a 0
@
o
0
$
l«
o
o
0
©
o
-o
ir
o
o
o
f $1 o
&
w
a
a
o
o
<5
O
e
O
o
o
m
o
tij
o
o
Na 32
0 0 0 OG. 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 001
6 Maiu 1901.
E!0llsE0SI!;:
ANUL IV.
^ a1 se .oeo.o
sîffiiasE
i 0 o 0 EO
o
0
0	ii
1	ÎJ
O O 0
• G 0
|.o
l Q
Revisîă Enciclopedică populară
yîpare în /ie-care Duminică

Abonamentul în ţară pe an L.ei 5 I Abonamentul în străin, pe an Uei 8
»	»	» 5 luni » 3 | Un număr....................15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu linia Mica publicitate 5 bani ouvîntul. Tanuseriptele nepublioate se ard.
f' -	j ,2:jl Comitetul de redacţie:
Vf,	.J^lon Kalinderu
.
P. yarbOvicearju	&
lulescu- jVîotru Ş. Coţbuc 3. Otescu
p. 3)u//u	=i=
CorjsK C. popovic'-Vaşcâ.
4» •»»	■
SUMARUL: O. Coşbuc, 10 Maiu.— Victor Puiu, Cuvîntare populară pentru <Jiua do 10 Maiu. — Grig. Teodossiu, 10 Maiu.—Dr. N. Manolescu, Privire generală asupra rolului ciupercilor în natură.—O. Apostolescu, Înmormîntarea la Roraânil-Macedonenl.—O. Ionescu, Spicuiri din trecutul meşteşugului tipograficesc. — I6n Kalinderu, O circulară. — Jerom. Eftimie Georgescu, Sfîntul Clement, episcopul Romei. — Dr. S. Possa, Starea copiilor de la ţară. — Teatru la sate. — Serbări şcolare. — Cronica săptămânii. — Un nou Pompeiu în Mongolia.—De la sate.—Poşta redacţiei.
Ilu8trafiuni: Presă holandeză. din Haarlem din 1603.-‘Presă de tipărit cărţi de joc.— Presă de tipărit, construcţie elveţiană din 1548.—Presa construită do Gutenberg în Stras-burg înainte de 1444.—Mitropolitul Dosofteiu Barilă.— Mitropolitul Antim Ivireanu.
Colonel p. V. J/ăsfure! 5". j7dam eseu
V. S-
Ji. jiicolaescu ffr. Ceodossiu
! :dacfia fi TTdministrafia J7r. Jtfârjtulesa J/o. 9, jjucuresci.
www.dacoromanica.ro
„CERES"
SOCIETATE COOPERATIVĂ DE AGRICULTURĂ BUCUR ESCÎ 3, $tr. Kara^eorievici, 3.
ţurttisează puSverizaloare excelente
PENTRU
STROPITUL VIŢELOR CONTRA MANEI
Preturile forte eftine
IVI IO-A. PUBLICITATE
Cu B bani cuvintul, iar pentru anunciurile cu un număr mal mare de cuvinte, de la 50 in sus, preţul pentru lle-care cuvînt este uniuai de 4 bani.
kRĂDINA PREOTUL ILIE, Bise-
BAŢiCfl ROMÂNIEI
Capital social de 25.000.000 fr. îmi părţit în 50.000 acţiuni de 500 fr. din ’ cari 150 fr. versaţi.
Comitetul central:
Lachian Mackinstosh Rate,	la Londra
Esqnire 		n
G. I. Goschen		»
Viscoant Duncaiinon . . .	r> T)
Hon. H. A. Larvrence . .	n
M. Adolplie Vernos.. . .	â Paris
II. Charles Mallet ....	T)
Director: M. C. A. Stolz.
» ajutor: M. E. E. Goodivin CensorI: loan Kalindern, Demetrn ’ loan Gliika şi Artliur Grecn.
Sediul social
Piaţa sf. Gheorghe, Bucurescî
• Sucursalala Brăila, Agenţia la Londra.
G
rica Cotroceni, Bucurescî. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra<jî, Pini austriac!, Thuia şi altele. Stupi, Trandafiri, etc.
Act de mulţumire.
stantin Gr. Gliika, a fost asigurat de. ia 28 Septembre 1897, la Societatea • de asigurare «Dacia-România,» pe' caşul de morte şi încetând din viaţă ] la 24 Martie a. c., când asigurarea< nu eră în vigore de cât 3'/, ani, nu-' mita Societate ml-a numărat astă-(jl capitalul asigurat de lei 35.000.
Me cred datore a exprima Societăţii • de Asigurare, Dacia-România mulţu-' mirele mele, pentru graba ce a pus in lichidarea drepturilor mele.
Bucurescî, 30 Aprilie 1901.
(ss.) Anna Jean Gliika.
Născută Filiti.
www.dacQromanica.ro
diua cea sfîntă şi mare j La dece-ale lunii lui Maiu
i $e vede-o ciudat’ arătare Pe-un deal de la Plevna, pe-un plaiu.
Gând zorile ’ncep 5a 5'arete Acolo ’n tăcutele văi,
Din iropă ies mortele cete,
De-apururî jăliţiT flăcăi.
Striviţi şi cu manile rupte Şi galbeni ca ’n jalnicul loc In diua sălbatecei lupte Gând bieţii periseră ’n foc.
fac rotă, şi-o rugă murmură Iar Valter şi Şonţu şi toţi Maî-mariî ce ’n frunte cădură Stau jalnici acolo ’ntre soţi.
De-odată eT capul rădică Dau chiot şi ’n zare privesc Spre ţara din care ieşiră,
Spre scumpul pămînt românesc______
Si-ascultă, căci tunul adî cântă Departe ’n iubitul pămînt,
www.dacorQmanica.ro
866
ALBINA
Puternic ca ’n diua luptăriT,
Dar alt-fel de cântec mai $fînt
Şi-ascultă ... iar ţara-T departe Şîrţt delurî la mijloc, şi văi,
Şi rîul cel mare-T desparte De mame pe bieţii flăcăi.
Ge spun eî în şopte pe vremea Ge-ascultă cântarea de tun Eu nu sciu, căci nimeni nu pote Pe morţi să-î audă ce spun,
Dar sciu că se ro^ă, sărmanii:
„J\loT liberi pe voi v’am făcut Iar Tatăl din cer să ve aibă De-apururT sub sfîntul seu scuti"
Coşbuc.
Cuvîntare populară pentru diua de 10 jKaiu.
Fraţi creştini,
stădi, printr’o întîmplare frumosă, ne găsim într’o îndoită sărbătore. In aceeaşi di avem două sărbători însemnate: întâiu sărbătorea mare bisericescă care ne amintes-ce diua a patru-decea după înviere, adecă diua Inâlţărei Domnului nostru Isus Chris-tos de pe pămînt la cer, şi al doilea, sărbătorea care ne amintesce o altă înălţare, a cărei amintire să ne fie în veci tot aşâ de scumpă, anume înălţarea nămului românesc din scumpa nostră ţară dintr’o stare tristă din trecut la starea mai bună de acum : sărbătorea 10 Maiu.
îndoit de însemnată fiind diua de adi, socotim, iubiţi creştini, că ea nu trebue să trecă fără a nu căută să ne dăm
www.dacaroimaiiica.ro
albina
867
semă despre însemnătatea ei şi de aceea credem că e bine a se rosti şi înaintea sf. Altar măcar câte-vâ cuvinte cu privire la ea. Iar de ore-ce slujba sfîntă aşâ de mărăţă ce se face astădi ca în toţi anii şi partea din sf. Evanghelie ce se citesce tot astădi ne fac a înţelege în de-ajuns sărbătorea Inălţăreî Domnului, socotim iarăşi că puţinele cuvinte ce avem de spus să fie dise mai ales cu privire la sărbătorea de adi a nămului nostru.
Fraţi creştini ! — Şi în viaţa unui nem întreg de omeni, ca şi în viaţa unui singur om, sunt unele dile mai frumose, mai măreţe, mai strălucite de cât cele-lalte, chiar dacă ar fi cerul afară cât de posomorit. Sunt dile în cari şi o naţiune întregă, ca şi ori-care dintre noî omenii, dobândesce vre-un lucru de mult aşteptat sau are vre o isbândă strălucită, şi de câte-ori vin în decursul anilor acele dile le sărbătoresce, ba pe unele într’un chip măreţ de tot.
Şi nemul românesc are asemenea dile strălucite ; şi noî Românii suntem datori a sărbători câte-va dile peste an în aducerea aminte a cutărei sau cutărei lapte mari din trecut. Şi una din acele dile măreţe, care trebue serbată mai frumos ca ori-care, e tocmai diua de astădi, diua de 10 Mai Ci. Şi iată pentru ce:
Astădi, se împlinesc trei deci şi cinci de ani de când la cârma ţării nostre s’a suit — pe atunci ca Domnitor — Majestatea Sa Regele nostru de astădi; tot acji se împlinesc două-deci şi patru de ani de când ţara nostră a rămas liberă să se cârmuiască singură cum ar voi, lără să se mai amestece în treburile ei vre-o altă stăpânire streină; şi tot astădi se împlinesc două-deci de ani de când — în urma gloriosului răsboiu pentru neatârnare din anul 1877— s’a încoronat în Bucuresci cel întâiu rege al nostru M. S. Regele Carol I. Va să dică, pentru trei pricini de mare însemnătate nu trebue să trecâ nebăgată în sema <Jiua a-cesta, ba din potrivă să fim datori a o serbâ.
ţ)iua a decea din frumosa lună Maiu, trebue să ne fie tuturor Românilor tot aşâ de scumpă ca diua sf. învieri, pentru-că ne aduce aminte de învierea nemuluî şi a ţării nostre din o stare tristă din trecut la starea de adi; tot aşâ de însemnată ca sărbătorea de astădi care ne amin-tesce înălţarea Mântuitorului pentru-că ne aduce aminte de înălţarea nemuluî şi a ţării înaintea lumei. Şi de aceea ca
www.dacoromanica.ro
868
ALBINA
şi aceste două sărbători mari bisericesc! să sărbătorim su-fletesce şi acăstă di, de ar fi cerul cât de posomorit şi vre-mile cât de vitrige.
Suntem datori a sci că acăstă di nu e ca ori-care alta, ci diua de 10 Maiu e diua ţării nostre, e diua tronului, şi să nădăjduim că odată ea va fi nu numai a nostră, a a-cestor şese milione din frumosa Românie, ci şi a întregului nem românesc de pretutindeni.
O di ca 10 Maiu nici o naţiune n’ar putea-o trece nebăgată în semâ şi de aceia nici noî Românii nu o uităm, ci adi când întrega Ţară e în sărbătore, uniţi într’un cuget, cu sufletele vesele, mândri că suntem Români, ridicăm şi noî rugăciuni de mulţămire către Dumnedeu, că ne a ajutat a ave asemenea dile de strălucită amintire şi-L rugăm ca în neţărmurita Sa bunătate să facă ca acăstă di să o serbeze Românii în veci şi să amintăscă odată încă şi alte fapte însemnate pentru nămul nostru.
