AWTTT. TV 11 Februarie 1901. Revistă Enciclopedică j iîpare în fie-care Duminică Abonamentul în ţară pe an L»ei 5 1 Abonamentul în străin. pe an Lei 8 ■» a » 6 luni » 3 j Un număr. ........ 15 bani leiuri 1 leu linia IVIiea publicitate 5 bani ouvîntul. Manuscriptele nepublicate se ard. Comitetul de redacţie: Io si Kalinderu rbovicearju 'ădutescu- jVtofru £T. Coţbuc J. Otescu p. 3u/fu 2^5 Colonel p. V. J\lâsturel Jîclamescu V. S■ jyioga Jl. J/icolaescu ffr. Caodossiu Cor/sl. C. popovici-Vaşcâ. SUMARUL : P. Dttlfu, Vîjie vîntul.— O. Coşbt^c, Cum învăţă omul carte.—Cât costă o coronă.— /. Candiani, Despre fericire. —.4. Iileunard, Din ce în ce mal mic (roman sciin-ţific).— V. S.Moga, însemnătatea maşincî de treerat —Niger, Strein în ţara lui.-Jr. Popcscu, Bdlele molipsitore. — Generalul Vlădcscu. — Oh. Adamcscu, Bibliotecile de la sate.—De la sate. — Sarea pentru vite. — Cronica săptămânii. — Informaţii. — Mulţumiri. — Poşta Administraţiei. Ilvstraţiunî: Vaporul maşineî de treerat. — Batoza maşinel de treera*. — Treeratul.— Generalul Vlădescu.—Liceul din Turnu-Severin. J^edocfta fi Administraţia Str. Jtiârjtulesp JYo. P, £ucurescf. www.dacoromamca.ro o O $ o o G w o o o FURNISORUL CURŢII RECOMPENSE OBŢINUTE: 4 Diplome de onore 19 Medalii de aur 1 Grand Prix 1 Afara de concurs MEMBRU JURIULUI Medalie de argint la Exp. Univers. Paris 1900. Cea inal maro recompensă decernată conservelor străine, FABRICA DE CONSERVE STAICOVICÎ Ca şi în anii trecuţi ve oferă anul acesta produsele sale de legume, precum : Mazăre, Fasole, Bame, Ghiveci, Pătlăgele vinete, Fasole ţu-cărâ şi Ardei copţi în cutie de '/, kilo cu preţul de Lei 5,75, colecţia de 10 cutii, din care voiţi să alegeţi. Transportul gratis pînă la gara sau comuna D-v6stră. Plata în ramburs. Fiind siguri că în tot-d’a-una aţi fost mulţumiţi. de calitate şi preţ, avem speranţa că şi anul acesta ne veţi onora cu comandele D-vostre, mai cu semă că anul acesta am redus preţurile cu 12% în raport cu anul trecut. Comandele se adreseză Bucuresci. D. STAICOVICÎ Strada Regală, 11. 3VEIOA. PUBLICITATE Cu 5 buni cuvîntul, iar pentru anunciurile cu un numAr mal mare de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fle-care cuvânt este numai de 4 bani. Moşnenii Văleni şi Runcenî aduc prin publicitate mulţumirile lor d-luî Inginer Ion Balaş din Câmpu-Lung, pentru modul cinstit şi consciincios cum d-sa a sciut să-î scotă din îndevălmăşie, după moşiile lor; unde trei rîndurî de Hotărnici aduşi înaintea d-sale nu au putut face nimic. 3.955.688.76 1 075.842.60 „NAŢIONALA” ►SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUGURESC * Capital în acţiuni întreg versat în aur................Lei 2.000.000 ► Fonduri de reservă compuse din prime şi daune........... [ Idem format din capital şi alte reserve . Total în aur Lei 7.052.531.36 \ Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoiauu. Dir. general E. GrUnwald. «Naţionala» asigură contra incendiului, a grindineî, contra riscului ►pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sînt primite întote combi- ► naţiunile obicinuite ca: cas de morte. * supravieţuire, zestre şi rentă. Sediul ►social în palatul Societăţii din str. ►Domneî No. 12, Bucuresci. Reprezentanţă generală în Bucuresci, str. ►Smârdan No. 4. Agenţii în tote oralele din ţară. HRĂDINA PREOTUL ILIE, Bise-® rica Cotroceni, Bucuresci. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Bra. 7)uffu. ------------------- www.dacoramanica.ro 526 ALBINA Gum îrivaţă omul carte (O- oşul Toma par’că nici nu l-a aucjit. S’a uitat lung, lung la încărligăturile gurgu-ete pe cari i le arătase cărturarul. Vedea, precum le mal vetjuse, nisce semne crăcănate în tdte chipurile, dar nu putea s’alegă' nimic din ele. Macliedon! Acolo scrie Maehedon! Trebuia să fie scris aşa, căci alt-fel cum ar fi citit trei omeni la fel acele semne. Mare lucru! Cele-lalte vorbe erau mal omenesc!: Alixandria, po* vestea lui Alexandru. Dar Maehedon? Ce e asta? Şi toţi au i. 0 şedinţă a societăţeî hiperpsihice din Perpignan. «ciţi de sigur că frumosul orăşel Perpignan posedă o societate savantă, al cărui renume este astă-rli universal. Ea a fost fondată acum câţi-vâ ani, de către ilustrul doctor Paradou, una din somităţile medicale ale sudului Franţei. Scopul societăţeî hiperpsiliice din Perpignan este studiul prin procedări esclusiv sciinţifice şi experimentale al tuturor chestiunilor cari sînt în legătură cu’ sufletul. Societatea nu eră prea numerosă din nenorocire, dar valorea membrilor ei eră de-ajuns. Se pote ţlice că la reunirile acestei societăţi asistă florea Perpignanului de omeni învăţaţi şi deştepţi. Intr’o luni, ţii 1 de Februare, sala societăţeî, eră contră obiceiului, înţesată de lume. Toţi membrii societăţeî şi un mare număr de persone streine, se înghesuiau pe lîngă larga masă a-coperită cu postav verde şi clopoţelul preşedintelui. Acestă îmbulzelă extra-oţdinară eră din causa unei comunicări pe care trebuia s-o facă unul din membrii societăţii, savantul profesor Callioure. Ce să fi fost acestă comunicare? Nimeni nu putea răspunde la acestă chestiune, afară de profesorul care voia să păstreze secretul pînă la capăt. www.dacoromamca.ro 534 ALBINA Pentru a se începe şedinţa nu se aştepta de cât sosirea preşedintelui, ilustrul doctor Paradou, caro avea obiceiul de a sosi tot-d’auna cu întîrrliere. In fine doctorul sosî. «Şedinţa este deschisă, . Tote privirile se îndreptară asupra profesorului care luă cuvîntul în următori! termeni: «Domnilor şi scump! coleg!, sciţi că am călătorit în Italia, cea maî mare parte a vacanţiei Insă, oprindu-me din întâmplare într’un orăşel aprope de Florenţa, numit Montepulciano, am a-vut ocasiune a face cunoscinţa unu! bătrân şi venerabil învăţat, numit Al-Harick, care se ocupă mult cu sciinţele pe car! le cultivam no! cu atâta căldură in societatea hiperpsihică din Perpignan. «Acest Al-Harick, îm! spuse de nisce studii forte interesante pe cari le făcea atunci, şi de la care ţliceâ—el, aşteptă resultate minunate. Sciindu-mă profesor de fisică şi chimie, mă întrebă asupra noilor fenomene de electricitate, descoperite de curend, maî ales asupra analogie! care există între ondulaţiunile luminase şi ondulaţiunile electrice. «L’am părăsit fără a fi putut află natura exactă a studiilor luî. Nu voise a-mî da de cât câte-vâ indicări vag! şi fără nici www.dacQFomanica.io ALBINA 535 un interes. Totuşi plecând, me asigură că vădend bunele relaţi-unî ce am avut împreună, se va grăbi a-mi comunică descoperirile lui. «Uitasem do tot pe bătrânul meu învăţat de la