ANUL IV. 22 Aprilie 1901. No. 30 o © e ’o g ; g I a • Se g © ST |fl E© © S :© © II o o 0 ei g S: O © Q Revistă Enciclopedică Populară ^îparc în /ie-care Duminică Abonamentul în ţarâ pe an Uei 5 I Abonamentul în străin. pe an Lei 8 » » » S luni » ' 3 [ Un numSr...........15 bani anunoiurl 1 leu linia JVilea publicitate 5 bani euvîntul. Manuscriptele nepublicate se ard. Comitetul de redacţie: lân Kalinderu ovicearja du/escu- jYîo fru Coşbuc J. Otescu p. 2>ul/u =*= Colonel p. V. JYăsturel Jîdarnescu V. S- Mo ga jV. J/icolaescu 4= ffr. Ceodossiu Coijsl. C. popovic'-Uaşcă. SUMARUL: Niger, Minunile lui «Cincl-parale». — Căpitan S. Leontc, întocmirea oştirilor românescl după legiurile de acum.— De la Corod, De la Academie.-P..., Luminarea poporului.—Dr. S. Possa, Starea copiilor de la ţară.—Orig. Tcodossiu, Alexandru Degră.— Sp. Haret, 0 circulară.—Serbare şcolară.— Cronica Săptămânii. — InformaţiunI.—Poşta redacţiei. O o o O O o o o o o o pedacfra şi Administraţia Str. Mdr\tulesa flo. P, pucuresci. www.dacotomamca.ro PURNISORUL CURŢII RECOMPENSE OBŢINUTE: 4 Diplome de onâre 19 Medalii de aur 1 Grand Prix 1 Afara de concurs MEMBRU JURIULUI Medalie de argint la Exp Univers. Paris 1900. Cea inal mare recompensă decernată conservelor străine FABRICA DE CONSERVE STAICOVICÎ Ca şi în anii trecuţi ve oferă anul acesta produsele sale de legume, precumMazăre! Fasole! Bârne, Ghiveci, Pătlăgele vinete, Fasole ţu-cără şi Ardei copţi în cutie de ’/, kilo cu preţul de Lei 5,75, colecţia de 10 cutii, din care voiţi să alegeţi. Transportul gratis pînă la gara sau comuna D-vostră. Plata în ramburs Fiind siguri că în tot-d'a-una aţi fost mulţumiţi de calitate şi preţ, avem speranţa că şi anul acesta ne veţi onora cu comandele D-vostre, mai cu semă că anul acesta am redus preţurile cu 12"/o în raport cu anul trecut. Comandele se adreseză Bucurescî. D, STAICOVICÎ Strada Regală, 11. C E R E S Societate cooperativă de agricultură J3ucure5cT 3, Strada Rarageorgei/iei, 3. Mijlocesce vinderea de cereale şi ori şi ce alte produse agricole... Furniseză pluguri, grăpî, pulve'risatore şi tot felul de instrumente agricole. Instaleză uscătoriî de fructe, procurând aparatele trebuinciose acestei industrii.. . Furniseză viţe americane altoite, pomi roditori şi orî-ce fel de seminţe. In vederea semănăturilor de primăvară, procureză seminţe bune şi eftine de plante de nutreţ, lucerna, trifoi, seminţe de zarzavaturi, etc. Preţurile mici şi marfa garantată, sub controlul staţiune! agronomice din Bucurescî. I)upă cerere se pot trimete probe. 3VEIOA. PUBLICITATE Ca 5 bani cuvîntul, iar pentru anuuciurile cn un nmnăr mal mare de cnvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fle-care cuvînt este numai de 4 bani. Posed tipografie nouă m valore de 12.000 lei; caut tovarăş cu 2—3000 lei, capital numerar, în provincie sau Bucurescî, prefer om de branşă sau profesor. Ofertele sub «Tipografie la Agenţia de publicitate Const. Ionescu, Romană 160, Bucurescî. De închiriat. lângă Sinaia, sînt de închiriat, cu începere de la 23 Aprilie 1901, vilele : Carlota, Antonia şi Ionica. Ori-ce în-formaţiunî se pot luă, fie de la Administraţia Domeniului Coronei, strada Stirbey-Vodă No. 3, Bucurescî, în ori-ce jji de lucru de la 12—6 ore p. m., fie de la agentul Administraţiei Dom. Coronei din Buşteni. G RĂDINA PREOTUL ILIE, Biserica Cotrocenî, Bucurescî. — Ar-' borî fructiferi, Arbori pentru şo-. sele, Arbori altoiţi de ornament, Ar-1 buşti, Plante urcâtore, Bragli, Pini' austriac!, Thuia şi altele. Stupi, Tran-, dafirî, etc. Gaetele speciale pentru lucrări lu-< nare, de Const, C. Pop.