Încheind aceste puţine cuvinte, unindu-ne gândurile, să
dicem din tot sufletul: Trăiască România! — Trăiască
>
Majestăţile Lor Regele şi Regina! — Trăiască Familia Regală! — Trăiască toţi Românii!...
Amin.
Victor Puiu.

io Mi m n w a)
Iubiţi şcolari,
ajuns mică patria nostră prin crâmpeierile la care a fost supusă, a suterit multe nevoi în trecutul ei, dar nu e mai puţin adevărat că au fost pe lume şi alte ţări cu mult mai mari şi mai puternice decât a nostră şi cari s’au stins pentru totdeauna, stăpânite de streini cotropitori.
E mică ţara nostră, dar a rămas a Românilor,, a unui popor care nu s’a lăsat să fie răpus: a unui popor cu inima tare, cu credinţa în Dumnezeu, în Rege şi în braţele-î voinicesc!.
Trebue să sciţi, iubiţii mei şcolari, că nu-î pe pămînt o altă, ţară pe care aţi putea-o iubi mai mult decât pe a nostră. Dumnezeu a sădit în inima nostră acest simţimînt ales al iubirii de 1
(1) Ve(Jî No. 31.
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
809
ţară şi cine nu ascultă de el, face o laptă rea şi nu merită să albă o patrie.
Noi Românit avem o patrie Irumosâ, bogată, cu nume bun pe lume, să seim să ne-o păzim. In adevăr, din vîrlurile înalte ale munţilor Carpaţî, cari ca un briti înconjoră patria nostră, despre M N. şi A., până la undele reper}! ale bătrîneî Dunârî şi până la ţărmii Mării Negre, care ne scaldă ţara, nu-î un colţ de pămînt, care să nu ne placă şi pe care să nu-1 iubim; nu-î un petec cât de mic, care să nu fi fost stropit cu sângele vitejilor voinici, morţi pentru apărarea ţării, din vechime şi până adi.
Ne plac şi ne încântă ochii piscurile până la nori ale munţilor, de-asupra cărora vulturul, în sboru i rotitor, de abia se ză-resce cât o muscă; ne umplu de admirare pădurile venjfi, cari îmbodobesc ca o haină scumpă munţii, plaiurile şi dălurile; ne desfătăză mulţimea de rîurî şi de rîuleţe, cari ca tot atâtea nesecate bogăţii lac pămîntul patriei roditor şi înlesnesc traiul; ne <umplu inima de bucurie şesurile roditore, acoperite cu atâtea semănături dătătore de hrană şi de avuţii...., ne place... Dar •ore ce nu ne place în ţara nostră?. . Ne plac Românii cu stră-moşescile lor obiceiuri, cu jocurile, cu cinstea şi omenia lor, cu bărbăţia, cu care ei lucreză astădi, ca să ajungă pe unele popore şi să întrecă pe altele în sciinţe, meserii, clădiri, căi lerate, aşezăminte şi scrieri de tot felul, folositore tuturor...
Ca mâne voi veţi ajunge mari şi ne veţi luă locul nostru. Prindeţi la inima vostră aceste cuvinte pline de înţeles, pe care şi mie mi le-a spus un bătrîn înţelept. Vi le spun şi eu vouă ca o mărturie că sunt torte adevărate şi că mie mi-au fost totdeauna de mare preţ pentru inima mea. Regele nostru, bărbaţii însemnaţi ai ţării, părinţii şi strămoşii noştri aii muncit peste puteri pentru patria nostră. Bine-facerile şi bunătăţile, de cari ne bucurăm noi şi voi astăcjU, lor li se datoresc. Cu ce puteţi voi plăti acestă muncă şi jertfire a lor?
Cu ce ore, decât jertfindu-vă şi voi, ca şi dînşii, pentru patrie!
Nu vă cer numai jertfa, pe care oştenul o dă ţării în pericol, -şi pe care patria o cere ca o datorie, de la voi; ci vă cer şi jertfirea prin muncă neobosită şi cu tragere de inimă, ca să sporiţi şi voi la rîndul vostru moştenirea strămoşescă. Datoraţi dragoste şi respect, Prea scumpului nostru Rege şi Domn Carol I, care ne-a dus Ţara la neatîrnare, bărbaţilor noştri mari, cari se strâ-•duesc să ne facă un traiii bun şi o ţară cu vaclă, şi mai datoraţi acelaşi lucru aşezămintelor nostre românescl.
Gândurile vostre să fie merefi aţintite într’acolo, ca să serviţi ţara cu braţul, cu mintea şi averea vostră, când ea va ave nevoie de voi.
Implinindu-vă tote datoriile ce le aveţi ca şcolari, şi mai târ-•diîi ca soldaţi, cetăţeni, părinţi, numai aşa vă veţi putea numi fiii patriei şi numai aşa veţi pute s’o numiţi mama vostră.
Să dea Dumneijeu, dragi copii, ca România să ajungă prin voi şi mai mare şi mai înflorită, şi ca c}iua de a<Ji s’o petrecă
www.dacoromanica.ro
870
ALBINA
în vecii vecilor şi uniţi la un loc toţi copiii nămulul românesc, din tote ţ&rile locuite de el.
Şi acum, cu inima încălzită de iubirea de Rege şi de Ţară,
să strigăm:
Trăiască M. S. Regele Carol I!
Trăiască M. S. Regina Elisabeta!
Trăiască Auguştiî Moştenitori al Tronului!
Trăiască România, scutită de nevoi şi mărită de bunii el fii
Clrig. Teodossiu.
----=>S>8>@<3<

privire generală asupra rolului ciupercilor în natură.
n lupta pentru existenţă dintre diferitele vieţuitore după pămînt, se v6d omoritorî r* şi transformători aî celor omorîţî în sub-*- ^	stanţe pămîntose şi gazose, cari substanţe
devin hrană a fiinţelor ce continuă acestă luptă. Omoritoril sunt fiinţele, animale sau vegetale, cari au relativ mai multă forţă, fie dată de împrejurări, fie de nemărginita putere a natureî. Transformatori ai celor omo-rîţi, în substanţe pămîntose şi gazose sunt agenţi recrutaţi tot din nemul celor omorîţi, voesc a elice, dintre animale şi plante.
Un exemplu va ilustra bine scena luptei pentru existenţă.
Un om omoră un viezure.
Omul este omorîtorul.
Cadavrul viezurelui, (1) expus, dispare. Dacă căutăm agenţii dispariţiuniî cadavrului, dăm peste transformatorii Iui, dintre cari unii se ved cu ochii nearmaţi de istrumente mă-ritore, cum sunt animalele carnivore (câini, conclani, coţo-feni, musce etc.), iar alţii, cari nu se ved, de cât cu ochii armaţi de aceste instrumente; aceşti transformatori microscopici sunt microbii.
Substanţele pămîntose şi gazose rezultă din mişcarea 1
(1) Este un animal de mărimea unul porc de un an ; trăesce în viduiniî făcute în ţarine, unde se ascunde diua şi de unde ese ndptea pentru a mânca in semănături cărora le face mare stricăciune. Molatic fdrte, cu tdte acestea ne învinge, graţie indiferenţei şi nepricepereî ndstre. — In alte ţări civilizate nu se mai vede acest animal.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
871
de vidţă a transformătorilor, şi iacă cum se vede acesta.
Câinî, ori conclani, de ex., transformând carnea înghiţită din viezure în carne a lor, o aruncă în atmosferă sub formă de gaze şi pe pămînt sub formă de excremente şi de alte soiuri de substanţe, cari dacă nu sunt încă pămîntose, vor fi transformate în pămînt prin alţi transformători, între cari sunt mai ales microbii.
Microbii îmmulţiţii pe cadavrul viezurelui şi ei transformă în acelaşi mod, acest cadavru, în gaze şi substanţe pămîntose.
Substanţele pămîntose şi gazose devin hrană preparată pentru plante şi prin intermediul acestora şi pentru animalele cari trâesc.
Lupta pentru existenţă nu este numai între animale ci şi între vegetale.	i
Am dat un exemplu de luptă între animale şi de transformare a unui cadavru, în substanţe pămîntose şi gazose;— acum să dăm un exemplu şi de lupta între plante şi de transformare a unei plante morte.
Un copac mare înăduşă în umbra lui, un copac mic, care se usucă. Animalele, cel puţin până la viermi, nu pot transforma acest copăcel mort, în substanţă pămîntosă şi gazosă, atunci cine face acestă operaţiune?
Acdstâ operaţiune o face mai ales un soiu de plante şi unele animale inferiore.
Aceste plante sunt tote soiurile de ciuperci cari se socotesc peste 25.000, de la cele mai mari până la cele microscopice (microbii).
*
Când un cadavru animal se expune, transformătorii animali se adună din tote părţile şi microbii se îmulţesc colosal pe acel cadavru.
Când o plantă more, transformătorii ei în substanţe pă-mântose şi gazose se arată pe ea, ca şi cum o putere anumită ’î-a adunat şi aceşti transformători sunt ciupercile şi viermii.
Dacă este o epocă în care mor multe plante, în aceea epocă ciupercile sub tote formele abundă, ca şi chemate a împlini un rol mare.
Asemenea epocă este mai ales tomna, când cad foile,
www.dacoramanica.ro
872
ALBINA
se veştejesc ierburile, se coc fructele, tânjesc copacii bătrâni încărcaţi de părţi morte etc. ; în acestă epocă se a-rată ciupercile, pe tote plantele morte sau gata a muri, în număr colosal, cu formele cele mai variate, cu colorile cele mai deosebite cu mărimile cele mai diverse şi cu consi-tenţa schimbată forte.
Fără apariţiunea transformătorilor plantelor morte,, representaţî mai ales prin ciuperci, plantele uscate pe de-oparte s’ar grămădi nedescompuse pe pămînt, ceea ce ar face ca mişcarea vieţeî să se îngreuneze, ba să devie în anume condiţiunl chiar imposibilă, iar pe d’alta hrana pentru plantele în vieţă să nu se prepare în măsura necesară.
Aşa fiind, rolul ciupercilor pentiu continuarea vieţeî animalelor şi a plantelor este de mare importanţă, este chiar necesar.
Dacă ciupercile n’ar avea decât acest important rol, rolul de transformător al substanţelor lemnose morte, în substanţe pămîntose şi gazose, şi totuşi ar aveâ un rol vital enorm de mare.
Insă ciupercile au şi alte roluri, mai ales în viaţa omului. Ciupercile au mare rol în hindustrie, în igienă, în cultura plantelor din care ne hrănim noi şi animalele domestice,, şi mai ales în economia alimentară.
Chiar medicineî ciupercile plătesc un frumos tribut.
Ciupercile au o vitalitate fără semăn în natură, atât pentru a se reproduce, cât şi pentru a se desvolta repede.
Acestă proprietate unită cu rolul lor în vieţa nostră, face din ciuperci fiinţe pe cari nu le putem trece cu vederea de cât cu perderi însemnate de mari folose.
Dr. N. Maiiolescii.
Prof. de bole tic ocbî la Universitatea din BucurescT, Medic primar in spitale pentru bdlelc de ocbî şi urechi.
--------------------
Un sfat pe săptămână.
