No. 17
21 Ianuarie 1901
Revistă Enciclopedică populară
are în fie-care Duminică
Abonamentul în ţară pe an L.ei 5 j Abonamentul în străin, pe an Uei 8
8 luni »	3 I Un număr.................15 bani
1 leu linia JVIlea publicitate 5 bani euvîntul. lanuscriptele nepublieate se ard.
Comitetul de redacţie: on KaBinderu
_ iovicearfu ^âdulescu- ftî° tni Coşbuc 3. O fes cu p. Su/fu


Colonel p. V. plastureI S. Jldamescu
V. S- PHoga
Jl. JYicoIaescu ffr. Ceodossiu
Corjst. C. popovic'-Vaţcă.
SUMARUL: M6rtea Reginei Angliei. — Noul Rege al Angliei.— G. Coşbuc, Cap, mână şi nas. — Apelul Societăţii «Steaua*. — /. Kalindcru, Circulari folosit6re. — Fundaţiunea universitară «Carol I». — Sp. Popcacu, Cât învaţă doctorii. — Ir. Popescu, Bdlele molipsi' t6re.— M. Lupcscu, Un îndemn.—/. Popescu, Apel.— Yvca, Plutirea corpurilor şi înotarea.— I. Marincscu, Familie stinsă de rachiu. — Gh. Adameacu, Corespondenţa interşcolară.— C., Activitatea societăţii «Cordna Română». — Un Aaiatent, Pomul la Cocioc.—Cronica Săptămânii.— InformaţiunI.
Ilustraţiuni: Victoria, Regina Angliei.— Regele Angliei.—Sala de lectură din Fundaţiunea «Gnrol 1». —Balanţa care arată că un corp cufundat în apă pierde din greutate. — Palatul Principelui Gr. M. Sturdza din Bucurescl.
o
Q O ' O 0 O G O O
o
0
o
o
G
O
p ! ©
G
O
G
G
O
O
<51
o '■
o i o o G
G
G
O
G
O
P
G

pedacffa fi	pucuresci.
FORNISORUL CORT»
RFCOIKIPtNSE OBŢINUTE:
4 Diplome de onâre 19 Medalii de aur 1 Grand Prix 1 Afară de concurs MEMBRU JURIULUI ^Medalie de argint la Exp. Univers. Paris 1900.
Cea mal inare recompensă [.decernata conservelor strSino,
FABRICA DE CONSERVE STAICOVlCÎ
Ca şi în anii trecuţi ve oferă anul acesta pro-ţ dusele sale de legume, precumMazăre, Fascie,< Bame, Ghiveci, Pătlăgele vinete, Fasole ţu-< cără şi Ardei copţi în cutie de ’/a kilo cu pre-/ ţul de Lei 5,75, colecţia de 10 entii, din care< voiţi să alegeţi. Transportul gratis pînă la gara,; sau comuna D-vostră. Plata în ramburs.
Fiind siguri că în tot-d’a-una aţi fost mulţu-/ miţi de calitate şi preţ, avem speranţa că şi anul< acesta ne veţi onora cu comandele D-vostre, maî< cu semă că anul acesta am redus preţurile cu< 12°/0 în raport cu anul trecut.
Comandele se adreseză Bucurescî.	D, STAICOVICI
Strada Regală, 11.
MICA PUBLICITATE
Cu 5 buni cuvîntiil, iar pentru iinunciurlle cu un număr mai mare de cuvinte, de la 50 în sus, preţul pentru fle-eare cuvînt este numai de 4 bani.
Ministerul lucrărilor publice a pus în vinejare la librăriile Socecu, Alcalay şi Miiller (pasagiul Român) următdrele publicaţiunl cu preţurile însemnate în dreptul fie-căreia: Expunerea situaţiei Ministerului de lucrări publice la finele anului 1897, două volume â lei . . . 18,75 Harta murală a drumurilor
ţărel (în 4 fol) lei........12 50
Les routes cu Roumanie, un
volum lei.................... 2.50
Harta drumurilor ţărel împărţită pe judeţe............ 0,50
Caete speciale pentru lucrări lunare, de Const. C. Pop.-Taşcă şi N. D. Spineanu institutori. Pentru div. I rur. şi cl. I urb. 15 bani broşat « II « i II i 30 >	»
« III *	« III »	50 » carton.
De clasele III şi IVa Iei 1	»
Depositul la Tipografia «Carol Gobl» str. Domnel No. 10, care le espediază în totă ţara contra ramburs. Rabat 25% comandelor de la 10 lei în sus,
Primăria oraşului IlucurescI
PUBLICAŢIUNE
Pentru ca listele electorale ale Capitalei pe anul viitor 1901 să fie cât se p6te mal exacte, Primăria a hotărât să incăpă mal de timpuriu lucrările pentru alcătuirea acestor liste.
Tot de-odată aduce la cunoscinţa tu-
turor că orl-ce cereri referite re la înscrieri ştergeri şi rectificări în liste se pot adresă chiar de acum.
Cererile sînt scutite de timbru, pe baza legeî electorale: ele vor însoţite de actele pe basa cărora se motivăză cererea.
Primar (ss) I. Bărbătescn.
Secr. general, (ss) I. Popescu.
Octombre, 1900.
No. 41.003 3678
Textul pentru pregătirea lecţiuiiilor, de Eugen Tisescu învăţător, elegant lucrat.
Pentru institutori. ... lei 3,50 » învăţ, pe cursuri. » 3,50 Adresaţi comandele însoţite de cost, plus 50 bani porto, domnului Engeniu Tisescn, Bacău._______________
GRADINA PREOTUL ILIE, Biserica CotrocenI, Bucurescî. — Arbori fructiferi, Arbori pentru şosele, Arbori altoiţi de ornament, Arbuşti, Plante urcătore, Braijî, Pinii austriac!,Thuia şi altele. Stupi, Tran-dafirî, etc.__________________________
Societatea de ltasalt Artificial şi
de Ceramică de la Cotroceuî. Capital social Lei 2 500.000 deplin versaţi Sobe de porţelan albe si colorate
Representanţa generală pentru totă tara
f Bucur. Calea Moşilor No. 81.
ZWÂIFEL 4 C0.iIa5h str' Mitropoliei No. 2.
(Galaţi, str.Egalităţil No. 48.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
441
jtfdrtea Reginei Angliei.
mCm veste tristă, a străbătut ca fulgerul de la un cap ' Rj la cel-lalt al lumex: bătrâna Regină a Angliei Şl Impărălesa Indiei, bunica A■ S. Regale Princi-pesei Maria, şl-a dat obştescul sfârşit în castelul de la Gsborne înconjurată de întrega familie între cari şi împăratul Wilhelm al II al Germanici, nepotul Reginei Victoria.
Dăm aici câte-vâ date din vieţă, cum şi chipul el pe când se afla mal tîneră.
Regina Angliei şi împărătesă a Indiilor, Victoria Alexandrina s’a născut la 24 Mai 1819, ca unică fiică a ducelui de Kent şi a principesei Luisa Victoria de Saxa-Coburg.
Prin mdrtea tatălui ei (24 Ianuarie 1820) fratele regelui Wilhelm IV, Victoria a devenit cea mal apropiată moşteni-t6re a tronului britanic. Dînsa a primit o instrucţie vastă in sciinţele de Stat. Când regele Wilhelm IV muri în ndptea de 20 Iunie 1837, ea a fost proclamată de regină a Angliei. Ea dormea adânc când sosiră archiepiscopul de Cantorbery şi lordul Chamberlain ca să i anunţe proclamarea de regină.
Victoria s’a îmbrăcat în grabă cu un capot, a luat o bro-bbdă pe cap şi pantofi în picidre.
Ast fel primi ea pe cei doi delegaţi, cari i-au făcut cele dintâi omagii.
Regina Victoria a fost încoronată la 28 Iunie 1838.
In anul următor regina Victoria se căsători cu vărul ei, principele Albert de Saxa-Coburg Gotlia, cu care a trăit 21 de ani. Din căsătoria ei s’au născut 9 copii: Victoria, actualmente înpărătesa Frideric, prinţul Albert de Walles moştenitorul tronului, principesa Alice de Hessa, principesa de Battemberg etc.
La 21 Iunie 1887 regina Victoria şi-a serbat jubileul de .50 de ani de domnie, iar la 1897, cel de 60 de ani.
Noul rege este Albert Eduard de Walles, născut la 1841. El e căsătorit cu Alexandra, fiica regelui Christian al Danemarcei.
Programul înmormîntărei răposatei regine, care va ave loc Sâmbătă 20 Ianuarie curent la Windsor, a fost stabilit.
Corpul va sta o (Ji la capela Sf. Gheorghe, apoi va fi transportat la mausoleul din Frogmoore.
www.dacoromanica.ro

ALBINA
443
NOUL REGE AL ANGLIEI
«n urma morţeî reginei Victoria, pe tronul britanic se ' urcă fiul ei cel mai mare Albert Eduard, prinţ de Walles, duce de Saxa şi Cornwalis, etc., născut la 9 Noembi’ie 1841 în Londra.
Regele Angliei.
Regele Eduard a avut o educaţiune fdrte îngrijită, a studiat la universităţile din Oxford şi Cambridge; la 1860 făcîi o călătorie în America, iar la 1862 în Orient. El s’a căsă-
www.dacoroinaiiica.ro
444
ALBINA
torit la 10 Martie 1863 cu principesa Alexandra de Danemarca, fiica actualului rege Christian IX. Din acestă căsătorie s’au născut cinci copii (doi prinţi şi trei principese).
Ca Prinţ de Walles intră ca colonel în armata engleză în care înaintă până la rangul de mareşal, fără a luă însă parte activă la afacerile militare. El are în armata prusiană rangul de mareşal-general. Intre anii 1875—76 făcu o călătorie în India.
Prinţul de Walles resideză mal cu semă la Marlborough-House în Londra şi în Fragmore la Windsor.
Noul rege Albert Eduard este frate cu defunctul duce de Edinburg; prin urmare e unchiu al principesei Maria a României.
