000 de ani puteau să fie într’o stare mal decăZută de cât acum.
Şi să nu vorbim de alte sate, dar chiar de acestea de-alungul căii ferate; le veZl lipsite de o picătură de var pe din afară şi probabil şi pe din năuntru. Invăţaţi-I, d-lor învăţători, ca cu câte-vâ chilograme de var să le dea o înfăţişare mal plăcută vederii. Invăţaţi-I a sădi câţî-vâ pomi împrejurul caselor, de a căror umbră şi răcore să se folosescă în timpul verii, şi de fructele lor în timpul tomnel. Priveliştea satelor din judeţ îmi face impresia unor sate tătărescl, iar nu românesc!.
Te simţi — ca Român — atât de mic şi de înjosit, şi inima îţi sângereză de durere, când veZî pe la marile exposiţil universale, expunendu se ca simple curiosităţî case date ca tip ale Papuaşilor de prin Noua-Guinee, când tu sciî, că aidoma case se găsesc într’o ţară ăre-care de pe malurile bătrânului Danubiu!
(Va urma). ----------------- R. N. GrigOim
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1027
Amintiri răsboiniee.
cum 24 de ani in urmă, armata română, avend în fruntea ei pe falnicul şi vitezul Căpitan M. S. Regele Carol I-iu, a arătat că soldatul nostru scie să se lupte cu bărbăţie contra ori-cărui duşman! In răsboiul din 1877 — 78, oştirea nostră, mică la numer pe atunci, a putut să dea piept cu numerosa oştire turcăscă, câştigând victoriile strălucite de la Plevna, Griviţa, Smârdan, Racova. Pentru eterna amintire a celor căduţi în răsboiu s’a ridicat la Smârdan un mare şi frumos monument.
Smârdanul este un sat ceva mai departe de Vidin, aprope de cetate, cam la 7 chilometri. Monumentul ridicat este de marmoră albă, avend înălţimea de 4 metri; jur împrejur se află trepte de marmoră albă iar împrejurul monumentului 24 stâlpi de marmoră în formă de obeliscuri mici, fiind petrecut prin stâlpi un lanţ gros de fier. D’asupra monumentului se află Emblema României în mărime naturală de bronz, avend pe cap o coronă de lauri, în mâna dreptă ţine facla civilisaţiuniî, ear în stânga o sabie, semnul biruinţei; la piciore, lanţurile sclaviei rupte şi sfărâmături de tunuri.
Pe partea din faţa monumentului sus, se află o placă în relief şi 3 plăci pe drepta şi 3 pe stânga; pe aceste plăci se află scris cu litere de aur următorele inscripţiunî : «Smârdan, anul mântuirii 1878, Prier 12.» Pe alta: «Dânduve viăţa bărbătescă, aţi dat vieţă ţerii vostre şi libertate Bulgariei.» Pe alta: «Dumnedeu a voit ca din sângele vărsat de voi, să reiasă neatârnarea României.» Pe alta: «România recunoscătore nu va uita nici odată, că ceea-ce dobân-desce prin lupte crâncene, se păstrăză cu sfinţenie.» Pe alta: «Pentru patrie şi pentru voinicii căduţi pe câmpul datoriei.» Pe alta: «Naţiile cari înalţă pe cei-ce cu credinţă le slujesc, îşi asigură viitorul.» Iar pe placa cea din urmă, se află scris: «Din stejar, stejar răsare; iar din viteji, viteji nasc.» Acestea sunt tote inscripţiunile după falnicul monument de la Smârdan.
www.dacaromaiiica.ro
1028
ALBINA
De la Smârdan ajungi la Racova. Aci se află alt monument la fel cu cel descris mal sus. La Griviţa, unde armata Română a repurtat frumosa victorie în diua de 30 August 1877, s’a ridicat tot de ţara Românescă o Capelă (mică bisericuţă), aprope de reduta Griviţeî No. 2, în locul supra-numit: «Valea lacrămilor.» De remarcat este aci că în tinda bisericei se află sculptaţi în marmoră, în relief, busturile oficerilor căduţi în acea crâncenă luptă.
In acestă capelă se face slujbă religiosă de către un preot, plătit tot de România, pentru odihna sufletelor bravilor, cari au pierit luptând cu bărbăţie pentru apărarea patriei şi neamului românesc.
Locot. Victor Nicnlescu.
-------------------------
10 MAIU LA SATE
Anul acesta, la Borca, pe Domeniul Coronei de pe valea Bistriţei, s’a serbat (jiua de 10 Maiu de şcola de acolo împreună cu şcolile din Farcaşa şi Mădeiu, aşa cum nici odată nu s’a serbat în munte.
Mai întâiu s’a făcut Tedeum la biserică, unde d-1 învăţător Po-povicl, Borca, printr’o frumosă vorbire arată însemnătatea ţlilei. De la biserică şcolile împreună cu un numeros public din tustrele comune, s’aîi îndreptat spre localul «Societăţii culturale.» Localul eră prea frumos decorat cu ghirlande de brad ; iar în faţă la intrarea din afară, aşezate portretele familiei Regale şi a d-luî Administrator Kalinderu.
D-1 Daniilescu, Farcaşa, printr’o cuvîntare istorică arată cine-î Românul, ce-a putut ajunge în scurt timp şi ce mal are de făcut.
Ca încheiere, d-1 I. Dăscălescu-Mădeiu, prin puţine cuvinte populare arată însemnătatea clileî şi amintesce bătrânilor lacră-mile ce-au versat pentru «odorele lor,» pe cari i-au pierdut în focul de la Plevna. Mişcă inimile tuturor cu următorele cuvinte:
«De treci colo munţii, la o asvîrlitură de băţ, dai de hotar... ţară străină, cu Românii fraţi de-ai noştri, băştinaşi pe acele pămîn «turi!.. Şi-i ţară străină!..
«De treci colo, la Cornul-Luncei, locuri ca un raiu, cu Români «voinici şi sprinteni, urmaşii arcaşilor lui Ştefan Vodă, sunt fraţi «de-aî noştri pe pămînt Românesc, îngrăşat cu osele străbunilor «noştri, ce-au murit pentru moşia nostră! E pămînt Românesc «împodobit cu mormîntul lui Ştefan!.. Şi-i ţară străină!..
«De treci Prutul şi Dunărea tot Români pe moşii Românescî.
< In tote părţile fraţi de-aî noştri pe pămînturî Românesc! sub mâni streine. Să plângem acesta, să plângem cu lacrimi amare, «nu insă ca pe un mort, nu !
«Românul n’a murit sub urgia Tătară şi Turcă, apoi astăţli nu «mai vrea să moră, căci are 7 inimi în pieptul lui. Şi rabdă el,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1029
«rabdă mereu, dar umbra lui Ştefan din Putna şi-a lui Mihaiu