Ca să împiedici furnicile să se urce pe pomi, e destul să ungi trunchiul pomilor cu esenţă de terebentină.
www.dacoramamca.ro
ALIUNA
873
Îrţmormîntarea la 'Româaiî-Macedoneni-
oporele ca şi indivizii clin carî sunt compuse, aii un început şi finit mai mult sau mai puţin lung. Poporul Roman de la care descin-dem, îşi are începutul după legenda istorică cam pe la 754 a. d. ch. Treptat, treptat s’a mărit a ajuns la apogeul şeii şi de acolo începe a declină până când a ajuns la ultima faşă: mortea. Murind acest popor a lăsat în urma sa mai mulţi moştenitori legitimi dintre cari în primul rang suntem şi noi Românii moştenind atât calităţile, cât şi viciile, cum şi multe obiceiuri, carî sunt adînc săpate în noi şi nu ne vom desbărâ de ele cât timp vom fi gintă pe pămînt, •căci ele sunt comora nepreţuită pentru noi, dovedindu ne origina şi superioritatea faţă de cele-lalte naţiuni, cari nu lac parte din trunchiul latin.
Dovadă că am moştenit şi am păstrat prin graiu viu din generaţie în generaţie mai tote obiceiurile romane, vom descrie îmmormîntarea. Acestă solemnitate de durere se face la noi Românii din Macedonia, cu totul deosebit ca la cele-lalte popore ■conlocuitore.
Românul încă în viaţă îşi are la o parte straile de sănătate. Aceste straie nu se pot îmbrăcă nici odată ci numai când more. S’ati numit straie de sănătate, căci prea greă le vine a spune straile de morte. Apoi Românul mal la tote bolele mortale şi grele a dat nume măgulitor; aşâ bună oră: buba negră a numit-o «grăuntele cel bun», Variola a botezat’o cu numele de «Alba» etc. etc. Şi acăstă numire are semnificare, căci cred ei că numindu-le cu epitete bune, dacă din întâmplare ar suteci de ele nu vor taceravage, fiind îmblâncjite. Românul care more şi nu are straile de sănătate în reservâ, este defăimat şi familia din care face parte este desconsiderată de totă lumea.
Prima grijeacelor vii, îndată ce more un membru din casă, este de a legă un şervet alb în laţa casei mortului, de un stîlp sau copac. La un capăt al şervetului se legă o petricică.
Românii Macedoneni pe lângă Dumnecjeu care este unul pentru totă lumea şi pentru ei, mai au şi zeii casei. Aceşti ţlei sunt protectorii lor şi la timp intervin pe lângă Dumnezeu a ocroti casele şi protejaţii lor de bob şi de morte. Dacă morte se întâmplă. cei rămaşi cu viaţă spre a nu supără pe micii (Jeî şi a nu crede căi vor huli şi că de aci înainte nu vor avă credinţă şi respect laţă de ei, cu tote că nu s’a putut preveni răul, -ţin a arătă prin şervetul alb; că inima lor faţă de (jieii casei este curată. Prin petricică vrea să deă a înţelege că de aci înainte •deii casei să fie cu prevedere ca cei rămaşi cu viaţă să fie sănătoşi ca pătra.
www.dacorcmamca.ro
874
ALBIXA
In timpul agoniei şi mal cu semă dacă ţine mult acesta, se împărţesce pe la săraci, bani, pânză, şi altele. Se hărezesee de către membrii familiei şi o parte din avere, bisericel. Comunicarea bolnavului este precedată de mărturisire. In momentul a-gonieî se face în casă o tăcere absolută. Se întoree bolnavul cu faţa spre răsărit şi o babă străină se aşeţlă la capul lui, fără să fie văzută de cel în agonie, ţinând o luminare aprinsă în mănă.
Dându-’şî sfîrşitul, baba care ţine luminarea aprinsă o pune în mâna mortului, îl închide ochii spre a nu rămâne sgăiaţî, îl lăgă pe sub fălci o batistă albă, dacă mortul e tînăr, şi ne-gră dacă e bătrân şi cu o aţă negră se ia măsura mortului pentru sicriu şi gropă.
După aceia mortul este spălat, îmbrăcat cu straile de sănătate, cari sunt cele mal frumose şi mal luxose din cele ce a purtat vre-odată în viaţă.
Aşâ gătit este aşezat în mijlocul casei cu faţa spre răsărit, pe un mindir făcut din velinţele cele mal frumose. Tot cu o batistă se legă piciorele. Dacă ar fi purtat arme în viaţa sa i se pun şi ele alăturea.
Ruda cea mal de aprope cu mortul se aşaţlă la cap. La drăpta şi la stânga vin rudele cele-lalte cari formeză cercul mortului şi încep a-1 boci. In bocete se face totâ biografia mortului. Bocetele se fac în versuri. Cel bogaţi tocmesc bocitore de meserie. La autjul cuvintelor pronunţate de bocitore ori cât de tare de înger ar fi cine-va, nu şi-ar pute ţine lacrimile. Marna mortului şi surorile îşi despletesc părul îşi înegresc hainele şi îşi întorc sarica pe dos. Tatăl şi fraţii mortului îşi lasă barbă şi nu se bărbieresc timp de un an cel dintâiu şi de 3 luni cel de pe urmă. Nici unul din membrii familiei mortului timp de un an nici nu cântă, nici nu danseză.
Mortul se ţine 24 ore în casă. In timpul nopţel nu se bocesce. Noptea se face privighere. înainte ca mortul să fie ridicat din casă, i se pune un ban de argint în buzunarul drept şi altul în gură. Cu aceşti bani este credinţa la Români, că sufletul mortului are să plătescă Dervenul lume! de veci.
Derven este locul de vamă prin care sufletul trebue să trecă spre a ajunge la lumea de veci. La acest punct vamal când a-junge, trebue să trecă un rîâ mare peste care se întinde o punte îngustă ca firul de păr păzită de marele Verzevul — cum îl numesc ei pe Satana—la piciorele căruia stă lungit un câine uriaş cu limbi de foc. Puţin mal departe pe malul rîulul stă un înger cu sabia de foc; iar la spatele lui Harlu (Charon?) cu o barcă. Sufletul ajungând după 40 <jile la acest loc — mal înainte de 40 (jfile nu pote ajunge, căci în acest timp trebue să visiteze tote locurile câte-a vă(jlut şi visitat în viaţă — de odată se vede înhăţat de Verzevul şi de înger. Unul trage spre el, cel lalt tot aşa. La urma urmelor se învoesc ca Satana să pue într’o balanţă păcatele, iar îngerul în alta sufletul. Satana la acestă cân-tărelă este înşelat de ore-ce sufletul portă cu el greutăţi meta-
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
875
lice. Aşa că balanţa înclină spre înger. Atunci îngerul îl ia de mână şi-l aruncă în barca Harlul. Harlu îl trece pe malul lume! de veci. Ajungând acolo sufletul scote banul din gură şi din buzunar şi-î dă lui Haron.
După punerea banilor mortul este ridicat din casă, dus la Biserică şi înmormîntat.
Când se pune în gropă, mal toţi asistenţii aruncă asupra mortului câte-o mână de ţărînă, (ţicând: «Sa îl 'hiba loclu ulişor». Rudele după punerea mortului în gropă, plecă spre casă fără a’şl întorce capul spre gropă. Ajungând în faţa casei, o femee mal tînără tornă apă din ghium pe mâini, celor cari se întorc de la mort, care şi le spală.
Masa este aşternută, şi la ea se ospătâză toţi aceia cari aâ însoţit pe mort până la gropă. A doua (ţi după înmormîntare se face în a 3 (ţi de morte, ducându-se la gropă cu plăcintă şi cu tot felul de pomană, când se pune şi la capul mortului un ulcior cu apă şi o candelă cu unt-de-lemn. I se face în 9 şi în 40 (ţile, în 3, 6 şi 9 luni, într’un an, în 2 şi în 3 mari pomeni. La 3 şi 7 ani se desgropă. Dacă întâmplător în perioda desgropă-rel mortul nu este topit cu desâvîrşire, familia crede, că ori mortul, ori vreunul din familie este cu mari păcate şi atunci cadavrul netopit se ia din gropă se lipesce de uşa bisericel, mulţi popi sunt chemaţi a-1 ceti, cărora li se plătesce gras şi după acesta mal toţi cunoscuţii se duc şi-îl ating cu o vergea (ţicând: «De mine eşti ertat». Se îngropă din nou şi la 9 ani, iar se cerce-teză. Dacă şi atunci n’ar fi topit se citesce cu arhiereul.
Dacă vre-unul more înecat şi cadavrul nu-I se găsesce, familia acestuia este dezolată prin faptul că a murit fără mormînt şi fără luminare. Insă cunoscuţii familiei spre a uşurâ acestă du rere, îngrămădesc petro la o răspântie de drum şi asupra gră-metţel se pune o cruce cu numele înecatului. Familia când vede acesta, face un mormînt cu petrele îngrămădite şi ast-fel deso-larea i se uşureză.
Dacă un rănit more nepreveghiat, Românii au credinţa că acest mort se face Vîrcolac, după 9 (ţile de la înmormîntare. Mal au credinţa, că acest vîrcolac (Jiua stă în gropă iar noptea so plimbă pe la casele rudelor, făcându le chiar multe cazne şi pagube. Vîrcolacul numai Sâmbătă sera nu ese din gropă. De aceea în acea (ţi se duc la gropă, fac o bortă şi cu o suliţă de fer înroşită în foc străpunge cadavrul şi după aceea se pune mari cantităţi de var nestins pe gropă şi se stinge pe loc. Prin acest mod vîrcolacul este omorît şi familia nu are de ce se teme.
G. Apostolescu.
Omul de bine nu face nimic cu gândul ca lumea să cunoscă bunătatea M, ci pentru iubirea binelui. Faptele sale sînt singura lui răsplată.
www.dacoromaiiica.ro
876
ALBINA
Spicuiri din trecutul meşteşugului tipograjicesc.
eşteşugul tiparului nu este aşâ de nou, după cum s’ar crede. In Asia el eră cunoscut,— negreşit nu în starea de astăiji, — cu sute de ani înainte de Cristos.
In Europa, Grecii şi Romanii încă îl cu-nosceau, dar n’au sciut să tragă tdte fo-ldsele putincidse.
In vechime cărţile se tipăriau de pe plăci de lemn, pe cari se săpau litere.
Acest metod eră prea greu, căci pentru fie care pagină trebuia o placă nouă, fără a o mai pute întrebuinţa la alt-cevâ.
Meşteşugul săpătoriei în lemn, a fost adus în Europa de către călătorii europeni sau p<5te de Arabi, cari au locuit mult timp în Spania, sub numele de Mauri.
Abia pe la anul 1400, olandezul Laurenţiu Coster din Harlem, săpă litere mişcătdre de lemn, pe cari le ungea cu o văpsea negră, cu un fel de minge umplută cu per de bou, provăcjută de un mâner. Cu acest mijloc el putea să tipărescă ceva mai uşor, dar tot încă prea greu în raport cu trebuinţele ce se simţiau.
Presă de tipărit curţi de joc.