Montepulciano, când, acum 15 dile, primii următorea scrisore: Domnule, Sunt fericit de a ve comunică că mi-atn atins ţinta: Am ajuns a puteă face pe omeni cât de mici voesc eu». Collioure fu întrerupt în acest moment în citirea sa de mirările şi esclamările intregeî adunări. Câte-vâ minute fu o gălăgie îngrozitore : unii pliceau că nu se pote o asemenea descoperire, alţii găsiau că învăţatul italian a făcut cea mai frumosă descoperire a secolului. Se împărţiră toţi în două partide, unii pentru şi alţii contra. Se înfierbântau pe nesimţite, strigând, urlând chiar. Doi societari erau gata să se îneaere când preşedintele creţlîi că trebue să întervie pentru a restabili ordinea. Mişcă cu putere clopoţelul, dar acesta nu dete nici un sgomot. Nu servise do mai mult de 2 ani, aşâ erau de liniştite de ordinar şedinţele, şi rugina făcuse să-i cadă limba. Doctorul, care nu sciâ acestă întâmplare, urmă a sună cu putere, închipuindu-şi că sgomotul împiedică de a se auţli clopoţelul. Văzând pe doctor că-şi mişcă braţul cu clopoţelul, se făcu linisce de odată. Dar, mirare, nu se aucliâ nimic şi I^aradou totuşi sună mereu. Atunci fu o isbuenire de rîs generală. Para-dou rîse şi el. In line, când liniştea se restabili, profesorul Collioure continuă citirea scrisoreî sale. «Bine-voiţi ve rog a comunică descoperirea mea colegilor voştri de la societatea hiperpsihicâ din Perpignan. Me ţin la disposiţiu-nea d-vostră şi aceea a colegilor d-vostră, cari vor ave plăcerea de a ve însoţi, pentru a ve probă, prin numerose experienţe, realitatea descoperirii mele. Să mc însciinţaţî cu 15 (file înainte, de data sosirii vostre. O mare tăcere se făcu în urma citirei acestei scrisori. Callioure fii primul care reluă cuvîntul. «Regret infinit de mult, (lise ol, că nu pot răspunde la învita-ţiunea care ne este adresată, căci sînt absolut reţinut aici de către funţiunile mele. — Aţi pute să cereţi un concediu de 15 (Iile rectorului, observă preşedintele. — De prisos, m’ar refusa, respunse profesorul. — Să aşteptăm vacanţa de Pasce, veţi fi liber, adaogă doctorul. — Tot e imposibil, răspunse Collioure, căci just către acestă epocă aştept să capăt un nou copil. Vom merge aşa dar fără dumneata, (lise Soleihas. Un voiaj în Italia mă ispitesce mult în acest timp al anului. Mă înscriu pe lista călătorilor pentru Montepulciano. Şi eu, şi eu» răspunseră în cor toţi membrii societăţei. Şi iată pe preşedinte încurcat d’a binele : nu puteau merge 40 la Al-Harick. ’ Dar, observă Canigon, unul din marii băcani din Perpignan, adresându-se lui Collioure; ne poţi asigură că experienţele nu vor fi primejdiose? Eu, ţin la pielea mea înainte de tote. www.dacoramanica.ro 536 albina — Despre asta, scumpe domnule, răspunse profesorul, nu pot jură nimic. Nu sciu de loc ce vor fi aceste experinţe. — In acest cas, ţlice băcanul, eu nu mă duc acolo. — Ba nici eii, repede un alt membru. —^Ba nici eu, repetară toţi ceî-lalţî în cor. —-Să vedem, ţlise preşedintele, trebue să ne hotărâm; se duce cine-vâ, ori nu se duce nimeni ? — Să se tragă la sorţi, rlise o voce. •— Să se voteze, adăogă o alta. Permiteţi, permiteţi, întrerupse Collioure. Eu propun a trimite pe membrii biuroului, doctorul Paradou şi colegii noştri Saleihas şi Camaret. — Mulţumim de alegere, răspunse dentistul; nu