-Taşcă şi N D. Spineanu, institutori. Pentru< div. I rur. şi cl I urb. 15 bani broşat< » II. » » II » 30 » » III » > III :> 50 » cartonat< De clasele III şi IV-a leî 1 » Depositul la Tipografia Carol Gobl < str. Domneî No. 16, carele espediază< în totă ţara contra ramburs Rabat< 25% comandelor de la 10 leî în sus.< www.dacoromanica.ro ALBINA 809 Minunile lui ,,Ginci-parale“ emea de lume bătătura jităriei. Vedi-că acolo se făcuse, de vr’o doi anî, han mare la eşirea din sat şi se înălţase un scrânciob cu două-spre-dece poliţe. Fiind-că eră mândru la vedere, scrânciobul, şi fiind-că hangiul, om din sat, eră gureş, pe lingă că aveâ un puişor de vin eftin şi bun, la dile mari acolea se strângeau sătenii. De-oparte a hanului sclipiâ bătătura pentru joc, de curată ce eră; de ceea-parte rîdea un umbrar împletit din crăngi de salcie cu frunziş primăvăratec. Flăcăi şi fete, însurăţei şi neveste se legănau trăgănat în horă, ori se dedeau huţa în scrânciobul sprinten; sub umbrar, cei mai în etate stăteau cu păhărelul dinainte, ca la di mare, dar ascultau cu luare aminte... Domne! par-că fusese o poveste din bătrâni, pornirea dob’tocescă la beţie! Aşa nu mai pătimea nimeni după dînsa. Că maî eră câte un uitat de Dumnedeu, care călca în gura lăcomiei câte-odată, eră el... fiind-că de! cât să plivesci, scapă câte-un fir de neghină pe ici, pe colea... Vorba este că lanul cel mare se făcuse tot o apă de bine ce se alesese grâul sufletului, fir cu fir... Şi erau abia doi ani de când cu cuvîntul şi cu fapta se începuse plivirea. Se nemeri, uite, să vie cam tot într’o lună, părintele Gruntu, preot nou, paroh al bisericei şi învăţătorul Cândea. Amândoi tineri, amândoi curăţei ia înfăţişare, cum se vă-dură, fraţi se făcură şi cum dădură din pinteni graiului, tot un drum pricepură că aveau să apuce. Numai sătenilor le veniâ, nu sciu cum, peste mână, să cate la ei cu credămînt: prea erau băeţandri!.. Ei, da ve^î-că nu după mustaţă subţirică se drămuesce agerimea minţii! Părintele Gruntu şi «domnu» Cândea, dacă-şi dădură semă de gândul ce fierbea în obştie, se sfătuiră cum să www.dacoromanica.ro 810 ALBINA facă, cum să dregă, s’aducă apa la mora lor, intru binele tuturora însă. Socotiţi că mică le-a fost sătenilor mirarea când vădură cu mintea şi cu ochii că «băeţandrii» erau «omeni» nu şagă! Graiul, drept este, înrîuresce; de multe ori însă are picatul că trece ca vîntul, se pierde ca mirosul florilor. Părintele şi «domnu» nu erau însă numai omeni de graiu... Părintele munci fălciile (pogonele) bisericei, cu pricepere şi curînduială; «domnu» făcu tot aşâcu grădina şcolel; amândoi puseră legume de tot felul, şi dacă lucrară în aşa chip pă-mîntul, arătară sătenilor rostul muncei lor. La timp, tapta adeveri vorba şi sătenii prinseră a cu-nosce că nu pămîntu-i rău, că nu lui Dumnedeu nu-i este milă de sătean, ci sătenul nu scie cum să caute de pă-mînt. Şi iacă se însufleţiră sătenii de pilda cea bună şi începură a cere sfaturi pentru munca de tomnă, pentru munca de primăvară. Şi fiind-că se vădură toţi cu grâu şi cu popuşoiu bun, toţi cu legume trebuinciose casei, de nu le rămăsese palmă de loc necuprinsă şi nefolositore, se dădură pe clină spre totă învăţătura vrednicilor povăţuitorî! * Acuma, uite-î sub umbrarul primăvăratec, curaţi la vest-mînt, curaţi la suflet, cu adevărat bucuroşi de di mare şi sfintă... Părintele Gruntu şi «domnu» Cândea erau la mijlocul mesei; cinstiau cu obştia, dar cu cumpătare şi grăiau de cele priitore vieţei... După multe şi mărunte, tote cu noima lor, ţesute cu câte-o şagă sănătosă, iacă «domnu» Cândea că grăi: — Sciţi ce una? — Seim dacă ne i spune... — Sciţi minunea gologanului de cinci ? — Cum adecă ? — Apoi, uite... Nu-i aşa că nu numai odată v’a părut nu mare lucru, un gologan de cinci parale... — Apoi că nici mare lucru nu prea este.. . — Nu te prinde Stane că-î c^liua lungă... vorba ceea.. .