Coster a tipărit mai multe cărticele de şcdlă şi de rugăciuni, ic<5ne, cărţi de joc, precum şi alte lucruri folositdre.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
877
Nevoia comunicării gândirii, pe o scară mai largă devenise
Presă de tipărit, construcţie elveţiană din 1548.
prea simţită ca să potă fi îndestulată prin mijldcele primitive încă, decari dispunea Coster în tipăriturile sale. Trebuia un alt procedeu maî repede şi maî lesnicios.
Omul pe care natura îl predestinase să umple acest gol şi să aducă acest imens serviciu omenirii, fu Ion Gu-tenberg, născut în Maienţa la anul 1400 şi mort la 1468. ~ Ei reuşi să descopere adevăratul meşteşug al tiparului, pe la anul 1450. Guten-berg inventă matriţa de pe care se pot reproduce mii şi miî de litere metalice miş-cătore.
El fu ajutat în aceste încercări de Carol Schoefer, un vestit caligraf şi desenator
Presa construită dc Gutenbcrg în Strasl)llPl_ înainte de 1444.
www.dacQromanica.io
878
ALBINA
al timpului, şi de giuvaergiul I<5n Faust, care-î înlesni mijlă-cele trebuinciăse pentru încercările sale.
Gutenberg făcuse deja multe încercări în Strasburg, în tovărăşie cu Andrei Drietzechen şi alţii, el născoci tescul de tipărit, care se asemănă mult cu un tăsc de călcat struguri.
După mărtea lui Drietzechen, Gutenberg se întdrse în Maienţa la 1444 şi se întovărăşi cu Faust, spre a pute duce şi mai departe la un mai bun resultat descoperirea sa. Acăstă descoperire înlesni mult meşteşugul tiparului, care se răspândi cu iuţăla fulgerului prin tătă Europa civilisată.
*
întâiul oraş românesc care a avut tiparniţă este Braşovul, unde Sasul I<5n Hunter, aduse cele d’întâiu tăscuri, la 1553.
In România meşteşugul tiparului a fost adus în filele lui Mateiu Basarab şi Vasile Lupul.
In Muntenia primele tăscuri fură aşezate în mănăstirea Govora din R.-Vâlcea, la anul 1634, în timpul mitropolitului Grigorie, care păstori de la 1629 — 1637, episcop de Rîmnic fiind Teofil, care păstori de la 1625 pînă la 1637.
Cel d’întâiu meşter tipograf în Muntenia a fost un călugăr din Macedonia numit Meletie, care fu făcut egumen al mănăstirel Govora şi înzestrat cu multe daruri de către Matei Vodă pentru serviciile ce aveâ să aducă ţării cu meşteşugul său.
La Govora se tipăriră, pe lîngă multe cărţi bisericescî şi o Condică de legi. întâia carte însă eşită de sub aceste tăscuri este o Psaltire slavonă apărută la 1637.
De aci tipografia fu mutată la Câmpulung la 1642, în mănăstirea Sf. Nicolae, unde întîlnim ca tipografi pe egumenul Melchisedec şi monahul Ştefan, cari tipăriră multe cărţi bisericescî trebuinciăse, din cari unele cu cheltuiala logofătului Tîrgoviştei, Oreste Năsturel.
De la Câmpulung, tiparniţa trece la mănăstirea Dăluluî, în anul 1644, unde în timp de 8 ani se tipăriră tot felul de cărţi folosităre Bisericei şi creştinilor în genere, între cari cea d’întâiu fu Evangelia cu învăţături sau Casanta de la a-nul 1644.
In acest timp, în ţara năstră se tipăriau cărţi cu cheltuiala lui Mateiu Vodă şi pentru alte ţări străine, ca Serbia, Bulgaria şi Polonia. Aşâ fu Triodul de la 1644, tipărit din porunca şi cu cheltuiala Dămnei Elena a lui Mateiu-Vodă.
La anul 1652, în fine, Tipografia ajunge în Tîrgovişte, unde eră Mitropolia şi reşedinţa de vară a Domnului.
Aci se tipări, între altele şi Pravila cea mare a mitropolitului Ştefan.
*
In Iaşi, întâiele tăscuri fură aşezate la mănăstirea Trei
www.dacoromamca.ro
ALBINA
879
Ierarhi la anul 1640, în (Jilele lui Yasile Vodă Lupul şi a mitropolitului Varlaam Moţoc, care urcă treptele scaunului mitropolitan la 23 Septembre 1632.
Tipografia acesta fusese dăruită lui Vasile-Vodă de către Petru Movilă, mitropolitul din Kiev, care eră român din nas-cere. întâia lucrare a acestei tipografii fu Cazania lui Varlaam, tipărită la 1643. Tipografi erau Aftanasie ieromonahul şi Dionisie monahul.
In urma turburărilor întîmplate în Moldova între anii 1671—73 în timpul domniei lui Petriceicu Vodă, tipografia de la Trei Ierarchi fu distrusă, iar Domnitorul cu mitropolitul Dosofteî Barilă se refugiară în Polonia. '
In acestă pribegie Dosofteî tipăresce în Polonia la mănăstirea Uniev Psaltirea sa în versuri la 1673, precum şi un Acatistier După liniştirea lucrurilor în Moldova, Dosofteîu întorcendu-se în ţară găsi în locul seu mitropolit pe Teodo-sie Bogdăneanu, fost Episcop de Roman, iar pe dînsul Vodă Dimitrie Cantacuzino îl închise în mănăstirea Sf. Sava. La 1676, în fine, Dosofteî reuşesce a se face din nou mitropolit. El se pune în corespondenţă cu ţarul Teodor Alexievicî, rugându-1 să autorize pe patriarhul Moscovei, Ioachim, să-î dăruiască o tipografie cu tăte uneltele.
Ast-fel la 1679, în timpul domniei lui George Duca Vodă Dosofteîu obţine tipografia şi o instaleză în Mitropolie, unde tipări pentru întâia oră Liturrjia în românesce. Aşecjătorul literilor în acâstă tipografie a fost Vasilie Stavniţchi iar săpătorul stampelor Stancu Fauni.
Pînă la anul 1686, când Dosofteî fu rădicat de Leşî de pe scaunul mitropolitan şi dus la Zolchiew, el tipări multe cărţi bisericesc! în tipografia sa.
Iacob Stamate II, un alt mitropolit însemnat al Moldovei, încă se ocupă serios cu îmbunătăţirea Tipografiei, primenind materialul din nou.
La Bucuresci, meşteşugul lui Gutenberg fu adus abia la anul 1675, în filele lui Duca-Vodă, Mitropolit fiind Varlaam, care tipări pentru întâia <5ră cartea numită Cluciul sau Cheia învăţăturii la 1676, în (Jilele lui Şerban Cantacuzino.
In acestă tiparniţă tipăriră fraţii Şerban şi Radu Grecenu cunoscuta lor Biblie, lucrată de vestiţii călugări Mitrofan şi Damaschin, ajunşi mai târcjiu Episcopi, cari erau meşteri iscusiţi în ale tiparului.
Mitrofan ajungând Episcop de Buzău, înfiinţă la reşedinţa sa episcopală o tipografie la anul 1694, în care tipări tdte lucrările sale, precum şi alte cărţi bisericescî lucrate de călugări.
Sub urmaşii lui Varlaam şi anume: Mitropoliţii Teodosie şi mai cu semă Antim Ivireanul, meşteşugul tiparului ajunse la mare înflorire în ţara românescă, cu sprijinul Domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu.
www.dacocomanica.ro
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
881
Antim fiind încă egumen, adusese o tiparniţă în mănăstirea Snagov, încă de la anul 1690, în care se tipăriră multe cărţi trebuincidse Biseri-■ceî. In acestă tipografie tipări ■câte-vâ cărţi în grecesce şi ară-besce şi Atanasie, Patriarhul Ierusalimului, căruia Constantin Vodă Brâncovenu îl dărui o tipografie pe care o transportă la Hcilep în Asia mică, la anul 1706.
Tot un dar al luî Brâncovenu «ste şi tipografia de la Tiflis din Georgia, unde Domnul român trimisese şi doî lucrători, anume MihaUŞtefan şi Qheorghe Radovicî, cari tipăriră o Biblie la anul 1710.
Antim a fost mare iscusit nu numai în meşteşugul tiparului, dar şi în al săpătoriel, versă-torieî de litere şi zugrăvelei de biserici. Sfinţii din biserica Antim şi Biserica cu Sfinţi din BucurescI sînt opera luî.
La 1705, Antim fiind numit •ca Episcop la Rîmnicul Vâlcii, transportă la noua sa reşedinţă şi tipografia de la Znagov. 1
In mănăstirea Neamţului se aduse o tipografie la anul 1800, de către Dosofteiu Calmuschi, intendentul acelei mănăstiri, ajuns mal în urmă stariţ. Acestă tipografie fusese dăruită mănăstirii Neamţu de către popa Mihail Strelbeţchi, fost tipograf al Mitropoliei din Iaşi, care o avea la satul Dubăsarî.
Tipografia de la Neamtu a jucat mare rol în desvoltarea literaturii ndstre bisericesc! Aci s’au tipărit cele mal fru-mose cărţi ale epocii, în limba română.
Meşteri tipografi cum avea mănăstirea Neamţu, nu se prea găsiau încele l’alte părţi ale ţârii românesci, şi cel mai vestit din toţi eră călugărul Gerontie. Aci erau şi săpători vestiţi, ca popa Simeon Isoteski, Gervasie, Teodosie, Iulian şi alţii cari făceau lucrări de artă nu numai in lemn, dar şi pe metal. Cel care sprijini în mod puternic tipografia de la Neamţu, fie prin tipăriturile sale, fie prin ajuterele ce acordă celor-l’alţî părinţi, cari puteau tipări, fu renumitul mitropolit Veniamin Costachi.
Stampele săpate la Neamţu au fost împrumutate mal pe
Mitropolitul Antim Ivireanu.
www.dacaramamca.ro
882
ALBINA
la t<5te tipografiile clin Principate. Acostă tipografie dură pînă la 1883.
Pe la 1740, întîlnim în Bucurescî tipografia numită a Şco-lelor Vâcăresci, în care se tipăriau cărţile de şcălă.
Pînă aci meşteşugul tipograficesc în ţările năstre, nu eră îmbrăţişat de cât de călugări, şi pentru trebuinţele Bisericeî.
Cei d’întâiu mireni, cari se gândiră să înfiinţeze tipografii în Bucurescî, fură cir. Constantin Caracaş în tovărăşie cu boeriî Răducanu Clinceanu şi Dumitrache Topliceanu. Eî deschiseră tipografia numită de la Cişmeua Mavroghenî, la 3 Noembre 1817.
Eliade Rădulescu, care înfiinţase primul jurnal românesc, numit Curierul românesc la 8 Aprilie 1829, îşi înfiinţă şi o tipografie la 1835. Tipografia lui Eliade ţinu pînă la 1865, când o vîndti Statului.
In Iaşi, George Assaky, începu publicarea Albinei la 1 Iunie 1829, pentru care-şî înfiinţă o tipografie proprie, numind-o Institutul Albina.
De aci încolo, împreună cu numărul învăţaţilor, al dascălilor şi al ămenilor cu sciinţă de carte se îmulţesc şi tipografiile.
Numărul tipografiilor dintr’o ţară, a cjis un învăţat, do-vedesce gradul de înaintare şi de cultură al poporului a-celei ţări.