Cap, JVIână, şi fias.
f lucru mare într’o limbă tabloul. In loc să-ţi spună o vorbă, poporul îţi arată un 'tablou, o icdnă, şi spune de-o sută de ori mal limpede şi mal mult de cât cu vorba. Iar mie mi se pare, că toţi acel ce se plâng că limba românescă e săracă, habar n’au — nu de vorbele limbii, ci de tablourile el. Când citesc! prin gazete ori aucjl pe stradă am făcut tot imposibilul, ca să reuşesc, nu-ţî vine să rîcjî ? Lasă, că o o prostie mare cât drumul de la Bucurescî la Paris, să zici că faci imposibilul («cee-ce e cu neputinţă») câtă vreme el nu se pdte face, dar e şi de rîs o vorbă «aşa de umflată» şi nici nu veijl nimic înaintea ochilor sufletesc! când o spui. Acelaş lucru e spus în tabloul: m'am făcut luntre şi punte şi tot n’am ajuns la sfârşit. Aici vecjl un tablou: încerci să treci peste râu, şi cu luntrea şi făcendu-te şi punte, şi, de bunăsemă aî încercat şi cu notul—şi tot n’aî putut ajunge dîncolo de mal. Nenumărat de multe sînt tablourile unei limbi.
Şi iată dintre multe, eu. vreau să vă scot la ivelă o grupă de tablouri, înrudite intre ele cari sunt un fel de curiositate a limbii. T<5te sînt relativ la cap, gură şi nas.
Gândiţi-ve întru început la aceste trei: peste cap, peste mână, peste nas. Trei tablouri — e dator până peste cap şi acum îl este peste mână să dea altora peste nas. Ce imaginaţie ! Parcă datoriile ar fi o apă, care tot cresce, cresce, îţi ajunge pînă la piept, pînă la gât (e dator pînă’n gât!) pînă peste ochi, peste cap şi te înecă. Cât de plastic a spus cine-a spus întâiu acâstă vorbă: eră poet, vedeâ ce vorbea. Ast-fel peste cap însemneză 6re-cum viaţa, existenţa omu-
www.dacoromanica.io
ALBINA
445
lui, care se înecă, piere! Alta e cu peste mână. Eu îmi explic tabloul în două feluri: ori că aî să te întinai s’apuci cevâ de sus şi n’ajungî cu manile, ori că aî să apuci cu drăpta vr’un lucru din partea stângă şi întincjindu-ţi mâna peste piept şi mâna stângă fie că nu poţi apuca lucrul fie că nu-1 apuci cu «îndemână. » Orî-cum ar fi tabloul, un lucru se vede: peste mână arată o lipsă de putinţă, dar putinţă fisică. Tabloul cu peste nas nu e nevoe să-l căutăm şi nici nu interesăză deocamdată. Ceea ce vreau să arăt e numai atâta, că, numai un om maî bun pdte da peste nas altuia maî rău, dar întors nici odată. Vinovatului îî poţi da peste nas, nu însă nevinovatului. Când dai peste nas, umilescî omul. Tocmai asta e a da peste nas cuî-vâ: a-î face o morală. Şi iată, că peste nas e o pricină a moralităţii omului.
Acum, omul are treî puteri. O putere intelectuală, o putere fisică şi una phisică: tăria minţii, a trupului şi a sufletului; are deci — după tablourile Românului — cap, mână şi nas.
Cap arată treî lucruri:
1.	Existenţa. E uşor de înţeles de ce. Omului îi poţi tăia un picior ori amândouă, mânile, urechile, nasul şi, mai pe scurt, orî-care membru văcjut al corpului, şi omul tot pdte exista ca om. Dacă îi tai însă capul, el înceteză de a exista. Românul (Jice: «cât mi-o sta capul,» cât voiu fi viu, cât voiu exista. «Nu vne las, odată ca capul» sau: «tu s'o plătescî cu capul,» cu viaţa ta, cu existenţa. Cel-co se vîră în primejdii cari pot să-î răpue viaţa «îşi face de cap.»
2.	Individualitatea. ţ)icem «capete» ca să arătăm indivizi-«A mustră, a sfătui, pe capete,» însemneză că ai mustrat, aî sfătuit pe fie-care individ singuratec, luându-i pe rînd din grămadă. O deosebire, în limba ndstră — deşi mai de cu-rînd — e aceea, că vorba capete se întrebuinţeză mai ales când vorbim de animale; când vorbim de dmeni, (jicem suflete. Câte capete de boi, câte capete de oi are cutare? Dar: câte suflete hrănesce în casă ? Mai de mult a fost tot una dacă (jiceaî: România are peste cinci milidne de capete, ori peste cinci milidne de suflete. Astăfjî e în us numai expre-siunea din urmă. Omul, care nu ascultă de alţii «face de capul hă.» Cel prea îndrăsneţ e om cu capul a mână.
Dar ceea-ce arată maî ales vorba cap este puterea intelectuală. E credinţa de când lumea, că inteligenţa stă în cap, bunătatea în inimă, răutatea în maţe. De aceea cjicem şi noi: Om cu cap, om cu inimă, om cu maţe pestriţe, Dumnezeu îl scie ce are în maţe. Cel deştept are cap bun, ori e uşor de cap; cel tâmpit are capul greu, ori e greu la cap, nu-î intră nimic în cap, a lămuri pe cine-vâ însemneză a-î deschide capul, a amăgi spre rău: a întorce capul cui-vâ. Când stăruesci să convingi pe unul, îî baţi capul. Veiji mulţi omeni, cari îşi bat capul cu împărăţiile, îşi fac capul calen-
www.dacoromaiiica.ro
446
ALBINA
dar, îşi sparg capul cu lucruri cari nu-I privesc. E uşor să umpli capul, sau să-î împuezl capul celui lesne crecjător. Cel zăpăcit de nevoi îşî bate capul de pereţi, căci nu scie ce să-şi facă capului, nici nu scie unde-i stă capul şi n’are cap să mai judece.
Mână însemnăză putere trupescă. Cu manile rădici ori a-peşî, tragi ori împingi greutăţile. Precum câinii îşî arată colţii, ca să dea dovedi de puterea lor, aşa omul îşî sumete mânecile şi-şi arată braţele. Ca s’arătăm că ceva ori cine-vâ e în puterea ndstră, (jicem: mi-a încăput pe mână, mi-a că-<Jut pe mână, îl avem în mână, am pus mâna pe el. Se înţelege că aceea ce în puterea ndstră, e proprietate şi posesiune : ce e în mână nu-I minciună, adică ceea-ce posezi.
Puterea fisică cresce şi scade cu vîrsta. De-aceea vîrsta se arată tot prin vorba mână. Doi de-o etate sînt «6menî de o mână.» Un om mai bătrân, vorbind de un cunoscut, tjice: nu l-am vecjut de mult, dar sciu că eram de-o mână, ori: eram cam de mâna lui. A fl de-o mână: ca şi când daca s’ar prinde la trântă, ar ave putere egală în braţe.
Dar însă-şl averea se arată tot prin vorba mână, căci a-verea e privită ca un fel de putere fisică: cine e bogat, e mare şi tare. Şi la urmă, averea nu e putere nici intelectuală, nici morală, ci materială, ca şi puterea trupescă. De aceea (jicem: Om cu dare de mână; celui bogat îidă mâna. Şi, după cum nu toţi dmenil sînt bogaţi la fel, nici «mâna» lor nu e la fel. Vorbim de negustorii de mâna întâiu, de mâna a doua, de-a treia, pînă de-a şeptea mână. Pote să fie în a-cestă expresiune şi cea-l-altă idee: negustor-producetor, negustor care cumpără direct de la fabrică, etc., deci marfă trecută din mână în mână. P6te să fie, dar nu ea ne-a hărăzit expresiunea. Căci şi marfa însăşi e de mâna întâiu, a doua, etc., şi fiind-că condiţiunea principală a mărfurilor e trăinicia — cel puţin, pentru popor, — «mână» arată putere, materială, trăinicia marfeî.
Nasul, e representantul puterii morale. Prin el arătăm în-drăsnela, obrăznicia, umilirea, mândria, frica, supărarea, veselia, şi câte tdte de-ale sufletului. Umilitul pune nasul în pămînt, obraznicul şi-l ia la purtare, închipuitul nu-şî cunosce lungul nasului, lesne cre^ătorul e purtat de nas, vinovatul n’arenas, mojicul are nas şi când n’ar trebui să-l aibă. Unul om îl poţi tăia nasul, i-1 poţi lungi, îl poţi pune ceva pe nas, ba îî poţi face un nas, îl poţi purta de nas.
Şi iată, cu aceste tablouri, ce frase curidse putem să facem noi Românii:
Nu-inî dă mâna să-mi bag capul unde nu l de nasul meu. Mi-e peste mână să mî bat capul cu afacerile vdstre. L-a purtat de nas pînă şi-a spart capul. A dat din cap, că nu-i dă
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
447
mâna să-l dea nas. îmi rîde în nas şi îmî spune că nu-şi bate cap al cu asta, căci i-ar fi peste mână, iar pe sub mână îşi pune capul.
Gr. Coşbuc.
APEL
Am publicat în numărul trecut Statutele Societăţii «Steaua;» dăm în numărul de faţă APELUL pe care comitetul Societăţii îl adresăză Românilor, pentru atingerea marelui scop ce urmă-resce :
La 20 Decembre 1900, s’a înfiinţat în Bucurescî Societatea cu scop de a lucră pentru răspândirea şi întărirea învăţăturii în masa poporului, prin imprimarea şi propagarea de scrieri şi publicaţii de tot felul, cu caracter moral, patriotic şi utilitar, şi pentru împedecarea prin tdte mijldcele legale a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Orî-cine cunosce starea lucrurilor de la noi, va înţelege de ce folos pote fi acestă Societate, şi la ce mare trebuinţă este ea chemată să răspundă.
Invăţămîntul primar obligatoriu a fost decretat încă de acum 36 de ani. Este adevărat că multe cause au împedecat, chiar pînă astă-dî, realisarea lui în mod complet; dar totuşi, în timpul acesta, numărul şcdlelor de prin sate nu a fost nici odată mai mic de 1.200, iar astă-dî el este de 3.600. Ar fi trebuit dar, ca cea mai mare parte a sătenilor, ce au vîrstă pînă pe la 48 de ani, să scie astă-dî cel puţin să citescă şi să scrie. Seim însă cu toţii că, departe de a fi aşa, imensa majoritate nu are cea maî mică cunos-cinţă de carte.
Una din principalele cause ale acestei nenorocite stări de lucruri este că copilul de săten, odată eşit din şcolă, nu maî dă ochi cu cartea, aşa că în doi—trei ani, uită tot ce-a învăţat.
Sătenii nu au ce citi, pe de o parte pentru-că pînă acum mai de loc nu li s’au pus la disposiţie cărţi pe un preţ potrivit cu mijldcele lor; iar pe de alta, pentru-că maî nu există cărţi scrise în limba lor, şi cari să corespundă în mod real trebuinţelor, înţele. gerii şi aspiraţiilor lor.
In fine, chiar cînd vre-o scriere a împlinit, măcar în parte, aceste diverse condiţii, au lipsit mijldcele de a o propaga, de a o face cunoscută, şi a o pune la îndemâna marii mulţimi, pentru care ea eră destinată.