vreau să mă duc, dacă sînt primejdii. — Dacă sînt, observă preşedintele, să nu iei parte la experienţe Eu însă ţin mult să le văd. — Şi eu asemenea, adăogă vice-preşedintele. — Fie, răspunse atunci Camaret, mă hotărăsc dar a vă urmă. — Da, da, răspunseră toţi membrii. — Ei bine, am să scriu chiar de astă-seră la Montepulciano, adaogă profesorul, şi veţi porni la drum când va sosi răspunsul». După aceste cuvinte, incidentul se închise. Preşedintele dete cuyîntul la un alt membru al societăţei hipersihice din Perpig-nan şi şedinţa continuă. (Va urma) însemnătatea maşinel de treerat. înăla introducerea maşinelor de treerat, calul şi boul trebuiau să facă acestă lucrare, deşi cu mare obo-selă. Căci a face o lucrarea care nu-ţî aparţine de-a dreptul, este tot cl’a-una forte obositor. In loc să întrebuinţăm calul la munca câmpului ori la călărie, îl alergăm totă ţliua împrejurul unui par bătut în mijlocul ariei, ca să se apropie de el şi să se depărteze, sdrobind sub piciorele sale paiele şi spicele de grâu; este ca şi cum un cismar 1-aî pune să facă căciuli. Da de bietul bou, care se înjugă la car, pe care trebue să-l învîrtescă împrejurul arici, în căldurile cele mari din luna Iulie şi August, ce trebue să (Jicem? In Transilvania, omul înlocuesce chiar şi astăzi, la treieratul grâului, calul şi boul. El se fo-losesce la treerat de un fel de instrument de lemn www.dacoramanica.ro ALBINA 537 numit «îmblăciu» Acest mod de treerat este cu mult maî obositor, chiar de cât cositul şi seceratul grâului. Acei dintre săteni cari au ţinut vr’o dată îm-blaciul în mână, lucrând cu el numai o ţii, nu pot spune că e adevărul! Omenii de sciinţă aii căutat tot-d’a-una a economisi munca omului, şi a-1 reduce mai mult la o simplă supraveghere. Ast-fel omeni! de sciinţă, aii inventat fel de fel de maşini, cu care să lucreze pămîntul, să ţesă pînză, www.dacocomamca.ro 538 ALBINA să torcă lîna, să altoiască pomii roditori, să se cere şi să treere grâul ca şi alte bucate strânse de pe câmp. Aşa, iubiţi săteni, un om cu puţină carte de me- • canică, pote să conducă o maşină de treerat, ca în-tr’o di să treere atât cât n’ar fi putut treera nici 200 de caî. Şi ce face omul acesta? Pune paie sau lemne în cuptorul maşineî şi apă în maşină, şi aţi vSdut voî săteni cum curge grâul, în cât de multe www.dacoromaiiica.ro ALBINA 589 orî nu resbiţi ca să duceţi de la batoză grâul ce curge în saci la o parte pe arie, de şi locul este forte aprope. Vedeţi cum omul, prin sciinţa luî, face minuni mart Dumne^escî, fiind-că Dumnezeu i-a dat minte şi judecată, ca să descopere maşini, de care de multe orî remâî încremenit. Prin aceste descoperiri omul de sciinţă caută a înălţa şi a pune înaintea ome-nilor fără carte, şi mai mult existenţa şi puterea Dumnezeiască. La o maşină de treerat deosebim 2 părţi: maşina, Treeratul. în care se fierbe apa spre a o preface în vapori, şi batoza, în care să bagă snopii de grâu, ori de ovăs, etc., ca cum aî băga grâu la moră ca să se macine. Snopii băgaţi în coşul batozei se treeră, aşa că bobele cad la oparte, pleva de altă parte şi paiele bine scuturate de bobe, cad de altă parte, adică înapoia batozei, iar pleva sub batoză. Iată cum nisce site ale batozei, puse în mişcare, prin ajutorul roţii celei mari de la maşină, în