G. Ionescu
CulcgCtor de litere-tipograf.
-------------------
o CIRCULARĂ
Domnule Agent,
jttKm plăcerea a vă comunică, că circulara nostră din urmă despre «Teatrul sătesc», apărând şi în «Jiare, a produs o impresie din cele mal bune şi a fost primită cu ade-vărată satisfacţie de toţi cei cari se intereseză de populaţia de la ţară. fiarele s’au ocupat de ea, şi au avut şi cu acest prilegiu numai cuvinte favorabile pentru munca şi stăruinţa, ce depunem încă de la înfiinţarea Domeniului Coronei, pentru îmbunătăţirea stării morale şi materiale a ţăranilor.
Tot în aceste (jLile am mai cetit şi în numărul de 1 Aprilie 1901 al importantei reviste: «La nouvelle revue internaţionale» din Paris, un acticol forte elogios despre participarea ad-ţiei Domeniului Coronei la Exposiţiunea Universală din Paris din anul trecut. Autorul acestei dări de semă, în care sunt reproduse multe din instalaţiunile nostre, trateză pe larg exposiţia nostră, pe care o găsesce frumosă şi interesantă din tote punctele de vedere, iar eu adaug, şi cu drept cuvânt, că meritul pro-
www.dacaroinaiiica.io
ALBINA
883
greşului realisat revine şi agenţilor cari m’aii servit şi mi-au dat ajutorul lor la tote câte am făcut.
Scopul med nefiind însă, după cum sciţi, de cât mulţumirea sufletescă de a execută o vie dorinţă a M.M. L.L. Regelui şi Reginei, cari au o deosebită grije pentru supuşii lor, precum, şi de a vedea ameliorată starea ţăranului, ţiu ca îmbunătăţirile ce facem, să nu fie numai pe hârtie sau numai parte împlinite, şi vă invit dar şi cu acestă ocasiune a pune pe viitor şi mal multă muncă pentru realisarea diferitelor măsuri hotărâte de noi. Nu uitaţi, că meritul nostru nu va fi deplin de cât când vom vedea într’adevăr şi noi populaţiunea de la ţară pe aceeaşi treptă, pe care se află fraţii noştri! de peste CarpaţI şi locuitorii din celelalte ţări înaintate, şi că acel merit va li atunci cu atât mal mare, cu cât am avut a ne lupta cu mal multe piedici.
Ţăranul nostru, neîncrezător şi şovăitor, este adevărat că nu primesce o reformă de cât cu mare greutate şi numai după ce i s’a dovedit cu prisos însemnătatea şi mal ales folosele ce ar putea trage. Acesta nu trebue însă să slăbescă activitatea d-v. ci, din contră, să vă înteţăscă şi mal mult şi să vă facă a stărui cu mal mare tragere de inimă şi hotărîre ! Vorbiţi-I mult şi tare şi aduceţi-i pilde peste pilde până când îl convingeţi.
Punendu-vă tot zelul şi totă dragostea în săvîrşirea acestei opere măreţe, vă îndepliniţi nu numai serviciul, ci şi datoria scumpă scrisă in inima tuturor celor cari. ţin la neam şi ţară. Vă pregătiţi în acelaşi timp şi dulcea mulţămire a celor cari şi au făcut datoria şi au muncit pentru semenii lor numai din dorul de a face binele, şi daţi un viu exemplu, că omul trebue să fie bun şi să iubescă viaţa şi pe cel ce trăesc.
Iubirea însă, Domnule Agent, nu trebue confundată cu bunăvoinţa pasivă; nu e destul numai să iubescl, în loc de a urî, ci trebue să fii şi fără încetare activ şi să-ţi arăţi prin fapte iubirea de 6menî.
Aceste sentimente, de cari sunt inspirate actele nostre, şi de cari am căutat a mă călăuzi în tot ce am făcut ca administrator al Domeniului Coronei, sînt generale tuturor dmenilor cu cuget curat, fără deosebire dacă sînt săraci sati bogaţi, aristocraţi sau omeni din popor. Aplicarea lor de asemenea se impune cu aceeaşi tărie faţă de avuţi şi de săraci, de cel mici şi de cel mari.
După cum vedeţi dar măsurile ce am luat şi vom mal lua, vă oferă un câmp larg pentru multe fapte frumose ; ele trebue să vă entusiasmeze şi pentru că aveţi putinţa să ne arătaţi fiecare mijlocele, ce veţi crede potrivite pentru îndeplinirea cu mal multă înlesnire şi siguranţă de isbândă a uneia sau alteia din disposiţiunile nostre. Nu vă împedecă nimic, din contra voiu fi fericit ori de câte ori voiu primi de la d-v. asemenea raporte sau propuneri pentru alte îmbunătăţiri ce s'ar putea face în folosul ţăranilor.
înainte de a sfirşi, ţiu a mal stărui încă odată asupra celor
www.dacoramanica.ro
884
AT.TiTXA
de mai sus şi a vă pune în vedere, că în curând voiii face singur o cercetare seriosă a modulul în care s’au executat hotă-rîrile năstre de până acum şi a rodelor ce au dat. Voiu vedea ■atunci întru cât sunt îndreptăţite unele din constatările ce am făcut, că unii din d-v. nu au dat tdtă atenţiunea circulărilor nostre şi nici nu ne au comunicat vr’o propunere, ce ar fi avut de făcut fie-care în cercul său.
In privinţa teatrului sătesc, suntem ocupaţi acum cu alcătuirea unor planuri pentru scene şi requisite necesari şi cu punerea în practică a primului început pe Domeniul Cocioc, şi în curând, după ce voiii vedea eu însu-’ml resultatele, vă voiu da instrucţiuni amănunţite. Bine înţeles, acăsta nu opresce câtuşi de puţin ca d-v. să-mi trimeteţî proecte sau planuri, cari vor fi şi «le luate în cercetare.
Ion Kalinderu.
5fîRtul Glement, episcopul "RomeH1)
fîntul Petru, plin de bucurie că proorocia lui s’a împlinit, luă pe Clement şi i e Matidia, mer-seră împreună la gazda Matidieî în oraş şi găsiră zăcând în pat o bătrână, pe care apostolul o tămădui. Acesta, aflând că tovarăşa sa şi-a regăsit copilul, puţin a lipsit să nu moră de bucurie. Clement, mulţumi cu recunoscinţâ bătrînil pentru îngrijirea ce dedese mamei sale şi tot ■o dată că recunoscinţâ, îl dădu 1.000 de drachine. După aceia, merseră cu toţii la corabie şi a doua di, dis de dimineţă, corabia părăsi limanul.
Pe cale Matidia întrebă pe Clement despre mult doritul său bărbat, Faust. Clement îl răspunse că sînt mal bine de 20 de ani, de când a plecat din Roma ca s'o caute şi nu s’a maî întors. Matidia iarăşi se întrista, din causa pierderii nepreţuitului el bărbat. Intre acestea, corabia ajunse la Antamdros. De aci plecară cu căruţele spre Laodicea, unde Faustin şi Faustinian se găsiră propovăduind cuvîntul lui D-(jeu.
Cum audiră cei doi ucenici de apropierea Apost. Petru, îl eşiră întru întîmpinare. Văcjând pe Sf. Petru însoţit şi de cele <louă femei bătrâne, chemară la o parte şi pe Clement şi-l întrebară despre ele. Plin de bucurie, el le răspunse că una este mama sa; în urmă le povesti şi lor cele ce se întâmplase cu ea şi cum a aflat-o acum. Din cele spuse de Clement, Faustin şi Faustinian se încredinţară că el sunt acel doi fraţi gemeni al lui, cari plecaseră din Roma şi că mama lui Clement e şi a lor.
(I) Ve«?I No. 28-29 şi 31.
www.dacaramanica.ro
ALDINA
885
Atunci cu glas de mulţumire şi plin de bucurie pentru necuprinsa lui Dumnedeii minune, (Jiseră,: «O Dumnezeule, mari şi prea slăvite sînt minunile tale,» şi cu lacrămî în ochi se îmbrăţişară, dând lui Dumnedeii slavă pentru nemărginita lui bunătate către ei.
Cine pote spune, ce plină de fericire era bătrâna Matidia, când şi-a regăsit copiii! Cu genuchile la pămînt, mulţumia lui Dumnezeu pentru marea sa milostivire către ea, şi 1 rugă cu ochii plini de lacrămî, ca să le mângâie sufletele lor şi cu aflarea nepreţuitului seu bărbat, care ar (i prea fericit, fiind întrece! vii, ca să vadă cum soţia şi copiii săi au scăpat cu vieţâ din tote primejdiile. După ce se mai liniştiră, cei doi copii gemeni ai Matidieî rugară pe Apostolul Petru ca să boteze pe mama lor şi fosta ei gazdă.
întruna din fii le, Petru merse la malul măreî să’şi facă o-obişnuită rugăciune. La întorcere fu întâmpinat de un cinstit bătrân, care-1 opresce în loc şi i se adreseză cu următorele cuvinte: «Domnul meu, de-mi dai voe, îţi voiQ face o întrebare.» La acestea Apostolul Petru răspunde: «Primesc bucuros ori-ce mă vei întreba, Domnul meu». Bătrânul începu a-1 <Jice urmă-torele cuvinte: «Tu eşti strein pe acestă ţară, după cum te arată. chipul. Te văd om bătrân, şi te zării, rugându te la malul măreî, ceea-ce m’a făcut nerăbdător să-ţi păzesc calea şi să te întreb.» Cum, în totă viaţa nu putuşi cunosce că nu e nici o fiinţă, căreia omul trebue a se rugă? Nu e Dumnezeu, nu e nimic. Tu cui te rogi? Aseultă-mă pe mine că sînt mai bine de 25 de ani, de când eu n’am încetat de a vărsa lacrămî, şi chiar a aduce jertă tuturor Zeilor, fără să pot află vre-unul care să mă mân-gâe în suferinţele mele, şi pe care să’l cred adevărat DumneZeu.» Apoi continuă: «EQ am fost cel mai de căpetenie dintre cetăţenii Romei, şi totuşi atjll) după cum mă vec^î» sunt un nemernic* într’o ţară streină; n’am unde să’mi adăpostesc capul; sînt lipsit de soţie, de copil, şi de palatele pe cari le avem în Roma; acum n’am nici pâinea de tote Z*lele,>- La tote cele ce bătrânul le arătase cu durere de inimă, Apostolul Petru îl răspunse: «Da? aî dreptate să te superi, fiind în suferinţele, pe care mi le spuseşl. ţ)eiî cărora tu te-ai închinat şi te-aî jertfit, nu puteau să te ajute! Cum să te audă şi să te ajute aceia cărora tu te-ai închinat când el nu erau ţ)eî adevăraţi ci numai nisce idoli, materie lucrată de mâini omenesc!. Tu deci ai fost înşelat, când te rugai la acele chipuri, eu însă nu. Dacă tu aî fi cunoscut pe adevăratul Dumnecleu, căruia eu mă rog, te încredinţez că aî fi avut tot aceiaşi fericire în tot-d’auna.» După acestea, Apostolul Petru îî dădu câte va scirl despre întruparea şi venirea Mântuitorului Christos, despre minunile, patimile, răstignirea şi învierea lui, în fine cele tote ce le aşteptă pe cei ce cred în el. «Dacă ai creZut îî Zise> >n acesta, şi dacă aî crede din totă inima, vei vedea puterea DumneZeirii lui Christos, care pote să’ţi redea fericirea pe care tu ai avut'o mai înainte, soţia şi copiii.»
www.dacaromamca.ro
886
ALBINA
Din cele ce bătrânul spusese, Sf. Petru înţelesese că acesta trebue să fie soţul Matidieî şi al fiilor eî, şi se minună de a lui Dumnecjnîi purtare de grije.