Eacă pentru ce sunt sate întregi, în cari, afară de cărţile de şcolă ale copiilor, nu se află nici o singură altă carte folositdre
Şi cu tdte acestea, sunt semne neîndoiose, că gustul citirii începe să se simtă la sate; şi dacă i s’ar dâ alimentul de care are trebuinţă, el ar fi un mijloc puternic, pentru a se schimba în bine starea
www.dacoromanica.ro
448
ALlîINA.
satelor nostre. Dovadă sunt resultatele obţinute de Societăţile de cultură şi de bibliotecile populare de pe Domeniul Cordnei.
Acest lucru nu a scăpat din vederea unor speculanţi, cart şi-au propus să-l exploateze în folosul lor, în modul cel mat puţin onest. De aci vine mulţimea de broşuri, pline cu lucruri contrarii moralei celei mat elementare, cari se vind pe un preţ de nimic, şi cari de atâţia ani inundă satele nostre, propagând corupţia şi sentimentele cele mat rele, fără ca cine-va să facă ceva pentru a se opune a-cesteî distrugătore actiunî.
Nu numai atât: avem cu toţii cunoscinţă de o acţiune mult mat culpabilă, care ţintesce la sdruncinarea fundamentelor statului, şi chiar a naţionalităţii nostre.
Ceea ce spunem pentru sate, se p6te repeta întocmai şi pentru sărăcimea oraşelor de şi aci efectul este mat puţin aparent.
Credem că ori ce bun Român va recunosce, împreună cu not, că pentru ceî cart văd aceste lucruri şi carî-şî dau sămă de gravitatea lor, este o datorie de a nu stă indiferenţi, ci de a lupta cu putere pentru curmarea răului.
Nu se pote admite ca grelele sacrificii, ce face ţara de atâta vreme pentru ridicarea nivelului cultural al poporului, să rămână şi de aci înainte sterpe, sau să se întorcă în contra scopului urmărit. Nu se pote admite ca de bine-facerile învăţămîntuluî să nu aibă parte tocmai pătura cea mai numerosă a populaţiei. Nu se pote admite mai ales ca eroii, cari au uimit lumea la Plevna, să nu aibă încă o idee clară de situaţia, pe care chiar ei aii creat-o în lume patriei lor, cu sângele lor.
Asigurarea existenţei nostre ca stat şi ca naţiune, cere să des-morţim masa cea mare a poporului nostru, să-î dăm mijlocul de a se lumina, să I deşteptăm consciinţa naţională.
Statul a tăcut, face şi va mai face încă multe sacrificii, în scopul acesta. Dar atâta nu este de ajuns. Trebue ca ori-ce cetăţen luminat şi cu dor de ţară să-î aducă concursul său într’o luptă grea, care nu se pdte duce numai prin mijloce administrative.
Acestea sunt ideile, cari au îndemnat pe iniţiatorii Societăţii ^Steaua» să se grupeze, şi să facă apel la toţi Românii luminaţi şi bine-voltorî, ca să le deâ concursul lor.
In ace stă Societate pote fi membru ori-cine, — otăşen sau să ten,— care voiesce realisarea scopului înalt, ce ea îl urmăresce
Ceea ce cerem de la fie-care, mai presus de ajutorul bănesc, este inimă caldă şi energie în lucrarea, pe care o întreprindem. Cerem sprijinul fie căruia, pentru ca să facem ca Societatea nostră să pătrundă în tdte colţurile ţării, şi pentru ca acţiunea ei patriotică şi bine-făcătore să desfiinţeze şi să înlocuescă propaganda imorală şi antinaţională de pînă acum.
Intre bunii Români nu pote să fie deosebire de vederi în acăstă privinţă.
Preşedinte, 1. Kaliinleru, doctor în drept, membru al Academiei Române.
Vice-Preşedinte, Sava Şomânescu, senator, mare proprietar.
Adminislrator-Casier, Spiru C. Haret, fost ministru, profesor universitar.
www.dacaramamca.ro
ALBINA
449
Secretar, Const. Bana, profesor secundar.
Membri aî Comitetului: Ioan Procop Bimitresen, fost senator şi locţiitor de primar al Capitalei;
Miliail Vlildescu, deputat, profesor universitar;
Crlstu S Ncgueseu, administrator al Casei şcolelor, profesor secundar.
l’etru Garboviceanu, fost deputat, director al Şcdlei Normale a Societăţeî «Pentru învăţătura poporului Român»;
Iţim. Cecropid, institutor, preşedinte al Societăţii Corpului didactic primar.
Censorî: Const. Âlimâueştianu, inginer de mine;
Const. Ionescu, ’preot-econom, profesor secundar;
Const. Alessandrescu, institutor, fost revisor şcolar.
Cererile de înscriere, chiar prin o simplă cartă poştală, precum şi cotisaţiile, se pot adresă d-lul Spini C. Ilarct, administrator şi casier, in Bucuresci, Strada Verde, No. 7.
Coti sat,ia este de cel puţin doi lei pe an; iar pentru învăţători, preoţii rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Ea se pite trămite sau în hani, sau în timbre, saă în mărci poştale.
Numele membrilor precum şi cotisaţiile versate de dînşiî, se vor publica în Bevista Albina, şi acesta va ţine loc de chitanţă.
Circulărî folosiidre.
D-l Ion Kalinderu, Administratorul Domeniilor Coronei, a publicat o serie de circulărî ce au apărut în volumul «îndrumări date agenţilor Domeniilor Corâncl.* Despre importanţa acestui volum am vorbit la timp.
Acum d-sa începe a doua serie de aceste mult folositore circulărî, pe cari, deşi le adrescză numai agenţilor Domeniilor Corânel, dar ele fiind pline de învăţăminte, nu putem în de ajuns îndemnă pe cititorii noştri să le urmărescă, a-vend mult de câştigat.
Dăm aici întâia din seria a Il-a a circulărilor de cari vorbirăm.
jjomnule jfîgent,
In maî multe rîndurî m’am întreţinut cu d-v., prin diferite circulărî, asupra îmbunătăţirilor maî de căpetenie, atât de ordine morală cât şi materială, ce am cretjut neapărat de lipsă pentru îmbunătăţirea s6rtei locuitorilor de pe Do-' meniile Coronei, şi constat cu mulţumire sufletescă că un început îmbucurător se simte prin tdte satele.
Ast-fel, societăţi culturale şi economice s’au înfiinţat pro-tutindenea şi dau rdde vădite. Prin stăruinţa pusă pe lingă învăţători şi preoţi, s’au format coruri do şcolari, cari în cele mai multe biserici fac poddba serviciului religios, iar locuitorii au început a cercetă biserica în Dumineci şi sărbători cu mai multă rîvnă pentru a ascultă slujba sfintei Liturghii din gura preotului şi a copiilor lor, lucru îmbucurător pen-
www.dacQromaiiica.io
450
ALBINA
tru reînălţarea sentimentului religios, cu care strămoşii ne-au conservat naţionalitatea în vremuri grele.
Şcole de pomi roditori s’au înfiinţat, nu numai pe la tdte casele şefilor de ocdle şi cantonelor forestiere, din care se dau gratis pe la locuitori, ci şi mai pe lîngă tdte şcdlele cari dispun do locul necesar.
Cultura cartofului, atât de mult preţuit în tdte statele ci-vilisate, de către populaţiunea rurală, a început a prinde rădăcini şi printre locuitorii noştri, cari, în mare parte, s’au încredinţat că acăstă plantă este pentru dînşiî o hrană bună, sănătdsă şi se cultivă cu multă înlesnire.
Cu crescerea viermilor de mătase şi albinăritul, în regiunile potrivite pentru aceste culturi, cari sînt în strânsă legătură cu agricultura, de asemenea au început a se înde-* letnici mulţi dintre locuitorii de pe Domeniile Coronei şi am credinţa că, prin stăruinţă şi stimulare, aceste uşdre şi bă-ndse isvăre de venituri pentru ţărani, vor luă o desvoltare şi mai mare.
Sfaturile date în ceea-ce privesce plantele de nutreţ şi îngrijirea vitelor, încă nu au rămas neascultate, căci aprope fie-care locuitor îşi are o bucată de loc semănată cu lucernă, meiu păsăresc şi borceag (măzăriche amestecată cu ovăz); iar în anul acesta s’a făcut un început şi în privinţa înfiinţării lăptăriilor cooperative; aşâ, locuitorii de pe Domeniul Cordneî Cocioc, îşi desfac prisosul de lapte de la vacile lor la lăptăria Periş, şi pe măsură cu înfiinţarea lăptăriilor pe tdte domeniile, locutorii vor ave unde îşi desface cu înlesnire şi folos laptele ce le va prisosi. In acestă privinţă va apare în biblioteca populară a Administraţiunii Domeniului Cordneî un mic tratat de d-1 V. S Moga.
Condus tot de sentimentul îmbunătăţirii sărteî ţăranului nostru, pentru care mai este forte mult de făcut, cred neapărat de trebuinţă a mă întreţine de astă dată cu d-v. asupra mijldcelor prin cari locuitorii să înţelegă a-şî îmbunătăţi pămîntul de pe care se hrănesc; o cestiune de care di de di se simte neapărată nevoie, voesc să vă atrag atenţiunea asupra îngrăşămintelor.
Sciţi fdrte bine, domnule agent, că ţăranii noştri au semănat şi semenă necontenit, pe acelaşi loc, numai grâu şi porumb, în cât pămînturile lor au început a se sărăci, fiind sleite de substanţele ce hrănesc plantele, pentru că de unde iei mereu şi nu pui nimic la loc, se isprăvesce şi la un timp dat nu maî pdte produce. De aci numai, se p<5te explica că nu ne maî întîlnim cu vremurile de belşug de altă dată şi nu maî vedem acele câmpii cu recolte vigurdse şi bogate.
Este de netăgăduit că mai nainte tot pe acel pămînt se hrăniâ lume mai puţină, în cât omul avea de unde să-şi a-legă locul care-î plăcea, iar celă-l-alt rămânea necultivat, adică se odihniâ. Astădî lucrurile s’au schimbat, pentru că lumea
www.dacQFQmanica.io
ALBINA
451
s’a înmulţit, şi tot pe acel pămînt trebue să se hrănescă lume (le două şi de trei ori mai multă (1). Locul ce-1 are nu-1 mai p6te schimbă şi e silit vrend, nevrend, să caute a-şi scdte traiul luî şi al familiei lut, numai de pe dînsul, şi cum lumea se înmulţesce din ce în ce, pe când bucata de loc e aceeaşi, care cultivând-o mereu şi nevenindu-i în ajutor cu nimic, ajunge de nu mai pote produce.