care fierbe apa, care rotă, numită şi volant, stă în legătură printr’o curea mai lată şi mai grosă, cu una din osiile batozei, fac atâtea lucrări pe care omul * nu le-ar pute face de odată. Dar, când osiile batozei se vor pune în mişcare cu electricitate, care lumineză noptea multe din oraşele ţăreî, şi care se va pute produce prin www.dacoromaiiica.ro 540 ALBINA nisce maşini aşezate pe lingă rîul Argeş, sau pe lingă alte ape curgătore, şi care se va duce prin sîrme tocmai la batoze! In caşul acesta lucrarea va deveni şi mai uşoră. Căci se va deschide un- fel de cana (robinet), ca cum aî deschide canaua la o bute cu vin ca să curgă vinul, ast-fel va curge electricitatea şi tote maşinăriile batozei se vor pune în mişcare. Si când va fi de trebuinţă se va închide canaua, şi electricitatea se va opri. Par-că atunci, v’aud, iubiţi săteni, picând : «Domne, mare şi puternic eşti!» Văzurăm şi acestă minune Dumnezeiască! Dacă am face o socotelă la maşinele de treerat, şi la hergheliile de cai, ce trebuia să întreţie marii agricultori spre a-şi treera grâul, maşinele de treerat costă mai puţin. Ca probă avem, că maşinele de treerat, au luat locul hergheliilor de cai în totă ţara; rămânend un număr forte mic pentru lucrările câmpului şi călărie. Marii agricultori s’au prea grăbitcu stârpirea acestor herghelii de cai, de la care printr’o bună îngrijire ar fi putut trage folose însemnate prin vinderea cailor mai de rasă în străinătate şi statului nostru, pentru armată; căci astăzi statul cumpără cai trebuincioşî armatei din străinătate. După cum agricultorii au făcut lues folositor când au cumpărat diferite maşini trebuinciose la lucrările agricole, tot ast-fel trebuiau să facă şi cu hergheliile de cai, ca banul statului şi al particularului să nu trecă peste hotare. Din nenorocire aşa se întâmplă lucrul astăZî. V. S. Moga. D-l dr. C. Chiricessu, decanul facultăţii de teologie şi păr. econom C. Nazarie, directorul semina-riuluî Central, au făcut fie-care personal, câte 5 abonamente la revista «Albina.» Le mulţumim din suflet pentru ajutorul ce ne dau. www.dacoromanica.ro ALBINA 541 Străin în Ţara luî (*)• upă eşirea din biserică, porniră cu toţii la marginea iazului şi acolo Cosmin, suit pe o masă, lămuri tuturora însemnătatea dughenii ce deschisese Mâi- • nescenii, cu puţin câştig pentru ei şi cu mult câştig pentru toţi cumpărătorii. Pe de o parte se înlăturau streinii lacomi cari vînd lucruri proste şi scump, pe de altă parte se în-curageâ mâna acesta de omeni din Măinesci care-şi puneau economiile lor pentru a fi folositori altora. Bune sunt pânzeturile din tîrg, grăi intre altele; să cumpere odată după trebuinţa casei şi nevoea se împlinesce, iar fie-căruia îi pare lucru eftin şi că a făcut economie de timp. Dar ia închipuiţi-ve, fraţilor, că pe când bărbaţii sînt la plug, încă tomna, şi pînă când dă frunza, femeile se îndeletnicesc cu răsboiul ascultător, cu harnicele suveice şi cu spetele înţelepte printre cari firele se petrec şi se prefac în suluri de pînză! Cât timp bine şi cu folos petrecut; şi ce spor de pe urma cânepei şi inului! bumbacului şi boran-gicului! lânei şi aţei!.. Mai înainte erâ mândria fie-cărei casnice să ţăsâ şi să-şi facă în casă tote;— pînă şi abaua pentru vestmintele bărbatului... Şi cât erâ de