Pătru(,16ndu'Se bătrânul de cele explicate de Apostolul Petru nu putu răspunde nici un cuvînt şi merse cu el împreună la gazdă, unde erau ceî-l’alţî. Ajunşi aci, bătrânul rămase înmărmurit, când se văcju în iaţa Matidieî şi fiilor lui. De uimire şi bucurie nu putu (jfice de cât: «O Dumnezeule ce văd aci? Acesta este Matidia, iubita mea soţie de odinioră? O! dar marî sunt
minunele Tale!.... şi se recunoscură bărbatul, temeia şi copiii,
udându-se cu lacrămî multe ceasuri, unii pe alţii.
Toţi cel de faţă se mirară de o minune ca cea dinaintea o-chilor şi dădură mulţumită cu toţii lui Dumnetjeij.
După ce apostolul Petru boteză pe Faust, urmară împreună cu toţii călătoria, propovăduind pe unde treceau cuvîntul Evangheliei, până ajunseră în Antiochia. Aci vestea despre aflarea lui Faust şi a familiei lui, ajunsese până la urechile Ighemo-nulul cetăţii, care fără întârZiere, anunţă împăratului că Faust, ruda sa cea mal apropiată, despre care făcuse atâta timp cercetare, şi din causa căruia acum era forte întristat, se află în cetatea sa de reşedinţă, Antiochia. împăratul, primind scrisorea, răspunde că dacă într’adevăr, s’a găsit Faust, să’l trimetă cât mal curând cu familia la împărătesea cetate, Roma. Aşa se şi urmă. Guvernatorul cetăţii, chemă pe Faust, ’I arătă scrisorea împăratului, îl dete mal multe slugi la dispoziţie, şi-l rugă ca, fără întârZiere, să se ducă la Roma.
Faust luându-şi soţia, şi pe cel 2 copil gemeni, plecă la Roma; Clement nu se deslipi de Apostolul Petru. Ajungând acolo, Faust fu primit de împărat cu mare pompă, fu dăruit cu mal multe bogăţii, robi şi robe şi aprope cjilnic se aflaţi la masa împărătescă, atât el, cât şi soţia sa, păstrându-şl cu tote acestea credinţa în Christos şi făcend multe milostenii la cel săraci. EI trăiră ast fel până la adânci bătrâneţe, când adormiră în pace plini de fapte bune.
Faustin şi Faustinian îşi urmară misiunea lor, propovăduind credinţa în Evanghelia Mântuitorului, până ’şl sfîrşiră vieţa în chinuri cumplite din partea necredincioşilor.
In călătoria sa pentru lăţirea cuvîntulul lui DumneZeu, ajunse şi Apostolul Petru la Roma, unde puse pe Clement ca Episcop mal înainte de sfîrşitul săh, care i se vestise prin îngerul Domnului. După acesta Sf. Petru fu răstignit cu capu în jos de împăratul crud, Nerone.
(Va urma)	Ieroin. Eftimie Georgescu.
Mănăstirea Ciolanul
Nici un lucru minunat nu se face dintr’o dată, nicî măcar o bobă de grâu sau de porumb.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
887
Starea copiilor de la ţarăt1)
ând copiii ajung în etate de 7—8 anî, sînt daţi la şcolă, mai mult de nevoe de cât de voe, căci îi silesce legea şi se tem de amenzi, îi veţi! atunci mergend la şcolă, unii din ei la distanţă de 3—4 kilometri, primă-văra şi tomna îmbrăcaţi numai cu albiturile intime ale corpului, desculţi şi cu o căciulă mare de oie pe cap, pe care o păstreză neschimbată şi vara ca şi iarna, de se coce de căldură la cap.
Dacă ajung copiii la 10—12 anî, părinţii îl trimit mal bucuros la câmp cu vitele, la săpat şi la prăşit ogorul de cât la şcolă, şi o fac acesta cu tote dispoziţiile legii, pentru-că din munca copiilor părinţii trag un profit material imediat, pe când profitul îndepărtat al instrucţiunii el nu voesc să-l aibă în vedere, cu tote că îşi dau forte bine semă despre dînsul.
’ Când copiii au ajuns la vârsta de 15 anî, după ce a trecut prin tote aceste pericole, el devin mal rezistenţi de cât orăşenii.
Tote aceste piedici la existenţa şi perpetuarea nemuluî nostru arată doue lucruri: 1 cât de resistentă este rasa românescă, pe care rari alte popore pot să o egaleze, de cât pote ChinejiI; al 2-lea că dacă sătenii noştri ar sci să-şi crescă copiii şi mal ales ar ave cu ce, dacă copiii de ţărani ar fi puşi în condiţiunile celor de la oraşe, poporul nostru ar fi unul din cele mal vigurose şi s’ar înmulţi cel puţin îndoit mal repede de cât astă-ţll. Ar fi a-tuncî un popor de eroi, egalând pe Elinii şi Romanii antici sau pe Burii de astă-ţll.
După ce am vorbit atâta timp despre copiii de ţărani din punctul de vedere fizic, să-mî fie permis a menţionâ în trecăt abia numai câte-vâ trăsături caracteristice a acestora, din punctul de vedere moral şi intelectual.
Pentru ce copiii în general sînt forte fricoşi?
Frica nu este înnăscută în om, ci se arată din momentul ce copilul îşi dă mal binişor semă despre lumea ce-1 înconjoră; ea este provocată de părinţi şi rude pe la sate, după cum la oraşe e provocată de servitori. Spre a face pe copil să fie cuminţi şi să nu plângă, părinţii îl înşelă cu venirea a tot felul de dihănii care mal de care mal înspăimântătore, gata să-I ieâ, să-I mănânce, etc. pentru că sînt neascultători; iar când sînt liniştiţi li se spun poveşti cu zmei, balauri, urşi, stafii, strigoi, cari umblă noptea. Cu aceste poveşti ce li se spun sera, în imaginaţia lor vie şi lipsită de reflectare li se pare că şi ved acele dihănii, de unde eî devin aşa de fricoşi, că nu mal vor să facă nici un pas noptea, nici să stea în casă pe întuneric. Acestă stare psihică este forte vătămătore sănătăţii, căci pote provocă boli nervose, boli de i-nimă, ba chiar şi morţi subite.
Când copiii sînt în vîrstă de merg la şcolă, vedem că mulţi din el învaţă binişor, cu tote dificultăţile numerose şi cu totă lipsa de stimul, pe care cei din oraş nu le întâmpină de cât în un
(1) Ve(JI No. 28-29, 30 şi 31.
www.dacaromanica.ro
888
ALRTNA
grad mai mic, ba se găsesc şi talente între copiii din şcolile rurale, ceea-ce dovedesce că ţărănimea nostră este dotată cu multă inteligenţă, fapt bine cunoscut. Cu tote acestea, copiii sătenilor nu aii nici o aspiraţie; îî vedem la şcolă, la adunările lor, vorbind, întreţinendu-se despre orî-ce, afară de aspiraţiunile lor în viitor, contrarul vedem la copiii orăşenilor.
Dar ore pentru ce acesta? Pentru că copiii nu fac de cât să imiteze exemplul părinţilor lor. Aceştia din urmă, sătenii, fiindcă sînt ignoranţi şi cu totul nepăsători de cjiua de mâine, fiindcă nu se gândesc de cât pentru hrana de as’tă-ţli, cultivă pămîn-tul forte răii şi primitiv, nu simt trebuinţa unei vieţi mai confortabile, nu voesc a schimbă nimic din sistema cultureî pămîn-tuluî apucată de la strămoşi, nici a îmbunătăţi starea locuinţei sale, nici a face economii. Acestă indolenţă ce se perpetuează prea mult, provine de acolo că ţările Române au fost expuse numerose secole la invasiuni barbare şi la spoliaţiuni din partea poporelor vecine cari, intrând cu oşti în ţară, distrugeau totul în calea lor. Aşa a devenit poporul nostru fatalist şi nu se mai preocupă de loc de viitorul lor, ast-fel cresc şi copiii lor.
Când însă copiii au ajuns în stare a judecă mai matur, şi încep a-şî da semă că cu ajutorul cărţii are drept omul a aspiră la un trai mai bun, apoi după ce termină şcola, îşi croesc ca vis al lor de aur să se facă condeieri fie, în sat la ei, fie plecând la oraş. Eî nu-şî pot da semă că ar pute să-şi îmbunătăţescă sorta prin eî însuşi rămânând la cultura câmpului. Acesta dovedesce că învăţătura şi direcţia ce li s’au dat de la şcolă sînt greşite şi trebuesc remediate.
Ajungem acuma să tragem următorea concluziune: Dacă vi-gore şi calităţi bune există în poporul nostru şi dacă ele nu aşteptă de cât să fie cultivate şi ajutate spre a’ se manifestă cu maximum de energie, sîntem prin urmare datori, noi clasa cultă, iniţiativă privată şi stat, să curăţim ogorul românesc de buruiana ignoranţei, fatalismului, alcoolismului, risipei şi a altor viţii, pentru ca să favorisăm crescerea şi rodul cât mai abundent a calităţilor celor bune din popor, spre a-i asigură nu numai existenţa unui bun traiu ţlilnic, ci şi crescerea şi perpetuarea nobilei sale rase.
Trebue mai întîiu să protejăm prin legi, dar mai ales prin a-jutore materiale pe femeea însărcinată şi mica copilărie, prin tote acele măsuri ce le-am enumerat în conferinţa mea de anul trecut. Femeile însărcinate şi cari alăpteză, să fie oprite de a munci greu, iar câte-vâ săptămâni înainte şi câte-vâ săptămâni după facere, să le fie interzisă munca cu totul, dar pentru acesta trebuesc înfiinţate societăţi sau aziluri cari să ajute materialminte pe cele cu totul lipsite de mijlocele de traiu, sau abandonate.
Să se formeze prin mai multe şcoli de moşit, de gradul al 2-lea cum e acea din Craiova, moşe practice, fără multă carte, dar cu cunoscinţi antiseptice despre arta moşituluî, tot dintre femeile de ţară, cari să nu se deosibescă în obiceiuri şi îmbrăcăminte de ele. Medicii de asemenea să-şi dea mai multă ostenelă în căutarea bolnavilor rurali, dându’-le şi sfaturile trebuitore, lumi-nându-i asupra regulilor higieneî.