înainte dar de a ajunge la sleirea totală a pămîntuluî, ceea ce în multe localităţi nu e tocmai departe, urmeză neapărat a se luă măsuri seridse. Ingrăşarea pămîntuluî la ţară e ceva accesoriu; ţăranul nostru aprdpe nu cunbsce folosul îngrăşămintelor şi nu’şî dă soma cum şi de unde provine că pămîntul din an în an îî produce mai puţin, pe când dînsul crede că arătura o face destul de bine, cu plugul de fer, aruncă sămînţa din belşug, şi la recoltat se po-menesce că abia scdte cât a semănat. El nu înţelege că sămînţa ce a aruncat în pămînt, după ce a încolţit şi a eşit afară, are nevoe de hrană din pămînt, şi că planta ne găsind hrană îndestulătore, ea cresce şi se desvoltă după putinţă, ca orî-ce animal rău îngrijit şi hrănit. In fine, el nu scie că pentru a luă o recoltă bună în raport cu munca şi cu cheltuiala ce 19 face, urmeză de sine a înapoia pămîntuluî prin îngrăşăminte ceea-ce i s’a luat prin recolte.
Se scie atji că plantele, ca tdte fiinţele vii, pentru a se pute întreţine şi desvoltă, îşi însuşesc substanţele hrănitdre din pămînt şi din atmosferă. Ast-fel, din atmosferă ieau a-cidul carbonic şi o parte din azot, sub formă de acid azotic sau amoniac; tdte cele-lalte substanţe însă şi le însuşesc din pămînt, adevăratul reservoriu de hrană al tuturor plantelor, aşa că prin neîntrerupta cultură i se stărce mereu elementele de nutrire a plantelor şi după un timp devine steril, dacă nu i se înapoiază aceste elemente.
Este sciut că partea organică a plantelor se compune mai ales din cele patru elemente cari sunt: carbonul, hidrogenul, oxigenul şi azotul, iar partea organică sau incombustibilă din substanţele minerale ca: potasă, calce, magnesie, acid fosforic, acid sulfuric şi în cantităţi mai mici, oxid de fier, de aluminiu, mangan şi altele.
Carbonul se asimileză din atmosferă prin influenţa lumi-nei, care descompune acidul carbonic, lucru care se petrece în părţile vercji ale plantei, adică în acele părţi cari conţin clorofila; oxigenul şi hidrogenul şi-l însuşesc plantele din apă, din pămînt, prin anumite procese, iar azotul care ca şi potasa şi acidul fosforic se consideră printre cele mai principale substanţe de nutriţiune ale plantelor, îl extrag parte 1
(1) In unele părţi, nu în totă ţara, s’a înmulţit aşâ de mult popula-ţiunea, căci de la 1859 la 1899, a trecut numai de la aproximativ 4.600.000 locuitori, la 6.000.000.
O causă forte însemnată a cultureî grâului şi a celor-lalte cereale, este că exportăm neasemănat mai mult de cât cu 30—40 ani în urmă.
www.dacaroinaiiica.ro
452
AI. ni NA
din pămînt prin combinaţiunile lui cu oxigenul şi hidrogenul, formând nitraţiî şi amoniacul, iar o altă parte din aer, prin influenţa unor bacterii cari trăesc de preferinţă pe plantele leguminose, ca mazărea, fasolea, trifoiul, lucerna, etc. pentru care în t6te rotaţiunile sistematice plantele leguminOse j6că un rol însemnat, căci dînsele contribue a da pămîntuluî o parte din acest azot şi prin urinare îngrăşând pămîntul cu aceste elemente, îl îmbunătăţim. Substanţele minerale di-solvato prin acidul carbonic din apele de ploi, cum şi alţi acidi, sunt asimilate de plante din pămînt prin rădăcinile lor.
Ţara nOstră, după cum a fost în trecut, va fi şi în viitor încă multă vreme, o ţară curat agricolă, şi de şi se crede că pămîntul ţării nostre are multe bogăţii în sînul seu şi elementele prime pentru crearea diferitelor industrii sunt în abundenţă, să nu no facem ilusiunî, pentru că până acum, afară de potroleu, nu s’a descoperit veri-o regiune în care să putem zice că avem fier, aramă, cărbuni, aur, argint, în aşa straturi ca să deschidem mine de fier, de aur, de argint, etc. Până la descoperirea unei asemenea regiuni, isvorul principal de bogăţie al ţării nostre este şi va fi tot agricultura, de altminteri industria nOstră este încă la început şi deocam dată industrii putem avea numai din produsele agricole, cari ne vor satisface trebuinţele interne şi, fără îndoială, într’un viitor apropiat le vom exportă cu succes, un cuvînt mai mult că nu ne este permis a nesocoti agricultura ndstră şi a sta nepăsători faţă cu greutăţile şi nevoile ce, din <Ji în (Ji, devin mai simţite,
(Va urma).	Ion Kalinderu.
pundaţiunea Universitară Carol I.
ari şi nenumărate sînt dovezile de mărinimosă iubire ale primului nostru Rege către al seu popor. Dintre numerosele instituţiunî datorite spiritului generos şi prevăzător precum şi munificenţei Majestăţeî Sale, Fundaţiunea Universitară este cea mai măreţă.
Menită a aduce reale servicii studenţilor universitari, ea le procură hrană intelectuală înlesnind multora dintre eî chiar şi existenţa materială, şi prepară ast-fel, pe baza unei seriose instrucţiuni, generaţii bine armate pe calea culturală şi demnă de înalta chemare ce patria aşteptă de la ele în viitor.
Intr’un avent patriotic demn de omenii mari cu adevărată iubire de neam, Majestatea Sa «dorind a lăsă în urma Sa o mărturie vie a sentimentelor ce-L însufleţesc către ţară şi a arătă tot-odată necurmatul interes ce are pentru instrucţie, a închinat tinerilor generaţii acest locaş de studii cu falnica menire de a
www.dacoromanica.ro
ALBINA
453
contribui la răspândirea şi înflorirea sciinţei în România.» Aceste sînt cuvintele rostite de Majestatea Sa la inaugurarea Fundaţi-unei, 1895, alegendu-se pentru acestă solemnitate «ţliua de 14 Martie, care ne amintesce aşerlarea Patriei pe temelii neclintite spre a arăta şi mai bine scopul patriotic al acestui aşezămînt.»
Actul de întemeiere este chiar scrisorea Majestăţei Sale, al cărui conţinut este următorul:
Scumpul jYîeu preşedinte aI Consiliului,
Peste cdte-vă (file România va serba a doue-jecî şi cincea aniversare a Domnieă-Nostre.
Providenţa a vroit acesta: din clina când am îndreptat primii Noştri paşi în acestă frumosă Ţară, Ea a revărsat cu îmbelşugare bine-cuvîntările Sale asupra faptelor Nostre. Cu ajutorul Ei am putut străbate acestă lungă trecere de vreme înconjurat fiind, din partea scumpului nostru popor, cu o încredere şi o iubire, cari au fost răsplata cea mai dulce a silinţelor Nostre spre propăşirea şi fericirea lui.
Urmând pilda bunilor Domni din trecut, şi spre amintirea faptelor împlinite în acest pătrar de veac, voim a înfiinţa un a-şezămînt spre binele iinerimeî universitare de la iote facultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procură studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă tod-d’auna deschisă, unde vor pute satisface iubirea lor de studii; de a veni in ajutorul acelora dintre dînşiî cari întreprind lucrări speciale sub direcţiunea profesorilor lor, sau pentru tipărirea teselor, cum şi de a da subvenţii acelora cari, din lipsa de mijloce, ar fi siliţi să întrerupă studiile lor în dauna cultureî generale a Ţârei.
Spre îndeplinirea acestui scop, facem danie de pe acum, ministerului cultelor şi al insti’ucţiunei publice o casă ce se va clădi cu cheltuiala Nostră, de pe planurile aci alăturate, pe un loc a-şezat în faţa palatului Nostru.
Punem tot-d’odată la disposiţiunea accluiaş minister suma de 200.000 lei în rentă română 5 la sută.
Pentru ca acest aşezămînt să potă luă desvoltarea dorită şi să se întindă cât mai mult efectele sale bine-făcătore, dorim ca el să fie recunoscut ca personă morală şi vă rugăm, d-le Preşedinte al Consiliului, ca împreună cu colegii d-vostră, să aduceţi în sesiunea actuală a Corpurilor legiuitore un proiect de lege în acest sens.
Aşezămîntul va purtă numele de
«Fundaţiunea Universitară Carol I.»
Cât pentru amănuntele administraţiunci sale şi statutele după cari se va conduce acestea, se vor fixă mai la urmă.
Dorinţa Nostră, a Reginei şi a Principelui Moştenitor este ca acestă fundaţiune să contribue a întări frăţia printre tinerimea universitară şi a hrăni simţimîntul patriotic care înalţă sufletul ei.
Alegănd Noi inşi-Ne locul viităreî clădiri, am vroit ca ea să se ridice aprope de reşedinţa Nostră, adică sub ochii şi sub ocrotirea Nostră, fiind-că vedem în tânăra generaţie speranţa Patriei şi unul din sprijinite cele mai temeinice al Tronului şi Dinastiei Nostre.
Plin de încredere că acestă a Nostră dorinţă se va împlini, ve
www.dacaromanica.ro
454
ALBINA
rog, scumpul Meu Preşedinte al Consiliului, să primiţi încredinţarea sentimentelor Nâstre de înaltă stimă.
Bucureşti, în 3 Maiu, 1891.	CA ROL.
Acest document săpat în litere de aur pe o lespede de marmoră în sala cea mare a Fundaţiuneî, amintesce celor cari intră în acest templu al Sciinţeî Augustele intenţium şi înaltă misiune a acestei instituţiuni.
Cu o nespusă măgulire sufletescă putem constată că prevederile Majestăţeî Sale s’au împlinit şi deşi Fundaţiunea nu numără încă şase ani de existenţă, totuşi adi eficacitatea ei este atât do bine probată, în cât ne întrebăm cum se puteau înainte face se-riose studii universitare fără acestă Bibliotecă?
Sala de lectură din Fundaţiuncn «Carol I.
Câte-vâ date statistice, [extrase din raportele oficiale asupra mersului acestei Instituţiuni, dovedesc necesitatea căreia ea co-răspunde.
Ast-fel numărul cititorilor, cari în primul an a fost de 18.410, s’a urcat în ultimul an la 52.930 şi merge tot crescând, aşa că se "prevede timpul forte apropiat în care sălile existente nu vor mai fi destul de încăpătore.
www.dacQFomanica.ro
ALBINA
4o5
Biblioteca este abonată la 70 de reviste sciinţifice literare şi numără peste <Jece miî volume.