• www.dacoramanica.ro « ALBINA 811 Hai că am să vă dovedesc ce minuni pote face «cinci-parale...» — Apoi a fi... că multe scii d ta... — «Cinci-parale,». măre fraţilor... are tot atâta putere cât un leu, cu tote că unu-i de aramă şi unu-i de argint, cu tote că este deosebire de preţ între eî... — Bre, da cum naiba!.. — Uite cum: cinci parale e bucăţică din leu; singur, de la un singur om, este puţin lucru de el; strâns la o-l-altă cu «cincî-parale» de la mai mulţi, se întăresce, i-a preţul leului şi ajunge departe... — Mai pe românesce, «domnule,» adecă cum s’ar tălmăci ? — Uite cum: puneţi fie-care, colea pe masă, câte cincî-parale. .. Erau treî-deci de inşi... scoseră pungile de piele, ori de prin chimir şi puseră gologanii pe masă. Cândea făcu trei grămedi de câte cjece gologani fie-care... — Iacă, vedeţi ? Fie-care aţi dat câte unul... Aşa-i ? S’au făcut însă trei grămedi de câte dece, adică un leu şi cinci-deci bani... Suma acesta, dacă o vom pune de-oparte, va fi o economie pentru fie-care, dar nu va da şi dobândă... Dacă o vom pune insă, la tîrg, la Casa de Depuneri şi Economie, va da dobîndă, mică în adevăr, dar va da. Economia fie-căruia nu va rămânea stărpă: ea va rodi, ca un pămînt în care ai pus sămînţă. Aşa-i ? — Aşa-i, aşa-î. — Acuma să facem o socotelă mai măricică: în comuna nostră sînt 375 capi de familie. Dacă toţi ar da câte 5 parale pe săptămână, de-o pildă, s’ar strânge 375 gologani de 5 parale, adecă 18 lei şi 75 bani, într’o lună s’ar face 75 lei, iar într’un an 900 lei. — Nouă sute? Audi d-ta! comoră, bre! — Comoră în adevăr... şi comoră asta ar da dobândă... — Ei, şi ce-am face cu dobânda asta? — Tocmai aveam să vă lămuresc, ca să se împărţăscă dobânda la toţi cei 375 capi de familie, ar veni prea puţin de fie-care cap. Nu tocmai acesta însă e rostul economiei, nu acesta e minunea lui «cincî-parale...» — Da cum? care? ce fel? — Rostul este, să măresci capitalul, la capătul anului, www.dacoromanica.ro 812 ALBINA cu dobânda lui şi să pui înainte economia de cinci-parale, pînă când ajunge să se facă un capital destul de bunişor, după doi, trei ani... Atunci, măre fraţilor, se strâng toţi cei 375, cari se numesc: «asociaţi,» sau «tovarăşi» şi chib-zuesc, ce nevoe mai de semă are satul ? Nu tote nevoile se împlinesc odată, ci pe rînd şi atunci cu socotelă, iar nu la voea întâmplări... Să ne închipuim bunioră, unul şi este de alt-fel, că satul nu are moră... O face cu parte din banii strânşi. Fie-care tovarăş va măcina la mora satului, mai eften şi va măcina şi la străini... Uiemul sau banii de pe măcinat, va fi dobânda banilor cheltuiţi. După cât-vâ timp se vor scote banii cheltuiţi şi mora va rămânea câştig al tăvărăşieî... — Dar ştii că e bun lucru tovărăşia!.. — Bun şi sănătos, fraţilor... Ea ne învaţă să fim economi şi să ne facem mai eftin cele ce ne trebue pentru viaţă... Aşâ satul, adică «tovărăşia,» ar pută luă cu arendă locuri pentru cultivat legume, ca să le vîndă în oraş; aşâ ar pute cresce boi pentru tăiat, vaci pentru dat lapte şi pentru comerţ cu unt şi brânză, oi pentru comerţ cu lână şi pentru vindare de miei... Ar putea ave prăvălie în care să aducă ce trebue pentru sat... Câte şi mai căte se fac, cu isbândă, prin economic şi în «tovărăşie.» — la hai măi să facem cum dice «domnu...» i — Staţi, cu chibzuinţă, fraţilor... Să vorbim şi cu cei din satul de alături cu noi, cât şi cu cei de prin cătune... Cu cât vom fi mai mulţi... cu atât vom tace lucrul mai cu temeiu.. . — Aşâ! aşâ!.. — Fiind-că vă învoiţi, vă mulţumesc fraţilor, pentru binele d-v.. . Acuma, domnule Primar, d-ta, om tînăr şi iscusit, strânge din satele lăturaşe şi din cătune, câte trei