frumos portul femelei şi al fetei; le împodobiâ mai nemerit firea şi nemul de românce;.le făceâ să se ivescă ochilor mat cu lipiciu ca înfăţişare, adevărat vrednice şi pricepute la muncă. Adi alergă tote la de-a gata: în locul portului românesc neoş, se fac nisce brezae cu împestriţătura veştmintelor de tîr-goveţ; cheltuesc parale în zadar şi nici port frumos nu au pe trupuri... înţeleg să iâ omenii unii de la alţii, obiceiuri şi îmbrăcăminte, dar să aibă cuminţia de-a alege ce-i bun şi care se potrivesc. Copacii îşi pierd frunza, tomna; le dă alta, primăvara; dar tot potrivită copacului şi la fel cu cea cădută. Românul să facă aşa cum este firea lucrurilor, aşa cum a lăsat Dumnedeu şi cum s’a moştenit de la părinţi. Să se înnoiască în apucături ca pînza, să le îmbuneze, să le înfrumuseţeze dar să nu le deâ altă prefacere, care, strică ochilor când le privesc. In dugheana ce-au deschis . fraţii "mei din Măinesci, se află de tote, dar alese ca pentru 1 (1) Vecii numerile 7, 8, 9, 11, 13—14 şi 18. www.dacoromanica.ro 542 ALBINA portul românesc ce trebue să fie drag ori cuî cu drag îşi portă numele de român. Eftin şi bun veţi cumpără, aşa e; dar sfatul nou este să începeţi cu toţii a ve semănâ inul şi cânepa, a vi le meliţâ, a vi le ţese şi a ve întorce la obiceiurile strămoşesc!..; iar de cumpărat apoi, să ve remâie numai mărunţişurile înfrumuseţătore. După ce le mai grăi asupra chipului cum se fac economii şi din puţinul agonisit, pentru viaţa de tote dilele;—asupra frumuseţii lucrului simplu făcut cu meşteşug şi cum fie care trebue să se porte după darea lui de mână, — îi lăsă, şi porni la curte. Niger. 361ele molipsitdre. -tot-Puternicul a îngrijit ca să avem totul pentru ca să putem trăi, să putem vieţui. El a în-căldit şi luminat pămîntul cu sore, acest isvor al tuturor manifestaţiunilor de viaţă; El ne-a lăsat aer şi apă, fără de cari nu pote trăi nici o vieţuitorc; El ne-a înzestrat cu-minte pe care cultivând-o, să seim a ne pute scote hrana din pâmînt, a ne teri de asprimile şi schimbările vremii, a ne apără de animalele primejdiose, a îmblândi şi a ne folosi de altele, a pătrunde cu ea, tot ce ne înconjoră şi cade sub simţurile nostre. > Dar omul de multe ori nu se folosesce cu tragere de inimă şi pricepere de tote bunătăţile naturii, lăsate de Dum-nedeu; ci adesea merge la voia întâmplării, punendu-şi totă nădejdea în mila Creatorului, uitând dicetorea: «Dumnedeu îţi dă, dar în sân nu-ţi bagă», din care pricină viaţa lui este adesea ameninţată, sănătatea face loc boleî. Căci viaţa unei fiinţe ţine de trei condiţiuni, şi anume: să aibă hrană bună şi îndestulătore; să se îndepărteze de la ea tot ce corpul ei lepădă, şi al treilea ca ea să aibă sore, lumină, aer, etc. Una din aceste trei de căpetenie condiţiuni lipsind, viaţa nu mai pote fi. In adevăr lipsa hranei, bunioră, e aprope de mintea omului, că face a www.daconnnaiiica.ro ALBINA 543 pieri orî-ce fiinţă; ţinerea cât-vâ timp într’o casă a unui om sau într’un grajd a unui animal fără să se îndepărteze murdăriile ce trupul lor lasă, acele murdării ii vor omorâ, înâbuşindu-î, otrăvindu-i, prin propriele produse ale corpului lor; sau în fine puneţi ori-ce veţuitore poftiţi, într’un loc închis, într’o cutie dacă vă place, în care să nu pătrundă aer, lumină, sau sore şi fiţi siguri că viaţa nu va întârdiâ de a o părăsi. Cunoscend acum de ce împrejurări .