Veniturile Fundaţiunei cari la început erau de 42.000 L. s’au urcat, în urma generoselor donaţiunî a decedatului Gheorghieff şi a domneî dr. Elena Turnescu, la 58.770 L. anual.
Din acestă sumă o a treia parte este anual afectată pentru tipăriri de teze ale studenţilor meritoşî precum şi acordarea de burse şi subvenţiuni studenţilor săraci din Bucuresci şi Iaşi.
Administraţiunea Fundaţiunei a fost la început încredinţată unui comitet compus din d l Ioan Kalinderu, ca delegat al M. S. Regelui, rectorii celor două universităţi din ţară şi d-1 G. Dem. Teodorescu, ca Director.
In urma schimbării Regulamentului în Oct. 1898, întrega «administraţie este încredinţată, sub înalta privighiere a Rectorului Universităţei din Bucuresci, unui bibliotecar numit prin decret Regal» (art. 3 Reg.)
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei Publice represintă în justiţie Fundaţiunea recunoscută personă juridică prin legea dela 9 Iulie 1891. Augustul fondator îşi reservă însă dreptul de a exercită, în orî-ce mod va crede de cuviinţă, controlul Său asupra funcţionării instituţiuneî, şi, în cas de trebuinţă, să ordone măsurile cuvenite (art. 16 Reg.)
Sub asemenea auspicii prosperitatea Fundaţiunei este asigurată şi ea va ocupă cu demnitate un loc de onore între marile institute de cultură ale ţării, împlinindu-se ast-fel dorinţa Majestăţeî Sale, care, urmând o tradiţie strămoşescă «a pus în temelia acestei case a tinerimeî universitare, via Sa credinţă în viitorul României.»
Taifasuri cu moş Gheor^he (1).
CÂT ÎNVAŢĂ DOCTORII
— D-ta, moş Gheorghe, sciî că băeţiî învaţă în-tâiu şi’ntâiu să citescă şi să scrie, învaţă socoteli şi alte lucruri de folos în viaţă! După ce băeţiî ori fetele mântue şcolele în sat, dacă părinţii îs cu dare de mână îşi dau copiii în alte şcoli maî mari de la tîrg. In tote tîrgurile, unde sînt prefecţi, sînt şi şcole de cele maî mari, cari se chiamă Gimnasiî, pentru băeţî şi pentru fete. Şcole de cari sînt în 1
(1) VeŞî No. 13—14 şi 15—16.
www.dacoromaiiica.ro
456
ALBINA
sat sînt şi în oraşe pentru copiii tîrgoveţilor. In Gimnasiî se învaţă 4 ani. Unele şcole mai mari au şepte clase; copiii cari mântue gimnasiul mai învaţă încă 3 anî şi mântue altă şcolă care se chiamă Liceîi. După ce un băiat ori o fată mântue liceul, intră în alte şcole maî mari de cât liceul.
In ţara nostră sînt multe licee, dar şcole mai mari de cât liceul sînt numai două, una la Iaşi şi una la Bucurescî. Acestea sînt şcolele cele maî mari şi se chiamă Universităţi. Universitatea îî împărţită în maî multe părţî, pentru-că şi învăţătura din Universitate îî împărţită în maî multe părţî. Iar învăţătura din Universitate îi împărţită, pentru-că îî prea multă, şi nimenea nu-i în stare s’o înveţe pe totă.
De aceia într’un loc se învaţă numai sciinţa legilor; de acolo es avocaţii şi judecătorii; iar cine se duce să înveţe legile nu maî are vreme să maî înveţe şi alt-cevâ, pentru-că legile se învaţă în 4 anî.
In altă parte se învaţă lucrurile pe cari trebue să le scie cine-vă ca să potă fi profesor de gimna-siu, de liceu, orî de Universitate. Aici se învaţă tot 4 anî.
In altă parte se învaţă numaî meşteşugul doc-toricesc. Aici se învaţă 5 anî.
De aceia un profesor de liceîi de pildă, nu pote să fie doctor, orî avocat, pentru-că el a învăţat alt ceva şi nici de cum n’a învăţat legile orî meşteşugul doctoricesc. Vino cam cum ar veni cu orî-ce meşteşug: cine a învăţat ferăria nu pote sci stoleria, orî cismăria, orî zidăria. Un doctor scie numaî meşteşugul lui, nu maî scie nici legî, nicî profesoria.
Pentru ca cine-vâ să iasă doctor învaţă: 4 anî şcolile primare, 7 anî liceul, 5 anî Universitatea; peste tot învaţă cel puţin 16 anî, adică de la vîrsta de 8 anî pînă la vîrsta de 22 orî 23 de anî.
Spiridon Popescu.
Un sfat pe săptămână.
Cântă în primejdie şi rîţlî în nevoi
www.dacoromaiiica.ro
ALBINA
457
gâlele Jtiolipsitâre.
nsuşirea de molipsitore se dă la bolele care se ieau de la bolnavi la sănătoşi. Ele se mai (,lic şi contagiose sau lipi-ciose.
Bolele molipsitore sînt multe. Aşa, la om avem: scarlatina, vărsatul, pojarul, difteria, tuberculosa, turbarea, etc.; iar la animale: cărbunele (dalacul), cărbunele simptomatec, peri-pneumonia, pesta-bovină, febra aftosă, jigodia, buba mânzuluî, tuberculosa (oftica), răpciugă, durinul, turbarea, rugetul, pneumo-enterita infecţiosă a porcilor, şi holera paserilor.
De alt-fel, numărul bolelor molipsitore a crescut şi cresce, cu cât se înainteză în cunoscinţele doftoricesc!. Au fost boli, bunăoră ca răpciugă, care în trecut se considera ca nelipiciosă; însă astăzi se scie cu câtă uşurinţă se pote întinde, nu numai la caî, dar chiar la om.
In vechime şi chiar în timpul de faţă, se ţlice cu privire la molipsire, printre unii omeni din popor, despre un om care a luat o bolă de la altul, că : sângele omului molipsit s’a potrivit cu acela al celui bolnav, şi că din acestă potrivire s’a produs mo-lipsirea. Alţi! încă merg mai departe şi văd voinţa Celui de Sus în transmiterea bolelor : că este de la Dumnezeu să se îmbolnăvescă cine-vâ, că or! ce-ar face, or! cât s’ar feri, este în zadar, daca-T este scris să se îmbolnăvescă, tot se va îmbolnăvi.
picătorea cu potrivirea de sânge îşî are de fapt obârşia în întâmplările vieţii: din cinci omeni, de pildă care îngrijesc de un om bolnav de vărsat, numai unul sau do! iau boia; sati din cinci caî sănătoşi car! stau în acelaşi grajd, cu un altul bolnav de buba mânzuluî, numaî do! se molipsesc de acestă bolă. Pentru ceî-ce au căpătat boia, om sau animal, se (Jice, că a fost o potrivire de sânge, pentru ceî-l-alţî din contră o nepotrivire.
www.dacaromanica.ro
4n8
ALBINA
Seim însă dili medicină că nepotrivirea de sânge, adică necăpătarea bolelor do uni, se datoresc maî în tot-d’a-una, fie unei molipsirî nereuşite a lor, fie unei bune stări de sănătate, fie că unii dintre eî, au fost altoiţi sau că zăcuse deja de acele boli, ceea-ce i-au făcut imuni, adică în stare de a nu maî dobândi acele boli, cel puţin pentru un timp ore-care.
Cât pentru credinţa că totul atârnă în luarea bolelor de la Dumnezeu, ea este maî vătămătore decât credinţa în potrivirea sati nepotrivirea de sânge, căci cel ce are acestă din urmă credinţă, de frica unei potriviri de sânge, iea de obiceiii ore-carî măsuri de apărare în potriva molimelor. Din contră acela ce se rezemă pe destin, nu iea nici o măsură pentru nemolipsirea lui sau a soţiei şi copilaşilor lui; el încredinţându-se numai pe voinţa lui Dumnezeu, merge sărmanul orbesce către boia ucigătore. Am pute (,lice despre un asemenea om, că este cel mai mare vrăşmaş al lui însuşi, îmbol-năvindu-se singur şi pe sine, şi pe familia lui.
Nu trebue dar să ne lăsăm a fi stăpâniţi de credinţa, de esemplu, că sângele lui Bran, nu se po-trivesce cu al lui Stan, bolnav de cutare bolă lipi-ciosă şi prin urmare Bran nu va căpăta boia, sciin-du-se că tote împrejurările cari scapă pe unii indivizi, expuşi contagiuluî de a se îmbolnăvi, adesea se arată neputinciose, şi ast-fel omenii sau animalele, cari mulţumită lor, au scăpat odată, de două ori de bolă, cad bolnavi în cele din urmă, dacă nu ieaii precauţiunî pentru preîntâmpinarea molipsireî. Pentru binele nostru dar, este înţelept să ne socotim în tot-d’a-una, ca aflându-ne în stare da a luă boia molipsitore, de care suferă ruda sau vecinul nostru, şi deci să luăm măsuri pentru înlăturarea răului.
Cu atât maî mult încă, nu ne vom sprijini câ-tu-şi de puţin, faţă de bălele lipiciose, pe bunătatea sau voinţa lui DumneZeii, amintindu-ne vecinie că bunul DumneZeu a Zis lui Petre: «Dă din mâini
www.dacocomanica.ro
ALBINA
459
Petre, că nu te vei înecă.» Cu alte cuvinte, feres-ce-te de boli că nu te veî îmbolnăvi.
Dar pentru ca să ne păzim, noî sau animalele nostre de bole molipsitore, este nevoe să cunoscem în ce constă o bolă molipsitore şi cum se comunică ea.
Despre acesta ne vom ocupă în viitor.
Irimia Popescu
Medic veterinar.
UN ÎNDEMN
Fraţi înveţători!
Nu de mult, a văŞut lumina o carte de o valore nepreţuită, scrisă în-tr’un graiu dulce ca mierea—graiul curat şi dulce al ţăranului — co-prinejend în ea nisce sfaturi şi învăţături cum puţine alte cărţi coprind în ele, carte folositore şi sufletului şi trupului, care trebue să o aibă ca o evanghelie şi preotul şi învăţătorul, şi ţăranul cu sciinţă de carte, şi care ar trebui popularisată, citită şi tălmăcită ţărănimeî ca şi sf. evanghelie ; acestă carte se cliiamâ <20 Cuvîntărî.» scosă spre lumina ţărâ-nimei, de d-1 dr. C. Chiricescu şi Economul C. Nazarie, spre a se împărţi în dar tuturor şcolelor şi parohiilor din ţară.