fruntaşi, şi duminecă ce vine să ne întâlnim... pentru aşe-darea temeliei... — Să trăesci... să trăesci!.. * Aşâ în diua de sf. Constantin şi Elena, patru sate cu cătunele lor se adunară... Părintele Gruntu, după biserică, îmbrăcat cu odăjdii, citi afară o rugăciune, ţinu apoi o cuvîntare care puse la- www.dacoromanica.ro ALBINA 813 crimî de mulţămire în ochi, şi tovărăşia, botezată: «Binele obştesc» luă fiinţă. . . Fie-care cap de familie se scrise cu 10 bani, pentru întâia săptămână... şi se legă a da câte «5 parale» pe fiecare săptămână d’aci înainte. Face minuni, d’apoi cum, şi «cinci-parale!» Niger. întocmirea oştirilor românesc! după legiuirile de acum. repturile oştenilor asupra gradului căpătat. — Fiincl-că oştirea este un aşeqlămînt de apărare şi păstrare a ţăreî, statul prin legiuiri militare a hotărât ca gradul militarilor odată câştigat, să nu li se mai potă lua de cât pentru anume fapte rele prevăzute în legi; alt-fel oştirea nu pote fi nici tare nici destoinică pentru che-drept care art. 119 din constituţia ţăreî nostre glăsuesce: «Militarilor nu li se pâte lua gradurile, onorurile şi pensiunile de cât numai în puterea unei sentinţî judecătorescX şi în caşurile arătate prin legi.» Pentru ca oştenul să nu fie ispitit a maî face şi alte servicii de câştig în afară de datoriile sale ca militar, i s’a oprit prin lege d’a face comerciu sau a se îndeletnici cu fapte de speculă; îngrădela asta este cât se pote de bună, căci se scie că omul nu pote face maî multe trebî de odată, sau daca le face, apoî tote ies rele şi cu pagubă, dar maî ales în ale oştireî, pagubele sînt pentru ţara întregă; drept aceia ţara a căutat, pe cât a putut, să-î plâ-tescă bine şi să le chezăşuiască bâtrâneţele prin pensiî, sau de vor pieri la răsboiu, să le fie familia şi feciorii sub ocrotirea şi ajutorul statului. www.dacaromaiiica.ro 814 ALBINA Cum se pedepsesc şi se judecă oştenii pentru abateri. de la datorii. Să vedem mai întâiu ce este disciplina militară. Dacă de pildă ne aruncăm ochii şi judecata în-tr’o familie, vedem că ea merge bine şi dălnuesce-în pace, când vorba tatălui şi a mamei este ascultată, când copii! respectă pe părinţi, când în sfârşit fie-care caută bună înţelegere, alt-fel, fără ascultare, fără dragoste şi fără rînduială, familia se pierde, se strică, se desface şi no! seim cu toţi! că de la bunul mers al familie! dobândim bunul mers al ţâre!; dacă de la familie trecem la aşe» iar pentru ce! nemulţu- www.dacoromanica.ro ALBINA 815 miţî sau nedreptăţiţi cu judecata şi cari au drept a face recurs, s’a statornicit «consilii de reviste,» cari judecă ca şi curtea de casaţie, adică: Dacă s’a călcat vre-o formă în judecarea unui vinovat sau s’a dat o pedepsă greşită, atunci se sfărâmă sentinţa şi se trimete judecata la un alt consiliu. Tribunale militare sati consilii de răsboiii, avem câte unul la fie-care reşedinţă de corp de armată, iar consilii de revisie, avem unul la Bucurescî. Pentru judecarea abaterilor uşore ca: lipsă la apel, nesupunere şi întâia deşertare, este statornicit la fie-care regiment, câte un consiliu de disciplină, care nu pote da maî mult ca şese luni în-chisore. In timp de răsboiîi se pot statornici pe lîngă armate atâtea consilii câte trebuesc. Compunerea consiliilor de resboiu, pentru judecata militarilor de la soldat la căpitan, consiliul se compune din: 1 colonel preşedinte, 2 maiori şi 2 căpitani, membrii; iar de la căpitan în sus, membrii se schimbă cu alte grade maî mari, potrivit cu gradul vinovatului, aşa fel că nici un membru să nu fie nici maî mic în grad nici maî nou de cât gradul învinuitului. Pe lîngă consiliu maî este statornicit un căpitan ca procuror, care se numesce comisar regal şi care este chemat