(Va urma).	Dr. S. Possa.
www.dacoramaiiica.ro
albina
889
TEATRU LA 5ATE
In diua de 3 Aprilie a. c., s’a dat o serbare şcolară în conu Iazu, jud. Ialomiţa, în folosul elevilor săraci şi al bi’blioteceî şcolei. Cu acest privilej s’a jucat de elevii şcolei sub conducerea d-rei înveţătore Irina Yasilescu piesele:	De Necaz», «Ce face beţia»,
şi «Ce face Dracul», iar cu fetele piesa: «Reutăciosa», cari aii reuşit pe deplin.
Venitul acestei serbări a fost de 400 lei; chieltuelile de 165, remânend ca beneficiu net suma de 235 lei.
SERBARÎ ŞCOLARE
»
In sera qlileî de 3 Februarie 1901, în localul de şcolă din câtuna Rah-man, comuna Calfa din jud. Constanţa, a avut loc o frumosă serbare şcolară, dată în folosul şcolei şi sub conducerea învăţătorului N. Lun-gulescu.
Serbarea a început la ora 8 şi a durat până la orele 11 noptea. Sala de clasă era plină de asistenţi. Intr’o parte a clasei, era formată scena frumos împodobită cu hărţi şi cu tablouri, pe care elevii şcolei, au recitat poesii, dialoguri şi istoriore morale şi cu conţinut anti-alcoolic; iar către sfirşil, elevii de clasa V-a au jucat piesa teatrală anti-alcoolică de T. Speranţă «De necaz».— Piesele anti-alcoolice, au plăcut mult publicului.
Serbarea a produs un beneficiu de 60 lei, care se vor întrebuinţa în folosul şcolei, după chibzuinţă comitetului format în acesta privinţă.
*
* *
Sâmbătă 24 Februarie 1901 a avut loc o prea drăgălaşă serbare şcolară în Calafat dată de elevii şi elevele şcolei primare «Carol I» în folosul colegilor lor sărmani.
Serbarea s’a deschis la orele 8*/2 prin representarea obicinuitei comedii într’un act «tătrul de familie» din cunoscuta lucrare cu acelaşi nume a d-luî Grigoriu.
Piesa acesta a fost studiată de copii graţie zelului depus de D. Director al şcolei Tomache Popescu, ajutat de d-şora Macri.
Toţi improvisaţii noştrii artişti şi-au jucat prea bine rolurile, ce păreau a fi înadins create pentru ei.
După representarea piesei, artiştii noştrii executară cu mult talent imnuri, cînturî etc. ca: Imnul dinastiei, Hora lui Michăilenu, pis-a Badea, Ecoul, Aşa era Românul, Răsaî lună, Marş regal, Stăncuţa, Un suspin (duet) etc.
Elevii aii fost acompaniaţi de veteranul şi respectabilul ex-director C. Stefănescu, ce treî-cjeci de generaţii a îndrumat pe calea propăşire!, de directorul D. Tomache Popescu, căruia totul i se datoreste, de Sf. sa Preotul Calafateanu, cum şi de d-1 M. Pelian. Acompaniamentul la pian era ţinut de d-şora Stefănescu institutore.
Cea-ce a produs o mişcare în public, o adevărată admiraţie a fost execuţia imnurilor naţionale ca: Banul Mărăcine, Ţuţuianca, Hora de la Cloşani etc., pe cari elevii le executau cu multă măestrie.
Era şi frumos de privit totă acestă lume de flăcăiaşî şi fetiţe costumate naţional, ţi-ei’a mai mare dragul să privescî cum la sunetul mu-sicei sălta opinca cadenţat şi frumos şi cum sdrăngăniau clopoţeii legaţi de nojiţele opincilor în timp ce panglicele tricolore de la pălăriore fluturau nebunatic în aer!
La 12 ore am plecat cu toţii satisfăcuţi.
Satisfacţia nostră era cu atit mai mare cu cât cugetam la făptui că:.
www.dacQFomanica.ro
890
ALBINA
majoritatea artiştilor — copii sărmani ce urmau sâ vie a doua <ji desculţi la şcolă, vor veni a treia <ji cu ghete în piciore, cu o hăinuţă pe ei!
Satisfacţia corpului didactic în cap cu d. Director Tomache Popescu era că nu numai societatea înaltă a Calafatului admirase fructele oste-nelelor sale, ci şi o parte din talpa ţârei, representată ici şi colo prin părinţii elevilor veniţi înadins de la ţară şi cari priviau spre scenă cu ochii urneai.
Un asistent.
Cronica Săptămânii.
M. S. Regele George al Greciei a avut o întrevedere cu M. S. Regele nostru, la Abazzia. Ziarele din ţară şi din străinătate dau acestei întâlniri o mare însemnătate. De şi nu se cundsce încă ce au vorbit Majestăţile Lor, totuşi se crede, că au pus la cale îmbunătăţirea sdrteî Românilor şi a Grecilor din Macedonia.
—	La 1 Maiu s’a deschis sesiunea de primăvară a Sf. Sinod al Bisericei ortodoxe Române. S’a oficiat un Te-Deun la Mitropolie, de către I. P. S. Mitropolit şi înaltul cler.
—	Consiliul de miniştri a încuviinţat confirmarea d-lui I. Procopie Dumitrescu ca primar al capitalei şi a D-luî Saita ca ajutor de primar.
— D-l D. Pomponiu revisor şcolar al jud. Muscel, a fost permutat în aceeaşi calitate la jud. Argeş.
—	D-l M. Andreian, fost director al şcdlei primare No. 2 din Pitesc!, a fost numit revisor şcolar al jud. Muscel.
—	D-l St. Sihlenu, profesor universitar, a fost numit director general al Teatrelor.
—	Ministerul Instrucţiunel face cunoscut că înscrierile de examen ale elevilor pregătiţi în particular pentru cursul primar, se vor face pentru o clasă, între 1 — 5 Iunie la revisorul şcolar respectiv. In Bucurescî, cererile se vor face ori-căruia din cei doi revisori. Pentru 2 clase sau maî multe, înscrierile se vor face la Minister de la 1—10 Iunie, arătându-se şi motivele ce fac pe reclamant a cere examen pentru mai multe clase.
La petiţie pentru examenul de o singură clasă se va alătură:
1)	Recipisa unei casierii pe suma de 15 lei, pe săma ministerului cultelor.
2)	Actul de nascere pentru copiii cari dau examen de clasa I sau certificatul de clasă pentru o altă clasă.
Pentru examenul de 2 sau mai multe clase se vor alătură la petiţie.
a) Certificatul ultimei clase primare; b) recipisa unei casierii pe suma de 30 lei.
Examenul va fi între 15—20 Iunie între 3—6 p. m.
—	Congresul institutorilor şi al învăţătorilor se va ţine în dilele de 1, 2, 3 şi 4 Iulie viitor. Chestiunile cari se vor pune in desba-tere vor fi:
Invăţămîntul profesoral la sate şi cum ar trebui organisate şed lele profesionale spre a prinde rădăcină.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
891
Cestiunea pămînturilor şcolare şi în deosebi dacă n’ar fi bine ca pămînturile să se arendeze chiar învăţătorilor.
Cestiunea lucrării pămînturilor de către învăţători speciailştl şi elevi şi aceea a împărţirii câştigului bănesc.
Chestiunea înfiinţării şcdlelor de meserii şi privitdre la locurile unde s’ar pută înfiinţâ şcole de meserii propriu dise.
Ne mal ivindu-se nici un cas de ciumă la Constantinopole, carantina pusă porturilor Constanţa şi Mangalia s’a ridicat, înlocuindu-se numai cu o visită medicală.
Un nou Pompei în Monjolia.
Archeologul Svedian «Hedin Sven,» în firul cercetărilor făcute pe deşertul Gobi a dat de un oraş străvechiu, înmormîntat în nisip, pentru desgroparea căruia acum se fac săpăturile. Oraşul se întinde în lungime de 3 — 4 chilometri şi mal are încă nepustiite cam o sută de case. Casele sînt construite din lemn de arin, cu păreţi! lipiţi cu lut. întocmai ca la Pompei, bate la ocln în deosebi fineţa lucrărilor de construcţie. In partea nordică a oraşului, la fie-care casă se află şi aranjament de moră mânată cu apă, ceea-ce arată că pe vremuri curgea rîii prin oraş. Acum cea mal apropiată vălcică e la distanţă de oraş cale de câte-vâ ţlile. Statuele budhiste şi câte-vâ monumente grafice aflate în firul săpăturilor, adeveresce presupunerea că întemeierea oraşului dateză cu mult înainte de chronologia nostră.
DE LA 5 A T E
Epitropia bisericii Sf. Nicolae din cătunul Fliondot, Dorohoiu, aduce mulţumiri publice d-neî Pulheria Silveanu, pentru că în <Jiua de 25 Martie a. c., a împodobit biserica cu luminări lucrate chiar de mâna sa.
*
* *
Duminică 4 Februarie a. c., cercul cultural din comuna Băleniî-Serbî, Dâmboviţa, a ţinut şedinţă în localul şcoleî. Cu acestă oca-siune s’a dat şi o serbare, rînduită cu multă pricepere, de în-veţătorele Natalia Yocaride şi Eleonora Constantinescu. Publicul destul de numeros, a remas pe deplin mulţumit de modul cum micii copilaşi au executat mai multe bucăţi patriotice şi au recitat poesiî cu cuprins naţional.
POŞTA REDACŢIEI.
D-luî I. V. Bărbulescu. — Puteţi trimite ceva, ca să vedem.
www.dacoramamca.ro
892
ALBINA
STEAUA
Societatea Steaua are de scop a lucra pentru întinderea învăţă turei în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale patriotico şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leii pe an. Fie care membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societato cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Petru Qărbovicenu, strada Sf. Ecaterina, Bucurescî.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalinderu, membru al Academici Române — Vice-prcşcd.inte, Sava Şomfuu'scu, marc proprietar, senator.—Administrator şi casier delegat, Petru (Jârljoviceaiiu, deputat, director al Se. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, — Secretar, Const. Banii, profesor secundar. — Membrii, Spini C. Harct.. Ministru, profesor Univers.; I. Dimitrcscn Procop., senator şi fost locţiitor de Primar al Capitalei; M. VlAilescfi, deputat, profesor universitar; Cristu S. Nego-escu, profesor secundar; Dini. Cecropiil, institutor, preşedinte al Societăţii corpului didactic primar. — Censori, Const. Aliraănoşleann, inginer de mi ne; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexan-drescu, revisor şcolar.
Membri înscrişi şi cotisaţinnî plătite (Urmare).