Ascultaţi simţire de Români:
«Patria, mama nostră de obşte, este aceea care ne dă îndemnul pentru viaţă, la sînul căria ne încâldim şi ne adăpostim, este aceea care ne păstreză obiceiurile, trecutul şi ţărîna strămoşilor şi a tuturor • celor scumpi inimilor şi sufletului nostim. Patria — mama nostră «de obşte — este aceea care ne lirănesce, în care crescem, trăim în li-<■■ bertate şi in care ne simţim neatârnaţi, căci viaţa în robie nu este viaţă, omul robit, nu este om, ci uneltă însufleţită a stăpânitorului. Pentru acesta, când un neam voesce să prăpădcscă pe altul, n’are mijloc «mal bun de cât supunerea, robirea Iul...»
De vă cade în mâni acestă visterie de învăţături, folosiţi-ve de ea şi respândiţî poveţele dintr’insa ca lucruri de mare folos; sînt mândre, sînt înălţătore, nepreţuitele sfaturi din ea şi când veţi reuşi a face pe sătenii voştri a pricepe şi simţi învăţăturile din acestă carte, vă veţi fi făcut una din cele mal mari şi sfinte datorii.
Nu luaţi în nume de rău îndemnul ce vă fac; vreau să aflaţi prin «Albina» că un nou stup de învăţături aveţi la îndemână, de care spre binele ţărănime! trebue să ne folosim.
Luaţi în nume de bine, fraţilor, îndemnul meu, căci tot din dragoste către popor e isvorît şi el.
JI. Lupescu.
A.	3? E Hj
Sub-semnatul, dorind a înfiinţa o bibliotecă populară la şcola comunei Cătesca-Popescî, spre propăşirea sătenului român, rog cu insistenţă pe d-niî autori, editori, librari şi pe orî-ce personă caritabilă, de a contribui cu cărţi, reviste ş. a., spre sporirea bibliotecei. Sciut este că prin biblioteci populare se pole răspândi cultura şi lumina. Numele perso-nelor donatore, se vor publica spre eternă memorie.
llie C. Popescu
Inv6ţ., Cfitdsa-PopescT, Argc$.
www.dacaromamca.ro
400
ALBINA
Convorbire între mamă şi fii
despre
Plutirea corpurilor şi despre îpotare.
Ionel. Aidem, Lauro, să ne suim în luntre ca să facem o plimbare frumosă pe apă.
Laur a. Mă tem să nu fac o b£e în plimbarea asta cu tine.
Mama. Nu vă temeţî, copiii meî! Luntrea pote să ne ducă pe toţî fără ca să ne udăm de loc.
Laura. Da! Atunci eu merg cu tine. Aidem! Dar cum se pote să se stea pe apă o luntre aşa de grea şi de mare ?
Mama. Pentru-că este maî uşoră de cât apa, de aceia o ţine apa. Tu când te afli în bae, nu simţi că eşti maî uşoră, nu-ţî pare că te ridică apa şi pare că te-ar duce ?
Laura. îmi pare căsîntmaî uşoră cândsînt în apă.
Mama. în adevăr eşti maî uşoră; fiind-că tote părticelele de apă carî teînconjoră, te apasă şi te împing puţin ; aceste părticele la rîndul lor sînt împinse de altele din prejurul lor; aceste de altele şi tot aşâ maî departe, ast-fel că te găsescî împins din tote părţile, ceea-ce face ca să cântăresc! maî puţin când eşti în apă.
Dacă o piatră o ţii în mână în apă şi după aceea o ridici sus d’asupra apeî, în aer, nu-î aşâ că-ţî va păre maî uşoră în apă de cât în aer?
Laura. Da! Mamă cu mult mai uşoră.
Mama. Copii, voi vedeţi luntrea a cărei fund se scufundă în apă? Dacă ar îngheţa şi apoi s’ar ridica luntrea, atunci ar rămâne o gropă în ghiaţă care are forma fundului luntreî, adică întocmai atât de mare cât a fost partea luntreî cufundată în apă.
Eî bine ! închipuiţi-vă că s’ar umple acostă gropă cu apă care am măsura-o cu multă băgare de semă. Greutatea acestei ape va arătă deosebirea dintre
www.dacQFQmanica.ro
ALBINA
46 L
greutatea luntreî când ea plutesce pe apă şi greutatea eî când ar fi pe mal. Dacă ar trebui, de pildă,
1.000	chilograme de apă pentru a umple gropa făcută în ghiaţă de către luntre, atunci acâsta ne-ar arătă că luntrea când plutesce pe apă cântăresce cu 1000 chilograme maî puţin de cât atunci când se află scosă din apă, pe mal.
Aşa dar, copiii mei, vedeţi că corpurile multe, în apă rămân maî uşore, cu atât cu cât cântăresce apa pe care ele o înlătură când le cufundăm. Vedeţi de asemenea, că şi luntrea avend o parte cufundată în apă pierde din acestă causă o parte din greutatea eî şi cu tote că sîntem şi noî într’însa, totuşi e maî uşoră de cât apa care o ţine pe dînsa ca şi pe noî.
Laura. Dar daca s’ar tot încărca mereu, nici atunci nu s’ar cufunda ?
Mama. Ba s’ar cufunda; se poteîncărca numaî pînă atunci când greutatea luntreî şi cu a sarcineî, puse înăuntrul eî, să nu întrecă peste greutatea apeî înlăturată de luntre.
Este un glonte de plumb. Fără îndoială, dacă 1-aşî pune pe apă, el s’ar duce la fund îndată. Dar dacă din acest glonte aşi. face o bombă golă care să fie mult maî mare, atuncî acestă bombă, de şi are a-ceiaşî greutate afară din apă ca şi glontele, dar acum putând înlătură maî multă apă, o să vedem că plutesce şi nu se duce la fund, se cufundă numaî pînă când înlătură o măsură de apă grea cât ea.
Ionel. Uite,mamă, sînt şi pescîîn rîuşorul acesta. Voî îî vedeţi ? Uite cum fug.
Laura. Cum pot să mergă aşa prin apă, cum se mişcă la suprafaţă şi se scoboră în fundul apeî?
Mama. Acesta, din pricină că un pesce pote după voie să se facă maî mare sau maî mic : maî mare pentru a se suî şi maî mic ca să se scobore. Şi acesta din causă că pescele are în interiorul luî, în mijlocul corpului o băşică sati două.
Când aceste băşicî sînt umflate, pescele se face maî mare, atuncî el înlătură maî multă apă, pierde decî o parte maî mare din greutatea luî, rămânând maî uşor de cât apa în care se află, atuncî apa îl
www.dacofomaQica.ro
462
ALBINA
împinge şi pescele se sue către suprafaţă. Când din potrivă pescele strânge băşica, el se face maî mic, înlătură maî puţină apă, pierde o parte maî mică din greutate şi rămâne maî greu de cât apa înlăturată, atunci nu maî pote sta şi se cufundă.
Când pescele nicî nu umflă, nicî nu strânge băşica, atunci are întocmai aceiaşi greutate ca apa care o înlătură. Nefiind nicî maî greu, nicî maî uşor, el remâne unde se găsesce, fie la fundul apeî sau la mijloc ori la fund.
Balanţă care arată că un corp cufundat în apă pierde din greutate.
Copii, ceea-ce v’am spus despre pescî şi luntre se potrivesce cu tote corpurile muiate în orî-ce lichid ca apa, precum şi în aer chiar, şi tote gazu-rile. Adică orî-ce corp, muiat într’un corp de acestea, el plutesce la suprafaţă dacă este maî uşor, ca lemnul, pluta, etc.; remâne în locul unde se pune dacă nu-î nicî maî grea nicî mai uşor cade la fund dacă pierde maî mult din greutate de cât greutatea corpului înlăturat în care se moie.
Yves.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
463
familie stinsă de rachiu.
ecşu Rădulescu eră beţivul satului Sămara. El avea acum 4 anî un fecior de rupea pietre în mâini de voinic. Avea flăcăul 22 de anî. Du-cendu-se amândoi la o nuntă, sera la întor-cere feciorul bet a omorât pe tătână-seu, ce eră în aceiaşi stare. Tatăl s’a dus în mormînt; iar fiul la munca silnică pe viaţă. Soţia unuia şi mama ce-luî-l-alt, a dus o viaţă ticălosă pînă în sera de 28 Decembre, anul trecufi când tot în stare de beţie fiind, a murit îngheţată în zăpadă. Ca să nu produc groză cititorului, nu maî descriu starea în care se afla nenorocita alcoolică.
Acesta a fost o puternică lecţie pentru beţivii din împrejurimi.
Nu maî beţi spirtose.
Ion Marinescu
Inv&ţStor, PAdureţl-Argeş
Corespondenţa interşcolară.
edagogiî Francezi, Germani şi Englezi, au aflat un mijloc forte practic pentru învăţarea limbilor moderne: au inventat aşa numita corespondenţă interşcolară. Au intrat în legătură maî întâiu profesorii din două ţări şi apoi fie-care a pus pe elevii săi să facă scrisori. Un tînăr Englez voesce să înveţe franţuzesce şi un tînăr Francez voesce să se perfecţioneze în limba lui Byron. Englezul scrie pe franţuzesce unui coleg din Paris, de exemplu; iar acesta îi răspunde pe en-glezesce.
Orî-cine înţelege ce mare câştig ese din acest schimb de scrisori. Pe lângă interesul pedagogic, este şi unul maî înalt: se formeză prietenii între tinerii de aceeaşi vîrstă din două ţări şi sprijinitorii păcii speră că prietenia acesta va pregăti terenul pentru pacea generală.
Pote că merg prea departe ceî-ce socotesc aşa,
Un lucru însă este vrednic de însemnat: legăturile întemeiate în şcolă ţin de regulă şi în vârsta matură. Corespondenţa ar pute să stabilescă legături şi între şcolarii din oraşe şi provincii depărtate. Pentru un popor împărţit între maî multe state, s’ar căpătă şi un alt folos: s’ar ajută propaganda naţionalistă.
Mi-a părut bine când am vedut că profesorii de la Severin au făcut o încercare în acest sens, despre care d-1 Armaşu a scris o interesantă dare de semă. Elevii de la Severin au început co-
www.dacQFomamca.ro
464
ALBINA
respondenţă cu elevii din Bitolia. Era vorba sâ se facă şi schimb-de scrisori cu cei de prin Transilvania şi Ungaria. Nu sciu însă ce vor fi răspuns direcţiile şcolelor din aceste părţi.