ţine viaţa, este lesne să deducem că sănătatea atârnă tot de acele împrejurări şi că boia prin urmare trebue căutată tot în ele. Ne apă- . rat, o hrană rea sau ne îndestulătore, traiul în murdării sau în locuinţe lipsite de sore, lumină, aer, sau ast-fel făcute în cât să nu ne potă apără în contra schimbărilor vremii, turbură sănătatea, provocă boia. Bolele sunt multe, noi nu ne vom ocupă de tote, ci numai despre cele molipsitore, cari am dis că au însuşirea de a se luă de Ia bolnav la sănătos. In bolele molipstore, individul bolnav împrumută celui sănătos pentru a-1 molipsi, un ce, ceva special bolei lui, ceva necesar pentru a-î împărtăşi boia. Acel ceva nu este de cât seminţa boleî luî molipsitore. O pildă: avem doue putini, una cu borş, alta cu apă şi tărâţe. Dorim acum ca să schimbăm şi conţinutul putinei a doua, în borş, pentru a ajunge la acest scop, n’avem de cât să luăm puţine husei de la putina întâia, pe care să le punem în a doua şi dorinţa nostră va fi satisfăcută cu condiţiune ca ea să fie la puţină căldură şi la aer. Ce am făcut noi în acest caz? Nimic alt cevâ, de cât ne-am împrumutat cu husei, cari nu sunt de cât sămînţa sau mai bine conţin semînţa borşului Ei bine, huscile, în esemplu citat se pot compară forte bine cu acel ceva din corpul omului sau animalului bolnav de bolă molipsitore, care este sau conţine semînţa acelei bole, şi care trecură la omeni sau animale sănătose, determină mai tot-d’auna acea bolă. Semînţa bolelor molipsitore, numită în sciinţa medicală contagiu, miasm, virus şi mai în urmă germen patogen, nu este de cât aceea ce se numesce tot în medicină bacterii, microbi Microbii dar, sunt pricina hotăritore a bolelor contagiose www.dacQFomanica.io 544 ALUINA şi pe care omul sau animalul pot să-l ia încă din alimente stricate, din locuinţe murdare, etc. Despre ei ne vom o-cupa în viitor. Irimia Popeseu. Medic-Vcterinar. Generalul Glădescu. încetat din viaţă în diua de 23 Ianuarie trecut, generalul Mateiu Vlădescu, fost ministru de răsboiu, fost şef al Casei militare a M. S. Regelui. Dăm aici portretul acestui brav general, cum şi câte-vă notiţe despre viaţa sa. Născut la anul 1835, Februarie 2, a fost înaintat sub-locotenent la 1856 Aprilie 7. De la 1856 până la 1858 a lucrat la harta României cu statul major austriac. La 1877 colonel comandant al regimentului 3 de linie. Pină la trecerea Dunărei, brigada Vlădescu a ocupat poziţiile de la Gîrla mare, Vrata şi Salcia, pînă la Cetatea. In acest timp, în diua de 18 Iunie a fost o luptă de artilerie la Vrata. Trecend Dunărea, brigada Vlădescu, făcend parte din divizia colonelului Cerchez, a ocupat Verbiţa. La căderea Plevnei, brigada Vlădescu este cea d’intâu care a intrat în oraş (doue batalione din cari: unul din al 6-lea de linie şi unul din al 6-lea de dorobanţi). Aceste două batalione trimise de colonelul Vlădescu, comandantul brigadei, au fost conduse în Plevna de colonelul Algiu, iar restul brigadei cu comandantul seu, a înaintat pînă la înălţimile ocupate de trupele turceşti, d’asupra Plevnei. Este de notat că regimentul al 3-lea de linie a avut o-nore să dea o companie ca gardă de onore la cartierul lui Osman-Paşâ, după