Ciobanu Em învăţ., (Carligei-Gorj), lei 1; Purec C-tin învăţ., (Costenî-Gorj), lei 1; Amzulescu D-tru învăţ,, (Răşina Gorj), lei 1; Diaconescu Dem. învăţ., (God.-Racoţî-Gorj), lei 1; Cernâeanu Nicu învăţ., (Câlcescî-Gorj), lei 1; Filipescu Const , învăţ., (Slobozia-Gorj), lei 1; Mălăescu V. învăţ., (Pojogeni-Gorj), Iei 1; Dobrescu George învăţ. (Copăciosa-Gorj), lei 1; Popescu Ion Inveţ., (Baia-de-fer-Gorj), lei 1; Rădoescu Gh. învăţ., (Albenî-Gorj), lei 1; Popescu Gh. învăţ., (Câlnicu-Gorj), lei 1; Negrescu I. Gh. învăţ. (Pojaru-de-sus-Gorj), lei 1; Scrădeanu I. învăţ., (Tăndălescî-Gorj), lei 1; Dumitrescu S. Scarlat profesor, (R.-Sărat). lei 4; Covăceanu N. învăţ., (Sihlele-R.-S.), lei 1; Marinescu Zamfir învăţ., (Bogza-Caiata), lei 1; Mateescu G. S. institutore, (R.-Sărat), lei 2; Rîşcan Gh. El. însti-tutore (R.-Sărat), leî 2; Bărcălescu Gh. Ecat. institutore (R.-Sărat), lei 2; Dianu Gh. institutor, (R.-Sărat), lei 6; Grigoriu E. institutore (R.-Sărat), lei 2; Tătăranu M. institutore (R.-Sărat), lei 2; Dicescu Dem. institutor (R.-Sărat), leî 1; Niculescu Gh. institutor, (R.-Sărat), lei 2; Mihăilescu Alex. învăţ., (R.-Sărat), leî 2; Bizescu G. D., învăţ., (Sgârciţi-R.-Sărat), lei 1; Dumitrescu N. perceptor, (Sgârciţi-R -Sărat), leî 1; Sarindaru Minodora institutore, (R.-Sărat). lei 2; Enescu I. institutor, (R.-Sărat), lei 2; Ro-şescu St. D. preot şi învăţ., (Bălţaţî-R.-S.), leî 1; Spânu Ion librar, (R.-Sărat), leî 2; Ionescu I. preot şi învăţ., (Slob.-Coroteni), leî 1; Socolescu Gr. învăţ., (SloboziaR.--S), lei 1; Gradin I. învăţ., (Slobozia-R.-S ), leî 1; Demetrescu Sava învăţ. (Şocariciu), lei 1; Manolescu D. Panait învăţătoi^ (Drogu), lei 1; Ionescu Stan învăţ., (Jidenî), leî 1; Smerea Vichentie
www.dacoromanica.ro
institutor, (R.-Sărat), lei 2; Ionescu Marin învăţ., (Tâmboescî), lei li Moşescu Aurelia înveţătore (Tâmboescî), leî 1; Ionescu Elena înveţătore (Tâmboescî), leî 1; Popescu Paulina institutore, (R.-Sărat), leî 2; Soti-rescu T. institutor, (R.-Sărat), leî 2; Popescu P Economu institutor, (R.-Sărat), leî 2; Constantinescu Tr .Aurelia institutore, (R.-Sărat), leî 2; Petrescu V. Ana institutore, (R.-Sărat), leî 2; Ionescu Steliana institutore, (R.-Sărat), leî 2; Teodorescu Maria institutore, (R.-Sărat), leî 2; Zerno-veanu G. Maria institutâre, (R.-Sărat), lei 2; Şuşnea T. institutor, (R.-Sărat), leî 2; Constantinescu D. înveţ., (Sgârciţi Plevnei, R.-Sărat), leî 1 ; Grigoriu Maria institutore, (R.-Sărat), leî 2; Ionescu M. Pavel învăţător, (Dediulescî), leî 1; Buzescu George, (Iaşi), leî 2; Ghiulea Const., (Iaşî)_ leî 2; Bejan Victor, [Iaşi), leî 2; Cosmovicî C. Leon doctor, (Iaşi), lei 5; Lepădatu C., (Iaşi), leî 2; Cujbă Petre, (Iaşi), leî 2; Ghiţescu Petre, (Iaşi), iei 2; Săndulescu G., (Iaşi), leî 2; Saghinescu V. pensionar, (Iaşi), lei 2; Păun C. Econom, (Iaşi), leî 2; Ghiţescu Vladitnir, (Iaşi), leî 4; Cireş Va-sile, (Iaşi), lei 4; Rusu Dr., (Iaşi), leî 6; Suciu Anton, (Iaşi), leî 4; To-mida M., (Iaşi), leî 2; Gane N., (Iaşi), lei 2; Velciu Al., (Iaşi), leî 2; Constandalti George, (Iaşi), leî 3; Popescu V. profesor, (Iaşi), leî 2; Botez C. dr. prof., (Iaşi), leî 2; Gheorghiu Atanasie, (Iaşi), leî 2 ; Climescu C., (Iaşi), leî 6 ; Castan Victor, (Iaşi), leî 2 ; Grigoriu N. Dr. medic, (Iaşi), leî 5; Konya S. Dr., (Iaşi), leî 2; Şendrea M. G., (Iaşi), leî 2; Ropalâ C. Elefterie, (Iaşî), leî 2; Teodoreanu Al. advocat, (Iaşi), lei 2; Alessir Al. magistrat, (Iaşi), lei 4; Possa G. Econom, (Iaşî), lei 3; Handoca D. A., (Iaşi), leî 2; Rosculeţ Valeriu Dr., (Iaşî). leî 5 ; Longhin Vasile institutor, (Iaşî), lei 2; Cucu V. I., (Iaşî), leî 2; Max Emil funcţionar, (Iaşî), leî 3; Iulianu G. Dr, (Iaşî), lei 2 ; Dima I. G pensionar, (Iaşî), lei 2; Motaş C. Ion, (Iaşi),lei o; Tufescu Gr., (Iaşî), lei 2; Elefterescu Anibal, (laşi), leî 2; Pavlianu M., (Iaşî), leî 2; Vâlescu D., (Iaşî), leî 2; Dima S. N., (Iaşi), lei 2; Botez Ion (Iaşî), lei 2; Balaiş C. G., (Iaşî), leî 2; Nebuneli D., (Iaşî), leî 2; Pogor A. T., (Iaşî), leî 3; Grigoriu C. magistrat, (Iaşi), lei 2; E-năchiescu G. Pr. Econom. (Iaşî), leî 2; Botez G. advocat, (Iaşi), leî 5 ; Manoliu O. V., (Iaşî), leî 2; Motăş Teodosie, (Iaşî), lei 3; Motăş T. lulia, (Iaşi), lei 2; Possa I. Const. institutor, (Iaşi), leî 2; Buţureanu V. prof. (Iaşî), leî 2 ; Văleanu G. proprietar, (Iaşi) leî 2; Robert Mile proprietar, (Iaşi), lei 2; Savin P. preot, (Iaşi), leî 4; Deleanu Const., student, (Iaşî), lei 2 ; Ionaşcu R. profesor, (Iaşi), leî 2 ; Mureşeanu Sever profesor, (Iaşî), leî 2; Stahi Const. prof., (Iaşi), leî 2; Pavel B. Const. artist, (Iaşî), leî 2; Tazlonanu T. Cesar I., (Iaşî), leî 2 ; Zaharia C. Const., (Iaşî), lei 2; Va-siliu N., (Iaşi), leî G; Iamandi Ion, (Tg.-Frumos) lei 2; Averescu Ion, (Iaşi), leî 2; Aramă Gh. prof., (Iaşi), leî 2; Iordăchescu D. prof., (Iaşî), leî 2; Popescu I. prof., (Iaşî), leî 2; Răşcanu Gh student, (Iaşî), lei 2; Bârsan Gr. prof., (Iaşî), leî 2; Buţureanu G. D. prof., (Iaşi), lei 2 ; Bo-ttezat Dr. prof., (Iaşî), lei 2; Bardasare P. Em. prof., leî 2 ; Teodorescu N. prof. (Iaşî), leî 2; Gheorghiu I. Gr. prof., (Iaşî), lei 2; Gheorghiu Gr. Gh. prof., (Iaşî), lei 2; Popescu St. I. preot, (Iaşî), leî 2; Cernea Titus (Iaşî), leî 2; Burghelea Ilie prof. (Iaşî), lei 2 ; Florescu Gr. preot, (Iaşî), leî 2; Popescu V. Natalia profesoră, (Iaşî), leî 2; Atanasiu Teodosie arhimandrit, (Iaşî), leî 2; Stubeiu I. C. preot, (Iaşi), leî 2; Gotcu Ion preot, (Iaşî), leî 2 ; Nicodim Archimandrit, (Iaşî), lei 2
(Va urma în No. viitor.)
www.dacaromanica.ro
actul autentificat de Onor. Trib. Ilfov secţia de Notariat sub No. | 1.125 din 19 Februbrie 1901, s’a înfiinţat in Bucurescî Societatea ( minieră petroliferă „ISV0RUL“ cu un capital de 200 000 leî. Acest capital este împărţit în acţiuni de câte 100 leî fie-care, plătibil in rate lunare 1 de câte 5 Iei, pentru fie-care acţiune subscrisă. Societatea are deja terenurile şi puţurile sale, din care se estrage petroleu de o culore roşie , (unic aprdpe în lume) şi de o calitate estra-ordinar de bogată în benzine, i lampante şi materii grase ca parafine şi ceră de pămînt, cea-ce face ca un decalitru din acest petroleu brut, să se vîndă cu 1 leii şi 20 bani, iar nu cu 40 bani cum se vinte petroleul negru. Banii depuşi la acestă societate, în acţiuni, sînt asiguraţi prin chiar pămînturile societăţii, aşa că nimeni nu este în pericol a-şl perde capitalul depus după cum se întâmplă ; în alte societăţi, unde nu este asigurat cu nimic şi care nu pdte produce , atâta venit, cât o asemenea intreprindere.
Având în vedere şi modul cum se face plata acţiunilor, adică 5 lei pe lună de fie-care acţiune, ar fi posibil ori cui să-şî rupă din cheltuelile destinate pentru plăcerile sale personale, cel puţin câte 5 lei pe lună şi să-î plaseze într’o asemenea întreprindere industrială-naţională, aşa că fie-care ar putea în fdrte scurt timp să şl creeze un capital mare pe nesimţite, al cărui venit să fie cu mult mal considerabil de cât şî-ar putea cine-va închipui. Au mal rămas un mic număr de acţiuni nesubscrise. Sub-scripţiunile se primesc la sediul societăţii «Isvorul», în Bucurescî, strada ^ Smârdan colţ cu strada Ddmnei, vis-â-vis de cafeneaua Naţională.
9 Cereţi prospectul!
;
;

Gel nai mare şl cel mal vast magasln din Ţari şl singurul care vinde eftln LA TOATE SEZOANELE
Bucurescî, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
i
,
Ghete pentru bărbaţi De vai cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elas-tio şi şirete, 12,95,11,95 de lack întregi, 14,95 13,95 »	»	facon Klappe, 15,95
»	*	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	•*	ou nasturi, 15,95, 14,95
> gluoti vai cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. ju elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţuri, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	> piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 ohevreaux american, 9,95 franţuzesc, 12,95 oolor. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
is2
.

Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95 »chevreaux, 13,95,12,95, 11,95,10,95 » » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 ■ » » High-Liffe, 16,95 » color. 12,95, 11,95, 10,95 » » High-Liffe, 15,95, 14,95 » » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la t6te sezonele se p6te găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose da eftine.
Magasinul la t6te Sesonele lingă Poliţiă. Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî.
57.
Cupon de redue(ie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avdun Bcâijemînt de s% din preturile însemnate, presentând cuponul.

Institutul de Arte Grafice OAROL GOBL, Strada DOmnei 16. — Bucurescî.
www.dacQFomanica.ro