Noi îndemnăm şi pe alţi profesori să încerce. Chestiunea ar merită discuţie în vre-un congres al corpului didactic. Până la aşa ceva, tot ar li un câştig să se discute lucrurile prin presă.
Din activitatea Societăţeî culturale „Corona Română"
«Corona Română» din acesta loca-îndeplinescă scopurile sale acum în
---------- o----------1---------L w
Urmând aceste scopuri, preşedintele societăţii d-1 Florian Da-videscu, şeful regiei Domeniului Coronei, conformându-se dorinţelor şefului seu d-lui Ion Kalinderu, a întrunit în mai multe serii pe membrii societăţii şi le-a vorbit despre modul cum va trebui 'să se amelioreze culturile câmpenesc! pentru a da pă-mîntuluî o producţiune mai mare.
In sensul ordinelor circulare trimise de d-1 Administrator al Domeniului Coronei, circulări bine-cunoscute de totă lumea, d-1 Davidescu vorbesce în diferite ocazii locuitorilor, căutând să-x convingă asupra trebuinţei ce se simte de a schimbă sistemul lor înapoiat de cultură. Rând pe rând d-sa le-a arătat cum trebue să se facă cultura viţei, cultura cartofului, a plantelor de nutreţ, etc.
Pentru a se desliişî deplin aceste cestiuni, s’a hotărât într’o şedinţă a societăţii să se ţie un şir de conferinţe; ast-fel primul care a fost desemnat pentru acest scop a fost d-1 Dobre Rădulescu viticultorul domeniului coronei din localitate. D-sa a vorbit despre vii şi despre importanţa ce-o au ele în Şegarcea (2.000 pogone pe jumătate stricate de filoxeră) într’un stil forte popular şi în faţa unui numeros public.
D-1 Rădulescu de alt-fel este cunoscut din «Revista Viticolă» ca destul de competinte în aceste cestiuni şi ori-ce laudă ar fi aci de prisos. Ajutat de calitatea ce o are de a vorbi forte popular, a explicat lămurit sătenilor, ce este filoxera şi a promis o altă şedinţă în care ne va arătă cum vom pute luptă contra ei.
A doua ’ conferinţă a fost ţinută de către d-1 Paul Popescu,. învăţătorul de aci, conferinţă destul de interesantă, în care d-sa a dovedit trebuinţa ce se resimte ca sătenii să se ocupe cu micile industrii casnice în timpul neîntrebuinţat pentru munca câmpului. Conferinţa d-lui Popescu a fost bine ţinută şi a fost destul de convingătore, căci d-sa a arătat ţăranilor, în bani, per -derile ce sufăr din necunoscinţa acestor mici industrii, arătând cum streinii se îmbogăţesc exploatând nesciinţa Românului.
Afară de aceste două conferinţe, s’a anunţat încă şi altele; ast-fel aceea care urmeză va fi ţinută Joi 21 Decembrie, de d-1 I. A. Candiani, silvicultor la domeniul coronei, vorbind despre^ «fericire.»
Gli. Adameseu.
De pe Domeniul Coronei Şegarcea.
muncitorii agricoli nu pot lucră pe
www.dacQromaiiica.ro
AI.BINA
465
Pe lângă conferinţe, societatea, voind a încurajâ pe şcolarii săteni din localitate a îmbrăcat pe acei săraci făcendu-î ast-fel să nu întrerupă cursurile în timpul iernei.
Alinând suferinţele şi luptând cu nesciinţa societatea doresce să îndeplinescă vederile d-lui Ion Kalinderu, sub impulsiunea căruia s’a format şi care în dărnicia sa i-a dat local, bibliotecă şi alte multe ajutore.
C.
Serbarea pomului de Crăciun în „Cocioc"
Srin îndemnul d-rei Nicolescu, înveţătore, şi prin dărnicia mai multor persone din corn. Cocioc (Domeniul Coronei), s’a cumpărat anul acesta pentru a se dărui copiilor săraci* t) de Crăciun, haine în valore de 50 lei. împărţirea hainelor s’a făcut în sera «jlileî de 23 Decembrie la şcola din Cocioc, cu care prilej s’a dat o frumosă serbare. Intr’una din sălile de clasă, frumos luminată, se înalţă un brad luminat încărcat de multe şi frumose obiecte, lucrate de învăţătorii şcoleî.
Intr’o parte pe o măsuţă eră aşezată icona Nascerii d-luî Cristos, lângă care ardeâ o candelă, iar pe altă masă hainele ce trebuiau împărţite; apoi tradiţionalele colinclî, nuci, covrigi şi smochine.
Pe la ora 7 sala eră plină. La 71/*, copiii intrară frumos în sală, după ce mai întâi cântară afară «Bună dimineţa la moş-ajun.* D-ra învăţătore ţinu o cuvîntare, mulţumind personelor cari au sub-scris pentru copii, apoi arătă importanţa serbăreî, şi în fine speranţa că se va repetă la anu şi în toţi anii. Mai mulţi copilaşi au povestit Nascerea lui Cristos, şi din când în când corul condus de d-ra înveţătore intona imnuri religiose. Urmă apoi distribuirea hainelor. Nu toţi au putut ave haine; n’a rămas însă nici unul fără colinde.
Nu mă săturam privind cu ce poftă mâncau copiii şi pe părinţi cu cât drag priveau când pe copii, când pe învăţători.
Veni şi rândul pomului.—Rând pe rând s’a golit şi bietul brad atât de frumos gătit, şi totul s’a distribuit parte copiilor, parte personelor presente.
Pe la 8 ore copiii es urmaţi de părinţi cari plecau mulţumiţi, Obiectele împărţite au fost: căciuli, şaluri, opinci, rochiţe, bro-bode şi altele.
E greu de-a ţine calea ţăranului de la cârciumă, dar nu peste putinţă. Cât mai multe serbări de felul acesta, ar fi pote arma cea mai sigură contra alcoolismului.
Un asistent.
BIBLIOGRAFIE
A apărut:
Preotul Român şi misiunea sa, conferinţă ţinută la Adunarea generală a Societăţii Clerului Român «Ajutorul» de Economul Ilie Teodo-rescu, licenţiat în teologie.
O recomandăm cu deosebire cititorilor noştri.
www.dacaromaiiica.ro
Palatul Principelui Gr. M. Sturdza din Bucureşcî.
460
ALB NA
Cronica Săptămânii.
Principele Grig. M. Sturdza a încetat din viaţă în Capitală, în urma unei pneumonii.
Răposatul principe, ocupase gradul de general în dstea Moldo-
vei, şi pe cel de paşă în dstea turcescă. A făcut parte din 'parlamentul ţării, când ca deputat, când ca senator.[In vremea din urmă
www.dacaromanica.ro
ALBINA
467
fusese senator de Iaşî. Dînsul eră cunoscut nu numaî ca un bărbat cu cunoscinţe multe şi alese, dar şi ca un mare filantrop.
Iată cum d-1 Preşedinte al Adunării deputaţilor vestesce la Cameră mdrtea principelui.
«Cu regret aduc, la cunoscinţa d-v., încetarea din viaţă a unuia din colegii noştri cel mal meritoşî, principele Gr. Sturdza. Fiu al prinţului Mihail Sturdza, fostul domnitor al Moldovei, principele Gr. Sturdza eră unul din ultimii representanţî ai generaţiuneî bătrâne, înaintea căruia s’au desfăşurat evenimentele cele mal însemnate relative la întemeiarea noului stat român.
«Spirit distins şi cult, principele Gr. Sturdza, prin vocea sa au-tonsată a aruncat lumini folositore asupra cestiunilor ce se desbă-teau în sînul acestei adunări, şi afară de acestă incintă, mâna sa darnică a alinat adese ori multe dureri şi a ajutat multe miseriî.
«Cred că răspund la sentimentul unanim al acestei Adunări, exprimând regretele ndstre adânci pentru acâstă pierdere şi cerând tot de odată autorisarea, ca să însărcinez o delegaţiune din sînul biurouluî spre a însoţi rămăşiţele pămîntescl ale colegului nostru pînă la ultimul său locaş, şi tot de odată în semn de omagiu, să depună o coronă din partea Adunării pe mormîntul său.»
—	Corpul didactic al jud. Prahova, întrunit din iniţiativa d-lui G. Nicolau, revisor şcolar, a hotărât înfiinţarea definitivă a «Societăţii corpului didactic din jud. Prahova.»
Societatea va cuprinde 3 secţii: economică, filantropică şi culturală. La început, ea îşi propune înfiinţarea a dece biblioteci în judeţ, ajutorul elevilor săraci şi înfiinţarea şcdlelor de adulţi.
Societatea a început să funcţioneze de la 1 Ianuarie 1901, cu un comitet compus din: d-1 revisor şcolar, preşedinte; d-1 C. Stro-escu, d-na Zoe Rocnânu şi D. Basilescu, vice-preşedinţl; d-1 D. Glo-deanu, casier; d-1 G. Tomescu, bibliotecar; d-nil N. Munteanu, I. C. Popescu şi V. D. Stânciulescu, secretari; d-1 C. Ionescu Lungu, I. Rîpânu şi Mihail Nicolescu, censorî.
Urăm din inimă isbândă nouel societăţi.
—	Ministerul cultelor a primit demisia d-luî G. Apostol, director provisoriu al Seminarului din Roman, şi a numit director pe Arhimandritul Gherasim Miron.
—	La ministerul de răsboiu s’a alcătuit un regulament pentru introducerea bicicletelor în armată. Fie care companie a reg. de infanterie, geniu şi vînătorî, va ave câte un biciclist pentru serviciu şi ştafete. Bicicletele comandate în Germania se pot strânge şi apoi purtă în spate cu înlesnire, cântărind vre o 12 kgr.
—	Celebrul compositor musical «Verdi,» cel mal mare dintre compositoriî de astădl, s’a stins la Milan, în vîrstă de 87 ani. In lunga lui carieră artistică, Verdi a scris vre-o 30 opere mari, între cari au avut mal mult răsunet: Traviata, Trovatore, Aida, Rigo-leto, Un bal mascat, Ernani şi Otelo. Sprijinit de puterea sa crea-tdre, el dete lumii atâtea lucrări neîntrecute, cari vecinie vor a-minti de numele marelui artist.
Verdi lasă o avere de vre-o 5 milione, resultat al muncii sale
www.dacQFomanica.io
468
ALBINA
artistice. Mare parte din ea a lăsat-o pentru scopuri de bine-facere.
Mortea lui a pricinuit o mare durere nu numaî în patria lui, Italia, dar în tdte părţile, unde au fost cântate operile sale. Iată şi telegrama M. S. Regelui Italiei pentru mdrtea lui Verdi: Regina şi eu, ne unim din totă inima la doliul şi la admiraţia Italiei şi a lume! întregi pentru veclnica amintire a lui Verdi în acest trist moment, când naţiunea şi arta italiană plâng o pierdere ireparabilă.