să arate înaintea consiliului faptele vinovatului şi să ceră pedepsirea; de asemeni maî este încă un căpitan care face pe judecătorul de instrucţie, şi care se numesce raportor; şi aceşti doi oficerî pentru judecarea oştenilor de la căpitan în sus se schimbă cu grade maî mari, potrivit cu gradul pârâtului. Pedepsele oştenilor. Legiuirile militare prevăd pentru cea maî mică abatere pedepse, cari se dau de gradul cel maî mare, celui următor maî mic; în cartea pedepselor este scris anume cât are drept fie-care grad a pedepsi. Pedepsele se împart în pedepse uşore, adică acele cari se dau de către grade, potrivit drepturilor ce au şi pedepse grele cari se dau de tribunalele militare. Pedepsele uşore pentru oficerî şi soldaţi sînt: www.dacoromanica.ro 816 ALUTNA arestul, pedepsitul face serviciu, dar n’are voie a ieşi în oraş; în închisore, pedepsitul este închis în-tr’o anumită cameră şi n’are voie să vorbescă cu nimeni. Pedepsele grele, sînt acelea cari se hotărăsc de tribunalele militare şi sînt: încliisorea, degradarea militară, munca silnică pe un timp ore-care, munca silnică pe viaţă, iar în timp de rSsboiti, se condamnă şi la morte. Căpitan S. Leonte. ' Vd uriiidj. l)cla ministerul de rCsboifl. Lfl flCflDEJVIIE uminică, 25 Martie, orele 2 p. m., d-1 Ioan Kalinderu a desfăşurat înaintea membrilor acestei înalte instituţiunî, cum şi a unul numeros public, conferinţa sa: Din viaţa Romană, Podobele, toaleta, mirodeniile şi plăcerile unei femei luxdsc D-sa începe amintind publicaţiile sale an-teriore: Portul barbet şi perului şi Perucile şi bărbierii la Romani. In prima se oglindesce grija străbunilor pentru a şl împodobi faţa trecend de la simplicitatea rustică la lux şi la exces. In a doua, se vede portul perucilor din timpuri depărtate ajungend la un adevărat exces către finele republice! şi în imperiu. Obiectul lucrării presente este complectarea celor 2 precedente, înfăţişând podobele, mirodeniile, tualeta şi petrecerile obicinuite ale femeilor bogate şi elegante. Intrând în materie, arată cum concentrarea avuţiilor prin cuceriri dă nascere formelor de lux, iar amestecul străinilor şi mal cu semă a Grecilor introduce tote relele. Cea dintâi podobă în primele vecurî ale imperiului este cununa de flori cu care bărbaţii şi femeile îşi împodobeau capul. La început din flori naturale, cu timpul arta progresă şi florile www.dacQFomamca.ro ALBINA 817 naturale se înlocuesc cu aur sau argint numite corale; sau sînt făcute din bucăţi de corne, pictate atât de bine, în cât nu le puteai deosebi din cele naturale. Aceste corone erau prinse cu ace, cari la rîndul lor, puteau fi forte scumpe, după cum erau lăcute din aur, perle, pietre scumpe fildeş, argint sau lemn, cu forme torte variate, cum se văd în museul de antichităţi din Viena. S’a descoperit acum la Hercu-lanum un ac de aur pe care se vede amorul sărutând pe Psyche. Acele se ţineai! în cutiuţe anume făcute pentru ele. Cutiuţile erau şi ele forte simple sau forte bogate. Cele scumpe purtau de obiceiii ligurine ale Venereî, Amorului sati Psycheeî; uneori zeiţa abundenţei ţinend în o mână un corn iar cu cea-laltâ des-mierdând un delfin. Resultă dar că gustul celor vechi, ca şi în timpurile moderne, a variat chiar şi pentru lucrurile mici şi de absolută trebuinţă. Acul care ţine perul se numiă acuş cliscri- www.dacQramanica.io 818 ALBIXA minalis, adesea el eră scobit şi conţinea otravă, ultima scăpare în caşuri disperate, după cum se vede din citirea anecdotei o-trăvitorel Martina, descrisă de Tacit. După Dione Cassiu, împă- răţia Cleopatra a Egiptului, tot cu un ac s’a otrăvit şi nu prin viperă. Fiind-că Romanii nu recunosceaO, o femee de frumosă de'cât dacă avea sprincene lungi, femeile, ca şi în