constituirea sa de prizonier. O mare parte din reserva armatei turceşti a depus armele înaintea brigadei Vlădescu. Se pote afirmă că cel d’întâiu care s’a pus în comunicaţie personală cu Osman-Paşa a făst colonelul Vlădescu, coman- www.dacoromaiiica.ro ALBINA 545 dantul brigadeî, şi numai în urma raportului său verbal, colonelul Cerchez, comandantul diviziei, a pătruns la locuinţa luî Osman-Paşa. Generalul Mateiu Vlădescu. După căderea Plevnei, brigada Vlădescu a tost însărcinată cu conducerea prizonierilor în ţară. Generalul Vlădescu a primit mandatul de Senator în judeţul Dâmboviţa. www.dacarQmamca.ro ALBINA 546 La 1892 a fost numit şef al casei militare a regelui şi la 1893, Maiu 10, a fost înaintat la gradul de general de divizie. In anul 1896 a însoţit pe principele Ferdinand al României, la încoronarea ţarului Rusiei, Nicolae al II-lea. Generalul Vlădescu avea decoraţiuni şi medalii din partea mai tuturor Curţilor europene. ------------------- Bibliotecile de la sate. hestiunea e mai importantă de cât socotesc mulţi. Pentru noi, stabilirea bibliotecilor la sate şi mal ales folosirea acelor biblioteci sînt con-diţiunl esenţiale pentru ca obligativitatea în-văţămîntuluî primar să dea rdde. E adevărat că noi luăm pe fiul sătenulul şi 1 ducem la şcdlâ, că am clădit localuri în multe comune, că plătim un mare număr de învăţători... Tdte acestea nu dau nici un resultat dacă junele absolvent al celor cinci clase din sat nu mal citesce. In genere, de la 15—16 ani şi pînă la 21, când sînt recrutaţi, cel mal mulţi tineri nu se mal ocupă, mulţi pierd cunoscinţele căpătate cu atîta trudă în şcăla primară, ba unii nu mal sciu nici a citi. S’au găsit, cu ocazia înscrierii oştenilor, tineri cari se scriu în rubrica analfabeţilor, deşi au certificat de absolvirea cursului primar. Acăstă constatare e grozav de îngrijitdre şi se impune ca o datorie sfîntă a celor ce gîndesc la viitorul nemulul să iea măsuri de îndreptare. E netăgăduit că ţăranul, din propria Iul iniţiativă, nu va învăţă carte. Trebue să se în-tervie şi de către stat şi de către particulari ca să fie pus pe calea cea bună. Intre mijldcele cari se socotesc ca un complement al şcălel primare sînt bibliotecile rurale. Fdia ndstră s’a făcut tot-d’a-una ecoul apelurilor adresate autorilor şi publicului de către învăţători şi preoţi cari au întemeeat biblioteci pe la şcoli sau pe la parohii. Pe cât sciu, unii autori au şi răspuns binevoitor. Socotesc însă că este interesant a ne întrebă dacă numai constatarea că în cutare sat sînt 50 sau 100 sau 300 de volume şi de broşuri este şi dovada că în adevăr folosesce la cevă biblioteca? Eu cred că două alte puncte trebuesc lămurite: 1) ce fel de cărţi sînt? 2) dacă aceste cărţi sînt citite de ţărani şi do câţi anume? www.dacofomanica.ro ALBINA f)47 Dacă e vorba să adune învăţătorul ori preotul o serie de publicaţii cari nu sînt bune pentru săteni ori dacă—fiind cărţi bune — nimeni nu le atinge, atunci t<5tă lupta şi t<5tă propaganda este inutilă. Chestiunea a fost înţelesă şi de alţii. Jlilele trecute primirăm un articol de la un d-n învăţător; îî vom da loc în No. viitor şi vom discută părerile emise de d-sa, ca prin acăsta să provocăm o desbatere mal largă şi o mal deplină lămurire a chestiunii. Gli. Adamcscu. ----=^f>£<§.