—	Regina Victoria a Englitereî, încetând din viaţă, fiul său mal mare, Principele de Walles, a fost proclamat Rege cu numele de Eduard VII. Se dice că noul rege va lua titlul de «împărat al Insulelor Britanice şi al Indiei.»
—	Ultimile ştiri diD Transvaal, vestesc că Burii au aruncat în aer locomotiva unul tren militar englez şi s'aîi făcut stăpâni pe tren, făcănd prisonieri vre-o 40 englezi.
Au loc lupte în mal multe părţi, după care Burii se retrag cu puţine pierderi.	__________________
INFORM AŢ1UNI
Vineri, 5 Ianuarie c., I. P. S. Sa Mitropolitul Primat, a presintat M. S. Regelui raportul comitetului central pentru ajutorul inundaţilor şi incendiaţilor.
Din acest raport resultă că la începutul anului 1900, comitetul a dispus de un fond de 700.986 lei, din cari 700.000 lei în efecte şi 986 în numerar.
In cursul anului 1900, comitetul a încasat 48.099 lei, dintre cari lei 34.107 din procente, 1.500 lei din taxa pentru brevete de furnisorî aî Curţel Regale şi lei 11.506 primiţi de la parte din consiliile judeţene şi comunale.
Din suma încasată s’au cheltuit pentru ajutore lei 39.330 şi lei 4.344 pentru clieltueli de administraţie, mal remânend un numerariu de lei 4.425.
Ast-fel fiind, comitetul a intrat în anul 1901 cu un fond în efecte în valore nominală de 700.000 lei şi un fond în numerariu de lei 4.425.
*
# *
Membrii Societăţii funcţionarilor publici, conform votului Adunări-generale de la 1 Ianuarie 1901, sînt rugaţi a se întruni Duminică 21 Ianuarie c., ora 8‘/s dimineţa, în localul şcolel comunale de fete No. 12 ■«C. A. Rosetu din strada Clemenţei.
La ordinea <jilel continuarea discutăreî şi votărel statutelor.
Şedinţa se va ţine cu orl-ce numer de membri vor fi presenţî.
Posta Administraţiei.
i	i
— D-luî M. Stătescu, PăltinenI, Buzeu. — De la apariţia revistei ne sunteţi un sincer şi desinteresat sprijinitor. Ve mulţumim de frăţesca ■dragoste ce ne arătaţi.
1*3— D-luI Ion Nicolaescu, avocat, Târgovişte. — Am primit şi v’am achitat şi pe anul al IV cu chit. 485. Când vom expedia tabloul, vi-1 vom trimite şi d-vostră. Pe cel de anul trecut vi l-am trimis de 2 ori prin of. poştal; e de regretat că nu 1-aţî primit; vi-1 vom trimite din nou cu •cel de a. c.
www.dacaromamca.ro


m	y *■**»**
STEAUA
f
i
â
Societatea Steaua are de scop a lucră pentru întinderea învăţătureî în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin tote mijlocele legiuite, a răspândire! de , scrieri şi publicaţi! imorale, sau cu tendinţe con- ■ trariî statului şi idei! naţionale române.
1 Cotisaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rural! şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă 1 a se primi în Societate cel puţin alţi do! membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotisaţia pe un an, se pot a-dresa d-luî Spira C. Ilarei, în Bucurescî, strada Verde No. 7.
Comitetul. Preşedinte, Ioan Kalimleru, membru al Aca-, demieî Române.— Vice-preşedinte, Nava Şomăncscu, mare proprietar, senator. — Administrator şi casier, Spini C. Harct, fost Ministru, profesor Universitar. — Secretar, Const. Banii, profesor secundar. — Membri, I. Dimitrescu Procop, fost senator şi locţiitor de Primar al Capitalei; M. Vlădescu, deputat, profesor universitar; Cristu S. Ncgocscu, profesor secundar, ad-,
. ministrator al Case! Şcolelor; Petru Gsirbovieeaiui, fost deputat Sdirector al Şcăleî Normale a Societăţii pentru învăţătura po-j k 1 porului român; DIm. Cecropid, institutor, preşedinte al So-^ IJJcietăţi! corpului didactic primar. — Censorî, Const. Alimnncs-Â \teanu, inginer de mine; preotul econom Const. Ionescu, pro- J ţ fesor secundar; Const. Alexandrcscu, institutor, fost revisor ^ i şcolar.	I
1	Membri înscrişi şi cotisaţinnl plătite (urmare *).	1
i ’ Petre Popescu, 2 ie!; M. Ianculescu, conferenţiar la universitate, 5 leî;: [
, d-ra Maria Alexandrescu 2 leî; D-ra Paulina Ionescu. 2 lei; Lt. Al. Teo-,
' dorescu, 5 leî; C. Alexandrescu, institutor, o leî; D. Pomponiu. institu- . > tor, 2 lei; Anghel Dumitrescu, institutor, 4 leî; N. Moga, institutor, 2', i leî; Nicodim Locusteanu, profesor, 5 leî; Paul Ghenea, institutor, 6 lei ( (pe 6 luni); N. Coculescu, profesor universitar, 20 leî; Dragomir Dumi-1 ’ trescu, profesor universitar, 10 lei; Ion T. Ghica, 10 leî; G. Adamescu,
. profesor, 5 leî; Marin Dumitrescu, profesor, 5 leî; Al. Ionescu, proprietar,
1 5 leî; G. Dragu, profesor, 6 leî; I. Saita, avocat, 5 leî; dr. N. I. Duma,
! i medic, 5 leî; G. Magheru, 5 leî; N. N. Săveanu, deputat, 5 leî; Panait , Cantilli, avocat, 5 leî; dr. I. Radovicî, medic, 5 lei; Emil Fruntjescu, avocat, 6 lei; I. I. C. Brătianu, fost ministru, 5 leî; V. Fotescu, avocat,
1 ’ 5 leî; Victor Biberea, avocat, 5 leî; I. Panaitescu, profesor, f> leî; Carol • Gobl, tipograf, 20 lei ; I. St. Rasidescu, tipograf, 20 leî; P. Gârboviceanu,
1 profesor, 20 leî; D. Butculescu, deputat, 5 lei; Istrati Vasile, inginer,5 ! i leî ; Locusteanu A. I., medic-veterinar, 5 leî; Cătuneanu A., locotenent-i comandor (Constanţa), 5 lei; Bantaş V., funcţionar, 3 leî; Pîrjolescu N.,
1 funcţionar, 3 leî; Brezeanu V., funcţionar, 3 leî; Colescu Leonida, func-£ ţionar, 3 leî; Cogălniceanu Vasile, funcţionar,5 leî; Alimăneşteanu Const.,
/ inginer de mire, 20 leî; Ioacliimescu A. G., inginer, 6 leî; Teodoreanu 1 Vasile, profesor, (Iaşi), 5 leî; Wechselberger Anna, institutore, 2 lei.
(1) Ve<JI No. 15—IC.	(Va urma în No. viitor).
----1 &i-l-------





tor). f
www.dacoramanica.ro
______
ficl de mulţumire.
y%i\
e
%
i
Sub-semnatul Simon Suie!, cârmacîu la vaporele Austriaoe din T.-Severin, fiind atât eu cât şi soţia mea Iohana Suicî, asiguraţi asupra caşului de morte la Societatea Generală de asigurare «Dacia-Româ-nia» din Bucurescî, şi avend nenorocirea de a perde pe soţia mea, după ce abea plătise primele de a-sigurare pe 2 an! şi 3 luni, în sumă totală de Le! 571,05, aduc la cunoscinţa Onor. public, că numita Societate n’a întârziat a-m! număra întregul capital asigurat de Le! 6000 (Şese mii).
Mă cred, dec! îndemnat, a aduce pe cale de publicitate mulţumirile mele numite! Societăţi «Dacia-România» pentru promptitudinea pe care a arătat-o în lichidarea aceste! despăgubiri şi sînt pătruns de datoria mea de a îndemna pe or!-ce părinte de familie de a asigură la numita Societate, existenţa Urmaşilor săi.	T.-Severin, 24 Decembrie st. n. 1900.
Semnat, 8. Suie!.
Cel mal mare şl cel mal vast magasin din Ţară ţi singurul care vinde eftin LA TOATE SEZOANELE
Bucurescî, Calea Victoriei 27, lingă Poliţia Capitalei.
Ghete pentru bărbaţi De vax cu elastic, 12,95, 11,95, 10,95 »	» extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95
»	» cu şirete, 13,95, 12,95, 11,95
Ghete de lack pentru salon cu elastic şi şirete, 12,95,11,95 de	lack	întregi, 14,95 13,95
»	»	facon Klappe, 15,95
»	»	pentru d-niiofiţ. 14,95,13,95
»	»	cu nasturi, 15,95, 14,95
» glace vax cu nasturi, 15,95,14,95 » chevr. cu elastic. 15,95,14,95,13,95 »	» nasturi, 16,95
Ghete color, simple, 13,95, 12,95 »	»	beseţurî, 14,95, 13,95
»	»	şirete, 14,95, 13,95, 12,95
»	»	nasturi, 14,95, 13,95
»	»	» piele rus. 15,95,14,95
Pantofi pentru bărbaţi De gems, 10,95, 9,95, 8,95 ohevreaux american, 9,95 »	» franţuzesc, 12,95
« oolor. 11,95, 10,95, 9,95, 8,95 » piele rusescă, 12,95, 11,95
Ghete pentru dame De gems, 9,95, 8,95, 7,95
chevreaux, 13,95,12,95, 11,95, 10,95 » ext. fine, 15,95,14,95,13,95,12,95 » High-Liffe, 16,95 color. 12,95, 11,95, 10,95 » High-Liffe, 15,95, 14,95 » extra-fine, 13,95, 12,95, 11,95 Pantofi pentru dame Colori şi negre, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 5,95, 4.95.
Ghete pentru băeţl, fete şi copil Pentru băeţî, 9,95, 8,95, 7,95, 6,95 »	fete 6,95, 5,95, 4,95
»	copii 5,95, 4,95, 3,95, 2,95
Numai la tote sezonele se p6te găsi încălţăminte bună şi cu preţuri fabulose de eftine.
Magasinul la t6te Sesbnele lingă Poliţia Bucurescî, Calea Victoriei 27, Bucurescî.
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Cititorii revistei vor avăun scătjâmint de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul.
TLS-------------------
Institutul de Arte Grafi



3
6mneî 16. — Bucurescî.